Marius Sala, de La Latina La Romana PDF [PDF]

Zitiervorschau

Coordonatorul coleqiei: Acad . MARIUS SALA Tehnoredactor: DIAN A T ATU

ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE LlNGYISTlCA •.IORGU IORDAN-AL. ROSETTI"

LIMBA ROMANA

1

MARIUS SALA

De la latina

la romana

Editia a II-a reviizutii

Toate drepturile asupra acestei edi\ii apaqin EDITURII UNIVERS ENCICLOPEDIC

~----

univers enciclopedic ISBN 973- 9243- 94-D

Bucure ~ ti,

2006

PREFATA LA EDITIAA II-A

GD1 't~'e>- ~1~.

Prezenta edi~ie reproduce textul revizuit al edi~iei din 1998 . Am facut cateva adaosuri la bibliografie ~i unele modificari (mai .tlI'S de ordin tehnic sau stilistic). Am corectat (in masura in care au fost d,'scoperite) erorile (cele mai muIte de tipar) din edi~ia anterioariL Pentru a u~ura consultarea diI1ii am adaugat ~i un indice de cuvinte I,m; cuprinde numai cuvintele romane~ti, deoarece cuvintele straine "dllse in discu~ie servesc doar la explicarea acestora. Co/egul Andrei A vram a avut amabilitatea de a fi parcurs cu multll ·1I\'1l1ie prima editie ~ i sa-mi semnaleze observa~iile sale, ca totdeauna, 1"'I'linente . II rog sa primeasca mulfumirile mele clllduroase. Marius Sala

PREFATA LA EDITIA I

Inauguram cu aceasta carte 0 noua colec~ie de lingvistica sub egida Institutului de Lingvistica "Iorgu Iordan" din Bucure~ti al Academiei I{omane. Ea urmeaza dupa cea initiata anul trecut, al direi titlu este ..1~tymologica" . De aceasta data, inten~ionam sa punem la dispozi~ia celor interesa~i " l:oleqie "Limba roman a" cu 0 serie de lucrari de dimensiuni medii ,Ollsacrate diverselor aspecte ale limbii noastre. Scopul explica felul III' prezentare: textul nu va fi 0 expunere savanta cu citate ~i trimiteri IlI hliografice (0 bibliografie de baza va Insoli fiecare carte), ci mai dq!rabii 0 expunere accesibila unui public cat mai larg, pe l:ntelesul Ililuror.

Am considerat ca este bine ca 0 coIeqie intitulata "Limba romana" ., illceapa cu 0 lucrare care sa arate de unde provine aceasta limba. Ne bucuram ca ~i aceasta noua serie apare la Editura Univers l ' II~' iclopedic, al carei tanar, dar activ, director, dl. Vlad Popa, a dovedit II lI'ceptivitate deosebita, pentru care Ii multumim. Marius Sala

INTRODUCERE

,!

!I

Pentru a arata cum s-a ajuns de la latina la romana , deci pentru a prczenta 0 istorie a limbii romane , se pot folosi diverse metode . IIIt:crcarea de fa~ a ales una care n-a fost practicata paoa acum, ~i anume • ompararea sistematica a evolu~iei limbii romane cu cea a celorlalte IlIllbi romanice . Cu alte cuvinte, nu am aratat numai cum structura lollineasca s-a transmis romanei ; ci de fiecare data am precizat dad o'll'mentele acestei structuri exista ~i in celelalte limbi romanice . Dupa capitolul Considera(ii preliminare, ce cuprinde metoda de Illlaliza ~i condi~iile istorico-culturale in care s-a dezvoltat limba IIlIllana, evolu~ia de la latina la romana este prezentata a~a cum este ea ,lIrprinsa in diversele compartimente ale limbii (lexic, formarea • IIvintelor, morfologie, sintaxa, fonologie). Un scurt capitol de I onduzii prezinta 0 periodizare a istoriei limbii romane. Spre deosebire d~' lucrarile similare, am inceput cu lexicul, partea cea mai accesibila pllhlicului larg, ~i am sfar~it cu fonologia, partea cea mai dificila. :\n:lea~i considerente m-au determinat sa acord un spa~iu mai larg It')(icului: publicullarg este interesat de istoria captivanta a cuvintelor. Nil ascund faptul ca am procedat astfel ~i pentru a putea prezenta felul 011111 s-a transmis structura latineasca in lexic, domeniul cel mai pu~in lructurat din limba. De fiecare data am aratat care sunt elementele mo~tenite din latina \' cum s-a modificat structura latineasca (simplificari, reorganizari), I'lccizand dad mo~tenirea latineasd sau modificiirile men~ionate sunt 1111 fapt general romanic sau numai 0 caracteristica a unor limbi 1C!l1lanice. Am subliniat situa~iile in care romana ocupa 0 situa~ie aparte

9

In ansamblul romanic, Incercand sa explic aceasta pozi~ie, uneori doar aparent bizara . Pe langa lucrarile clasice, In ultimul timp au aparut la noi cateva care au facilitat realizarea intentiei mele. Dintre acestea men~ionez doar doua: una semnata de I. Fischer (Latina dumlreaml) , 0 excelenta descriere a latinei care sta la baza limbii romane , ~i alta colectiva (Enciclopedia limbilor romanice) , In care exista informa~iile necesare pentru interpretarea tuturor faptelor romane~ti dintr-o perspectiva romanica. Am fost ajutat In aceasta Incercare ~j de alte lucrari recente ce ~i-au propus 0 comparare a romanei cu celelalte limbi romanice. Tot un ajutor I-a constituit faptul eli Mioara A vram ~i Andrei A vram au binevoit sa citeaseli lucrarea In manuscris ~ i sa-mi comunice observa~iile lor pertinente. Le adresez mul~umirile mele ciilduroase. Mul~umiri adresez ~i Florei ~uteu ~i Janei Balacciu-Matei, care au citit o prima forma a acestei lucrari. Am caracterizat aceasta carte ca 0 "Incercare". Mi-am propus sa reunesc mo~tenirea ~colii lingvistice romane~ti tradi~ionale cu cer­ cetarile recente de lingvistieli structurala, In speran~a ell noile cercetari vor rezolva unele dintre indoielile expuse In paginile acestei ca~i .

M.S .

ABREVIERI

alb . = arom . = camp. = cat. = dial. = fr. = galic . = germ . = gr. = it. = lat. (vulg.)= log. = magh . = merid. = occ. = ptg. = rom . sard o = sl. = sp. = V. =

albaneza aromana campidanez catalana dialectal franceza galiciana germana greadi italiana latina (vulgara) logudorez maghiara meridional occitana portugheza romana sarda slava spaniola veche

11

CONSIDERATII PRELIMINARE

Definitia genealogica a limbii romane. Profesorul meu Alexandru i(llsetti I~i deschide cunoscuta istorie a limbii romane prin ceea ce se IIlIme~te , de obicei, defmitia genealogidi a limbii romane: .,Limba romana este limba latina vorbita In mod nelntrerupt In partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile duniirene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia superioara ~i inferioara) , din momentul patrunderii limbii latine In aceste provincii ~i pan a In zilele noastre." Cu alte cuvinte, limba romana este, la fel ca celelalte noua limbi llrori (sarda, italiana, rctoromana, franceza, occitana, catalana, ' ll:mioHi, portugheza, dalmata - limba care a disparut la sfftr~itul 'l'olului al XIX-lea prin moartea ultimului vorbitor), 0 limba romanica hau neolatina) . La fel ca limbile romanice mentionate, ea continua Iructura limbii latine, dar, evident, cu mulle schimbari, In urma " volu!iei fire~ti la care e supusa orice limba In dezvoltarea ei. De aceea IlIllba roman a de azi se deosebe~te a~a de mult de latina. "Limba Itllnana de azi e Insa~i limba latina, la anul 1939 - scria In 1940 I'II~cariu In Limba romaml, I, p. 183 - , cu modificarile ivite In cursul Il'acurilor, precum pielea de pe corpul nostru este tot pielea cu care 1Il'·am nascut, cu aceea~i culoare ~i cu acelea~i semne ~i alunite , ca ~i til pruncie, de~i toate celulele ei s-au Improspatat In curgerea timpului." Deosebiri fata de latina exista In loate limbile roman ice , unele ,Olllune tuturor, altele unui grup, altele specifice unei singure limbi, fapt

13

ce explidi diferentele dintre limbile romanice. M -am oprit asupra acestei observatii pentru a sublinia ideea ca In explicarea corecta a evolutiei limbii romane, idiom romanic , este necesar sa se tina seama ~i de ce s-a Intamplat In celelalte limbi romanice , continuatoare, ca ~ i romana , ale limbii latine. Ignorarea situatiei din vestul Romaniei (Intelegem prin Romania ansamblul teritoriilor unde se vorbesc limbile romanice) poate sa ne duca la formularea unor explicatii, daca. nu total eronate, cel putin apte de a suferi corectari severe. lata de ce am crezut ca este bine ca un ciclu de clli1i din coleqia "Limba romana" sa se deschida cu un volum De La latina La romiintJ , In care sa se Inceapa cu definirea obiectului cercetat, In cazul nostru limba romana, ~i sa se arate principaJele trasaturi caracteristice ale ei dintr-o dubla perspectiva: istorica , prin raportarea romanei la limba din care provine (latina) , ~i comparativa, prin raportarea romanei la celelalte limbi roman ice. Allfel spus, voi prezenta ce are romana tn plus sau tn minus fata de latina ~i voi Incerca sa vad In ce masura faptele respective se regasesc in alte limbi romanice.

Metoda. Pentru explic~rea deosebirilor dintre latina ~i romana exista diverse modalitati. In cele ce urmeaza propun 0 metoda de abordare care sa pomeasca de la doua idei fundamentale din Cursul de lingvistica generala al lui F. de Saussure, parintele structuralismului lingvistic. Acestea sunt: - limba este 0 structura - limba este un fapt social. Prima asertiune implica faptul ca tran sformarile suferite de aceasta structura se pot datora ~i modului in care ea este organizata, conceptie de baza a structuralismului practicat de A . Martinet. Cu alte cuvinte , imaginam limba, a~a cum 0 face ~i Eugenio Coseriu , ca fiind un "sistem In mi~care" a carui dezvoltare ~i istorie sunt ,,0 perfecta sistematizare" . Rezulta din cele de mai sus ca in explicarea evolutiei roman ice (deci ~i a romanei) preferiim sa pomim de la tendinte atestate in latina sau In alte limbi romanice, inainte de a apela la influente exteme. Ideea eli limba este un fapt social, subliniata de asemenea in Cursul lui F . de Saussure, este foarte importanta pentru eli presupune cercc­ tarea evolutiei unei limbi in funqie de dezvoltarea sociolingvistidi a populatiei care 0 vorbe~te, de istoria populatiei respective . Examinarea acestei dezvoltari duce In mod necesar la constatarea ca influentele intre 14

hi llhi sunt determinate nu de aspecte cantitative, ca numarul de IIl'hitori, ci de aspecte sociale, istorice ~ i culturale, care sunt variate 1\ omplexe. In cazul nostru concret, trebuie sa se tina seama de relatiile II jllianei cu istoria ~i cultura romanilor. Relatia dintre romana, idiom lI omanic, ~i istoria ~i cultura celor care au vorbit-o, deci a romanilor, Ill'. de fapt, istoria limbii romane .

Date istorico-sociale. Inainte de a prezenta faptele prin care romana I diferentiaza de latina - cateva consideratii, evident succinte, despre , Imia ~i cultura romanilor, care au putut influenta evolutia limbii pe .IIl' 0 vorbim. I'ozitia geografica, la extremitatea Romaniei, ~i istoria poporului 1"llIfm, care s-a dezvoltat timp de secole Tara legaturi cu vestul Romaniei , , plica particularitatile romanei din zilele noastre. Romanizarea. Acceptand definitia genealogica a limbii romane, OIllsideratiile istorice trebuie sa inceapa cu remarci referitoare la Ilillcesul de romanizare a Daciei, deci consideratii despre extinderea I.lIinei in aceasta provincie romana . Cum a ajuns latina sa patrunda pe U l'sle meleaguri? In secolul al VIII-lea l.Cr., mai exact in 753 (data la care se spune , .1 a fost fondata Roma de carre legendarul Romulus), latina nu era ,h'at limba Romei . Vecinii romanilor nu vorbeau latina , ci alte limbi , Ill' indo-europene , adica inrudite cu latina (a~a cum era, de exemplu, II lIloa oscii), fie neindo-europene (limba etrusdi). Cinci secole mai 1,III.iU, Roma ~i latina dominau Intreaga peninsula italica . Dupa ' ''~ llUgerea Cartaginei (133 l.Cr.) , Roma este stapana intregului bazin IIwditeraneean . Cuceririle romanc s-au incheiat la sfiir~itul domniei lui J laian, la 117 d .Cr. Printre ultimele regiuni cucerite de Traian a fost 1 Dacia, la 106. Imperiul constituia atunci un stat unitar, foarte Io' nlralizat. Evident ca latina, ca limba a Imperiului , s-a instal at in noile I'lUvincii odata cu administratia ~i armata. {ntr-o prima faza , populat iile IIllohtone au fost obligate de nevoile practice ale vietii sa 0 adopte ca 1!lIIna secundara, In relatiile lor cu administratia , armata ~i eu coloni~tii Hll llani . Se ~tie, de exemplu , din textele latine~ti , ca la inceput, In Gallia, ,It I adopt at latina nobilii ~i comereiantii. Primii ~i-au trimis copiii la ~coli [Ol\lane, pentru ca numai astfel puteau promova in magistratura IIlIpcriaUi. Istoricullatin Tacit relateaza eli In anul 21 d .Cr. fiii celor . i

importante persoane din Gallia urmau deja $coala romana de la Antun. Comercian!ii se grabeau ~i ei, fiinddi latina era limba comertului. Intr-o a doua faza - care nu a cuprins toate teritoriile - , latina a devenit principalul mijloc de comunicare; populatiile autohtone ~i-au abandonat putin cate putin limba lor materna, a carei sfed de utilizare s-a restrans din ce In ce mai mult. In sfiir$it, latina a devenit singurul mijloc de comunicare lingvistica. Acest proces, mai mult sau mai pu!in lent, de paras ire treptata a Iimbilor autohtone ~i de adoptare a latinei, poarta nume-Ie de romanizare. El a putut sa se Intinda pe mai multe secole; de exemplu , exista urme epigrafice $i literaTe care confinna supravietuirea Iimbii galice In Franta pana In secolul al VI-lea (galica era limba populatiilor intiilnite de romani in Gallia, aproximativ actualul teritoriu aI Frantei; cuceritorul acestei provincii, Caius lulius Cezar , a ~i povestit, In cunoscuta sa opera De bello Rallieo, cum a avut loc aceasta cucerire ~i a precizat ca termenii Ralic ~i celt desemneaza aceIa~i popor). Este dar ell. procesul de adoptare a latinei a fost mai mult sau mai putin rapid in funqie de forta presiunii romane ~i de statutul cultural al limbii autohtone. In cazul Greciei, datorita prestigiului limbii grece~ti, latina nici nu s-a putut impunc ca limba de civilizatie . Procesul romanizarii, descris aici In liniile lui generale, s-a produs ~i in Dacia, unde limba latina a devenit limba oficiala a provinciei ~i era folosita la fel ca in celelalte provincii romane . La Inceput , era utilizata ca limba a administratiei, a armatei ~i a comerciantilor latinofoni . In latina se intelegeau intre ei coloni$tii veniti din diversele provincii ale Imperiului; dintre ace~tia, unii erau fO$ti soldati, deveniti veterani, stabiliti in Dacia, unde Ii se acordasera terenuri. Populatiile autohtone, care nu cuno$teau limba, au folosit-o la Inceput Intr-o forma rudimentara , continuand sa vorbeasca limba lor materna ('l atina era pentru acestea limba de comunieare secundara). Folosirea latinei era singurul mijloc al autohtonilor din Dacia de a intra in contact cu noua administratie. Cu timpul , la noi ca ~i in Occident. latina, cu prestigiul ei de limba a Imperiului, a devenit principalul mijloc de comunicare, in dauna limbii indigene, care a fost abandonata. Latina era 0 limba de cultura, spre deosebire de limba autohtonilor (a caror cultura era de tip oral). Latina avea deei avantajul ca posed a 0 scriere, folosita pentru transmiterea hotararilor luate de administratie , pentru precizarea felului cum trebuiau indeplinite acestea, pentru inregistrarea nnor

16

viinzari ~i cumparari etc. Aeeasta, cand era yorba de cei vii; pentru romunicarea eu cei morti era, de asemenea , utila in inscriptiile funerare. Pe masura ce latina se generaliza, deosebirile dintre limba folosita de latinofonii venW In provincii ~i cea a autohtonilor s-au redus simtitor. "stfel s-a produs romanizarea Daciei, care este , in esenta, un fapt de Istorie sociala. Geto-dacii. Am vorbit mereu despre autohwnii, ha,ytina.yii din I lacia Tara sa-i numim. Cine au fost ~i ce Iimba au vorbit ace~ti ba~tina~i , ,Ire in rastimp de cilteva generatii ~i-au parasit limba~i au trecut, la fel I a celtii sau iberii din alte provineii alc Imperiului, la Iimba latina? Inca de la primele ore de istorie a romanilor am invatat ca, pentru I cuceri Dacia, Traian a trebuit sa-Ilnfranga pe Deccbal , regele dacilor. Ilacii apartineau unuj grup etnic cunoscut sub numele de geto-daci IIknumirea de ge(i apare la istoricii greei ; aceea dc daei, la istorieii '"l11ani); acest grup este menlionat de izvoare, Indi din secolul al VI-lea • ( 'r., ca locuind In teritoriul dintre Dunarea de Jos, Marea Neagra ~i ~ l l1lltii BaIcani. Din secolul I d.Cr..la istoricii latini (Pliniu eel Batran I Tacit) apare ~i denumirea Dacia pentru a numi teritoriulinvecinat III' la nordul Dunarii. Geto-dacii vorbeau daca (dupa unii, traco-daca), care racea parte din IIlarea familie de limbi indo-europenc, careia i-a apartinut $i latina ~i IllI partin astazi, prin latina, toate Iimbile romanice, deci ~i romana. Cu IllI oximativ 6000 de ani inaintea erei cre$tine, populatiile care vorbeau IlI lIhile numite indo-europene (termenul a fost creat la inceputul I'rolului al XIX-lea , in 1814) oeupau regiunile Caucazului ~i ale Marii I'f' re. Mai tarziu, 0 parte a acestor popula!ii s-a indreptat spre India, in '1I1Jl ce 0 alta parte s~a lotins asupra teritoriului Europei. Astfel daco-getii 111111: faceau parte din marele grup al tracilor) s-au stabilit In regiunile IliI" lI\ionate mai sus. Speciali$tii nu au ajuns la un acord cu privire la 1111 ;lI'oore genealogic allimbilor indo-europene din eauza faptului ea III II'xista texte scrise din pTimele etape ale acestora. Cu ajutorul unei '1Illnde numite istorieo-eomparativil., ei au folosit 0 serie de eoncordante 11 111' I"ormele anumitor cuvinte avand acela~i sellS ~i au stabilit grupari I, IIJ1Ioi aparent putin asemanatoare, dar inrudite intTe ele. Astfel, toate III Jlhile europene, eu exceptia Iimbilor basca, finlandeza, maghiara, IIIJla.lapona ~i turca, apartin aeestor diverse grupari indo-europene. 1',1 111"11 noj este important ca latina , limba pe caTe 0 continua romana ,

17

II:~

if I ~

! "

apaI1ine unei ramuri numite italidi, din care mai fac parte 0 serie de limbi disparute (veneta, osca), iar daca apaI1ine unei alte ramuri, traco-daca (alte ram uri europene ale familiei indo-europene sunt celtica , ger­ manica, balto-slava, greaca, m'meana). Am acordat un spaliu mai ampl u acestei prezentari fiinddi nu lipsesc amatorii de lingvistica care, igno­ rand metodele ~tiinlifice, fac afirmalii gre~ite, pentru speciali5ti ade­ varate erezii, spunand ca latina ~i daca erau de fapt aceea~i limba. Ele sunt doar membre, un fel de veri, ale aceleia~i familii indo-europcne , La fel ca In alte teritorii romanice, ~i In Dacia, inainte de venirea traco-dacilor, au existat alte populalii, care au fost asimilate dc ace~tia, Am Invalat ciind eram elev de agatar~i, populalie scitica de origine iraniana, a~ezata In Transilvania In jurul ora~ului Abrud. De la aceste populaalii iran ice au Incercat unii speciali~ti sa explice numele unor rauri ca Dunare, Nislru , Prut, Olt , pe care altii Ie-au interpretat ca fiind de origine dadi (nu este exclus sa aiba dreptatc ~i unii , ~i allii, In sensul ca numele scitice au fost preluate de traco-daci ~i apoi transmisc prin latina pana astazi). La fel ca In cazul limbilor autohtone din Occident, se ~tiu prea pUline lucruri despre limba dadi: sc cunosc ciiteva cuvinte, de obicei In transcriere greacii 5i latina. Dacii n-au lasat marturii scrise (in Gallia druizii , preolii celli, singurii ,.lnvatali" ai soeietiitii respective, au refuzat sa transmita 'invatatura lor prin scris; acela~i sa fi fost ~i motivul absenlei textelor dace?). Din nou ca In cazul altor limbi romanice , in absenla unor informalii directe despre limba dadi, pentru a stabili fondul autohton al limbii romane s-a apelat la diverse procedee. In cazul francezei, speciali~tii au wcut apella limba bretona, limba celtica adusa de britoni refugiali din Anglia dupa cucerirea anglo-saxona (sec. V-VI) ~i care estc un fel de sora a limbii galice pe care ai'nlocuit-o latina . Brctona este dec i un fel de var al francezei. Pentru romana s-a procedat i'ntr-un mod asemanator, ~i anume s-a apelat la albaneza, un fel de var al romiinei; albaneza este consideratii de cei mai mul~ continuatoare directa a limbii trace (unii 0 considera ca provenind din ilira), la fel cum bretona este continuatoare directa a limbii celtice din Gallia, In procesul de insu~ire a latinei de catre daci, aceasta a suferit unele modifidiri prin care a I'nceput sa se deosebeasca de latina din alte provincii ale Imperiului Roman. Totalitatea elementelor patrunse in latina din limbile populatiilor cucerite de romani care au adoptat latina

18

1' ,1I .ISilldu-~i

limba proprie ~ i conservate in limbile roman ice reprezinta 111I'i1lri: slraromiina, romclnil primitiv£1 , prOloromlintl, ramona comunt1, J "mdna arhaica . Mentinerea unei limbi comune pe teritoriul intins de '''I'mare a limbii romane se explica prin necesitatea In care s-au gasit Il lIparile din acel teritoriu de a comunica Illtre ele, In cadrul unei , ,vilizalii de tip pastoral ~i agricol. Aceasta unitatc lingvistica s-a rupt III lIlomentul plecarii spre sud a stramo~ilor aromanilor, probabil In \'colul al X-lea. In concluzie, la prima Intrebare se poate raspunde c5 limba romana a format pe un teritoriu Intins, In care Dunar-ea era axul principal.

