Mamet - Edmond [PDF]

Zitiervorschau

Edmond

de David Mamet traducerea Cristi Juncu

Hokey Pokey Wickey Wamm Salacapinkus Muley Comm Tamsey Wamsey Wierey Wamm King of the Cannibal Islands (cântec popular)

Scene:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23.

Prezicătoarea Acasă Un bar Allegro Peep-show Pe stradă, „alba-neagra” Împărţind fluturaşi Bordelul La etajul bordelului „Alba-neagra” Un hotel Casa de amanet Metroul Pe stradă, în faţă la peep-show Cafeneaua Apartamentul Glennei Biserica Interogatoriul Închisoare Noua celulă Duhovnicul Singur în celulă În celula închisorii

2

Personaje: Prezicătoarea Edmond, un bărbat în jur de treizeci şi cinci de ani Nevasta lui Un tip într-un bar O curvă (de bar) Un barman Managerul O fată de la peep-show Un cartofor Doi complici ai cartoforului Un difuzor de fluturaşi Un manager (femeie) O prostituată Un recepţioner Un patron de casă de amanet Un client Tipul din spate O femeie la metrou Un peşte Glenna, o chelneriţă Un predicator Un poliţist Un anchetator Un puşcăriaş Un duhovnic Un gardian

Locaţia: New York

3

Scena 1 Prezicătoarea Edmond şi Prezicătoarea aşezaţi faţă în faţă la o masă. Prezicătoarea : Dacă lucrurile sunt predeterminate, bineînţeles că se vor şi manifesta. Când privim în urmă – pe măsură ce privim în urmă – vedem că n-am fi acţionat niciodată altfel decât am făcut-o. (Pauză) Şi bineînţeles, atunci, că trebuie să fi fost semne. Dacă însă le-am fi putut citi. Zicem „Acum văd că n-aş fi putut face altfel... dieta a fost cauza. Sau zodiile, care m-au determinat să mănânc ce-am mâncat... sau genele, sau vreun alt lucru în afara controlului meu m-a determinat să acţionez în felul acela...” Şi acele lucruri care ne-au determinat trebuie, bineînţeles, să se fi manifestat prin semne: dieta, genele, sau zodiile. (Pauză) Şi semnele există. (Pauză) Ceea ce vedem reflectă (mai mult decât ceea ce este) ceea ce va fi. (Pauză) Vă e frig? Edmond : Nu. (Pauză) Prezicătoarea

: Vreţi să închid fereastra?

Edmond : Nu, mulţumesc. Prezicătoarea

: Daţi-mi palma.

(Edmond se conformează.) Nu eşti acolo unde ţi-e locul. E adevărat, probabil că nimeni dintre noi nu e, dar în cazul tău e mai adevărat decât în cazul majorităţii. Toţi vrem să credem că suntem speciali. În cazul tău e adevărat. Ascultă-mă cu atenţie. (Continuă să vorbească în timp ce luminile scad.) Lumea pare că se surpă în jurul nostru. Te uiţi şi te-ndoieşti de acurateţea percepţiilor tale. Şi eşti nesigur în privinţa rolului tău. În ce măsură eşti cauză şi în ce măsură efect...

4

Scena 2 Acasă Edmond şi Nevasta lui în living, aşezaţi. O pauză. Nevasta : Fata a spart lampa. (Pauză) Edmond : Care lampă? Nevasta : Aia antică. Edmond : Din camera mea? Nevasta : Da. (Pauză) Edmond : Aha. Nevasta : Lampa aia a costat peste două sute douăzeci de dolari. Edmond : Poate putem s-o reparăm. Nevasta : N-o s-o reparăm niciodată, cred că asta-i şi problema... Cred că de-asta a şi spart-o. Edmond : Da. Bine – Mă duc. (Pauză. Se ridică şi dă să iasă din cameră.) Nevasta : Mi-aduci şi mie nişte ţigări când vii?... Edmond : Nu mai vin. Nevasta : Ce? Edmond : Nu mai vin. (Pauză) Nevasta : Adică. Edmond : Mă duc, şi nu mai vin. (Pauză) Nevasta : Nu mai vii niciodată? Edmond : Nu. Nevasta : De ce? (Pauză) Edmond : Nu vreau să trăiesc aşa. Nevasta : Asta ce vrea să-nsemne? Edmond : Că nu pot să trăiesc aşa. Nevasta : „Nu poţi să trăieşti aşa”, aşa că mă părăseşti. Edmond : Da. Nevasta : Ah. Ah. Ah. Şi EU? Nu mă mai iubeşti?

5

Edmond : Nu. Nevasta : Şi de ce? Edmond : Nu ştiu. Nevasta : Şi când ţi-ai dat seama? Edmond : Mai demult. Nevasta : Aha. Edmond : Da. Nevasta : Cât de demult? Edmond : Câţiva ani. Nevasta : Ţi-ai dat seama de câţiva ani că nu mă mai iubeşti. Edmond : Da. (Pauză) Nevasta : Oh. (Pauză) Şi-atunci de ce te-ai hotărât să pleci acum? Edmond : Mi-a ajuns. Nevasta : Da. Da’ de ce acum? Edmond : (pauză) Pentru că nu mă interesezi din punct de vedere spiritual sau sexual. (Pauză) Nevasta : Şi de asta nu ţi-ai dat seama demult? Edmond : Tu ce crezi? Nevasta : Cred că ţi-ai dat. Edmond : Da, mi-am dat. Nevasta : Şi de ce n-ai plecat atunci? De ce n-ai plecat atunci, băi porcule!!! Toţi anii ăştia tu zici c-ai trăit aici?... (Pauză) Ă? Cretinule... Mie mi-a ajuns. Cretinule... să te văd făcându-mi procese toţi anii ăştia... Edmond : Nu ţi-am făcut niciodată procese... Nevasta : ... şi pe urmă tu-mi zici mie. „Pleci.” Edmond : Da. Nevasta : Du-te, atunci... Edmond : O să te sun.

6

Nevasta : Te rog. Şi-o să vorbim. Ce facem cu casa? O tăiem în două? Du-te. te.

Ieşi afară de-aici. Du-

Edmond : Crezi că fac glume. Nevasta : Nu cred. Pa. Mersi. Pa. (Pauză) Pa. (Pauză) Ieşi. Ieşi afară. Şi să nu mai vii niciodată. M-auzi? (Nevasta iese. Închizând uşa în nasul lui.)

7

Scena 3 Un bar. Edmond e la bar. Lângă el un Tip. Un timp tac. Tipul

: ... îţi io cui le pică...

Edmond : Cui? Tipul

: La cioroi. Câteodată-mi doresc să mă fi născut cioroi.

Edmond : Şi eu câteodată. Tipul

: Aş sparge un magazin. Nu-i condamn. Mă jur pă sfânta cruce. Fin’că-ţi zic: suntem născuţi să facem ce facem.

Edmond : Mhm. Tipul : Rasele nordice ceva, rasele sudice altceva. Şi ce vor ei să facă e să stea sub copac şi să se uite la elefant. (Pauză) Şi nu-i condamn nici un pic. Fin-că pă capu’ nostru-i prea multă presiune. Edmond : Da. Tipul

: Şi nu-i nici o glumă, şi nici nu-i poezie, chiar e prea mult.

Edmond : E. Absolut. Tipul

: Tre’ să ieşi.

Edmond : Cum adică? Tipul

: Tre’ să ieşi din tine, departe...

Edmond : ... aşa e... Tipul

: ... fin’că presiunea e prea mare.

Edmond : Şi ce faci? Tipul

: Adică.

Edmond : Ce faci ca să ieşi? Tipul

: Ce fac io?

Edmond : Da. Tipul

: Păi ce să faci? Ce face oricine?... (Pauză) Pizde... habar n-am... Pizde... Putere... Bani... ăăă... aventură... (Pauză) Cre’ că cam asta... ăăă, auto-distrugere... Cre’ că astea... nu?

Edmond : Da. Tipul

: ... ăăă... biserica... cre’ că asta, ăăă, eliberare, ăăă, recunoaştere.

(Pauză)

8

Tre’ să ieşi, tre’ să faci ceva să-ţi desfunzi nasu’, viaţa e prea scurtă. Edmond : Nevastă-mea şi cu mine suntem incompatibili. Tipul

: Îmi pare rău s-aud asta. (Pauză) În ce sens?

Edmond : Nu mi se pare atrăgătoare. Tipul

: Mhm.

Edmond : E un subiect plictisitor. Da’-mi stă pe creier. Tipul

: Înţeleg.

Edmond : Înţelegi? Tipul

: Da. (Pauză)

Edmond : Mulţumesc. Tipul : Crede-mă, e-n regulă. Ştiu că toţi avem nevoie, şi că nu ştim de unde să luăm, şi ştiu ce-nseamnă, şi-nţeleg. Edmond : ... mă simt... Tipul

: Ştiu. De parcă ţi-au tăiat coaiele.

Edmond : Da. Demult, demult de tot. Tipul

: Mhm, mhm.

Edmond : Nu mă simt bărbat. Tipul

: Ştii ce-ţi trebe?

Edmond : Nu. Tipul

: S-o pui.

Edmond : Da. Ştiu. Tipul

: D’asta la cioroi le pică.

Edmond : De ce? Tipul

: Îţi zic io de ce: sun’ responsabilităţi care nu şi le-au asuma’ niciodată. (Pauză) Încearcă la Allegro.

Edmond : Ce-i asta? Tipul

: Un bar, a doua la dreapta.

