Mentenanta Sistemului de Propulsie La DAC [PDF]

Zitiervorschau

ROMÂNIA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE ŞCOALA DE APLICAŢIE PENTRU UNITĂŢI DE LUPTĂ „MIHAI VITEAZUL” CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU TANCURI ŞI AUTO „COLONEL PANDELE PREDESCU”

PROIECT DE SPECIALITATE

Candidat: Elv. frt. ILIE MĂDĂLIN IONUȚ GABRIEL Îndrumător de proiect: Mm cls a-II-a UNGUREANU TIBERIU Anul de absolvire: 2019 Calificarea profesională: Maistru mecanic Specialitatea militară: Maistru auto 015

PITEŞTI

NECLASIFICAT 3 din 74

NECLASIFICAT

- 2019 -

TEMA PROIECTULUI DE SPECIALITATE: MENTENANŢA SISTEMULUI DE PROPULSIE AL AUTOCAMIONULUI DAC-665T

NECLASIFICAT 2 din 74

CUPRINS

ARGUMENT..............................................................................................................................................4 CAPITOLUL 1..........................................................................................................................................5 1.PRINCIPII GENERALE PRIVIND MENTENANŢA TEHNICII DE B.A.T. LA NIVEL GRUPĂ DE INTERVENŢII TEHNICE..................................................................................................................5 1.1 Concepte utilizate..........................................................................................................................5 1.2 Rolul şi locul grupei de intervenţii tehnice în cadrul subunităţilor de mentenanţă.....................8 1.3 Atribuţiile comandantului grupei intervenţii tehnice....................................................................8 1.4 Organizarea, încadrarea cu personal şi dotarea grupei intervenţii tehnice....................................9 1.5 Activităţile comandantului grupei intervenţii tehnice privind planificarea, organizarea şi executarea lucrărilor de mentenanţă pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război.......................11 1.6 Activităţi executate de către personalul din cadrul grupei de intervenţii tehnice........................16 1.7 Procesul tehnologic al reparaţiilor executate de către personalul grupei mentenanţă.................25 1.8 Activităţi specifice desfăşurate la evacuarea tehnicii de blindate, automobile şi tractoare deteriorată şi/sau imobilizată.............................................................................................................26 CAPITOLUL 2.........................................................................................................................................30 2.CONSTRUCȚIA SISTEMULUI DE PROPULSIE LA AUTOCAMIONUL DAC-665T..................30 2.1. Destinaţie, tip, caracteristici tehnice.............................................................................................30 2.2 Compunerea sistemului de propulsie...........................................................................................31 2.3. Descrierea elementelor componente...........................................................................................31 2.4. Funcţionarea sistemului de propulsie..........................................................................................34 2.5. Particularităţi constructive şi de funcţionare ale sistemului de propulsie la celelalte tipuri de tehnică................................................................................................................................................35 CAPITOLUL 3.........................................................................................................................................36 3.MENTENANȚA SISTEMULUI DE PROPULSIE.............................................................................36 3.1.Mentenanţă preventivă.................................................................................................................36 3.2.Mentenanţa corectivă...................................................................................................................42 3.3 Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă, protecţie a mediului şi prevenire şi stingere a incendiilor la mentenanţa sistemului/mecanismului/subansamblului............................................55 CAPITOLUL 4........................................................................................................................................60 DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ ŞI MIŞCARE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE MENTENANŢĂ A SISTEMULUI/MECANISMULUI/SUBANSAMBLULUI....................................................................60 4.1 Actul de predare-primire (destinaţie, conţinut, mod de completare, circuit, arhivare)...............60 4.2 Comanda (destinaţie, conţinut, mod de completare, circuit, arhivare)........................................61 4.3 Bonul de consum (destinaţie, mod de completare, circuit, arhivare)..........................................62 4.4 Bonul de predare, transfer, restituire (destinaţie, mod de completare, circuit, arhivare)............63 Format ½ A4, tipărit pe ambele feţe, în blocuri de 100 de file.........................................................63 În cazul utilizării ca bon de predare a produselor finite la deposit.............................................63 ANEXE....................................................................................................................................................66 BIBLIOGRAFIA.....................................................................................................................................73

NECLASIFICAT 3 din 74

NECLASIFICAT

ARGUMENT Menţinerea în stare tehnică şi de reparaţie bună a autovehiculelor de transport şi de luptă constituie o componentă importantă a asigurării unei înalte capacităţi de luptă şi de operativitate a subunităţiilor şi unităţiilor şi marilor unităţi. În timpul exploatării, în structura subansamblurilor, mecanismelor, sistemelor şi reperelor din compunerea maşinilor de transport şi luptă apar modificări care se datoresc solicitărilor interne sau/şi interacţiunii cu factorii mediului ambiant. Pe toată durata funcţionării, orice sistem de propulsie este supus uzurii continue, chiar dacă se respectă riguros regulile de exploatare. Ca urmare, reperele componente suferă transformări de natură mecanică, chimică şi fizică, electrică ori combinată. Stabilirea exactă a stării tehnice a autovehiculelor se rezumă la determinarea valorilor diferiţilor parametri care caracterizează momentul evoluţiei stării sale tehnice. În funcţie de valoarea parametrilor se conturează natura şi volumul lucrărilor de întreţinere tehnică şi a reparaţiilor curente. Această lucrare îşi propune să rezolve problemele legate de buna funcţionare, întreţinerea, diagnoticare şi repararea sistemului de propulsie ce echipează autocamionul DAC 665T.

NECLASIFICAT 4 din 74

NECLASIFICAT

CAPITOLUL 1 1.PRINCIPII GENERALE PRIVIND MENTENANŢA TEHNICII DE B.A.T. LA NIVEL GRUPĂ DE INTERVENŢII TEHNICE 1.1 Concepte utilizate Mentenanţa este componenta logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a menţine sau restabili tehnica la caracteristicile specifice. Mentenanţa se realizează prin: a) utilizarea eficientă şi menţinerea în permanentă stare de operativitate a tehnicii din înzestrarea unităţilor militare; b) organizarea şi executarea activităţilor pentru repunerea în stare de funcţionare a tehnicii deteriorate sau imobilizate. Activităţile de mentenanţă se organizează şi execută la tehnica din înzestrare, potrivit normelor şi instrucţiunilor specifice, particularităţilor constructive, şi de funcţionare, de întreţinere şi de reparare ale acesteia. În funcţie de starea tehnicii şi momentul efectuării lucrărilor, mentenanţa poate fi preventivă, corectivă şi complexă. Mentenanţa preventivă cuprinde un ansamblu de activităţi întreprinse pentru menţinerea sistemelor tehnicii în condiţii normale de funcţionare, prin înlocuirea sistematică a elementelor şi executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare şi control, planificate la intervale stabilite în funcţie de durata de utilizare, normele de rulaj în kilometri sau mile parcurse, timp de funcţionare în ore, număr de lovituri trase etc. Mentenanţa corectivă cuprinde activităţi desfăşurate pentru restabilirea capacităţii normale de funcţionare a sistemelor defecte cum ar fi reparaţiile de mică, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii defecte şi/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la acţiunile militare. Astfel de activităţi de mentenanţă cuprind operaţii, cum sunt testarea / diagnoza, localizarea şi remedierea defecţiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea şi executarea reglajelor . Mentenanţa complexă îmbină operaţiile de mentenanţă preventivă cu cele ale mentenanţei corective, aplicate în funcţie de anumite criterii funcţionale şi economice specifice utilizării sistemelor. Verificările executate cu ocazia întreţinerilor zilnice şi observaţiile operatorilor sunt completate cu activitatea de determinare a parametrilor echipamentelor, agregatelor şi sistemelor principale, cu aparatură de testare/diagnosticare tehnică, în scopul stabilirii “punctului critic”, la care trebuie intervenit cu lucrări de mentenanţă corectivă . Mentenanţa tehnicii şi echipamentelor militare include controlul tehnic, testarea /diagnosticarea, întreţinerea, clasificarea operaţională, recuperarea, evacuarea, repararea, reconstrucţia /reasamblarea şi reclamaţiile. Controlul tehnic reprezintă activităţile efectuate în scopul evaluării nevoilor de lucrări de întreţinere şi reparare pentru menţinerea tehnicii la nivelul cerinţelor operaţionale. Se execută, de regulă, de către operatorul tehnicii, mecanicul conductor, servantul, echipajul, conducătorul auto, specialistul etc. şi reprezintă principala sursă de informaţii pentru mentenanţa tehnicii. Testarea /diagnosticarea reprezintă activităţile efectuate pentru determinarea stării tehnice şi de întreţinere a echipamentului şi refacerea unor reglaje, în limite prevăzute în norme şi instrucţiuni. Se execută de către personalul specializat în domeniul mentenanţei, periodic, ca urmare a constatărilor rezultate în urma controlului sau la încheierea reparaţiilor. NECLASIFICAT 5 din 74

NECLASIFICAT

Întreţinerea reprezintă activităţile efectuate în scopul menţinerii parametrilor funcţionali, în valori acceptate, pe perioada de timp parcursă de la introducerea în dotare a tehnicii şi până la prima reparaţie, între două reparaţii sau de la ultima reparaţie la scoaterea din uz. Se realizează prin: menţinerea stării de operativitate a tehnicii; siguranţa în funcţionare ; asigurarea duratei maxime de funcţionare între două reparaţii; prevenirea defecţiunilor şi deteriorărilor pe timpul utilizării; încadrarea consumurilor de carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, piese de schimb, materiale şi alte forme de energie, în limita normelor stabilite prin instrucţiuni, normative sau documentaţii tehnice. Clasificarea operaţională constă în evaluarea funcţionalităţii tehnicii, gradului de imobilizare, defecţiunilor sau deteriorărilor survenite la tehnică şi stabilirea nivelului de mentenanţă, respectiv a eşalonului la care tehnica trebuie evacuată, în vederea operaţionalizării. După evaluare, tehnica se clasifică, astfel:  tehnică operaţională – aptă pentru utilizare conform destinaţiei, adică aflată în resursă, alimentată cu carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, muniţii şi alte materiale prevăzute în complete, cu influenţă hotărâtoare asupra îndeplinirii misiunilor specifice;  tehnică indisponibilă – inaptă pentru utilizare o perioadă de timp, determinată de starea tehnică în care se află, respectiv cu nevoi de întreţineri, reparaţii, revizii sau în conservare. Recuperarea şi evacuarea tehnicii cuprinde identificarea şi evaluarea cantităţilor de tehnică imobilizată ca urmare a deteriorărilor de luptă, împotmolită, suspendată, răsturnată, înecată, incendiată, scufundată etc., măsurile şi activităţile planificate, organizate şi desfăşurate pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei/luptei, cu scopul de a o scoate de sub focul inamicului, din raioanele ameninţate sau din imobilizare şi de a o transporta în raioane/locuri în care se repară sau se predă altor structuri. Repararea tehnicii cuprinde totalitatea activităţilor pentru restabilirea funcţionalităţii la nivelul condiţiilor tehnice sau parametrilor nominali, prin remedierea defecţiunilor la subansamblurile, mecanismele şi piesele acesteia sau prin înlocuirea lor cu altele noi. În funcţie de tipul tehnicii, gradul de uzură şi volumul de manoperă, de regulă, se execută reparaţii şi revizii. Reparaţiile pot fi : reparaţii curente, reparaţii de complexitate medie, reparaţii de complexitate ridicată. Reparaţia curentă este ansamblul operaţiunilor de remediere, prin înlocuirea sau reparare/recondiţionare a unor agregate, ansambluri şi piese uzate sau deteriorate şi efectuarea de reglaje pentru restabilirea condiţiilor iniţiale de asamblare şi funcţionare. Reparaţia de nivel 1 are, de regulă, un caracter de necesitate şi se execută ori de câte ori este nevoie, cu condiţia ca piesele şi materialele consumate într-un an să nu depăşească drepturile calculate pentru întreaga cantitate de tehnică de acelaşi fel aflată în înzestrarea unităţilor. Pe timpul executării reparaţiilor de nivel 1 se remediază şi alte defecţiuni constatate şi se execută una din întreţinerile necesare aducerii tehnicii într-o stare corespunzătoare duratei de funcţionare. La acest nivel de reparaţii nu se execută demontarea tehnicii, decât atât cât este necesar pentru accesul la subansamblul defect. Reparaţia de complexitate medie constă în înlocuirea sau repararea unor ansambluri principale, care impun demontarea parţială a tehnicii. La această reparaţie, se execută în mod obligatoriu controlul amănunţit al stării tehnice a tuturor subansamblurilor, înlocuirea sau repararea/recondiţionarea pieselor defecte, precum şi reglajele necesare restabilirii parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţii. Reparaţia de complexitate ridicată este ansamblul operaţiunilor de demontare completă a tehnicii, controlul amănunţit al stării tuturor subansamblurilor/pieselor, înlocuirea sau repararea/recondiţionarea celor defecte, precum şi efectuarea reglajelor necesare restabilirii parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţie sau cu instrucţiunile NECLASIFICAT 6 din 74

NECLASIFICAT

de deservire şi exploatare. Revizia este ansamblul operaţiunilor/lucrărilor executate în scopul eliminării uzurilor sau efectelor îmbătrânirii la echipamente, subansambluri, mecanisme, piese sau materiale ca urmare a funcţionării sau păstrării o perioadă normată de timp, fără executarea reparaţiilor de complexitate medie şi ridicată. Scoaterea din serviciu a tehnicii pentru executarea reparaţiilor curente , de complexitate medie şi ridicată sau a reviziei se consemnează în ordinul de zi pe unitate şi se raportează ierarhic eşaloanelor superioare, prin grija şefului structurii logistice, la termenele stabilite. Unităţile, subunităţile şi formaţiunile execută lucrări în funcţie de competenţele acordate prin concepţia mentenanţei, pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, astfel:  grupele de mentenanţă ale unităţilor execută lucrările de întreţinere tehnică, reglaje şi remedierea defecţiunilor mici, cu participarea conducătorilor de autovehicule, operatorilor, echipajelor, servanţilor. În raport de situaţie şi timpul la dispoziţie, pot executa şi reparaţii curente cu volum mic de lucrări;  companiile de mentenanţă execută lucrările calificate din cadrul întreţinerilor tehnice, precum şi reparaţii curente;  batalioanele de mentenanţă execută reparaţii curente care depăşesc posibilităţile formaţiunilor de la unităţile subordonate marii unităţi, reparaţii de complexitate medie şi ridicată în limita timpului, fondurilor alocate şi capacităţilor disponibile;  structurile de mentenanţă de la nivelul eşaloanelor strategice execută reparaţii de complexitate medie, care depăşesc posibilităţile celorlalte unităţi productive subordonate corpurilor de armată teritoriale/similare, reparaţii de complexitate ridicată şi revizii. Reparaţiile curente se pot executa în toate unităţile, subunităţile şi formaţiunile de mentenanţă, la ordinul eşaloanelor superioare, unităţile beneficiare asigurând, în acest scop, materialele şi fondurile financiare necesare. Reconstrucţia/reasamblarea reprezintă totalitatea activităţilor şi măsurilor luate pentru asamblarea elementelor bune, recuperate de la echipamentele care nu mai pot fi reparate, în vederea realizării unui produs funcţional, având caracteristicile specifice celui de bază. Reclamaţiile reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse pentru monitorizarea comportării tehnicii în exploatare la utilizator, centralizarea şi transmiterea la furnizor/reparator a constatărilor privind neîndeplinirea condiţiilor operaţionale prevăzute în specificaţiile tehnice, gradul de fiabilitate, defecţiunile care apar, precum şi a propunerilor de îmbunătăţire. Sistemul de mentenanţă a tehnicii este organizat pe niveluri, stabilite în funcţie de complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparatură, utilaje şi scule, dispozitive şi verificatoare specifice, de calificarea personalului şi condiţiile de lucru, astfel:  nivelul de bază –cuprinde intervenţiile de mentenanţă nr.1 şi 2, cu imobilizare de scurtă durată a tehnicii;  nivelul intermediar – cuprinde intervenţiile de mentenanţă nr.3 şi / sau 4, cu imobilizare a tehnicii pe durată medie de timp;  nivelul general – cuprinde intervenţiile de mentenanţă nr.5, cu imobilizare a tehnicii pe durată de timp relativ mare. Intervenţiile de mentenanţă definesc complexitatea lucrărilor şi sunt asociate locului unde acestea se execută, fiind clasificate astfel:  intervenţia de mentenanţă nr. 1 -I.M. 1 - lucrări de verificare, întreţineri tehnice curente, respectiv întreţineri tehnice zilnice, întreţineri înainte şi după îndeplinirea unei misiuni, care sunt executate, de regulă, la nivelul subunităţii de către operator, folosind scule, dispozitive şi materiale din lotul de bord individual, tehnica fiind repusă în stare de funcţionare, de regulă, în aceeaşi zi de luptă;  intervenţia de mentenanţă nr. 2 -I.M. 2 – operaţiuni de întreţineri tehnice de volum mare şi reparaţii de nivel 1, de mică amploare, executate cu forţe şi mijloace specializate NECLASIFICAT 7 din 74

NECLASIFICAT

din unitate de nivel batalion, divizion/similare, tehnica fiind repusă în stare de funcţionare, de regulă, în ziua următoare;  intervenţia de mentenanţă nr. 3 -I.M. 3 - reparaţii de nivel 1, cu volum mare de lucrări, executate cu forţe şi mijloace specializate din marea unitate tactică, tehnica devenind disponibilă, de regulă, în ziua următoare;  intervenţia de mentenanţă nr. 4 -I.M. 4 - reparaţii de nivel 2 şi/sau de nivel 3, în funcţie de complexitatea tehnicii, executate cu forţe şi mijloace aflate la dispoziţia marii unităţi operative, tehnica devenind disponibilă pentru luptă după 3 – 4 zile de la primirea în reparaţie;  intervenţia de mentenanţă nr. 5 -I.M. 5 – lucrări de reparaţii de nivel l, 2 şi 3, care depăşesc posibilităţile eşalonului operativ, executate de forţe şi mijloace mobile de reparaţii din subordinea statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentelor de armă, în fâşiile de acţiune ale marilor unităţi operative, precum şi în unităţi productive fixe, militare şi civile, din zona de responsabilitate. Perioada de imobilizare depăşeşte 4 zile. După reparare, tehnica poate fi distribuită altor unităţi, potrivit ordinelor eşaloanelor superioare. 1.2 Rolul şi locul grupei de intervenţii tehnice în cadrul subunităţilor de mentenanţă Grupa de intervenţii tehnice este subunitatea sau formaţiunea de mentenanţă care acţionează în cadrul plutonului de mentenanţă sau independent, cu scopul de a menţine o stare tehnică bună la autovehiculele unităţii. În luptă (operaţie) grupa intervenţii tehnice poate acţiona:  în cadrul plutonului de mentenanţă;  independent. În luptă (operaţie), grupa intervenţii tehnice se poate găsi în una din următoarele situaţii: a) în raionul de adunare a tehnicii deteriorate (RATD); b) în deplasare, în cadrul subunităţii de logistică asigurând asistenţa tehnică a coloanei pe timpul deplasării acesteia. În raionul de aşteptare, grupa intervenţii tehnice se dispune în cadrul dispozitivului plutonului de mentenanţă. Pe timpul acţiunilor militare, grupa intervenţii tehnice îşi desfăşoară activitatea Locul de dispunere a grupei intervenţii tehnice în operaţii se va alege şi în funcţie de posibilităţile de reparaţii din zonă. 1.3 Atribuţiile comandantului grupei intervenţii tehnice

    

Conducerea grupei intervenţii tehnice este executată de către comandantul acesteia pe baza ordinelor primite de la comandantul plutonului mentenanţă / similar. Comandantul grupei intervenţii tehnice este şeful întregului personal din cadrul acesteia şi răspunde de instruirea, educarea, disciplina militară, starea morală şi de sănătate a acestuia, de menţinerea în stare de operativitate a tehnicii din înzestrare. El este obligat: să cunoască reglementările în vigoare referitoare la activitatea de mentenanţă, utilajele, aparatura de testare, măsură şi control, necesară pentru repararea şi întreţinerea tehnicii; să organizeze şi să conducă deplasarea, instalarea şi activităţile grupei de intervenţii tehnice pe timpul aplicaţiilor sau îndeplinirii altor misiuni; să ia măsuri pentru asigurarea la timp cu utilaje, dispozitive, scule necesare, agregate, piese de schimb, materiale, carburanţi şi lubrifianţi, urmărind folosirea corectă şi eficientă a acestora; să organizeze şi să conducă activitatea de îmbunătăţire a calităţii lucrărilor de mentenanţă desfăşurate de personalul din subordine; să ia măsuri de respectare a regulilor de protecţia muncii şi mediului, de prevenire şi stingere a incendiilor pe timpul executării lucrărilor de mentenanţă; NECLASIFICAT 8 din 74

NECLASIFICAT

 

să se preocupe de ridicarea calificării personalului tehnic din subordine; să ia măsuri pentru menţinerea în stare de funcţionare a atelierelor mobile şi a mijloacelor de evacuare din înzestrare;  să organizeze controlul de calitate şi să urmărească încadrarea în normele de lucru a personalului din subordine. În situaţii de criză şi la război comandantul grupei intervenţii tehnice este obligat:  să cunoască în permanenţă situaţia tactică a unităţii proprii sau la care a fost dat ca întărire / sprijin, să-şi însuşească ordinele primite de la eşalonul superior, în părţile care îl privesc;  să cunoască modul şi posibilităţile de întrebuinţare a grupei pe timpul acţiunilor militare în orice condiţii de timp şi stare a vremii;  să organizeze şi să conducă activităţile grupei în raionul de adunare a tehnicii deteriorate;  să înştiinţeze la timp personalul din subordine asupra misiunii primite, forţelor şi mijloacelor din zona acţiunilor de luptă, care pot fi folosite în sprijinul evacuării şi reparării tehnicii militare deteriorate a unităţii;  să execute întreţinerea şi repararea tehnicii şi echipamentelor militare din înzestrarea unităţii 1.4 Organizarea, încadrarea cu personal şi dotarea grupei intervenţii tehnice 1.4.1 Organizarea, încadrarea cu personal şi dotarea grupei intervenţii tehnice Organizarea şi dotarea grupei intervenţii tehnice sunt stabilite în funcţie de tipul unităţii. a) b) c) d) e)

În principiu, grupa intervenţii tehnice are următoarea organizare: comandant de grupă; echipă întreţineri tehnice blindate; echipă întreţineri tehnice auto; echipă întreţineri tehnică de transmisiuni; echipă întreţineri tehnică de artilerie.

NECLASIFICAT 9 din 74

NECLASIFICAT

Organizarea de principiu a grupei intervenţii tehnice COMANDA Specialist II ( şi comandant de grupă) – M.M.