33

, I,

"Aparitia" limbii romane. Raspunsulla a doua Intrebare (de dind se poate vorbi de limba romana) nu este u~or de dat; el este In stransa legatura cu ceea ce am discutat mai Inainte relativ la limba romana comuna. Se ~tie ca latina ~i-a pierdut unitatea dupa secolul al TV -lea, odala cu destramarea Imperiului , faramitandu-sc In varietati ce aveau sa devina limbile roman ice de astazi. Sc poate presupune deci ca ~i latina din provinciile dunarene, care evolua In izolare de lumea romanica occidentaHi, a Inceput prin secolul al V-lea sa-~i acceotueze trasaturile proprii, dezvoltandu-se independent de celelalte limbi romanice. Timp de cateva secole acest proces a continuat ~i se admite, In general, ca In secolele al VII-lea - al VIII-lea latina cedeaza locul limbilor romanice. Aceasta data este acceptata , In linii mari, ~i pentru celelaltc limbi romanice, unde exista probe scrise (primul text romanic , JuraminteLe de La Slrasbourg, a fost precedat de aparitia unor forme roman ice In texte latine~ti). Pan a in aceasta epodi, au avut loc principalele transformari ale limbii latine devenita romana. 0 dovada este faptul ca elementele vechi slave, care 'incep sa piitrunda dupa secolul al VIII -lea, nu sufera transformarile produse In elementcle latine~ti mo~tenite In romana. De aceea , nu trebuie sa consideram ea limba romana s-a constituit dupa contactul cu vechea slava. Pentru unii tingvi~ti , izolarca limbii latine dunarene de restullumii occidentale a fost dublata ~i de un alt factor , ~i anume lnlocuirea latinei ca Iimba oficiala din Imperiul Roman de Rasarit prin greadi, In timpuJ lmparatului Heraklius (610-641) . Ca urmare a acestor Java fapte, latina care a devenit romana nu mai avea 0 fran a (reprezentata de latina eulta din Occident), ~i 0 serie de tendinte realizate In toate limbile roman icc s-ar fi putut Incheia mai repede la noi. De aceea, ace~ti lingvi~ t i considera di limba romana se fonnasc deja 'in secolul al VI-lea, Inaintea celorlalte limbi romanice. Pentru ei, una dintre dovezi1e existentei limbii romane ar fi celebrul text LOrna, rama. fraIre , prezentat mai Inainte. Acesta ar fi primul text romanic. Populatii migratoare. In prima jumatate a mileniului al doilea. romanii au intrat In contact cu alte populatii, In general migratoarc (except ie fac grecii): cumanii, pecenegii, ungurii, turcii. Dadi pecenegii ~i cumanii au disparut rara a Jasa prea multe urme In limba romana, a~a cum YOm vedea mai jos , ungurii s-au mentinut III

•. "asta parte a Europei .ln seeolul al X-lea, triburile maghiare patrund "' I'ransilvania. Notarul anonim al regelui Bela relata, dupa traditie, cn .I unci cand ungurii au piHruns ~i au el!lcerit Transilvania, aici existau I" I voievodate romanqti , cu trei conducatori: Gelu, Glad ~i 'il nllmorut. Acestea au fost luate In stapanire de unguri, ceea ce i-a d, It 'nninat pe unii romani sa se retraga In locuri mai ferite. Incepand I, ,, sccolul al XII-lea, regii unguri au colonizat Transilvania cu ""IHiI:Jtii germane din Flandra, stdimo~ii majoritatii vorbitorilor de "il li'de germane din Transilvania modema. Evident ca romilnii au "II, al 'in contact ~i cu ei. Tot In prima jumatatc a mileniului al II-lea , ' ''pllri apaJ1inand celor doua popoare slave meridionale , cel care ~i-a "iI .1 lIumele dc la popula~ia turcica slavizata (bulgarii) ~i sarbii, sc " hilcsc ~i In unele regiuni ale tarii noastre (bulgarii In Muntenia, siirbii ,, 11;lIIat ~i Oltcnia de vest). ~i cu ace~tia romanii au convie\uit, fcnomen , !Ius la inf1uen~a lingvistica reciproca . Primele state romanesti. Un evcniment istoric a avut efecte "ll'ortante asupra evoluliei limbii romane din aceasta epoca, facand ca I '.a sc diferen!ieze ~i mai mult de limbile romanice surori. Incepand ,'" '.('colul al XI V-lea , odata cu aparitia primclor state romane~ti de la ltd ~i est de CaI'Pa\i, Tara Romaneasca ~i Moldova , are loc ~i 0 '1I'.IIlizare a bisericii din accste teritorii. Consecin\ele pe plan lingvistic I, It lsI 'inscmnate, fiindca romalla nu era utilizata In anumitc contexte, 1111 11;1 documentelor administrative ~i a textclor religioasc fiind slavona. 111 11 11'1) ce Occidcntul romanic folosea latina, sub forma cunoscuta drept 1"I" ,a savanta, la noi se scria slavonqte. Vocabularul romanesc cste HI, III;lt de termeni slavi , In timp ce limbile roman ice occidentale 1I1j1II1IDUta pentru multe notiuni termeni din latina ~i rCl110delcazii dupa 1,.11 1111 multe forme, ceea ce face ca limbilc romanice occidentale sa para It I' apropiate de latina. Incepand din aeesta epoca ~i continuand In " ,ll-Ie urmatoare. romanii intra In contact cu turcii, care ajunsesera I" ,I din 1396 la Dunare. .\ dOlla jumatate a mileniului nostru estc marcata de victoria Iimbii 'II I.IIIC: ea este introUusa III scrieri particulare (prima scrisoare III romana 1.IIt' II/.;[ din 1521) ~i In bisericii (unele din primele texte romane~ti Iq 'loase au fost traduse probabil Inainte de secolul al XVI-lea) . I1.,llIrila unor factori culturali, de aceasta data (activitatea cronicarilor, hll I>. Cantemir ~i ahor dirturari), romana I~i extinde domeniile de

folosire, ajungand sa poata exprima idei din orice domeniu: istoric . filozofic ,juridic, ~tiin!ific, artistic. Activitatea Scolti Ardelene, prin subliru­ erea originii latine a limbii romane, ~i activitatea intelectualitat ii din toate provinciile romane~ti all aVllt ca scop modemizarea ~i unificarea limbii cuite. Se trece de la alfabetul chirilic la cellatin (dupa primele texte 'in alfabet latin din secolul al XVI-lea, se ajunge la oficializare, alfabetului latin 'in secoluJ al XIX-lea). Dupa 0 perioadil 'in care romani i au trilit "cu fata spre Orient" (dupa expresia lui Scxtil Pu~cariu) a urmat o brusca orientare spre Apus, determinatil de noile idei iluministe. Oricntarea spre popoarelc neolatine a dus la ceca ce acela~i S, Pu~cariu numea "reromanizarea limbii romane". Unirea Moldovei Cll Muntcnia (1859) ~i marca unire din 1918 au favorizat delvoitarea unc i limbi literare ullitare (limba na!ionalil), care capata 0 stabilitate pc care n-o avusese 'inainte.

LEXICUL

I ';'md vorbim de structura unei I.imbi !ji de felul In care ea este " 11I ',lIlisa, trcbuie sa precizam ca Intre diversele compartimente ale '.It:i structuri exista deosebiri: in timp ce gramatica esle partea cea 111 11',Iabila ~i cea mai sistematica a limbii (din aceasta cauza ea sta la 1' ,1 dasificilrii limbilor), vocabularul estc partea cea mai putin I !,'llwtidi ~i cea mai mobila, pentru ca mereu apar no!iuni noi, care It , ""ic denumite, paralel cu pierderea interesului pentru noriuni 1Ill lT hite, ale caror nume ies treptat din uz. III trecerea de la latina la limbile romanice au avut loc 0 serie de ".I1,,('ormari ale vocabularului, ale caror urmari se regasesc In toate IU lihile roman ice. In latina vorbita sc manifesta 0 tendinta spre sim­ I,ltlll'are, soldata cu disparitia arhaismclor ~i a anomaliilor in favoarea I,u llidor regulate, adesea de origine familiara ~i populara. Se constata, I. l1~cmenea, 0 tendinta de reducere a dubletelor sinonimice ~i de ~ter­ • I,' a nuanrelor de sens. Rezultatul acestei situatii a fost 0 saracire a III ,I hularului, ajungandu-se ca fiecare limba romanica sa mo~teneasdi 11 11 latina cam accla~i numar de cuvinte (In jur de 2000) . H

Dupa ce am prezcntat definitia gcnealogica a limbii romane (am ararat ca romana este latina evoluata , vorbitil astilzi 'In fosta Dacie) Si am facut 0 sinteza a conditiilor istoricc ~i culturalc in care s-a dezvoltat limba romana, in partea a doua a expunerii arat, pe de 0 parte , cum s-a transmis structura latinei ~i, pc de alta parte, III cc masuril conditii\e istorice ~i cultllra\e mentionatc all permis ca Iimbile cu carc romana a intrat In contact sa influenteze structura ei.

.

( 'uviote paoromanice. Dintre cele 2000 de cuvinte mo~tenite din 1.llIlIa, aproximativ 500 s-au transmis tuturor limbilor romanice. Sunt '" IIIl:ni, uzuali, pe care Ii folosea majoritatea popula!iilor ce vorbeau 111l 11la, deci termeni cunoscu!i de toti vorbitorii acesteia . Acest fond I. \ Il'al permitea tuturor locuitorilor din lmperiu sa se In!eleaga, sa ,lh lnJeze problcmelc esen!iale ale vierii curente. Fac pmte din aceasta III 'gorie: uneltcle gramaticale - prepozitii ~i conjunqii (ca, cafre, CU ,

37

I

11'

. t. ,I: ~

I It ,

l '

de, In , nici, pe, scI, spre), adverbe (cand, ieri, mai, I1U, unde) , pronume (all, elsl, care , ee, eu, meu , noi, noslrll, selu, telu, tll, voi, vostru), numeralele de la unu la zeee, ~i mie, verbe cu valori polisemantice (avea,fi , staY . Urrnand cIasificarea semanticii datii de I. Fischer pentru

latina duniireanii, In volumul alII-lea al tratatului de istorie a limbii romane (redactor responsabil 1. Coteanu , Bucure~ti , 1969), prezint mai jos 0 serie de cuvinte panromanice (cuvintele referitoare la om Ie yom discuta In alta seqiunc), nu Inainte de a men!iona acum termenii panromanici referitori la: Imbrikaminte, Inciil!aminte, podoabe: almasel, coase, cunund , eurea,fa,),c1,/ir, inel, lncinge, maneca, vQ'l1lcmt; alimentatie: cina. coace, crud. jaina, lard "slaninif' , must. paine. pldcilltc1, sare, sell, vin; locuin!ii: casCi, curte,fereostrcI, /1WSa, arom. mur "zid" ,perete, poart(l.

Din domeniul naturii sunt panromanici termeni relativi la: cer ~i atmosfera: cer. luna, nea, stea, tuna. vant ; timp: agust (forma mo~ tenitii pentru august), an , iorna , luna. mai, arom . mart " martie", mor(i, arom. mes "Iunii", noople, limp, zi; sol: apa , orgint, aur. camp, creasta, fi er, lac, mare, marmltrCl , munte , piatrcl , rapa , diu , sare, tara "pamant", UI1&" val, vale; flora : ai "usturoi", ar!Jore, carpin, arom . a/stuli "eastan" , canepCl ,

I I

arom.fatul "liote",fan,floare,foaie,ji'(lsin , ghilldi.l, grau, farM, iedercl, ienupar, ill, jugastru, laurusca, lemn , linte, mei, mesteacan, minto "mentii", nap, !lUCa, pai, par, patlaginfl, piersic:, pill, soc, spic, tei, ulm , urzica , varga; fauna: v. rom. acera "vultur", ariei, asin, bou , cal, caprCl, e(]fu,~a "pisicii" , cerb, corb, corn,jilmicd, iepure, lup , maselli', mierla, muscc/, au, pond, pdduche, pdUIl, pqte, porc, purice, rumega, sturz, sarpe, taur, urs , vacCl, vier, vierme, viespe, In s u~irile realita!ii exterioare ~i perceperea lor de catre om su nl denumite prin termeni panromanici ca: aspru, cald, arom.jlama,fo(' , film, grell , intra, Intreg,jos, lume (In Illmea ochilor = lumina ochilor). macru, mflrunt, m(fSllra , masllra , miez, moare, 110U, parte, parea, plin, sec, sem!l, tacilllze, vechi .

Aqiunea omului asupra naturii, munca: actiuni cu caracter general: ajuta , cerea, coperi, jt/ee, jrange , fntinde, la "spala", lega, muia, roade, Wia , lUrna , unge;

38

Iransport: car, cClpostru, descarca, duce , mula, purta, roatil. (rage; ,Il'riculturii, moriirit, viticultura: ara, arat "plug", arie, cerne , culege, /1 , '(/,

l17oara , vie;

rom. scriptura), dar dispar cei care " IIl1llleSC mai ales organizarea bisericeasdi (abbas "stare\", monachus IlIgar". ambii panromanici; de precizat ca monah "dllugar" vine la '~II din slavona). Au disparut, de asemenea, numele unor obiecte de lux , I. IIhiccteior de civilizatie, In conditiile rusticizarii vietii din Dacia (lat. "' I"lra "purpura" - termenul romanesc purpura este Imprumutat in . 111111 al XIX-lea din latina - , lat.lampas " tampa" , lat. lim.ll " pila"). Majoritatea acestor cuvinte sunt termeni tehnici ai diverse lor Itll1ksiuni (marina: allcora, nauis, porrus; armata: /wsta , laneea; lill II'll (tlU/nen, purpura, saeta) sau de civilizatie ((Irs, lectus, litteral , Ilh" II\a lor din romana reflectand schimbarea profunda a indeletni­ .111111 '1

41

Ii "

i

!i,

.

"I i! [

, \1

ciriloL precum ~i intreruperea contactului cu lumea occidentaLl Aceste conditii (mai ales izolarea de Imperiu) au facut ca 0 serie de cuvinte din limbajul curent sa fie inlocuite prin sinonime vulgare sau familiare (pater / tata etc.) sau sa fie compensate prin perifrazc (nego / a spune (eel) nu, nuflus / niei+un(ul). Nu exista totdeaun,1 explicatii pentru disparitia unor cuvinte latine~ti din romana. De ce ::;i cum au fost inlocuite 0 serie de cuvinte, ca cele pentru notiunile de "coco~", "a iubi", "drag", "scump"? Sunt multe intrebari la care nu S- ,I dat inca raspuns. Cateva precizari pentru aceia care ar vrea sa ~tie mai multe des pn: disparitia acestor cuvinte (unele fapte Ie-am amintit deja). In cazul vocabularului nu pot fi gasite cauze precise pentru disparitia fiecanl i cuvant in parte. Se poate constata, in schimb, ca in latina dunarean:l. care sta la baza romanei, s-a manifestat aceea~i tendinta de saracire ~i de simplificare, observata pe intregul teritoriu al Romaniei, despre can ' am vorbit mai inainte. In conditiile izolarii acestei variante a latinei dl' restul latinitatii, procesul a fost mai adanc ~i eliminarea eJementeio[ literare din vocabular s-a pmdus mai rapid. De exemplu, doua cuvinte ce denumeau insu~irea de "marc" (amplus ~i grand;,I) , transmise tuturor celorlalte limbi romanice, sunl eliminate, la fel ca ~i termenul clasic fl/agnus, disparut din toate limbi Iv romanice; ploro exista in toate celclalte limbi romanice, in raman a fiillll folosit plango, care a dat plange. De asemenea, tepidus s-a pastrat peslt' tot in Romania, cu exceptia romanei, care il are numai pe mld < lal eal(;)dus, termen panromanic. Cand intr-o serie de sinonime exista termeni familiari ~i exprcsivi , ace~tia elimina pe cei banali; exemplul cel mai concludent esk disparitia din romana a cuvintelar, csentiale in vocabularullatin, po rn "tata" $i mater "mama", pastrate in to ate celelalte limbi romanice. 1,;[ noi, locul acestor cuvinte a fost luat de tata ~i mamma din limbaJul copiilor (aceste cuvinte au fost transmise ~i altar limbi romanice). In alte cazuri, roman a nu are termenul general romanic deoarecc cl este 0 inovatie petrecuta mai tarziu in latina, care, datorita rupc!"[ [ legaturii cu Occidentul, nu a ajuns in Dacia. A~a sunt sapere "a ~ti" S:I[[ inj(ms .. copil", pentru care roman a pastreaza termenul vechi lati n c~1 seio, pc care celelalte limbi roman ice nu I-au mo~tenit, devenit a yrl

42

III Ii rinichi; form ;1 romana de singular explieata fie ca 0 fOIma reHicuta dupa pluralul rant. fie ca 0 eontinuare a unei forme latine~ti rene); sail « lat. sinus, panromanic);

scuipa, cuvant latinesc «*scupire) fara etimologie unanim

acceptata; .warte "placenta" « lat. exorta, pastrat numai In romana); spate « lat. spatha, panromanic; la origine, tcrmen militar avant! sensul "spada", Schimbarea semantica petrecuta In roman a apare ~i lIT celelalte limbi romanice la diminutivul spatula, pentru care cf. fr. ,spaule); spinare « lat. spinalis, slab reprezentat In Romania); splina « Iat. splinem, slab reprezentat In Romania);

48

,llIhlioaro « lat. subala , pastrat numai in romana; cuvantul roma­ '" '.r cste un derivat cu prefixul sub-: sllbala>suara , cf. arom. soara); sale « lat. sella, pluralullui sa; bine reprezentat In Romania); (Ilia « lat. titia, panromanic); IIIlIar « lat. humerus, pastrat ill cateva limbi romanice); I'ill/J'e "pantec, abdomen" « lat. uenter, panromanic). Membrele:

IIrm "partea de sus a piciorului" « lat. armus pastrat bine in cateva

IIIlIili romanice); /lrat « lat. bracehium, panromanic); hrdncG "mana" (Cri~ana) « lat. branca "Iaba" cuvant foarte rar, '1'.lrllt In latina tarzie, transmis ~i altor limbi romanice; derivatul "'''nine; ~i pluralul hranci in expresii sunt frecvente); I'illdii « lat. calcaneum, bine pastrat In Romania); j'(}(/pSa « lat. coxa, panromanic); j'(}f « lat. cubitus, panromanic); r dl'Xet « lat. digitus, panromanic);

gl'llllnchi « lat. genueulum, panromanic);

illxenunchea « lat. • ingenunculare, bine reprezentat in Romania);

III{1dular « lat. medullaris sau *medltllarium, pastrat numai in

"" lIana); I/Ulna « lat. manus, panromanic; forma romaneasdi este un 1II):II1ar refacut de la pluralul mani); Illt/ma « lat. palllla, panromanic); Ilicio,. « lat. peciolus, diminutiv a] lui pes "picior", pastrat in !clalte limbi romanice cu sensul de "petiol, coada a fructelor ~i a hti ll/dor"; romana I-a pierdut pe pes "picior", transmis tuturor limbi­ I", romanice occidentale. Legatura semantic a dintre pes ~i peciolus a ''''.1 fIlentinuta pan a la disparitia cuvantului simplu); amm. pulicar "degetul mare al mainii" « lat. pol/icaris, bine pastrat ,. I~omallia); Illilpa « lat. pulpa; sensul din romana, ~i In alte Iimbi roman ice; 1l "va limbi roman ice au sensul originar de "came, ~unca"); 1'lIlI1n « lat. pugnus, panromanic); L

I

49

~i

I

11

!jJ

:[

stang « lat. ~ stancus "obosit"; evolu~a semantica din romana exist ~ In it. mana stanca .,mana stanga"); ullghie « lat. ungula, panromanic),

/'i)sl!lla « lat. ' resufflare, transmis ~i italienei ~ i spaniolei , dar ~i I','\ ihila creatie romaneasca de la sLifla < lat. suff!are); ,I'/rdnuta « lat. sternutare, bine pastrat in Romania); ,I'II11a « lat. sufflare, bine pastrat In Romania),

Diverse:

carne « lat. cara, carnis, panromanic);

carnos « lat. carnosus, bine pastrat In Romania);

crunt « lat. cruentus, "plin de sange" evoluat In romana la sensu I

"crancen, cumplit"; cuvantul s-a pastrat ~i In retoromana); maduva « lat. medulla, panromanic); mU$chi « lat. musculus, pastrat In putine limbi romanice);

os « lat. ossum, panromanic);

osos « lat. OSSLIOSUS sau format pe teren romanesc);

piele « Iat. pellis, panromanic);

plapand « lat. palpabundus, mo~tenit numai de romana);

sange « lat. sanguem, panromanic);

siingera « lat. sanguinare, pastrat In multe limbi romanice);

sangeros « lat. sanguinosus, pastrat In cateva limbi romanice);

,ljJurc "reumatism articular" « lat. spurcus, pastrat in italiana ~j

retoromana); vana « lat. £lena , panromanic); wInos « lat. uenosus, bine pastrat in Romanja) , Funqiile organelor corpului Funqiile organelor de simr

asculta « lat. a(u)scultare, panromanic);

auzi « lat. audire, panromanic);

gust « lat. gustus, mo~tenit de multe limbi romanice);

gusta « lat. gustare, panromanic) ;

sim(i « lat. sentire, panromanic);

sughi(a « lat. subgluttire, ~i In alte limbi roman ice);

vedea « lat. uidere, panromanic),

Respiratie: casca « lat. *cascare, pastrat numai In romana ~i sarda; d, ~ j cascQund < •cascabundus, pastrat numai In romana);

50

Nutr,itia, digestia, eliminarea:

« lat. acer , panromanic);

III/WI' « Iat. amarus, bine pastrat in Romania) ;

1I,Iuda « lat. assudare, transmis exclusiv romanei , In timp ce

IlIlcnii corespunzatori din celelaIte limbi romanice provin din lat. I/{TU

I,

I/dllre) ; I/(lta « lat. *baba, panromanic, rezultatul normal *ba nu se folose~te II velr din (consobrillus) uerus);

fill « lat. ' filianus, ~i In alte limbi romanice); fill « lat.filius, panromanic); F(/te « lat.Fater, panromanic); gcaman « lat. geminus, ~i In alte limbi romaniee); ginere « lat. gener, panromanic); mom. hil'eastru "fiu adoptiv" « lat. jiliaster, ~i In alte limbi IIlllIaniee); insllra « lat. "(in)uxorare, pastrat ~i In dialeete italiene~ti); mama « lat. mamma, bine reprezentat in Romania) ; V. rom. marit "ginere" , arom. "sol" « lat. maritus "sot", pan­ 1IIIllanie); marita « lat. maritare, bine reprezentat In Romania); lIultu,ya « lat. amita, eu sufixul -usa; forma simpUi, In unele limbi IllInaniee); nepot « lat. nepos, bine reprezentat In Romania); /lora « lat. l1urus > "norus, panromanie); nuiarccl "mama vitrega" « lat. nouerca, numai in romana); nun « lat. /101lI1US; in celelalte limbi romanice , eu sensuri diferite); nuntl1 « lat. nuptiae, ~i In alte limbi romanice; forma eu ninainte Ill: t, explieata prin eontaminare eu nuntiare); arom. (}wfiln "orfan" « lat. orphanus, bine reprezentat In Romania; drom. orfan, Imprumutat din neogreaea); pc7rillte « lat. parens, panromanic); peri « lat. petere > petire "a cere"; sensul romanesc exista $i in ~paniola ~i portugheza, iar eel originar "a cere" In dialeete italiene~ti ~i in sarda); soeru « lat. socer, panromanie); .'lord « lat. soror, bine reprezentat in Romania, In unele limbi eu sensul ,.dilugarita"); Tatd « lat. tata, ~i In alte limbi romaniee); ve7duv « lat. uiduus, panromanie); vitreg « lat. uitrieus, pastrat in sarda ~i in dialeete italiene~ti meridionale) .