Edmond : Mulţumesc. (Tipul se ridică, plăteşte pentru băuturi.) Tipul : Fac io cinste, vreau io. Vreau să-ţi aduci aminte c-a fos’ cineva care-a asculte. (Pauză)

sta’ s-

9

Şi tu ai face la fel pentru mine. (Tipul iese.)

10

Scena 4 Allegro Edmond stă singur un minut. O Curvă se apropie de el. Curva

: Vrei să-mi iei ceva de băut?

Edmond : Da. (Pauză) Fie-ţi milă, mă dau pe mâna ta... sunt pentru prima dată într-un asemenea loc. N-aş vrea să se profite de asta. (Pauză) Înţelegi? Curva

: Ia-mi ceva de băut şi mergem în spate.

Edmond : Ca să facem ce? Curva

: Ce vrei. (Edmond se apleacă şi-i şopteşte ceva la ureche.) Zece dolari.

Edmond : Bine. Curva

: Ia-mi de băut.

Edmond : Iei un comision din băuturi? Curva

: Da. (Îi face semn barmanului, care aduce băuturi.)

Edmond : Cât iei? Curva

: Cin’zeci la sută.

Barmanul

: (aşezând băuturile) Astea-s douăzeci în cap.

Edmond : (ridicându-se) E prea mult. Barmanul

: Ce?

Edmond : E prea mult. Mulţumesc. Curva

: Zece!

Edmond : Nu, mulţumesc. Curva

: Zece!

Edmond : Îţi dau ţie cinci. Îţi dau ţie ăia cinci pe care i-ai fi luat de la băuturi Da’ nu le dau lor zece. Curva

dacă le-aş da lor zece.

: Da’ tre’ să-mi iei ceva de băut.

Edmond : Îmi pare rău. Nu. Curva

: Bine. (Pauză) Dă-mi mie zece.

Edmond : Peste ceilalţi zece?

11

Curva

: Da. Îmi dai mie douăzeci.

Edmond : Îţi dau ţie douăzeci. Curva

: Da.

Edmond : Ţie. Curva

: Da.

Edmond : Şi pe urmă tu-i dai lui ăia cinci. Curva

: Da. Tre’ să-i dau lui ăia cinci.

Edmond : Nu. Curva

: Pă băutură.

Edmond : Nu. Nu trebuie să-i dai nimic pe băutură. E ceai... Curva

: Nu-i ceai.

Edmond : Nu-i ceai!?... (Bea.) Dacă nu-i ceai, atunci ce-i?... Am venit aici să tratăm direct, de ce trebuie să trecem prin asta?... Managerul : Intră sau ieşi. (Pauză) N-o freca. Intră sau ieşi... (Pauză) Bine. (Managerul îl conduce pe Edmond afară din bar.)

12

Scena 5 Peep-show Cabine cu uşile închise, de jur împrejur. O Fată, într-un body pestriţ, îl vede pe Edmond şi-l conduce la o cabină a cărei uşă o deschide. Fata : Şapte. Intră la Şapte. (El dă să intre în Cabina Şapte.) Nu. Şase! Am vru’ să zic Şase. Du-te la Şase. (El intră în Cabina Şase. Ea dispare în spatele unui rând de cabine, şi reapare în spatele plexiglasului corespunzător Cabinei Şase.) Scoate pula. (Pauză) Scoate pula. (Pauză) Hai. Scoate pula. Edmond : Nu vrea să iasă. Fata

: Să iasă singură? Hai, scoate-o. O să-ţi placă ce-o să-ţi fac.

Edmond : Cum putem să dăm jos bariera asta? Fata

: Nu se dă jos.

Edmond : Atunci cum să-mi placă ce-o să-mi faci? Fata

: Vino-aici. (El se apropie. Ea şopteşte.) Dă-mi zece dolari. (Pauză) Dă-mi zece dolari. (Pauză) Bagă-i prin asta. (Îi indică o mică gaură de aerisire în plexiglas.) Bagă-i prin asta.

Edmond : (inspectându-şi portofelul) N-am zece dolari. Fata

: Bine... doar... da. Bine. Dă-mi ăia douăzeci.

Edmond : Şi-mi dai restu’? Fata

: Da. Acum dă-mi ăia douăzeci. Dă-mi-i. Bun. Acum scoate pula.

Edmond : Poţi să-mi dai ăia zece? Fata

: Uite. Ţi-i ţin io p’ăia zece.

Edmond : Dă-mi-i p’ăia zece ’napoi. (Pauză) Hai. Dă-mi-i p’ăia zece ’napoi. Fata

: Lasă-mă să-i ţin io.

Edmond : Dă-mi-i p’ăia zece ’napoi, şi-ţi dau ceva la sfârşit.

13

(Pauză. Ea se conformează.) Mulţumesc. Fata

: Bine. Scoate pula.

Edmond : (despre plexiglas) Cum se dă jos? Fata

: Nu se dă jos.

Edmond : Nu se dă jos? Fata

: Nu.

Edmond : Şi-atunci de ce pula mea ţi-am dat io zece dolari? Fata

: Uite: poţi să m-atingi. Dacă-ţi bagi degetu’ p-aici poţi să m-atingi.

Edmond : Nu vreau să te-ating... Vreau tu să m-atingi... Fata

: Nu pot. (Pauză) Aş vrea da’ nu pot. Ne-am trezi cu gaborii pă cap. Pe bune. (Pauză) Uite: bagă-ţi degetu’ p-aici... hai. (Pauză) Hai.

Am vrea.

(El îşi închide fermoarul la pantaloni şi iese din cabină.) Tu pierzi...

14

Scena 6 Pe stradă, „Alba-Neagra” Un cartofor, un chibiţ şi doi complici ai cartoforului. Cartoforul : Tragi inima roşie, ăla eşti. Din douăzeci ai făcu’ patruzeci. Banu’ jos. Tragi pică, nu-ţi pică, ’ţi-iese roşu, l-ai beli’ pă moşu’. Care-a văzu’ roşu’?... Care-a văzu’ roşu?... Care-a văzut-o? Chibiţul : (către Edmond) Tipu’ de colo e mână-n mână cu-ăsta... Edmond : Cine e?... Chibiţul : (îi arată) Vrei să ştii cum se câştigă la jocu’ ăsta? Edmond : Cum? Chibiţul : Te prinzi care carte iese sigur... Edmond : ... Ăhă... Chibiţul : ... şi pariezi pe cealaltă. Cartoforul

: Care-a văzu’ roşu?...

Chibiţul : Sun’ mână-n mână toţi, joacă teatru. Cartoforul

: Care-a văzut-o?... Din cinci ai făcu’ zece...

Un complice

: (jucând) Poliţia... poliţia... poliţia... nu fugiţi... nu fugiţi...

(Toţi se împrăştie care-ncotro. Edmond o ia în jos pe stradă.)

15

Scena 7 Fluturaşi Edmond vine pe stradă-n jos. Un tip împrăştie fluturaşi. Tipul

: Încercaţi... încercaţi... Asta-i ceea ce căutaţi... Luaţi-l... Vă dau ceva... Luaţi... (Edmond ia fluturaşul.) Deci: este că asta căutaţi?

Edmond : (citind fluturaşul) E-adevărat ce...? Tipul

: Vi l-aş fi dat dacă n-ar fi fost? (Edmond iese citind fluturaşul. Tipul îşi continuă discursul.) Încercaţi...

16

Scena 8 Bordelul (Edmond îşi face apariţia, cu fluturaşul în mână. Vorbeşte cu Managerul stabilimentului, o femeie.) Managerul

: Bună ziua.

Edmond : Bună ziua. Managerul

: Aţi mai fost la noi?

Edmond : Nu. Managerul

: Cum aţi auzit de noi? (Edmond îi arată fluturaşul.) Sunteţi din oraş?

Edmond : Da. Care-i treaba aici? Managerul

: Aici e un club de sănătate.

Edmond : ... Ştiu. Managerul

: Şi plata se face pe oră. (Pauză)

Edmond : Da? Managerul : Şaizeci şi opt pentru prima oră, saună, bar la liber, duşuri... (Pauză) Ora nu-ncepe decât în momentul când dumneavoastră şi maseuza sunteţi deja în cameră. Edmond : În regulă. Managerul

: Orice se-ntâmplă-n cameră e, bineînţeles, între voi doi.

Edmond : Înţeleg. Managerul

: Înţelegeţi?

Edmond : Da. Managerul : ... Sau, pentru două ore, o sută cincizeci. Dacă doriţi două însoţitoare, nseamnă două sute ora. (Pauză) Orice aranjament faceţi cu ele, e între voi trei.

asta-

Edmond : Bun. (Pauză) Managerul

: Ce-aţi dori?

Edmond : O oră. Managerul

: Plătiţi acum. Cum plătiţi?

Edmond : Cum pot să plătesc? Managerul

: Cash sau cu card. Pe extras va apărea „Atlantic Ski and Tennis”.

Edmond : Cash.

17

Scena 9 La etaj în bordel (Edmond şi Prostituata într-un mic dormitor.) Prostituata

: Cum te simţi?

Edmond : Bine. N-am mai făcut asta niciodată. Prostituata

: Nu? (Începe să-i maseze gâtul.)

Edmond : Nu. Acolo-i minunat. (Pauză) Prostituata

: Ai corp frumos.

Edmond : Mulţumesc. Prostituata

: Tragi de fiare? (Pauză)

Edmond : Fac jogging. Prostituata

: Mmm. (Pauză)

Edmond : Şi am jucat fotbal în liceu. Prostituata

: Te-ai menţinut în formă.

Edmond : Mulţumesc. Prostituata

: (Pauză) Ce facem?

Edmond : Aş vrea să întreţinem relaţii sexuale. Prostituata

: Sună bine. Şi eu aş vrea.