ECHIPĂ ÎNTREŢINERI TEHNICE BLINDATE

PERSONAL 2 Specialişti– M.M. 2 Mecanici – s.g.v. 1 Electromecanic – s.g.v. DOTARE A.D.M.S. pentru tancuri pe şasiu de DAC665T = 3

ECHIPĂ ÎNTREŢINERI TEHNICE AUTO

PERSONAL 2 Specialişti– M.M. 1 Mecanic – s.g.v. 1 Electromecanic – s.g.v. DOTARE A.I.R.A. tip 4 pe şasiu de DAC665T = 2 A.R.I.A. pe şasiu de remorcă R2RPF – 7 = 1

ECHIPĂ ÎNTREŢINERI TEHNICĂ DE TRANSMISIUNI

ECHIPĂ ÎNTREŢINERI TEHNICĂ DE ARTILERIE

PERSONAL 1 Specialist – M.M. 1 Reparator telefon - telegraf – s.g.v. 2 Acumulatorişti – s.g.v. DOTARE A.R.T.T. –M-5 pe şasiu de DAC665T = 1 PERSONAL 1 Specialist – M.M. 1 Armurier armament artileristic – s.g.v. DOTARE A.R.T. pe şasiu de DAC665T = 1

Notă:

- A.D.M.S. pentru tancuri pe şasiu de DAC665T (l autoşasiu şi 1 remorcă): Autoatelier pentru demontare-montare şi sudură la tancuri;

- A.I.R.A. tip 4 pe şasiu de DAC665T (l autoşasiu): Autoatelier pentru întreţineri şi reparaţii la automobile; - A.R.I.A. pe şasiu de remorcă R2RPF – 7 (1 remorcă): Remorcă atelier pentru verificat, reparat şi încărcat baterii de acumulatoare cu plăci de plumb;

- A.R.T.T. -M-5 pe şasiu de DAC665T (1 autoşasiu): Autoatelier pentru întreţineri şi reparaţii curente la aparatura radiotelefonică, telegrafică şi încărcat baterii de acumulatoare alcaline;

- A.R.T. pe şasiu de DAC665T (1 autoşasiu şi 1 remorcă): Autoatelier pentru verificarea şi repararea armamentului de artilerie şi aruncătoarelor, cu remorca atelier pentru repararea şi întreţinerea armamentului portativ, mat. chimice şi muniţiilor.

NECLASIFICAT 10 din 74

NECLASIFICAT

1.4.2 Posibilităţile de lucru a grupei de intervenţii tehnice -

a) Echipa întreţineri tehnice blindate demontarea de pe tancuri a pieselor, subansamblurilor şi agregatelor defecte şi montarea celor bune (reparate); demontarea-montarea, asamblarea şi reglarea subansamblurilor şi agregatelor; testarea şi reglarea funcţionării corecte a subansamblurilor, agregatelor ţi instalaţiilor de pe tancuri; verificarea şi reglarea funcţionării injectoarelor şi a supapelor abur-aer; repararea blindajului prin sudură electrică; tinichigerie, sudură oxiacetilenică şi vopsitorie; lucrări de lăcătuşerie, găurire, filetare şi polizare; gresarea tancurilor; Ridicarea şi transportarea pe distanţe mici a subansamblurilor şi agregatelor cu o greutate de până la 1,5 t cu macaraua braţ. b) Echipa întreţineri tehnice auto întreţinerea tehnică nr. 1 şi 2 şi de sezon; curăţirea şi spălarea generală cu apă a tehnicii; curăţirea şi spălarea pieselor şi subansamblurilor în vederea reparării acestora; demontarea-montarea, repararea şi reglarea subansamblurilor, agregatelor şi instalaţiilor; verificarea şi reglarea injectoarelor şi carburatoarelor; lucrări de sudură electrică şi oxiacetilenică, de tinichigerie şi vopsitorie; lucrări de lăcătuşerie, găurire, filetare şi polizare; ridicarea şi transportarea pe distanţe mici a subansamblurilor şi agregatelor cu o greutate de până la 1,5 t folosind macaraua braţ; verificarea, întreţinerea şi repararea bateriilor de acumulatoare acide; formarea bateriilor noi şi încărcarea periodică a celor din exploatare; prepararea apei distilate (deionizate) şi a electrolitului pentru baterii. c) Echipa întreţineri tehnică de transmisiuni verificări, întreţineri şi reparaţii curente la tehnica de transmisiuni şi instalaţiile de transmisiuni de pe maşinile de luptă; repararea şi încărcarea bateriilor de acumulatoare alcaline. d) Echipa întreţineri tehnică de artilerie verificarea, repararea şi reglarea armamentului de artilerie şi a celui portativ; verificarea şi întreţinerea muniţiei; repararea materialelor chimice. 1.5 Activităţile comandantului grupei intervenţii tehnice privind planificarea, organizarea şi executarea lucrărilor de mentenanţă pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război 1.5.1 Generalităţi Grupa de intervenţii tehnice, pe timp de pace, execută lucrările de întreţinere tehnică, reglaje şi remedierea defecţiunilor mici, cu participarea operatorilor. În raport de timpul avut la dispoziţie, poate executa şi reparaţii curente cu volum mic de lucrări. Aceste lucrări se execută obligatoriu, atât la tehnica în uz, cât şi la tehnica aflată în conservare, după efectuarea unui anumit rulaj sau unei perioade de funcţionare, ori la intervale de timp stabilite prin anexa nr. 6 din „Instrucţiuni privind mentenanţa tehnicii de blindate, automobile şi tractoare din înzestrarea armatei României pe timp de pace, în situaţii de criză şi NECLASIFICAT 11 din 74

NECLASIFICAT

la război” – L11/1 vol. 1. 1.5.2 Relaţii de comandă şi de subordonare Conducerea vizează influenţa exercitată de comandant asupra membrilor grupei, fiind focalizată preponderent asupra relaţiei specifice care se stabileşte în cadrul acestuia. Conducerea presupune: a) asumarea responsabilităţii deciziilor; b) loialitatea faţă de subordonaţi; c) stabilirea unui climat de lucru în echipă, care să genereze succesul operaţiilor; d) anticiparea operaţiilor viitoare. Subordonarea are loc în cadrul procesului de proiectare şi generare a forţelor sau pentru îndeplinirea unor misiuni. Din punctul de vedere al relaţiilor faţă de eşalonul superior, grupa de intervenţii tehnice se poate găsi în una din următoarele relaţii de subordonare: a) subordonare organică; b) subordonare permanentă (prin repartiţie ca întărire); c) subordonare temporară (prin repartiţie pentru sprijin). Subordonarea organică desemnează cea mai întâlnită relaţie de subordonare între o organizaţie militară şi un element al acesteia şi este precizată în statul de organizare al acesteia. Grupa de intervenţii tehnice este subunitate organică a plutonului de mentenanţă. Subordonarea permanentă (prin repartizare) desemnează plasarea, cu caracter permanent (pentru o perioadă lungă sau nedeterminată de timp), a unei subunităţi sub comanda altei subunităţi care controlează, administrează şi asigură logistica pentru subunitatea subordonată pe întreaga durată a desfăşurării acţiunilor militare. Subordonarea temporară (prin ataşare) desemnează plasarea temporară a subunităţii sub comanda altei subunităţi. Ordinul de subordonare temporară trebuie să specifice în mod clar responsabilităţile administrative şi logistice faşă de unitatea subordonată. 1.5.3 Activităţile comandantului grupei intervenţii tehnice privind organizarea şi executarea reparaţiilor 1.5.3.1 Activităţi specifice de conducere a grupei de intervenţii tehnice pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război Pe timp de pace, tehnica se predă în reparaţie la plutonul de mentenanţă pe bază de formular tip comandă, conform modelului din anexa nr.6, care ţine loc de act de predare-primire şi în care se înscriu constatările privind starea tehnică şi lipsurile în starea de completare. Predarea se face între comandantul de subunitate în înzestrarea căruia se află tehnica/înlocuitorul legal al acestuia şi şeful grupei de intervenţii tehnice, formularul tip comandă fiind avizat de şeful compartimentului de mentenanţă. Predarea armamentului, uz şi stoc, de la subunităţi sau din depozit, se face pe baza formularului tip comandă şi a semnăturii în “Registrul de evidenţa armamentului ieşit din subunitate şi a muniţiilor distribuite gărzilor “. La predarea-primirea tehnicii cu nevoi de reparaţii se întocmesc documentele stabilite prin instrucţiunile de evidenţă a bunurilor materiale. Tehnica cu nevoi de reparaţii curente este însoţită de conducător/echipaj/operator, urmând ca după executarea reparaţiei să se înapoieze la subunitatea de bază. Tehnica se primeşte, din reparaţie de către comandantul de subunitate, care recepţionează tehnica şi o ia în primire de la comandantul grupei de intervenţii tehnice în prezenţa comandantului plutonului de mentenanţă. NECLASIFICAT 12 din 74

NECLASIFICAT

1. 2. 3. 4. 5.

Primitorul verifică starea tehnică şi funcţională prin probe şi încercări, iar în cazul când se constată defecţiuni funcţionale sau lipsuri, tehnica nu se ia în primire, grupa de intervenţii tehnice fiind obligată să le remedieze pe loc. Operaţiunea de predare-primire din reparaţie se consideră încheiată când primitorul a semnat de primire pe “formularul tip comandă”. Comandantul grupei de intervenţii tehnice participante la rezolvarea unor situaţii de criză ţine permanent legătura cu unitatea de origine, eşalonul superior şi organele de conducere şi coordonare create în astfel de situaţii. În situaţii de criză comandantul grupei de intervenţii tehnice desfăşoară următoarele activităţi: a) pregătirea temeinică, în funcţie de timpul avut la dispoziţie, a operatorilor, pentru a fi în măsură să rezolve operativ orice situaţie, pe timpul misiunii; b) stabilirea unor itinerare care să evite pe cât posibil localităţile, punctele aglomerate sau greu accesibile; c) organizarea asistenţei tehnice, atât în locurile de intervenţie, cât şi pe itinerare, în vederea reducerii la minimum a timpului de staţionare a tehnicii pentru remedierea defecţiunilor. Pe timpul ducerii luptei / operaţiei grupa de intervenţii tehnice acţionează pe axele de aprovizionare-evacuare sau în cadrul raioanelor / locurilor de adunare a tehnicii deteriorate. Grupa de intervenţii tehnice, dată în sprijin / întărire subunităţilor, participă alături de operatori la executarea lucrărilor de întreţineri tehnice şi reparaţii curente la tehnica din înzestrarea subunităţilor. Lucrările concrete de întreţineri, nominalizate pentru fiecare tip de tehnică din înzestrare, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele participante se stabilesc de comandantul grupei de intervenţii tehnice. Întreţinerile tehnice se execută în amplasamente sau pe locul de dispunere al subunităţii. Pe timpul trecerii la apărare din contact nemijlocit cu adversarul, sub presiunea puternică a acestuia, comandantul grupei de intervenţii tehnice ia următoarele măsuri: asigurarea preluării tehnicii deteriorate care nu poate fi reparată pe loc, în special de pe direcţiile ameninţate; dispunerea grupei de intervenţii tehnice astfel ca, în cazul pătrunderii adversarului în dispozitivul propriu de apărare, să asigure timpul necesar atât pentru strângerea şi deplasarea autoatelierelor, cât şi pentru evacuarea tehnicii deteriorate; conducerea neîntreruptă a activităţilor de mentenanţă; executarea lucrărilor de întreţinere a tehnicii, pe timp de noapte, în dispozitiv, concomitent cu îndeplinirea acţiunilor de luptă; executarea reparaţiilor pe locul scoaterii din funcţionare, pe timp de noapte, uneori concomitent cu executarea misiunilor, timp în care tehnica de luptă poate executa focul / lovituri din poziţii de tragere pregătite. Organizarea apărării în afara contactului cu adversarul oferă condiţii mai avantajoase de executare a activităţilor şi lucrărilor de mentenanţă, datorită timpului suficient avut la dispoziţie şi distanţei mai mari faţă de adversar. Comandantul grupei de intervenţii tehnice poate organiza activităţile de mentenanţă în condiţii bune, existând posibilitatea executării pregătirii personalului, amenajării genistice complete, conducerii, controlului, îndrumării şi realizării legăturilor. Pe timpul ducerii luptei / operaţiei de apărare se organizează grupe de evacuare, evacuare-reparare sau grupe mixte de reparat tehnică pregătite, în funcţie de hotărârea comandantului, să intervină în scurt timp în sprijinul trupelor din fâşia de asigurare, a celor de pe direcţiile principale de interzis care au pierderi mai mari în tehnică, a celor care execută contraatacuri / contralovituri, precum şi a celor lovite cu mijloace N.B.C. şi incendiare. Unităţilor / subunităţilor care acţionează în fâşia de asigurare li se dau ca întărire / NECLASIFICAT 13 din 74

NECLASIFICAT



  

    

sprijin grupe de evacuare, de reparaţii sau grupe mixte. Tehnica deteriorată în fâşia de asigurare se evacuează, în principiu, pe itinerare dinainte stabilite, către adâncimea dispozitivului de apărare. Grupele de evacuare sau evacuare-reparare care acţionează ca întărire / sprijin în fâşiile eşaloanelor respective execută reparaţiile pe locul scoaterii din funcţionare a tehnicii sau în acoperiri şi evacuează pe cele care depăşesc posibilităţile proprii. Pe direcţiile pe care a pătruns adversarul în dispozitivul de apărare, se concentrează majoritatea forţelor şi mijloacelor de evacuare. În această situaţie, grupa execută numai lucrările de restabilire parţială a sistemelor de propulsie şi direcţie pentru evacuarea urgentă a tehnicii deteriorate şi îndeosebi a celei în pericol de a fi capturată de adversar. În cazul lovirii trupelor proprii cu mijloace N.B.C. sau incendiare, grupele de evacuare din cadrul detaşamentelor de salvare-evacuare acţionează pentru scoaterea tehnicii şi operatorilor din raioanele / locurile contaminate şi evacuarea acestora într-un raion / loc care oferă condiţii atât pentru executarea decontaminării, cât şi de lucru. Repararea tehnicii deteriorate pe timpul apărării se execută în raport cu situaţia tactică, timpul la dispoziţie, cantitatea tehnicii scoase din funcţionare, nevoile de reparaţii ale acesteia şi capacităţile productive şi formaţiunile primite ca sprijin / întărire sau de la agenţii economici. Reparaţiile curente cu volum mic de lucrări se execută în perioada de pregătire a luptei / operaţiei de apărare, pe locul scoaterii din funcţionare, iar pe timpul ducerii luptei / operaţiei, în acoperirile apropiate, pentru subunităţile din forţele de angajare imediată sau pe locul scoaterii din funcţionare, pentru celelalte subunităţi. În raport cu situaţia tactică şi timpul la dispoziţie, în perioada de pregătire a ofensivei, comandantul grupei de intervenţii tehnice ia măsuri pentru: executarea întreţinerilor tehnice cu volumul cel mai mare de lucrări, corespunzător consumurilor de resurse efectuate anterior şi a celui necesar pentru îndeplinirea misiunii de luptă; când timpul este scurt, la tehnică se execută principalele lucrări de întreţinere punându-se accent pe verificarea şi reglarea armamentului, aparatelor de observare şi ochire la tehnica de luptă; verificarea şi, la nevoie, completarea tehnicii cu materialele necesare măririi capacităţii de trecere şi a aparaturii de vedere pe timp de noapte; evacuarea şi repararea în timp scurt a tehnicii deteriorate, pentru a da posibilitatea ca, pe timpul pregătirii ofensivei, să fie pusă în stare de funcţionare o cantitate cât mai mare de tehnică, mărind prin aceasta capacitatea de luptă a trupelor; intervenţia la ordin în sprijinul structurilor subordonate de pe direcţiile principale de ofensivă, a celor din forţele de angajare imediată, care au reuşit să rupă apărarea adversarului şi care participă la respingerea contraatacurilor, precum şi a celor lovite puternic de adversar. În principiu, grupa de intervenţii tehnice îşi desfăşoară activitatea în raioane /locuri de adunare a tehnicii deteriorate. Când terenul / zona, gradul deteriorărilor sau importanţa tehnicii nu permit evacuarea acesteia în raioanele / locurile de adunare a tehnicii deteriorate, grupa de mentenanţă se deplasează la locul scoaterii acesteia din funcţionare. În perioada de pregătire a ofensivei comandantul grupei de intervenţii tehnice trebuie să reţină: caracteristicile itinerarelor de deplasare şi vitezele medii care se pot realiza pe acestea, pentru fiecare categorie de tehnică; amenajările necesare la punctele cheie, precum şi modul de asigurare a asistenţei tehnice a acestora; axul de evacuare-reparare şi itinerariile de evacuare; raioanele / locurile de adunare a tehnicii deteriorate, de bază şi de rezervă; forţele şi mijloacele agenţilor economici existente în fâşie, care pot fi folosite în sprijinul mentenanţei. NECLASIFICAT 14 din 74

NECLASIFICAT

Pe timpul dezvoltării ofensivei în adâncime, unităţile din forţele de angajare imediată vor fi întărite /sprijinite cu mai multe forţe şi mijloace de evacuare-reparare. Când nu se dispune de timp suficient pentru aducerea forţelor şi mijloacelor din adâncime se vor folosi forţe şi mijloace de evacuare şi reparaţii care se găsesc în imediata apropiere a trupelor. Pe timpul dezvoltării cu succes a ofensivei, subunităţile care se transformă în detaşamente înaintate se întăresc cu grupe mixte de reparaţii-evacuare care execută şi asigură evacuarea, repararea şi predarea tehnicii deteriorate, precum şi asistenţă tehnică în locurile greu accesibile. Grupele mixte de reparaţii-evacuare, care se dau ca întărire detaşamentelor, se pun la dispoziţia acestora de pe aliniamentul de transformare în detaşament înaintat. Ele acţionează în dispozitivul de luptă al detaşamentului înaintat, executând, în primul rând, evacuarea tehnicii deteriorate care blochează itinerariile de deplasare a trupelor. 1.5.3.2 Pregătirea tehnică a personalului din subordine pentru utilizarea şi mentenanţa autovehiculelor Pregătirea militară şi de specialitate a personalului care încadrează structurile de mentenanţă se execută săptămânal, grupat, celelalte zile afectându-se integral pentru activitatea productivă. Ponderea pregătirii de specialitate trebuie să fie de minimum 30% din timpul total afectat pentru pregătire. Personalul civil execută pregătirea de specialitate practică, la locul de muncă, concomitent cu activitatea de producţie, sub îndrumarea şefilor nemijlociţi. În fiecare ciclu / an de instrucţie, cu personalul din subunităţile şi formaţiunile militare de mentenanţă care nu participă la aplicaţii cu trupe se execută câte un exerciţiu practic, cu durata de 3-5 zile, pentru întreţinerea, evacuarea şi repararea autovehiculelor, precum şi asigurarea materială în condiţii de război, folosind atelierele mobile din înzestrare. Exerciţiile practice trebuie să asigure: însuşirea cunoştinţelor de bază şi formarea deprinderilor privind desfăşurarea şi strângerea, în timpul stabilit, a mijloacelor de întreţinere, evacuare, reparare şi asigurare materială; cunoaşterea şi folosirea mijloacelor de evacuare, a utilajelor, sculelor, dispozitivelor şi aparaturii de pe autoateliere; executarea lucrărilor de reparaţii, fabricaţii şi recondiţionări, folosind mijloacele de pe autoateliere; organizarea şi desfăşurarea activităţilor în raionul de adunare a tehnicii deteriorate. Pentru completarea deficitului de forţă de muncă, la ordin, se vor folosi subofiţerii conducători de autovehicule, care vor fi specializaţi în meseriile prevăzute în statele de organizare ale structurilor de mentenanţă, ţinând seama şi de calificarea iniţială. Specializarea se face prin cursuri organizate în cadrul structurilor de mentenanţă pe baza planificării şi programului de pregătire elaborat de compartimentul logistic al marii unităţi. Tematica orientativă pentru pregătirea de specialitate a personalului care încadrează subunităţile şi formaţiunile de mentenanţă este prevăzută în anexa nr.15 din L - 11/1 vol. 1 „Instrucţiuni privind mentenanţa tehnicii de blindate automobile şi tractoare din înzestrarea armatei româniei pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război”. Pregătirea tehnică, în situaţii de criză şi la război, a personalului destinat pentru utilizarea şi mentenanţa autovehiculelor se execută în limita timpului avut la dispoziţie. Pregătirea va fi structurată, astfel încât să cuprindă doar cele mai importante teme necesare personalului pentru desfăşurarea activităţii în condiţiile menţionate.

NECLASIFICAT 15 din 74

NECLASIFICAT

1.6 Activităţi executate de către personalul din cadrul grupei de intervenţii tehnice

-



În raport cu volumul, periodicitatea lucrărilor şi categoria de tehnică personalul din cadrul grupei de intervenţii tehnice execută: controlul tehnic înaintea ieşirii în misiune, în cursă, marş, pe timpul misiunii şi, în funcţie de situaţie, la terminarea misiunii; întreţinere tehnică zilnică / curentă; întreţinere tehnică periodică; alte tipuri de întreţineri şi inspecţii specifice prevăzute în documentaţiile de exploatare, la anumite intervale de timp; inspecţii tehnice conform prevederilor actelor normative specifice în vigoare; reparaţii curente cu volum mic de lucrări. Întreţinerea tehnică periodică poate fi: a) întreţinere tehnică cu ocazia zilei de verificare şi întreţinere a tehnicii / control profilactic; b) întreţinere tehnică nr.1 /similară; c) întreţinere tehnică nr.2 /similară; d) întreţinere tehnică de sezon. Controlul tehnic înaintea ieşirii în misiune constă în controlul stării tehnice, de întreţinere şi de completare a tehnicii cu materiale, scule, piese şi accesorii, în scopul prevenirii defecţiunilor şi accidentelor de orice natură. De regulă, se execută în ziua premergătoare misiunii, de către operatori, sub supravegherea comandantului grupei. Deficienţele constatate se remediază pe loc, folosind la nevoie personalul calificat din cadrul grupei. Controlul tehnic pe parcurs se execută de conducător / echipaj, sub supravegherea şefului numit pentru misiunea respectivă. Întreţinerea tehnică zilnică se execută în incinta parcului / sectorului de păstrare, la înapoierea din misiune a tehnicii, după un flux tehnologic stabilit prin instrucţiuni specifice fiecărei categorii de tehnică. Lucrările se execută de operatori, precum şi de alt personal stabilit de comandantul de subunitate, sub conducerea acestuia. Parcarea tehnicii pe locurile / sectoarele subunităţii, este permisă numai după aducerea acesteia în stare perfectă de curăţenie şi funcţionare. Grupa de intervenţii tehnice pune la dispoziţia altor subunităţi, la ordinul comandantului plutonului mentenanţă, personal calificat pentru remedierea deficienţelor constatate la controlul tehnic înaintea ieşirii în misiune şi pentru executarea întreţinerilor tehnice zilnice. Întreţinerile tehnice periodice se execută, de regulă, la subunităţi de către operatorii care au în primire tehnica, cu participarea personalului specializat din cadrul plutonului de mentenanţă. Pe timpul executării întreţinerilor tehnice, personalul destinat, inclusiv comandanţii de subunităţi care conduc lucrările, nu este folosit la alte activităţi. Ziua de verificare şi întreţinere a tehnicii / controlul profilactic se execută în fiecare unitate, periodic/1-2 ori pe lună. Ziua de verificare şi întreţinere a tehnicii se desfăşoară sub conducerea comandantului unităţii, cu participarea întregului personal care are în primire, răspunde sau foloseşte tehnica din înzestrare. Pe baza programului, comandantul grupei de intervenţii tehnice stabileşte sarcinile şi le comunică zilnic executanţilor. Principalele lucrări pe care le execută personalul grupei de intervenţii tehnice în cadrul zilei de verificare şi întreţinere a tehnicii sunt: verificarea stării de fixare a agregatelor, mecanismelor şi instalaţiilor autovehiculelor şi strângerea îmbinărilor; NECLASIFICAT 16 din 74

