Licenta Conta Marfuri Si Ambalaje [PDF]

Zitiervorschau

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

CUPRINS CAPITOLUL I Mărfuri şi ambalaje – componente ale activelor circulante..............................4 1.1 Noţiunea de active circulante…………………………………………………….…..4 1.1.1 Active circulante sub formă de stocuri şi produse în curs de execuţie..................4 1.1.2 Active circulante de trezorerie...............................................................................6 1.1.3 Active circulante în decontare…………………………………………………...9 1.2 Obiectivele contabilităţii mărfurilor şi ambalajelor…………………………………10 1.2.1 Noţiunea de stocuri……………………………………………………………..10 1.2.2 Contabilitatea stocurilor de mărfuri………………………………………….....12 1.2.3 Contabilitatea stocurilor de ambalaje…………………………………………..14 1.3 Obiectul de activitate şi organizarea SC „COM – PUF ” SRL…………………....16 1.4 Analiza cifrei de afaceri la SC „COM – PUF ” SRL…………………………..…18

CAPITOLUL II Evaluarea în contabilitate a intrărilor şi ieşirilor de stocuri din patrimoniu……………………………………………………………………...20 2.1 Momente când se evaluează stocurile ……………………………………………..20 2.2 Evaluarea stocurilor la intrare în patrimoniu……………………………………….20 2.3 Evaluarea stocurilor la inventariere ………………………………………………..22 2.4 Evaluarea stocurilor la încheierea exerciţiului financiar ………………………… .22 2.5 Evaluarea stocurilor la ieşire din patrimoniu..……………………………………...23 2.5.1 Metoda costului mediu ponderat……………………………………………….23 2.5.2 Metoda prima intrare-prima ieşire (FIFO)…………………………………….24 2.5.3 Metoda ultima intrare-prima ieşire (LIFO)……………………………………25 2.5.4 Metoda costului standard…………………………………………………….....25 2.5.5 Metoda preţului de vânzare sau metoda preţului cu amănuntul………….…….27 2.6 Exemple privind evaluare stocurilor la ieşire din patrimoniu……………………...27

1

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

CAPITOLUL III Evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri şi ambalaje ………….32 3.1 Documente specifice….............................................................................................32 3.2 Metode de organizare a contabilităţii analitice a stocurilor......................................37 3.2.1 Metoda operativ-contabilă……………………………………………………..37 3.2.2 Metoda cantitativ-valorică…………..……………………………………..…..38 3.2.3 Metoda global-valorică………………………………………………………...41 3.3. Reflectarea în contabilitate a stocurilor de mărfuri ……………………………….42 3.3.1 Folosirea inventarului permanent……………………………………………....45 3.3.2 Folosirea inventarului intermitent……………………………………………...48 3.4. Reflectarea în contabilitate a stocurilor de ambalaje ……………………………..49 3.4.1 Folosirea inventarului permanent……………………………………………...51 3.4.2 Folosirea inventarului intermitent……………………………………………...58

CAPITOLUL IV Controlul gestionar al stocurilor de mărfuri şi ambalaje…………………...61 4.1 Controlul faptic al stocurilor de mărfuri şi ambalaje….............................................61 4.2 Controlul modului de asigurare a condiţiilor de depozitare şi conservare al stocurilor de mărfuri şi ambalaje…...........................................................................................64 4.3 Controlul efectiv al stocurilor de mărfuri şi ambalaje, inventarirea..........................67 4.4 Stabilirea rezultatelor inventarierii şi regularizarea diferenţelor constatate..............75

CAPITOLUL V Prototip de sistem expert pentru alegerea unui furnizor…………………….80 CONCLUZII ŞI PROPUNERI………………..……………………………..108 ANEXE………………………………………………………………………..112 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................115

2

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

3

INTRODUCERE Trecerea la economia de piaţă se înscrie noii comenzi sociale pentru contabilitate. Subordonată acestui deziderent la 1 ianuarie 1994 a intrat în vigoare noul sistem de contabilitate, gândit ca o componentă de bază a reformei de ansamblu pe care o parcurge. Pentru documentarea temeinică, specialiştii români au conceput un sistem contabil racordat la exigenţele economiei de piaţă care a fost generalizat şi aplicat în anul 1994. El se bazează pe cerinţele actuale ale internaţionalizării şi armonizării contabilităţii. Deci metodele adoptate corespunzător cerinţelor unei contabilităti moderne ce este susceptibilă de perfectă, indeosebi în privinţa unei concordanţe cât mai deplină cu conţinutul Standardelor Internaţionale şi a adoptării la noile reglementări cu caracter economicofinanciar. Se poate aprecia că reglementările şi metodologia care formează noul sistem contabil reprezintă cel mai important pas facut de România pentru integrarea europeană şi pentru realizarea unei veritabile economii de piaţă. În comparaţie cu vechiul sistem contabil modificările determinate de noul sistem sunt foarte importante, ele vizează reguli de terminologie, de evaluare, de prezentare a rezultatelor şi de utilizare a sistemelor financiare. Lucrarea de diplomă prezentă a fost elaborată luând în considerare experienţa concretă, cu greutăţile inerente de procurare a datelor de la S.C. COM-PUF S.R.L. Botoşani, ţinând seama de elementele de noutate intervenite în gestiunea şi contabilitatea stocurilor de mărfuri şi ambalaje din această societate. De asemenea s-a avut în vedere, că sistemul actual de contabilitate permite introducerea metodelor de evaluare a elementelor patrimoniale recunoscute pe plan mondial şi anume – CMP, FIFO, LIFO – şi crearea posibilităţii fiecărui agent economic să opteze pentru acea metodă care răspunde cel mai bine intereselor proprii.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

4

CAPITOLUL 1 MĂRFURI ŞI AMBALAJE – COMPONENTE ALE ACTIVELOR CIRCULANTE 1.1. Noţiunea de active circulante Contabilitatea reprezintă ansamblul coerent al operatiilor de consemnare, cuantificare, prelucrare şi comunicare a informaţiilor contabil-financiare, referitoare la o valoare economică determinată, inclusiv modificările acesteia în cadrul unei perioade de referinţă1. Orice agent economic dispune, în patrimoniul său, pe lângă active imobilizate şi de active circulante. Spre deosebire de activele imobilizate, cele circulante au o mişcare mai rapidă, în cele mai multe cazuri participă la un singur ciclu de producţie şi îşi transmit valoarea dintr-o dată, asupra producţiei obţinute. Unităţile patrimoniale dispun de trei categorii importante de active circulante astfel: 

stocuri şi produse în curs de execuţie;



active de trezorerie (băneşti);



active în decontare (creanţe). 1.1.1. Active circulante sub formă de stocuri şi produse în curs de execuţie Reprezintă denumirea unei categorii de active circulante care există în economia

tuturor agenţilor economici şi care cuprinde o sumă de elemente cu denumiri şi conţinut bine stabilit astfel: 

Materii prime, constituie de fapt substanţa producţiei ce se realizează şi deţine un rol hotărâtor în obţinerea sa. Orice unitate patrimonială specializată în producţie foloseşte materia primă pentru a produce. De exemplu, minereul de fier în industria siderurgică, lemnul în industria mobiRON, stofa în industria confecţiilor etc.