Edmond : Ai vrea? Prostituata

: Da.

Edmond : Cât?... Prostituata

: Un futai normal, o sută cin’zeci.

Edmond : E prea mult. Prostituata

: Să ştii că-ţi mai dau o şansă...

Edmond : ... nu... Prostituata

: fin-că eşti nou.

Edmond : Nu. E prea mult, peste ăia şai’ş’opt de la intrare. Prostituata plătesc.

: ... ştiu, ştiu, da’ io nu-i păstrez pe toţi. Îi împart cu ei. Da. Nu ei mă plătesc, eu îi

Edmond : E prea mult. (Pauză. Prostituata oftează.)

18

Prostituata

: Cât ai?

Edmond : Tot ce-am avut a fost o sută pentru toată treaba. Prostituata

: Adică o sută pentru tot.

Edmond : Deci mai am treizeci. Prostituata

: Nooooo, puiule, nu pupi nici o... nimic pe... treizeci???

Edmond : Păi, cât vrei? Prostituata

: (oftează) Bine, un futai normal, o sută douăzeci.

Edmond : N-am de unde. Prostituata

: Atunci îmi pare rău. Ar fi fost frumos.

Edmond : Îţi dau optzeci. Prostituata

: Nu.

Edmond : O sută. Prostituata

: Bine, da’ să ştii, numai fin-că eşti nou.

Edmond : Ştiu. Prostituata

: ... fin’că-i împărţim cu ei, înţelegi...

Edmond : Înţeleg. Prostituata

: Bine. O sută.

Edmond : Mulţumesc. Chiar... (Pauză) Te-ar jigni dacă mi-aş pune prezervativ?... Prostituata

: Absolu’ deloc. (Pauză)

Edmond : Ai cumva unu’?... Prostituata

: Da. (Pauză) Vrei să-mi dai banii acum?...

Edmond : Da. Bine-nţeles. (Îşi scoate portofelul şi îi înmânează un card.) Prostituata

: Puiule, cash!

Edmond : La intrare au zis că pot să plătesc şi cu... Prostituata

: ... asta a fost la intrare... pe mine tre’ să mă plăteşti cash.

Edmond : Nu cred că am... (Caută în portofel.) N-am... Prostituata

: Cât ai?

Edmond : Am... ăăă, şaizeci. Prostituata

: Doamne, puiule, îmi pare rău da’ nu se poate.

Edmond : Păi, stai, stai, stai, stai, poate putem... stai...

19

Prostituata

: De ce nu-i scoţi, şi p’ormă te-ntorci...

Edmond : Păi, de unde să-i scot? Prostituata

: De unde vrei tu, eu sunt aici pân’ la patru...

Edmond : O să. O să... ăăă, ăăă... da. Mulţumesc. Prostituata

: N-ai pentru ce.

(Edmond iese din bordel.)

20

Scena 10 „Alba-Neagra” (Edmond pe stradă; trece pe lângă cei trei „jucători”, care sunt din nou împreună.) Cartoforul

: Nu câştigi dacă nu joci... (către Edmond) Domnu’, dumneata...

Edmond : Eu?... Cartoforul

: Iar vrei să mă faci?...

Edmond : Iar?... Cartoforul

: Crezi c-am uitat? M-ai lăsa’ fără cin’zeci data trecută, cân’ erai cu

fătuca...

Edmond : ... Unde... Cartoforul : În centru... Hai să mai facem una mică... Edmond : ... ăăă... Cartoforul : ... Hai, că vreau să-mi recuperez ăia cin’zeci. Dân cin’zeci ai făcu’ vedem dacă tot aşa dă ager eşti... Pune pă roşu, mută pă negru... Unde-i dama?... Ai luat dama, ai luat banu’... Unde-i dama?... Care-ai văzu’ dama?... Pui cin’zeci, te-alegi c-o sută... Deci: dama?... Un complice

: Joc io!

Cartoforul

: Cât? Banu’ jos! Cât?

Un complice

: Cin’zeci.

Cartoforul

: Pune-i jos.

suta, hai să

care-a văzu’

(Complicele se conformează. Cartoforul întoarce o carte.) Un complice

: Ia uite!

Cartoforul : Nene, azi sun’ prea rapid pentru matale. Cine-a văzu’ dama? Mai bucăţi. Pune pă dama de roşu, care-ai văzut-o?...

avem două

Edmond : Eu am văzut-o. Cartoforul

: Ei, căcat, frate, chiar eşti prea ager pentru mine.

Edmond : ... pe cin’zeci de dolari... Cartoforul : Bine-bine. Pune-i jos. (Pauză) Edmond : Da’-mi dai banii dacă câştigi? Cartoforul

: Normal. Dacă câştigi. Da’ trebe mai întâi să câştigi...

Edmond : Tot ce trebe să fac e să-ntorc dama.

21

Cartoforul

: To’ ce tre’ să faci.

Edmond : Pe cin’zeci. Cartoforul

: Eş’ sigur?

Edmond : Da. Sunt sigur. Cartoforul

: Banu’ jos. (Edmond se conformează.) Deci: care-ţi face cu ochiu’?

Edmond : (întorcând cartea) Asta! Cartoforul : (ia banii) ’Pare rău, frate. Dă data asta-ai pierdut. Mai încearc-o dată. dama – câştigi. Mai bagă cin’zeci.

Iei

Edmond : Lasă-mă să văd cărţile. Cartoforul

: Cărţile-s OK, frate, n-ai mai fos’ tu-n formă.

Edmond : Vreau să văd cărţile. Cartoforul

: Frate, cărţile-s foarte bune, ai pierdut.

Edmond : Lasă-mă să văd cărţile. Cartoforul

: N-o să vezi nici un căcat dă carte, frate, jucăm un joc aici...

Un complice

: Nu mai ai mălai... io-aş zice s-o tai.

Edmond : Băi, dă-mi cărţile alea. Cartoforul

: Vrei să vezi cărţile? Vrei să vezi cărţile?... Uite-le, futu-ţi cărţile mă- tii...

(Îl loveşte pe Edmond în faţă. Edmond e bătut, pentru câteva secunde, de cei trei. Se prăbuşeşte.)

22

Scena 11 Un hotel (Edmond, bătut şi cu hainele rupte, se apropie de recepţie.) Edmond : Vreau o cameră. Recepţionerul

: Douăzeci şi doi de dolari. (Pauză)

Edmond : Mi-am pierdut portofelul. Recepţionerul

: Mergeţi la poliţie.

Edmond : Puteţi suna la... Recepţionerul : Mergeţi la poliţie. (Pauză) Nu mă interesează. Edmond : Puteţi să sunaţi la... Recepţionerul

: Sunaţi dumneavoastră singur. În partea cealaltă a holului e un telefon.

Edmond : N-am nici un ban. Trebuie cartelă? Recepţionerul

: Nu ştiu.

Edmond : Ba ştii dacă e cu cartelă sau nu. Ca să-ţi vină tonu’... Ştii dacă funcţionează cu cartelă, Dumnezeule. Vrei să trăieşti într-o lume ca asta? Vrei să trăieşti într-o lume ca asta? Am fost bătut! Eşti orb? Ţi-ar plăcea să fac la fel cu tine? (Pauză) Te-am întrebat un lucru, simplu. Îmi trebuie cartelă? Recepţionerul

: Nu. Nu vă trebuie cartelă. Deci: sunaţi şi pe urmă mergeţi în altă

parte.

23

Scena 12 Casa de amanet (Patronul împreună cu un Client care studiază obiectele din vitrină.) Clientul : Cât se ia pe aşa ceva? Ce-i asta? Câte carate, paişpe sau optişpe? Patronul : Paişpe. Clientul : Da? Dă să văd. Cât face? Patronul : Şase sute optzeci şi cinci. Clientul : Da’ pe ce? Cât de veche e? E-aşa de veche? Patronul : Aveţi idee cât aur e-acolo ’năuntru? Se simte. Asta. Puneţi mâna. Clientul : Unde-i marcat? Patronul : Acolo. Vreţi lupa? Clientul : Nu. Se vede. (Edmond intră şi vine lângă cei doi.) Patronul : (către Edmond) Ce-i? Edmond : Vreau să amanetez ceva. Patronul : Vorbeşte cu domnu’ din spate. Clientul : Ce mai ai de genu’ ăsta? (arată spre un obiect din vitrină) Dă să văd aia. Edmond : (merge la „domnu’ din spate”, care se află în spatele unor gratii) ceva.

Vreau să amanetez

Domnu' : Ce? Edmond : Verigheta. (Îi arată mâna stângă.) Domnu' : Scoate-o. Edmond : E dificil de scos. Domnu' : Scuipă pe ea. (Edmond se conformează.) Clientul : Cât e asta? Patronul : Două sute douăzeci. Edmond : (fericit) Am scos-o. (Îi înmânează domnului verigheta.) Domnu' : Ce vrei să faci cu asta? Vrei s-o amanetezi. Edmond : Da. Cum se face? Domnu' : Asta vrei să faci?

24

Edmond : Da. Se mai poate face şi-altceva? Domnu' : De făcut nu se poate, adică dacă vroiai s-o evaluezi... Edmond : ... Mhm... Domnu' : ... sau vrei s-o vinzi... Edmond : ... mhm... Domnu' : ... sau vroiai s-o amanetezi... Edmond : Înţeleg. Domnu' : E-n regulă? Edmond : Cât costă s-o evaluez? Domnu' : Cinci dolari. Clientul : Dă să văd ceva pe negru. Edmond : Cât mi-aţi da dac-aş amaneta-o? Domnu' : Cât vrei pe ea? Edmond : Cât face? Domnu' : Dac-o amanetezi, to’ ce poţi să iei ar fi cam circa... Ştii cum se

procedează?