61

"

iI i

Bogaria cuvintelor mo~tenite din latina in domeniul tenninologiei corpului omen esc m-a detenninat sa propun 0 alta etimologie pentru cuvantul romanesc talpa, considerat in mod curent, pana nu demult , CLi Imprumut din magh. talp. Pornind de la faptul ca talpa face parte dill domeniul semantico-onomasiologic al corpului omenesc, in care elementul latin este preponderent, iar ca imprumut din maghiara ntl exista niciun alt cuvant in afara ipoteticului talpa, am propus () etimologie latineasca, ~i anume 0 forma ' falpa, presupusa ~i pentru alte idiomuri roman ice (friulana, dialectul comelic din nordul Italiei , dialecte franceze ~i franco-provensale) , unde diversele cuvinte care con­ tinua fonna neatestata din latina inseanma "Iaba" sau "pata" (In friulana exista chiar ~i sensul romanesc "talpa"). Aceasta forma "'talpa poate fi ~i la baza rom. talpa, pentru ca nu prezinta nicio dificultate fonetica , iar din punct de vedere semantic rom. talpa este foarte apropiat de cu ­ vintele din Iimbile roman ice mentionate mai sus. Cuvantul este atestat Intr-un document din Suceava datand din 1490, sub forma unui nume de persoana, Talp, ~i In primele texte romane~ti (Psaltirea Hurmuzaki) , Este interesant de remarcat ca un sens dezvoltat sigur pe teren romanesc ("corvoada pentru cherestea") apare la inceputul secolului al XVI-lea. Dat fiind decalajul istorice~te verificat Intre data contactului dintre doua populatii ~i manifestarea In limba a acestui contact, atestarile de acest tip constituie ~i ele un argument Impotriva explicatiei prin maghiara. Am adus in sprijinul ideii ca avem a face cu un cuvant vechi .~ i faptul ca talpa are numeroase sensuri (37) ~i derivate (40), ceea ce II situeaza In seria termenilor vechi (mo~teniti din latina sau Imprumutati din substrat). In sfar~it, la argumentele care privesc situatia cuvantului In romana se adauga situatia neclara a presupusului etimon In limba maghiara insa~i : magh. talp a plimit diverse explicat ii , neavand o etimologie sigura . Deci, in timp ce In romana cuvantul poate fi explicat prin latina, limba pe care romana 0 continua, fara nicio dificultate de ordin fonetic sau semantic, In maghiara etimologia este nesigura, acesta neputand fi explicat multumitor prin Iimba-baza . De aceea, explicatia din latina a rom. talpa este principial preferabila. Am ales acest camp semantico-onomasiologic pentru ca el a fost, fara indoiala, cel mai important in trecerea de la latina la romana. In toate timpurile, a~a cum am mai spus, omul, deci ~i romanul, a comparat elementele din universul aflat In imediata lui apropiere cu

62

," pili lui, cu forma sau funqia elementelor corpului omenesc. A~a se , plica numiirul mare de sensuri, de multe ori metaforice , ale terme­ IId", din !ista prezentata mai sus, ca ~i faptul di apar In multe expresii. \ , ,'aSIa a Iacut ca ei sa fie frecventi in lantul vorbirii nu numai pentru . ,\ dcnumeau anumite parti sau organe ale corpului omenesc, ci ~i Iii IIII'U incarcatura lor semantica. Intre exemplele date exista 0 serie de "" dvate, mai ales adjective ~i verbe, care au la baza termeni din acest .I, ,,"cniu semantico-onomasiologic (intereseaza mai putin acum daca i IIvilltele respective sunt formate pe teren romanesc sau sunt mo~tenite , .1 alare; important este di vorbitorii recunosc di la baza derivatelor stau "'IIllcnii din domeniul semantico-onomasiologic aici in discutie). lata , ;llcva exemple:

blclIld: blande(e buca: bucata, bucalat, bucos, fmbuca came: camos durea: dureros, dururuos muc: mucos os: osos pcmtece: ptintecos vana: vanos.

Lexieu} fundamental. Caracteristicile mentionate (frecventa, hogatie semantidi ~i baza pentru noi derivate) au fost folosite drept rriterii pentru deta~area unui inventar de cuvinte importante In vocabularul romanesc. 0 prima Incercare de acest fel a fiicut AI. Graur (In illcercare asupra fondului principal lexical al limbii romane, Bucure~ti, 1954), In care din cele trei criterii au fost retinute ultimele doua - bogatia semantica ~i pu!erea de derivare - la care a adaugat criteriul vechimii cuvantului. In inventarul de cuvinte stabilit de AI. Graur elementul latinesc mo~tenit reprezinta 60% din totalul termenilor selectati. Mai recent (1988), intr-o lucrare colectiva (autori: Mihaela Barliideanu , Maria Iliescu, Liliana Macarie, luana Nichita, Mariana Ploae-Hanganu , Marius Sala - coordonator, Maria Theban, luana Vintilii-Radulescu), Vocabularul reprezentativ allimbilor romanice, am ap!icat principiile stabilite de AI. Graur la ansamblullimbilor roman ice, supunand investigatiei vocabularul lor de bazii actual. Este yorba de aproximativ 2500 de cuvinte pentru fiecare Iimbii (spre deosebire de lucrarea fostului meu profesor, in aceasta cercetare am tinut seama ~i

63

de criteriul frecvenfei, absent la AI. Graur). Am constatat ca termenii latine~ti sunt importanfi ~i In celelalte Iimbi romanice, In sensul cii sun I cei mai frecventi; ei au 0 bogata Incarcatura semantica ~i au multe derivate , deci ocupa 0 pozitie centrala In structura lexicului romanic. In romana, la fel ca In celelalte opt limbi roman ice analizate (sarda, itaJianii, retoromanii, franceza, occitana, catalana, spaniola ~i portugheza), termenji mo~teniti din latina ocupa rangul I, adica au cea mai mare pondere. Dintre termenii latine~ti pentru om mentionati de mine mai sus, cativa (46) au fost selectati In toate cele noua vocabulare reprezentative romanice: altus , auricula, barba, battuere, caput, carnis, corpus, costa, CIt/US, currere, dens, directus, dormire,facere , Jacies,fortis,fugire,fundus, grossus, homo, intendere, largus, leuare , lingua, longus, manus, morire, nascere, oculus, ossum, palma, passus, pellis, pilus, ridere, rotundus, saltare, sallguem, sapo, stare, surdus, tremulare, ungula, uenire, uetulus, uiuus. Numarul de 46 de termeni din totalul de 146 de cuvinte selectate In toate vocabularele reprezen­

tative roman ice Inseamna 30% din total! Evident ca numarul cuvintelor referitoare la om este mult mai mare daca finem seama ~i de cazurile in care acestea au fost selectate intr-un numar mai mic de vocabulare.

jl,

Frecventa cuvintelor mo~tenite din latina. Cercetarile de acest fel (fond principal lexical - AI. Graur, vocabular reprezentativ) reprezinta unele dintre contributiile cele mai originale ale lingvisticii romane$ti la lingvistica romanicii, in special, $i chiar la lingvistica mondiaHi. Ele au la baza 0 idee a lui B.P. Hasdeu, care a formulat celebra teorie a circulatiei cuvintelor. Hasdeu a aratat dl valoarea cuvintelor sta in "circulatia", frecventa lor, mai exact In aparitia lor In lantul vorbirii. Cuvintele intrebuintate zilnic (~i cu valori multiple) sunt, a~a cum spunea mitropolitul Simion ~tefan In prefata la Noul Testament de La Bd/grad din 1648, ca banii. In termeni actuali ai economiei de piata, ele sunt ca val uta forte, care are putere de circulatie mai mare. Teoria lui Hasdeu a fost 0 replica la cei ce cautau sa faca 0 statistica "mecanica" pe baza dictionarului lui A. Cihac, pentru a arata ca numarul cuvintelor pe care romana le-a Imprumutat din alte limbi este mai mare decat cel al cuvintelor mo~tenite din latina. Sub diferite forme, teoria lui Hasdeu a fost reluata Cli exemplificari elocvente de Sextil Pu~cariu, mai ales In cunoscuta sa carte Limba rom{uu/, citata atunci dnd am dat definitia limbii romane . Iatii ciiteva din exemplele oferite de S. Pu~cariu. A consultat volumul Balade ~'i 64

I, ft /,· allui G . Co~buc ~i , pe 0 pagina deschisa la Intamplare, dintre cele

L"uvinte existente, 102, deci 88%, erau de provenienta latina. ". lllIatie identidi a intalnit pe 0 pagina din P. Ispirescu, Legende/e sau !'dl/lll'le ronUinilor (din 363 de cuvinte numai 30 , deci 9%. erau striiine) .III pc 0 pagina de I. Creanga , Pove,~ti (din 233 de termeni numai 18, ,!", 'j X%, Illl erau latinc~ti). Pentru comparatie, S. Pu~cariu a facut Ull 11I11Iaj similar ~i pcntru franceza pe 0 pagina din Le crime de Syll'ester /I"I/I/({rd a lui Anatole France, un text de factura in parte diferita, dar I p sit pcela~i raport intre elementullatjn mo~tenit ~i Imprllmuturi. La I. 1stau luerurile cu rugaciunea Taral nostru: 0 comparatie Intre rextlll loIllIfinese ~i cel franeez seoate In eviden[a faptul ca din cele 60 de . Ilvinte ale textului romflllcsc, numai 6, adica 10%, sunt straine (In II \lui francel nllmarul cuvintclor straine este de 7) . in s nir~it , daca se ,11I;liizeaza cele 98 de strofe aJ e capodoperei eminesciene Luceq/arul, d ~,;1 cum a nicut D. Mazilu, se constatii ca, din ccle 1907 cuvinte aJe ,It ','slei poez ii, 1658 sunt de origine iJatina, ceea ce rcprczinta 88,60%, tI,· II ori mai multc dcdlt cuvintelc slave ~i de 8 ori mai numeroase d,'cat toate cclelalte cuvinte Illlprumutate. 13 strofe au nLimai cuvinte IIlo~tenite din lalina , iar in srrofclc care contin momenlul culminant al I'''L'mului proportia cste de 95 %. Toatc acestc proccntc par surprin­ 1:lloarc daca obscrvam, impreuna Cll Pu~cariu , ca In uictiQnarul lui ('ihac eiementul latin cslc doar de 23 %! Staristici similarc asupra poc/.iilor lui Eminescu a faeut D. Macrca. EI a comparat. in plus, poezia lili Eminescu cu eea a lui Paul Verlaine, constatand acela~i rapolt la cei "oi poeti, cand C~le yorba de elementul mO$tenit din latina. S-a &pus de nenllmarate ori, dar cste bine sa reperam: se pot cOllstrui Ira/.e Intregi numai din cuvintc latine~ti, dar nici macar 0 propozitie for­ Illala din cuvintc imprumutate . S-au publicat (B.P. Hasdeu - 2 poez ii populare, Th. Capidan, 0 poczic aromana, S. Puscariu - un fragment de 120 de cuvinle din Palia de la Ora,~tie - 1582 -) textc nLIJnai ,II elemente mO~lenite din latina . Exemplificam afirmatiile de mai \US eu prima strofa din cunoscuta poezie S0ll1110roase 1J(1S(l rel e a lui M. Eminescu, care face parte din accasta categoric: III

II

SOl11noroase pasarele Pe la cuiburi se aduna, Se asculld 111 ramurele. Noopte bund'

65

r'

,. "

' '1 .

:r

lata originea aces tor euvinte mo~tenite din latina sau derivate III limba ramana de la cuvinte mo~tenite: SOl7lnoros, derivat de la somn « lat. somnllS, transmis tuturor lim­ bilor romanice), cu un sufix latinesc -OSUS, devenit -as, la fel ca III frullZOs, derivat alluifrunza « lat.Fondia); pl1sarele, plural al diminutivului pasarea de la pasc1re « lat. passer, past rat in toate limbile romanice). Sensul cuvantului latinesc passer "vrabie" s-a pastrat dialectal in Transilvania. Sufixul-ea (-el) este tol din latina: -ellus, -ella , ca ~i in pureel - purce(1. Desinen\a de plural -Ie este ~i ea latineasdi, ca In stea - steLe: pe < lat. per, panromanic;

La < lat. ilIac ad;

cuihuri, plural eu desinen\a -uri < lat. -ora (\'n limba veehe -tlre) :l

lui cllib « lat. cuhiul11, tennen paslrat In romana ~i in dialectel e italiene~li ~i retoromane , format de lu whare "a fi culcat, a dormi"). Celelalte limbi romanice paslreaza continuatorii lui nidus; se < lat. se, panromanic;

((dl/IUI < lat. adullare, transmis ~i altor limbi roman ice (italianiL

veche franceza, occitana, spaniola. portughc7.a); (IsCLlI1de < lat. ahscondere, panromanic; In < lat. in, panromanic; rill/1urele , plural allui rclmurea (vezi mai sus pasclrele ) , diminutiv al lui ramurCl , care poate fi lat. ron/llla sau 0 forma\ie analogica de singular de la pluralul ramuri allui rom « lat. ramus , panromanic); 110apte < lat. l1octel1l, panromanic ;

/Julia < lat. hona , panromanic.

Jnteresul acestei strofe consta ~i In faptul ca din cele 13 cuvinte

exiSlente numai doua (la, c(lih) nu sunt panromanice. Am discutat pan a [lCum despre inventarul cuvintelor mo~ tenite din latina pentn.l a sublinia importallt rom. o~pa(, cu 0 evolutie de sens u~or de • ,plicat; illJpetrare"a obtine" > v. rom. impcUra "a 0 pa!i", eu 0 evolutie

"Illantica explicata de V. Bogrea , care 0 compara cu sensurile duble

II~' unor expresii ca a da peste ceva, a se aiege cu ceva;

lIIas, maris "mascul" > mare, adjectiv. Pentrll evolutia semantica I h'nnenului romanesc s-au propus diverse solu~ii: G. Bonfante, pomind .I,' 101 celelalte limbi romaniee, explica sensul de "mare cantitate" ca 0 oIl'Ivoltare romanica; alte explicatii: posibiHi echivalare a ideii de \ II ditate cu cea de marime (l. Fischer) sau folosirea initiali1 a h1 lectivului fn limbajul crescatorilor de animale (Candrea _

71

Densusianu). S-a propus ~i 0 evolutie datorata paronimiei cu un cuvall l din substrat (Gr. Brancu~ ); miles "soldat" > rom. mire; oricare"a rasari, a se ridica pe orizont" > rom. urea. Am prezentat diverse cuvinte mo~tenite din latina al caror sens nu concorda cu cel din latina clasica ~i am constatat di aJesea el apare In texte latine~ti tarzii (uneori, izolat , ~i In scrierile unor autori clasici) . Alteori sensu I nou din romana nu apare In textele latille~ti tarzi i: apeland la compara~ia cu celelalte limbi romanice , putem presupunc Insa ca e l a existat In latina w.rzie. Nu am facut 0 analiza a cauzelor care au putot determina evolu~iile semantice respective. Amintindu-ne de modificarile semantice ale cuvintelor mo~tenite din latina despre care am vorbit pana acum, Incep prin a spune ca, de cele mai multe ori, aceste modificari sunt restrangeri sau liirgiri de sens. Interesant este faptul ca, In unele cazuri, schimbarile de sens ale elementelor latine mo~tenite au mers In direqii opuse , In diverse limbi romanice. Un prim grup de cuvinte sunt cele care apar cu sensu I schimbat la scriitorii cre~tini: communicare "a ImpaI1i; a asocia" a primit in epoca cre~tina sensul "a cumineca", raspandit In aproape to ate limbile romanice . De remarcat di in cele mai multe limbi romanice sensu I cre~tin "a lua parte sau a se Imparta~i cu sfintele taine" este mo~tenit. a~a cum arata ~ i forma cuvintelor, ce prezinta un aspect conform regulilor fonetice ale limbilor respective (fr. communier, oc . comengar, sp. con1Ulgar, ptg. commllngar , rom. cumineca). Cuvantul a fost imprumutat ulterior din latina pentru sensul general "a comunica" (fr. communiquer, oc. comunicar, sp. cOJnunicar, ptg . cOl1lungar, rom. comllnica); dominica in dies dominica insemna la Inceput "ziua Domnului" ~i a ajuns in epoca cre~tina la sensu I "duminicii", general romanic ; Jactura cu sensul cre~tin de "faptura" apare la Tertulian ~i la scriitorii cre~tini. S-a pastrat in rom.Japturt1; paganlls, la Inceput "locuitor al unui pagus (= sat)", in epoca cre~tina ajunge sa insemne " pagan", fenomen diruia is-au dat mai multe expli ca~ii. 0 explica~ie pentru aceasIa evolu~ie semantidi porne~te de la sensu I de "civil", pe care-I avea paganus in vorbirea solda~ilor ~i care, prin secolele I - II d .Cr., a intrat In limba comuna: cum cre~tinii erau milites (Christi) "sol dati ai lui Cristos", nec re ~tinii ar fi fost numi~i

72

~i 0 porne~te de la ciu;tas dei "comunitate cre~tina" (=

/,.,gII/1;, adidi "civili", in opozitie cu "solJatii lui Cristos". Ex ista

.11:1 explicatie, care

, ,'Ialea sau ora!?ullui Dumnezeu): lui ciuitas "ora~" i se opunea pagus .',al" ~i, prin urmare, cre~linii erau "cetateni ai lui Dumnezeu", in timp .,' l1ecre~tinii erau "sateni, locuitori ai unui pagus". In sfiir~it, sensu I ,Idolatru" allui paganus a fost explicat ~i ca 0 evolutie care a porn it dill epoca lui Constantin cel Mare, imparatul roman care in secolul al IV-lea a oficializat cre~tinjsl1lul. Atunci, cei care nu vroiau sa accepte "n:~tinismul au cautat adapost prin sate, pentru a scapa de influenta noii Il'li gii , care triul1lfase In ora~e (Du Cange). Este posibil ca toate aceste ,'xplicatii sa fie adevarate, In raport cu diferite mOl1lente ale patrunderii ITc~tinismului in Imperiul Roman; quadragesinw. "a patruzecea" a primit, sub influenta cre~tinismului, sl:lIsul de " postul Pa~tilor de ~ase saptal1lani" in toate limbile roman ice (In ramana, cuvantul s-a pastrat sub forma pCtresiJ11i, iar In franceza

mreme) . Exista evolu~ii de sens datorate cre~tinismului numai in romana: draco, la origine insemnand "dragon, ~arpe mitic" ce intrupa spiritul raului, a ajuns numai In romana (~i in albaneza) sa capete sensul de .,drac, diavol". Este interesant ca pe teritoriul unde s-a vorbit romana nu s-a impus termenul de origine greceasca diaboills; e\ a patruns mai larziu prin filiera slava (diavo/) odata cu alti tenneni pentru "drac" (demon, satana) sau Impreuna cu alti termeni legati de religia cre~tina (CLl/ugar etc .) ; creatio "creatie" sta probabilla baza rom . Crt1ciun; calendae, intrebuintat la singular calenda, a capatat sensul de "colinda", cantec semireligios din ajunul Craciunului sau Anului Nou (cuvantul s-a pastrat numai dialectal in Cri~ana sub forma corindCt); de la stramo~ii romanilor I-au imprumutat slavii (v. sl. ko/~da), de unde I-au preluat ulterior romanii, sub forma colinda ; inclinare "a apleca; a inc1ina" are in rom. inch ina sens religios; in celelalte limbi romanice se pastreaza vechiul sens . In cazul romanei , 0 serie de evolutii semantice au fost explicate prin rusticizarea vietii in Dacia , dupa parasirea provinciei de catre armatele romane. V. Parvan a ex plicat evolutia lat. pa!timentum " pavaj , mozaic" la sensul rom . pt1mant prin faptul ca populatia ora~eneasdi a fost obligata, in urma distrugerii vietii urbane, sa traiasca in a~ezari