Materiale consumabile sunt şi ele o prezenţă frecventă în economia agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei, categorie în care se includ: materialele auxiliare, combustibilul, piesele de schimb, materialele de ambalat, seminţe, medicamente, substanţe chimice .

1

Horomnea, E., Bazele contabilitaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003, pag 37

prefabricatele,

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

5

Obiectele de inventar sunt prezentate în economia mai tuturor agenţilor economici fiind necesare desfăşurării activităţii lor. Ele de regulă nu întrunesc cumulativ cele două condiţii pentru a fi mijloace fixe, respectiv, fie că au valoarea contabilă mai mare decât limita prevăzută de lege, dar nu au durată de funcţionare mai mare de un an, fie că îndeplinesc condiţia de durată, dar nu întrunesc condiţia de valoare. În mod concret, în această categorie se includ: S.D.V.-urile (scule, dispozitive şi verificatoare), echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, alte obiecte de inventar. Caracteristic este faptul că obiectele de inventar se uzează, iar uzura lor reprezintă

cheltuieli ale agentului economic înregistrate fie integral la darea în folosinţă, fie în cote lunare fără a depăşi durata a trei ani. 

Produsele în curs de execuţie cuprind producţia care în ultima zi din lună se găseşte în curs de prelucrare. Ea se determină fie prin inventariere, fie pe cale financiar-contabilă şi se înregistrează în contabilitate, fiind necesară în vederea determinării costului produselor finite. La începutul lunii următoare se reintroduce, din punct de vedere contabil, în procesul de producţie în vederea continuării tehnologiei de fabricaţie.



Semifabricatele sunt produse care nu au parcurs întregul proces de fabricaţie, ci numai unele faze ale acestuia. Caracteristic este faptul că ele sunt recepţionate în acest stadiu de produs incomplet fabricat, se depun la magaziile secţiilor de fabricaţie, de unde urmează, fie a se reintroduce în secţiile de fabricaţie prentu a-şi continua procesul tehnologic, fie se vând în acest stadiu de semifabricat altor unităţi .



Produsele finite reprezintă rezultatul final obţinut din procesul de producţie. Caracteristic pentru produsele finite este faptul că ele au trecut prin toate fazele procesului de producţie, au fost recepţionate de specialiştii din secţii şi ulterior predate la depozite sau magazii, în vederea expedierii lor către cumpărători.



Produsele reziduale sunt produse finite care nu au fost recepţionate de controlul tehnic de calitate din secţii, nefiind corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi care în mod curent se numesc rebuturi.



Materiile şi materialele aflate la terţi sunt materii prime şi materiale consumabile trimise la terţi pentru a fi depozitate sau prelucrate .

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

6

Obiectele de inventar aflate la terţi sunt obiecte de inventar care înainte de a fi folosite au nevoie de a fi prelucrate şi, neavând utilajul necesar, se transmit la terţi pentru a fi prelucrate.



Produsele aflate la terţi sunt produse finite sau semifabricate care sunt trimise la ţerti spre depozitare.



Mărfuri aflate în custodie sau consignaţie la terţi.



Mărfurile sunt un element patrimonial specific unităţilor din comerţ, dar uneori se găsesc în unităţile productive care au magazine proprii de desfacere.



Ambalajele sunt bunuri folosite pentru a proteja produsele şi mărfurile pe timpul transportului şi manipulării, dar şi pentru a le prezenta într-o formă atrăgătoare. 1.1.2. Active circulante de trezorerie (băneşti) O parte din activele circulante ale unităţilor patrimoniale trebuie să se găsească şi sub

formă bănească, ele fiind necesare pentru aprovizionarea cu stocuri, plata furnizorilor şi a impozitelor, plata salariilor şi a altor obligaţii. Principalele active circulante de trezorerie ce există în patrimoniul agenţilor economici sunt: 

Acţiunile proprii care se folosesc pentru urmărirea acţiunilor proprii răscumpărate de unitate de la acţionari, deşi legea nu obligă unităţile să-şi răscumpere acţiunile. Atunci când răscumpără unele acţiuni societatea o face pentru a le revinde mai avantajos sau din alte motive.



Acţiunile se folosesc pentru a urmări acţiunile cumpărate de la alte societăţi comerciale în vederea obţinerii de venituri financiare pe termen scurt.



Obligaţiunile emise sau răscumpărate urmăresc după, cum rezultă din titulaturi, obligaţiunile unităţii emise anterior şi acum răscumpărate de aceasta.



Obligaţiunile sunt un element patrimonial ce se foloseşte pentru a urmări valoarea la cost de achiziţie a obligaţiunilor altor unităţi cumpărate în vederea obţinerii de venituri financiare.



Valorile de încasat sunt elemente patrimoniale folosite de agenţii economici pentru a urmări cecurile şi alte efecte comerciale primite de la clienţi.



Conturile curente la bănci se utilizează pentru a urmări disponibilităţile în RON şi în valută aflate în conturi la bănci, precum şi mişcarea acestora.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

7

Legile ţării obligă pe agenţii economici să păstreze cea mai mare parte a disponibilităţilor băneşti în conturi la bănci. Băncile plătesc agenţilor economici dobânzi pentru sumele păstrate de aceştia în conturile lor, dar băncile nu au numai obligaţia să execute operaţii de încasări şi de plăţi din conturile acestora, pentru care ele percep comisioane. Caracteristic pentru aceste operaţii efectuate de bănci este faptul că ele se execută prin sistemul numit virament sau plăţi fără numerar. Aceasta înseamnă că, la ordinul plătitorului, banca transmite suma cerută din contul acestuia în contul beneficiarului, fără ca banii să participe la operaţie, în forma lor fizică, ceea ce prezintă mari avantaje. Unităţile însă pot avea la bănci nu numai RON ci şi valută, motiv pentru care acest element patrimonial se dezvoltă astfel: 

Conturi la bănci în RON, reprezentând desigur suma de bani de care dispune agentul economic la banca sa. Un agent economic poate avea disponibil la bancă în RON la mai multe bănci, după cum interesele sale economice o cer.