Clientul : Da. Dă să văd. Edmond : Nu. Domnu' : Ce iei – un sfert din valoare. Edmond : Mhm. Domnu' : Circa. Pe un an. Dai doişpe la sută. Poţi să retragi garanţia în timpu’ anului – dai ăştia doişpe la sută. La momentu’ ăla. Plus valoarea împrumutului. Edmond : Care e garanţia? Domnu' : Păi, asta depinde care e. Edmond : Care e? Domnu' : Care e. Înţelegi? Edmond : Nu. Domnu' : Funcţie de cât e valoarea, aia-i garanţia. Edmond : Valoarea împrumutului. Domnu' : Bingo. Edmond : Înţeleg.

25

Domnu' : Bine. Ce căutaţi, inelul? Clientul : Nu. Azi nu. Vorbim data viitoare. Dă să văd cuţitu’ ăla. Edmond : Cât valorează? Domnu' : Maxim ce pot oferi, o sută douăzeci. Clientul : Mişto. Edmond : De acord. Domnu' : Bun. Mă-ntorc imediat. Verigheta. (Edmond îi înmânează verigheta, apoi se apropie de ceilalţi doi.) Clientul : Cât vrei pe ăsta? Patronul : Douăş’trei. Hai să zicem douăzeci. Clientul : (sieşi) Douăzeci... Edmond : De ce-i aşa scump? Patronul : De ce-i aşa scump? Clientul : Nu. (Returnează cuţitul, ieşind) Vorbim mai încolo. Patronul : Da. Edmond : De ce-i aşa scump cuţitu’? Patronul : Fin’că-i profesional. „Vietnam” îţi spune ceva? E un cuţit pentru

supravieţuire. De-aia.

Edmond : Cuţit pentru supravieţuire. Patronul : Exact. Edmond : E bun? Patronul : Cel mai. (Dă să-l pună la loc. În treacăt.) Îl vrei? Edmond : Lăsaţi-mă să mă gândesc un pic.

26

Scena 13 Metroul Edmond e într-o staţie de metrou. Împreună ce el aşteptă o Femeie cu pălărie. Edmond : (Pauză) Mama avea o pălărie ca asta. (Pauză) Mama avea o pălărie ca asta. (Pauză) Nu... Nu zic ca să fac conversaţie. A purtat-o ani de zile. Când eram mic o avea. (Femeia vrea să se îndepărteze; Edmond o prinde.) Nu inventez. Chiar aşa a fost. Femeia

: (smulgându-se din strânsoarea lui) Scuzaţi-mă...

Edmond : ... cine pula mea te crezi?... Vorbesc cu tine... Ce sunt? O piatră?... Am zis cumva „Vreau să-ţi dau limbi”?... am zis „Mama avea exact pălăria asta”... Băi, pizdă... Ce sunt io? Un câine? Îmi vine să-ţi crestez faţa aia de căcat... Îmi vine să-ţi crestez în pula mea faţa aia... Femeia

: POATE CINEVA SĂ M-AJUTE...

Edmond : Habar n-ai cine sunt... (Ea se eliberează.) Băi, sun’ toţi demenţi în oraşu’ ăsta?... Să vă fut... Să vă fut... Să vă fut... Vă fut pe toţi... Pă toţi vă fut... N-am nevoie de voi... Am muncit toată viaţa!

27

Scena 14 Pe stradă, în faţă la Peep-Show Proxenetul

: Ce cauţi?

Edmond : Poftim? Proxenetul

: Ce cauţi?

Edmond : Nu caut nimic. Proxenetul

: Dacă cauţi bomba aia, s-a-nchis.

Edmond : Ce bombă? Proxenetul

: Bomba care-o cauţi.

Edmond : Mulţumesc, nu. Nu caut bomba aia. Proxenetul

: Ceva cauţi tu, şi cre’ că io ştiu ce cauţi.

Edmond : Da? Proxenetul

: Dacă vii cu mine, îţi dau io ce vrei.

Edmond : Ce vreau? Proxenetul : Hai că ştiu. Un pic dă superacţiune, prietene. Ceva moale în care să te-nfigi. (Pauză) Ştiu. Cu asta mă ocup. Edmond : Ce to’ zici acolo? Proxenetul

: Zic c-o să-ţi găsim ceva mişto.

Edmond : Zici c-o să-mi găseşti o femeie. Proxenetul

: Cu asta mă ocup, prietene.

Edmond : Cât? Proxenetul

: Păi, ce vrei?

Edmond : Vreau una curată. Proxenetul

: Corect.

Edmond : Şi doar o muie. Proxenetul

: Bun.

Edmond : Cât? Proxenetul

: Treizeci.

Edmond : Prea mult. Proxenetul

: Cât vrei să spargi?

28

Edmond : Să zicem cinşpe. Proxenetul

: Douăşcinci.

Edmond : Nu. Douăzeci. Proxenetul

: Da.

Edmond : E bine? Proxenetul

: Dă-mi douăzeci ăştia.

Edmond : Ţi-i dau cân’ ne-ntâlnim cu fata. Proxenetul

: Băi, nu te las baltă, prietene, vii cu mine. Mergem să ne-ntâlnim cu fata.

Edmond : Bun. Ţi-i dau atunci. Proxenetul : Mi-i dai acum, pricepi? Ă? (Pauză) Ăsta-i dilu’. (Pauză) Nu pricepi? Numa’ dacă n-oi fi vreun gabor. (Pauză) Îmi dai banu’, şi p’ormă flagrantu’. (Pauză) ’Nţelegi? Edmond : Da. Nu sunt gabor. Proxenetul : Bun. ’Nţelegi ce zic? Edmond : Îmi pare rău. Proxenetul : E-n regulă. (Edmond îşi scoate portofelul. Dă banii.) Hai cu mine. plimbăm aşa, ca şi cum am sta dă vorbă.

Acuma ne

Edmond : E curată? Proxenetul

: E, e. Te-am înţeles, prietene.

(Pauză. Merg.) Te-am înţeles ce vrei. (Pauză) Crede-mă pă cuvânt. (Pauză) Edmond : Ies bani din chestia asta? Proxenetul facturi, ştii.

: Eh, ştii cum e, ceva iese... da’ tre’ să cotizezi la poliţie... vizite

medicale,

Edmond : Cât ia fata? Proxenetul

: Şaizeci la sută.

Edmond : Mhm. Proxenetul

: Oh, da. (arată) Acolo sus.

(Se îndreaptă amândoi într-acolo. Proxenetul scoate un cuţit şi i-l pune lui

Edmond la

gât.) Şi-acu’ scoate-n pula mea toţi banii! Acum!

29

Edmond : Bine. Proxenetul

: Toţi. Nu te-ntoarce... nu te-ntoarce... pune-mi-i în mână.

Edmond : Bine. Proxenetul

: Şi nu scoate-un sunet, că te-am belit!

Edmond : Fac to’ ce zici... Proxenetul

: Acuma, dă tot.

(Edmond se întoarce, îl loveşte pe proxenet în faţă.) Edmond : Pizda mă-tii de cioară! Proxenetul

: Stai aşa...

Edmond : Căcatu’ pizdii mă-tii... cioroi borât... (Îl loveşte din nou. Îşi scoate Proxenetul

cuţitul.)

: Nu...

Edmond : Băi cioară, băi pizdă, băi muistule... Proxenetul

: Nu.

Edmond : „Mă duci sus”? Proxenetul

: O, Doamne... (Proxenetul e căzut pe trotuar şi Edmond îl loveşte.)

Edmond : Băi pulă... Băi ţigane... Băi pizdă proastă... Băi căcatule... Băi căcatule... (Pauză) Cioara pizdii mă-tii. (Pauză) Te pui cu mine, băi ţigane? (Pauză. Edmond scuipă pe el.) Sper că eşti mort. (Pauză) Nu te pui cu mine. (Pauză. Edmond scuipă pe el.)

30

Scena 15 Cafeneaua Edmond, la o masă în cafenea, se adresează chelneriţei, Glenna. Edmond : Vreau o cafea. Nu. O bere. Şi ceva s-o sting. Whisky. Irish. Glenna

: Whisky.

Edmond : Da. Unu’ dublu. Mhm. Glenna

: Eşti băgat în priză. (plin de elan)

Edmond : Să ştii că sunt!, şi vrei să-ţi zic de ce? Fin’că sun’ viu. Ştii cât din şi cu mine? Deloc. Două minute-ntr-un an. Suntem... capu’ la cutie! Glenna

viaţa asta suntem vii, tu

: Cine adică?

Edmond : Tu şi cu mine. Toţi. Toţi. Rasa. Rasa albă. Suntem blestemaţi. Rasa ştii de ce?... Stai jos... Glenna

albă e blestemată. Şi

: Nu pot. Muncesc.

Edmond : Şi ştii de ce – poţi să faci to’ ce vrei, nu stai jos fin’că „munceşti”, motivu’ din care nu stai jos e că nu vrei să stai jos, fin’că-i mai confortabil să accepţi o lege în loc s-o pui sub semnuntrebării şi să-ţi trăieşti viaţa. Toţi. Toţi. Ne-am dat afară din propria viaţă. Şi trăim într-o ceaţă. Trăim într-un vis. Viaţa noastră e o sală de clasă-n care stăm în bănci şi suntem morţi. (Pauză) Câţi ani ai? Glenna

: Douăş’opt.