73

neamenajate dupll modelul roman ~i a aplicat tenninologia ora~eneasc ;1 la aceste realita~i rustice . Din cauza di paltimentum a capatat sensul dl' "pamant" , lat. terra $i-a restrans sensulla cel de "rara" (In aromana ~ i meglenoromana tara inseamna atat .,rara", cat ~i "pamant, argila"). Condi\iile istorico-sociale din regiunile unde s-a vorbit Iimba romana au fost invocate adesca de S. Pu~cariu pentru a explica aparili;1 unor sensuri noi In romana: lat. pons "pod", devenit pUllte In romana, spre deosebire de toate celelalte limbi romanice, care pastreaza sensul original de "pod" (cr. fr. POllt, sp. puente), se explica prin faptul ca In mun!ii in care traiau stramo~ii romanilor nu curgeau ape mari, peste care sa se construiasca poduri , ci paraie sal bat ice pe care Ie treceau pe cate un copac rasturnat de pe un !arm pe altul (=pllntea); lat. paLudem care Insemna "mla$tina", a ajuns, a~a cum arata B .F. Hasdeu, sa insemne In rom. padure "Ioc acoperit cu arbori" din regiunile inundabile - probabil , din apropierea Dunarii - , regiun L acoperite cu codri Intin~i; lat. seSSlIS, participiullui sedere "a $edca", a ajuns sa fie in roman a .Ie.\" " Ioc intins", campi a plana parand "a~ezata" dind era privita din varful muntilor locuili de romani; lat. mergere "a se cufunda" a ajuns la rom. merge "a umbla , a se mi~ca dintr-un loc intr-altul", pentru ca, dupa S. PU$cariu , pentru cineva din varful muntelui cel care se deplaseaza nu poate dedit sa "se cufunde" (In vale) . Am discutat pana acum diversele cazuri ale unor cuvinte mo~tenite din latina de alte limbi roman ice ::;i de romana sau numai de romana, cuvinte care au dezvoltat sensuri inexistente In latina. Nu m-am intrebat daca sensurile noi exista sau nu ~i in limbile neromanice invecinate cu limbile romanice. Unneaza sa vedem daca explicatiile prop use mai sus raman valabile ~i dnd sensul nou al cuvantului latin mo~tenit de roman a exista ~i intr-o limba neromanica. In cazul sensurilor cuvintelor care exista ~i in alte limbi roman ice, consider ca existenta sensului ~i in limbi Invecinate nu este un argument contra unei dezvoltari semantice in interiorul limbilor romanice. Astfel, sensu I "religie" al cuvantului lege, considerat de mu Ili lingvi~ti calc semantic in romana, adidi 0 copiere a sensului in traducerile diI1ilor sfinte din slavona, unde zakolll~ insemna " lege" ~i "religie",

74

, ' I',I~ in tcxte latine$ti tarzii ~ i Intr-o serie de limbi roman ice (v. fr. La , " '.lli('lIe Lei , La paielllle Lei, sp. Ley "religie , credinra. fidelitate", ",!lll'iana lei "credinla"). ln aceea~i situatie se afla Limba cu sensul de 111';1111. popor" din limba veche, considerat de obicei calc semantic dupa , "I.jazykll, de$i el exista nu numai 'in romana, ci ~i in vechea italiana . Chestiunea prezentata de mine a fost pusa ~i pentru alte limbi 1IlIlIanice.lntr-un cunoscut articol, iArobismos () roll1.(lllismos? (196l), I. ('oseriu a discutat sensurile a trei cuvinte spaniole considerate pan a ••lllIIei calcuri dupa araba (alloched en el bosque "am innoptat in l'.Idure" , ojo de agua "ochi de apa", casa "camera"). Aratand ca toate te I de trei sensuri exista in romfma ~i in alte limbi romanice neinfluenta de araba, Coseriu crede ca nu trebuie explicate prin araba, ci ca 0 "volur ie interna romanica. Exceplii de la aceasta optillne fundamentaIa pentru 0 dezvoltare IlIlcma sunt cazurile In care aparitia sensului din romana a avut loc foarte larliu, ca rezultat al unei influente romanice ulterioare (arc "are, element III arhitectura"; limp "masura in muzica"; coada "trena (la rochier)· Cat prive~te cazul sensurilor neatestate in latina ~i existente numai III romana, opriunea pentru explicatia intern a sau pentru imprumut semantic nu trebuie sa fie unica in toate cazurile. La 0 scrie de cuvintc, ca inimil "stomac", a juca "a dansa", considerate ealcuri semantice dupa slava in romana , situatia ar putea fi reanalizata , daca s-ar rine seama de raptu! ca in limbile romanice exista evolutii semantice asemanatoare la termeni avand acela$i sens ca in romana: fr. coellr "inima", dar ~i "burta. stomac"; it. balLare inseamna $i "a conduce" ~i "a dansa". In cclelalte cazuri, rara niei un suport romanic ev ident (de obicei, la ora actuala, acest suport este redus la limbile literare), cste necesara cunoa$terea aprofundata a structurii semantice a cuvintelor roman ice corespunzatoare (de preferat?i a sensurilor din dialectele romaniee) .

Relatii de sinonimie. Deoarece vocabularul unei limbi a funqionat totdeauna ca diverse subansambluri care pot fi delimitate dupii criterii semantice, pentru cunoa~terea felului cum a evoluat vocabularullati­ nesc la cel actual este necesar sa se cunoasca ~i felul cum au evoluat relat iile dintre cuvintele ?i grupurile de cuvinte in cadrul diverselor dimpuri semantice, In ce masura cuviritele mo~tenite din latina de romana pastreaza acelea~i relatii de sinonimie sau de opozitie ea In latina. Pentrll discutia de fata este important sa vcdem in ce masura 75

schimbarile de acest fel din romana s-au petrecut ~i In alte limbi romanice, adica dad. nu cumva reprezinta evolutii interne ale latinei . Uustrez cu cateva exemple aceste fenomene care, repet , sunt abia la Inceputul cercetarilor. Am ales numai cuvinte panromaniee, adica trans mise din latina tuturor Iimbilor romanice, ~i iau ill diseutie numai sensul de baza al acestora. Intre diversele situatii se pot distinge douii mari grupuri: primul, earaeterizat prin eontinuitate de struetura de 1 ptg. far), la un descendent dintr-un derivat din latina tarzie (jbeariwn sau foeulare) sau chiar a fost imprumutat un cuvant din substrat (rom. vatra provine din traco-daea). CazuriJe de discontinuitate dintre structura latina ~i eea romanica sunt mult mai numeroase, fiira ca aeeasta sa Insemne ca s-a pierdul caracterullatin al limbilor romanice. Am aratat, atunci cand am vorbit despre transformarile petrecute in lexicullatinei vulgare, cii se eonstata 0 tendinta spre simplificare, sprc reducerea numarului de dublete sinonimice ~i spre ~tergerea nuantelor de sens (A . Ernout) . La cele spuse de A. Ernout se poate adauga ~i eonstatarea ca aceasta simplifieare a lexicului a atins ~i opozitiilc lexicale ce funqionau in latina . ExempluJ bine eunoscut este eel OfeTi! de E. Coseriu, care arata dt In latina clasidl niger insemna "negru mat"

76

01 sc opunea lui mer, care avea valoare de "negru stralucitor" ; In aceea~i I.llina albus insemna "alb mat" , in timp ee candidlls desemna "albul .11 ;lIueitor" . In latina tarzie a disparut distinqia , opozitia "mat" ­ ·.Iralucitor" . ~i din cei patru termeni s-a p{lstrat cute unul din fiecare , IIloare: niger, termen marcat al opozitiei , devenit ncgru In romana, ~i ,'/hIlS, devenit alb La noi. Nici ater, nici candidus nu s-au transmis 1IIIIhiior romanice. Deci iata ca prin abandon area opozitiei ',lrCducitor" - " mat" nll s-au pierdut doar doua cuvinte , ci a avu! loc .10 cxtindere a sensului cclor doua cuvintc ramase: alb inseamna atut .lih mat" cut ~i "alb stralueitor", dupa cum negru are ambele dl'Ccrtiuni: "ncgru mat" ~i "negru striilueitor" . Pentru a vcdea eat de complexe pot fi modificarile relaliilor dlilire cuvinte In trecerea de la latina la limbile romanice amintesc eazul Illai eomplieat al disparitiei unei opozitii, analizat de lana lIalaeciu-Matei. In latinafructus, care Insemna "produs al campului sau .Ii gradinii , folosit ca hrana pentru oamcni ~i animale", era termenlll I',t·neric. ncmarcat, eare se opunea unor termeni cafruges "produse ale 1';lIlIantulu i, cercale , legume", bacue "produse ale arbori lor, fruete" IOpUS lui Fuges) ~i p(nna "produse eomestibile ale arborilor" Il"IlrCSpunzator germ. Obst). In limbilc roman ice s-a pierdut , s-a Ill'lItralizat opozitia dintre fru clus Si ccilal~i termeni din camplll ·.ernantic respcetiv. Astfel. 111 romana s-au pastratjl-uctus, dar eu sens .dlimbat (jmp(, In (/ m(il1C(( de jl-upl "lapte ~i derivatclc sale") ~i pomllln I pi ural pomu, tratat ca singular poamo) eu sensu I originar de "fruct al ,lIhorilor fructiferi ". Pentrll sensu I generic "produs vegetal obtinut din Id;lIltc cultivate", romana a imprumutat din slava rod ~i , mai tarziu,lat. IIIIClus, devenitjl-llct, care s-a impus in limba eomuna pentru sensu I truct"; distil1qia dintre termenul mo~tcnit ~i eel imprumutat mai tarziu dill latina nll este numai de sens, ci ~i formala: In cuvintcle mostenite dill latina grupul c( devine pt (cf. l10ctcm > 1100p(e), dar sc pastreaza '.1 c( In Imprumuturi (senec(ute). In alte limbi romanice,jl-uctlls s-a 1';lstrat cu sensullui POI11u/Il. in conditiile dispari\ici celorlal\i nnembri .Ii opozitiei, pastra~i doar In dialecte: jruges (dialccte italiene. sarda, ,·ugadincza) , baule (dialecte italiene , franceza. OCeilana, spaniola , I'ortugheza). Un alt rip de discontinuitate dintre situat,ia din latina ~i eea din IlIlIhile roman ice este reprezentata de aparitia unci opozilii sau a unor

77

,'

\:

; I

noi relatii, 'i n conditiile pastrarii unui cu.'ant latinesc. Este cazul terlllenului mons, care Insemna In latina atat "munte", cat \ii "Iant de munt i". In majoritatea limbilor roman ice desccndentii lat. mons au fost concurati de urma~ ii unui cuvant latinesc neatestat, "montallca. Astfel. In italiana, sarda, engandineza, friulana (ultimele doua, dialeCI( retoromane), spaniola ~i portugheza, urma~ii lui mons ~i montallea su n! sinonime la nivelul sensuluj de baza, insemnand "muntc" ~i ..I an t de munt i". In franceza .)i catalana, ri val itatea dintre mont ~i montagne. respectiv mil/if ~i munfallya, exista numai In Iimbajul poetic, unde sc pastreaza descendentii lui mOils (In cclelalte variclali ale francezei 5i catalanei aClualc. dcscendentii lat. m011l0llea au eliminat pe cei ai lui mons, in cazurile eand sc foloscse s inguri , urma ~i i lui mons putand fi intrebuintati numai In comhinatie cu un nume gcografic de munte: les mOllls Alpes). Singura limba romanicil unde situatia din latina a ramas neschimbata estc rom ana; la noi nu exista decal l71ullle eu ambele sensuri: "munle" ~i "Iant dc munli·'. Am prezcntat principalele tipuri de schimbari de struetura ale cuvintelor panromanice la nivclullimbilor standard . alegand cazuriJc In care schimbarca relaliilor Inlre cuvinte prive~te un singur tcrlllcn panromanic . Existii alte SilUa!ii . mai complexe , datorita faptului ca anumite sehimbiiri semantiee afeetcaza nu numai opozilii izolale , ci chiar un camp semantic. Penlru a ilustra aceasta ultima situalic am ales eazullui l ener, analil-at de Ioana Vintilii-Radulescu , raportat la lI1oUis. iuuenis. rlulcis . nOIlU.I , loate cuvinte panromanice. Diversel e sensuri ale Jui len('/" (seils rizic "fraged. moalc", sens moral "delicat" ~i scns rolaliv la varsla "tanar") s-au transmis In mod diJ"eril Jilllbilor rOlllatJice. Tn romana . tener > fanClr a picrdut sensul de haza latin, dezvoltand 'In schimb sensul referitor la varsta. Sensul de hal.a allat. fener "fraged" a fost prelual de un alt cuvant mo~tcnit din latina,./i·({ged < lat.ji-agidus . Cinci limbi roman ice (italiana , franceza , catalana , spaniol a ~i porlugheza) continua toate ccle trei direqii din latina ; de remarcat ca portugheza actuala are doua formc m()~tellite : le!lro "moale" ~i lernG .,dclicat" care s-au spccializat semantic , doua idiomuri roman ice (sursilvana, dialect rctoroman , ~i occitana) nu continua dedit primele doua direqii din lalina , iar alte doua idiomuri roman ice (sarda , friulana) n-au pastrat dedt sensul fizic.In ce prive~te romana, ca se deosebqte prin fclul de a segmenta continuumul varstei atat fat a de

78

1.1111la , cat ~i de alte limbi romanice, prin faptu! ca a limitat sensulla I'llina varsta adulta, luand locLlllat. iuuenis , al carui urma~ (june) nu 1I1;li este folosit 'in limba rom ana standard actuala . .In limbile roman ice .111 aparut noi direqii, care au ramas totLl~i izolate: dezvoltari paralele .ill' lui mollis , direqii care se regiisesc tn anumi!i continuatori ai lui .II/leis (sensu I .,pal. tern" vorbind de culori, de lumina), in opozitie eLI 1llllIa~ii lui uiults etc. Dimensiunea temporala s-a extins 'in anumite Ilinhi (romana, spanioJa, portugheza) de la domeniul varstei la 0 .'I"l·cPlie mai larga, cu neutral·izarea 0politiei .,tanar" (+animat) - "nou, I ~'l"c nt" (-animat), termenii proprii pentru acest din urm a sens ramanand It)tu ~ i In toate limbile romaniee eonlinuatorii lui !louus. Din ultimele exemple prezentate se observa cii modificarile din d()lneniul lexicului au fOst numeroase ~ i profunde. Multe dintre ',rilimbari s-au raspandit pc Intreg teritoriul Imperiului datorita rolului dc limba comllna de civilizu!ie pe care-I juca latina. ~i vocabular. Am prezentat pe larg inventarul cllvintelor din latina , pozilia lui in structura Icxicuilli romanesc ~i l~vo lutia semantica a aeestuia In trecerea de la latina la romana. Am procedat astfel pentru a seoate tn evidenta importanta componentei latine~ti a lexicului romanesc ~ i penlru a arata cum s-a tran sformat ea III doua milenii . Tn eursul aeestei expuneri am prezentat uncle exe mple din care au rezultat concluzii interesanle cu privire la istoria poporului roman . Re vin asupra aeestei ultime idei , In Incheierea considera!iilor asupra lexicului latin. Cand am prezentat termenii latil1e~ti referitori la corpul omenesc am insistat asupra ideii dl nllmai un domeniu onomasiologic important poate fi a~a de bine reprezentat prill termen ,i m05tenili din lalina. 0 asemenea situalie nu are nicio legiHura cu istoria poporlllui care f()lose~te romana ea limba de eomunicare de doua milenii . Exista insa eazuri din care se pot trage conciuzii interesante sub acest aspect din analiza unui anumil domeniu semantico-onomasiologic, adica a unui ciomeniu care sc refera la numele diferite date aceleia~i no!iuni sau la denumirile care circula In aeeea~ i sfera de activitate. Se 0ie cil terminologia pastorcasca romaneasca este foarte hogata $i ea numcroase euvinte sllnt mo~tenite din latina (termeni referitori la diverse tipuri de oi In funqie de varsta, marime, culoare etc., a$a cum

Istorie

1Il0~tenite

79

a subliniat In repetate randuri 0 . Densusianu) , fapt In stransa legatura Cll pastoritul, ocupatie de baza a stramo~ilor no~tri. Multe schimbari de sens din istoria lexicului latinesc m00tenit au fost explicate prin aceea ~i ocupatie de baza, pastoritul. Astfel, euvintele.fcu,fat{l au lnsemnat 13 lnceput ,.pUilll unui animal In special al oii, ca llil alte limbi roman ice. Extindcrea aeestui sens ~i la om s-a Plltut produce nurnai In vorbirea unor pastori . Din aeeea~i cauza, dupa parerea unor lingvi~ti, ([ {n(arco. care este evident eli la Inceput a Insemnat "a da (mielul) la rarc (cu celelalte oi)", a fost folosit ulterior Zii pentru oamenli. Rece nt. G. Ivanescu a mai explicat unele expresii pomind de la acela~i mod de viata al romanilor. Prin pastorit s-ar putea explica a se baga (sau (/ intra ) sub pielea cuim, deoarece cc1pu,),a, insecta eunoscuta, se Infigc In pie lea oilor ~i Ie suge sangele (in treacat, nu pot sa nu amintese aici ~i faptul ca termenul latinesc pentru "plo~nitii" cimicem s-a pastrat numai In expresia saut! cince "satul ca 0 plo~niW'). Revenind la termenul crlpu~'(l, format pe teren romanesc de la cap + sufixul -liSa . Imprumutat din limba traeo-daca , obscrv di el este folosit In expresii ca i-a dC/I ('({pu.)'U , pentru vita-dc-vie, sau ce are-n fju,ya. si-n cafJu.~·Ci. in srar~it, chim sensuI nou de "dor" al cuvantului dacoroman ~i aroman dor (care la origine Insemna "durere"), ca ~i evolutia semantica a cuvintdor dureare ~ i dur din aromana (aeestea de la .,durere ~i "dunn" la "iubire $i "iubit") au fost explicate de 0, Densusianu prin faptul ca tran shumanta Ii separa pc soti timp de 0 jumatate de an. In aceea~i ordine de idei poale fi re!inuta observa\ia lui S. Pu~cariu referiloare la termenii folositi pentru anumitc notiuni legate de pastoritul trans­ humant. Astfcl, constata marcle lingvist c1ujean, romana are foarte mul\ i termeni pentru ideea de "a se mi~ca dintr-un loc Intr-altul"; unii dintre cei care mai denumeau aceasta notiune s-au paslrat numai ca verbe defective: uadere (numai In expres ia pana atullci mai va), ire (In textele vcchi ~i In istroromana la viitor: i-voi), jJassare. derivat dc la PU.lSUS "pas", raspandit 'in multe limbi roman ice (la dacorornani numai la imperativ, in expresia devenita adverh pasa-mi-te , iar In istroromana ~i in dacorornana ca imperativ pa,la! "mcrgi!"). Pe langa aceste verbe, romanCl are lImh/a « lat. amiJulal'e) ~i peramhu/are > plimba. pastral numai In romana. In plus, trci verhe , toate foarte [recvente, care In latina aveau alte sensuri, au ajuns sa Insemne In romana "a se mi~ca d,intr-un H

,

t:

H

H

80

III altul": mergere "a cufunda" > merge, pUcare "a Indoi" > pleca dt/cere "a duce, a purta", folosit probabilla ineeput in gluma, ca " ,II ' ceira (a se duce). Creatie romaneasca este a cellCilori de la c(llcuor, '''Tivat ~i el de la cale "dmm". In sffir~it, exista alte cuvinte latine~ti cu ",'IlS de baza diferit, care se Intrebuinreaza In anumite expresii cu acela~i '.,·IlS de "a se mi~ca Intr-o direqie": (/ u Ilia /0 drum. a a apuca (pe 0 ,'o/('ccl), a do (pe llndeva), a face (Ia dreapta) etc. Pentru mi~carea IlII'care ~i coborare) In munti se folosesc sui « lat. subire) , In Muntii ,\pllseni llr/a "a COborl" « lat. ululare sau om/are), In Transilvania 11///(/ « lat. tonare , cu 0 evolulie semantica necJara). Cf. ~i purcede . In pillS , romfma a Imprumutat ~i din alte limbi termeni pentru aceea~i 11I1!iune: jJorni, cobor/(din slava) ~i tenneni dialectali ea guri ~i tuli, :lIllbii din slava ~i Insemnand "a cobori", $i andali "a pomi" (din lI\aghiara) . Ocupalia ~i felul de viara, mai ales In munti, explica situatia Icrmenilor pentru notiunea de "drum". La fel ca In celelalte limbi lomanice, s-au pierdut 0 serie de termeni latine~ti din acest domenill ollomasioJogie: trames "drum ocolit, potecil", deverticulum "ocol", /l/eatus "cale, canal", angiportlls "straduta, fundiltura". Spre deosebire de toate celelalte limbi romaniee, care au pastrat termenul uia, romana nu are acest termen pentru ea, a~a cum spune S. Pu~cariu, se pare ea ~oselele care legau ora~ele mari, In vremea Imperiului, nu mai jllcau un rol important In viara stramo~ilor romanilor. In locullui via romana folosqte cale, mo~tenit din lat. callis, transmis de altfel ~i In alte limbi roman ice, dar In romana e folosit ca ~ i In latina cu sensul de .. poteca prin munli sau paduri". Acesta este folosit alaturi de carare « lat. carraria "drum de care utilizat pentru un drum ingust de munte. La fel se expliea existenta lui plai "drum prin padure pe coasta lInui munte" (probabil din lat. plagius "margine , coasta") . Ulterior, romana a Imprumutat ~ i alIi termeni, ea drum ,. puteca, foarte probabil din grcaca, respectiv slava, primul dintre ace~tia doi Inlocuind aproape lotal termenullatinesc cale, care a ramas mai ales cu sensul figurat de ..directie; metoda Inainte de a Inceta sa fie folosit cu sensul general de "drum", cale a intrat In numeroase expresi i mentionate In Dictionarul Academiei. ceea ce dovcde~te marea lui raspandire in romfma, la un popor In al carui trecut drumurile, din Carpati ~i puna In Pind, oCllpau lin loc important (evident, nu drumurile pavate romane). Acest popor 111( '

01 (,I'!')

H

),

H

•

81

sunt vlahii, pe care Kedrenos ii numea , la 976, "drume~i " ~i pe care documentele sarbe~ti ii numeau eu un termen romanese kjelatori (= cdlatori). Exemplele prezentate ilustreaza felul cum faptele de voeabular pot ajuta la cunoa~terea trecutului nostru . Cuvinte traco-dace, -Si datele referitoare la lexicul pe care romana 0 lumina asupra trecutului poporului nostru . Am amintit di latina din provineiile dun are ne a fost Insu ~ita de traco-daci odata cu romanizarea lor. De la aceasta populatie autohtonlL care reprezinta, din punct de vedere etnic, un element eonstitutiv al poporului roman , alaturi de eel roman, s-a pastrat un numar de euvinte. La noi, ca ~ i In eelelalte regiuni ale Imperiului. s-au pastrat ill jur de 80 de euvinte. care denumesc mai ales realita~i earacteristi el' regiunilor respective (nume de plante ~ i animale etc.). Identifiearea cuvintelor romane~ ti provenite din traeo-daca este () operatie dificila. deoarece nu este cunoseuta traco-daea (nu existii deei texte In aceasta limba): informatiile direete despre aceastii limba sunl foarte reduse (s-au pastrat mai ales nume de locuri din inscriptii ~i d ill izvoare narative) ~i transmise in transcrieri latine~ti ~i grece~li . Absenta aproape totaHi a unor informatii directe a faeot ca eei ee s-all ocupat de acest domeniu sa apeleze la diverse proeedee pentru a stabili fondul autohton allimbii romane (ne referim ev ident la lingvi~ti , nu 1; 1 amatorii ee considera, la fel ea In epoea romantidl a filologiei , ca orin' element de origine neeunoscuta este din Iimba trueo-dadi) . AccSle procedee se pot grupa In doua categorii: a) compararea romanei cu albaneza; b) reeonstruetia unor elemente traeo-daee pe baza eomparatiei ell o serie de limbi indo-europene vechi. Compararea romanei cu albaneza , despre care am vorbit LI inceputul expunerii mele , practicata de Fr. Miklosich , G . Weigand C. Treimer, Kr. Sandfeld, S. Pu~cariu , A. Philippide, AI. Roselli Gr. Branc u~ ~i altii, cu deosebiri de la un eercetator la altul, este 1111 mijloc mai putin nesigur pentru identificarea cuvintelor din substrallil traco-dac allimbii romane decat reconstruqia tipurilor indo-europ temoare, riispandit in multe limbi roman ice , existenta lui in albaneza poate fi un argument care pledeaza pentru pastrarea lui ~i in regiunea orientaJa a Romaniei, adica In romana. Problema "derivat sau mo~tenit" a fost rezolvata in lingvistica romaneasca in funqie de preferinta pentru explicarea prin mo~tenirea latina (S. Pu~cariu, Ov . Densusianu, I.-A. Candrea) sau pentru expli­ carea prin forma~ii interne (Al. Graur, A. Cioranescu) . Situa~ia aceasta nu este, de altfel, caracteristica numai pentru lingvistica romaneasca. Chestiunea se pune In aceia~i termeni ~i pentru imprumuturi. De exemplu, in cazullui pandar, avem un cuvant imprumutat din v. s1.