Conturi la bănci în valută, cont menit să evidenţieze valuta de care dispune agentul economic şi operaţiile de încasări şi de plăţi în valută. De remarcat este faptul că banca îi comunică agentului economic periodic operaţiile

efectuate, respectiv încasările şi plăţile, precum şi sumele existente, printr-un document denumit "Extras de cont în RON", respectiv "Extras de cont în valută" pentru operaţiile în valută efectuate. a) Casa, urmăreşte numerarul aflat în casieria unităţii. Acest element patrimonial se dezvoltă astfel: 

Casa în RON, reprezintă suma de bani care este păstrată de unitatea patrimonială în casieria ei. Fiecare agent economic are obligaţia să-şi organizeze o casierie, într-o încăpere

separată, cu măsuri de siguranţă suplimentare; în această cameră trebuie să fie o casă de bani din fier masiv, trebuie angajat un casier cu calităţi profesionale şi morale certe etc.; în casierie poate fi păstrată o sumă de bani, nu prea mare, numită limită sold de casă, sau cu o expresie mai practicistă, plafon de casă. Mărimea limitei sold de casă este stabilită de către agentul economic împreună cu banca unde acesta îşi păstrează disponibilul, ţinând seama de mişcările de numerar prin casierie în ultimul trimestru şi de alţi factori, fără a depăşi limita maximă stabilită prin acte normative. În cazul în care din încasări se ajunge să existe în

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

8

casierie o sumă mai mare decât limita sold de casă, aceasta se depune obligatoriu la bancă în contul de disponibil. În cazul contrar, când agentul economic are nevoie de mai mult numerar în casierie pentru a efectua anumite plăţi, cum ar fi, de exemplu, plata salariilor, atunci se întocmeşte un cec pentru ridicări de sume în numerar, semnat de şeful contabil şi de conducătorul unităţii. Acest cec se înmânează casierului care, însoţit, merge la bancă şi ridică suma de bani în cauză pe care o depune în casieria unităţii. La casierie trebuiesc întocmite documente specifice cum ar fi : "Planul de casă", în care se prevăd toate operaţiile de încasări şi plăţi care se vor face prin casierie în trimestrul următor şi "Registrul de casă", pe care-l întocmeşte zilnic casierul, în care trece toate operaţiile de încasări şi plăţi efectuate în ziua respectivă. Registrul de casă se întocmeşte în două exemplare, al doilea exemplar se numeşte contul casierului şi se depune a doua zi la contabilitate, împreună cu toate documentele care au stat la baza întocmirii sale. Conducătorul compartimentului financiar-contabil are obligaţia să facă cel puţin lunar controlul casieriei pentru a se convinge de calitatea lucrărilor executate. 

Casa în valută reprezintă suma în valută ce poate fi păstrată în casierie, cu aceleaşi reguli ca şi pentru casa în RON.

b) Acreditive, un alt element patrimonial, se dezvoltă astfel: 

Acreditive în RON - sunt mijloace circulante băneşti ale agentului economic, sume preluate din "Disponibilul bănesc în RON" şi transmise la banca din localitatea furnizorului, la dispoziţia acestuia. Când furnizorul expediază produsele contractate, depune la banca sa documentele

necesare (factura, avizul de expediţie etc.), iar banca sa virează suma corespunzătoare din contul "Acreditive" în contul furnizorului. Folosirea acreditivului se hotărăşte prin contract de către cele două părţi. El reprezintă un mare avantaj pentru furnizor, care are siguranţa încasării rapide a sumelor ce i se cuvin, dar, pentru plătitor este tot un dezavantaj, o imobilizare de mijloace băneşti. Acreditivul se deschide pe timp limitat, de regulă trei luni, după care, sumele neconsumate se trec în contul de disponibil de unde au fost preluate. 

Acreditive în valută - ridică exact aceleaşi probleme, cu menţiunea că se folosesc destul de mult în relaţiile economice cu partenerii străini.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

9

1.1.3. Active circulante în decontare (creanţe) O parte din activele circulante ale mai multor unităţi patrimoniale se găsesc "în decontare". Prin active circulante în decontare se înţeleg activele circulante ale unităţii, fie în formă de stocuri şi produse, fie în formă bănească, care momentan nu se găsesc la dispoziţia ei ci, din motive obiective sau subiective, se află în afara unităţii. Unitatea patrimonială are obligaţia de a le urmări şi a le recupera în cel mai scurt timp posibil. Dintre cele mai importante active circulante în decontare menţionăm: 

Clienţi, element patrimonial care cuprinde în mod semnificativ creanţele aferente, produsele finite, semifabricatele, mărfurile care au fost expediate, respectiv livrate către cumpărători, dar care nu au fost încă încasate. Tot sub denumirea de "Clienţi" se înregistrează şi lucrările executate şi serviciile prestate către beneficiari şi încă neîncasate. Iată deci un activ circulant în decontare care există în mod obiectiv, deoarece este normal pentru orice unitate patrimonială să-şi expedieze produsele fabricate către cumpărători. Ei trebuie însă să se străduiască să încaseze în cel mai scurt timp contravaloarea acestora.



Clienţi incerţi sau în litigiu, sunt clienţii care deşi au primit produsele expediate nu le-au plătit, sunt rău platnici sau au greutăţi financiare şi s-a început o procedură judiciară de urmărire a lor.



Clienţi - facturi de întocmit sunt acei clienţi cărora le-au fost expediate produse sau semifabricate etc., dar cărora nu li s-au întocmit facturile sau nu li s-au transmis încă din diferite motive.



Efectele de primit cuprind drepturile de creanţă ale unităţii patrimoniale, pe baza unor efecte comerciale cum ar fi cambii sau bilete la ordin, de care dispune şi pe care le poate folosi pentru a plăti unele datorii sau pe care le va încasa la termen.



Debitorii diverşi au un conţinut bogat, el cuprinzând în primul rând debitele provenite din pagube materiale pretinse, stabilite pe baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, drepturi ale agentului economic provenite din distribuitori de echipament de lucru etc.



Avansurile de trezorerie sunt avansurile băneşti acordate administratorilor sau unor angajaţi, în vederea efectuării unor plăţi în numele agentului economic. În această categorie se includ şi avansurile spre decontare, care sunt sume plătite din casierie unor salariaţi care se deplasează în alte localităţi pentru a rezolva probleme ale unităţii, cum ar fi încheierea de contracte de aprovizionare, contracte de desfacere, participarea la târguri

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

10

şi expoziţii etc. Mărimea avansului spre decontare acordat se calculează ţinând seama de costul transportului, costul cazării la hotel şi diurna zilnică acordată pentru hrană. La întoarcerea din deplasare, salariatul trebuie să justifice avansul spre decontare pe care l-a primit la plecare, în cel mult 24 de ore. În caz contrar se aplică penalităţi şi apoi avansul spre decontare nejustificat se reţine din salariu. 

Decontări cu asociaţii privind capitalul, caracteristic existenţei societăţilor comerciale, cuprinde aportul subscris de asociaţi pentru constituirea şi creşterea capitalului, dar încă nevărsat. La înscriere se încheie un contract în care se prevăd drepturile şi obligaţiile ambelor părţi, inclusiv timpul de asociere, momentul când pune la dispoziţie valorile de asociere etc.



Avansuri acordate salariaţilor reprezintă sumele plătite salariaţilor drept avans chenzinal, care ulterior se vor reţine din salariu.



