137 81 5MB
Romanian Pages 151 Year 1971
·
LOVIŞT.:E, MIRIFIC PLAI
Coperta, desene şi vignete: ION NEDELCU Fotografii: Prof. CONSTANT IN CREŢU
Prof. NICOLAE CIUREA-GENUNENI
LOVIŞTE, MIRIFIC PLAI Legende populare
Cuvînt înainlc ele
OVIDIU PAPADIMA
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDE lEAN VîLCEA 1971
Rîmn.icu Vîlcea
O CARTE FRUMOASA ŞI INSTRUCTIVA
Tînc"'crul şi entitziastul iubitor al culturii noastre populare,
Nicolae
Ciurea-Genuneni, ne
face plăcuta surpriză de a ne dărui o foarte interesantă carte, În care adună la un loc le gendele populare care au mai persistat pînă în _ _ zilele noastr(' în străvechea Ţară a Loviştei. Apărată,
ca de nişte uriaşe ziduri de cetate,
de mimţii Făgăraşului,
Lotrului şi
Căpăţînei,
Ţara Loviştei - străbătută de cursul Oltului, . la răsărit de care se află depresiunea intracar patică Titeşti iar la apus depresiunea similară Bre�oi - este una âint;e cele mai vechi vetre de viaţă romanească, atestate de documentele istorice. ln 1233, principele de Coroană, Bela o dăruieşte - cît va fi fost tradusă În realitate această
danie nu ştim
-
comitelui de
Tă!7
maci, Corlad. O primă atestare documentară, dar reminiscenţele cultiv,1.rii cerealelor ,,În ră zoare" - pe terasele de la poalele munţilor din preajmă - arată că aici s-a dezvoltat o viaţă înfloritoare şi continuă, Încă de pe vre mea dacilor. nează
Un document din 1374 menţio
Între feitdalii din Ţara Româneasc,1
fugiţi din Transilvania - pe Stoican, nepotul lui
„
să
imaginăm
V oina de Loviştea", - ceea ce ne-ar face existenţa
posibilă
unui vechi
,i
cnezat al Loviştei. Voievodatul lui Seneslau se pare, de asemenea, că şi-ar fi avut centrul în depresiunea Brezoi. ln 1319 documentul dovedeşte
că Ţara
Loviştei era sub stăpînirea românească a dom nitorului muntean, Basarab. În Ţara Loviştei se pare că s-ar fi aflat Posada, locul unde Basarab a cîştigat celebra bătălie din 1330, care a consfinţit independen ţa noului stat al Ţării Româneşti. lntr-un hrisov din 14 51, dat de voievodul Vladislav al II-lea, sînt
menţionate
satele
Boişoara
şz
Găujani,
munţii Stîna Mare, Zănoaga ş.a., familiile Vîl cu şi Ruhat, - nume care s-au păstrat pînă În zilele noastre, în Ţara Loviştei.
Iar fragmen
tele de ceramică aflate la Boişoara ne atestă
o viaţă locală Încă din neolitic, acum cmcz şase milenii. Un trecut atît de vechi şi de bogat ca al nfrii Loviştei nu se putea să
77U
atragă asupr11
ei numai atenţia istoricilor. ln 1934 Ion Conea - geograful
rn
larg orizont istoric şi antropo
logic, format la şcoala liti Gheorghe Vîlsan i-a consacrat o temeinică monografie: Ţara Lo viştei. Swdiu de geografie istorică. Iar de crt
rînd - În menzorialul său atît de viu şi plin de substanţă: Medic la Boişoara (1967) drei
Pandrea,
pe
lîngă
multiplele
-
An
observaţii
profesionale notate În cei doi ani de stagiu În Ţ,rra Loviştei, consemnează tot atît de bogate constatări şi meditaţii cmtpra vieţii şi culturii populare a locului. Şi iată Cl'l acuni profesorul Ciurea-Genu
nem ne înfăţişeaZll Ţara Loviştei aşa mm tră ieşte ea astăzi, În legendă. Sînt aici 27 de texte, dintre care 16 culese de autorul însuşi. Ele sînt şi cele mai interesante, deoarece - prin lim bajul lor, prin indicarea precisă a persoanei care le-a povestit şi a datei cînd s-a făcut În registrarea - sînt singurele care au aerul unor documente folclorice autentice. ln schimb, cele 7 legende
reproduse din revistele ,,Lotrul", a
Liceului din Brezoi, şi „File vîlcene", a liceului
9
„
Vasile Roaită" din Rîmnicu Vîlcea - ca şi cea
extrasă din volumul Răncurele, al prozatorului M. lungeanu, sînt rodul unor veleităţi literare cita dine, limbajul lor fiind destul de departe de cel folcloric. Vn indiciu al apartenenţei lor la literatura citadină este şi lipsa oricăror indica ţii asupra împrejurărilor În care ar fi fost cu lese. Cele trei texte 'reproduse din volumele a mintit(', ale lui Ion Collea şz Andrei Pandrca cu toate că sînt lipsite de datele obişnuite ale culegerilor folclorice - se integrează firesc În creaţia orală, prin limbajul lor sobru, ca racteristic povestitorilor populari. Oricare ar fi Însă deosebirile Între ele, cele 27 legende din volumul de faţă sînt autentice în sitbstanţa lor şi ne permit să tragem unele concluzii, care ar putea interesa atît pe cercetătorii dt şi pe iu bitorii literaturii noastre populare.