105

pr:.darl sau

Caracteri.zare generala. La fel cu toate celelalte limbi romanil'l' romana cunoa~te ceJe trei feluri principale de a forma cuvinte: derivarc.1 cu ajutorul prefixelor, a sufixeJor ~i compunerea (derivarea regresiv:1 ocupa 0 pozitie aparte, pe care 0 analizam mai departe). Asemanarilt ' cu celelalte limbi roman ice sunt remarcabile ~i In ceea ce prive~te fehi! cum a evoluat fiecare dintre cele trei principale procedee de form an' a cuvintelor . I. Fischer , In descrierea Hicuta formarii cuvintelor In limba romaIli! , publicata In volumul al HI-lea din Lexikon der Romanistisehell Linguistik (Tilbingen, 1989, p. 33-55), subliniaza, pe lilnga asemanari, ~i deosebirile principale dintre romana ~i celelalte limbi romanice, carl' provin dintr-o dezvoltare istorica independentil, cu contacte lingvisticc diferite (slava, maghiara, turca , greaca). Aceasta dezvoltare istoric(j aparte face ca, 'incepand din secolul al XIX-lea, odata cu Intoarcerea romanei cu fata spre Occident , despre care am vorbit mai sus, datorit(j numeroaselor imprumuturi lexicale facute din franceza, italiana, latina savanta, sa se restabileasca aspectul romanic al sistemului derivativ romanesc: noile cuvinte 'imprumutate au 'intarit pozi!ia elementelor mo~tenite din latina, mai ales ca datoritil evolutiei fonetice a limbii romane (este Yorba in primul rand de evolutia consonan­ tismului) forma latineasca a sufixelor nu a suferit multe transformari (jisura Imprumutat - arsura mo~tenit, dicIator - viindtor, gravitate - greutate). Pentru a prezenta sistemul romanesc de formare a cuvintelor ~i evolutia lui, I. Fischer a facut, In studiul citat, un sondaj comparativ pe un corpus de 500 de cuvinte din texte romane~ti: un text in proza din seeolul al XVI-lea (Codicele Vorone(ean) , 0 fabula ~i 0 epistola din secolul al XIX-lea de Grigore Alexandreseu ~i un text In proza dintr-un roman contemporan (Cel mai iubit dintre pilmanteni de Marin Preda). Rezultatele sondajului, pe care Ie prezint 'intr-un tabel , sunt urmatoarele:

Derivate regresive

Cuvinte

Derivate cu sufixe

1 2

Derivate eu prefixe 4 4

38

2 4

3

5

48

I

Textul

formatie romaneasca de la pflndi? Si de aceasta d :I1.1 trebuie sa tinem seama de istoria fiedirui cuvant, de raspan d ir" ,1 geografica , de pozi!ia cuvantului 'in limba care 'imprumuta, de faptul \ .1 Itermenul a fost 'imprumutat ~i de alte limbi ~i sa manifestanl t' deosebita prudenta. 0

----­20

2

compuse

Rezulta ca derivarea cu sufixe progreseaza de la 0 epoca la alta. l!lservat ia este cu atat mai interesanta cu cat nlJlmeroase derivate sau t Itiar anumite sufixe au ie~it (ntre timp din uz, ca de exemplu In caml tkrivatelor lui aseulta: aseultatura, asell/Wmflnt, aseLl/raeiune ,

I

"1'('Idtilrel, aseulwi. Derivarea cu prefixe. Marile transformari In trecerea de la latina la limbile romanice, care eonstau din simphficari ~i reorganizari, au avut loe ~i In domeniul formarii cuvintelor. Este ilustrativ din acest punct de vedere ceea cc s-a Intamplat cu sistemul de prefixe latin , foarte !logat, prefixele fiind folosite 'in special In formarea verbelor. Laura Vasiliu In Ellcic/opedia lilllbilor romanice (Bucure~ti, 1989, p. 250-252) arata cum a evoluat acest sistem, subliniind faptul ca latina tflrzie nu I'olosqte decat 0 parte dintre prefixele c1asice, de~i procedeul prefixarii ramane viu. Situat ia prezentata s-a transmis limbilor roman ice, unde, la nivelulintregii Romanii , s-au pastrat numai cateva prefixe, care au fost cele mai importante In toata istoria limbii latine, a~a cum 0 serie de cuvinte importante s-au pastrat In toate limbile roman ice (unele chiar In vocabularul reprezentativ). Astfel sunt prefixe panromanice: ad-: rom. a- (adormi. apleea), it. a(d)- (adombrare) , fr. a­ (a/long er ), sp . a- (abordar), ptg. a- (abastecer) ; de-: rom. de(s / z)- (desfaee , de zlega), it. dis- (disollorare), sp . des­

(desealbagar), ptg. des- (desabrigar); ex-: rom. s / z (seufunda, zbate), it. s- (scontento), fr. e- (eiancer), sp. es- (esbarar) , ptg. es- (escalJelar); in-: rom. fn- / fm- (imparli), it. ill- / im- (imbocare), fr oell- / em­ (emballer), sp. en- / n- (encaminar) , ptg. ern- / ell- (encali~'ar); re-: rom. rc1- (rc1pune), it. ri- (risen(ire), fr. re- (reprendre), sp. re­ (recargar), ptg. re- (recatar); tralls-: rom. (ro- (u'ada), it. tra( s)- (trasandare) , fr. tre- , tres­ (tressaillir) , sp. tras- (trasba/sar), ptg. trWj- (trasmonlar).

107 106

Exista prefixe care nu s-au transmi s romanei, ci numai altor li mhi rom an ice: inler- (In franceza, spaniola ~ i portugheza: fr. entrecoupel sp. enfrecartar, ptg. entrecartar) , super- (Tn franced!, spaniola ~ I portugheza: fr. surcharger, sp. sabremontar, ptg . sobremaravilhar). III schimb, romana are prefixe pierdute de alte limbi roman ice: exIra (rom. slrabate , it. stravecchio, absent din franceza), sub- (rom. SupU/1e. it. sorridere, dar absent din franceziL unde a fost Inlocuit cu subtus-) . Mioara Avram a subliniat, In prezentarea facuta originii prefixelor romane~ti (v. Formarea cuvintelar in limbo romanci, vol. II , Bucure~l i . 1978 , p. 300-304), ca intre cele aproximativ 100 de cuvime latine~l i mo~tenite dintre toate lim bile romanice num ai de romana existi1 peste 20 de formafii prefixale, cele mai multe cu a- (* addepositum > ad(lposl, adslernere > a.~terne, "allepire > a(ipi etc.), ex- c* expauil1len > spaimanta, "exlemperare > slampci/"(/ etc .) ~i in- (";nlemplare > i'ntampla , *inlenuare > fn(ina etc.): In schimb, intre eele aproximativ 200 de cuvinte panromaniee absente din romana SUllt foarte pu\ine for­ mafii prefixale (ea injans, pmeSlare, transversus), iar ciiteva euvinte simple au fost inlocuite In roman a eu derivatele lor prefixale (tingere : intingere > [ntinge; lIeslio: inuestire > fllvqte, fn ve.yti; uincere: inuincere> fnvinge). Rezulta din aeeasta sehila a prefixelor latine~ti transmise romanei ca limba noastra nu se deosebe~te, In esenla , de eelelalte limbi romanice. Aeeasta identitate cu limbile roman ice merge palla aeolo fndlt prefixele mai pUlin importante In latina (circum-, ab-, praeter- , retro-, se-, l/e-) au disparut atat la noi , dlt ~i In celelalte limbi romanice. Pierderea unor prefixe s-a compensat In limbile romanice prin Imprumutarea a numeroase prefixe, direct din latina sau din alte limbi romaniee. Sunt prefixe cu mare randament functional. De remarcat ca exista ~i prefixe nemo~tenite de nicio limba romanica, dar tmprumutate ulterior din latina: ab- (rom. abjudeca, it. a!?negazione, fr. abjurer, sp. abjumr , ptg. abnegar), circum- (rom. circllll/scrie, it. circo(n }scrivere , fr. circonlocutioll, sp. circunscribir). Uneori s-au imprumutat prefixe chiar In limbile in care au fost ~i mo~tenite, creandu-se astfel dublete etimologice (prefixele Imprumutate au forma diferita de cea mo~tenita: rom. con- / cu-: complacea-cuprinde, rom. extra- / stJ-a-: extraplat­ strabl/n). Sunt mai rare cazurile de prefixe mo~tenite care pastreaza for­ ma etimologica ~i sunt Intarite prin Imprumuturi: rom . de (dedubla­

108

,It'/Irillde) , pre- (prefig ura-prelingej. Tot Imprumuturi cu

0 mare ras­ p;lIldire romanica sunt prefi xele de origine greaea, foarte producti ve In lilllbile literare romanice. Prefixe de felul rom.lIrhi- (a rhidiacoll), it. ,,/"("(l1i)- (arcangelo), fr. ([re(hi)- (archeveque), sp. arc(h)i- (arcipreste ) ',:Ill rom. hiper- (hipersensibil), it. iper- (ipercritica) , fr. hyper­ (/npersensibLe), sr. hiper- (hipercrilico) sunt folo site foarte frecvent III terminologia ~ tiin!ifica ~ i tehnica. Romana a Imprumutat prefi xe ~ i din vechea slav a sau din limb ile \ Ia ve modern e, dar sunt neprodueti ve sau foarte slab productive ~ i au lin caraeter neliterar: do- (dojierbe) , po - (po negri), "ro - (procili ), za­ (;,(1uila). Cele mai bine reprezentate sunt eele influ en!ate de prefixele latinqti onomine sau paronime: ne- (neado/"lnil , necinsti) influenlat de i"ormatii latine~ ti cu ne- mo~tenite (nemicCl) ; prea- (preablll1 , preaslilvi) influentat de lat. per- ~ i "rae- eu sens intens iv etc. Este posi bil ea In aceasta situalic sa fie ~i 1"(1z-, Imprumutat din vechea slava (raz-: }"()z/Jo/i), pentru care mai multi lingvi~ti (A. Philippide , O. Dcnsusianu, lorgu Iordan, AI. Graul') admit 0 dubta provenicnla: lat. re- > ra­ (/"(1.\"cOC, razbat) Intarit ulterior de prefixul slav. Datorita surselor multiple de Imprumut, romana are astiizi un inventar de prefixc mai numeros dedt celclalte limbi romanice: 86 de unitali , a~a cum rezulta din volumul al Il-lea citat al tratatului de formare a cuvintelorin limba romana. Trebuie i'nsa subliniat faptul cii elemcntele latine$ti mo~teJlite , In numftr de 12, Sau Imprumutate ulteri ­ or din latina, In numar de 56. ocupa 0 pozitie puternicii, la fel ca In cclelaltc limbi roman ice. Dintre cde IS prefixe de origine slava . numai trei au 0 oarecare importanta. Dezvoltarea prc/'i xarii In limba romfma, inceputa In secolul al XIX-lea, este 0 eompollcnta escnliala a procesului numit relatinizarea, reromaniz.area sau modernizarea limbii romane (In perioada modern ii s-a produs 0 Imbogalire extraordin ara a in ventarului de prefixe ~i 0 Inv iorare generalii a prefixarii. inclusi v a celci eu prefixe veehi).

Derivarea cu sufixe. Observatii similare ~e pot face ~i cu privire la sistemul sufixelor, care este III esellla mo~tenit din latina. chiar daca a fost Imbogalit. In decursul secolelor. eu 0 serie de sufixe Imprumutatc din limbile Cll care romana a intrat in contact.

109

La fel ca til cazul prefixelor, latina populara tarzie nu folose~te dedit o parte dintre sufixele latine;;ti clasice, de~ i procedeul sufixarii ramanc viu, dovada di In unele cazuri se dezvolta 0 serie de sufixe inexistentc sau foarte slab reprezentate In latina clasica . Pentru prima parte a afirmariilor de mai sus mentionez cazul sufixelor adverbiale de tip ul -ter (a udacter) , -tim (uiritim), din care niciunul nu s-a transmis limbilor romanice (sufixul -e s-a pastrat In cateva formarii neanalizabile ca bene. rom. hine, it. bene, fr. hien, sp . biell, ptg . bem; romana oeupa 0 pozi\ic aparte: dupa AI. Graur, -qte din barhmeste etc. provine din adjeetivul In -esc ~ i sufixul adverbial -e). In locul sufixelor adverbiale, tn latina tarzic se folosesc construqii adverbiale, din care una s-a mentinut ~i s-a dezvoltat In spa\iul romanic : ablativul adjeetivului aeordat eu ablati vul substantivului mens (mpiela 111 (' 11 Ie , seuera mente). De data aceasta. romana ~e deose be~te In sens negativ dc eelelalte limbi romani ce, di n cauza cil nu are fonnatii mo~tcnite de tipul it. chiaramellfe, fr. prudernl17ent. sp . /w/)ilmel1te, ptg. r ea /mellte. Se pare cii ace~t procedeu este tfLrziu dezvoltat , dupa scpararca romiinei de restul Romaniei , fiinddi se pastreaza multa vrcme eon~tiin\a structurii originare a forma\iilor a~a cum arata construqiile eu adverbc eoordonate In care -l1lenle apare numai la ultimul tennen (In spanioW ~i portugheza palla azi se SpUIl\; sp. sabia y e/ocu el1l elll ellle, ptg . severo e Cl'ue/mente). Pentru partea a doua a alirma\ici mclc privind dezvoltarea sau raspandirca panrom:mica a unor sufixe, mentionez faptul Gii unele sufixe, creatii In latina tarzic. ajung sa fie panromanicc . a~a cum voi arata mai .ios. Ilustrez categoria sufixelor panromanice cu ciiteva cxcmple: sufixe pentru abstracte nominale: lat. -ia : rom . -ie ({ralie, O/I/e­ nie), it. -ia (allef{ria), fr. -ie (omrroi.l'ie) , sp. -fa (fa /.I'(a) ; lat. -ilia: rom . -ealtl (negrea!(l) , it. -ezza (bel/e'(za) , f'r. -esse (jet/n esse), sp. -ez.(l (a/lew); lat. - /(IS: rom. -(}tate (bUluitale), it. -ilcl (bonta), I'r. -ele(bollfe), sp. -dad (boadad); sufixe pentru abstracte verbale: lat. -ura : rom . -ura (ar.lura). it. -ura (arsum) , fr. -ure (h/essu/'e), sp. -duro (mcee/lIra) , ptg . -dura ( r oll1/)edul'(() ; lat. -mel1tum : rom. -mant (jurdmallt) , it. -mel/to (lIwVill1 elllo) , fr. -lI1 ellt (ahoiement); sufixe colective: lat. -elllm: rom. -et (ajil/el) , it. -eto (pineto), fr. -aie pastrat numai la feminin (prullaie), sp. -edo (avel/alledu). ptg. -edo (arvoredo); I,n. -men: rom. -iltle (bl'O.)lime), it. -(/ / i / ume (hesliwne), fr. -ain / -in (tietin), sp. -ill!bre (urdim!Jre), ptg. -({me (ha/ol1le); lat.

110

(t)ura: rom. -Iurd (a lbilura) . it.

-Ill'([

(ossatura ) , fr. -lire (chevelllre) ,

"1'. -dura (cabelladura), ptg. -dura (dentae/ura):

sufixele diminutivale s-au dezvoltat mult In epoca latinei tiirzii , situatie eare se rHlecta In limbile roman ice, unde sunt numeroase : Iat. ('lIus: rom. -el (degetel) , it. -ello (asinello) , fr. -eau, -elle (serpenteau, melle), sp. -illo (asilillo) ; lat. -( e / i)olus: rom. -ior (fra(ior) , it. -( u)olo (flOesiola) , fr. -cui! (c!1evr euil) , sp. -lle/o (abejlle/a); sufixe motionale, cu ajutorul carora se formeaza feminincle de la lIIasculine: lat. -issa: rom . -easd (fmpdraleasc1), it. -essa (duchessa), fr. ('sse ( mattresse ). sp. -('sa (a /co/desa), ptg. -em (princezo); sufixe pentru nume de agent: lat. -({rillS: rom. - OJ' (argil1lo/') , it. ·aio (calzo laio) , fr. -ier (argellfier) , sp. -ero (car/)one/,o) , ptg . -eim (carvoeiro).

Pe langa aceste sufixe panromanice , care sunt productive ~ i asHizi , l:xista unele care s-au pastrat In derivate romaniee, dar nu mai sunt productive . Un astfel de sufix este -ina , care ata~at In latina la gallus ..coco~" a dat /!,o/ino, de undc rOI11. gc1illc1, it., sp. gallina, ptg . galinha (In france za pou/e a fost preferat lui gallina) , dar care In lim bile roman icc nu formeuza derivate. Din inventarul sufixelor mo~tcnite din latina numeroase sunt cele care, la fel ca Tn cawl vocabularului sau al prefixelor, s-au pastrat lIumai Tn uncle limbi romanice. Un exemplu este sufixul latinesc pentru forma rea abstractelor nominale -ura, care poatc s-a transmi s romanci izolat In cdldu/'Ci (Jat. • ca/dura) 5i care este productiv dom In spanioJa ~i portughcza . La fcl sul'ixul diminutival -iccus s-a pastrat dour In romana (-ica: maturica), In spaniola ~i portugheza (-i('o). Un fenomcm frecvenl In istoria sufixelor roman ice este Intarirea pozi(iei unoI' sufixe mo~tenite prin Imprumutarea, de obicei din latina, u aceluia~i sufix. dar sub 0 forma u~or diferitil . Sufi xul panrompre ,.fiindcu; it. oggigiorno. tllttavia; fr. bientot, "III'cn, malgre; sp. anoche , tamhielZ, debajo ; ptg. atemanha, da. rn schimb, limhile romanice au dezvoItat compunerea din cuvinte Illlrcgi prin erearea de noi tipuri. Un astfel de tip - substantiv + I'rcpozirie + substantiv devenit substantiv este foarte produetiv In toate Irillhile romanice: rom. vita-de-vie, hulwi-de-ba/tc1, Unghiul-cu-Frasini; II . harbadihecco (ef. rom. barba-c(JfJrei); fr. arc-en-ciel, eall-de-I'ie; sp. I,'( 'he de pc/jaro; ptg . cafJo-d'dgua. Cea mai productiva ~i mai bogata \·:tlegorie de compuse din limbile roman ice modeme este cea a for­ Illaliilor savante eu elemente de compunere (prefixoide sau sufixoide). ( 'rca\iile eu prefixoide de tipul auto-, bio-, lIlicro-, eiectro-, tele- sunt Illui numcroase (ex. au/Owl1c1gi, autocriticu, aUlogarc1 etc .) decM cele ('\1 sufixoide de fclullui -dd, ~fil , -log, -man (ex. d(Jcol1um, ,redin(onwn). In limbile romanice occidentale acest fenomen apare din seeolele :II XII-Iea-al XlII-lea, iar In romana in secolul al XIX-lea, odatii eu I'cnomenul amintit de mai multe ori al intoareerii cu fa~a spre Occident. I ~ste interesant cii aceste formatii savante sunt formate dupa modelul compunerii tematiee latine~ti. padisit la Inceputurile limbilor romaniee. Ele pot fi construite exclusiv din elemente de compunere (rom. .l'lereotomie, fr. stereotomie) ori dintr-un element de eompunere ~ i un cuvant cu existenta independentii In limba (rom . hiocuren(i, it. slereogra{ia, fr. oscilofVaphe) . Elementele de compunere sunt luate din greaea ~i latina, la fel ea In celelalte limbi roman ice. Astfel de eompuse constituie un sistem deschis de formare a termenilor tehnici , prin care limbile romaniee se integreaza In terminologia tehnico­ ~tiinlifiea internarionaHL Romana nu se deosebe~te de eelelalte limbi 113

surori contemporane, mai ales de franceza, de unde provine cea 111011 mare parte a Imprumuturilor. Claritatea semantica a acestor elemente a favorizat crearea d\ compuse hibride, calcuri sau creatii independente: autoapar(// I alltoservire. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, romana ,m' 'I I cateva elemente de compunere patrunse In secolul al XVII-lea di ll greaca, direct sau prin intermediul slavonci (protopop, protomedic ), '.I chiar din turca (bas-: ba,yccou,)' , IUlungibaw) sau neogreaca (pal'll -pol: Papacoslea, Vlahopol). In il)toria limbii romane.ln care compunerea este mai bogata ~i 11 1011 variata In limbajul cultivat decat in cel popular, se pot distinge tll' l perioade principale ale evolutiei acesteia, analizate de Fulvia Ciobilli ll ~i Finu!a Hasan In Forlllarea cuvinfe/or In limha romani!, vol. I Compunereu, Bucure~ti, 1970. a) Perioada veche, care cuprinde epoca de Inceput a limbii romam' pana la aparitia primelor texte, ~i tn care se poate presupune ca pa/'a > pC/ie, SHU prin analogie cu substantivele feminine III -e) . Substantivele neutre care I~i formeaza pluralul cu urma~ii desincntelor neutre de plurallatine~ti se acorda la singular cu determinant masc ulin, iar la plural cu determinant feminin (In cclclalte limbi roman ice neutruI latinesc s-a picrdut , substanti vele neutre fiind 1'nglobate, 'in general , III clasa substantive lor masculine, pierzandu-::;i desinelltele specifiee). Limba romftna are numeroase substantive eu forme dubl e de plural admise de norma: rape) _ . rape , rapi; tunel - tune/e, tun eluri . La feI ea In alte limbi romaniee, unel e substantive, omonimc la singular, au mai multe forme de plural, CLI sensuri diferite: cap - capi. ulpele, ("((puri; fr. ciel - ciel/x "ceruri" , ciels. Adjectivul. La feI ea 'in latina, flexiune a adjectivelor este identica cu eea a substantivelor, ~i anume are l1exiune In caz: la singular feminin forma de genitiv-dativ diferita de cea de nominativ-acuzati v, dar identic a CLI forma de plural (0 /lwsa bum? - l/1/ ei mese !June - Ili.~ te, unor mese hune). In funqie de numaruI total al formelor flexionare, adjeetivele se grupeaza In patru c1ase: cu patru forme (bun - !JIIM ­ buni - l}(flle) , care provin din c1asa adjectivelor latine)ti eu trei tenninarii de nominativ singular; cele cu trei forme (noli - /l OLl(; - Iwi)