NECLASIFICAT

 înlăturarea eventualelor defecţiuni apărute ca urmare a acţiunii factorilor atmosferici;  verificarea şi completarea la nevoie a plinurilor de C.L. şi L.S., precum şi înlăturarea scurgerilor din instalaţii sau cartere;  schimbarea uleiului din motor sau din transmisie, dacă s-a îndeplinit norma de rulaj sau termenul de păstrare;  executarea unor operaţiuni de reglare sau gresare prevăzute a fi executate la anumite termene;  verificarea pe timp de iarnă a calităţii lichidului antigel şi a instalaţiilor de preîncălzire şi climatizare;  verificarea şi, la nevoie, încărcarea buteliilor de aer comprimat din compunerea instalaţiilor de pornire a motoarelor;  verificarea şi întreţinerea bateriilor de acumulatoare, înlocuirea celor cu norma de folosire îndeplinită;  verificarea uzurii anvelopelor, presiunii din pneuri şi permutarea roţilor conform schemei şi periodicităţii indicate;  verificarea, repararea şi completarea materialelor de mărire a capacităţii de progresiune în teren, a mijloacelor de remorcare, de scoatere şi autoscoatere din imobilizare;  verificarea, întreţinerea, repararea şi completarea uneltelor genistice şi lotului de bord de pe autovehicule;  retuşarea vopselei, emblemelor, semnelor de recunoaştere, numerelor de înmatriculare, repararea huselor, prelatelor şi covergilor;  verificarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice, de încălzire, sanitare şi construcţiilor parcului de tehnică militară;  curăţirea şi amenajarea drumurilor de acces şi a drumurilor interioare ale parcului, sectoarelor de parcare repartizate subunităţilor, verificarea şi repararea împrejmuirii parcului. Comandantul grupei de intervenţii tehnice controlează calitatea lucrărilor de întreţinere atât pe timpul executării acestora (controlul interoperaţional) cât şi la finalizarea lor, verificând totodată respectarea termenelor de execuţie. Întreţinerile tehnice nr. 1 şi 2 / similare se execută conform programului lunar de producţie al plutonului mentenanţă. Tehnica la care s-a realizat norma de funcţionare până la întreţinerea tehnică următoare nu va fi scoasă în cursă înainte de executarea lucrărilor respective. Întreţinerile tehnice periodice se execută la staţia de întreţineri tehnice de către operator cu participarea obligatorie a personalului specializat din plutonul mentenanţă, pe baza fişelor tehnologice întocmite de către comandantul de subunitate. Distribuţia materialelor consumabile necesare executării lucrărilor se face în baza cererii de materiale întocmită de gestionarul subunităţii căreia îi aparţine tehnica respectivă, pe documente centralizatoare. La tehnica aflată în conservare, se execută verificările şi întreţinerile tehnice prevăzute în normative specifice. Cu ocazia întreţinerilor tehnice, dacă s-au îndeplinit termenele scadente, se execută verificările periodice ale instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, ale aparatelor de măsură şi control, precum şi ale aparaturii instalaţiilor speciale, iar obligatoriu a instalaţiei de stins incendiu. La efectuarea lucrărilor de întreţinere, se interzice scoaterea sau deteriorarea sigiliilor aplicate de constructor sau de unităţile reparatoare la agregatele, instalaţiile sau mecanismele aflate în termen de garanţie. Aceleaşi restricţii se aplică şi pentru sigiliile rezervoarelor de combustibil. În cazul deteriorării unui sigiliu, comandantul grupei intervenţii tehnice raportează ierarhic, şeful structurii logistice cercetează cazul, ia măsurile care se impun, efectuează resigilarea şi consemnează despre aceasta în cartea tehnică la rubrica „ observaţii speciale”. În poligoane pentru conducerea tehnicii / maşinilor de luptă, în aerodromuri de rezervă, poligoane şi tabere, când se prevede folosirea pe timp mai îndelungat a tehnicii fără înapoierea NECLASIFICAT 17 din 74

NECLASIFICAT

a) b) c) d) e) f)

ei în unitate, se organizează sector de întreţinere. În acest caz întreţinerile tehnice se execută de către operatorii de tehnică, cu sprijinul plutonului de mentenanţă, folosind utilajele şi aparatura de pe atelierele mobile, după o planificare aprobată de comandantul unităţii. Întreţinerea tehnică de sezon se execută sub conducerea comandanţilor de subunităţi. La convocarea de pregătire şi instructaj pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon participă întregul personal care are în primire, răspunde sau foloseşte tehnica. Lucrările pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon se execută de către operatorii care o au în primire şi personalul specializat din cadrul plutonului de mentenanţă, constituit pe echipe specializate. În spaţiile destinate executării întreţinerilor tehnice, se dispun, la loc vizibil, panouri sau fişe cu operaţiunile care se execută. Pe timpul lucrărilor de trecere la exploatarea de sezon, se interzice ca personalul care are în primire sau răspunde de tehnică să execute alte activităţi. Operaţiunile care se execută se stabilesc în aşa fel încât la terminarea programului de lucru toată tehnica unităţii să fie repusă în stare de funcţionare. Comandantul grupei de intervenţii tehnice controlează calitatea lucrărilor de întreţinere, pe timpul executării şi după terminarea lor şi raportează ierarhic comandantului plutonului că lucrările de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon s-au terminat. Comandantul grupei de intervenţii tehnice: participă cu întreg personalul din subordine la convocarea de pregătire a personalului pentru executarea întreţinerii tehnice de sezon; asigură prezenţa şi verifică încadrarea în program, în totalitate, a personalului participant la executarea lucrărilor; asigură prezenţa în totalitate a tehnicii la care se execută operaţiunile de întreţinere; distribuie conducătorilor de autovehicule şi echipajelor fişele tehnologice cu operaţiuni, urmărind şi verificând respectarea acestora şi desfăşurarea lucrărilor prevăzute în fişe, în volum complet şi de calitate; organizează şi execută reparaţiile şi fabricaţiile, până la începerea lucrărilor practice, cu personalul din subordine; la începutul activităţilor practice va desfăşura cu personalul din subordine instructajul de protecţia muncii şi va prelucra normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice locului de muncă şi în parcul de tehnică militară. Inspecţiile tehnice se execută de către personalul autorizat din cadrul plutonului de mentenanţă. Autorizarea personalului se face anual în urma absolvirii cursului de specializare şi atestare a personalului destinat executării inspecţiilor tehnice la autovehicule, cu durata de 2 – 3 zile. Inspecţiile tehnice constau în verificarea stării tehnice fără demontare, utilizându-se aparatura, utilajele şi dispozitivele din înzestrare. Rezultatele se consemnează în Registrul cu evidenţa efectuării inspecţiilor tehnice la autovehicule, în certificatele de înmatriculare, iar la tehnica blindată, în cărţile tehnice. Registrul se păstrează la comandantul plutonului de mentenanţă. Când starea tehnică nu corespunde normelor prescrise se dă un termen de remediere de maxim 30 de zile. Se interzice ieşirea în cursă a autovehiculelor care nu au executat inspecţia tehnică la termenele prevăzute.

1.6.1 Operaţiuni de testare/diagnosticare ce se execută la tehnica de blindate, automobile şi tractoare Tipurile de diagnosticare pe care le execută personalul grupei de intervenţii tehnice sunt: NECLASIFICAT 18 din 74

NECLASIFICAT

a) cu caracter comercial, în perioada de garanţie; b) cu caracter de depanare, în vederea stabilirii în mod activ a cauzelor şi locului defectărilor în procesul de mentenanţă; c) cu caracter de control final, la terminarea operaţiilor de întreţinere tehnică sau la reparaţii; d) cu caracter de verificare a stării tehnice, la sistemele şi mecanismele care condiţionează siguranţa circulaţiei; se efectuează în cazul lucrărilor de control şi întreţinere zilnică; e) cu caracter de verificare a stării tehnice periodice stabilită prin normative. De obicei se execută în cadrul întreţinerilor tehnice sau în cadrul inspecţiilor tehnice. Diagnosticarea se execută cu aparatură specializată, conform proceselor tehnologice prevăzute în manuale şi instrucţiuni, cu sau fără demontarea organelor şi ansamblurilor. În funcţie de nivelul valorilor parametrilor de diagnosticare, autovehiculele se pot afla în una din stările:  în stare tehnică bună – autovehicul operaţional - când valorile parametrilor de diagnosticare sunt cuprinse între valorile nominale şi cele limită;  în stare tehnică necorespunzătoare – autovehicul neoperaţional - când valorile parametrilor de diagnosticare sunt în afara valorilor limită sau egale cu acestea. Diagnosticarea stării tehnice a motorului poate fi:  generală, la care se determină parametrii: puterea, consumul de combustibil orar / specific, consumul de ulei, gradul de poluare al gazelor arse, nivelul de zgomot; puterea efectivă se poate efectua prin determinarea directă a puterii efective a motorului, prin suspendarea funcţionării cilindrilor sau prin metoda accelerării;  pe elemente, atunci când unul din parametrii de diagnosticare generală are valori inacceptabile. Pentru stabilirea stării tehnice a mecanismului motor se determină: gradul de etanşare a cilindrului, prin măsurarea: presiunii la sfârşitul compresiei; scăpărilor de gaze în carter; presiunii şi debitului gazelor scăpate în carter; depresiunii din galeria de admisie; mărimea jocului în articulaţii; analiza zgomotelor şi vibraţiilor. Diagnosticarea generală a stării tehnice a motorului se poate executa prin mai multe procedee, astfel: a) după consumul de ulei şi după consumul de combustibil; b) prin măsurarea gradului de fum; c) prin măsurarea puterii la roţile motoare; d) prin suspendarea funcţionării cilindrilor; e) prin măsurarea presiunii de compresie; f) prin măsurarea scăpărilor de aer; g) prin măsurarea depresiunii în galeria de admisie; h)prin măsurarea presiunii şi / sau debitului de gaze scăpate în carter; i) prin analiza chimică a uleiului; j) vibro-acustic. Diagnosticarea prin primele trei procedee nu oferă garanţie decât în cazul în care celelalte părţi ale motorului de care depind consumul de ulei, de combustibil şi emisia de fum sunt în stare bună şi cu reglajele corespunzătoare. La stabilirea stării tehnice a motorului prin determinarea puterii la roată, pe lângă considerentele menţionate, precizia indicaţiilor mai este condiţionată şi de starea transmisiei şi de cunoaşterea randamentului mecanic al acesteia. Diagnosticarea pe stand presupune determinarea: a) puterii motorului, prin măsurarea puterii la roată şi forţei de tracţiune; b) consumului de combustibil; c) compoziţiei gazelor arse şi temperaturii acestora; d) stării tehnice a ambreiajului; e) calităţilor de demaraj şi frânare; NECLASIFICAT 19 din 74

NECLASIFICAT

f) forţelor de frânare la roţi; g) apariţiei zgomotelor anormale în angrenajele transmisiei în funcţie de complexitatea standului. Pentru diagnosticarea pe stand a autovehiculelor se efectuează o serie de lucrări pregătitoare: a) se execută curăţirea exterioară şi interioară a autovehiculului; b) se introduce autovehiculul la punctul de diagnosticare şi se dispune cu roţile motoare pe rolele standului; c) se fixează autovehiculul împotriva deplasărilor laterale; d) se racordează turometrul electronic la motor, furtunurile de legătură ale standului la alimentarea cu combustibil a motorului; e) se plasează suflante în poziţia corespunzătoare unei bune răciri a motorului; f) se montează furtunul pentru captarea gazelor arse; g) se aduce motorul la regimul termic normal. Operaţiile de diagnosticare specifice se execută în conformitate cu prescripţiile tehnice pentru fiecare tip de autovehicul şi stand de diagnosticare. Diagnosticarea pe parcurs presupune determinarea: spaţiului şi timpului de accelerare, deceleraţiei autovehiculului, vitezei maxime, consumului de combustibil şi ulei. La diagnosticarea tehnică a mecanismului de distribuţie se determină: a) jocul termic al supapelor; b) analiza zgomotelor; c) fazele distribuţiei. Diagnosticarea instalaţiei de alimentare cu combustibil şi cu aer a motoarelor se poate realiza cu ajutorul metodelor globale prin evaluarea cantitativă sau calitativă a emisiilor poluante din gazele de evacuare şi după consumul de combustibil. În cadrul operaţiilor de diagnosticare a instalaţiei de alimentare a motoarelor cu aprindere prin scânteie se vor executa: a) verificarea pompei de alimentare cu combustibil prin măsurarea debitului, presiunii de refulare şi etanşeităţii; b) verificarea carburatorului / sistemului de injecţie pentru motoarele echipate cu acest sistem; c) analiza gazelor de evacuare; d) verificarea buşonului rezervorului; e) verificarea etanşeităţii instalaţiei de alimentare; f) verificarea gradului de îmbâcsire a filtrelor de aer / determinarea căderii de presiune pe filtre. În cadrul operaţiilor de diagnosticare a instalaţiei de alimentare a motoarelor cu aprindere prin comprimare se vor executa: a) analiza fumului din gazele de evacuare; b) verificarea pompei de alimentare cu combustibil; c) verificarea injectoarelor cu sau fără demontarea de pe motor, astfel: măsurarea presiunii de injecţie, calitatea pulverizării, etanşeitatea ansamblului ac-pulverizator, proba de glisare; d) verificarea pompei de injecţie, astfel: determinarea începerii injecţiei, uniformitatea debitului elementelor de pompare, debitul elementelor, verificarea funcţionării regulatorului, uzurii elementelor pompei şi a supapelor de refulare; e) verificarea conductelor de înaltă presiune; f) verificarea gradului de îmbâcsire a filtrelor de aer / determinarea căderii de presiune pe filtre; g) verificarea etanşeităţii instalaţiei.

NECLASIFICAT 20 din 74

NECLASIFICAT

La motoarele supraalimentate se va determina în plus: debitul şi presiunea aerului de supraalimentare, temperatura aerului de supraalimentare, zgomotele anormale, bătăi în zona lagărelor turbosuflantelor. Diagnosticarea instalaţiei de răcire presupune determinarea: a) etanşeităţii instalaţiei; b) temperaturii lichidului de răcire; c) cantităţii / nivelului lichidului de răcire din instalaţie; d) presiunii de deschidere a supapei abur-aer; e) temperaturii de deschidere a termostatului şi a cursei supapei termostatului; f) săgeţii curelei ventilatorului; g) zgomotelor anormale, bătăilor în zona pompei de lichid şi a ventilatorului; h) verificarea temperaturii de cuplare a ventilatorului în cazul antrenării acestuia prin elemente de comandă pe baza temperaturii lichidului de răcire sau a momentului de patinare. Diagnosticarea instalaţiei de ungere presupune : a) verificarea etanşeităţii instalaţiei; b) verificarea nivelului uleiului; c) verificarea funcţionării corecte a aparaturii de măsură şi control de la bord / traductorul presiune şi indicatorul la bord; d) verificarea presiunii uleiului din instalaţia de ungere / rampa centrală; e) verificarea calităţii uleiului prin analiza acestuia; f) verificarea la pompa de ulei a debitului presiunii de refulare, supapei de siguranţă; g) verificarea gradului de îmbâcsire a filtrelor de ulei. Diagnosticarea transmisiei se poate face prin procedee de apreciere globală a stării tehnice sau pe elemente. Pentru diagnosticarea generală a transmisiei se utilizează ca parametri de diagnosticare: puterea consumată prin frecări, drumul parcurs liber şi jocul unghiular. Dacă la analiza acestor parametri nu se obţine un rezultat valoric corespunzător cu valorile admisibile, se va proceda la diagnosticarea separată a subansamblurilor transmisiei. Diagnosticarea transmisiei se poate face pe parcurs sau pe standuri / în regim static sau dinamic. Diagnosticarea la stand presupune determinarea puterii consumate pentru antrenarea transmisiei. Se execută pe standuri speciale. La diagnosticarea pe parcurs se determină spaţiul liber parcurs de autovehicul în rulare liberă, valoarea reprezentând pierderile prin frecări în organele transmisiei. Static, diagnosticarea generală a transmisiei se execută utilizând ca parametru de diagnosticare jocul unghiular în transmisie. Această mărime constituie un indice al stării tehnice generale a transmisiei, exprimând gradul de uzură şi precizia reglajului elementelor acesteia. Pentru determinarea jocurilor unghiulare se utilizează dispozitive ce permit stabilirea valorii efective a acestui parametru de diagnosticare la o anumită solicitare a lanţului cinematic al transmisiei. Construcţia acestor dispozitive depinde de tipul transmisiei autovehiculului. Diagnosticarea stării tehnice a ambreiajului se execută pentru determinarea următorilor parametri de diagnosticare: a) cursa liberă a pedalei; b) gradul de patinare; c) gradul de decuplare; d) efortul la pedală. Diagnosticarea cutiei de viteze, reductoarelor şi a altor subansambluri care au în compunere angrenaje cu roţi dinţate presupune determinarea următorilor parametri: a) jocul unghiular; b) temperatura carterului sau timpul scurs până la atingerea temperaturii de regim sau a unei anumite temperaturi; NECLASIFICAT 21 din 74

NECLASIFICAT

c) analiza zgomotelor şi vibraţiilor; d) gradul de etanşare. Diagnosticarea transmisiei longitudinale, respectiv a articulaţiilor şi arborilor cardanici presupune determinarea: a) strângerii şuruburilor de prindere; b) jocului unghiular; c) bătăii radiale; d) zgomotelor şi vibraţiilor specifice, prin ascultare. Diagnosticarea suspensiei, pentru stabilirea stării tehnice, presupune determinarea parametrilor geometrici, de elasticitate, de oscilaţie şi de etanşare pentru arcuri şi amortizoare, adică caracteristicile funcţionale. Diagnosticarea generală a sistemului de frânare se execută prin determinarea spaţiului de frânare, a deceleraţiei, forţei de frânare la roţi şi efortului la pedală. În cazul diagnosticării pe elemente se determină: a) gradul de etanşare al sistemului; b) cursa liberă a pedalei şi efortul la pedală; c) temperatura frânelor; d) jocul dintre tambur şi saboţi; e) stabilitatea, uniformitatea şi sincronizarea frânării; f) forţa de frânare la roţi, viteza de creştere şi reducere a acesteia; g) timpul de reacţie al sistemului de frânare; h) nivelul zgomotelor; i) verificarea gradului de uzură a compresorului prin metoda "proba de ulei". Diagnosticarea direcţiei constă în verificarea următorilor parametri: a) jocul liber şi efortul la volan / leviere de direcţie; b) geometria roţilor directoare / unghiurile de aşezare a roţilor de direcţie; c) verificarea servomecanismului de direcţie; d) verificarea gradului de etanşare; e) starea mecanismelor planetare de direcţie prin proba de mers rectiliniu pentru autovehiculele pe şenile. Diagnosticarea sistemului de rulare la autovehiculele pe roţi presupune determinarea: a) gradului de uzură a pneurilor; b) dezechilibrarea roţilor; c) zgomotelor specifice din zona rulmenţilor de la butucul roţii. La autovehiculele pe şenile se determină: a) starea galeţilor şi a bandajelor de cauciuc de la toate elementele sistemului de rulare; b) starea roţilor de întindere şi a mecanismului acesteia; c) gradul de uzură al coroanelor dinţate ale roţilor motrice; d) gradul de uzură al şenilelor. Diagnosticarea stării tehnice a echipamentului electric presupune diagnosticarea elementelor componente şi a echipamentului în ansamblu. La bateriile de acumulatori se execută: a) verificarea densităţii electrolitului; b) verificarea tensiunii pe elemente sau în ansamblu; c) verificarea tensiunii în sarcină rapidă şi continuă; d) verificarea scurgerilor de curent; e) verificarea etanşeităţii. La generatoarele de curent şi consumatorii se execută: a) verificarea puterii nominale la turaţia nominală de funcţionare; b) verificarea tensiunii, a curentului nominal şi absorbit la mersul în gol şi în sarcină; c) verificarea circuitului de alimentare cu energie electrică; NECLASIFICAT 22 din 74

NECLASIFICAT

d) măsurarea rezistenţei totale a înfăşurării rotorului; e) verificarea elementelor de antrenare; f) ascultarea zgomotelor, bătăilor anormale în zona elementelor de antrenare sau a lagărelor rotorului; g) verificarea releului regulator de tensiune. Pentru sistemul clasic de aprindere se verifică: a) bobina de inducţie; b) contactele ruptorului; c) unghiul de înclinare a contactelor ruptorului ; d) bujiile. Diagnosticarea sistemelor speciale se execută în conformitate cu normativele şi specificaţiile tehnice în vigoare pentru fiecare tip de sistem în parte.

1.6.2 Utilizarea autospecialelor din cadrul grupei în sezonul rece/iarna şi în sezonul cald/vara Utilizarea autovehiculelor se desfăşoară în condiţii de drum şi climă nefavorabilă în foarte multe cazuri. Influenţa temperaturii scăzute sau ridicate a aerului, a prafului şi umidităţii din aer, a stării drumurilor asupra agregatelor şi mecanismelor autovehiculului este foarte pronunţată. Nerespectarea sau necunoaşterea particularităţilor utilizării autovehiculelor în condiţii grele de drum şi climă poate conduce la pierderea siguranţei în funcţionare a acestora, la scoaterea din funcţiune a unor agregate sau mecanisme, la creşterea consumului de combustibil şi lubrifianţi în mod nejustificat, la reducerea capacităţii de luptă şi chiar la scoaterea din funcţiune a autovehiculului. Pregătirea autovehiculelor pentru utilizarea în sezonul rece sau cald se execută cu ocazia întreţinerilor tehnice de sezon. Utilizarea autovehiculelor pe timp de iarnă este mult îngreunată datorită temperaturilor scăzute, căderilor de zăpadă, poleiului, pericolului de îngheţ, umidităţii ridicate şi vizibilităţii scăzute care înrăutăţesc pornirea şi funcţionarea autovehiculelor, îngreunează deplasarea acestora şi periclitează starea motoarelor şi a unor subansambluri, mai ales prin îngheţ. Datorită dificultăţilor de pornire a motoarelor la temperaturi scăzute, în special a motoarelor cu aprindere prin comprimare, precum şi prin îngheţarea apei în instalaţia de răcire, dacă nu este prevenit acest fenomen, unitatea poate deveni neoperativă. Toate acestea impun măsuri deosebite din partea personalului pentru păstrarea şi utilizarea autovehiculelor în timpul sezonului rece, ca o condiţie importantă pentru menţinerea capacităţii de luptă a unităţii. În timpul utilizării autovehiculelor pe timp de iarnă comandantul grupei intervenţii tehnice va lua măsuri pentru: a) menţinerea în stare tehnică bună, de funcţionare, a mijloacelor de încălzire şi a dispozitivelor pentru uşurarea pornirii; b) perfecţionarea la conducători a deprinderilor privind utilizarea acestor mijloace; c) respectarea regulilor de protecţia muncii şi prevenire a incendiilor. În scopul evitării pierderilor şi degradării lichidului antigel, personalul grupei intervenţii tehnice va lua următoarele măsuri: a) se spală instalaţia de răcire a motorului cu o soluţie preparată conform reţetei recomandate de manualul de întreţinere al autovehiculului respectiv, clătindu-se apoi bine instalaţia cu apă curată în scopul de a se elimina soda calcinată şi în special petrolul, care provoacă emulsionarea lichidului antigel;

NECLASIFICAT 23 din 74

NECLASIFICAT

b) cu ocazia trecerii autovehiculelor la utilizarea pe timp de vară nu se mai spală instalaţia cu soluţie specială întrucât lichidul antigel nu depune soluţii calcaroase ci, dimpotrivă, le dizolvă şi le desprinde de pe pereţii motoarelor; c) se verifică starea supapei de abur-aer / buşonul radiatorului a racoardelor de cauciuc, presetupelor pompei de apă a motorului şi cea a încălzitorului de apă şi ulei, scurgerile pe la orificiul de drenaj, se strâng toate colierele şi îmbinările cu scopul de a se asigura etanşeitatea perfectă a instalaţiei de răcire. Strângerea colierelor se repetă după alimentarea cu antigel, întrucât acesta dizolvă produsele calcaroase dintre racoardele şi gâturile instalaţiei, determinând apariţia pierderilor de lichid; d) pentru a se elimina complet apa rămasă în instalaţia de răcire a motorului, acesta se antrenează cu demarorul timp de 3-5 secunde, în timp ce robinetul de golire este deschis. Alimentarea instalaţiilor de răcire cu lichid antigel se face respectându-se următoarele reguli: a) în prezenţa mecanicilor conductori / conducători auto, a personalului tehnic al subunităţii şi al ofiţerului cu mentenanţa din cadrul compartimentului logistic se stabileşte densitatea lichidului antigel şi se identifică tipul acestuia după datele înscrise în buletinul de analiză şi în actul care atestă distribuirea-primirea lichidului la subunitate; b) în instalaţiile de răcire se introduce numai lichid antigel care în prealabil a fost omogenizat; dacă acesta a mai fost folosit, înainte de omogenizare, lichidul se va transvaza întrun butoi curat, avându-se grijă să nu tulbure produsele decantate; c) întrucât prin încălzire lichidul antigel se dilată, instalaţiile de răcire se alimentează cu cantităţi mai reduse, în general cu 5-8%, faţă de capacitatea nominală, respectându-se indicaţiile din manualele de utilizare; d) din lichidul antigel introdus în fiecare autovehicul se iau probe în flacoane de sticlă sau masă plastică transparentă, având capacitatea de 100-150 ml; e) pe fiecare flacon se lipeşte o etichetă pe care scrie cu vopsea numărul de înmatriculare / seria autovehiculului; f) probele se păstrează la subofiţerul de serviciu pe parcul de tehnică militară, afară sub cheie, urmând să fie împrospătate în mod obligatoriu la fiecare înapoiere din cursă a autovehiculului; g) în registrul pentru predarea serviciului de zi pe parc se întocmeşte un tabel cu seriile autovehiculelor care au fost alimentate cu lichid antigel, pe baza căruia se vor primi-preda flacoanele cu mostre. Apa din instalaţiile de răcire, la cele ce nu au lichid antigel, se scoate după fiecare utilizare a autovehiculelor lăsând robinetele de golire deschise. Apa scoasă va fi colectată şi evacuată în decantoare de apă uzată sau în instalaţia de canalizare. După întoarcerea din cursă sau cu ocazia zilei de verificare şi întreţinere a tehnicii, conducătorul auto / mecanicul conductor ia probe de lichid antigel pentru verificarea calitativă. La nevoie se reface concentraţia lichidului antigel. Înainte de plecarea în cursă şi pe parcurs se vor verifica funcţionarea jaluzelelor radiatoarelor şi a dispozitivelor de dezaburire a parbrizelor şi lunetelor, etanşeitatea instalaţiei de răcire, precum şi nivelul lichidului de răcire din instalaţie. Preîncălzirea, pornirea şi încălzirea motorului se face în conformitate cu regulile prevăzute în manualul de utilizare a autovehiculului respectiv. Deplasarea autovehiculului este permisă numai după ce motorul a ajuns la o temperatură minimă de funcţionare stabilită în documentaţia tehnică. Pe timpul folosirii preîncălzitorului autovehiculele nu vor fi acoperite cu prelate, echipajele şi conducătorii acestora vor ieşi din interiorul lor, iar obloanele de acces vor rămâne deschise. Conducătorii de autovehicule vor supraveghea permanent modul de funcţionare a preîncălzitoarelor şi temperatura indicată de aparate.

