43 0 360KB
Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Ştiinţe Economice Departamentul Finanţe şi Bănci
Lucru individual la disciplina „Management financiar” Varianta 22
Elaborat: Pantea Elena Grupa BA .171
Chişinău 2020
Aplicația 1 Enumerați principalele responsabilități ale managerilor financiari. Managerul financiar – descrierea postului Managerul financiar se ocupă de toate întrebările legate de problemele financiare, de modalitățile de finanțare, investire şi cheltuire a banilor, precum şi de cursurile de profit în general. Capacitatea unui manager financiar de a se adapta la schimbări, de a căuta surse de finanţare, de investiții şi de a administra cu înţelepciune, aduce succes întregii companii. Managerii învaţă cum să câştige bani şi totodată cum să păstreze banii câştigaţi. În acest domeniu de afaceri se poate câştiga mult mai mult decât în orice alt sector. Ironic, dar în prezent, în lume, foarte multe resurse se cheltuiesc pentru finanţare, motiv pentru care managerii financiari au mari şanse de succes în lumea afacerilor moderne. Totuşi, este adevărat faptul că dacă nu sunteţi buni cunoscători ai acestui domeniu, se poate distruge şi cea mai puternică companie, şi se urmăreşte cu mare atenţie ca acest post să fie acordat persoanei potrivite, celui mai bun manager financiar. În domeniul economiei, s-a ajuns la modernizarea metodelor şi modalităţilor pentru realizarea profitului şi majorarea capitalului. În primul rând, aceasta înseamnă că s-au separat proprietarii capitalului de experţii care îl conduc. Aceşti experţi sunt managerii financiari care se bucură de mare încredere şi în acelaşi rând de mare responsabilitate. De aceea, nu este o surpriză faptul că managerii financiari se află în cel mai înalt rang în companie şi au câştiguri excelente.
Responsabilităţile de bază ale unui manager financiar Managerul financiar se ocupă de planificarea, organizarea, alegerea cadrului adecvat pentru anumite sarcini. De asemenea, se ocupă de adoptarea deciziilor, conducerea şi controlul financiar în privința mijloacelor financiare. Având în vedere complexitatea acestei funcţii şi posibilităţile pe care le oferă un manager financiar de calitate în cadrul companiei unde este angajat, este clar că trebuie să dețină concomitent caracteristicile unui antreprenor şi ale unui expert în domeniul finanţelor.
Sarcinile de bază ale unui manager financiar:
Planificarea şi prudența financiară,
Utilizarea capitalului,
Sfaturi în luarea deciziilor de afaceri,
Pregătirea rapoartelor financiare,
Bugetarea şi planificarea,
Măsurarea şi controlul rezultatelor,
Analiza activităţilor financiare şi implementarea unor activităţi adecvate în baza analizei,
Modelarea şi prudența financiară,
Îmbunătăţirea controlului costurilor.
Aplicația 2 În baza datelor din tabelul de mai jos, să se determine nivelul eficienței economico – financiare a întreprinderii exprimate prin indicatorii rentabilității. Indicatori Venitul din vânzări Costul vânzărilor Profit brut Profit din activitatea operațională Profitul până la impozitare Profit net Valoarea medie anuală a activelor Capital propriu Datorii pe termen lung
Suma (mii lei) 89 750 64 250 25 500 12 770 9 770 7230 115 250 82 500 8 000
Aplicația 3 În baza datelor din tabelul de mai jos, să se calculeze indicatorii de lichiditate.Concluzii. Activ Active imobilizate Active circulante, total inclusiv: 66- materiale - creanţe - investiţii - numerar Total activ
Suma (mii lei) 73 924 32 843 18 480 16 290 2350 12323 104 567
Pasiv Capital propriu
Suma (mii lei) 86442
Datorii pe termen lung
5500
Datorii curente
17025
Total pasiv
104 567
Aplicația 4 Calculați valoarea viitoare a sumei de 1000*N investită intr-un proiect cu rentabilitatea anuală de 12% cu capitalizarea trimestrială a veniturilor, durata proiectului 2 ani. Aplicația 5 O entitate economică a contractat un credit în valoare de 20000*22= 440 000 pe o perioadă de 2 ani cu achitarea semestrială a dobînzii. Rata anuală a donînzii este de 15%. Să se elaboreze tabloul de rambursare a acestui credit fără perioada de grație.