Edmond : Am trăit într-o ceaţă treiş’patru de ani. Aproape toată viaţa pe care-o aveam de trăit. S-a dus. S-a dus. Am risipit-o. Fin’că n-am ştiut. Şi ştii care-i răspunsu’? Să fi viu. Vreau să merg cu tine-n seara asta. Glenna

(Pauză)

: De ce?

Edmond : De ce crezi? Vreau să ne futem. (Pauză) Simplu ca bună-ziua. Cum te cheamă? Glenna

: Glenna. (Pauză) Pe tine?

Edmond : Edmond.

31

Scena 16 Apartamentul Glennei Edmond şi Glenna pe jumătate dezbrăcaţi. Edmond îi arată Glennei cuţitul pentru supravieţuire. Edmond : Vezi ăsta? Glenna

: Da.

Edmond : Sare cioroiu’ la gât, cum procedăm. Sare la gât „Scoate banii”, treiş’patru de ani ce-mi şoptesc la ureche? Să transpir, să zic c-are-un salariu de mizerie, că nu poa’ să-şi găseasc-o slujbă, c-are mai mulţi muşchi... e un killer, nu dă doi bani pe viaţa lui, nu?, şi-atunci e-n stare de orice... Eh? Asta-mi şoptesc treiş’patru de ani. Din toată varza intelectuală, să mă piş pe mine-n timp ce cioara-mi tare beregata... nu? Fin’că-s dresat să urăsc. Vreau să-ţi zic ceva. Ceva-n mine s-a deşteptat. Am avut un şoc (habar n-am, am înnebunit) am avut un şoc, şi i-am răspuns. „Pă pizda mă-tii, cioară, vrei luptă, mă lupt io cu tine, îţi smulg inima din piept cu mâna goală, mor cu tine de gât, mă doare-n pulă...” Glenna

: Da.

Edmond : Eh? „Şi pe mine mă doare-n pulă”, îi zic, şi io am sânge-n pulă dă băi... cioară...” Şi dă unde-a ţăşnit sângele? – din beregata lui... Glenna

războinic, băi ţigane...

: (privind la cuţit) Cu ăsta?

Edmond : Cu ăsta. Glenna

: L-ai omorât?

Edmond : L-am omorât? Glenna

: Da.

Edmond : Nu-mi pasă. (Pauză) Glenna

: Asta-i minunat.

Edmond : Şi-n momentu’ ăla... când i-am răspuns, înţelegi, fin’că asta a fost mai important decât cuţitu’, când i-am răspuns, N-AM MAI VRUT SĂNŢELEG... las’ să mă-nţeleagă el pe mine... Am vrut să-l OMOR. (Pauză) În momentu’ ăla, treizeci de ani de prejudecăţi au ieşit din mine. (Pauză) Treizeci de ani. Toate um um um-urile alea de la toate femeile alea care-ţi vin la curăţenie... Glenna

: ... Mhm...

Edmond : Ă? ... care se poate să fi spart lampa. ŞI CE? Înţelegi? Pentru prima dată, jur, pentru prima dată mi-am dat seama: SUNT ŞI EI OAMENI. Glenna

: (Pauză) Ştii pe care-i urăsc io?

Edmond : Pe care? Glenna

: Pe poponari.

Edmond : Da. Şi io-i urăsc. Şi ştii de ce?

32

Glenna

: De ce?

Edmond : Fin’că sug pula. (Pauză) Şi asta-i chestia cea mai adevărată pe care-o viaţa ta. Glenna

s-o auzi în

: Îi urăsc fin’că nu le plac femeile.

Edmond : Urăsc femeile. Glenna

: Ştiu.

Edmond : Îţi face bine s-o spui? Nu? Glenna

: Ba da.

Edmond : Atunci spune-o. Spune-o. Dacă te face să te simţi întreagă. Totdeauna spune. Totdeauna pentru tine însăţi... Glenna

: E greu.

Edmond : Da. Glenna

: Câteodată e greu.

Edmond : Să ştii că-i greu. Şi nu degeaba-i greu. Glenna

: Da’ de ce?

Edmond : Ca să ne ridicăm. Ca să fim noi înşine. Glenna: (Pauză) Glenna: lumea asta e de căcat. (Pauză) Lumea asta e-o grămadă de căcat. (Pauză) ... Nu e NICI O LEGE... nu e nici o istorie... nu e decât acum... şi dacă e un dumnezeu, poate că-i iubeşte pe cei slabi, Glenna. (Pauză) Da’-i respectă pe cei puternici. (Pauză) Şi dacă eşti bărbat, trebuie să inspiri respect. (Pauză) Trebuie să inspiri respect. (Pauză) Pur şi simplu ştii că inspiri respect. Glenna tu. Tu însăţi.

: De-asta iubesc teatrul... (Pauză) Fin’că ce tre’ să ceri să ţi se respecte

eşti

Edmond : Adică cum? Glenna

: Când eşti pe scenă.

Edmond : Da. Glenna

: Pentru sentimentele tale.

Edmond : Absolut. Absolut, da... Glenna

: Şi, şi , şi nu să fi altcineva.

Edmond : De ce-ai fi? Glenna

: ... De-asta, şi sunt foarte mândră să fiu în branşa asta.

Edmond : ... nu te condamn... Glenna

: ... fin’că toate aspiraţiile...

Edmond : ... şi pun pariu că eşti foarte bună...

33

Glenna

: ... toate...

Edmond : ... nu sunt îngrădite. Glenna

: Nu există nimic...

Edmond : ... Da. Înţeleg... Glenna

: ... care să te-ngrădească în afară de propriul tău suflet.

Edmond : (Pauză) Faci ceva pentru mine? Glenna

: ... ăăă...

Edmond : Joacă ceva. Vrei să joci ceva pentru mine? Glenna

: Acum?

Edmond : Da. Glenna

: Aşa, pur şi simplu, stând aici?...

Edmond : Da. (Pauză) Glenna

: Chiar ţi-ar plăcea?

Edmond : Ştii că mi-ar plăcea. Mă vezi că stau aici şi ştii că mi-ar plăcea. Mi-ar nebunie. Pur şi simplu fin’că amândoi vrem. Mi-ar plăcea la nebunie. (Pauză) Glenna

plăcea la

: Cam ce ţi-ar plăcea?

Edmond : Ce ţi-ar plăcea ţie. În ce piese ai jucat? Glenna

: Păi, n-am făcut decât scene.

Edmond : N-ai făcut decât scene. Glenna

: N-ar trebui să zic „decât”. Fin’că sunt scene-cheie, conţin sâmburele piesei.

Edmond : Aha. (Pauză) În ce piese ai jucat? Glenna

: În liceu am jucat Julieta.

Edmond : Shakespeare? Glenna

: Da. Shakespeare. Normal.

Edmond : Am vrut să zic, există piese care se cheamă Julieta. Glenna

: Există?

Edmond : Da.

34

Glenna

: Nu cred.

Edmond : Eh, îţi spun eu. Nu. Nu. Nu. Nu fi aşa limitată... Şi nu-ţi închipui că, dacă port costum şi cravată, sunt un cretin. Glenna

: Da’ nu-mi închipui.

Edmond : Pentru ce-am făcut. În noaptea asta. Din moment ce-ai mers cu mine, a contat. Hai, lasă. To’ ce-am vrut să zic, spui că eşti actriţă... Glenna

înseamnă că n-

: Sunt actriţă...

Edmond : Da. Asta şi zic, că asta spui. Deci eu spun în ce piese ai jucat. Asta-i tot. Glenna

: Ce-am jucat am jucat în cadru restrâns.

Edmond : Ce-nseamnă asta? Glenna

: În clasă.

Edmond : În clasă. Glenna

: În clasă sau la ateliere.

Edmond : Nu pentru un public plătitor. Glenna

: Nu, niciodată.

Edmond : Păi atunci nu eşti actriţă. Recunoaşte. Hai să-ncepem bine. Amândoi. Eu nu te mint, nu mă minţi nici tu. Şi nu te minţi pe tine însăţi. Recunoaşte. Eşti o femeie frumoasă. Ai lumi întregi în spatele tău. Şi eu am. Lucruri de făcut. Lucruri pe care poţi să le descoperi. Ce vreau să zic, să-ncepem acum, să-ncepem în noaptea asta. Cu mine. Fii cu mine. Fii ceea ce eşti... Glenna

: Sunt ceea ce sunt.

Edmond : Ăsta-i adevăru-adevărat. Şi asta mi-a şi plăcut la nebunie acum două ore, când te-am văzut. De asta m-am îndrăgostit. Folosesc cuvântul ăsta. (Pauză) Am folosit cuvântul ăsta. M-am îndrăgostit de o femeie. Cum stătea acolo. O femeie simplă, muncitoare. Care insufla viaţă muncii ei. Care şi-a găsit o clipă să glumească cu mine. Asta... asta e... asta e... Dumnezeu să te binecuvânteze pentru ceea ce eşti. Spune-o: sunt o chelneriţă. (Pauză) Spune-o. Glenna

: Şi ce-nseamnă dacă spun?

Edmond : Spune-o cu mine. (Pauză) Glenna

: Ce?

Edmond : „Sunt o chelneriţă”. Glenna

: Cre’ că mai bine pleci.

35

Edmond : Dacă vrei să plec, o să plec. Spune-o cu mine. Spune ce eşti. Şi-o să spun şi eu ce sunt. Glenna

: ... Ce eşti...

Edmond : Eu am făcut descoperirea aia. Deci: vreau ca tu să-ţi schimbi viaţa împreună cu mine. Acum, pentru orice-ar fi să fim. Eu nu ştiu ce, nici tu nu ştii. Vorbeşte cu mine. Acum. Spune-o. Glenna

: Nu-nţeleg despre ce vorbeşti.