NECLASIFICAT 24 din 74

NECLASIFICAT

Întreţinerea tehnică a autovehiculelor şi în special înlocuirea uleiurilor şi unsorilor se face după oprire, înainte ca subansamblurile şi uleiul / unsoarea din ele să se fi răcit. atenţie deosebită se va acorda bateriilor de acumulatoare ce se vor verifica periodic în ceea ce priveşte densitatea electrolitului şi tensiunea, care trebuie să fie cele corespunzătoare condiţiilor de iarnă. Periodic, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului, se va asigura încărcarea bateriilor de acumulatoare la staţia de încărcat acumulatoare, în special cele ale autovehiculelor care nu sunt parcate în remize închise şi încălzite. Calitatea carburantului şi uleiului se va verifica periodic prin analize corespunzătoare, iar atunci când se constată prezenţa apei se vor lua măsuri de înlocuire sau deshidratare. Pe timpul alimentării se iau măsurile corespunzătoare pentru evitarea pătrunderii apei sau zăpezii în carburant. atenţie sporită se acordă reglării corecte a tuturor mecanismelor de comandă, dotării cu dispozitive şi materiale necesare măririi capacităţii de trecere, precum: lanţuri antiderapante, fascine, grile, saci cu nisip etc., verificării şi completării cu unelte genistice, iar dacă este necesar şi posibil, se vor monta pneuri cu profil antiderapant. Înainte de executarea deplasărilor se iau măsuri pentru pregătirea corespunzătoare a acestora, pregătirii personalului participant şi pentru cunoaşterea stării itinerarelor de deplasare şi a condiţiilor meteorologice. Utilizarea autovehiculelor pe timp de vară este caracterizată de temperaturile ridicate, existenţa din abundenţă a prafului în aer şi murdăriei ce se depune pe părţile exterioare ale autovehiculului, ansamblurilor şi subansamblurilor acestuia. Pentru asigurarea unui regim termic normal de funcţionare a motorului şi a celorlalte ansambluri şi subansambluri se vor lua măsuri pentru: a) respectarea riguroasă a perioadei / normei de rulaj stabilită pentru curăţirea filtrelor; b) verificarea funcţionării corecte a ejectoarelor de evacuare a prafului din filtrele de aer; c) curăţirea periodică şi montarea corectă a buşoanelor de aerisire a carterelor şi a altor subansambluri; d) menţinerea unei stări tehnice bune a instalaţiilor de răcire, ungere, alimentare cu aer şi combustibil, aprindere; e) controlul permanent, înaintea plecării în cursă şi pe parcurs a nivelului lichidului din instalaţia de răcire şi uleiului din instalaţia de ungere – la nevoie se reface nivelul stabilit în documentaţia tehnică prin completare; f) menţinerea curată a suprafeţei de răcire a radiatoarelor instalaţiilor de răcire şi ungere; g) prevenirea formării depunerilor pe suprafeţele interioare ale instalaţiei de răcire; h) reglarea turaţiei motorului şi mărirea debitului de aer în radiatoare prin deschiderea jaluzelelor; i) controlul sistematic asupra funcţionării corecte a supapei abur-aer şi a termostatului; j) verificarea periodică a nivelului electrolitului în bateria de acumulatoare şi completarea cu apă distilată, curăţirea bateriilor, capacelor şi orificiilor de aerisire a buşoanelor; k) menţinerea curată a suprafeţelor exterioare ale autovehiculelor. La deplasarea în coloană pe drumuri cu mult praf se va mări distanţa dintre autovehicule. 1.7 Procesul tehnologic al reparaţiilor executate de către personalul grupei mentenanţă Cu ocazia executării reparaţiilor curente – subansamblurile sau agregatele care prezintă un grad de uzură generală avansată la majoritatea pieselor sau chiar numai la piesele principale, pot fi înlocuite cu altele noi, sau chiar reparate, urmând ca cele înlocuite să fie trimise la unităţile care au competenţa de a le repara. NECLASIFICAT 25 din 74

NECLASIFICAT

Procesul tehnologic al reparaţiei curente cuprinde următoarele operaţii: a) primirea autovehiculului în reparaţie; b) spălarea şi curăţirea exterioară; c) demontarea agregatelor care necesită a fi reparate şi recondiţionarea lor; d) controlul şi remedierea defectelor instalaţiei electrice; e) controlul şi remedierea defectelor agregatului motor; f) controlul şi remedierea defectelor celorlalte agregate care nu se demontează de pe autovehicul; g) montarea pieselor, ansamblurilor şi agregatelor reparate sau înlocuirea acestora cu altele noi sau reparate; h) repararea dispozitivelor de comandă ale autovehiculului; i) încercarea autovehiculului; j) remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia încercării; k) predarea maşinii pentru utilizare. Principalele lucrări ce se pot executa în cadrul reparaţiei curente la tehnica de blindate, automobile şi tractoare sunt prevăzute în anexa nr. 7. În funcţie de condiţiile de spaţiu, calificarea şi specializarea forţei de muncă, competenţele stabilite prin normativele de reparaţii, gradul de asigurare cu piese de schimb şi materiale, repararea se execută după una din următoarele metode: a) prin schimbul agregatelor, ansamblurilor sau pieselor uzate / deteriorate cu altele noi sau reparate / recondiţionate; b) prin repararea / recondiţionarea agregatelor, ansamblurilor sau pieselor uzate /deteriorate, demontate de pe tehnică şi montarea lor pe aceeaşi tehnică; c) combinat, când o parte din agregate, ansambluri sau piese de schimb se înlocuiesc cu altele noi sau reparate anterior, iar o parte se repară şi se montează din nou pe tehnica de pe care au fost demontate. Pentru reducerea timpului de imobilizare, grupa de intervenţii tehnice foloseşte, de regulă, metoda de reparare prin înlocuirea subansamblurilor şi pieselor defecte. 1.8 Activităţi specifice desfăşurate la evacuarea tehnicii de blindate, automobile şi tractoare deteriorată şi/sau imobilizată Evacuarea este o misiune a mentenanţei care înglobează ansamblul de activităţi planificate, organizate şi desfăşurate pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei cu scopul scoaterii tehnicii din imobilizare şi dacă starea ei tehnică o impune transportarea sau tractarea ei după caz de pe locul imobilizării în raionul în care va fi reparată. Evacuarea şi recuperarea tehnicii de blindate, automobile şi tractoare constă în: a) scoaterea tehnicii deteriorate sau imobilizate de sub focul inamicului din zonele ameninţate pentru a evita distrugerea sau capturarea acestuia; b) recuperarea tehnicii cu stare tehnică bună aflată în imobilizare respectiv suspendată, răsturnată, împotmolită, înecată, scufundată şi incendiată pentru a putea continua misiunea; c) descongestionarea căilor de comunicaţie folosite pentru deplasare, aprovizionare şi evacuare şi asigurarea fluenţei circulaţiei prin puncte cheie; d) transportul sau tractarea după caz de la locul imobilizării în raionul sau locul unde va fi reparată; e) concentrarea tehnicii deteriorate în locuri bine stabilite. Aceste activităţi se execută într-un timp cât mai scurt deoarece: a) întârzierea adăpostirii tehnicii imobilizate în locuri ferite de observarea şi acţiunile adversarului poate conduce la capturarea ei de către acesta; b) micşorarea duratei de scoatere din serviciu a tehnicii avariate determină creşterea capacităţii combative a unităţii militare. NECLASIFICAT 26 din 74

NECLASIFICAT

Metodele de evacuare sunt influenţate de următorii factori: a) gradul imobilizării; b) starea tehnică; c) mijloacele existente şi distanţa la care se evacuează tehnica de blindate, automobile şi tractoare. În funcţie de lucrările de mentenanţă pregătitoare, imobilizarea tehnicii se clasifică: a) imobilizare de tip semiuşor; b) imobilizare de tip uşor; c) imobilizare de tip mijlociu; d) imobilizare de tip greu; e) imobilizare de tip foarte greu. Pentru planificarea şi organizarea evacuării ce se execută de către structurile logistice ale unităţilor militare se stabilesc următoarele: a) fondul de evacuat existent şi probabil; b) raioanele şi locurile în care s-au produs sau se prevăd imobilizări ale tehnicii şi felul acestora; c) momentul scoaterii din funcţiune în situaţia în care reparaţia nu mai este eficientă; d) căile de comunicaţie ce urmează a fi folosite şi distanţele de evacuare; e) cauzele şi complexitatea imobilizărilor; f) priorităţile în executarea evacuărilor; g) măsurile de realizare a sistemelor de informare ierarhic privind momentul şi locul scoaterii din funcţiune precum şi modul de cooperare; h) modalităţi de executare a evacuărilor tehnicii de blindate, automobile şi tractoare; i) necesarul de forţe şi mijloace pentru evacuarea tehnicii; j) misiunile, repartiţia, conducerea şi manevra unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor militare de evacuare din cadrul structurilor de mentenanţă. Fondul de evacuat reprezintă cantitatea de tehnică imobilizată, împotmolită, răsturnată, suspendată, inundată, incendiată sau abandonată în zona acţiunilor de luptă şi se stabileşte în vederea planificării forţelor şi mijloacelor necesare evacuării. În funcţie de gradul imobilizării starea tehnică a autovehiculelor, mijloacele existente şi distanţa la care se evacuează se folosesc următoarele metode: a) auto-scoaterea care se execută când tehnica este în stare de funcţionare şi dotată cu mijloace care îi dau posibilitatea ieşirii din această situaţie cu motorul şi propulsia proprie; b) scoaterea se foloseşte când tehnica este împotmolită, înecată, suspendată, răsturnată sau căzută în mari denivelări ale terenului şi necesită a fi tractată cu unul sau mai multe mijloace de tractare dispuse în serie, în paralel sau combinat folosind palane simple sau complexe în funcţie de mărimea forţei de tracţiune necesară pentru repunerea tehnicii în stare iniţială permiţând lucrări de mentenanţă sau continuarea deplasării; c) remorcarea este folosită când tehnica deteriorată are unul din sisteme în stare de funcţionare sau când capacitatea de manevră poate fi restabilită prin suspendarea părţii defecte; d) transportarea tehnicii se execută atunci când remorcarea nu poate fi folosită din cauza deteriorărilor sau lipsei mijloacelor specializate de tractare; e) evacuarea combinată constă în folosirea succesivă a mai multor procedee în raport cu gradul de imobilizare şi distanţei de evacuare. Raioanele şi locurile din care se vor executa evacuări şi distanţele de evacuare se cunosc din rapoartele primite de la eşaloanele subordonate. Pentru noua misiune primită acestea se stabilesc odată cu analiza pierderilor probabile în funcţie de acţiunile viitoare ale trupelor proprii şi adversarului. Pentru evacuarea tehnicii deteriorate se prevăd căi de comunicaţie special destinate aprobate de comandantul / şeful eşalonului respectiv. Primele constatări privind cauzele şi complexitatea imobilizării tehnicii sunt executate de echipaj sau personalul tehnic specializat de pe mijlocul de evacuare sau de comandantul NECLASIFICAT 27 din 74

NECLASIFICAT

o o o o

o o o o

subunităţii care le comunică la preluarea tehnicii deteriorate de la subunităţi personalului tehnic specializat al eşalonului superior. Tehnica de blindate, automobile şi tractoare care nu poate fi evacuată sau dezmembrată se predă forţelor rămase în teren sau se ascunde în locuri ferite de observarea adversarului demontându-se în prealabil piese sau organe care o fac inutilizabilă. În situaţii extreme când timpul nu mai permite şi există pericolul capturării de către adversar a tehnicii, aceasta se distruge. Evacuarea tehnicii imobilizate se realizează după următoarele priorităţi: a) autovehicule care blochează drumurile cu circulaţie intensă sau puncte obligatorii de trecere; b) autovehicule care se găsesc sub focul adversarului; c) autovehicule imobilizate uşor şi mijlociu cu volum redus de reparaţii; d) autovehicule imobilizate greu, foarte greu şi cu volum mare de reparaţii. Pentru stabilirea priorităţilor de evacuare se are în vedere: situaţia tactică şi operativă; gradul de imobilizare şi deteriorare; valoarea, complexitatea şi importanţa în luptă a tehnicii deteriorate; forţele şi mijloacele de evacuare avute la dispoziţie. Pentru executarea evacuării trebuie să se cunoască în orice moment următoarele date: a) cui aparţine tehnica deteriorată; b) cantităţile de tehnică deteriorată pe tipuri şi mărci; c) natura deteriorărilor şi volum de lucrări necesare pentru repunerea în stare de funcţionare; d) cantitatea de tehnică care nu poate fi reparată la nivelul eşalonului propriu şi necesită a fi evacuată; e) gradul de contaminare şi starea medicală a echipajului. Necesarul mijloacelor de evacuare se determină pe baza fondului de evacuat, distanţe şi viteze de evacuare, timpului de lucru şi perioada în zile la dispoziţie. În funcţie de categoria de tehnică de blindate, automobile şi tractoare deteriorată, natura deteriorărilor şi gradul imobilizărilor pentru evacuare se folosesc mijloace specializate sau nespecializate care, în funcţie de procedeele folosite, se împart în mijloace de tractare şi mijloace de transport. Atunci când numărul mijloacelor de evacuare este deficitar se poate folosi tehnică de la agenţii economici. Activităţile organizate şi executate pentru evacuarea tehnicii avariate şi a personalului rănit sunt cuprinse într-un proces tehnologic ţinându-se cont de următoarele elemente: observarea câmpului de luptă; luarea măsurilor de evacuare a răniţilor; scoaterea tehnicii deteriorate de sub focul inamicului, din raionul contaminat sau în pericol de a fi ocupat de către adversar; pregătirea pentru evacuare şi evacuarea propriu zisă. Tehnica de blindate, automobile şi tractoare se evacuează în următoarea ordine: tancuri, maşini de luptă ale infanteriei, transportoare blindate, tractoare de artilerie, autospeciale şi automobile. Conducerea forţelor de evacuare se realizează de către şeful structuri logistice şi şefii formaţiunilor de mentenanţă prin ordine în care se prevăd date asupra tipurilor şi cantităţilor de tehnică, locurile unde aceasta este dispusă, modul de evacuare, locuri unde se execută evacuările, subordonarea forţelor de evacuare, mijloace de legătură, mod de cooperare, măsuri pentru protecţia personalului şi a tehnicii de evacuat. Manevra forţelor de evacuare presupune modificări ale planificării şi repartiţiei iniţiale, stabilirea de noi măsuri în funcţie de situaţia concretă şi acţiunile preconizate a se desfăşura, de NECLASIFICAT 28 din 74

NECLASIFICAT

cantitatea şi calitatea mijloacelor de evacuare avute la dispoziţie. Pentru a fi eficace manevra forţelor şi mijloacelor de evacuare, sunt necesare: a) cunoaşterea în detaliu a misiunilor primite şi deciziile comandantului / şefului pentru îndeplinirea ei; b) cunoaşterea permanentă a situaţiei tactice şi operative, a modului de acţiune al adversarului şi a deciziilor comandantului / şefului pentru contracarare; c) planificarea manevrei forţelor şi mijloacelor de evacuare pe itinerarii de deplasare, drumuri de rocadă şi în locuri impuse de situaţii; d) asigurarea în permanenţă a legăturii cu forţele de evacuare îndeosebi cu cele planificate pentru manevră. Manevra forţelor şi mijloacelor de evacuare se planifică din timp, pe etape ale misiunii, potrivit deciziei comandantului / şefului şi se execută pe baza planului logistic şi al deciziilor următoare. Pentru evacuarea tehnicii avariate se iau măsuri pentru prevenirea accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi respectarea normelor de protecţia muncii şi a mediului precum şi pentru asigurarea securităţii deplasării.

NECLASIFICAT 29 din 74

NECLASIFICAT

CAPITOLUL 2 2.CONSTRUCȚIA SISTEMULUI DE PROPULSIE LA AUTOCAMIONUL DAC-665T 2.1. Destinaţie, tip, caracteristici tehnice Propulsia automobilelor are rolul de a transmite căii de rulare forţele motoare, cele de frânare, cele provenite din mişcarea neuniforma (inclusiv în viraj ) şi de a prelua toate reactiunile din partea drumului. Datorita elasticităţii pneurilor, propulsia participa si la obţinerea unei caracteristici bune pentru suspensie. Roţile au rolul de a: - servi ca element de susţinere prin care se transmit sarcinile verticale de la autocamion la drum; - transmite la sol forţa de tracţiune şi forţa de frânare în timpul deplasării autocamionului; - asigură menţinerea autocamionului pe traiectoria impusă datorită aderenţei cu solul; - contribuie la realizarea suspensiei datorită elasticităţii aerului din pneuri şi a flexibilităţii pneului. Tip DAC 665 T – roţi cu pneuri şi camere de aer cu presiune variabilă care se poate modifica intre 0,5 şi 3,5 daNcm2 în funcţie de teren. Caracteristici tehnice Pneurile absorb şocurile produse de denivelările mici ale drumului, realizează o buna aderenta cu calea de rulare si reduc zgomotul produs prin rostogolirea rotii pe drum. Janta cu elementul de închidere sunt piese executate din otel, care au rolul de a asigura fixarea pneului si transmiterea către acesta a mişcări primite de la discul rotii. Este de tipul demontabila si de forma plata, fiind prevăzuta cu o bordura in care se sprijină un talon al anvelopei si o degajare de farma dreptunghiulara, prin care trece valva camerei. Elementul de închidere al jenţi este un disc de otel prevăzut cu o degajare centrala de forma circulara, o bordura pentru fixarea celui de al doilea talon al anvelopei si orificii prin care trec prezoanele de fixare a discului rotii.

NECLASIFICAT 30 din 74

NECLASIFICAT

Caracteristici tehnice

Tipul jantei Dimensiuni pneuri

Autocamioane DAC 665 T 1000 – 20" 1400-20"/12 PR

Presiune pneuri

0,5-3,5 daN/cm²

Unghiul de cădere Unghi de fugă Convergenţa roţilor

1°30' 1° 0±2 mm

Caracteristici tehnice

2.2 Compunerea sistemului de propulsie Nr. crt. 1.

2.

Compunere Partea rigidă - butuc - disc - jantă Partea elastică - pneul - anvelopă - cameră - bandă de protecţie

U/M

Autocamioane DAC 665 T

Buc. Buc. Buc.

6 6 6

Buc.

6

Buc. Buc. Buc.

6 6 6

2.3. Descrierea elementelor componente Sistemul de propulsie se compune din: butucul rotii (fig. 1), care face corp comun cu tamburul de frână; janta pe care se montează pneul (fig. 2); discul roţii care face legatuta între butuc şi jantă.

NECLASIFICAT 31 din 74

NECLASIFICAT

Fig. 1: Butucul roţii la autocamionul DAC 665T l-grinda portanta; 2-suportul de arc; 3-flanşa grinzii; 4-rulment cu role; 5-levierul de comanda a fuzetei; 6-pinion; 7-arborele conducător al articulaţiei; 8-carcasa reductorului; 9-pivotul superior; 10-fuzeta; 11-capacul de inchidere a spaţiului mecanismului de frânare; 12tamburul de frâna; 13-butucul rotii; 14-surub de fixare; 15-teava fuzetei; 16-flansa de antrenare a butucului; 17-piulita crenelata; 18arborele condus al articulaţiei; 19-suportul port-saboti; 20-pivotul inferior; 21-articulaţie dubla cu role; 22-suportul arborelui conducător al articulaţiei; 23-pinion; 24-rulment cu role; 25-arborele planetar stâng

Butucul roţii (fig. 1) este acea parte a roţii care se montează la punţile autovehiculului. Butucul roţii este turnat din otel aliat, fiind montat prin intermediul a doi rulmenţi cu role conice la exteriorul fuzetei. El se sprijină în general pe rulmenţi. La butucul roţii se găseşte fixată flanşa furcii acţionate şi tamburul de frână. De asemenea se găsesc prezoanele cu piuliţe hexagonale şi siguranţe tranconice, pentru fixarea discului. Janta cu elementul de închidere sunt piese executate din oţel, care au rolul de a asigura fixarea pneului şi transmiterea către acesta a mişcării primite de la discul rotii. Este de tipul demontabilă şi de formă plată, fiind prevăzută cu o bordură în care se sprijină un talon al anvelopei şi o degajare de formă dreptunghiulară, prin care trece valva camerei. Elementul de închidere al jenţii este un disc de otel prevăzut cu o degajare centrală de formă circulară, o bordură pentru fixarea celui de-al doilea talon al anvelopei şi orificii prin care trec prezoanele de fixare a discului roţii. Notă: Jenţile pot fi nedemontabile, la autoturisme sau demontabile, la autocamioane şi autobuze. Pneurile formeză partea elastică a roţii, absorb şocurile produse de denivelările mici ale drumului, realizează o bună aderenţă cu calea de rulare şi reduc zgomotul produs prin rostogolirea roţii pe drum. NECLASIFICAT 32 din 74

NECLASIFICAT

Pneul se compune din (fig. 2): - anvelopă; - camera de aer (6); - banda de protecţie – profil protecţie (5). La unele construcţii camera de aer poate să lipsească (anvelope tubelles). Anvelopa – un înveliş elastic compus din: - banda (suprafaţa) de rulare (1); - strat amortizor – centura de siguranţă a pneului (2); - carcasă (3); - flancurile – pereţii laterali (4); - talon (7); - armătură teflon (8); - valvă (9).