Furnizori - debitori sunt sume ce au fost plătite furnizorilor în contul mărfurilor ce vor fi trimise, care vor fi apoi scăzute din obligaţie faţă de ei, plătind numai diferenţa.

1. 2. Obiectivele contabilităţii de mărfuri şi ambalaje 1.2.1 Noţiunea de stocuri Orice activitate economico-financiară, indiferent de natura sa, ocazionează diverse consumuri de muncă trecută, unde se încadrează, cu o pondere relativ însemnată, şi cele care privesc valorile de natură stocabilă. De altfel, stocurile reprezintă o componentă importantă a activelor circulante, condiţionând desfăşurarea activităţii oricărei unităţi patrimoniale1. Ele poartă denumirea de active circulante materiale şi, potrivit Regulamentului Contabil, cuprind ansamblul bunurilor şi serviciilor destinate atât vânzării în starea în care au fost achiziţionate sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, cât şi consumului lor la prima utilizare. Stocurile propriu-zise au o structură complexă şi cuprind următoarele categorii de elemente patrimoniale: mărfuri, materii prime, materiale consumabile, produse, animale şi păsări, ambalaje, obiecte de inventar.

1

Pop, A., Contabilitatea finanaciară românească amonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, pag 373

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

11

a. Mărfurile reprezintă bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea vânzării în starea în care au fost achiziţionate. b. Materiile prime sunt acele active circulante materiale care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc, integral sau parţial, în produsul finit, fie în starea lor iniţială, fie transformată. c. Materialele consumabile reprezintă activele circulante materiale care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit şi cuprind: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile. d. Produsele constituie o categorie oarecum eterogenă, în cadrul căreia se delimitează: 

produsele finite propriu-zise, ce se referă la bunurile care au parcurs integral fazele procesului de fabricaţie şi nu mai necesită prelucrări ulterioare în cadrul unităţii patrimoniale, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;



semifabricatele, care reprezintă acele produse al căror ciclu de fabricaţie a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie), transferându-se în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;



produsele reziduale, unde se au în vedere valori de natura rebuturilor, materialelor recuperabile sau deşeurilor rezultate din procesul de producţie.

e. Animalele şi păsările constituie o altă categorie de elemente patrimoniale care cuprind animalele născute şi pe cele tinere de orice fel (viţei, purcei, mânji şi altele), crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţia de lână, lapte şi blană. f. Ambalajele, se referă atât la ambalajele refolosibile achiziţionate sau fabricate, necesare vânzării produselor şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte, cât şi la ambalajele de natura obiectelor de inventar, utilizate numai în interiorul unităţii patrimoniale sau care circulă fără decontare, precum şi ambalajele şi materialele pentru ambalat obţinute în cadrul activităţii proprii în vederea vânzării către terţi, fapt pentru care sunt considerate produse finite. Materialele de ambalat, care nu se pot gestiona ca ambalaje, se includ în categoria stocurilor cu denumirea “Alte materiale consumabile”.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

12

g. Obiectele de inventar, baracamentele şi amenajările provizorii constituie, de asemenea, o categorie distinctă de elemente patrimoniale care prezintă anumite particularităţi, aşa cum reiese din ceea ce se prezintă în continuare. Obiectele de inventar reprezintă bunuri care nu îndeplinesc condiţiile legale privind valoarea şi durata pentru a fi considerate mijloace fixe, precum şi bunurile asimilate acestora, cum sunt: echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, SDV-urile, aparatele de măsură şi control, matriţele folosite la obţinerea anumitor produse şi alte obiecte similare. Bunurile amintite anterior fac parte din proprietatea unităţii patrimoniale care le deţine, unde se includ şi bunurile aflate în custodie, spre prelucrare sau în consignaţie la terţi şi care se reflectă distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. În cadrul unităţii patrimoniale există şi stocuri care nu-i aparţin, cum este cazul valorilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în consignaţie şi a căror evidenţă se organizează cu ajutorul conturilor în afara bilanţului. 1.2.2. Contabilitatea stocurilor de mărfuri Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri pe care o unitate patrimonială le cumpără în vederea vânzării, care, în circuitul lor până la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială1. Astfel, se poate considera că există 3 categorii importante de unităţi patrimoniale cu profil comercial şi anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul şi mixte. Unităţile comerciale en gros sunt cele care asigură desfăşurarea acestei forme de circulaţie a mărfurilor, efectuând operaţiuni de cumpărare a bunurilor de consum, în cantităţi mari şi foarte mari, de la producătorii şi furnizorii interni şi externi, precum şi de vânzare a lor în partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulă cu profil comercial en detail, inclusiv de alimentaţie publică. Vânzările se pot efectua şi către alte unităţi patrimoniale, de asemenea cu profil comercial en gros. Unităţile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulaţie a mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unităţile en gros, dar şi de la 1

Pop, A., Contabilitatea finanaciară românească amonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, pag 454

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

13

producătorii şi furnizorii interni, în partizi (loturi) mici sau relativ mici, precum şi vânzarea lor către populaţie, inclusiv prin unităţi de alimentaţie publică. Mărfurile se vând în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă în vederea consumului în unităţi operative special amenajate (restaurante, bufete ş.a.). Unităţile comerciale mixte efectuează atât operaţii de comerţ en gros, cât şi en detail. Pentru unităţile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de activitate principal sau complementar atât cumpărarea, cât şi revânzarea mărfurilor în scopul obţinerii unui profit. Aceste unităţi desfăşoară, de regulă, activităţi ce se încadrează în diverse domenii de activitate. În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă, se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpără în vederea vânzării în starea în care au fost achiziţionate, cât şi produsele finite transferate de unităţile producătoare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere, precum şi acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor ş.a. devenite disponibile în cadrul patrimoniului unităţii economice În ceea ce priveşte vânzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se menţionează că, după realizarea acestei operaţii, se înregistrează numai scriptic în debitul contului de mărfuri (371), prin corespondenţă cu creditul conturilor corespunzătoare naturii lor (301, 302, 303, etc.) şi nu ocazionează aspecte specifice privind evaluarea şi preţurile de înregistrare în contabilitate. Totodată este justificat să se aibă în vedere, atunci când este cazul, translocarea diferenţelor de preţ aferente în creditul sau debitul contului 378 -Diferenţe de preţ la mărfuri-, după cum sunt favorabile şi respectiv nefavorabile, prin corespondenţă cu debitul sau creditul conturilor de diferenţe corespunzătoare activelor circulante materiale în cauză (308, 328, 388 ş.a.). Această modalitate de soluţionare contabilă asigură majorarea, pe de o parte, a cheltuielilor şi implicit a costului de producţie numai cu ceea ce se consumă efectiv pentru obţinerea produselor finite iar, pe de altă parte, a cheltuielilor privind mărfurile cu sumele ce privesc vânzarea celorlalte elemente de active circulante materiale. Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată într-o anumită măsură de preţul de înregistrare ce se utilizează şi care, în funcţie de categoria în care se încadrează unitatea