Calcule: Se va determina valoarea ratei dobinzii pe semestru: 15%2=7,5 (7,5%*440 000 ) : 100% = 33000 Tabloul de rambursare a creditului in suma unica la finele perioadei de creditare. Intervalul
Creditul nerambursat
Dobinda
Achitarea creditului
Suma platita semestrial
1
2
3
4
5=3+4
1
440 000
33000
-
33000
2
440 000
33000
-
33000
3
440 000
33000
-
33000
4
440 000
33000
440000
473000
Total
99 000
Deci daca se aplica prima schema de rambursare a imprumutului ,debitorul are de achitat periodic (pe intervaluri stabilite – in cazul dat pe fiecare semestru ) doar dobinda. In cazul dat perioada de gratie nu are nici o semnificatie , deoarece de regula ,perioada de gratie ( perioada de aminare a platilor) se aplica la stingerea sumei de baza. Comform schemei valoarea de baza a imprumutului se stinge in suma totala , la finele perioadei. Fara perioada de gratie. Calcule: 1) Se va determina rata constanta de rambursare a imprumutului . 44 000 : 4 intervale de perioada ( 4 semestre) = 110 000 2) Dobinda se va calcula pe fiecare semestru in proportie de :
15% :2 semestre = 7,5% 3) Valoarea dobinzii se va calcula de la soldul creditului nerambursabil: Pentru semestrul (1 ) (7,5% * 440 000) : 100% = 33000 Pentru semestrul (2) 7,5% *(440 000 – 110 000) : 100% = 24750 Pentru semestrul (3)
7,5% * (440 000 – 220 000) : 100% = 16500
Pentru semestrul (4)
7,5% * 110 000 : 100% = 8250
Tabloul de rambursare a creditului in rate constante egale. Intervalul
Creditul nerambursat
Dobinda
Achitarea creditului
Suma platita semestrial
1
2
3
4
5=3+4
1
440 000
33 000
110 000
143 000
2
330 000
24 750
110 000
134 750
3
220 000
16 500
110 000
126 500
4
110 000
8 250
110 000
119 250
82 500
440 000
523 500
Total
Aplicația 6 Identificaţi structura optimă a capitalului pentru finanţarea unei investiţii, reieşind din criteriul minimizării costului capitalului, dacă se cunoaşte următoarea informaţie: Situaţii Situaţia A Situaţia B Situaţia C
Capital propriu Ponderea, % 80 60 40
Costul 15 17 18
Capital împrumutat Ponderea, % costul 20 12 40 15 60 16
Aplicația 7 O entitate economică produce un singur tip de produs, care se vinde la un preț de 52 Costurile variabile unitare constituie 22 lei, costurile fixe pentru o lună constituie 50 000 lei. Determinați pragul de rentabilitate în unități fizice și valorice. X - pragul de rentabilitate in unitati valorice 52 – 22 = 30 52x = 22 x + 50 000 52x – 22x = 50 000 30x = 50 000 X = 50 000 : 30 X = 1 667 1667 *45 = 75 015
Aplicația 8 Argumentați structura activelor circulante în funcție de ramura de activitate a entității economice. Aplicația 9 Să se calculeze dividentele care urmează sa fie achitate dacă capitalul social al unei societăți pe acțiuni este 5000000 lei și este format din: -
1500 acțiuni preferențiale cu valoarea nominală de 1022 lei, dividentul este stabilit de 10% din valoarea nominală. 700 acțiuni ordinare cu valoarea nominală de 5000 lei.