Fig. 2: Construcţia pneului Suprafaţa de rulare: este partea ce intră în contact direct cu suprafaţa şoselei, fiind fixată pe exteriorul carcasei şi a centurii de siguranţă a pneului, fiind o îmbrăcăminte rezistentă de cauciuc, cu înalte performanţe antiabrazive. Performanţele în funcţionare depind de profilul suprafeţei Centura de siguranţă a pneului: se află între suprafaţa de rulare şi carcasă prevenind eventualele distrugeri ale părţii interioare a pneului, datorate şocurilor externe şi vibraţiilor. Carcasa: este partea importantă a pneului, realizată din fibre sintetice rezistente, ce alcătuiesc structura pneului. Pneul, păstrând presiunea aerului şi suportând încarcatura autocamionului, precum şi şocurile la care este supus, prezintă o mare rezistenţă la oboseală. Este compusă din mai multe pliuri din fire de cord, din bumbac, sintetice sau metalice, impregnate cu cauciuc şi dispuse în straturi. Talonul: este reprezentat printr-o înfăşurare de sârmă oţelită dispusă radial, în partea interioară a carcasei, placată cu o pelicula de cauciuc şi acoperită cu un cordon radial de folii de nylon. Ajută la fixarea pneului pe jantă. Camera de aer: este un tub inelar din cauciuc, in interiorul căruia se găseşte aer, care contribuie la amortizarea şocurilor în timpul deplasării. La cameră se montează o valvă care se găseşte în legătură cu robinetul de la sistemul de umflare a pneurilor din mers. NECLASIFICAT 33 din 74

NECLASIFICAT

Peretele lateral: este prevăzut pentru îmbunătăţirea confortului în conducere, prin protejarea carcasei şi având scopul realizării unei mai bune amortizări Valva: poate fi de tip T (dreaptă). Valva se fixează la camera de aer fie cu ajutorul unei piuliţe, fie prin îngroparea bazei valvei în materialul camerei. În situaţia în care pneul este fară cameră, atunci valva se fixează pe janta roţii. Discul roţii se fixează prin sudură la jantă căreia îi transmite mişcarea de la butuc. Discul roţii este executat din oţel fiind prevăzut cu 10 orificii pentru trecerea prezoanelor de fixare la butucul roţii şi un număr de 16 orificii pentru trecerea prezoanelor de fixare a jenţii. La discul roţii se mai găseşte fixat suportul robinetului din instalaţia de umflare a pneurilor. 2.4. Funcţionarea sistemului de propulsie Durata de funcţionare a propulsiei si in special a pneurilor este condiţionata de respectarea regulilor de conducere, de montare corecta, de presiune in pneuri, precum si de executarea la timp a tuturor lucrărilor de intretinere tehnica. Montarea pneurilor se va face in funcţie de săgeata care tine seama de sensul de rotaţie. Pe timpul exploatării, presiunea aerului din pneuri va trebui sa fie menţinută la valorile prescrise in cărţile de exploatare. Orice abateri de la aceste valori vor contribui la reducerea duratei funcţionare a anvelopelor. Valorile presiunii aerului sunt atât la rotile din fata cât şi la cele din spate de 3,5 daNcm2 Este de mare importanta ca incarcatura autovehiculelor sa fie cea normala, deoarece supraîncărcarea lor duce pe langa suprasolicitarea tuturor organelor si la uzura prematura a anvelopelor. Pentru a asigura uniformitate uzurii anvelopelor se va proceda la echilibrarea roţilor si la menţinerea unghiurilor roţilor de direcţie in limitele normale Valoarea coeficientului de rezistenta la rulare pentru diferite feluri de drumuri: - drum asfaltat 0,015; - drum pavat cu bolovani sau piatra bruta 0,023; - drum cu pietriş in stare buna 0,028; - drum nisipos cu afanare medie 0,15; - drum cu zăpada bătătorita 0,029; Pe timpul staţionarilor este necesar sa se verifice modul de fixare a roţilor si gradul de incalzire a anvelopelor, remediindu-se defecţiunile constatate. Odată cu pornirea motorului, mişcarea se transmite la roţi astfel: a) pentru puntea motoare faţă: Motor – ambreiaj – cutie viteză – arbore cardanic – arborele primar al reductor-distribuitorului – arbore secundar anterior – arbore cardanic – puntea motoare faţă – pinion comandă al reductorului lateral – pinion comandat al reductor lateral – arbore roată – butuc roată – disc – jantă – pneu. b) pentru I-a punte motoare spate: Motor – ambreiaj – C.V. – arbore cardanic – arbore primar reductor-distribuitor – arbore intermediar – arbore secundar posterior – arbore cardanic – diferenţial interaxial – pinion antrenare pinion atac al I punţi motoare spate – pinion comandă reductor lateral – pinion comandat reductor lateral – arbore roată – butuc roată – disc – jantă – pneu. c) pentru a II-a punte motoare spate: Motor – ambreiaj – C.V. – arbore cardanic – arbore primar reductor-distribuitor – arbore intermediar – arbore secundar posterior – arbore cardanic – diferenţial interaxial – arbore transmisie pentru puntea a II-a spate – arbore cardanic – diferenţial – reductor lateral – arbore planetar al roţii – butuc roată – disc – jantă – pneu.

NECLASIFICAT 34 din 74

NECLASIFICAT

2.5. Particularităţi constructive şi de funcţionare ale sistemului de propulsie la celelalte tipuri de tehnică DAC 665 T – roţi cu pneuri şi camere de aer cu presiune variabilă care se poate modifica intre 0,5 şi 3,5 daNcm2 în funcţie de teren. DACIA – roţi cu pneuri şi camere. ARO – roţi cu pneuri şi camere. Caracteristici tehnice

Autocamioane DAC 665 T

Tipul jantei

1000 – 20" 1400-20"/12 PR 0,5-3,5 daN/cm² 1°30' 1° 0±2 mm

Dimensiuni pneuri Presiune pneuri Unghiul de cădere Unghi de fugă Convergenţa roţilor

Autoturisme DACIA ARO 4,5 E x 16 4,5 B x 13 5,5 E x 16 155 x 13 650 x 16 165 x 13 750 x 16 2 atm. 2 kgf/cm² 2,2 atm. 2,75 kgf/cm² 1°±30' 1° 4°±1° 2° 0-3 mm 1,5 – 3 mm

Compunerea sistemului de propulsie Nr. crt. 1.

2.

Compunere Partea rigidă - butuc - disc - jantă Partea elastică - pneul - anvelopă - cameră - bandă de protecţie

U/M

Autoturisme DACIA ARO

Autocamioane DAC 665 T

Buc. Buc. Buc.

4 4

4 4 4

6 6 6

Buc.

4

4

6

Buc. Buc. Buc.

4 4 -

4 4 -

6 6 6

NECLASIFICAT 35 din 74

NECLASIFICAT

CAPITOLUL 3 3.MENTENANȚA SISTEMULUI DE PROPULSIE 3.1.Mentenanţă preventivă Mentenanţa preventivă cuprinde un ansamblu de activităţi întreprinse pentru menţinerea sistemelor tehnicii în condiţii normale de funcţionare, prin înlocuirea sistematică a elementelor şi executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare şi control, planificate la intervale stabilite în funcţie de durata de utilizare, normele de rulaj în kilometri sau mile parcurse, timp de funcţionare în ore, număr de lovituri trase etc. 3.1.1. Starea tehnică a sistemului de propulsie 3.1.1.1. Solicitări

-

•

•

În timpul rulării, propulsia este supusă la următoarele solicitări: ► solicitări mecanice - şocuri produse de neregularităţile drumului; - frecare între pneu şi sol mai ales în timpul virajelor strânse rezultând apariţia: -uzura de rulare în timpul frânelor şi accelerărilor care se manifestă prin ştergerea treptată, uniformă a profilului benzii de rulare pe întreaga sa întindere; -uzuri abrazive în timpul rulajului pe drumuri cu pietriş sau piatră de râu spartă care se manifestă prin prezenţa pe suprafaţa anvelopelor a tăieturilor şi zgârieturilor; -uzuri prin oboseală (cea mai periculoasă pentru că nu se observă) care se produce în masa tensiuni termice; Încălzirea pneului în timpul rulajului datorită următoarelor cauze: presiune de regim insuficientă; suprasarcină; temperaturi ridicate ale mediului ambiant; ► solicitări chimice îmbătrânirea materialului (cauciucului); ► solicitări electrice (electricitate statică) datorită microalunecărilor relative între sol şi pneu; în masa acestuia se acumulează electricitate statică; diferenţa de potenţial creată astfel putând atinge local câteva zeci de mii de volţi, ca urmare, apar descărcări electrice între anvelopă şi cameră în urma cărora se formează ozon, gaz care accelerează procesul de îmbătrânire a cauciucului; ► solicitări ale mediului: temperatura, lumina solară, apa infiltrată prin fisuri, până la benzile de cord determinând reducerea duratei de exploatare a pneului.

NECLASIFICAT 36 din 74

NECLASIFICAT

3.1.1.2. Modificări în starea tehnică (defecţiuni) Nr. Simptom crt.

Cauze

1

Uzura excesivă a părţii centrale a benzii de rulare.

2

Uzura flancurilor benzii de rulare.

3

Încălzirea pneului în timpul rulajului.

4

Încălzirea excesivă a jantelor roţilor.

5 6 7

- presiune prea mare; -

presiune insuficientă; modificarea unghiurilor roţilor directoare; uzura avansată a pneului; presiune insuficientă; suprasarcină; răcire necorespunzătoare datorită unui rulaj îndelungat, în zile însorite;

- rulmenţii excesivi de strânşi pe arbore; - lipsa lubrifiantului la rulmenţi;

La rulajul rectiliniu automobilul „ trage” într-o parte - valori inegale ale presiunii la roţile directoare; (nu menţine direcţia pe teren orizontal). Roţile autooscilează. - roţi dezechilibrate; - rulmenţii roţilor uzaţi sau defecţi; - piuliţele roţilor sau ale arborilor planetari slăbite.

Zgomot perceptibil mai ales în viraje.

3.1.1.3. Parametri de stare tehnică       

integritatea jantelor şi pieselor de fixare a pneului; starea camerelor de aer; presiunea din pneuri; uzura anvelopelor; gradul de neechilibrare a roţilor; nivelul de zgomot; gradul de încălzire. 3.1.2. Întreţinerea tehnică a sistemului de propulsie 3.1.2.1. Lucrări de întreţinere tehnică Nr. Lucrări de întreţineri tehnice crt. (şi diagnosticare) Se verifică starea anvelopelor şi montarea lor corectă. Se verifică existenţa capacelor şi ventilelor. 1 Se verifică existenţa şi strângerea piuliţelor la roţi. Se elimină corpurile străine intrate între anvelopele jumelate. Se verifică şi se corectează presiunea în pneuri Se verifică şi se corectează presiunea în pneuri cu 2 manometrul portabil. 3 Se gresează rulmenţii butucilor roţilor. 4 Se verifică gradul de uzură a pneurilor. 5 Se verifică şi se reglează rulmenţii butucilor roţilor. 6 Se execută permutarea roţilor.

Când se execută CTIIM ITIM

IT-1

IT-2

ITS

●

●

●

●

●

●

● ●

● ●

●

Vezi fişa tehnologică ● Vezi fişa tehnologică

NECLASIFICAT 37 din 74

NECLASIFICAT

3.1.2.2. Fişe tehnologice de întreţinere tehnică

      

Gresarea rulmenţilor butucilor roţilor Viteza de uzură a rulmenţilor este influenţată de: calitatea şi cantitatea unsorii; starea garniturilor de etanşare; acurateţea montării; calitatea reglajului (unde se impune). Unsoarea care se schimbă periodic în raport de rulaj, trebuie să fie de calitatea şi cantitatea prescrisă în instrucţiunile de exploatare specific fiecărui tip de automobil, astfel: DAC 665T: - unsoare UM 185 Li2 la 60.000 km. DACIA: - unsoare Lica Pb tip 2 la _____ km., manual; ARO: - unsoare Rul S 140 la 36.000 km, cu pompa de ungere; La înlocuirea unsorii obligatoriu se spală rulmenţii şi butucii roţilor. Permutarea roţilor Una din măsurile profilactice de prelungire a duratei de folosire a pneurilor este permutarea roţilor.

Procesul se impune ca urmare a constatării că nu toate anvelopele roţilor sunt supuse aceloraşi solicitări.  pneurile roţilor motoare şi directoare în acelaşi timp sunt supuse unor eforturi mai mari;  încărcarea roţilor din dreapta maşinii în timpul rulajului este mai mare din cauza denivelărilor străzii;  roţile jumelate se uzează diferit din cauza diferenţelor de drum în timpul virajelor. Durata de exploatare a pneurilor creşte cu 20%.

Cu ocazia permutării se efectuează şi o observare atentă a pneurilor. Permutarea se face cu sau fără participarea roţii de rezervă.

NECLASIFICAT 38 din 74

NECLASIFICAT

La ARO: 6.000 km.

La DAC 665T: 10.000 km.

NECLASIFICAT 39 din 74

NECLASIFICAT

Recomandări pentru prelungirea vieţii pneurilor Ţinând cont de procesele din timpul rulajului şi de factorii care influenţează starea tehnică a pneurilor, pentru îndeplinirea normei de rulaj este necesar să se respecte următoarele reguli de exploatare:  folosirea pneurilor la automobile conform tipului şi dimensiunilor prescrise de uzina constructoare;  verificarea şi corectarea periodică a presiunii pneurilor (presiunea se măsoară numai la rece);  evitarea supraîncărcării automobilului;  verificarea şi corectarea periodică a geometriei roţilor, în cadrul întreţinerilor tehnice periodice;  nedepăşirea vitezei economice de deplasare;  evitarea curselor lungi la temperaturi ridicate ale mediului ambiant;  protecţia cauciucurilor cu parasolare pe timpul staţionării îndelungate în zile însorite;  controlul zilnic al aspectului exterior (starea crestei de rulare, curăţirea profilelor, existenţa căpăcelelor valvelor, îndepărtarea corpurilor străine dintre roţile duble);  demontarea şi montarea pneului pe jantă să se efectueze cu scule potrivite şi numai după curăţirea atentă de murdărie şi praf; la montarea pneului pe jantă trebuie să se pună un strat subţire de talc pe camera de aer şi să se şteargă bine janta; pe timp de iarnă, camera de aer trebuie ţinută mai întâi într-o cameră încălzită, apoi puţin umflată, deoarece, la temperaturile scăzute, cauciucul îşi pierde elasticitatea şi pot apărea crăpături în dreptul îndoiturilor;  anvelopele se vor utiliza până la uzura maximă admisă fără a afecta siguranţa circulaţiei, după care se înlocuiesc; înlocuirea anvelopelor uzate cu altele noi sau reparate este bine să se facă în acelaşi timp la toate roţile; dacă se efectuează numai înlocuirea parţială a anvelopelor, perechile de anvelope de aceeaşi stare de uzură se vor monta pe aceeaşi punte;  pentru remedierea penelor de cauciuc pe parcurs este necesar să existe în lotul PSA: roţi de rezervă (sau cel puţin o cameră de rezervă), petice calde, presă de vulcanizat, cric, leviere, manometru, pompă de umflat, căpăcele de valvă şi ventile de rezervă;  în scopul uniformizării uzurii şi prelungirii duratei de exploatare a pneurilor, este necesar ca în mod periodic, să se execute permutarea roţilor după schemele date în instrucţiunile de exploatare ale automobilelor. 3.1.3. Utilaje şi SDV-uri utilizate la întreţinerea tehnică a sistemului de propulsie: - bancuri de lucru pentru demontare; - bancuri de lucru pentru controlul şi tăierea pieselor; - bancuri de încercări. - truse chei tubulare; - truse chei inelare; - cheie dinamometrică; - şurubelniţe; - ciocane; - cleşte siguranţe; - dornuri; - dispozitive de susţinere în vederea asamblării şi dezasamblării; - diferite tipuri de prese pentru extras / presare rulmenţi. Pe lângă aceste scule şi dispozitive, în cadrul procesului tehnologic de reparare a sistemului de propulsie mai sunt necesare unele materiale consumabile: • electrozi de sudură, necesari operaţiunilor de sudură electrică; • oxigen şi acetilenă necesară operaţiunilor de sudură oxiacetilenică; • instalaţii de aer comprimat.

NECLASIFICAT 40 din 74

NECLASIFICAT

3.1.3.1. Utilaje şi SDV-uri din dotarea staţiei de mentenanţă • perii de sârmă; • trusă de chei cu accesoriiTSA-3; • cricuri hidraulice; cărucioare sau platforme din lemn pentru aşezarea pieselor şi subansamblurilor; • ciocane; • dispozitive de montaj; • dispozitive de prindere; • instalaţii de sudură oxiacetilenică; • instalaţii de sudură electrică; • bancuri de lucru pentru demontare; • bancuri de lucru pentru controlul si tăierea pieselor; • bancuri de încercări. • trusă chei tubulare; • trusă chei inelare; • cheie dinamometrica; • şurubelniţa; • ciocan; • cleşte ,sigurante, dornuri; • dispozitive de susţinere in vederea asamblării si dezasamblării. • diferite tipuri de piese pentru extragerea / presarea rulmenţilor. • macara 500 kg foita; • aparat de sudura; • strung cu diferite cuţite; • maşină de găurit; • polizor. 3.1.3.2. Utilaje şi SDV-uri din dotarea autoatelirelor În exterior: a) pe peretele din spate: nişă cu generator de acetilenă; b) pe peretele lateral stânga: macara braţ de 1,5 tf; pe şasiu: 1 generator de 15KVA În interior:  convertizor de sudură;  vinci de 12,5 tf;  cărucior de lucru sub maşină;  ciocan TS cu coadă;  2 butelii de oxigen;  3 scaune pliante;  banc de lucru stânga cu:  polizor dublu de banc;  agregat de gresat cu pedală;  dulap special;  polizor electric portabil drept;  trusă sanitară;  staţie radio R-1070; NECLASIFICAT 41 din 74

NECLASIFICAT

                         

complet de degazare CD3; menghină pentru maşinile unelte; bidon de 25 L; 3 tăvi pentru spălat piese; banc de lucru dreapta cu: 2 truse TSA-3; 1 trusă scule TSL 1; 1 trusă instalatori TSI; 1 trusă scule sudor; menghină A4; banc de lucru TSG-2; vinci manual 5 – 7tf; menghină A2 la bancul TSG2; mască pentru sudori; distilator electric; ladă pentru accesorii cu stelaj pentru canistre cu: dispozitiv de suspendare; cablu de ancorare; dispozitiv pentru ridicat motor; palan de 1 tf; 2 canistre a 20 L; consola rotativă cu troliu; riglă pentru măsurat unghiurile de convergenţă; electropompă cu accesorii; dispozitiv pentru ridicat reductoare TAB; dulap pentru lucrări personale. Principalele utilaje si dispozitive ale remorcii atelier ARIA sunt: a) generator de curent P-62; b) aparatul de încarcat – distributie (2RV); c) bancuri de lucru; d) ventilator; e) distilatorul electric; f) vase pentru pastrarea si distributia electrolitului; g) scule si dispozitive pentru reconditionarea bateriilor. 3.2.Mentenanţa corectivă Mentenanţa corectivă cuprinde activităţi desfăşurate pentru restabilirea capacităţii normale de funcţionare a sistemelor defecte cum ar fi reparaţiile de mică, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii defecte şi/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la acţiunile militare. Astfel de activităţi de mentenanţă cuprind operaţii cum sunt: testarea / diagnoza, localizarea şi remedierea defecţiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea şi executarea reglajelor . 3.2.1. Testarea / diagnosticarea sistemului de propulsie Testarea/diagnosticarea se execută cu aparatură specializată, conform proceselor tehnologice prevăzute în manuale şi instrucţiuni, cu sau fără demontarea organelor şi ansamblurilor. După volumul de lucrări, testarea poate fi parţială sau completă, astfel: NECLASIFICAT 42 din 74

NECLASIFICAT

a) testarea parţială se execută cu ocazia întreţinerilor tehnice nr.l/similare, precum şi când se înregistrează consumuri de carburanţi-lubrifianţi peste norme sau se produc defecţiuni care impun reparaţii de nivel 1; b) testarea completă se execută pe tot parcursul anului pe baza planificării din planul de mentenanţă sau când se constată abateri, de la parametrii normali de funcţionare, stabilite prin norme. Ea se execută de către unitate sau de către structuri de mentenanţă ale eşaloanelor superioare, în funcţie de complexitate şi reprezintă bază pentru efectuarea reparaţiilor de nivel 2 sau 3, când nu sunt stabilite alte criterii, pentru introducerea în conservare sau pentru valorificare, în timp de pace, dacă repararea nu se justifică din punct de vedere economic. Testarea se execută în locuri amenajate şi dotate cu utilaje şi aparatură specială. De regulă, în unităţi se organizează un singur punct de testare pentru toate tipurile de tehnică din înzestrare. Activitatea punctului de testare este coordonată nemijlocit de şeful subunităţii de mentenanţă. Punctul de testare va fi deservit de personal calificat şi specializat, în măsură să execute operaţiunile de testare la toate categoriile de tehnică din înzestrarea »unităţii, corespunzător cerinţelor precizate în documentaţia produselor. 3.2.1.1. Parametri de diagnosticare     

starea jantelor şi tamburilor de frână; gradul de uzură a pneurilor; presiunea din pneuri; temperatura pneului; gradul de dezechilibrare a roţii.

3.2.1.2. Lucrări de diagnosticare     

La sistemul de propulsie se execută următoarele lucrări de diagnosticare: verificarea gradului de uzură a pneurilor; verificarea şi corectarea presiunii în pneuri; verificarea şi reglarea rulmenţilor butucilor roţilor; diagnosticarea termică a pneurilor; verificarea echilibrării roţilor. 3.2.1.3. Fişe tehnologice de diagnosticare Se întocmesc fişele tehnologice de diagnosticare pentru lucrările de diagnosticare enumerate mai sus.

-

Verificarea gradului de uzură a pneurilor uzura pneurilor se poate exprima prin adâncimea profilului anvelopei; măsurarea se face cu un şubler de adâncime, în diverse locuri ale desenului anvelopei, de regulă în zonele mai uzate; o anvelopă exploatată corect suferă o uzură normală de 0,15-0,25 mm din grosimea ei la 1.000 km de rulaj; pe toată circumferinţa, adâncimea profilului nu trebuie să fie mai mică de :  1 mm la autobuze;  2 mm la autocamioane;  1,6 mm la autoturisme;  anvelopele nu trebuie să aibă tăieturi, umflături, deşapări, să fie identice pentru roţile aceleiaşi punţi, iar valvele să fie prevăzute cu ventile şi capace.