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

14

patrimonială şi implicit de opţiunea sa, poate fi costul efectiv de achiziţie, preţul prestabilit (standard), preţul cu amănuntul. 1.2.3. Contabilitatea stocurilor de ambalaje Circulaţia mărfurilor de la producători până la consumatori, ca de altfel şi a celorlalte categorii de bunuri materiale, este condiţionată în mare măsură de utilizarea unor ambalaje adecvate, care contribuie la păstrarea proprietăţilor fizico-chimice ale acestora în timpul transportului, manipulării, depozitării şi comercializării. Altfel spus, ambalajele reprezintă o categorie distinctă de stocuri care asigură una dintre premisele importante pentru realizarea în condiţii corespunzătoare a circulaţiei propriu-zise a mărfurilor1. Datorită diversităţii tipurilor de ambalaje, a dimensiunilor şi modului de utilizare, al modului de finanţare şi recuperare, este necesară, ca o condiţie indispensabilă pentru organizarea contabilităţii, clasificarea lor după mai multe criterii. În funcţie de durată şi valoare, ambalajele se delimitează în două categorii sau grupe importante şi anume: 

ambalaje de natura mijloacelor fixe;



ambalaje de natura stocurilor. În prima categorie se încadrează ambalajele care îndeplinesc condiţiile de valoare şi

durată stabilite pentru mijloace fixe (containere, cisterne, tuburi de oxigen, butoaie de bere ş.a.), reflectându-se în contabilitate cu ajutorul conturilor de imobilizări corporale. Aceste ambalaje se utilizează de regulă pentru păstrarea mărfurilor şi fac parte din inventarul permanent al unităţii patrimoniale, circulând, atunci când este cazul, pe principiul restituirii integrale şi fără vânzare-cumpărare, pe bază de facturare proformă. Ambalajele de natura stocurilor sunt numeroase şi au mai multe destinaţii, fapt ce impune clasificarea lor în raport cu conţinutul şi modul de oglindire în contabilitate în trei subgrupe şi anume: ambalaje de natura obiectelor de inventar, ambalaje de circulaţie sau de transport şi materiale de ambalat. Ambalajele de natura obiectelor de inventar (lăzi pentru pâine, butoaie pentru bere, butoaie din fag pentru brânzeturi ş.a.) fac parte din inventarul permanent al unităţii şi se 1

Pop, A., Contabilitatea finanaciară românească amonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, pag 504

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

15

oglindesc în contabilitate cu ajutorul conturilor corespunzătoare acestei categorii de elemente patrimoniale. Ele circulă pe principiul restituirii integrale, facturându-se proforma. Ambalajele de circulaţie sau de transport (navete pentru lapte, băuturi răcoritoare şi alcoolice, cutii pliante din mucava, sticle, borcane ş.a.) deţin ponderea cea mai mare în totalul ambalajelor şi participă la mai multe circuite comerciale. Aceste ambalaje se urmăresc în contabilitate cu ajutorul conturilor 381 Ambalaje  şi 388 Diferenţe de preţ la ambalaje, care se vor prezenta ulterior. Ambalajele de transport sau de circulaţie, în funcţie de modul de recuperare şi valorificare, se delimitează în două subgrupe şi anume: 

ambalaje facturate distinct care circulă prin vânzare-cumpărare;



ambalaje facturate distinct care circulă prin restituire directă. Materialele de ambalat (hârtie, pungi de hârtie şi polietilenă, carton, talaj industrial

ş.a.) se folosesc pentru împachetarea mărfurilor în vederea vânzării en-detail, pentru preambalare şi expunere estetică, precum şi pentru nevoi gospodăreşti. Ele se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 3023 -Materiale pentru ambalat- sau pot fi incluse direct în cheltuielile de exploatare, în debitul contului 604 -Cheltuieli privind materialele nestocate-, după cum se stabileşte de unitatea patrimonială. Materialele de ambalat, precum şi ambalajele a căror valoare este inclusă în preţul mărfurilor (cutii de conserve, sticle de plastic, pungi de polietilenă ş.a.), se utilizează o singură dată, fiind nerecuperabile, fapt pentru care, pe măsura eliberării în consum, se includ în cheltuielile de exploatare.

1.3. Obiectul de activitate şi organizarea S.C.” COM- PUF ” S.R.L. Înfiinţarea şi, ulterior, funcţionarea unei unităţi patrimoniale comerciale sunt condiţionate de existenţa unui capital. Capitalul social este egal cu valoarea nominală a părţilor sociale sau a acţiunilor, respectiv cu valoarea în numerar a rezervelor încorporate şi a profitului în perioada anterioară. Unităţile patrimoniale cu activitate comercială se constituie pe baza de contract de societate şi statut proprii. În contract se menţionează capitalul social subscris, atât în natură cât şi în numerar . Din momentul înmatriculării în Registrul Comerţului şi la Administraţia Financiară, unitatea patrimonială comercială devine persoană juridică şi, deci, funcţionează legal .

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

16

S.C. “ Com – Puf ” S.R.L. s-a înfiinţat în anul 1991, având drept cod unic de înregistrare R 3989951 la Camera de comert şi Industrie Botoşani ca persoană juridică română sub formă de societate cu răspundere limitată . Sediul juridic al societăţii comerciale este in Botoşani, strada Săvenilor, numărul 27, Romania şi are filiale în municipiul Botoşani şi judeţul Suceava, cu posibilitatea deschiderii de noi filiale conform obiectului de activitate. Societatea are ca obiect de activitate următoarele : 

Producţie de mărfuri alimentare şi nealimentare;



Comercializarea de mărfuri alimentare şi nealimentare;



Prestări servicii. Capitalul social iniţial a fost de 10 RON după care s-a majorat în timp la 90.000 RON

datorită legislaţiei în vigoare prin contribuţia administratorului unic. Socitatea are ca obiect principal de activitate comercializarea cu amănuntul a produselor industriale ( îmbrăcăminte şi încălţăminte ) la filialele din municipiul Botoşani şi alimentaţie publică, respectiv cafe-bar, în judeţul Suceava . Aprovizionarea unităţilor cu marfă se face prin firme de distribuţie precum şi cu maşini proprii de la diferite depozite din ţară . Ţinându-se seama de experienţa acumulată de la înfiinţare şi până în prezent, de volumul actual de activitate şi de cel prognozat şi de specificul structurii activităţii firmei, S.C. Com- Puf S.R.L. Botoşani prezintă următoarea organigramă (fig. nr. 1) . În conformitate cu Legea contabilităţii şi articolul 11 din această lege, contabilitatea unităţilor patrimoniale se organizează în compartimente distincte denumite financiarcontabile. Aceste compartimente au la bază norme unitare privind organizarea şi conducerea lor cu caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale. De la aceste compartimente pleacă informaţii necesare atât pentru necesităţi proprii, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile , organele fiscale şi alte persoane juridice sau fizice1

Manager general (administrator unic ) 1

Legea contabilităţii nr. 82/1991 repulicată in MO nr. 629/26.08.2002

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

Comp.