Principalul
lor interes stă În faptul că - cu excepţia ce lor trei texte din volumele lui Ion Canea şi M. Lungeanu - sînt
Înregistrări de dată foarte
recentă: din anii 1968-1970, dovedind o ex cepţională vitalitate a legendei populare În stră vechea Ţară a Loviştei. Fenomenul îl observase şi
Andrei
Pandrea:
„Legende
nenumărate,
vechi, dăruite cu Înţelepciunea şi vraja unei arte autentice, supravieţuind veacurilor, se povestesc
10
În şoaptă la focurile iernii, sau vara sub lună pli nă". . . lnsă - cu toată durata şi continuitatea milenară a vieţii pe meleagurile Ţării Loviştei - să n1t ne facem iluzia că din aceste legende s-1zr prttca reconstitui trecutul ei îndepărtat, la fel ca În filele unei cărţi de istorie. Legenda
popularti îşi are legile ei artistice proprii, - la noi ca şi pretutindeni În lume. Pe oamenii din
popor, CilrC memorează şi povestesc
asemenc1z
legende, nu îi interesează istoricitatea f11ptelor pe care le cvocl1, ci Înţelesurile lor morale, va loarea lor îl ocoliră cîntînd, ţinînd în frunte pra purele. Cu ochii lucioşi şi mîinile tremurînde, stareţul apucă frînghia clopotului şi trase. Clo potul nici nu se clinti. Strigă atunci la că lugări : 105
- Veniţi, fr a ţilor, şi trageţi şi voi. N u vă e ruşine s ă mă lăsaţi singur, bătrîn cum sînt? Vreo zece-cincisprezece călugări se repe ziră şi traseră de frînghii. Clopotul se mişcă, Însă n u deaj uns ca să bată. O dată cu clopotul se mişcă însă şi sche lăria. Pîrîi îndelung. Călugării fugiră care În c o t ro. - Trageţi, trageţi. .. zicea stareţul, pri vind cu ochii holbaţi, dînd din mîini şi stri gînd. Călugării se opi n tiră iar tare. U n dăngănit pu ternic ce-i asurzi pe toţi, izbucni de sub pă lăria clop o tului. Urmă o a doua bătaie şi m ai puternică, după care un pîrîit puternic şi tros n i tu ri grozave îi puse pe toţi pe fu gă Cl o p otu l .
şi clopotniţa se prăbuşiră vuind. Săreau ţăn dări şi scînduri . Uriaşul clopot se rostogoli, lo vindu-se de toţi bolov a nii. - Se duce în Olt ! . „ Se duce în Olt !.„ 106
Oamenii se repeziră în frunte cu stareţul care striga ca un nebun. Clopotul se izbi de un bolovan şi după un salt înalt se prăbuşi În apele tulburi ale Oltului . Stropi mari săriră În lături, apoi apa acoperi totul. Oltul îşi urma nepăsător drumul său de veacuri. Călugării şi stareţul se văicăreau pc mal cu mîinile pe cap. Mormăiau În neştire : - Clopotul. . . clopotul nostru. De atunci primul clopot al Coziei n-a mai putut fi scos din Olt, pierzîndu-i-se urma pentru totdeauna, 1 9
*
O variantă
a
acestei legende pretinde că ar
fi căzut În Olt, În vremuri de demult, un clo
pot colosal destinat Episcopiei din Rîmnic sau Mănăstirii Curtea de Argeş, care de veacuri stă Îngropat În valurile clocotinde ale rîului (C. Alessandrescu, Dicţionar geografic al judeţului Vîlcea, pag. 96, Bucureşti, 1 8 93). De la Cornetu, Oltul curge formînd o mul ţime de cotituri pr,intre nişte stînci Înalte şi sălbatice. În acest spaţiu se află cel mai greu pa sagiu al drumului ce duce la Sibiu, numit la Clopot (C. Alessandrescu, Dicţionar geo grafic al judeţului Vîlcea, pag. 96, Bucureşti 1 8 93).
La Clopot. În legătură cu denumirea a cestui loc circulă următoarea legendă : Pe timpuri, călugării mănăstirii Cozia au vrut să ridice pe mun te un clopot mare pentru a se auzi sunetul lui cît mai de parte. Voiau să-şi În tindă stă pînirea pînă un de se auzea �unetul lui . . . S-au dus călugării la Bivolari, au luat şase perechi de bivoli şi au transportat clopotul pe un tîrş pînă aproape de vîr
ful muntelui. Tot smucind bivolii din tr-o par te într-alta, căci era rare g r eu de urcat, s-a rupt drşul şi clopotul s-a prăvălit În Olt. (Inf. Ion Bulbucel. 3 1 ani, Călimăneşti, 1 9 70) .
Mănăstirea Cozia - unui din cele mai vechi monumente arhitec tonice româneşti care s-au pă strat În În tregime. fate situ ată pc Valea O l t u l u i Î n .1p ropiere de staţiunea balneară Călimăneşt i . A fo st construită În parte de Radu B as arab �i terminată, către anul 1 3 8 6 , de Mirce.1 cel Bătrîn
PODUL CĂLUGĂRULUI
Se zice că odată u n călugăr al mănăstirii Cozia a fost trimis la Malaia ca să ia obliga ţiile pc care le aveau mălăienii faţă de mănă stire. A ajuns acolo Într-o zi