Edmond : Oh, ce Dumnezeu, ba da, înţelegi. Spune-o cu mine. (Ea scoate un alea? Glenna

flacon cu pastile.) Ce-s

: Pastile.

Edmond : Pentru ce? Nu lua. Glenna

: Am... predispoziţii spre anxietate.

Edmond : (o pocneşte peste mâna cu flaconul) Nu lua. Treci dincolo de. Treci dincolo cu mine. Glenna

: Mă sperii.

Edmond : Ba nu. Ştiu când te sperii. Crede-mă. (Pauză) Glenna

: Ieşi afară. (Pauză)

Edmond : Glenna. (Pauză) Glenna : Ieşi afară! IEŞI AFARĂ IEŞI AFARĂ! LASĂ-MĂ DRACU-N PACE!!! CEAM FĂCUT, ŢI-AM JURAT CEVA PE VIAŢĂ? TE-AM LĂSAT SĂ MĂ FUŢI. PLEACĂ. Edmond : Ascultă-mă. Ştii ce e nebunia? Glenna

: Ţi-am zis să pleci. (Merge la telefon. Formează un număr.)

Edmond : Şi eu sunt singur. Şi eu ştiu cum e. Crede-mă. Ştii ce e nebunia? Glenna

: (la telefon) Susie?...

Edmond : Auto-indulgenţa. Glenna

: Suse, poţi să vii pân-aici?...

Edmond : Vrei să-nchizi ăla? Ştii cât de rar e... (Loveşte telefonul din mâinile ei. Glenna se ghemuieşte.) Glenna

: Oh, căcat...

Edmond : Nu fi ridicolă. Vorbesc cu tine. Glenna

: Să nu dai. Nu. Nu. Nu suport asta.

Edmond : Nu fi ridic... Glenna

: Aş... Nu. Ajutor! Ajutor.

Edmond : ... eşti...

36

Glenna

: AJUTOR!

Edmond : ... eşti dementă? Ce pula mea-ncerci să faci, ce Dumnezeu? Glenna

: AJUTOR!

Edmond : Vrei să trezeşti vecinii? Glenna

: POATE SĂ M-AJUTE CINEVA?...

Edmond : Taci taci! Glenna : Poate să m-ajute eşti pleacă de pe mine, piei! Ştiu. Eşti Dracu’. Ştiu cine eşti. Ştiu ce vrei să fac. Piei, îţi poruncesc, nu poţi să mă omori, piei din faţa ochilor mei, sunt bună. Edmond : O SĂ TACI ÎN PULA MEA ODATĂ? Curva pizdii mă-tii. Eşti nebună... (O înjunghie cu cuţitul.) Eşti dementă? Eşti dementă, băi, cretina pulii?... În pizda mă-tii de curvă... În pizda mă-tii de... uite ce-ai făcut. (Pauză) Uite-n pizda mă-tii ce-ai făcut.

37

Scena 17 Biserica Edmond e atras de cuvintele unei predici. Merge în faţa bisericii şi ascultă din uşă, fără să intre. Predicatorul : „Oh, nu, nu eu!”, îţi spui, „ Oh, nu, nu eu. Nu eu, Doamne, sunt cel către care-ţi pogori dumnezeiescul har. Nu eu cel căruia-i oferi pacea veşnică. Nu eu cel care poate fi mântuit…” Dar cine dacă nu tu?, te-ntreb. Cine dacă nu tu. Spui că eşti păcătosul păcătoşilor? El ştie că eşti. Spui că el nu cunoaşte profunzimea păcatului meu. Credeţi-mă, prieteni, o cunoaşte. Şi totuşi spui, ba nu cunoaşte – spui asta în colţul cel mai ascuns al sufletului tău – nu cunoaşte cumplitul abis al necredinţei mele. Credeţi-mă, prieteni, şi pe el îl cunoaşte. Vouă tuturor care spuneţi că mila lui nu-i făcută s-ajungă la cineva atât de negru ca voi, eu vă zic la CINE dacă nu la voi? Doar la voi. Nu la cei fericiţi. Credeţi că Isus a murit pentru cei fericiţi? Credeţi c-a murit pentru oştirile cereşti? Asta nu l-ar face Dumnezeu, prieteni, nu-i nevoie de un Dumnezeu care să se sacrifice pentru îngeri. A fost nevoie de un Dumnezeu care să se sacrifice pentru OM. M-auziţi? Pentru voi… nici unul nu-i atât de negru încât să nu fi murit pentru voi. A murit mai ales pentru voi. Vă jur pe viaţa mea. Pe mormintele familiei mele şi cu credinţa-n veşnica lui slavă A MURIT PENTRU VOI. ŞI V-A ADUS MÂNTUIREA. Lăudaţi-l pe Dumnezeu, prieteni, lăudaţi-l pe Dumnezeu şi mărturisiţi. Cine va veni, prieteni, să mărturisească aici, cu mine? (Pauză) (Femeia din metrou trece pe lângă biserică. Îl vede pe Edmond şi se opreşte cu ochii la el.) Edmond : (tare) Eu mărturisesc. Predicatorul

: Cine-i acolo?

Edmond : Eu mărturisesc. Predicatorul

: Dumnezeule mare, lăsaţi-l pe omul acela să vină aici!

(Edmond dă să intre în biserică.) Femeia

: (strigă) El e! Ajutor! Chemaţi poliţia! El e!

Predicatorul

: Cine va veni să-şi deschidă sufletul? Aleluia, prieteni. Veniţi cu mine.

Femeia

: El e. Opriţi-l!

(Edmond se opreşte şi se întoarce. Se uită întrebător la Femeie, apoi dă să intre.) Poliţistul

: O clipă, domnu’.

Edmond : Tocmai… tocmai… tocmai… tocmai… tocmai intram în biserică. Predicatorul

: Cristoase Dumnezeule, lăsaţi-l pe omul acela să treacă…

Femeia

: Ăsta-i individul care-a-ncercat să mă violeze la metrou. Avea un cuţit…

Edmond : … Trebuie să fie o greşeală… Femeia

: A încercat să mă violeze la metrou.

Edmond : … E o greşeală, tocmai intram în biserică… Poliţistul

: Care-i problema aici?

38

Edmond : Nici o problemă, tocmai intram în biserică. Femeia

: Ieri, individul ăsta a încercat să mă violeze la metrou.

Edmond : Femeia asta-i nebună, evident. Predicatorul

: Nimeni nu vine la mine?

Edmond : Trebuie… trebuie… trebuie… să intru-n biserică. Poliţistul

: Îmi prezentaţi, vă rog, actele?

Edmond : Vă rog, domnu’ poliţist, n-am timp. E… e… e o pov… N-am portofelul la mine. Mă numesc Gregory Brock. Adresa e 428 strada 22, casa e pe numele meu. Trebuie… trebuie să intru-n biserică. Poliţistul

: Vreţi să-mi arătaţi buletin, ceva?

Edmond : Nu am. V-am spus. Poliţistul

: Atunci o să trebuiască să veniţi cu mine.

Edmond : N-am… vă rog… Da. Într-un minut. Nu… nu acum, trebuie să mă rog… Poliţistul

: Haideţi!

Edmond : Faceţi, faceţi, faceţi o mare… Vă rog. Lăsaţi-mă. Şi imediat după vin cu dumneavoastră. Vă jur că vin. Vă jur pe viaţa mea. E o greşeală. Vin de mult în biserica asta. Veniţi cu mine dacă vreţi. Trebuie să merg şi să vorbesc. Poliţistul

: Uite. (Conciliant, pune o mână pe Edmond. Simte ceva. Se retrage.) Ce-i ăla?

Edmond : Nu-i nimic. (Poliţistul îi scoate la iveală cuţitul pentru supravieţuire.) E un cuţit. E pentru auto-apărare. (Poliţistul îl trânteşte pe Edmond la pământ şi îi pune cătuşele.)

39

Scena 18 Interogatoriul Edmond şi Anchetatorul la secţia de poliţie. Anchetatorul

: Pentru ce era cuţitul?

Edmond : Pentru protecţie. Anchetatorul

: Împotriva cui?

Edmond : Tuturor. Anchetatorul

: Ştiţi că e ilegal?

Edmond : Nu. Anchetatorul

: Este.

Edmond : (pauză) Îmi pare rău. Anchetatorul

: Modul în care aţi vorbit cu femeia aceea se consideră agresiune.

Edmond : N-am vorbit niciodată cu ea. Anchetatorul

: V-a identificat ca fiind individul care-a acostat-o aseară la metrou.

Edmond : Se înşeală amarnic. Anchetatorul

: Dacă depune plângere, veţi fi acuzat de agresiune.

Edmond : Pentru c-am vorbit cu ea? Anchetatorul

: Recunoaşteţi c-aţi vorbit cu ea?

Edmond : (pauză) Vreau să vă-ntreb ceva. (Pauză) Anchetatorul

: Da.

Edmond : Aţi lovit vreodată un câine? (Pauză) Ei, asta e ce-am făcut eu. Ca-ntre bărbaţi. Asta am făcut. I-am adresat câteva cuvinte simple şi absolut inofensive, şi ea a răspuns ca o curvă-mpuţită. Anchetatorul

: Încercai s-o agăţi?

Edmond : De ce să-ncerc s-o agăţ? Anchetatorul

: Fin’că era… atrăgătoare.

Edmond : Nu era deloc atrăgătoare. Anchetatorul

: Eşti homo?

Edmond : Care-i treaba ta?

40

Anchetatorul

: Eşti?

Edmond : Nu. Anchetatorul

: Căsătorit?

Edmond : Da. De fapt, mă-ntorceam la nevastă-mea. Anchetatorul

: Te-ntorceai la nevastă-ta?