17

Comp. Fin-contabil

Aprovizionare Comp. Vânzări

FIL -1

FIL -2

FIL -3

FIL -3

Fig. Nr. 1 .Organigrama S.C. Com-Puf S.R.L. Compartimentul financiar-contabil trebuie să asigure : 

înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a tuturor operaţiunilor patrimoniale în funcţie de natura lor, în mod simultan în debitul unor conturi şi creditul altor conturi – conturi corespondente;



stabilirea totalului sumelor debitoare şi creditoare precum şi a soldului final al fiecărui cont;



întocmirea lunară a balanţei de verificare care reflectă egalitatea între totalul sumelor debitoare şi creditoare ale conturilor;



prezentarea situaţiilor patrimoniului şi a rezultatelor obţinute, respectiv a activelor şi pasivelor prin bilanţ, precum şi a veniturilor, cheltuielilor şi a beneficiilor sau pierderilor prin contul de profit şi pierdere;



calcularea costurilor, stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor şi serviciilor executate;

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

18

întocmirea bugetelor de venitiri şi cheltuieli pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizarea datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unităţilor patrimoniale;



a planifica, a prevedea necesarul de finanţare şi sursele de capital posibile de mobilizat. Întreprinderile occidentale nu întreprind nimic din punct de vedere economic, tehnic, organizatoric fără a face o “bugetizare” a acestor acţiuni . Bugetul reprezintă previziunea cifrată a afectărilor de resurse şi de responsabilităţi pe

centre de activităţi în vederea realizării cât mai eficiente a obiectivelor strategice ale întreprinderii. Procesul bugetar are rolul de a orienta activitatea tuturor compartimentelor spre aceleaşi obiective: rentabilitate, lichiditate, diminuarea riscurilor etc.Prin elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli se urmăreşte, în primul rând, ca în anul pentru care se întocmeşte bugetul veniturile să permită acoperirea tuturor cheltuielilor şi obţinerea unui profit .

1.4 Analiza cifrei de afaceri la SC” COM- PUF ” SRL Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii fiecărei firme, fiind în fruntea indicatorilor de performanţă, în măsura în care condiţionează mărimea profitului şi a ratei rentabilităţii1. Acest indicator caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţilor curente şi reprezintă suma totală a veniturilor realizate din vânzarea produselor şi a mărfurilor, executarea de lucrări şi prestări servicii şi alte lucrări din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. În unităţile cu profil comercial, cifra de afaceri cuprinde doar veniturilor din vânzarea mărfurilor : CA  Vmf 

R A 100

Unde: Vmf- venituri din vânzarea mărfurilor R - rulajul mărfurilor vândute A -cota medie de adaos comercial

Cifra de afaceri aferentă vânzărilor de mărfuri corespunde activităţii comerciale a unei înteprinderi şi se determină în funcţie de rulajul mărfurilor vândute ( R ) şi de cota medie de adaos comercial ( A ). Din contul de profit şi pierderi şi din alte surse informaţionale ale intreprinderii extragem următoarele date (tabelul nr.1) : 1

Petrescu , S., Diognostic economic financiar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pag. 42

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

19

Tabel Nr. 1 Indicatori de analiză a cifrei de afaceri Nr. Crt. 1 2 3

INDICATORI Vmf (mil. RON) R (mil. RON) A ( %)

EXERCIŢIU FINANCIAR 2003 2004 819,7 981,54 2342 2583 35 38

Abateri ( ± )

Indici ( %)

161,84 241 3

10,29 9,45

1. Modificarea absolută a vânzărilor de mărfuri este diferenţa : Vmf  Vmf 0  Vmf1  981,54 – 819,7 = 161,84 mil. RON

2. Modficare relativă : r  Ir  100  0,1974 x100 = 19,74 %

3. Factorii de influenţă sunt următorii :

  R  A respectiv, rVmf  rR  A

R 

 R1  R0   A0  2583  2342  35   84,35 mil. RON 100

rR 

A 

100

R 84,35  100   100  10,29 % Vmf 0 819,7

 A1  A0   R1  38  35  2583   77,49 mil. RON

rA 

100

100

A 77,49  100   100  9,45 % Vmf 0 819,7

Prin însumare : ΔR + ΔA = 84,35 + 77,49 = 161,84 mil. RON = ΔVmf ΔrR + ΔrA =10,25 + 9,45 = 19,7 % = ΔrVmf În concluzie, veniturile din vânzările de mărfuri au crescut datorită creşterii cantităţii de mărfuri vândute şi datorită creşterii cotei de adoas comercial

CAPITOLUL 2 EVALUAREA  ÎN CONTABILITATE A INTRĂRILOR ŞI IEŞIRILOR DE STOCURI DIN PATRIMONIU

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

20

2.1. Momente când se evaluează stocurile Evaluarea stocurilor sau exprimarea lor valorică, în etalon bănesc, are importanţă deosebită pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, contribuind în mod decisiv la respectarea unor principii ale acesteia, dintre care amintim: principiul prudenţei, principiul costului istoric, principiul permanenţei, principiul continuităţii ş.a. De altfel, între evaluare şi principiile amintite există o intercondiţionare reciprocă1. Problematica evaluării face obiectul unor prevederi exprese în cadrul regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, unde sunt precizate cele patru momente de evaluare a elementelor patrimoniale şi anume: 

evaluarea la data sau momentul intrării în patrimoniu;



evaluarea la data sau cu prilejul inventarierii;



evaluarea de la încheierea exerciţiului financiar;



evaluarea la data ieşirii din patrimoniu.

2. 2. Evaluarea stocurilor la intrare în patrimoniu Valoarea de intrare sau contabilă se stabileşte în momentul achiziţionării, fabricării sau intrării activelor circulante materiale în patrimoniu prin alte modalităţi. Această valoare se determină avându-se în vedere provenienţa activelor în cauză, aşa cum se prezintă în continuare. Stocurile achiziţionate de la terţi (cu titlu oneros), cum sunt: materiile prime, materialele consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, mărfurile, ambalajele şi alte bunuri se evaluează la costul efectiv de achiziţie, care se determină prin însumarea următoarelor elemente: 

preţul de cumpărare, exclusiv taxele recuperabile legal (TVA şi taxe asimilate), rabaturile, remizele ş.a.;



taxele nerecuperabile, cum este cazul celor vamale pentru bunurile importate;



cheltuielile de transport, încărcare - descărcare, recepţie, manipulare ş.a. aferente bunurilor achiziţionate de la furnizorii interni;

1

Budugan, D., Contabilitatea şi control de gestiune, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag.99