Politica de divident a acestei societăți pe acțiuni prevede că în fondul de dividend se vor distribui 35% din pofitul net.Profitul net la sfărșitul perioadei de gestiune a constituit 700 000 lei. Rezolvare:
1) Se va determina valoarea fondului de devidente: (700 000 * 35%) : 100% = 245 000 2) Se va calcula valoarea devidentului pe o actiune preferentiala : (1022 * 10% ) : 100 % = 102.2 3) Se va forma fondul de devidente pentru actiuni preferentiale: ( 1500 * 102.2) = 153 300 4) Se va forma fondul de devidente pentru actiuni ordinare : 245 000 – 153 300 = 91 700 5) Se va calcula valoarea devidentului pe o actiune ordinara : 91 700 : 700 = 131 Raspuns: Devidentul pe o actiune preferentiala a alcatuit 102.2 lei. Devidentul pe o actiune ordinara a alcatuit 131 lei .
Aplicația 10
Identificați principalele metode de gestiune a riscurilor financiare. Stabilirea și implementarea măsurilor de control ale riscurilor (strategia adoptată şi tipuri de strategii aplicabile în managementul riscurilor). Monitorizarea implementării măsurilor de control. Revizuirea riscurilor (determinarea riscului rezidual) şi raportarea periodică a situaţiei acestora. Pentru gestionarea eficientă a procesului de management al riscurilor, la nivelul entităţii publice este necesar să existe: a. O echipă de gestionare a riscurilor (EGR) b. Responsabili cu gestionarea riscurilor la nivelul fiecărui compartiment din cadrul entităţii publice (responsabilii cu riscurile) c. O procedură de sistem (PS) privind managementul riscurilor (MR).
Riscul reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment care să prejudicieze activitatea întreprinderii; reprezintă incapacitatea societăţii de a se adapta, în timp şi la cel mai mic cost, la variaţiile condiţiilor de mediu economic şi social în care acţionează În practică, organizaţiile se confruntă cu o mare varietate de riscuri, atât interne, cât şi externe În general, întreprinderea este supusă la 3 categorii de riscuri majore: -
de exploatare (economic),
-
de finanţare (financiar)
-
de faliment (insolvabilitate).
Riscul economic exprimă volatilitatea rezultatului economic în condiţii de exploatare Riscul financiar reflectă sensibilitatea rezultatului la modificarea condiţiilor de finanţare a activităţii întreprinderii. Riscul de faliment caracterizează incapacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente care rezultă din angajamente anterioare contractate. Apariţia şi manifestarea riscului de insolvabilitate este strâns legată de manifestarea celorlalte riscuri, fiind în fapt efectul acţiunii acestora şi care se încadrează, pe de o parte, în categoria riscului financiar, dar care poate fi inclus şi ca efect direct al riscului economic. De aceea, identificarea şi evaluarea acestor riscuri este cea mai complicată etapă a sistemului de gestiune a riscurilor întreprinderii. Evaluarea riscurilor se divizează în analiza calitativă şi analiza cantitativă. Analiza calitativă presupune evidenţierea surselor de formare a riscului, etapelor şi lucrărilor la îndeplinirea cărora apare riscul. Este necesar să se evidenţieze riscurile suplimentare, care îl însoţesc pe cel dominant, şi să se pregătească şi/sau completeze clasificatorul detaliat al riscurilor întreprinderii. Analiza cantitativă permite determinarea probabilităţii matematice a apariţiei riscurilor identificate, suma pierderilor (sau profitului) ca urmare a acţiunilor în situaţia de risc, şi gradul de influenţă a unui system de factori asupra situaţiei de risc, a pregăti planul optim de comportare a conducerii întreprinderii în situaţia de risc şi a obţine altă informaţie cu caracter cantitativ referitor la riscurile evaluate Evaluarea riscurilor se efectuează cu ajutorul metodelor de evaluare. În literatura de specialitate sunt evidenţiate două metode de bază de analiza riscului financiar: Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate; Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier. Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate . Pragul de rentabilitate financiar este acel nivel de activitate corespunzator caruia veniturile din exploatare acopera cheltuielile din exploatare si cheltuielile din dobinzile.
Analiza riscului financiar pe baza efectului de levier. Efectul levierului financiar exprimă variaţia ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii în funcţie de corelaţia dintre rata rentabilităţii economice și rata dobânzii precum și faţă de gradul de îndatorare. Efectul de levier financiar este un instrument important al managementului financiar prin actiunea sa de prevenire ( minimalizare) a rascului financiar si care consta in a mentine acest indicator la o valoare pozitiva cit mai inalta.