Edmond : Mă duceam acasă, la ea. Anchetatorul

: Ai zis că te-ntorceai la ea, ce-ai vrut să zici?

Edmond : Am părăsit-o, bine? Anchetatorul

: Ai părăsit-o.

Edmond : Da. Anchetatorul

: De ce?

Edmond : Mă plictisisem. Nu ţi s-a-ntâmplat niciodată? Anchetatorul

: Şi de ce l-ai minţit pe agent?

Edmond : Care agent? Anchetatorul : Care te-a ridicat. Nu există nici un Gregory Brock la adresa pe care-ai dat-o. Nu i-ai dat numele real. Edmond : Eram jenat. Anchetatorul

: De ce?

Edmond : N-aveam portofelul la mine. Anchetatorul

: De ce?

Edmond : Îl lăsasem acasă. Anchetatorul

: Şi de ce să fii jenat din cauza asta?

Edmond : Nu ştiu. Nu dormisem deloc. Nu vreau decât să mă duc acasă. Sunt un contrib… ascultaţi: Mă numesc Edmond Burke, adresa e 485 strada West 72. Lucrez la Stearns and Harrington. Am avut o… divergenţă cu nevastă-mea. Am plecat în oraş. Mi-am învăţat lecţia. Credeţi-mă. Nu vreau decât să mă duc acasă. Orice-am făcut, o să-ndrept. (Pauză) Bine? (Pauză) Bine? Chestii de-astea se-ntâmplă şi se fac. Când m-a oprit eram în drum spre biserică. Nu mi-a fost bine. Vă mărturisesc că da, am trecut printr-o stare de confuzie, dar, dar… mi-am învăţat lecţia şi sunt pregătit să mă-ntorc acasă. Anchetatorul

: De ce-ai omorât-o pe fata aia?

Edmond : Care fată? Anchetatorul

: Fata pe care-ai omorât-o.

41

Scena 18 Închisoare Nevasta lui Edmond la „vorbitor”. Stau unul în faţa celuilalt, tăcuţi. Un timp. Edmond : Cum merge? Nevasta : Bine. (Pauză) Edmond : Şi eu sunt bine. Nevasta : Bun. (Pauză) Edmond : Vrei să-mi spui că eşti supărată pe mine, sau aşa? Nevasta : Ai omorât-o pe fata aia în casa ei? Edmond : Da, da’ vreau să-ţi zic ceva… n-am vrut. Da’ vrei s-auzi ceva comic?… (Deci: nu râde…) cred că pur şi simplu băusem prea multă cafea. (Pauză) Îţi mai zic ceva: cred că sunt prea mulţi oameni pe lumea asta. Pur şi simplu. Cred că de-asta ne omorâm între noi. (Pauză) Mi… mă… presupun că nu eşti, ăăă, înclinată să (sau, nici nu cred c-ar trebui să) să fii lângă mine în… Înţeleg asta. (Pauză) Sunt convins că există căsnicii în care soţia ar fi făcut aşa. Sau soţul, dacă lucrurile s-ar fi… invers. (Pauză) Da’ ştiu că a noastră nu e de genul ăsta. (Pauză) Ştiu că, la un moment dat, ţi-ai dorit să fie. Şi eu mi-am dorit. La un moment dat. (Pauză) Ştiu că, în anumite clipe, ne-am dorit să fi putut fi… mai apropiaţi unul de altul. Pot să spun asta acum. Cred că asta simţi când îţi moare cineva apropiat. Nu i-ai spus niciodată lucrurile pe vroiai cu disperare să i le spui. Ar fi fost atât de simplu să le spunem. (Pauză) Dar tu n-ai făcut-o niciodată. Nevasta : Ai primit actele? Edmond : Da. Nevasta : Bun. Edmond : Oh, da. Le-am primit. Nevasta : Ai nevoie de ceva? Edmond : Nu. Chiar nu-mi vine-n minte nimic. (Nevasta se ridică, începe să-şi strângă lucrurile.) Deci… ai grijă!…

42

Scena 20 Noua celulă Edmond e adus în noua celulă. Colegul lui de celulă e un negru solid. Edmond se aşează pe noul lui pat (prici). Linişte. Un timp. Edmond : Ştii, ştii, ştii, ştii, nu putem face distincţia între anxietate şi frică. Înţelegi ce vreau să zic? Nu vreau să zic de frică. Adică, vreau să zic „frică”, vreau să zic că nu anxietate. (Pauză) Suntem… când ne e frică de ceva cred că dorim acel ceva. (Pauză) Moartea. Sau „hoţii”. (Pauză) Nu crezi? Adică dorim să se-ntâmple. Orice frică ascunde o dorinţă. Nu crezi? (Pauză) Am ştiut dintotdeauna c-aici o să sfârşesc. (Pauză) (Sieşi:) Orice frică ascunde o dorinţă. Cred c-o să-mi placă aici. Puşcăriaşul

: Da?

Edmond : Da, serios. Ştii de ce? E simplu. De-asta cred că da. Ştii, totdeauna am crezut că noi ar trebui să fim închişi. Ştiu că pe voi vă-nchidem. Da’ am crezut că noi ar trebui. Ştii de ce? Puşcăriaşul

: De ce?

Edmond : Ca să fim cu voi. (Pauză) Ţi se pare prea simplu? (Pauză) Puşcăriaşul

: Nu.

Edmond : Fin’că suntem singuri. (Pauză) Da’ ce ştiu… (Pauză) Ce ştiu cred că toată frica asta, frica asta-mpuţită pe care-o simţim trebuie să ascundă o dorinţă. Fin’că n-o mai simt de când sunt aici. N-o mai simt. Cred că pentru prima dată-n viaţă. (Pauză) În toată viaţa mea de când mă ştiu nu mi-a mai fost frică de când am intrat aici. Cred că suntem ca păsările. Cred că oamenii sunt ca păsările. Simţim că vine un cutremur. Păsările ştiu. Pleacă de-acolo cu trei zile ’nainte. Ceva în sufletul lor dă alarma. Puşcăriaşul

: Păsările pleacă înainte de cutremur?

Edmond : Da. Şi eu cred, în sufletul nostru, şi noi, şi noi simţim, simţim că vine… Puşcăriaşul

: … ăhă…

Edmond : … un cataclism. Da’ nu putem zbura. În schimb ne e frică. Întruna. Fin’că nu ne putem încrede în ce ştim. În clopoţelul ăla. (Pauză) Cred că simţim. Ceva ne şopteşte „Pleacă de-aici”. (Pauză) Da’ de când sunt aici nu mai simt. (Pauză) Nu mai simt de când sunt aici. Cred că mi-am găsit locu’. Deci, deci, deci probabil că locu’ ăsta e absolut safe. Nu-i comic? Puşcăriaşul

: Nu.

Edmond : Crezi că nu? Puşcăriaşul

: Da.

Edmond : Mulţumesc. Puşcăriaşul

: Bine.

43

Edmond : Ăhă. (Pauză) Puşcăriaşul

: Vrei o ţigară?

Edmond : Nu, mulţumesc. Nu acum. Puşcăriaşul

: Bine.

Edmond : Poate mai târziu. Puşcăriaşul

: Cum vrei. Acum, ştii ce?

Edmond : Ce? Puşcăriaşul

: Cre’ că e timpu’ să mi-o iei.

Edmond : Să, da. Poftim? Puşcăriaşul

: Cre’ că e timpu’ să mi-o iei.

Edmond : Nu-nţeleg ce-nseamnă. Puşcăriaşul

: Înseamnă să-mi sugi pula. (Pauză) Ce-i, nu vrei?

Edmond : Nu. Puşcăriaşul

: Ah. Asta e, oricum, trebe.

Edmond : Glumeşti. Puşcăriaşul

: Deloc.

Edmond : Nu cred că pot să fac asta. Puşcăriaşul : Păi, ia-ncearcă! Hai, guriţa mare! Ori mi-o dai, ori te tai. Hai să trecem de faza asta. (Pauză) Nu-ţi mai zic o dată. Edmond : O să ţip. Puşcăriaşul

: Ţipi – mă superi. Şi te tai. Ui’te la mine şi zi dacă glumesc. (Pauză)

Edmond : Nu… nu… nu… nu… nu pot, nu pot să, nu… nu… Puşcăriaşul

: Pă pizda mă-tii nu poţi! Păsărică, acum.

(Puşcăriaşul îl pălmuieşte „tandru” pe Edmond de câteva ori.) Acum, puiuţ. Şi cu suflet.

44

Scena 21 Duhovnicul (Edmond e aşezat faţă-n faţă cu Duhovnicul închisorii.) Duhovnicul

: Nu trebuie să vorbeşti.

Edmond : Nu vreau să vorbesc. (Pauză) Duhovnicul

: Te-ai acomodat cu viaţa de aici?

Edmond : Ştiţi ce mi s-a-ntâmplat? Duhovnicul

: Nu.

Edmond : Am fost sodomizat. Duhovnicul

: Ai făcut reclamaţie?

Edmond : Da. Duhovnicul

: Ce-au zis?

Edmond : Că „se-ntâmplă”. (Pauză) Duhovnicul

: Îmi pare rău. (Pauză)

Edmond : Mulţumesc. Duhovnicul

: (pauză) Te simţi singur?

Edmond : Da. (Pauză) Da. (Pauză) Mă simt atât de singur… Duhovnicul

: Şşşşşşş…

Edmond : Atât de gol… Duhovnicul

: Poate eşti pregătit să fii umplut.

Edmond : Căcat, căcat. Căcat evlavios. Duhovnicul

: Asta crezi că e?