120 l21

prezinti'i neutralizarea , pe teren romanesc, Intre genuri la plural ; cele lit doua forme (mar e nominativ-aeuzativ singular pentru toate genu ri!. ~i mari plural pentru toate genurile ~i genitiv-dativ feminin singu lall Adjeetivele cu 0 singura forma ({erice) In care sa fie neutralizate al ;11 opozi~ia de gen, cat ~i cea de numar, sunt putin numeroase. ComparativuI. Pentru exprimarea comparativului la adject ive \ 1 adverbe, roman a folose)te sistemul romanic hazat pe un proeedeu (II W litic (1n latina c1asica, acesta funqiona aJaturi de un sistem sintetic). III regiuniJc laterale ale Romaniei s-a preferat construqia care are la ba /;I lat. l/1agis (rom. nwi, cat. IlleS , sp. /lUis, ptg. /rlois ) , iar In cen lrlll Roman ic i s-a instalat forma mai noua cu plus (it.IJiLl . fr. plus). La fel ca In latina vorhita, In limhilc romalliee ex isla identitate paqial ii lk forma Illlre comparati yul de superioritate ~i superlativul relativ, dar ek inovcaza in eeea ce prive~te marca difcren\iatoare: In limp ee toak limhile romaniee occidentale folosesc forllJe ec corespund pronumel ui demonstrativ il /e, aj unse de altfel articol (it. it piLL bello ragozzo, fr .liI pllts bellefemm e) , III romfll1a se folosc~te 0 crea!ie specifica (bazata tllt pe ii/e) , articolul oemonstTativ eel / cea (ce f mai/;'umos copil, ceo 1II11i fi'lIIlwasCi fell/eie). Romana nu pastreaza nicio urmi! de comparal i\ sintetic. mo~ te nit In unele limbi romanice (fr. meilleur, pire . sp. lIIejol' , pear). Superlativul absolut se co nstrui e$te eu adverbc ca 1/11111 « lal. mufrlUn),foal'l e « lat. f eJrl is), existente cu aceasta valoare ~i In alte limbi romanice. Formele sintetice de superlatiy absolut (it. benevolel1­ lis.limo , fr. ri('/1i.l'sillle, sp. utlfsimo, ptg. ollf.l'simo) sunt Imprullluturi uitcrioare In loate limbile romanice , de cele mai multe ori din lati na Sayanta. Pronumele. Flexiunea pronumelui este eel mai bille pastrata In toate limbilc romaniee. Ea este mai bogata ~i datorita faptului ca , mai ales la pronumele personale, pcntru cazurile oblice ex ista doua sau trei for me . Sunt panromaniee eele patru pronume perso nal e la nominativ (ego, l{,t , nos , 110.1'). Roman Jtorire). Treceri de la 0 conjugare la alta s-au produs ~i j'ntre verbele de conjugarea a lJ -a ~i a III-a , mai ales ca erau asemanari Intre diversele forme ak aceleia~i conjugiiri (respondere > respondere, ridere > rlide; mai rare sunt trecerile de la conjugarea a III-a la a II-a: cadere > cadere > cadea). In romana procesul continua, numeroase verbe de conjugarea a II-a au trecut la conjugarea a III-a: ramane, line, umple. Ciit prive~te desinen~ele verbale, este de remarcat faptul ca la une k verbe denominative de conjugarea I, la persoanele I -III singular ~ i III plural apare -ez « lat. -izo, sufix verbal de origine greaca, frecven ! III latina vulgara): lucrez, lucrezi, lucreaza. La conjugarea a IV -a aparl' -esc (vorbesc), care nu are valoare incoativa ca In lat. -sc-. La acesll' forme , tipice romanei ~i unor dialecte italiene~ti, adiiugam faptu l C~I desinen~a -i pentru persoana II singular este caracteristica romanci ~i italienei (canii , cantai, cantasi, can.tasesi; it. trovi, trovavi, trova sli , troverai) , spre deosebire de eelelalte Iimbi romanice, care, dator it ~ piistrarii lui -s (vezi cele spuse despre plural), au -s ca desinen~i1 de persoana 11. Dintre roate modurile latine~ti, conjunctivul, cunoscut ~i s ub numele de subjonctiv, a suferit mari transformari In trecerea spn.: Iimbile roman ice (In parte, aceste transformari se datoresc aparitiei In Iimbile roman ice a unui nou mod, conditionalul, despre care am vorbi t

126

mai Inainte). Dintre diferitele timpuri ale conjul1lctivu1ui s-a transmis limbilor romanice doar prezentul (conjunctivul imperfect, Inloeuit In majoritatea contextelor de mai-mult-ca-perfect, nu mai era folosit decat III puncte izo1ate ale Romaniei, iar perfectul a disparut aproape complet). In locul formelor sintetice 1atine~ti au aparut forme analitice. ('aracteristica pcntru romana este conjunctia sa « lat. si), fiindca este singura care constituie astazi un semn special al conjunctivului (in celelaJte lirnbi romarucc conjunqiile care introduc cOl1jllnctivul - it. ("he, fr., sp ., ptg. que - pot fi urmate ~i de indicativ, ca ~i In vechea romana, unde exista constructia co + indicativ). In procesul de organizare a flexiunii verbale arc loc scbimbarea valorii unor forme verbale prin trecerea de la un mod la altlll: mai-mult-ca-perfectul conjunctiv este folosit numai In roman a pentru mai-mult-ca-perfectul indieativ (lat. cantauissem > dintase; formele ell -ra - cantasercl; ele au aparut prin analogie cu forme Ie de plural ale perfectului simplu), infinitivul negativ devine imperativ negativ (nu ("([ma) , iar persoana a Ill-a plural indicativ prczent a verbului afi (.slint) provine de la conjunctivul prezent (lat. sint). Se produc ~i treceri de la un timp la altlll; persoana a llI-a plural a perfectuJui simplu (cantara) provine de la 0 forma de mai-mult-ea-perfeet latin (lat. cantarant). Datorita unor fenomene fonetice (cMerea consoanelor finale, Il1cbiderca timbrului vocalelor neaccentuate), des pre care va fi yorba In capitolul de fonetica, se ajunge la omonimii Intre diferitele forme verbale, Intre diferite persoane In cadrul aceluia~i timp sau la aceea~i pcrsoana apaninand unor moduri ori timpuri diferitc. Apar astfel omonimii la imperfect ~i mai-mult-ca-perfect intre persoanele I, III singular ~i plural (canta, respectiv cantase), la conditionalul prezent sintetic, Intre persoanele I, II, III singular ~i III plural, la indicativul prezent 'intre persoana III singular ~i pluralla conjugarea I (canta) , i'ntre persoanele I singular ~i III plural ale verbelor de conjugarea II, III, TV (tac, cunosc, pier) . S-au produs $i regularizari ale unor forme verbale: fecill, forma veche etimologica (feci) , devinefacui. In legatura Cll alte moduri ar fi de remareat: Gerunziul are 0 singura forma, cea de prezent, pastrata din latina fcelelalte Iimbi roman ice au doua forme, de prezent ~i de perfect).

127

Supinul a s uprav ie~uit numai In rom ana , avand forme identice e ll ale participiului trecut, dar invariabile (In gen, numar ~i caz) ~i precedate obligatoriu de 0 prepo zi~ie (de, la, penlnl cobortil). Infinitivul are 0 forma specifica numai In romana, unde finala _/"( ' a fost eliminata (manca, vedea, culege, veni). S-a pastrat ~i In fOflm lunga f010sitii ca substantiv (mclncure, vedere, clllegere, venire) sau, rar. ca verb In formele in versate de cond itional prezent (calltare-({s) Infinitivullung are toate marcile care caracterizeaza substantivul : cal numar, articol (genul este feminin ): dintare - clinr()ri; ccllltarea _

illmatate din prepozi\iile l atine~ti, foarte pu\ine fiind panromanice (ad, de , ill, per) . Cateva noi prepozi~ii romanice provin din adverbe (Iat.longo > rom . lal/gel , it.lllngo) ~i foarte multe sunt noi compuse (Iat. ,It, + post> rom.'dupd, fr. depllis). Procedeul compunerii a fo st viu ~i pc teren romanic (rom. de la , de pe, p(/mlla). Au fost ~ i uncle Impru­ 1I1uturi din alte limbi romanice: fie prepoz i~i i simple (contra, gra(ie) , lie locu~iuni prepozi\ionale (eu condi(ia, eLI exceptia). Felul cum s-a transmi s sistcmul conjunqiilor este prezentat mai jos, ill capitolul de sintaxa. ("{UI1 ,

cantarii - eanlarile - dintarilor.

Adverbul. Limbile roman ice ~ i-au creat, pe dii proprii , cu deosebiri de la un idiom la altul, adverbe noi care fac ca sistemul adverbial sa Sl' deosebeasca mult de cellatinesc. Cel mai des , In romana adverbul de mod are 0 forma identica cu forma de masculin -neutru singular a adjectivului corespunzator (trllmos, grell, ura l), fenomen sporadic In celelalte limbi romanice (it. chiaro , fr. clair, sp. claro), care arat:! conservatorismul Iimbii romane (excep\ie reprezinta adjectivulln -esc: romtlllesc, dar romclneste) . Unele adverbe roman ice au terminatii care nu sunt totdeauna etimologice (rom. -a: aicea, atuncea; -re: a.\·ijdere(a), pllrure(a); cf. ptg . alhl/res). Ca 0 inovatie romani di, aparuta Indi III latina vulgara , este ~ i reorganizarea microsistemului adverbului de mod cu continuatorii lat. sic : rom . asa « lat. eccum sic), it. , fr.. sp. si. ptg. sim. Romana nu are forma\ii analizabile (cf. altminteri) cu sufixul -mente, caracteristice pentru celelalte limbi romanice (it. certamenle, fr. certainemelll, sp. ciertwn enle , ptg. cerlamenle). Prepozitii. In latina vulgara, folosirea prepozi\iilor capata 0 mare extindere; se apeleaza la prepozi\ii ~i In situatii pentru care In latin a cJasica nu se foloseau (ad preceda nume propri i In acuzativ dependente de verbe de mi ~care : ad Alburnum). Rolul lor a devenit ~ i mai ,important odaUi cu disparitia flexiunii nominale, exprimarea relatiilo r dintre termenii unui context fiind preluata de prepozitii ~i de topica. Datorita acestei extinderi se produc modificari In sistemul prepozitional ~i apar 0 serie de transformari semantice. lmportanta este tendin\a de simplificare a sistemului prepozitionai: unele prepozitii dispar, altele pierd unele nuante semantice. S-au pastrat In limbile roman ice numai 128

Fapte inexistente sau mai putin frecvente In aIte limbi romanice. ca, de multe ori, romana prezinta 0 serie de arhaisme, dar ~i inova\ii , care au dus la apari\ia unor forme inex istente In celclalte limbi romanicc . Dintrc inovatii amintim: fle xiunca nominala cu articolul hotarat (omul - onwllti - omule) , plurale tipice In -Ie, -lIri , superlativul relativ - eel lIlai blln, forme de pronume specifice fmi , ifi, dci/1sul , numeralul ordinal (al doilea) , conjunctia sa, marca specifica a conjunctivului, condi~ionalul cu a,\" forme ale auxiliarului avea diferite de cele ale vcrbului cu sens lexical plin (a / are , am / avem, ali I aveti) , sufixe verbale noi ( -ez.). Alteori aceste inova~ii au du s la apa ri(ia unor catcgorii noi , spccifice 1i1l1bii romane (articolul posesiv, articolul demon strati v, prezumtivul ). Am vl'izut mai sus

Articolul posesiv (ai, a, ai, ale cu forma de geniti v plural alor) provine din lat. ad + •illll. Acest articol intra In componen!a pronu1l1elui posesiv ~ i a numeralului ordinal, Intrebuin\ari In care In cclelalte limbi roman ice Ii corcspunde articolul hotarat (al t(i ll , al doilea : it. ilIIlO , fr. Ie second , sp. el fUyo) . ~ i Insotqte In anumite condi\Li sintactice genitivul substantivului ~ i al pronumelui (rara echivalent In celelalte limbi romanice): acesl nepal al //l amei, acest nepol alilli; fr. ee neveu de ma mere, sp. esle sobrino de lI1i madre. Articolul demonstrativ (eel , eea, cei, cele cu forme de genitiv-dativ celui, celei, ce lor) provine din lat. ecce + " iflll, ca $i pronumele ~i adjectivul demonstrativ (acel, acea) de care s-a diferen\iat prin

afereza, caderea lui ([ ini\,ial , probabilln secolul al XVI-lea. Articolul de1l1onstrativ Leaga un substantiv articulat cu articolul hotarilt sau un 129

i'

nume propriu cu un determinant adjectival (omul eel bun, Stefan cd Mare), se folose~te pentru substantivizarea adjectivului ~i a numeralu llll (cei buni, cei Irei)!)i a constructiilor In genitiv ~i eu prepozitii (eel III taWlui, eel de aici) ~i intra In componenta formelor de superlativ rel ali, (eel mai bun, eel mai hine). La fel ca In cazul atticolului posesiv, ~i III acest caz, celelalte lirnbi roman ice au ea echivalent al articol ullil demonstrativ articolu l hoti:irat (it. i Ire, sp. los dos, fro Pepillle Brl'/ sp. el mas hermoso), dar ~i un pronume demonstrativ (it. quelle de /III padre, fr. celui de mall pere, sp. aquel de /IIi padre). TipuJ omul eel hlll/ nu are echivalent romanic. Prezumtivul. Romana are, spre deosebire de celelalte limbi roma nice, un al cincilea mod personal (prezumtivui), care apare ea valoarl' modalii ~i In alte lilllbi roman icc (itali ana), unde nu arc Insa forllll' specificc. III romana are doua timpuri: prezent (format din auxiliarul (/ fi la viitor, conjunctivul prezent ori conditionalul prezent + gerunziu l verbului cu sens lexical pi in: va}; mirosilld, sa}i -, ar}i -) ~i petf ec! identic cu viitorul anterior (vafi mirosit) sau cu conjunctivul perfec i conditionalul perfect. Ambele timpuri sunt eompuse. Cumulul de marti. Lilllba romana arc tendin(.a de acumulare a m,li multor mijloace pentru marcarea unei calegorii gramaticale, prill folosirea unor alternante fonetice In terna (In radacina cuvantului) ~j .1 unor afixe (tcrmina\ii) gramaticaie. Astfel,jhIIlWS, masculin singu lal darfrumoasa , feminin singular, se deosebcsc nu numai prin terminalil.: (zero - cl), ci ~i prill alternanta () / O{[. Tot a~a alhasln! singular ~l' deosebe~te de pluralul alba.wi prin terminatie u - i ~ i prin alternan(:t s / .\,. La vdn(1( - vine!i , avem patru mijloace pentru a face deoseb irea dintrc singular ~i plural: alternan\e\e ii / i, 0 / e, 1/ t. zero / i. Alternantele fonetice. Intr-o seric de forme , alternantele se datoresl difercntclor originare de accent din flcxiunea latina, care au prod us III romana modificarea limbrului vocalic: e / i (villu - venim), 0 / II (m or - I11l1ril11 , sorci - surari). in altele, alternantele vocalice sunt datoratc influentei vocalei urmatoare, despre care voi vorbi In capitolul d~' fonetici1: e / en (seara - seri, sec(u) - ,\('({cel) , 0 / ()(l (po(lrtc1 - portio joe - jO(lCa). AlternanteJe consonantice sunt, in general, la sfar~it lll

130

h'lIlei ~i sunt datorate aqiunii palatalizante a lui i flexionar: t / ((laM la(i, scot -sco(i) , d / z (crud - eruzi, vdd - ve zi, c / c(sac - saci, lIIi(' - mici, ple~ - pled) , g / if (fag - fagi, aleg - alegi) , s / s (urs ur.yi,jrumos - jrl/l1lo.~i , c()s - co.yi), .Ie / ,yt (musca - /1lu~·te, crese cre.~ti - ere,yte), .It / st (aeest - ace,)ti, gust - gusti - gusto), ,yc / .~t (1II1ISe - lJ1u.~·ti - nUt.~C(1). Andrci Avram a atras recent atentia asupra lIl'cesitatii ierarhizarii alternan~elor fonologice din punetul de vedere :11 randamentului lor functional, facand distinctia dintre altcrnan~ele allxiliare (num ite morfoncmc auxitiare de S. Pu~cariu) ~i cclelalte Illlillile de Avram independente . In timp cc alternanta 0([ / 0 Ulnare­ I/ori) este totdeauna auxiliara In limba Iiterara (d i stinc~ia dintre singular ~i plural cste Hicuta ~i prin desinente), alternanp c / c cste auxiliara !\'({C(l-vaei) ~i independenla (sac - .wci), fiind folosita ca semn distinctiv In abscnta unor desinente. Evolutie intern a sau influenta externa? Uncle deoscbiri fata de latina au fost cxplicate ca rezuJtate fic alc unor evolu\ii interne, fie ale lInor intlucntc exlcrne, de obicci vechi slave (rcamintcsc ca vechea slava are, III romana , rolul elcmcntului germanic din limbile roman ice occidcntale, dcci reprczinUi ccca ce sc nume~te supcrstrat) . Exemplul tipic este pastrarea genului neutru la substantive. Numai limba romana are 0 astfe! dc categoric, de felul lui smtlJl. - sc([une sau timp ­ till/puri. Recent acest fcnomen a fost explicat (1. Fischer) ca 0 rcorga­ ni zarc petrccuta 'in latina tarl.ic ~i care a avut loc In partCH orientala a Romaniei (unne ale unci stari de f:Jptc ascmanatoare cu cea din rornana cxisla in vechca ilalialla ~i In sarda) . Nu eslc dcci nevoie sa se apcJel.c la influcnta siava. Aceleia~i influente slave i-a fost atribuita de multi lingvi~ti ~i aparitia frecvcnta a formei reflcxi ve la uncl e vcrbc cu forma acti va In latina (a se ruga. (/ se jl/ca) , considcrata chiar ca 0 dovadit de trecerc a lalinei printr-o s(['[[clUra mentis "slavii". Fenomenul nu este caracteristie numai rom5nei, ci este 0 tendinta populara existcnta ~i 'in alte idiomuri rornanice: estc free vent In spaniol a americana ~i In franccza populara (s'aigrir, se croupir pentru aigrir, crotlpir) , a$a cum au ar~itat 1. Lope Blanch, respectiv 1. Vendryes. E. Vrabie considera cxp lieatia prin slava din romfma ca"a case exageration".