NECLASIFICAT 43 din 74

NECLASIFICAT

Verificarea şi corectarea presiunii din pneuri: pentru verificarea şi corectarea presiunii din pneuri se foloseşte un manometru portabil, care se cuplează la o sursă de aer comprimat cu ajutorul unui furtun şi care poate executa următoarele operaţii: - măsurarea presiunii existente în pneuri; - umflarea pneului până la valoarea necesară; - reducerea presiunii din pneu, prin eliminarea aerului până la valoarea necesară;valoarea presiunii aerului în pneuri se stabileşte în funcţie de tipul pneului şi de sarcina repartizată pe roată, această valoare, numită presiune de regim, este recomandată de uzina constructoare în notiţa tehnică a fiecărui autovehicul; - neajunsurile procedeului constau în timpul relativ mare necesar pentru efectuarea controlului, unele dificultăţi de acces la ventilele pneurilor interioare ale roţilor duble şi posibilitatea defectării ventilelor prin operaţii repetate de slăbirestrângere; - pe timpul exploatării presiunea aerului din pneuri mai trebuie reglată în raport cu temperatura mediului ambiant şi cu starea drumului, mai ales la autovehiculele prevăzute cu sistem central de reglare a presiunii; astfel, vara la temperaturi ridicate ale mediului ambiant presiunea de regim trebuie redusă cu 0,1-0,15 daN/cm2. Presiunea de regim din pneurile unui autovehicul de fabricaţie românească:  DAC 665 T  la toate roţile – 3,5 daN/cm2;  DACIA  roţi faţă – 1,6 daN/cm2; cu 0,2 mai mult pe autostradă; 2  roţi spate – 1,8 daN/cm  ARO  roţile din faţă – 2 daN/cm2;  roţile din spate – 2,5 daN/cm2;  ARO 10  roţile din faţă – 1,7 daN/cm2;  roţile din spate - 1,9 daN/cm2;



Presiunea din pneuri la autocamionul DAC 665T în funcţie de tipul drumului este dată în tabelul de mai jos: Nr. crt.

Presiunea în pneuri (daN/cm2)

Viteza maxima in km/ora

1 Şosea cu acoperire asfalt – stare bună

3,5

85

2 Şosea cu acoperire asfalt – stare uzată, drum pavat

3-3,5

60

3 Prundiş, pietriş, sol argilos bătătorit şi zăpadă

2,5-3

60

1,4-1,7

20

0,7-1,2

20

0,5-0,7

10

Tipul drumului

Argilă udă, arătură uscată, fâneaţă udă, argilă nebătătorită, zăpadă 5 Nisip uscat, arătură udă, pământ înzăpezit 4

6 Mlaştină şi bălţi

NECLASIFICAT 44 din 74

NECLASIFICAT Durabilitatea garantată a anvelopelor de 14,00 – 20/10 PR (DAC 665T) este cea prevăzută în tabelul de mai jos: Presiunea în pneuri Viteza maximă Durabilitatea (daN/cm2) (km/h) (km) 3,2 75 30.000 1,5-2 30 1.000 min. 1 20 700 min. 0,5 10 150

În cartea de exploatare a autocamionului se va ţine evidenţa km. parcurşi în condiţiile din tabelul de mai sus, pentru a se determina prin calculul km echivalenţi, astfel încât să nu se depăşească durabilitatea maxim admisă de exploatare a anvelopelor. Verificarea şi reglarea rulmenţilor butucilor roţilor S.D.V.- uri: Chei fixe duble, Cheie specială Executant: maistrul militar; Controlează: maistrul militar; Loc: P.T.M.; Durată: Nr. Denumirea operaţiei S.D.V. crt. Se dispune autovehiculul pe un teren orizontal, se 1 asigură, se ridică cu cricul una din roţile punţii faţă şi CFD se demontează roata. 2

Se demontează capacul de protecţie, se slăbeşte contrapiuliţa, se slăbeşte piuliţa astfel încât partea Cheie specială mobilă rotitoare (butucul) să poată fi învârtită cu uşurinţă.

3

Se strânge piuliţa până când roata se mişcă greu pe rulmenţi. Se învârteşte butucul în ambele sensuri Cheie specială pentru ca rolele să ocupe în căile de rulare ale rulmenţilor poziţiile corespunzătoare.

4 5 6 7

Se slăbeşte piuliţa rotind-o invers cu ¼ ture.

Cheie specială

Se asigură cu şaiba siguranţa şi contrapiuliţa, se montează capacul de protecţie, se montează roata şi se CFD coboară cricul. Se procedează în mod identic la celelalte roţi. Se efectuează o cursă de câţiva kilometrii şi se verifică temperatura roţilor.

DACIA 1310: Spate: - cui spintecat (splint), siguranţă, piuliţă, rondelă; - reglarea se face ca mai sus. ARO: ca la DAC.

NECLASIFICAT 45 din 74

Condiţii tehnice - înainte de ridicarea roţii cu cricul se slăbesc piuliţele de prindere; - dacă se observă că butucul nu poate fi mişcat liber atunci se caută şi se înlătură cauza (blocarea saboţilor de frână sau înţepenirea rulmenţilor); - contrapiuliţa şi şaiba sunt demontate; - operaţia trebuie făcută la o astfel de strângere, încât, eliberând roata după ce ia a fost rotită manual, mişcarea trebuie să înceteze imediat; - în această situaţie după o acţionare energică cu mână butucul trebuie să se învârtă lin, fără înţepeniri; - dacă temperatura este ridicată se mai slăbeşte strângerea piuliţei cu 1/5 din rotaţie.

NECLASIFICAT

3.2.1.4.Interpretarea rezultatelor În cazul verificării şi reglarării rulmenţilor butucilor roţilor, dacă se observă că butucul nu poate fi mişcat liber atunci se caută şi se înlătură cauza (blocarea saboţilor de frână sau înţepenirea rulmenţilor). Se demontează contrapiuliţa şi şaiba , operaţia făcându-se la o astfel de strângere, încât, eliberând roata după ce ia a fost rotită manual, mişcarea trebuie să înceteze imediat; 3.2.1.5. Utilaje, SDV-uri şi aparatura utilizate la testarea/diagnosticarea sistemului de propulsie 3.2.1.5.1. Utilaje, SDV-uri şi aparatura din dotarea staţiei de mentenanţă - bancuri de lucru pentru controlul şi trierea pieselor; - bancuri de încercări. - truse chei tubulare; - truse chei inelare; - cheie dinamometrică; - şurubelniţe; - ciocane; - cleşte siguranţe; - dornuri; - dispozitive de susţinere în vederea asamblării şi dezasamblării; - diferite tipuri de prese pentru extras / presare rulmenţi. 3.2.1.5.2. Utilaje, SDV-uri şi aparatura din dotarea autoatelirelor În exterior: pe peretele din spate: nişă cu generator de acetilenă; pe peretele lateral stânga: macara braţ de 1,5 tf; pe şasiu: 1 generator de 15KVA                  

În interior: convertizor de sudură; vinci de 12,5 tf; cărucior de lucru sub maşină; ciocan TS cu coadă; 2 butelii de oxigen; 3 scaune pliante; banc de lucru stânga cu: polizor dublu de banc; agregat de gresat cu pedală; dulap special; polizor electric portabil drept; trusă sanitară; staţie radio R-1070; complet de degazare CD3; menghină pentru maşinile unelte; bidon de 25 L; 3 tăvi pentru spălat piese; banc de lucru dreapta cu: NECLASIFICAT 46 din 74

NECLASIFICAT

 2 truse TSA-3;  1 trusă scule TSL 1;  1 trusă instalatori TSI;  1 trusă scule sudor;  menghină A4;  banc de lucru TSG-2;  vinci manual 5 – 7tf;  menghină A2 la bancul TSG2;  mască pentru sudori;  distilator electric;  ladă pentru accesorii cu stelaj pentru canistre cu:  dispozitiv de suspendare;  cablu de ancorare;  dispozitiv pentru ridicat motor;  palan de 1 tf;  2 canistre a 20 L;  consola rotativă cu troliu;  riglă pentru măsurat unghiurile de convergenţă;  electropompă cu accesorii;  dispozitiv pentru ridicat reductoare TAB;  dulap pentru lucrări personale. Principalele utilaje, dispozitive, accesorii ale autoatelierelor tip AIRA sunt: a) convertizor de sudura; b) vinci de 1,5 tf; c) carucior de lucru sub masina; d) ciocan TS cu coada; e) 2 butelii de oxigen; f) 3 scaune pliante; g) banc de lucru stânga cu: polizor dublu de banc; agregat de gresat cu pedala; dulap special; polizor electric portabil drept; masina de gaurit portabila MG 3; trusă sanitara; statie radio R-1070; complet de degazare CD3; menghina pentru masinile unelte; bidon de 25 l; 3 tavi pentru spalat piese; h) banc de lucru dreapta cu: 2 truse TSA-3; 1 trusă scule TSL 1; 1 trusă instalatori TSI; 1 trusă scule sudor; menghina A4; banc de lucru TSG-2; vinci manual 5 – 7tf; menghina A2 la bancul TSG2; masca pentru sudori; distilator electric; i) lada pentru accesorii cu: dispozitiv de suspendare; cablu de ancorare; dispozitiv pentru ridicat motor; palan de 1 tf; 2 canistre a 20 l; consola rotativa cu troliu; rigla pentru masurat unghiurile de convergenta; electropompa cu accesorii; dispozitiv pentru ridicat reductoare TAB; j) dulap pentru lucruri personale; k) termometru de camera; l) instalatie de filtroventilatie; m) telefon de campanie. Principalele utilaje si dispozitive ale autoatelierului tip AREE sunt: a) standul universal pentru verificarea echipamentului electric (SUVEEA); b) standul pentru verificarea aparaturii de bord auto (SVABA); c) standul pentru controlul elementelor instalatiei de aprindere (SPZ-8M); d) aparat pentru verificarea instalatiei electrice a automobilului (AVIELA); NECLASIFICAT 47 din 74

NECLASIFICAT

e) aparat pentru verificarea termostatelor (AVT); f) dispozitiv pentru sablat bujii (DISB-1); g) masina de gaurit (MG3); h) polizor dublu de banc (EBA 150); i) presa manuala cu surub; j) redresor cu seleniu 20A; k) menghina paralela; Principalele utilaje si dispozitive ale autoatelierelor tip APM sunt: -generator electric; -strung normal SN 320; -masina de gaurit de banc G 13 -convertizor de sudura CS 125; -polizor electric cu 2 capete monofazat EBA 150 -masina de gaurit MG 3; -foarfeca electrica portabila pentru taiat tabla FED 3; -consola rotativa cu troliu; -diverse aparate de masura si control. Principalele utilaje si dispozitive ale remorcii atelier ARIA sunt: a) generator de curent P-62; b) aparatul de încarcat – distributie (2RV); c) bancuri de lucru; d) ventilator; e) distilatorul electric; f) vase pentru pastrarea si distributia electrolitului; g) scule si dispozitive pentru reconditionarea bateriilor. 3.2.2. Repararea sistemului de propulsie 3.2.2.1. Organizarea si dotarea locului de munca

         

Postul de lucru este o parte din suprafaţa atelierului ce se revine unui muncitor sau grupe de muncitori, fiind înzestrat cu SDV-uri, planşe cu condiţii tehnice, norme de protecţie a muncii specifice locului de muncă respectiv şi de menţinerea ordinii şi curăţeniei. La reparaţiile de nivel la propulsia autocamionului DAC 665 T sunt necesare următoarele utilaje şi SDV-uri: perii de sârmă; trusă de chei cu accesoriiTSA-3; cricuri hidraulice; cărucioare sau platforme din lemn pentru aşezarea pieselor şi subansamblurilor; ciocane; polizor; dispozitive de montaj; dispozitive de prindere; instalaţii de sudură oxiacetilenică; instalaţii de sudură electrică; Pe lângă aceste scule şi dispozitive, în cadrul procesului tehnologic de reparare a sistemului de propulsie mai sunt necesare unele materiale consumabile: • electrozi de sudură, necesari operaţiunilor de sudură electrică; • oxigen şi acetilenă necesară operaţiunilor de sudură oxiacetilenică; NECLASIFICAT 48 din 74

NECLASIFICAT

• • • • • • • •

• instalaţii de aer comprimat. Dotarea locului de munca in general. Bancuri: • bancuri de lucru pentru demontare; • bancuri de lucru pentru controlul si tăierea pieselor; • bancuri! de încercări. Scule: trusă chei tubulare; trusă chei inelare; cheie dinamometrica; şurubelniţa; ciocan; cleşte ,sigurante, dornuri. Dispozitive: dispozitive de susţinere in vederea asamblării si dezasamblării. diferite tipuri de piese pentru extragerea / presarea rulmenţilor. Utilaje: • macara 500 kg foita; • aparat de sudura; • strung cu diferite cuţite; • maşină de găurit. 3.2.2.2. Lucrări de reparaţii curente 3.2.2.2.1 Reparaţia curentă a butucului roţii Condiţii tehnice pentru înlocuirea şi repararea butucului roţii Butucul roţii/piesele componente se înlocuiesc sau se repară atunci când: - carcasa prezintă fisuri, crăpături sau spărturi; - tamburul de frână prezintă uzură excesivă; - rulmenţii sunt uzaţi sau defecţi; - rulmenţii sunt excesivi de strânşi pe arbore; - rulmenţii prezintă joc mare pe arbore; - lipseşte lubrifiantul la rulmenţi Înlocuirea butucului/pieselor componente/repararea butucului roţii Se demontează roata de pe butuc. După demontarea butucului roţii în piese componente, acestea se curăţă şi se spală, iar cele defecte se înlocuiesc sau se repară în funcţie de natura defectului. Carcasa butucului roţii se înlocuieşte când prezintă fisuri, crăpături sau spărturi de orice dimensiune şi poziţie, tamburul de frână prezintă uzură excesivă şi atunci când rulmenţii sunt uzaţi sau defecţi. Dacă se constată că rulmenţii sunt excesivi de strânşi pe arbore sau prezintă joc mare pe arbore atunci se reglează jocul la valoare nominală precizată în cărţile tehnice ale fiecărui tip de autovehicul. Dacă se constată lipsa lubrifiantului la rulmenţi atunci se completează cu unsoarea precizată în cărţile tehnice ale fiecărui tip de autovehicul.

NECLASIFICAT 49 din 74

NECLASIFICAT

3.2.2.2.2. Reparaţia curentă a jenţii Condiţii tehnice pentru înlocuirea şi repararea jenţii Jenţile se înlocuiesc sau se repară atunci când se constată: - fisuri sau crăpături; - deformări ca urmare a loviturilor. Înlocuirea sau repararea jenţii Demontarea pneului de pe jantă (exemplu: la autocamionul DAC 665T) se poate efectua cu utilajul mecanic de demontat pneuri sau cu ajutorul levierelor astfel: - se evacuează aerul din pneu; - se scot elementele de închidere ale jantei; - cu ajutorul a două leviere introduse între talon şi jantă de o parte şi de alta a valvei se scoate întreg talonul de pe jantă prin deplasarea acestora pe periferia jantei; - se împinge corpul valvei din locaşul său din jantă în interiorul anvelopei şi apoi se scoate camera din anvelopă; - se răstoarnă roata cu talonul scos în jos, şi cu aceleaşi două leviere introduse între talon şi jantă la distanţa de aproximativ 30-40 cm, se scoate întreg talonul peste marginea jantei. După demontarea jenţilor, acestea se curăţă şi se spală iar cele defecte se înlocuiesc sau se repară în funcţie de natura defectului. Jenţile se înlocuiesc când prezintă fisuri sau crăpături de orice dimensiune şi poziţie, iar cele care prezintă deformări ca urmare a loviturilor, se îndreaptă. Obligatoriu, înainte de montarea roţilor pe autovehicul, acestea se echilibrează. Reparaţia curentă a anvelopelor Condiţii tehnice pentru înlocuirea şi repararea anvelopelor Anvelopele se înlocuiesc sau se repară atunci când se constată: - tăieturi, umflături sau deşapări; - uzura benzii de rulare peste limita admisibilă; - înţepături sau perforaţii. Înlocuirea sau repararea anvelopelor După demontarea anvelopelor, acestea se curăţă şi se spală iar cele defecte se înlocuiesc sau se repară în funcţie de natura defectului. Anvelopele care prezintă tăieturi, umflături sau deşapări se înlocuiesc, la fel şi cele la care uzura benzii de rulare este peste limita admisibilă, exprimată prin adâncimea profilului mai mică de: - 1 mm la autobuze; - 2 mm la autocamioane; - 1,6 mm la autoturisme. Anvelopele la care se constată înţepături sau perforaţii de cui cu diametrul maxim de 3 mm, se repară prin aplicarea unor petice sau a unor dopuri. Procesul tehnologic de aplicare a peticelor cuprinde următoarele operaţii: - se curăţă suprafaţa interioară din jurul înţepături sau perforaţiei de cui şi se şterge cu benzină; - se unge locul cu un strat de soluţie specială de cauciuc şi se lasă să se usuce; - se aplică peticul pe suprafaţa interioară a anvelopei iar după uscare se nivelează marginile peticului pentru a nu roade camera de aer pe parcurs; - se pudrează cu talc porţiunea reparată şi se montează apoi pneul pe roată. Procesul tehnologic de aplicare a dopurilor cuprinde următoarele operaţii: - se curăţă înţepătura sau perforaţia de cui cu benzină; - se introduce sub presiune o soluţie specială de cauciuc în înţepătură sau perforaţie;

NECLASIFICAT 50 din 74

NECLASIFICAT

-

-

se introduce peticul pe la partea interioară a anvelopei având grijă ca marginea acestuia să fie la nivelul suprafeţei interioare a anvelopei pentru a nu roade camera de aer pe parcurs şi se lasă să se usuce; se pudrează cu talc porţiunea reparată şi se montează apoi pneul pe roată. Anvelopele la care se constată înţepături se pot repara şi prin alt procedeu care constă în utilizarea unui spray cu soluţie specială. Soluţia specială are proprietatea de a adera la cauciuc şi a astupa rapid înţepătura, fiind şi rezistentă la toate solicitările la care sunt supuse pneurile. Modul de aplicare depinde de tipul de pneu utilizat, astfel, dacă: pneul prevede cameră, soluţia se introduce în înţepătură pe partea interioară a anvelopei; pneul nu prevede cameră, soluţia se introduce prin valvă (roata este montată pe autovehicul,iar pneul este parţial umflat) şi se localizează şi fixează acolo unde pneul pierde aer. Obligatoriu, înainte de montarea roţilor pe autovehicul, acestea se echilibrează.

Reparaţia curentă a camerelor de aer Condiţii tehnice pentru înlocuirea şi repararea camerelor de aer Camerele de aer se înlocuiesc sau se repară atunci când se constată: - explozii, ruperi, desfaceri sau tăieturi; - smulgerea valvei; - înţepături sau perforaţii. Înlocuirea sau repararea camerelor de aer După demontarea camerelor, acestea se curăţă şi se spală iar cele defecte se înlocuiesc sau se repară în funcţie de natura defectului. Camerele de aer care prezintă explozii, ruperi sau desfaceri se înlocuiesc, la fel şi cele la care s-a produs smulgerea valvei. Repararea camerelor de aer la care se constată tăieturi pe o lungime de maxim 20 mm, precum şi înţepături sau perforaţii de cui cu diametrul maxim de 3 mm se face cu: - soluţie de lipit; - petice calde (vulcanizare); - petice rapide. Repararea cu soluţie de lipit: - se stabileşte locul şi dimensiunile degradării; - se taie dintr-o cameră veche un petic de formă rotundă sau ovală, cu dimensiuni mai mari decât ale porţiunii degradate din cameră; - se curăţă cu şmirghel suprafaţa camerei pe care urmează a se aplica peticul şi suprafaţa peticului care se aplică pe cameră, se elimină praful de cauciuc, se şterg cu benzină ambele suprafeţe şi apoi se usucă bine; - suprafeţele de lipit se ung cu soluţie de concentraţie 1:9 sau 1:10 cu ajutorul unei pensule, întrun strat subţire şi se lasă la uscat până dispare mirosul de benzină; - se ung din nou suprafeţele de lipit cu un strat subţire de lipit concentraţie 1:4 sau 1:5, după care se lasă la uscat; - se aplică peticul pe cameră, fără a atinge suprafeţele de lipit cu mâna şi se presează uniform, folosind dacă e posibil o rolă; - după 15 min. camera se verifică dacă are scăpări de aer prin scufundare într-un vas cu apă. Repararea prin folosirea peticelor calde (vulcanizare) asigura o calitate mai bună a lipiturii: - se stabileşte locul şi dimensiunile degradării; - se curăţă cu şmirghel suprafaţa pe care se va aplica peticul, se elimină praful de cauciuc, se şterge cu benzină şi apoi se usucă bine; - se alege un petic cald de dimensiuni corespunzătoare, se dezlipeşte foaia protectoare şi apoi se aplica pe suprafaţa curăţată a camerei; - se introduce camera în presa de vulcanizat până se produce aderarea peticului la materialul de bază (timpul de presare este specificat în instrucţiunile utilajului); NECLASIFICAT 51 din 74

NECLASIFICAT

-

se scoate camera din presa de vulcanizat şi se verifică după procedeul mai sus menţionat. Repararea cu petice rapide: se stabileşte locul şi dimensiunile degradării; se curăţă cu şmirghel suprafaţa pe care se va aplica peticul, se elimină praful de cauciuc, se şterge cu benzină şi apoi se usucă bine; se taie o bucată rotundă sau ovală de dimensiuni corespunzătoare din foaia de cauciuc specială care este protejată cu o foiţă de staniol; se dezlipeşte foiţa protectoare, se aşează peticul pe suprafaţa de reparat şi se presează uşor cu o rola; se verifică lipirea peticului după procedeul mai sus menţionat. Montarea pneului de pe jantă (exemplu: la autocamionul DAC 665T) se poate efectua cu utilajul mecanic de demontat pneuri sau cu ajutorul levierelor astfel: pentru a se evita prinderea camerei de aer între talon şi jantă, aceasta se umflă puţin până se aşează bine pe janta roţii, apoi se dezumflă prin desfiletarea ventilului; se introduce pe jantă cel de al doilea talon cu ajutorul unuia sau a două leviere, începând operaţia din partea opusa valvei ş continuând uniform pe ambele părţi până se ajunge în dreptul valvei; se montează elementul de închidere al jenţii; se umflă camera de aer până ce taloanele anvelopei vin în contact cu marginile jantei pe toată circumferinţa şi se continuă umflarea până la presiunea de regim, după care se înşurubează căpăcelul ventilului. Obligatoriu, înainte de montarea roţilor pe autovehicul, acestea se echilibrează. 3.2.2.3. Încercări La încercarea sistemului se va avea in vedere: • verificarea presiunii in pneuri; • echilibrarea roţilor; • verificarea uzurii pneurilor. Pe timpul încercării ,automobilul trebuie condus cu viteza redusa. Daca pe timpul încercării se constata trepidaţii puternice ale volanului sau ale maşinii în ansamblu, la rulajul de 80-90 km/h pe o şosea bună, se datorează dezechilibrării roţilor. Şi unele defecţiuni la ansamblul direcţiei pot provoca asemenea efecte, în timp ce neuniformitătile geometriei roţilor produc trepidaţii chiar şi la viteze mici de 30-40km/h. Algoritmul depistării dezechilibrării roţii este următorul: • se măreşte presiunea în toate pneurile până la limita admisă de fabricant; • se efectuează un rulaj scurt cu viteza de 30-40km/h; • dacă vibraţia nu a dispărut, cauza va fi căutată în modul de prindere a roţii sau în direcţie; • dacă vibraţia dispare, trebuie găsită roata care produce trepidaţia la presiunea normală; • se reduce succesiv presiunea în pneuri până la valoarea normală; • se rulează pe un traseu tară denivelări; • în momentul în care se consideră repartiţia trepidaţiilor rezultă că pneul la care a fost restabilită presiunea ultima dată are o defecţiune de geometrie şi trebuie înlăturat sau echilibrat. După parcurgerea unei anumite distante se constata ca rotile sunt incinse atunci se verifica jocul rulmenţilor, posibil sa fie prea mic. Se verifica si gradul de uzura al pneului.