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

21

cheltuielile de transport pe parcurs extern, comisioane, asigurare, cheltuieli de tranzit ş.a. pentru bunurile provenite din import. Cheltuielile financiare efectuate cu finanţarea constituirii stocurilor, precum şi

sconturile privind plata furnizorilor înainte de scadenţă nu se iau în calcul pentru stabilirea costului de achiziţie. Stocurile obţinute din producţie proprie, cum sunt: produsele finite, semifabricatele, materiale de natura obiectelor de inventar, ambalajele ş.a., precum şi producţia în curs de execuţie se evaluează la costul de producţie, care se stabileşte prin însumarea următoarelor elemente: 

costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate;



cheltuielile directe de producţie (fabricaţie), exclusiv costul de achiziţie aferent materiilor prime consumate;



cheltuielile indirecte de producţie (comune de secţie) repartizate în mod raţional şi numai în măsura în care sunt determinate de obţinerea activelor circulante materiale. Stocurile referitoare la animale şi păsări se evaluează la costul de achiziţie sau de

producţie, după cum sunt achiziţionate de la terţi şi respectiv obţinute din producţie proprie. În ceea ce priveşte activele circulante materiale intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii se reţine că evaluarea se face la valoarea de utilitate, denumită şi valoare de aport, avându-se în vedere totodată acordul părţilor, aportant şi societatea comercială la care se subscriu părţi sociale sau acţiuni în natură. Pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie se practică valoarea actuală, făcându-se estimarea acesteia în funcţie de preţul pieţei şi starea activelor circulante materiale dobândite.

2.3. Evaluarea stocurilor la inventariere Evaluarea de la data sau cu prilejul inventarierii anuale, efectuată înainte de închiderea conturilor, se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, fiind denumită valoare de inventar. Această valoare se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului în

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

22

unitate şi preţul pieţei. Pentru creanţe şi datorii se ia în calcul valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

2.4. Evaluarea stocurilor la încheierea exerciţiului financiar Evaluarea de la încheierea exerciţiului asigură aplicarea efectivă a principiului prudenţei şi constă în aceea că elementele patrimoniale se evaluează şi se reflectă în bilanţ la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Valoarea de inventar se compară cu valoarea contabilă sau de intrare şi se reţine pentru evaluare, pe de o parte, valoarea cea mai mică în cazul activelor şi, pe de altă parte, valoarea cea mai mare pentru pasive. Ca urmare a comparării sau confruntării valorilor de inventar cu cele contabile rezultă diferenţe în plus sau în minus, care, în funcţie de prevederile regulamentului contabil, se soluţionează astfel: 

diferenţele constatate în plus (valoarea de inventar mai mare) la elementele de activ şi în minus la cele de pasiv nu se reflectă în contabilitate, elementele în cauză rămân înregistrate în contabilitate la valoarea lor de intrare;



diferenţele constatate în minus (valoarea de inventar mai mică) la elementele de activ se soluţionează prin includerea în cheltuieli şi creşterea amortizărilor în cazul activelor amortizabile, active la care deprecierea este ireversibilă (definitivă), şi constituirea de provizioane pentru activele neamortizabile, active la care deprecierea este reversibilă. Elementele patrimoniale respective rămân înregistrate în contabilitate la valoarea lor contabilă sau de intrare;



diferenţele constatate în plus (valoarea de inventar mai mare) la elementele de pasiv se soluţionează (deocamdată numai teoretic deoarece reglementările în domeniu nu sunt finalizate) prin includerea în cheltuieli şi constituirea de provizioane aferente deprecierilor reversibile ale elementelor în cauză, elemente care, ca şi în cazurile anterioare, rămân înregistrate în contabilitate la valoarea lor de intrare sau contabilă.

2.5. Evaluarea stocurilor la ieşire din patrimoniu

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

23

Valoarea de ieşire din patrimoniu se foloseşte pentru înregistrarea în contabilitate a diminuărilor care se produc în masa activelor circulante materiale ca urmare a consumului, vânzării, distrugerii, lipsei în gestiune ş.a. Această valoare este cea de intrare în patrimoniu, denumită şi valoare contabilă, existentă în evidenţă la data ieşirii din patrimoniu1. Această regulă generală de evaluare se transpune în practică prin intermediul unor metode de evaluare care corespund specificului stocurilor, avându-se în vedere, în mod deosebit, particularitatea acestora referitoare la faptul că în fiecare perioadă de gestiune, pentru oricare din categoriile sau felurile sub care se prezintă activele circulante materiale, se efectuează un număr mare sau foarte mare, după caz, de operaţii de intrare la costuri individuale diferite. În scopul rezolvării acestei probleme se apelează la Regulamentul contabil care recomandă următoarele metode de evaluare: 

metoda costului mediu ponderat (C.M.P.);



metoda primei intrări - primei ieşiri (FIFO);



metoda ultimei intrări - primei ieşiri (LIFO);



metoda costului standard;



metoda preţului de vânzare sau metoda preţului cu amănuntul. Dintre aceste metode se adoptă, cu caracter de continuitate, aceea care corespunde

specificului şi intereselor unităţii patrimoniale, pentru care este important şi aspectul că se poate influenţa în mai mică sau mai mare măsură rata rentabilităţii, aşa cum se prezintă în continuare. 2.5.1. Metoda costului mediu ponderat (C.M.P.) Costul mediu ponderat (C.M.P.) unitar, se calculează fie după fiecare intrare sau după acea operaţie de intrare în urma căreia se efectuează o ieşire sau altfel spus înaintea fiecărei operaţii de ieşire, fie numai la sfârşitul lunii în vederea evaluării într-o singură operaţie a tuturor ieşirilor efectuate în cursul acestei perioade de gestiune2. Costul unitar mediu ponderat se determină prin raportarea valorii totale a stocului iniţial cumulată cu valoarea intrărilor la cantitatea existentă în stocul iniţial cumulată cu cantitatea sau cantităţile intrate, după caz. Soldul iniţial şi, de asemenea, stocul iniţial sunt 1 2

Budugan, D., Contabilitatea şi control de gestiune, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag.103 Budugan, D., Contabilitatea şi control de gestiune, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag 105

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

24

cele stabilite după operaţia precedentă de intrare sau cele de la începutul lunii, după cum costul mediu ponderat se determină în urma fiecărei operaţii de intrare şi, respectiv, lunar. CMP 

Si  I , St i  QI

în care:

Si

costului ponderat

reprezintă valoarea totală a stocului iniţial;

I

 valoarea intrărilor;

Sti

 stocul iniţial;

QI

 cantităţile intrate.

aplicată în

Metoda mediu poate fi două

variante: 

metoda costului mediu unitar ponderat calculat la sfârşitul perioadei (CMUPt);



metoda costului mediu unitar ponderat calculat după fiecare intrare în stoc (CMUPui). Utilizarea metodei costului mediu ponderat (C.M.P.) asigură realizarea unui echilibru