131

Exista trasaturi gramaticale care apropie limba romana de limbi di ll Peninsula Balcanica. (bulgara, albaneza): postpunerea articol lllil l hotarat (am vazut mai inainte ca, in limbile surori, articolul hotarat t:~ ,," antepus), formarea numeralelor cardinale compuse de tip unsprez(,(" doisprezece pan a la nouasprezece ~i cele care denumesc ~CC ilL (douazeci . treizeci ... l1olulzeci). Pentru primul dintre aceste fenom clh - postpunerea articolului hotan1t (casa , calul) - s-a propus I I t:xplicatie interna (AI. Graur invodi pozitia adjectivului determinan ll Cit prive~te numeralele de tipul unsprezece, estc de observat ca ele SlIlll formale din elcmente latioe~ti, dar Jura 0 construqie nealestata 'in lali lid ltnus super decem "unul peste zece" , 1n care spre « lat. super) are 1111 sens inexistent 'i n romana actuala . Se considera, de obieei, ca acc'-Il' construqii au avut ca model construqii din alte limbi (veche slav:! substrat). In ultimul timp se presupune, pentru construqiile respectiw ca au putut sa apara fie independcnt de situaria din alte Iimbi, fi e CI rezultat al transpunerii in latina a unei construqii similare din subslr;11 adica din limba traco-daca (Gr. Brancu~, r. Fischer). Prima ipoteza , llt ' ca punct de plccare sistemul crcstarii pe raboj: II se noteaza facan u () crcstatura deasupra primelor zecc (se ~tie ca pastoritul a fost ocupa!i;1 dc baza a populatiilor romanice din regiunile noastre, ceea ce facl' verosimila ipoteza cxtinderii construqiei la populatiile invecinate) . 1\ doua ipotcza , care prcsupune transpuncrea din limba traco-dadi a uncI constructii similare, de~i nu are nicio dovada materiala, nu e::.lt: ncvcrosimila; daca admitem accasta ipote/,a, fenomenul ar trebui datul in prima parte a perioadei romane, 'in epoea bilingvismului daco-roman. ~i ar trebui restruns la zonele rurale, fiindcii centrcle urbane , supusc ~eolii , nu puteau ignora sistemullatin traditional de numarare. Cea mai raspandil8. expIica!ie este cea a modelului ILiat din vechea slava. Alte fapte romanesti inexistente in limbile romanice. Am pre­ zentat pana acum particularitatile morfologice ale romanei expuse 'ill cele mai multe dintt'e lucrarile anterioare. In timpul din urma au apal'ul Insa 0 serie de contributii, mai ales ale unoI' speciali~ti straini, care cvidentiazi:i ~ i aIte trasaturi ale limbii noastre. Dintrc aceste contributii mentionez articolul recent (1996) allui Hans-Martin Gauger, Les parti­ (ularites de la langue roumaine, care prczintii 0 serie de trasaturi inexis­ tente'in celelalte limbi roman ice . Pc Llnele dintre ele Ie-am prczcntat mai 132

'.lIS. Le reproduc pe celie pe care nu Ie-am discutat, Intr-o simpla "lIumerare, Tara a stabili 0 ierarhizare a lor (a~a procedeaza, de altfe!, ~i II .-M. Gauger): • - absen!a obligatorie a articolului hoUirat dupa prcpozirie (pentru "liSa), cu exceptia prepozitiei cu (CLl trenulj sau daca. substantivul este IIrmat de un determinant (pentru casa universiturilor) ori este un "lIbstantiv personal (pentru tata); - folosirea articolului hotiirat la numele de ora~e: Bucure,Jti: lIucurestiul, Paris: PariSlll;

- Intrebuin~area obligatorie a articolului hotarat la numele de locuri l'llmpuse : Bucure~·tii-Noi, Vatra-Dornei; aceste nume se ~i deelina: Vetrei-Dornei:

- posibilitatea intercaliirii unui adjectiv 'in grupul nominal substantiv + prepozitie + substantiv : un satfrumos de munte; - genitivul ~i dativul, care nu se deosebesc din punet de vedere formal, sunt diferentiate prin topica: am dat cartea elevului "j'ai donne Ie livre de I' eleve", "j' ai donne Ie livre a I' elevc", dar am dat elevului mrtea "j'ai donne Ie livre a I'eleve"; - existenta unor forme speciale pentru genitivul ~i dativul nume­ lor proprii de persoane (casa barbatului , dar casa lui Ion); - substantivizarea cuvantului pentru "suta": 0 sulCi, doua sute ~i eu articolul hotarat: suta , genitiv-dativ sutei; - Intrebuinrarea obligatorie a unei prepozirii (de) 'intre numeral ~i substantiv de la 20 In sus, afara de cazurile In care ultima parte din numeral ul compus este unu I dintre numeralele \-19: 0 suta de zile. 0 suta douaz.eci Si unu de studell(i, dar 0 sulCi una zile, 0 suta lloliCisprezece studen(i;

- exprimarea ideii de"a vorbi intr-o anumita masura 0 limba" prin adverb (a vorbi romane.yte). Gauger considera ea acest fel de a exprima conceptul respectiv este mai "coreet" decat In alte limbi (parler franrais. to speak French) ~i ca procedeul corespunde tipului latin (~i grec) laline loqui . Romana moderna poate folosi ~i tipul a vorbi franceza, existent 'in alte limbi romanice; - Inlocuirea posibila a pronumelui (adjeetivului) posesiv (chiar il inlocuie~te, in general) prin pronume!e personal ~i reflexiv In dativ: un strain care ne fnvata limba, (i-a venitfratele, ,Ji-a vandut calul;

133

- existenta a doua grade la pronumele de polite~e: dumneata kil genitiv-dativ caracteristic dumitale) ~ i dumneavaastrcl. NUIll :11 portugheza are doua fonne (voce, Vossa Excelencia), dar situu\ia nu l' ,11 la fel ca In ramana; - existenla a doua posiblitali de exprimare a posesiei la perSO'I!1.1 a III-a singular: capillll sau (sexul posesorului nu este indicat). d:1I capilullui (ei); cf. fr. sa maison, it. sua casa; - existen~a a doua pozilii ~i a doua forme pentru adjecti\ II I pronominal demonstrativ: acesl film mi-a ph/cut, filmul aCf's{(l 1111 II placut (cf. fr. ce film, sp. esta pelfeula) ; - folosirea a trei paradigme diferite la verbul a vrea: lexica!.! (vreau, vrei, vrea, vrem, vreri, vor), verb auxiliar (voi, vei, va, vom , veIl vor). forma abreviata de auxiliar (ai. ei, 0, oIII , eli, or), ultima fii nd populara; - substituirea (In compara\ie cu celeIalte limbi romanice) ;1 infinitivului prin: a) participiul trecut precedat de de (=supin): bun de b(7ut (fr. bOil (, boire, sp. buena para beber); b) gerunziu: aud strigund (fr./elLtends crier); - existen~a a trei forme pentru persoana a III-a singular indicativ prezent de la verbul afi: este. e, ~i -; (unde-i mormuntullui Stefan eel Mare) .

Fapte imprumutate. Existii In romana ciiteva fapte care all [0" atribuite unor influen~c straine; cle ocupa InSa, In general, 0 po z i~ il' pcriferica. De semnalat modificari In structura semantica a uno!" prcpozilii sau locu\iuni conjunqiol1ule, carc au la baza asemanare:J funC(ional5 a prepozi\iilor ~i conjunqiilor din romana ~i din limbilc ell care ea a intrat In contact. Astfel, sp re deosebire de celelalte li mhi romanice, .Ipre « lat. super) are ~i sensu I de direqie, explicat ca () influenta slava sau autohtona (W . Meyer Lubke) sau doar slava (AI. Niculescu). ln situalie asemanatoare sunt prepoziliile aSl/pm (a areo eheia asupra sa), III ((/ se de!;hiza in profesor) care au c5patat sensu I fr. sur, respectiv en, In vorbirea oamenilor instrui(i. Nu Jipsesc nici prepoziliile imprulllutatc de romana: unele erall folosite in limba traducerilor din slavona ~i au disparut (be z, na, of, {lO . 2a), altele, neologice, provin din limbile romanice sau din latina, fiind

IIllprumutate incepand din secolul al XIX-lea: a (trei saci a cinci ki/ograme fiecare), contra, per (da 30 de lei per kilo), supra 'in limbajul Illatematicienilor, via (adresat lui via sora mea) . Mioara Avram, ITItr-un :1I1.icol cOllsacrat acestor Impmmuturi, subliniaza di uzullor este limitat, liind situate la periferia limbii comune (exceplie face contra, admi,s in londul principal lexical de AI. Graur). Sunt prepozitii care caracteri­ I.caza varietati funqionale de tipul limbaju1lui tehnic ~ i ~t iintific .

SINTAXA

o situa~ie similara exista ~i in cazul diverse lor raporturi de \lIbordonare. In latina existau multe conjunc~ii de acest tip, dintre care dteva (cum, quod, LIt) aveau mai multe valori . Cele mai multe pierd Inen ~i dispar In trecerea de la latina la limbile romanice. S-au pastrat III toate limbile roman ice doarquando (rom. eand, it., ptg . quando, fr. 'II/and , sp. cuando) ~i quomodo (rom. cum, v. it. como> it. come, fr. ("(Imme, sp., ptg. como). La acestea doua poate fi adaugata si, de ascmenea panromanici1 (rom. sa, it., ptg. se, fr., sp. si), dar care are In romana mai multe Intrebuin~ari decat In celelalte limbi romanice, unde continua sa introduca circumstantiale conditionale.

Se afirma, de obicei, ca sintaxa este un sistem mai pu~in rigid dec[iI cel morfologic . Aceasta constatare I~i gase~te oglindirea ~i In felul CU II I s-a transmis ~ i s-a reorganizat inventarul de conjunqii latine~ ti carv exprimau diferiteIe raporturi sintactice ~i semantice de coordonare ~i subordonare. In aceasta reorganizare s-au pierdut numeroase conjunqii din latina clasica, dovedindu-se de prisos pentru nevoile de comunicarc ale vorbitorilor cu 0 viata social-economidi ~i intelectuala reduse 1; 1 strictul necesar, a~a cum erau ele In epoca latinei tarzii. Acest proces de reducere a inventarului de conjunqii se Incardreaza in ceea ce s-a petrecut In domeniullexicului In general, unde 0 serie de sinonime all disparut (In cazul de fata, au disparut conjunctiile care Indeplineau funqii mai mult sau mai putin identice). A~a se ex plica de ce limbi lc roman ice au mo~tenit un numar foarte mic de conjunqii din latin a . Dupa constituirea limbilor romanice s-au creat, prin mijloace proprii, conjunqii noi cu elemente de origine latina, menite sa satisfaca nevoilc de comunicare mai complexe.

Elemente eonjunetionale eu 0 raspandire Iimitata. Pe langa aceste conjunqii panromanice, s-au pastrat ~i alte conjunqii cu 0 nlspandire limitata ~i, mai ales, au fost folosite cu valoare de conjunqie alte parti de vorbire, mai ales adverbe. In domeniul coordonarii remar­ dim: rom. ~i < lat. sic (copulativa), rom. sau « lat. sic + aut) ~i ori, ue origine latina, dar neclara, ambele fiind disjunctive. In toate Iimbile romanice, cu excep~ia romanei, adverbul latinesc magis cvolueaza de la sensul "mai degraba" la "dar", devenind conjunqie lipici1 pentru coordonarea adversativa (it. ma, fr. mais , sp., ptg. mas); aceea~i valoare adversativa au in Iimbile romanice urma~ii lat. per hoc, ' por hoc (it.pero, sp., ptg.pero) carora Ie corespund In romana dar , iar, amandoua latine~ti, dar avand 0 etimologie necIara, fnsa « lat. ipsa) , ei, din pronumele ee. Cu valoare de conjunc~ie conclusiva este folosit In unele limbi romanice lat. dune (it. dunque, fr. done) ~i ablativullatinesc loco (v. it. loco, sp. luego, ptg . loco). In romana deei este 0 crea~ie proprie. La acest inventar ar putea fi adaugat, pentru exprimarea raportului de coordonare disjunctivi'i, 0 creatie proprie tuturor limbilor romanice, care pome~te de la conjunctivul verbului "a fi" (rom.jie ... jie, it. sia ... sia, fr. soit ... soit, sp. sea ... sea). Yn domeniul subordonarii, dintre conjunqiile cu 0 raspandire mai Iimitata in Romania se deta~eaza quia (rom., V. it., v. sp., V. ptg. ea) ~i quod (rom. ca, dial. it. merid. ko) pentru a introduce completiva directii . Dintre celelalte amintim: quam (rom., d. it. sept., V. sp., V. ptg. ea), quantus (rom. cat). Romana are cel mai bogat ~i mai original inventar de conjunqii subordonatoare, simple ~i compuse: pe langa cele mo~tenite din latina, romana a creat multe conjunqii (caei, daea, dqi, pana < lat.

Elemente eonjunetionale panromanice. Pentru exprimarea celor patru raporturi de coordonare (copulativa, disjunctiva, adversativa ~i conclusiva) se pastreaza la nivelul Intregii Romanii doar dou a conjunqii copulative et (v. rom . e, it. , ptg. e, fr. et, sp. y), cu valoare pozitiva, ~i nee, neeque (rom. niei, it. ne, fr., sp. ni, ptg. nem), cu valoare negativa , ~i 0 singura conjunqie disjunctiva aut (v. rom. ~i reg. au, it., cat., sp. 0, fr., ptg . ou). Nu s-a pastrat nicio conjunqie adversativa care sa fie panromanici'i .

136

137

paelle + ad} ~i locutiuni conjunqionale, mai numeroase ~i mai van;:I, dedit in celelaIte limbi roman ice (mcicar cd, chiar dacd, pentru co. rill / moment ce, atunci cand). Cele mai multe dintre aceste conjullIlll compuse sau locu!iuni conjunqionale au aparut pentru expri m:l ll , raporturi lor de subordonare. Este important de precizat di cle apal' 11 1. 11 ales 'in scrieri literare, vorbirea populara continuand sa exprilill raporturile sintactice cu ajutorul conjunqiilor curente, intr-o fra/" II' care predomina coordonarea. Incepand din secolul al XVII-lea, od ;11 I cu traducerile literare , dintre care se deta~eaza Cazania lui Varlaalll Noul Testament de la Balgrad , texte raspandite 'in toate regiunil c eI. limba romana, fraza cu numeroase subordonate ia amploare. I. G hL'I I" a aratat cum 0 serie de construqii sintactice aparute 'in secolul .11 XVI-lea - unele datorita unor modele straine , altele ca urmare a unlll manierism sintactic ce opunea limba scrisa limbii vorbite _ dispar I I I perioada J 830-1881, cand se precizeaza profilul modern al sinta.xl'l romanei literare, determinat de doi factori (infllJen!a limbii vorbite ,0,, 1 modelul oferit de structura sintactica a limbilor romanice , cu deosebin: a sintaxei franceze). AsisHim astfel la 0 reromanizare a limbii roman l' . proces ce corespunde perfect la ceea ce s-a intiimplat in cazu l vocabularului ~i al formarii cuvintelor. ' ,f

Inovatii romanice. Exista doua particularita!i sintactice prin can: limhile roman ice se deosebesc de latina: exprimarea complementului direct ~i reluarea prin pronumc personal a complementului necircum. stan!ial (direct sau indirect) .

Complementul direct este funqia specifica a cazului acuzativ ~i SL'

construie~te, In general, fara prepozitie. In unele limbi romanice, dintn:

care se deta~eaza roman a ~i spaniola, complementul direct poate ave"

o mardi prepozitionala (pe In romana, a in idiomuri iberoromanice ~i In sarda) in anumite condi!ii semantice, de obicei in cazul numelor de persoana (rom. 0 wId pe mama, fl wid pe Petru , sard. abbo bis-to (I mamilla, sp. he visto a Pedro, ptg. vi-o a ele lUi. prar a ). Punerea in relief a complementului (direct sau indirect) prin reluare sau anticipare printr-un pronume I~i face apari!ia In latina; In latina tfu-zie, sporadic, numele putea fi reluat printr-un pronume. Pentru majoritatea limbilor roman ice fenomenull~i are originea In latina ~i este direct legat de dezvoltarea, In latina vulgara, a unui complement direct

p!cpozirional cu lat. ad (sard. , it., cat., sp ., ptg. a). Acela~i proces are 11ll' mai Ulrziu In epoea romanica , dar eu prepozi\ii distincte ~i !lIdependent de la 0 regiune la alta (rom . pe) . Fenomenul este insa mai I ;lspfmdit In Iimbi)e iberoromanice ~i In romana (rom. i-am wlz.ut pe ei, t! vad pe Ion, sp. a m( me vieron , 110 10 veo a Pedro - complement direct - sau lie ti se cllville totld, i-au dC/t copiiuiui, sp. a mi me Rusta II/cis el otro - complement indirect). Concordanta timpurilor. Una dintre trasaturile importante ale sinlaxei latine~ti este concordanla timpurilor (consecutio temporwn), l'unoscuta ~i sub numcle de coresponden\a timpurilor. Este yorba de un mmplex de reguli care stabilea 0 anumita conformitate temporala (~i modala) Intre predicatul propoziliilor care sunt in relatie (de coordonare sau de subordonare) intre ele. Aceasla trasatura slintacticii, respectata rnai riguros In lalina Iiterara ~i aplicata cu mai pu\ina strictete In latina vorbita, continua sa se manifeste, dqi nu totdeauna a~a de strict, ~i in limbilc romanice . Pe de altil parte, limbile romanice au introdus ~i clemente noi , datoritii In primul rand aparitiei unor forme necunoscute inainte (conditionalul , tjmpurile compuse, in franceza ~i timpurile supracompuse). Singura limba romanica In care corespondenta limpurilor este relativ libcra este romana, timpul regentei avand 0 influenta mai redusa asupra timpului propoziliei dependente . Aceasta libertate a concordantei timpurilor este mai evidenta cand estc yorba de conjunetiv. In romana, unde conjunctivul are doar doua limpuri, corcspondcntele verbale sunt simple: verbul regent este urmat de prezentul conjunelivului pentru redarea raportului de simultaneitate­ posterioritale ~i de perfectul conjunctivului pentru redarea anterioritatii, oricare ar fi limpul ulilizat (vreau / a.lft vrut sa citesc aceastij carte, lUI .)·tiu / .)·tiwn sajijdcut greseli) . Ele sunt deci mai simpIe decat In latina ~i decat In celclalte Iimbi romanice, unde conjunctivul arc patru sau ~ase timpuri . Prin aceasta partieularitate a ei , romana prezinta 0 fraza mai libera , mai simpJi:i , a~a cum au toate limbile In care caracleruJ vorbit , oral , predomina. Topica.O transformare importanta In trecerea de la latina la limbile roman icc a avut ~i topica , adiea ordinca euvintelor. In latina ea se caracteriza printr-o mare libertate, flexiunea nominala avand un rol

138 139

important In indicarea relatiilor dintre termenii aceluia~i "11111 11 (desinentele marcau rolul cuvintelor In fraza) . Este c1asic exempl ll l , It se da pentru a ilustra aceasta particularitate a latinei: "Petru h;II , ' I Paul" se putea spune, tadi ca Intelesul general sa se schimbe pre,1/l ll ill In ~ase feluri : Petrus Pau/um caedit, Petrus caedit Paulum, PIIII III/ ll

Petrus caedit, Paillum caedit Petrus, caedit Petrus Paulum, 1'1 11 , 111 Paulum Petrus. In latina vorbita se dezvolta tendinta, ate, l;iI:', III

inscript ii ~i texte latine~ti tarzii, spre tipul de topid! subieci III' dicat-obiect, preferata de limbile roman ice . Aceasta ordine estc 11 1'11 roasa In franceza , unde topica are rol sintactic In construqii de Id lll Paul frappe Pierre ~i unde schimbarea topicii Inseamna schimo.1I 1 I funqiei sintactice (Pierre devine subiect, iar PauL obiect). In rol11;II I,1 la tel ca In restullimbilor romanice, topica este relativ libera, adic,l lI ll , fixa (ca In franceza), dar nici absolut libera. Mioara Avram sintetizc lI,) aceasta caracteristica a romanei. Pe de 0 parte, se poate Consl"!.1 preferinta pentru 0 anumita topica, cea existenta ~i In celelalte li " IIII romanice , iar pe de alta, In unele situatii (putine speciale) topica : II L' caracter fix (ex.: locul unor pronume neaccentuate _ ma striga, 11/ /I strigat - sau al propozitiilor consecutive, totdeauna dupa regen la /111 - ea se sim(ea asa de proasta fndit se temea sa-i vorbeasca). Cele m"j multe parti de propozitie ~i tipuri de propozitii coordonate ~"II subordonate cunosc doua topici: antepunerea sau postpunerea fata de termenul de referinta; una este cea obi~nuita, cealalta e considercll:1 subiectiva, afectiva sau expresiva. Relativa libertate a topicii III propozitie se explica prin caracterul flexiunii (mai ales nominale) ~i implicit al acordului, cu folosirea lui pe ca marca a acuzativul ui complement direct ~i cu fenomenul dubliirii complementului direct ::.i indirect prin forme neaccentuate ale pronumelui personal. Catev rom.furcii , lat. cradunz > rom . crud; lat.jocltlll > fo e, lat . popuLum > plop). La Inceputul istoriei limbilor romanice s-au produs 0 serie de modi ficari fonetice, ca diftongarea vocalelor accentuate, despre care voi vorhl mai jos, schimbari In localizarea vocalelor care au dus la aparitia VOGI lelor anterioare labiale In franceza (saeur, peu , pur), inchiderea timbru lui a neaccentuat avand ca rezultat voeale noi asemanatoare lui ii dill romana, nazalizarea vocalelor, care, In unele idiomuri (france;;1. francoprovensala, portugheza, dialecte retoromane), se pastreaza pam', astazi, iar In altele a disparut (In vecbea romana exista 0 nazalizare I II anumite contexte, dar ulterior a disparut). Modificarile fonetice mentionate nu au fost acelea~i In toatl' limbile romanice ~i de aceea nici sistemele vocalice nu sunt peste lot acelea~i: spaniola are eel mai redus sistem, cu doar cinci vocale l a, l . i, 0, u/; romana - 7 la, e, i, a, 1, 0, u/, la fel ca italiana ~i catalana la . E, e, i, J, 0 , u/ , dar italiana ~i catalana au doua vocale medii deschi sl' IE, JI, spre deosebire de romana, care are la , 11. Portugheza are acel a~ i sistem cu italiana ~i catalana, dar are In plus 0 vocal a neutra I'J/. asemanatoare rom. a (unii considera ca portugheza are ~i vocale nazak Cll valoare fonologica). Franceza are 15 foneme vocalice. Aceea~ i este situatia 1?i In cazul consonantismului , In sensul ca III trecerea de la latina la limbile roman ice consoanele noi au d1patat statui de fonem . Astfel, In cazul africatelor, italiana , romana ~i spaniola au un fonem lei (ceara - cara, it. cera - sera, sp . acha - oja), italialli1 ~i romana au IV, Ig/, italiana are Idz/ pe care I-a avut ~i vechea roman ~ .

146

In alte limbi roman ice (franceza ~i portugheza) consoanele africate, existente In sistemul romanic primitiv, s-au transformal In fricative. Nici sistemele consonantice nu sunt identice In toate Iimbile romanice. Mai conservator este sistemul italienei. care men\ine atat sistemul geminatelor din latina (ba chiar 11 dezvolta) , cat ~i fonemele dezvoltate In faza romanica primitiva (africatele Ie, \, g, dz/, fricativele Is, z./). Tot simplif'icat este sistemul spaniol (din evolutia interna au rezultat Insa: 181, asemanator engl. th, lxi, cunoscutul jota ~i africata IC/; in plus spaniol a pastreaza vechea opozitie dintre II'I ~i Irr/). Sistemul tonologic romanesc pastrcaza tonetismul romallicei primitive (africatele Ie, g, V; Idz/ , existent In vechea romana , a devenit Izl) , ~i are doua toneme II< , g/ , rezultate din evolutia glUpurilor latine~ti c/, gl (tat. clauis >v. rom. cl'aie > cheie, glacies > v. rom . gL'aro > ghea(O). Dupa accstc consideratii generale despre schimbarile petrecute In trecere de la latina la Iimbile romanice, necesare pentru a In\elege de ce nicio Iimba romanica nu seamana cu latina, rna opresc la ciiteva deosebiri dintre romana ~i cele'lalte Iimbi roman ice. Trebuie sa precizez de la Inceput ca toate aceste deosebiri pot fi explicate prin evolutia diferita a structurii fonetice latine~ti care stala baza limbilor roman ice (niciunul dintre sunetele noi aparute pe teren romanjc nu este astdzi raspandit in toate idiomurile romanice).