NECLASIFICAT 52 din 74

NECLASIFICAT

3.2.2.4. Utilaje şi SDV-uri utilizate la repararea sistemului de propulsie - truse chei tubulare; - truse chei inelare; - cheie dinamometrică; - şurubelniţe; - ciocane; - cleşte siguranţe; - dornuri; - dispozitive de susţinere în vederea asamblării şi dezasamblării; - diferite tipuri de prese pentru extras / presare rulmenţi.

3.2.2.4.1. Utilaje şi SDV-uri din dotarea staţiei de mentenanţă • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

perii de sârmă; trusă de chei cu accesoriiTSA-3; cricuri hidraulice; cărucioare sau platforme din lemn pentru aşezarea pieselor şi subansamblurilor; ciocane; dispozitive de montaj; dispozitive de prindere; instalaţii de sudură oxiacetilenică; instalaţii de sudură electrică; polizorbancuri de lucru pentru demontare; bancuri de lucru pentru controlul si tăierea pieselor; bancuri de încercări; trusă chei tubulare; [Type a quote from the trusă chei inelare; cheie dinamometrica; şurubelniţă; cleşte ,siguranţe, dornuri,ciocan; dispozitive de susţinere in vederea asamblării şi dezasamblării; diferite tipuri de piese pentru extragerea / presarea rulmenţilor; macara 500 kg forţă; aparat de sudură; strung cu diferite cuţite; maşină de găurit. 3.2.2.4.2. Utilaje şi SDV-uri din dotarea autoatelierelor În exterior: a) pe peretele din spate: nişă cu generator de acetilenă; b) pe peretele lateral stânga: macara braţ de 1,5 tf; pe şasiu: 1 generator de 15KVA

NECLASIFICAT 53 din 74

NECLASIFICAT

În interior: • convertizor de sudură; • vinci de 12,5 tf; • cărucior de lucru sub maşină; • ciocan TS cu coadă; • 2 butelii de oxigen; • 3 scaune pliante; • polizor dublu de banc; • agregat de gresat cu pedală; • dulap special; • polizor electric portabil drept; • trusă sanitară; • staţie radio R-1070; • complet de degazare CD3; • menghină pentru maşinile unelte; • bidon de 25 L; • 3 tăvi pentru spălat piese; • banc de lucru dreapta cu: • 2 truse TSA-3; • 1 trusă scule TSL 1; • 1 trusă instalatori TSI; • 1 trusă scule sudor; • menghină A4; • banc de lucru TSG-2; • vinci manual 5 – 7tf; • menghină A2 la bancul TSG2; • mască pentru sudori; • distilator electric; • ladă pentru accesorii cu stelaj pentru canistre cu: • dispozitiv de suspendare; • cablu de ancorare; • dispozitiv pentru ridicat motor; • palan de 1 tf; • 2 canistre a 20 L; • consola rotativă cu troliu; • riglă pentru măsurat unghiurile de convergenţă; • electropompă cu accesorii; • dispozitiv pentru ridicat reductoare TAB; • dulap pentru lucrări personale.

NECLASIFICAT 54 din 74

NECLASIFICAT

3.3 Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă, protecţie a mediului şi prevenire şi stingere a incendiilor la mentenanţa sistemului/mecanismului/subansamblului 3.3.1

Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă, protecţie a mediului şi prevenire şi stingere a incendiilor în cadrul procesului de mentenanţă în parcurile de tehnică militară

3.3.1.1. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă În scopul prevenirii accidentelor de muncă pe timpul desfăşurării activităţilor în parcurile de tehnică militară se vor lua următoarele măsuri: a) la punctul de control tehnic se va asigura documentaţia necesară pentru instruirea personalului care participă nemijlocit la executarea lucrărilor de mentenanţă a autovehiculelor; b) locurile de muncă în care există pericol de accidentare a personalului se vor dota cu apărători şi dispozitive de protecţie; c) sculele, dispozitivele şi utilajele din ateliere vor fi menţinute în stare de funcţionare. La fiecare utilaj se vor afişa instrucţiuni de folosire şi reguli de securitate şi sănătate în muncă. Regulile care trebuie respectate în diferite situaţii sunt: a) manipularea carburanţilor la staţia de alimentare se va executa astfel încât să asigure securitatea personalului pe timpul alimentării autovehiculului; b) dispozitivele electrice de pornire a motoarelor pe timp rece, vor fi manipulate numai de persoane instruite în acest scop, cu respectarea strictă a regulilor de protecţia muncii; înainte de întrebuinţare dispozitivele vor fi verificate pentru a se evita pericolul de electrocutare. Pe timpul folosirii şi păstrării se vor lua măsuri de protejare împotriva intemperiilor; c) la staţia de curăţire şi spălare se vor asigura haine şi încălţăminte de protecţie, panouri contra apei, menţinerea rampelor şi a electropompelor în bună stare, acoperirea cu grătare a bazinelor de decantare a apei; d) în încăperile în care se execută controlul, inspecţiile şi întreţinerile tehnice, precum şi testarea/diagnosticarea tehnicii se vor amenaja şanţuri pentru control şi de lucru pentru autovehicule, care pe timpul cât nu se folosesc vor fi acoperite. În aceste încăperi se vor monta transformatoare şi prize electrice de 12 şi 24 V pentru lucrul cu lampa portativă. Se interzice folosirea de mijloace defecte sau improvizate pentru suspendarea autovehiculelor; e) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele de curent electric se vor monta pe pereţii clădirilor în exterior în cutii speciale, conform instrucţiunilor; f) manipularea lichidului antigel se va face în deplină securitate şi numai în incinta atelierului; g) staţia de încărcat baterii de acumulatoare se izolează de celelalte încăperi prin pereţi fără uşi şi ferestre, asigurându-se ventilaţie forţată, rastele, utilaje pentru manipularea în siguranţă a electrolitului, mănuşi, şorţuri şi încălţăminte din cauciuc. Grupul energetic şi distribuitoarele de energie electrică se instalează astfel încât să se prevină exploziile; h) în remizele închise se vor asigura mijloacele necesare pentru evacuarea fumului pe timpul funcţionării motoarelor; i) manevra autovehiculelor în incinta remizelor şi şoproanelor se va face numai cu aprobarea persoanei care conduce activitatea în cadrul sectorului subunităţii, sub supravegherea directă a acesteia şi numai după ce se constată că nu se găsesc persoane sub autovehicule sau în apropierea lor; j) deplasarea autovehiculelor în incinta unităţilor militare se execută cu viteză de maxim 10 km/h iar remorcarea numai cu bare rigide şi în bună stare;

NECLASIFICAT 55 din 74

NECLASIFICAT

k) se interzice încercarea frânelor, cu autovehiculul în mers în interiorul remizelor/garajelor, pe platourile de parcare cât şi în incinta unităţilor militare, cu excepţia locurilor special amenajate. Cu militarii care participă la executarea lucrărilor de mentenanţă la autovehicule, cu cei care îndeplinesc serviciul de permanenţă pe parcul cu tehnică militară sau sunt numiţi şefi de autovehicule se vor face instructaje privind suspendarea autovehiculelor pe cricuri/instalaţii de ridicat, demontarea, montarea şi umflarea pneurilor, alimentarea cu carburanţi, lubrifianţi şi lichide speciale, precum şi de întrebuinţare a preîncălzitoarelor. Se vor lua măsuri pentru prevenirea asfixierii personalului cu gaze de eşapament în remize, cabinele autovehiculelor sau în alte încăperi. 3.3.1.2. Norme specifice de protecţie a mediului Pe timpul utilizării autovehiculelor în teren se vor lua măsuri pentru: a preveni deplasarea în afara itinerarelor recunoscute şi aprobate; instalarea parcurilor auto de campanie în locuri cu vegetaţie şi materiale uşor inflamabile; deversarea resturilor menajere şi a produselor petroliere la suprafaţa solului, în mare, lacuri, fluviu, râuri, fântâni sau în apropierea acestora. Deplasarea mijloacelor tehnice şi a coloanelor organizate prin fondul forestier, culturi, plantaţii sau la forţarea cursurilor de apă şi debarcărilor desantului maritim/fluvial, se va executa pe drumurile şi căile de acces existente în zonă, putându-se efectua unele amenajări necesare care nu implică defrişări de vegetaţie forestieră şi degradări ale fondului funciar. Circulaţia autovehiculelor în afara drumurilor prevăzute la alin.1 este interzisă. Tehnica întrebuinţată va fi prevăzută, în toate situaţiile, cu mijloace de protecţie adecvate pentru reducerea gradului de poluare a mediului înconjurător. Alimentarea cu combustibil a autovehiculelor se face la staţiile de alimentare, iar dacă acest lucru nu este posibil, operaţiunea se va executa evitându-se scurgerile de combustibili la suprafaţa solului, cu luarea măsurilor împotriva infiltraţiilor în sol sau scurgerilor în apele curgătoare sau stătătoare din vecinătate. Verificarea etanşeităţii rezervoarelor de carburanţilubrifianţi de la autovehicule se va face permanent. Pe timpul executării lucrărilor de mentenanţă, deşeurile şi reziduurile combustibile provenite de la autovehiculele şi utilajele în reparaţie se colectează în vase acoperite şi se evacuează pentru a fi valorificate sau distruse prin ardere în locuri şi spaţii special amenajate. Se interzice arderea materialelor din care să rezulte substanţe toxice care poluează aerul. Pentru orice lucrare de mentenanţă se va însuşi şi respecta algoritmul de lucru din cadrul lucrărilor practice, activităţile desfăşurându-se sub continua îndrumare şi supraveghere a cadrelor de specialitate. De asemenea, se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor. În structurile de mentenanţă se vor respecta întocmai prevederile legislaţiei şi reglementărilor de specialitate în domeniul mediului. De asemenea se vor diminua cantităţile de emisii poluante şi gradul de poluare a apei şi solului prin reducerea la maxim a funcţionării în gol a motoarelor. Se va realiza şi asigura funcţionarea corespunzătoare a staţiilor de tratare şi epurare a apelor reziduale. 3.3.1.3. Norme specifice de prevenire şi stingere a incendiilor Dispunerea autovehiculelor pe locurile de parcare se face astfel încât să rămână intervale între acestea, culoare pentru scoaterea rapidă în caz de incendii. Intervalele dintre autovehicule pe locurile de parcare sunt prevăzute în normativele în vigoare.

NECLASIFICAT 56 din 74

NECLASIFICAT

Drumurile din interiorul unităţilor militare şi, în general, orice cale de acces necesară circulaţiei obişnuite, interioare şi exterioare, se vor întreţine, astfel încât să permită în caz de incendiu următoarele: a) evacuarea nestingherită şi în condiţii de siguranţă a persoanelor şi bunurilor materiale; b) accesul uşor, circulaţia şi intervenţia personalului de intervenţie şi a maşinilor de pompieri, în orice anotimp, atât ziua cât şi noaptea, spre fiecare construcţie sau depozit din incintă. Se interzice blocarea căilor de acces, total sau parţial, definitiv sau temporar, cu materiale, autovehicule, ori în alt mod. Se interzice folosirea focului deschis/fumatul în locurile sau în spaţiile în care se prelucrează, utilizează, depozitează, vehiculează sau manevrează materiale combustibile ori care în prezenţa focului deschis prezintă pericol de incendiu sau de explozie, cum sunt: a) atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, acoperiri metalice, întreţinere şi reparaţie auto, vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.; b) încăperile în care se încarcă baterii de acumulatoare; c) mijloacele de transport pentru materiale şi substanţe combustibile sau care prezintă pericol de incendiu sau explozie, mijloacele de transport în comun; d) garajele şi platformele de parcare; e) alte spaţii stabilite. Lămpile de benzină sau alte surse de foc deschis pentru procesul tehnologic se pot folosi numai în locuri special amenajate. Stabilirea locurilor pentru fumat este obligatorie în fiecare unitate militară şi se face de către comandant/şef, prin comisia tehnică sau prin persoanele desemnate. Locurile pentru fumat se prevăd cu scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ şi se marchează cu inscripţia „Loc pentru fumat”. În atelierele de întreţinere se vor introduce numai autovehiculele şi utilajele corespunzătoare posturilor de lucru prevăzute prin documentaţia tehnică cu respectarea următoarelor reguli: a) între autovehicule şi utilaje să existe spaţii minime impuse de procesul şi fluxul tehnologic; b) să se asigure evacuarea rapidă a autovehiculelor şi utilajelor în caz de început de incendiu; c) la autovehiculele ce se introduc în ateliere, rezervoarele se vor goli de combustibil, iar legăturile electrice se vor deconecta. Degresarea, curăţarea şi spălarea pieselor se va face în băi special amenajate folosinduse de regulă soluţii neinflamabile. Spălarea cu soluţii inflamabile se va executa numai în încăperi separate şi amenajate corespunzător pentru această activitate. Lucrările de sudură la autovehiculele şi utilajele în reparaţie se vor executa numai după înlăturarea scurgerilor de lichide combustibile, curăţirea pieselor şi a zonelor de lucru. Sudarea rezervorului de combustibil se va face după spălarea cu apă caldă. La motoarele aflate în rodaj, instalaţiile de alimentare cu carburanţi vor fi etanşe, legătura între conductele de alimentare şi motor va fi elastică, iar ţevile de eşapament se vor izola faţă de materialele şi substanţele combustibile şi se vor scoate în afara încăperilor. Pentru prevenirea izbucnirii incendiilor în parcul cu tehnică militară, se interzice: a) alimentarea autovehiculelor pe locurile de parcare, precum şi păstrarea în parc a celor care au scurgeri de carburanţi din rezervoare sau pe la conducte; b) păstrarea carburanţilor, lubrifianţilor şi ambalajelor goale în locurile de dispunere a autovehiculelor; c) spălarea hainelor, prelatelor sau huselor îmbibate cu ulei; d) parcarea cisternelor pentru carburanţi în remize şi şoproane; NECLASIFICAT 57 din 74

NECLASIFICAT

e) folosirea preîncălzitoarelor care prezintă defecţiuni sau a altor mijloace cu flacără neprotejată pentru încălzirea motoarelor; f) iluminarea remizelor cu felinare sau cu flacără deschisă; g) executarea lucrărilor de sudură în încăperile destinate pentru parcarea autovehiculelor; h) blocarea culoarelor şi uşilor de la remize în care sunt parcate autovehicule. Uşile remizelor nu se vor încuia cu lacăte, ci cu zăvoare, şi se vor sigila cu plastilină. Pentru scoaterea rapidă a autovehiculelor în caz de incendiu, zilnic se numesc tractoare/autovehicule de serviciu, prevăzute cu cabluri şi personal tehnic necesar. Acestea vor fi parcate lângă punctul de control tehnic, pregătite permanent să intervină la ordinul subofiţerului de serviciu pe parcul cu tehnică militară. Autovehiculul care a luat foc nu se tractează, ci se iau măsuri pentru stingerea acestuia şi pentru tractarea tehnicii din imediata apropiere. 3.3.2 Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă, protecţie a mediului şi prevenire şi stingere a incendiilor la lucrul cu utilajele şi SDV-urile autoatelierelor din dotarea grupei de intervenţii tehnice 3.3.2.1. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă:  se alege spaţiul pentru amplasarea autovehiculului astfel încât să se asigure accesul cu uşurinţă la utilaje, precum şi la desfăşurarea lor;  pentru evitarea pornirii accidentale, autoatelierele se vor imobiliza;  se interzice amplasarea autoatelierului sub reţele de înaltă tensiune;  racordarea la reţeaua exterioară de 380V sau punerea în funcţiune a generatorului propriu şi a utilajelor precum şi manevrarea lor se va executa numai de personalul desemnat şi special instruit în acest sens;  la instalarea pentru lucru, înainte de racordarea la reţeaua electrică sau pornirea generatorului propriu se realizează împământarea;  este interzisă conectarea sistemului electric al autoatelierului la sursa de alimentare proprie sau exterioară fără ca în prealabil să se verifice dacă toate utilajele sunt în poziţia „oprit” şi au legături bine executate cu masa;  este interzisă folosirea în interior a următoarelor utilaje: aparat de sudură oxiacetilenic, tăvi pentru spălat piese, instalaţii de gresat, distribuitori pentru lubrifianţi lichizi;  la folosirea utilajelor se vor respecta normele specifice fiecăruia;  după lucrul cu utilajele, dispozitivele, accesoriile se întreţin şi se fixează fiecare la locul respectiv;  generatorul propriu se foloseşte numai când nu există posibilitatea alimentării de la o sursa exterioară;  se interzice categoric cuplarea generatorului propriu pe timpul deplasării;  când generatorul electric este în funcţiune se interzice cuplarea a mai multor consumatori simultan care depăşesc puterea generatorului. 3.3.2.2 Norme specifice de protecţie a mediului:  pe timpul utilizării autoatelierelor se vor lua măsuri pentru prevenirea: a) poluării de orice fel şi limitarea efectelor negative ale poluărilor accidentale cu efect asupra ecosistemelor naturale; b) deplasării în afara itinerarelor recunoscute şi aprobate; c) instalării în locuri cu vegetaţie şi materiale uşor inflamabile; d) deversării resturilor menajere şi a produselor petroliere la suprafaţa solului, în mare, lacuri, fluviu, râuri, fântâni sau în apropierea acestora; NECLASIFICAT 58 din 74

NECLASIFICAT

 deplasarea mijloacelor tehnice şi a coloanelor organizate prin fondul forestier, culturi, plantaţii sau la forţarea cursurilor de apă se va executa doar pe drumurile şi căile de acces existente în zonă, putându-se efectua unele amenajări necesare care nu implică defrişări de vegetaţie şi degradări ale fondului funciar;  tehnica întrebuinţată va fi prevăzută, în toate situaţiile, cu mijloace de protecţie adecvate pentru reducerea gradului de poluare a mediului înconjurător;  alimentarea cu combustibil a autoatelierelor se face la staţiile de alimentare, iar dacă acest lucru nu este posibil, operaţiunea se va executa evitându-se scurgerile de combustibili la suprafaţa solului, cu luarea măsurilor împotriva infiltraţiilor în sol sau scurgerilor în apele curgătoare sau stătătoare din vecinătate. Verificarea etanşeităţii rezervoarelor de carburanţi-lubrifianţi de la autovehicule se va face permanent;  se vor folosi tăvi colectoare/absorbanţi pe timpul operaţiilor de alimentare sau golire a instalaţiilor autovehiculelor; tăvile colectoare vor fi golite periodic în rezervoare mai mari (pentru scurgeri)  pe timpul executării lucrărilor de mentenanţă, deşeurile şi reziduurile combustibile provenite de la autovehiculele şi utilajele în reparaţie se colectează în vase acoperite şi se evacuează pentru a fi valorificate sau distruse prin ardere în locuri şi spaţii special amenajate;  se vor diminua cantităţile de emisii poluante şi gradul de poluare a apei şi solului prin reducerea la maxim a funcţionării în gol a motoarelor;  spălarea autovehiculelor şi blindatelor se va executa în locuri special amenajate, la staţiile de spălare;  se interzice folosirea detergenţilor pentru spălarea autovehiculelor la rampele sau platformele amplasate în afara staţiilor de spălare; 3.3.2.3 Norme specifice de prevenire şi stingere a incendiilor:  se interzice alimentarea tehnicii pe locurile de parcare;  se interzice păstrarea carburanţilor, lubrifianţilor şi ambalajelor goale în locurile de dispunere a tehnicii;  se interzice folosirea în interiorul autoatelierelor a următoarelor utilaje: aparat de sudură oxiacetilenic, tăvi pentru spălat piese, instalaţii de gresat, distribuitori pentru lubrifianţi lichizi;  se interzice iluminarea cu felinare sau cu flacără deschisă;  se interzice folosirea focului deschis/fumatul în locurile sau în spaţiile în care se prelucrează, utilizează, depozitează, vehiculează sau manevrează materiale combustibile ori care în prezenţa focului deschis prezintă pericol de incendiu sau de explozie;  lucrările de sudură la autovehiculele şi utilajele în reparaţie se vor executa numai după înlăturarea scurgerilor de lichide combustibile, curăţirea pieselor şi a zonelor de lucru. Sudarea rezervorului de combustibil se va face după spălarea cu apă caldă.

NECLASIFICAT 59 din 74

NECLASIFICAT

CAPITOLUL 4 DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ ŞI MIŞCARE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE MENTENANŢĂ A SISTEMULUI/MECANISMULUI/SUBANSAMBLULUI 4.1 Actul de predare-primire (destinaţie, conţinut, mod de completare, circuit, arhivare) Destinaţie. Serveşte ca :  document de predare – primire între unităţi, subunităţi şi echipaje sau persoane;  act de predare în reparaţie între unităţi beneficiare şi unităţi reparatoare;  document de garanţie (calitate) pentru reparaţiile medii şi capitale. Conţinut:  denumirea tehnicii;  predător;  primitor;  baza şi motivul predării;  date asupra exploatării;  starea tehnică;  rezultatul probelor şi încercărilor Mod de completare. Se întocmeşte în 2 exemplare între predător şi primitor (în 3 exemplare la predarea în exploatare şi la batalioane şi companii de mentenanţă). Documentul se întocmeşte separat pentru tehnica militară, la care se ţine evidenţa timpului de funcţionare în exploatare (tancuri, autocamioane, tunuri, maşini – unelte, utilaje, autospeciale, avioane etc.) şi în grup pentru tehnica militară, la care nu se ţine evidenţa funcţionării sau pentru materialele care aparţin unui singur compartiment de înzestrare – aprovizionare (pistoale, aparatură de cercetare de radiaţie şi chimică, staţii radio etc.) . Pentru tehnica militară care nu se mai înapoiază aceleiaşi unităţi, se va întocmi un nou act de predare - primire . În acest caz, unitatea reparatoare va emite act de primire unităţii predătoare şi pe baza ordinului de distribuţie va obţine act de primire de la unitatea la care se predă tehnica militară . În actul de primire se va menţiona nr. actului de predare – primire, încheiat între unitatea reparatoare şi unitatea primitoare . Armamentul se predă la reparaţie în afara unităţii pe bază de act de primire, iar actul de predare – primire se anexează la acesta . Numărul actului de predare – primire se dă din registrul de evidenţă a tehnicii militare sosite în reparaţie (se foloseşte registrul de evidenţă a comenzilor) . În capitolul I se înscriu pe ambele exemplare gradul, numele şi prenumele persoanei care predă tehnica militară şi gradul, numele şi prenumele persoanei, care o primeşte . În capitolul II, punctul 2 se anulează “îndeplinit” sau “neîndeplinit” . În cazul când tehnica se introduce în reparaţie cu norma de funcţionare neîndeplinită, se arată cu cât nu a fost îndeplinită, iar la punctul 3 se trece felul reparaţiei în funcţie de starea de uzură a tehnicii militare . Dacă tehnica militară, utilajul etc. nu şi-au îndeplinit norma de funcţionare până la felul reparaţiei prevăzute în ordinul de reparaţie, unitatea predătoare va executa cercetarea administrativă în vederea stabilirii pagubei şi a răspunderilor materiale . NECLASIFICAT 60 din 74

NECLASIFICAT

   

În capitolul III, punctul 1 se trec : lovituri, tamponări, rupturi, starea vopselei etc. La punctul 2 se vor menţiona subansamblurile şi piesele avariate, lipsă, substituite sau accidentate tehnic, precum şi alte concluzii referitoare la obiectele predate în (din) reparaţie (exploatare) . La punctul 3 se vor menţiona, atât probele efectuate la predarea în reparaţie, cât şi probele executate la tehnica militară predată din reparaţie . La punctul 4 se vor înscrie după caz şi alte serii ale subansamblurilor de pe tehnica militară . De asemenea, se vor preciza dacă tehnica militară s-a predat cu cartea (instrucţiunile) de exploatare şi cu lotul de piese şi scule, conform inventarului anexat . La punctul 5 se vor înscrie anumite observaţii ce se fac de delegatul unităţii primitoare, referitoare la starea tehnică şi de întreţinere a obiectelor primite . În cazul când se poate stabili valoarea pagubei, la predarea tehnicii militare în reparaţie, se va înscrie suma respectivă în actul de predare – primire de către unitatea reparatoare la capitolul III punctul 5 . De condiţiile în care s-a efectuat predarea – primirea vor lua cunoştinţă, sub semnătură, atât comandantul unităţii predătoare, cât şi comandantul unităţii primitoare în cazul când predarea – primirea se execută între unităţi şi de locţiitorul tehnic (şeful de armă) când predarea – primirea se efectuează în cadrul unităţii . Circuit: exemplarul 1 la unitatea predătoare (predător); exemplarul 2 la unitatea primitoare (primitor); exemplarul 3(la predarea în exploatare) la organul tehnic, iar la BC la secţia reparatoare; la primirea tehnicii militare din reparaţie (din exploatare) delegatul unităţii primitoare va avea asupra sa ex. încheiat cu ocazia predării Arhivare. Se arhivează la biroul documente clasificate şi se păstrează conform prevederilor instrucţiunilor arhivistice pentru documente de gestiune. 4.2 Comanda (destinaţie, conţinut, mod de completare, circuit, arhivare) Format A4, tipărit pe ambele feţe, în blocuri a 100 file .