Edmond : Da. Duhovnicul

: Că poate eşti pregătit să fii umplut? E imposibil?

Edmond : Da. Da. Nu ştiu ce e imposibil. Duhovnicul

: Nimic nu-i imposibil.

Edmond : Oh. Nimic nu-i imposibil. Pentru „Dumnezeu”, asta vrei să zici, nu? Duhovnicul

: Da.

Edmond : Eh, atunci mănânci căcat. Aia e. Dacă nimic nu-i imposibil pentru Dumnezeu, atunci ia să mă lase să ies de-aici şi să fiu liber. Să răsară-o nouă zi. Pe un tărâm minunat, plin de viaţă. Şi

45

de aer. Unde oamenii sunt amabili unu’ cu celălalt, şi unde sunt lucruri de făcut. Unde creştem în armonie şi dragoste şi pace şi unde suntem doriţi. (Pauză) Ia să facă asta. Ia. Zi-i să facă asta. (Pauză) Băi căcatule – dacă nimic nu-i imposibil… cre’ că asta nu i-ar fi greu… Nu: „Fă-mă să zbor”, sau „Dacă există Dumnezeu, fă-l să răsară soarele în toiu’ nopţii”. Hai. Te rog. Te rog. Te rog. Te implor. Dacă eşti aşa deştept. Să facă asta: Să facă asta. (Pauză) Te rog. (Pauză) Te rog. Te implor. Duhovnicul

: Îţi pare rău c-ai ucis-o pe fata aia?

(Pauză) Edmond? Edmond : Da. (Pauză) Duhovnicul

: Îţi pare rău c-ai ucis-o pe fata aia?

Edmond : Îmi pare rău de tot. Duhovnicul

: Da’-ţi pare rău c-ai ucis-o?

Edmond : Da. (Pauză) Da, îmi pare. (Pauză) Da. Duhovnicul

: De ce-ai ucis-o pe fata aia?

Edmond : Am… (Pauză) Am… (Pauză) N-am… Am… N-am… (Pauză) Am… (Pauză) N-am… (Pauză) N-am… (Pauză) Nu cred… (Pauză) Aş… (Pauză) (Duhovnicul în ajută pe Edmond să se ridice şi îl conduce spre uşă.)

46

Scena 22 Singur în celulă (Edmond, singur în celulă, scrie:) Edmond : Dragă doamnă Brown, nu vă mai amintiţi de mine. Sau poate că da. Eddie Burke. Poate. Cel cu care-a mers Debbie la balul de final. Ştiu că niciodată nu i-a plăcut de mine, şi, mă gândesc, poate c-a fost forţată în vreun fel să meargă cu mine – deşi nu pot să-mi închipui în ce fel. De asemeni, îmi trece prin minte acum, în timp ce scriu, gândul că poate a venit din propria ei voinţă şi mie mi s-a părut important să cred că a venit fără să vrea. (Pauză) Nu cred, totuşi că aşa e. (Pauză) Era o fată foarte drăguţă. Dacă v-amintiţi de mine, sunt sigur că v-aduceţi aminte cât de cucerit am fost de ea atunci. (Intră un Gardian.) Gardianul

: Ai o vizită.

Edmond : Spune-le, te rog, că sunt bolnav. (Gardianul iese. Edmond se ridică. Se întinde. Merge la fereastră. Priveşte afară.) Edmond : (sieşi) Ce zi! (Merge înapoi la masă. Se aşează. Oftează. Ridică foaia de hârtie.)

47

Scena 23 În celula închisorii Edmond şi Puşcăriaşul sunt întinşi pe paturile lor. Edmond : Nu poţi să controlezi ce se-ntâmplă cu viaţa ta. Puşcăriaşul

: E, asta-i corect.

Edmond : E un destin care lucrează la cum sfârşim. Puşcăriaşul

: … ăhă…

Edmond : Le dăltuieşte cum am putea. Puşcăriaşul

: Oricum am putea pă pizda mă-sii.

Edmond : Şi ăsta-i adevăru’. Puşcăriaşul

: Ştii că ăsta-i adevăru’.

Edmond : … Şi zicem că-s genele, sau că-i mediul… dar, dar eu cred că-i altceva. Puşcăriaşul

: Ce crezi tu că e?

Edmond : Cre’ că-i ceva dincolo de asta. Puşcăriaşul

: Ăhă…

Edmond : Dincolo de lucrurile pe care le putem cunoşte. (Pauză) Cre’ că poate-n vise vedem ce e. (Pauză) Ce crezi? Puşcăriaşul

: Habar n-am.

Edmond : Nu cre’ că putem şti. Cre’ că dac’-am şti, am fi morţi. Puşcăriaşul

: Am fi Dumnezeu.

Edmond : Am fi Dumnezeu. Asta-i perfect adevărat. Puşcăriaşul

: Sau, sau vreun geniu.

Edmond : Nu, cre’ că nici măcar geniile nu ştiu. Puşcăriaşul

: Nu, vreun mare geniu, (pauză) sau vreun filozof…

Edmond : Cred că nici măcar un geniu nu poate să vadă ce-i cu noi. Puşcăriaşul

: Nu… crezi asta… (Pauză)

Edmond : Cred că nu putem percepe asta. Puşcăriaşul : Băi, se-ntâmplă ceva, îţi zic io asta. Undeva, îţi zic io, v’un amărât dă nu dai doi bani pă el ştie ce se-ntâmplă. Edmond

: Crezi?

48

Puşcăriaşul : Căcat – da! V’un pulifrici. Undeva. (Pauză) Căcat – da! Un tip. (Pauză) Un născutlabagiu, care-o freacă dă dimineaţa până seara… (Pauză) Edmond : Crezi? Puşcăriaşul : Da. Poate nu el… da’ cineva. (Pauză) V’un lăbar de p’aici, are timp să-şi bată capu’… (Pauză) Sau v’un puţoi dă… ’abar n-am, un copil, d-abia născut. (Pauză) Edmond : Un copil de-abia născut… Puşcăriaşul

: Da. Ştii care-i treaba, că n-are nici o prejudecată…

Edmond : Da. Puşcăriaşul

: To’ ce-are el…

Edmond : … Asta-i absolut adevărat… Puşcăriaşul

: Ă?…

Edmond : Da. Puşcăriaşul

: … Ce-are el e…

Edmond : Poate-i amintirea… Puşcăriaşul

: Asta şi zic. Că se poa’ să fie…

Edmond : Se poate. Puşcăriaşul

: Sau…

Edmond : … sau vreun fel de… Puşcăriaşul

: … de…

Edmond : … cunoaştere… Puşcăriaşul

: … de…

Edmond : … un fel de intuiţie… Puşcăriaşul

: Da.

Edmond : Vreau să zic nici măcar intuiţie… ceva… ceva… Puşcăriaşul

: Sau v’un animal…

Edmond : de ce nu?… Puşcăriaşul

: Dă care to’ zicem că-i aşteptăm p’ăia dân spaţiu, poate-s aici…

Edmond : … Poate că sunt…

49

Puşcăriaşul

: … Poate sunt animale…

Edmond : Da. Puşcăriaşul

: Care-au fost lăsate aici…

Edmond : Cu eoni şi eoni în urmă. Puşcăriaşul

: Dămul’ dă tot…

Edmond : Şi s-au înmulţit aici… Puşcăriaşul

: Sau poate noi suntem animalele…

Edmond : Poate că suntem… Puşcăriaşul

: Ştii, cum ele, ele sun’ cele mai tari pă…

Edmond : … Da. Puşcăriaşul

: Pă planeta lor natală.

Edmond : Da’ când le-aduci aici. Puşcăriaşul

: Noi zicem că-s numa’ câini, sau animale, şi ne batem joc dă ele…

Edmond : … Da. Puşcăriaşul

: Dă frică ne batem joc dă ele. Da’… nu crezi că?…

Edmond : … Se poate foarte bine să… Puşcăriaşul

: Da’ pă planeta lor natală…

Edmond : … Ăhă… Puşcăriaşul

: … sun’ pă locu-ntâi.

Edmond : Cre’ c-asta-i foarte… Puşcăriaşul

: Şi ce-am făcu’ noi – ne-am făcu’ dă ruşine.

Edmond : Ne-am făcut. Puşcăriaşul

: Fin’că nu le-am trata’ cu respect.

Edmond : (pauză) Poate noi eram animalele. Puşcăriaşul

: Eh, asta zic.

Edmond : Poate că ele sunt aici să vegheze asupra noastră. Poate de-asta sunt aici. Sau să ne studieze. Poate suntem aici ca să fim pedepsiţi. (Pauză) Crezi că există Iad? Puşcăriaşul

: Nu ştiu. (Pauză)

Edmond : Nu crezi c-acolo suntem?

50

Puşcăriaşul

: Nu ştiu, prietene. (Pauză)

Edmond : Crezi c-ajungem undeva după ce murim? Puşcăriaşul

: Nu ştiu, prietene. Îmi place să cre’ că da.

Edmond : Şi mie. Puşcăriaşul

: Mi-ar plăcea să cre’ că da. (Pauză)

Edmond : Poate există Rai. Puşcăriaşul

: (pauză) Nu ştiu.

Edmond : Nici eu nu ştiu, da’ poate există. (Pauză) Puşcăriaşul

: Mi-ar plăcea să cred.

Edmond : Şi mie. (Pauză) Noapte bună. (Pauză) Puşcăriaşul

: Noapte bună.

(Edmond se ridică, vine la patul Puşcăriaşului şi schimbă cu el un sărut de noapte-bună. Apoi se întoarce la patul lui şi se culcă.)

@ 1983 by David Mamet

51