Rom. a, i. Cele mai caracteristice vocale romane~ti sunt a ~i f. v()cala asemanatoare lui a romanesc exista In diverse limbi

o

roman ice (portugheza , retoromana, catalana, dialecte italiene~ti meridionale) ca rezultat al tendintei de scurtare a silabei neaccentllate ~i de suprimare a distinqiilor dintre vocalele neaccentuate . ln romana d a aparut in urma Inchiderii lui a neaccentuat (Jat. casa > casa) sau in a~a numita "pozitie nazala", adica atunci dind a (accentuat, de data aceasta) era urmat de un Il simplu intervocalic sau de n sau m urmate de 0 consoana (lat. canem >v. rom. c;)ne > cdine , lat. cantat> v. rom . c;}ntii > dinta, campus> v. rom. c;;»npu > camp). Am notat pentlU faza veche a romanei aceasta vocal a prin ;) pentlU ca ea nll se diferen\ia inca de f (vezi mai jos). Vocala d a mai aparut ~i In urma influentei unei consoane (r forte sau labiala) asupra lui e, i Oat. reus> v. rom . rdu, lat. riullS> v. rom. ' r:m > diu, lat. melwn > 111£11'). In toate accste cazuri aparitia lui a este de natura fonetica ~i, a~a cum a subliniat Andrei

147

Avram, la fel ca In portughcza, in dialcctul napoliran ~i 1n dialect III catalan din Ma1\orca, vocal a [g] poate sa apara ~i In silaba accentuaLI De aceea, nu este necesar sa invocam pentru aparitia lui () din rOmJ II:1 influenta substratului trac sau a superstratului slav, a~a cum ,\' sustinea de obicei (Philippide afirma di limba traea era plina de oj. CII atat mai pu\in trebuie sa ne gandim la 0 explica\ie extema pentru 0 scm de forme din paradigma verbala, ca ~i din pluralul anumitor substant i\'\' feminine , care au astazi [al pentru Ial accentuat. Este yorba dl' persoana I a indicativului ~i a conjunctivului prezent la verbele dr conjugarea J (luera, maned, alaturi de lucre!, maned) ~i de pluralul ill -i al substant,ivelor feminine cu un [a1 accentuat In tema (more - miil i . carte - carti; cf. Insa ~i voci,fmgi, cu a pastrat) . In toate aceste cazull avem a face cu fcnomene relativ recente: forme vechi la verbe eu (I netrecut la a se pastreaza diaiecta'i ln istroromana ~i sporadic In grai uri maramure~ene ~i moldovene~ti, iar pluralul de tipul cdr(i nu apare 111 unele texte rotacizante din secolul al XVI-lea. Avem a face cu forml' analogice care, In cazul verbelor, au contribuit la diferen\iere;1 formelor din aceea~i paradigma (lucram - lucram, /ucrd - luera) . S - ;I subliniat adesea (mai ales S. Pu~cariu) ca limba roman a are tendin\a dl' a marca deosebirile dintre diversele forme din paradigma numelui ~i a verbului nu numai prin desinente, ci ~i prin altemante. Am pus aceast11 tendinta pe seama faptului ca limba romana a fost, mai ales, 0 limbii orala, in care nevoia de a face distinqie Intre formele aceleia~i paradigme a fost mai puternica dedit In scris. Alternanta aid apan: astazi mai ales In vorbirea nelngrijita (soli1Ii, jahrici) ~i la 0 serie ell: cuvinte in care altemanta nu se produce in limba literara. Am vawt mai sus ca 0 vocal a centrala asemanatoare lui (/ exista si In sistemul fonologic portughez (se noteaza fonetic r B 1~i, dupa unii. chiar e mut din franceza, notat prin [g], ar avea valoare fonologica). Remarcam di in portugheza aceasta vocala centrala are valoare fonologica numai In perechea constituitii din forma de prezent opmlj celei de perfect simplu al verbelor de conjugarea I (lalamos - cu I BI "vorbim" ~ fa/amos eu Ia! "vorbiram") . In romana a cu valoare fonologici.i, adica folosit pentru a distingc cuvinte ~i fonne gramaticale. are 0 extindere mult mai mare. La aceasta situatie s-a ajuns , In primul rand, datorita faptului ca In romana articolul definit sau horarat, existent In toate limbile romanice, este postpus: romanii spun cosa, in care

148

articolul provine din 'Iat. ilia, spre deosebire de italiana sau spaniola, Tn care se spune /a casa, cu articolul prepus. Pe de alta parte , dailoritii transformarii IU,i 0 neaccentuat In (/ (vezi mai sus), forma neartieulata cste casa. Avem deci cma, nearticulat , ~i cosa, articulat. Prin urmare Ii ~i a se opun, dupa cum se opun s ~i In din sac ~i mac. Ulterior, a a fost folosit pentru a distinge diverse alte forme gramaticalc:. Sistemul vocalic al romanei Iiterare actuale arc doua foneme mai inchise decat [al in stria centralii: Ia! Si III. Aceasta situatie nu se regasc~te in nicio aWi limba romanica (portugheza are doua vocalc centrale, dar raspandite nurnai In anumite varietali dialcctalc , fara sa cxiste opozilie fOl1ologica Intre ele). Andrei Avram a demonstrat ca opozi(ia I a I : I i i este rclativ reeenta In dacoromana (este posterioara secolului al XVI-lea) ~i ca In numeroase graiuri aromane, l11eglenoromane ~i istroromane exisla 0 singura vocalii centralii de timbru neutru (de altfel , mai vechilll d a lost conservat ~i In unele graiuri dacoromanc~ti, in cuvinte ca dinrai, ralhar, cu c1 corespunzator lui I din romana literara). Faptul ca romana a mcrs Illai dcparte decat portughcza. fono­ logi zand distinqia fonetica dintre vocal a central a semidcschisa (0) ~i vocala centrala inchisa (I), a fost explicat de Andrei A vram prin prcsiunea exercitata de sistemul de altcmante vocal ice din romana: v[ alr (pI. veri), r[alni (cf. mila), unde (7 alterna cu e sau eu a. au pastrat vocal a semideschisa, In timp ee (i din '" val' "var", 'vciri, care nu era telmen alullei alternan(e. a devenit i: var, vtirf. Accst renomen este deei caracteristic pentru romana. dar nu are nicio legiHura cu fapte mai mult sau mai putin similare din alte limbi . Diftongii ~, (}ll. Sunt considerate caracteristice pentru roman a grupurile vocalice f\:!a], IQulln care primlll element este nesilabic (adicu semivocala), a)a Incar grupul estc un dilitong. E ~i 0 accentuate, sub influenla vocalelor din silaba urmatoare C/ , a, e, se transforma in diftong: neagrc7, poana, dar negi'll, pon({(). Diftongi asemanatori existil In diverse idiol11uri roman icc (retoromana , occitana, dall11ata, dialecte eatalane, franceze si italiene). Am expl icat aparitia acestor diftongi prin fenomenul metafoniei, care cstc [oarte raspfmdit In limbilc romaniee (dialectelc italicne~ti meridionale , di alectul leonez , portugheza): vocalele accentuate se pronun\au mai deschis , cand crau urmate de

149

vocale deschisc sau medii, ~i erau Inchise, cand erau unnate de vocalr Inchise. In romana comuna, deci In epoca de comunitate a celor pal rll dialecte romane~ti (dacoroman, aroman, meglenoroman, istroromanl , e ~i 0 accentuate urmate de a, d, e s-au pronuntat mai deschis d ec ~1 1 atunci eand erau urmate de i, lI; nfElgrD.l1fE]gre, dar n[eJgru, n[e1Rl'i , nep[J]t;:), neplJ]te, dar nep[oltu, nep[olri (0 situatic de acest fel exist;! astazi In sarda). Erau de asemenea deschise vocalele din monosilabeil' care continuau formelc latine~ti det, stat (dt I': J, strI': 1), ceea ce arata C;I deschidcrea vocalelor accentuate s-a produs $i In silabele Finak Fe nomenul descris aici , care din punet de vedere fonetic este 0 ani i cipare a gradului de deschidere al vocalei finale atone urmatoare, c,tl din punct de vedere fonologic 0 varia(ie vocaliea In care un Fonellt vocalic se realiza III doua variante , In funqie de cOIltext: 0 variant ;1 aparea daca uITnau vocale care au determinat Illchiderea ~i 111 res!l!i Romaniei (I i I, I u I), alta aparea daea nu urmau vocale Inchise. Roman. 1 nu se opune, clin acest punct de vedere , limbilor romanice. Voc alek finale din romana, la rel ea In portugheza, au 0 valmu-e morfologica I1W I evidenta $i de aceea aqioneaza asupra vocalelor accentuate, chiar dac.1 erau slabe din punct de vedere fonetic , din cauza ca erau neaceentualt' , Avand un cfimp larg de dispersie, deci putand fi pronun\ate cu 0 voca!.l oricar de desehisa , fara sa se confunde cu alte fonem e. variantele I ~' I , h I au fost pronunptc tot mai descbis ~i au ajuns, Intr-o anum ita epol'(1 a romanei comune pe care nu 0 putem preciza, la dirtongii 1' cat. car , sp., ptg. wro); In cazullui I ~i n gemi n;l l, ' devenite consoane forte , suplimcntul dc durata ~i de energie care exi' I.1 la geminatele nn;;i Il a avut ca efect palatalizarea acestora (Iat. 011/11/ \ > cat. any, sp. aifo , lal. .Iello >cal. sella, sp. silla). In aile idi ol111 111 romanicc opOl.i!ia simplu ~ gemillat s-a pastrat prin slabirea arti eul;lIl1 eonsoanci simple pana la dispari!ie ~i prcluarea de ditre gem inal;1.1 articula!iei simple (In portugheza ~i gascona , sonantele si nlJl lt intervocalice I ~i 11 au disparut, iar fostele geminate se pronun!a C:I ,. consoana normala: Iat. luna > ptg., gasc.lua, dar lat. (l1//UIS > ptg. (If II , lat. filum > ptg. jlo, dar lat. cahallus > ptg. cavaloJ. Un fenoll ll il aSemanator CLl cel descris mai sus s-a petrecut ~i la celclaltc con ~(l~II" In limbile romanice oce,idenlale, eu excePtia ilalienei, unde se pJl>ln',1 za vechea opozi!ic , oclusivele geminate s-au transfonnat In C On ~I\;III' simple, In timp ce oclusivele simple primare intervocalice se ~(l i lil rizeaza sau se transfonna In fricative (ori dispar. ea In franc eza): \'11 foclls> il.jiwco, sp.filCgO, ptg.jC)go, fr.Ieu: lat. rota > il. m otu ~ p rueda, pIg . roc/a, fr. roue; lat. SUCC ltS > sp., ptg. SOU), f1'. S(/C : ].11 cupillu.1 > sp. cahello, ptg. ca/)elo, fr. chapeau < "'cape/Ius. In roman a a avut loe aeela~i proees de tral1sformare a opozi! iVI Ii, cantitate cOllsonantica Intr-o opozi(ic de forta. In care geminatele all II . I asimiIate ell ini!ialele ~i au deven it eonsoane forte, In timp ce 11111 I, 152

consoane simple ~i-au slab it artieula!ia ~i s-au transformat (11 ~i l). Opo­ zi(ia latina dintre I r I ~i I IT I s-u pastrat multa vreme , a~a cum este ea astazi In spaniola. In textele romane~ti din seeolul al XVI-lea se gase~te, alaturi de r, 5i un'r eu mai multe vibra!ii, ca In spaniola, notat fie prin rr (arrafa, rrapaus), fie printr-un semn special derivat dintr-un r glagolitic. Consoana IT aparea In euvintele mo~tenite exaet ca In spaniola aCluaUt In interiorul euvantului, atunci cand etimonullatinesc uvea un rr, saLl la Inceputul cuvantului (se ~tie ca In spaniolii I' se pro­ nunla forte, cu mai multe vibratii, chiar daea este notat cu un singur r: rueda "roata"): rrugdciunei, rrece , (,(lrmre < lat. carraria,fierru < /of. ferrum, (arc! < lat. ferra apareau alaturi de acoperi < lat. occo( 0 Jperire, ureche < oric/a In care aparea un r . Existenta celor doua feluri de I' (forte ~i slab) a lasat urme indirecte pana astazi In influenta exercitata de r forte asupra vocalelor urmatoare: voealclc Ie'], [i I sc transfomla In laj, III dupa I' forte intervocalic (notat If] - rOll , diu, ur(}sc, IIrl, In timp ee se pastreaza nesehimbate dupa r simplu (lat.perire > pieri). Si opozi!ia dintre Inl ~i Innl s-a pastrat III romana sub 0 forma diferitii, In care consoana simpla a devenit consoana slaba, iar geminata 0 consoana forte. Dupa cum 111 spaniolii -IUI- a ajuns, datorita suplimentului de durata ~i de energie, sa se pronunle palatal Iii /., In romana -l1n- ~i-a pastrat mai bine caracterul de consoana oclusi va datorita aceluia~i supliment de durata ~i de encrgie ~i a devcnit 0 consoana forte In]. Consoana simpla -1/- reprezenta membrul slab al Iloii corelapi. "SJabiciunea" s-a manifestat prin scaderea f0l1ei In articularea lui -11-; ea explica transformarea acestuia Intr-un sUDet intermediar Intre /1 ~i 1', numit n fricatiy (acest sunet era notat In textde vechi prin -nr-, -inr- sau ehiar -1'-) ~ i, implicil, la scaderea nazalitil!ii lui -11-, la "denazalizarea" lui. Este cunoscutul fcnomen numit rotacismul lui -n-; formele cu -1/1'-, -11/1'-, -1'- apar 111 primele texte romane~ti, ele sunt numite texte rotaei7.ante. La fel ca In cazullui r, se pot gasi urme ale opoziliei simplu~geminat de data accasta In tratamentul vocalelor precedentc: In timp ce [,11 + [n I devine [IJ dupa ee a trenlt prin faza I;) j (lat. mane> mane, lat. canelll > cane) , aceea~i vocali1 urmata de 11 forte [nl se conserva ca atare (lat. aill/US > on(ll)). La fel, [e], 101 se lnchid la i, u, urmate de Jl slab (lat. bene> bille, honus > hUll) , dar nu se Inchid Inainte de Jl forte (tat. pinna> v. rom. peana, /)(111(/). Ex pI icatia fenomenul ui consta in faptul di In "denazalizarea" lui -1/- vibnt!iile nazale ale acestuia trec asupra vocalei prccedcnte ~i () Inchid , In timp ce l1azalitatea lui Jl forte nu s-a picrdut. Situatii 153

asemiinatoare eu cele din romana exista in dialectele francoproven:-':liI unde -IZ-, deci consoana slaba, a devenit Ir], iar -/1/1- se pastreaza ca III I Nu este nevoic deci sa invocam aqiunea substratului pentru a explil.1 rotacismul din romana . Opoz.iria /I/~/lll s-a pastrat ~i ea sub 0 forma diferitiL Faptele ~11111 mai complicate dedit in cawl lui r ~i n. De rerinut ca atunei canu I ~i -/1- erau urmate de re] veehea opozitie intre l slimplu ~i I geminal ;, .1 realizat sub forma /r/-11I: lat. qualem > care , dar lat. callem > wit' Cand -1- ~i -ll- erau unnate de ra I veehea opozitie se realizeaza in dOll.1 feluri: daca -ll- se afla in silaba accentuata se pastreaza ca IIJ, in lillll1 ee -1- devine r (lat. macellarius > mdcelar, lat. depilare > rom. d(lpam) iar dadi -Il- era in silaba posttonidi, opozi\ia se realiza sub forma Irl ~/II (lat. mola > moarc7 . lat. stella> steauf.l). Niei in aeest caz nu este nevO h sa se explice twnsformarea lui -1- in r prin influenta substratul ul traco-dae (0 serie de dialeete italiene5ti septentrionale eunosc, de altkl chiar accla~i fenomcn : -1- > r ,yi -ll- > I). Evolutie interna sau influent:i externa? In toate limbile romanicl' grupurile latine~ti cl. cs (laCfem. coxa) s-au modificat datorita unui proees fonologie de reducere a distinqiilor in pozitie imploziva: primul element. care era In pozitie imploziva (Iac-Iern), a fost asimilat total. ea In italiana (lat. lacfem > lalfe) , sau ~ i-a pierdut earaeterul oelusi\' , ea In celelalte limbi romaniee (ptg. leife, sp . leche. fr. lait). In romana, cf , cs au devenit pf, ps (Iat.lacfem > lapfe, lat. coxa> coapsdL fenomen ce trcbuie interpretat ca 0 asimilare parriala a lui Ie] imploziv (Iabialclc sunt mai aproape de dentale decat velareIe). Nu intru in aIte detalii cu privire la acest fenomen, dar putem considera cii trans formarea lat. Cf, cs in pf, ps poate fi pusa in relatie eu ee s-a intamplat In eelelalte limbi roman ice , Tara sa fie nevoie de invoearea substratulu i, a~a cum se face de obicei, Mcnti.onez, in continuare, ~i alte fenomene fonetice romane~ti care au fost explicate prin intluen\a substratului sau superstratului . dar care . toate , au corespondente in evolu\ii similare din limbile romanice occidentale . In domeniul vocalismului, a fost pusa 'in legatura cu substratu l traco-dac aparitia diftongului lie]: lat. pectus> piept(u} , lat.fele > fiere (In cuvintc ca lat. deus> zeu, texo > res elementul j din je a produs pa­ latalizarea ~i apoi africatizarea consoanelor precedente), Fenomen ul este comun pentru cea mai mare parte a Romaniei (fac exeep~ie sarda,

154

unele graiuri italiene ~ ti meridionale ~i retoromane , occitana ~i rortugheza) . Aceasta diftongare a lat. e este rezultatul unui fenomen srontan legat de evolu~ia vocalelor accentuate. In romana , srre deosebire de cele mai multe limbi romanice . diftongarea lui [e I are loc atat 'in silab:1 deschisa (adica silaba terminata In vocala, ex. fe-Ie> Jiere). cat ~i in silaba 'inchisa - pee-Ills> pieptu (adiea silaba terminata 'in cO.l1Soana). Am explicat acest fart pomind de la constatarea cit toate celelalte idiomuri romanice in care are loc diftongarea ~i in silaba 'inchisa (spaniola , dialectul walon , uialectul friulan ~i dalmata) se gascsc la periferia Romaniei, adidi a teritoriului in care sunt raspandite limbile romanice. In astfcl de tcritorii periferice s-au putut manifesta cu mai multa fOI1ii tendin\ele aparute in latina populara. Una dintre acestea este telldint a de deschiderc a silabelor. adica tendinta de eliminare sau sHibire a eunsoanelor implozi ve (in romana ~i spaniola . aeeasta tendinta este dovedita $i de alte fenomene, care se produc 5i astazi, asupra carora nu ma opresc). In vechea Castilie, ea ~i "in Dacia, teritorii periferice in care deci norma latinei era mai slaba decat 10 alte spatii romanice, tendinta populara de a avea silabe mai simple s-a produs ~i, de aceea, elementul imploziv probabil a sliihit , permi!and diJtongarea chiar"in silaba inehisa (lat. seplell1 > sp. siefeJerrum > hierro, dar fr. sepf, fer, it. sette, ferro). Spus altfel , silabele 11lchise nu mai erall suficient de inchise pentru a "impiedica diftongarea. Tot din domeniul vocalismului este transformarea lui luI ~i Ii] silabici postconsonantici finali in sunete ~optitc ~i apoi disparitia lor, care este complcta pentru -I LI I In cele mai multe graiuri $i partiaHi pentru -[i]: lat. capuf > v. rom. capH (cu It notat 'in vechile texte) > cap (un u ~optit se mai pastreaza ~i astazi regional, mai evident In graiul cri~ean: CQpll), lat. bon; > v. rom. buni> buni, pronun~at [nil. Aceea~i tendin\a exista "in diverse idiomuri romanice ('in franceza au disparut ~i -/I, ~i -i; In graiuri retoromane ~i italicnqti care au pastrat pluralul latin in -i s-a ajuns la rezultate identice cu ccle din rom[tna). Nu este necesar deci sa se apelezc la influen~a slava. Chiar ~i pcntru apari\ia lui [i], [\J1 la ini\ialelc de CLlvant in cuvintelc vechi - i el , iesfe, £10m, £lOS (la neologisme fenomenul nu aparc : epoca, ocru). explicata prin influcnra slava sau traco-daca, se pot gasi corespondente roman ice (occitana, catalana, dalmata, uncle dialecte spanioIe) . Este interesant de amintit ca fellomenul nu este limitat la [e], [0], ci se produce ~i inainte de [i] /;ii [\J], mai ales In graiurile populare. De remarca't ca exista ~i alte semivocale

155

corespunzatoare vocaLelor [a], [I] Inainte de [a]- , [al- care apaL {;II . Indoiali1, Ja fel ca In ceLelalte cazuri, datorita tendintei de Intari rv , I initialei euvantului. Oit privqte consonantismul, amintesc apari~ia In romana a lui .yI" rezultat al palatalizarii lui s latinesc urmat de iot (Iat. caseum > C(/ .\ I Palatalizarea lui s urmat de iot latinesc este un fapt romanic care apall' de exemplll, 'in vechea franecza ~i In italiana. Spre deosebire de cele 111 ,11 multe limbi romanice, In romana [~] rezulta ~i din palatalizarea lu i 1'1 urmat de e sau ilatine accentuate (lat. seSSlts > !ies , St c > si). Dc all k I. $i alte consoane It, d, 11 au fost paLatalizate atunei dnd erall urm ate til e, i (lat. lexo > res, deus> d zeu > z.cu, leporelll > v. rom. l'epure iepure) . In aceste conditii. nl! eredcm di apari\ia lui !i trcbuie pusa pi seama substratului . Mai recenta , fara Indoiala , este .,palatalizarea labialelor", lIll fenomen asernanator. aparut pe tcren romancse, prin consonanti z ruivo).

Romana se deosebe~te de cc\e mai multe limbi roman ice prin felul cum au evoluat, In unele cuvintc, grupurilc latinc~ti qu, 8u urmate de a: lat. aqua> apG, lingI/o> limha. In toate limbiLe romaniee k, g s-uu modificLlt, f,ie prin 'intarirca primului clement (it. acqua), fie prin 51abirea lui (sp., ptg. aglla, fr. eou < [ewcl).ln romana $i In sarda !;-a Intarit elcll1cntul labial al grupului, In detrimentul c1ementului velar (Iat. equa> rom. iap rom . palru, sd. bottom). Niei de aceasta data invocarea influentei substratului nu este nceesara. Am prezentat felul cum structura fonetica a latinei s-a transmi'. limbilor romanioe, inclusiv romanei, aratand eli 0 serie de (~lpte fonetice romane~ti explicate prin illfluen~a substratului traco-dae sau super­ stratuLui slav 'i~i gasesc corespondente, uneo.li identiee, In ceLelalte limbi surori. Astfel de interpretari, mai recente In lingvistic ciopot, glasiJ > glas) , grupuri dispihute din cuvintele mo~tenite din latina datorita palatalizarii lui I (Iat. oC(lI}lus > v. rom. ocl'u > ochi. glades> v. rom. IIU

gl'ea{a> ghea(a).

CONCLUZII

In incheiere, eateva cuvinte despre 0 serie de fapte importall h relative la istoria limbii romane. Am prezentat pe scurt istoria limbii romane de la latina pana aSI ;}/1 insistand mai ales asupra uneia dintrc variantele ei geografice, ~ i anUIIll ' cea vorbita la nord de Dunare , cunoscuta sub numele de dacoromfil1.1 (aceasta varianta se identifica cu limba romana, in sens restrfins) . Intr-ll " anumit punct al expunerii m-am referit ~i la aromana, meglenoromfill