Destinaţie. Serveşte ca document de producţie şi de evidenţă a bunurilor materiale în cadrul unităţilor (subunităţilor) de reparat tehnică militară, astfel : Pe linie de producţie : - lansarea în producţie (reparaţie, fabricaţie, recondiţionare, transformare, revizie şi asistenţă tehnică, verificare, etalonare-reglare etc.) a tehnicii şi armamentului ; - consemnarea constatărilor cu privire la starea tehnicii şi armamentului introdus în reparaţie, verificarea şi stabilirea subansamblurilor, pieselor şi materialelor necesare executării lucrărilor; - stabilirea felului lucrării, a timpului necesar pentru realizarea şi coordonarea producţiei între secţiile, atelierele şi grupele independente ; - atestarea calităţii lucrărilor executate şi emiterea certificatelor de garanţie (calitate) pentru produsele fabricate . Pe linia evidenţei bunurilor materiale, pentru :  înregistrarea documentelor justificative de predare în depozit (magazie) a produselor rezultate din procesul de fabricaţie (transformare), a subansamblurilor şi pieselor care urmează a fi recondiţionate;  a celor pentru care aprobarea declasării şi casării este de competenţa eşaloanelor superioare, cât şi a deşeurilor provenite din activitatea de producţie sau ca urmare a casării este de competenţa eşaloanelor superioare, cât şi a deşeurilor provenite din activitatea de producţie sau ca urmare a casării materialelor ;  înregistrarea în evidenţa operativă şi în contabilitate a bunurilor materiale consumate, a celor ce NECLASIFICAT 61 din 74

NECLASIFICAT

a)

b)

c)

d)

urmează a fi recondiţionate, declasate şi casate, precum şi a produselor fabricate (transformate);  casarea materialelor rezultate din procesul de producţie, a căror aprobare pentru declasare şi casare este de competenţa comandantului (şefului) unităţii ;  întocmirea documentului privind declasarea şi casarea tehnicii şi armamentului, a căror aprobare este de competenţa eşaloanelor superioare . Conţinut: - executantul lucrării , baza executării - felul lucrării , denumirea completului - date despre complet , unitatea beneficiară , cine execută , timpul şi termenul de execuţie a lucrării - constatări la primirea completului şi pe timpul producţiei - concluziile C T C , data , gradul şi semnătura primitor la ( din ) reparaţie - felul , numărul , data , valoarea totală a documentelor justificative - semnăturile organelor competente Mod de completare: - într-un exemplar de către persoana stabilită de şeful compartimentului de specialitate(pentru lucrările executate la atelierul de reparat tehnică militară) sau şeful compartimentului plan producţie(pentru lucrările executate în bazele centrale, bazele şi secţiile de reparat tehnică militară) , pe baza programului de producţie , a nevoilor reale de reparaţii , fabricaţii etc. (pentru activitatea din atelierele de reparat) sau la ordinul eşaloanelor superioare . - dacă după efectuarea trierii şi înscrierea rezultatelor în comandă se constată că reparaţia tehnicii militare respective nu este justificată din punct de vedere economic, se va întocmi o calculaţie de preţ privind costul reparaţiei, care va fi trimisă unităţii beneficiare, în vederea întocmirii procesului verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor bunuri materiale . Circuit: - şeful compartimentului de specialitate (inginer şef) pentru aprobarea lansării comenzii şi pentru certificarea datelor din comandă şi documentelor justificative ; - secţie , atelier pentru executarea lucrării , solicitarea materialelor necesare şi predarea la depozit ( magazie ) a pieselor , subansamblurilor , deşeurilor şi produselor fabricate (transformate) , pe baza documentelor justificative ; - depozit (magazie) pentru eliberarea bunurilor materiale necesare procesului de producţie şi primirea pieselor , subansamblurilor , deşeurilor şi produselor fabricate (transformate) , pe baza documentelor justificative ; - compartimentul C.T.C. pentru confirmarea calităţii execuţiei ; - comandantul unităţii pentru aprobarea scăderii şi declasării bunurilor materiale din documentele justificative ; - compartimentul financiar-contabil (împreună cu documentele justificative ) pentru înregistrarea în contabilitate . Arhivare: la compartimentul financiar-contabil . 4.3 Bonul de consum (destinaţie, mod de completare, circuit, arhivare)

Format ½ A4, tipărit pe ambele feţe, în blocuri de 100 de file. Destinaţie. Serveşte ca:  document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv a mai multor materiale, după caz;  document justificativ de scădere din gestiune;  document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate. b) Mod de completare: Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producţie şi a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unităţii, care solicită materiale pentru a fi consumate. a)

NECLASIFICAT 62 din 74

NECLASIFICAT

Bonul de consum se poate întocmii într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum. În situaţia în care materialul solicitat lipseşte din depozit, se procedează în felul următor:  în cazul bonului de consum se completează spaţiul următor cu denumirea materialului înlocuit, după ce, în prealabil, pe verso se obţin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;  în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit şi se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmeşte un bon de consum separat, aplicându-se un semn distinctiv (în cazul unităţilor economice) sau materialul înlocuitor se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiaşi bon de consum. În bonul de consum, coloanele „ Unitatea de măsură” şi „Cantitatea necesară” de pe rândul 2 se completează în cazul când se solicită şi se eliberează din magazie materiale cu două unităţi de măsură. Dacă operaţia de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentele respectivului menţiunea „predat în timpul inventarierii”. c)

Circuit:  la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);  la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare în unităţile economice;  la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predarea de către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare);  la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (ambele exemplare). La unităţile economice, exemplarul 1 circulă la contabilitatea materialelor, ca document de scădere din gestiune, iar exemplarul 2 serveşte la înregistrarea în contabilitate a costurilor. La instituţiile publice, exemplarul 2 rămâne la emitent. d) Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. 4.4 Bonul de predare, transfer, restituire (destinaţie, mod de completare, circuit, arhivare) Format ½ A4, tipărit pe ambele feţe, în blocuri de 100 de file. În cazul utilizării ca bon de predare a produselor finite la deposit     

Destinaţie. Serveşte ca: document de predare la magazie a produselor finite; document justificativ pentru încărcare în gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate; sursă de date pentru urmărirea realizării producţiei; sursă de date pentru calculul şi plata salariilor. Mod de completare. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor, de către secţie, atelier etc. Dacă operaţiile de predare-primire a produselor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei ca produse finite, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menţiunea „ primit în timpul inventarierii”. Circuit:

NECLASIFICAT 63 din 74

NECLASIFICAT

 la inginerul-şef, directorul tehnic sau conducătorul societăţii respective, pentru certificarea executării efective a produselor de natură maşinilor, utilajelor, instalaţiilor sau altor mijloace fixe da aceeaşi natură, semnându-se pentru realitate în „Vizat C.T.C.”;  la magazia de produse finite, semnându-se de predarea de către secţie (atelier) şi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare);  la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se pentru certificarea controlului (ambele exemplare);  la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1);  la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei(exemplarul 2). Arhivare:  la compartimentul financiar-contabil sau la persoana care conduce evidenţa(exemplarul 1);  la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei(exemplarul 2). În cazul utilizării ca bon de predare a materialelor refolosibile la magazie   -

 

Destinaţie. Serveşte ca: document de predare la magazie a materialelor refolosibile rezultate din secţiile de fabricaţie principale şi auxiliare; document justificativ pentru încărcare în gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate; Mod de completare: Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a materialelor refolosibile, de către secţii, ateliere etc. şi se semnează de şeful secţiei care dispune predarea. Circuit: la magazia de materiale refolosibile, semnându-se de predarea de către delegatul secţiei, atelierului etc. şi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare); la compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidenţa, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică ( exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor şi exemplarul 2 pentru evidenţa costurilor). Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. În cazul utilizării ca bon de predare a semifabricatelor la magazie

   

 

Destinaţie. Serveşte ca: document de predare la magazie sau între secţii a semifabricatelor rezultate din producţie; document justificativ pentru încărcare în gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate; sursă de date pentru calculul şi plata salariilor. Mod de completare. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a semifabricatelor de către secţii, ateliere etc. Dacă operaţiile de predare-primire a semifabricatelor nu pot fi suspendate pe timpul inventarierii magaziei de semifabricate, comisia de inventariere trebuie să înscrie de documentul respectiv menţiunea „ primit în timpul inventarierii”. Circuit: la magazia de semifabricate pentru predarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de către delegatul secţiei care face predarea şi de primirea în gestiune de către gestionar (ambele exemplare); la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se pentru certificarea acestui control (ambele exemplare); NECLASIFICAT 64 din 74

NECLASIFICAT

 la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1, direct de la magazie);  la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2). Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare). În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unităţii  

  

Destinaţie. Serveşte ca: dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta unităţii; document justificativ pentru scăderea din gestiunea predătorului şi de încărcare în gestiunea primitorului. Mod de completare. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsură ce se efectuează transferuri, de către organul care dispune transferul, care semnează la rubrica corespunzătoare. Transferul se efectuează numai între gestiunile din incinta aceleiaşi unităţi. În cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmeşte Aviz de însoţire a mărfii (Cod 14-3-6A). Circuit: la magazia predătoare pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predare de către gestionar (ambele exemplare); la delegatul magaziei primitoare care semnează de primire pe exemplarul 1 şi reţine exemplarul 2; la compartimentul financiar-contabil, ambele exemplare, care, după confruntarea lor, stau la baza efectuării înregistrărilor în evidenţa magaziilor. Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. În cazul utilizării ca bon de restituire

Destinaţie. Serveşte ca:  dispoziţie de restituire la magazie a valorilor materiale nefolosite (materiale şi semifabricate) de secţiile de fabricaţie principale sau auxiliare;  document justificativ de încărcare în gestiunea primitorului;  document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate. Mod de completare. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura restituirii la magazie a valorilor materiale, de organul care face restituirea (secţii, ateliere etc) şi care semnează la rubrica corespunzătoare. Nu se completează rubrica „Unitatea”. Circuit:  la magazie, pentru primirea cantităţilor restituite, semnându-se de predare de către delegatul secţiei (atelierului etc) care face restituirea şi de primirea de către gestionar (ambele exemplare);  la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor, exemplarul 2 pentru evidenţa costurilor). Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).

NECLASIFICAT 65 din 74

NECLASIFICAT

ANEXE ANEXA NR. 1: ACTUL DE PREDARE-PRIMIRE ANEXA NR. 2: COMANDA ANEXA NR. 3: BONUL DE CONSUM ANEXA NR. 4: BONUL DE PREDARE, TRANSFER, RESTITUIRE

NECLASIFICAT 66 din 74

NECLASIFICAT

ROMÂNIA MINISTERUL APÃRÃRII NAŢIONALE Unitatea militarã nr……………………………..

Anexa nr. 1 Exemplar nr…

VÃZUT ………………………………………

VÃZUT ………………………………..

ACT DE PREDARE-PRIMIRE Nr. ……….din………. I. ...................................serii……..........…nr inventar............................. valoarea .......................... ....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea .......................... ....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea .......................... ....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea .......................... ....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea .......................... Aparţinând………………………………...........................…………………....……………….. Predãtor (în reparaţie, exploatare)……..............………din U.M..…………….................……... Primitor (în reparaţie, exploatare)…………..................din U.M..…………….................……... Predãtor (din reparaţie)……………......................……din U.M..…..............………....………... Primitor (din reparaţie)………………..….................…din U.M..…................……….....……... Baza predãrii…………………………...……….....................................………………………… (nr. ordin de reparatie, ordin de distributie, ordin de zi, etc.)

Tehnica se predã pentru……………………………………….............……………........………... (repararea, pãstrarea, exploatarea)

II. Date asupra exploatãrii: 1. Ani (ore) motoresurse echivalente etc. consumate: - de la începutul exploatãrii………….............................................…………...……………… - de la ultima reparatie medie……………………................................................……………. - de la ultima reparatie capitalã………………………..............................................…………. 2.

Îndeplinit Neîndeplinit

norma

de

funcţionare

pentru

introducerea

în

reparaţie

……………………………………………….........................................................……… (ani, ore) motoresurse echivalente etc.

Felul reparaţiei ce urmeazã a se executa .................................................................................................................................... III. Starea tehnicã: 1. Aspect general …………......................................................…………………...…………….. ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. 2. Starea tehnicã şi de completare a tehnicii (a subansamblurilor).................................………... ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. 3. Rezultatul încercãrilor si probelor……….……………………… ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. ……………………………..........................…………………………………………………. 4. Tehnica se predã - ................................................................................................................................................ NECLASIFICAT 67 din 74

.

NECLASIFICAT cu (fãrã) cartea tehnicã seria ................................

- ................................................................................................................................................ cu (fãrã) lotul de piese si scule conform inventarului anexat

- ................................................................................................................................................ (acumulatoare……………….buc. cu seriile)

- ................................................................................................................................................ - ................................................................................................................................................ - ................................................................................................................................................ (anvelope……………………..buc. cu seriile)

……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. 5. Alte observaţii:………………………………..........................................……………………. ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. 6. La primirea din reparatie delegatul primitor va prezenta act de primire pentru piesele si subansamblurile lipsã si accidentate tehnic consemnate în prezentul act de la cap. III, pct. 2. IV. În cadrul reparatiei s-au executat: - rodaj (probe)…….....................…………...........................……...ore…………..........………km - reglaje……..…………...............................…...........................….ore…………..........………km - încercãri…...………..........................................................……….ore………..........…………km - ........................................................................................................................................................ - ........................................................................................................................................................ Unitatea urmează să efectueze: - rodaj (probe)…….....................…………...........................……...ore…………..........………km - reglaje……..…………...............................…...........................….ore…………..........………km - încercãri…...………..........................................................……….ore………..........…………km V. Tehnica (subansamblurile, piesele) corespunde din punct de vedere tehnic, poate fi datã în exploatare si se garanteazã funcţionarea până la data de ..................................................sau …….... …….ore…………km cu respectarea întocmai a instrucţiunilor de rodaj exploatare si a urmãtoarelor indicatii: ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………..........................…………………………………………………. ……………………………………………………………..........................…………………. Am predat în/din reparatie, exploatare Am primit în/din reparatie, exploatare Data……………………………… .................………………………… (grad, nume, prenume, semnãturã)

Data……………………………… .................………………………… (grad, nume, prenume, semnãturã)

ROMÂNIA MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Cod document________

Data……………....……………… …………….....…………………... (grad, nume, prenume, semnãturã)

Data……………....……………… …………….....…………………... (grad, nume, prenume, semnãturã)

Anexa nr. 2 APROB Exemplar nr... Scăderea şi declasarea bunurilor materiale din documentele NECLASIFICAT 68 din 74

NECLASIFICAT

Unitatea militară______

justificative menţionate şi anexate la prezenta comandă COMANDANTUL U.M. Nr. ____ _____ ______________________

COMANDA NR. _______ DIN ______

APROB Lansarea comenzii Şeful compartimentului ___________________

Executant principal_________________ Baza_________________(poziţia din plan) _______ Fel lucrare_________________ Denumire complet___________ Preţul de plan al produsului

intrat în unit. prod. Data______ ieşit din unit. prod. Data______ primit la reparat Data________

4

Constatări la primirea tehnicii (armamentului) în producţie şi pe timpul producţiei

8

9

10

11

Concluziile organului C.T.C. (Data, gradul, semnătura)

Organ emitent ____________ ________________________ (gradul, semnătura)

NECLASIFICAT 69 din 74

12

13

14

Primit la reparat_______ ____________________ (Data, gradul, semnătura) Primit din reparat______ ____________________ (Data, gradul, semnătura)

Termen de execuţie

Pontat

Planif. normat

7

Timp Cod, tip lucrare

6

primit din reparaţii Data______ (colaborare)Cod atelier grupă

5

Cantitatea

3

U/M

beneficiară

2

Seria

1

Nr. inv.

Serie

Denumirea

Cod

Cod

U.M.

Tehnica

Cod secţie, grupă, atel. de bază

(lucrării) ___________________ Complet

15

NECLASIFICAT

Documentele justificative de primire din (predare în) depozit (magazie) a materialelor Felul şi Felul şi Valoarea numărul Data numărul Data totală documentelor documentelor

Valoarea totală

Felul şi numărul Data documentelor

Valoarea totală

Felul şi numărul Data documentelor

Valoarea totală

Certific exactitatea datelor din comandă şi documentelor justificative din tabelul de mai sus privind încadrarea în normele de timp, consum materiale şi normele valorice. Şeful compartimentului plan producţie (ofiţer coordonator cu reparaţiile) _____ ________ _________________________

Anexa nr. 3 NECLASIFICAT 70 din 74

NECLASIFICAT

BON DE CONSUM (COLECTIV) UNITATEA Produs, lucrare (comandă) Data Număr Nr. comandă Cod predător Cod primitor document Ziua Luna Anul Cod produs

Nr. Crt

Denumirea valorilor materiale (inclusiv sort, marca, profil dimensiune)

Data şi semnătura

Cantit necesară

Cont

Cod Debitor

U/M

Creditor

Şef compartiment

Cantitatea eliberată

Gestionar

BON DE CONSUM (COLECTIV)

Preţul unitar

Valoarea

Primitor

(verso) Nr. crt

Denumirea valorilor materiale (inclusiv sort, marca, profil dimensiune)

Data şi semnătura

Cont Debitor

Creditor

Cantit necesară

Şef compartiment

NECLASIFICAT 71 din 74

Cod

U/M

Cantitatea eliberată

Gestionar

Preţul unitar

Primitor

Valoarea

NECLASIFICAT

Anexa nr. 4 BON DE PREDARE-TRANSFER RESTITUIRE UNITATEA Număr document Ziua Nr. crt.

Data Luna

Anul

Cod predător

Denumirea valorilor materiale (inclusiv sort, marca, profil Debitor dimensiune)

Cod primitor Cont Creditor

BON DE PREDARE-TRANSFER RESTITUIRE

Nr. comandă Cod produs

Cod

U/M

Cantitatea Preţul Valoarea efectivă unitar

Data şi semnătura Viza C.T.C. (Produs mişcare) (verso) Denumirea valorilor materiale Cont Nr. (inclusiv sort, marca, profil Cod crt. Debitor Creditor dimensiune)

Predător

Data şi semnătura

Predător

Viza C.T.C. (Produs mişcare)

NECLASIFICAT 72 din 74

U/M

Primitor

Cantitatea Preţul Valoarea efectivă unitar

Primitor

NECLASIFICAT

BIBLIOGRAFIA

1.Automobile ROMAN cu motoare Diesel, Editura tehnică, Bucureşti, 1975, Ing. Victor Mateevici, Toma Pavelescu, Dumitru Bogdan. 2.Frăţilă Ghe. ş.a., Automobile. Cunoaştere, întreţinere şi reparare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004. 3.Transportoare amfibii blindate pe roţi. Manual de cunoaştere şi exploatare, vol.I, Bucureşti, 1988. 4.Bârsan, Aspecte privind informatizarea automobilelor. 5.C. Manea, M. Sratulat , Fiabilitatea şi diagnosticarea automobilelor. 6.Maşini şi utilaje. Construcţii de autovehicule- Editura didactică şi pedagogică Buc. 1980 Gheorghe Frăţilă, E. Drăghici. 7.Exploatarea autovehiculelor militare, Vol. I Academia Militară, Buc. 1980. 8.Constantin J., Exploatarea autovehiculelor militare, Vol. II – Proiectarea parcurilor de autovehicule. 9.Manualul de cunoaştere a aparaturii de diagnosticare şi a utilajelor de parc, Bucureşti, 1996. 10. Răduţ N., Recondiţionarea pieselor, Ed. Militară, 1983. 11. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru întreţineri şi reparaţii la automobile, A.I.R.A. tip 4 pe şasiu de DAC665T (l autoşasiu). 12. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru întreţineri şi reparaţii curente la aparatura radiotelefonică, telegrafică şi încărcat baterii de acumulatoare alcaline, A.R.T.T. -M-5 pe şasiu de DAC665T (1 autoşasiu). 13. Manualul de cunoaştere şi exploatare al remorcii atelier pentru verificat, reparat şi încărcat baterii de acumulatoare cu plăci de plumb, A.R.I.A. pe şasiu de remorcă R2RPF – 7 (1 remorcă). 14. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru prelucrări mecanice şi lucrări comune, APM tip 1 cu strung şi utilaje specifice lucrărilor armelor şi APM tip 2 cu strung, maşină de frezat şi utilaje specifice lucrărilor armelor (1 autoşasiu şi 1 remorcă). 15. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru verificat şi reparat echipamentul electric la autovehicule, cu remorcă atelier, AREE (1 autoşasiu şi 1 remorcă). 16. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru demontare-montare şi reparaţii mecanice transportoare amfibii blindate şi automobile, ADMR tip 1 (1 autoşasiu şi 1 remorcă). 17. Culegere de norme specifice de securitate a muncii, C.N.S.S.M.Vol. II, Ediţie 1996. 18. Manual de protecţie a mediului în Forţele Terestre, F.T./P. Med.-1, 2005. 19. Dispoziţiile generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor. D.G.P.S.I./2002. 20. Instrucţiuni privind întocmirea, circulaţia şi folosirea documentelor din domeniile exploatării şi reparării – fabricării tehnicii şi armamentului (O.G. 41 / 15.11.1976), Bucureşti, 1977. 21. L-9, Instrucţiuni privind planificarea, evidenţa, şi raportarea activităţilor de producţie din unităţile M.Ap.N., Bucureşti, 2003. 22. L-21, Instrucţiuni privind organizarea şi executarea inspecţiilor tehnice periodice la autovehiculele militare, Bucureşti, 2006. 23. L-4/5, Norme de calcul al consumului de carburanţi-lubrifianţi şi lichide speciale pentru funcţionarea şi mentenanţa tehnicii militare, Bucureşti. 2005. 24. Internet. 25. echipamentelor din înzestrarea M. Ap. N. pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, Bucureşti, 2002. 26. L-11/1, Instrucţiuni privind mentenanţa tehnicii de B.A.T. din înzestrarea Armatei României pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, Bucureşti, 2004. NECLASIFICAT 73 din 74

NECLASIFICAT

27. F.T. /Au.-4/4, Ghidul comandantului grupei de intervenţii tehnice, Piteşti, 2005. 28. Autoturismele ARO, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976, Parizescu V., ş.a..

NECLASIFICAT 74 din 74

NECLASIFICAT

75