între valorile de intrare şi cele de ieşire şi, totodată, pentru cele aferente stocului existent la sfârşitul exerciţiului. Sub aspectul mărimii sale, costul mediu ponderat se situează între valorile ce se stabilesc prin celelalte două metode (FIFO şi LIFO). 2.5.2. Metoda prima intrare – prima ieşire (F.I.F.O.) Metoda primei intrări - primei ieşiri (FIFO) constă în aceea că bunurile care ies din gestiune se evaluează la costul sau valoarea de intrare (de achiziţie sau de producţie) aferent primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării primului lot, bunurile care ies din gestiune se evaluează la costul de intrare aferent lotului următor ş.a.m.d., în ordine cronologică1. În legătură cu metodele de evaluare utilizate cu ocazia ieşirii bunurilor din patrimoniu se reţin câteva aspecte privind influenţa pe care o pot exercita asupra rezultatului exerciţiului. Utilizarea metodei FIFO, în condiţiile creşterii costurilor efective de achiziţie, conduce la înregistrarea unor costuri minime şi la obţinerea unui profit maxim, însă valoarea stocului ce rămâne disponibil pentru exerciţiul următor este stabilită la costul cel mai mare, 1

Budugan, D., op. cit, pag.107

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

25

ceea ce va exercita o influenţă nefavorabilă asupra ratei rentabilităţii aferente acestui an financiar. 2.5.3. Metoda ultima intrare – prima ieşire (L.I.F.O.) Metoda ultimei intrări - primei ieşiri (LIFO) constă în evaluarea bunurilor eliberate (ieşite) din stoc la costul de achiziţie sau de producţie, după caz, al ultimei intrări (ultimului lot intrat în gestiune). Pe măsura epuizării acestui ultim lot, bunurile ce se eliberează din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie aferent penultimului lot aprovizionat ş.a.m.d., în ordinea inversă a intrărilor în gestiune1. În legătură cu metodele de evaluare utilizate cu ocazia ieşirii bunurilor din patrimoniu se reţin câteva aspecte privind influenţa pe care o pot exercita asupra rezultatului exerciţiului. Folosirea metodei LIFO, de asemenea, în condiţiile creşterii costurilor efective de achiziţie are efecte inverse, comparativ cu metoda anterioară, în sensul că determină costuri de producţie maxime şi profit minim, iar stocul care rămâne disponibil pentru exerciţiul următor este evaluat la costul cel mai mic, ceea ce asigură crearea unor rezerve interne. În ceea ce priveşte evaluarea bunurilor ieşite din patrimoniu se reţine şi faptul că este necesar să se respecte principiul permanenţei metodelor, în sensul că trecerea de la o metodă la altă metodă nu se poate efectua în interiorul exerciţiului financiar deoarece s-ar denatura indicatorii de analiză de la sfârşitul exerciţiului, fiind justificat să se menţină aceeaşi metodă pentru mai multe exerciţii consecutive. 2.5.4. Metoda costului standard Materiile prime, produsele, mărfurile şi alte bunuri de natură stocabilă, aşa cum prevede Regulamentul contabil, se pot evalua şi prin utilizarea metodei preţurilor standard (prestabilite). Aceste preţuri se stabilesc cu anticipaţie, pe baza costurilor medii ale bunurilor respective dintr-o perioadă anterioară, şi sunt denumite preţuri de înregistrare. Diferenţele care se stabilesc între preţurile standard şi costurile de achiziţie sau producţie, după caz, pentru toate aprovizionările care se efectuează, se contabilizează distinct, iar ulterior, la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune, se repartizează în mod proporţional atât

1

Budugan, D., Contabilitatea şi control de gestiune, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag.108

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

26

asupra bunurilor ieşite, cât şi asupra celor aflate în stoc, pe bază de coeficient de repartizare, care se determină cu date cumulate de la începutul anului. Coeficientul de repartizare amintit se calculează prin raportarea soldului iniţial al diferenţelor de preţ cumulat cu diferenţele aferente intrărilor înregistrate de la începutul anului şi până la sfârşitul perioadei de referinţă la valoarea stocului iniţial, stabilită în preţuri standard, cumulată cu valoarea intrărilor de bunuri din cursul aceloraşi perioade, de asemenea, la preţuri standard sau de înregistrare, după formula1:

Coeficient de repartizare

=

Soldul iniţial al diferenţelor de preţ

+

Diferenţe de preţ aferente intrărilor în cursul perioadei cumulat, de la începutul anului

Soldul iniţial al stocurilor la preţ de înregistrare

+

Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de înregistrare cumulat, de la începutul anului

Coeficientul de repartizare astfel obţinut se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune cumulată de la începutul anului şi stabilită la preţul de înregistrare, iar rezultatul obţinut se diminuează cu diferenţele de preţ repartizate până la începutul lunii pentru care se face calculul, obţinându-se suma absolută a diferenţelor ce se repartizează şi care se înregistrează în contul sau conturile de cheltuieli în care au fost reflectate bunurile ieşite din patrimoniu. Coeficientul de repartizare analizat se poate calcula la nivelul fiecărui cont sintetic de gradul I sau II sau pe fiecare grupă sau categorie de stocuri, iar soldurile finale ale conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, stabilite la preţurile de înregistrare (standard), obţinându-se astfel valoarea de intrare a stocurilor, la costurile de achiziţie sau de producţie, după caz. În cazul utilizării metodei preţurilor standard (prestabilite), datorită modificărilor care pot să survină în ceea ce priveşte costurile de achiziţie sau de producţie, este necesară analiza lor periodică, operaţiune care, de regulă, se efectuează cel puţin odată pe an, iar atunci când este cazul se realizează actualizarea ce se impune, la sfârşitul exerciţiului financiar. Utilizarea metodei preţurilor standard, în condiţiile fluctuaţiei mari a preţurilor, nu este avantajoasă pentru unitate deoarece estimarea preţurilor de înregistrare pe durata unui exerciţiu financiar are un grad mare de probabilitate, iar marja diferenţelor de preţ faţă de costul efectiv de intrare este, de asemenea, mare. 1

Budugan, D., Contabilitatea şi control de gestiune, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag.109

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

27

În ceea ce priveşte evaluarea bunurilor ieşite din patrimoniu se reţine şi faptul că este necesar să se respecte principiul permanenţei metodelor, în sensul că trecerea de la o metodă la altă metodă nu se poate efectua în interiorul exerciţiului financiar deoarece s-ar denatura indicatorii de analiză de la sfârşitul exerciţiului, fiind justificat să se menţină aceeaşi metodă pentru mai multe exerciţii consecutive1. 2.5.5. Metoda preţului de vânzare sau metoda preţului cu amănuntul În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului poate fi folosită metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul. Metoda preţului cu amănuntul este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

2.6. Exemple privind evaluarea stocurilor la ieşire din patrimoniu Să presupunem că în cursul unei perioade o unitate patrimonială are următorul stoc iniţial de mărfuri : 

01.06 – Si = 70 buc la preţul de 0.2 RON pe bucată În cursul perioadei de gestiune se înregistrează mai multe operatiuni de intrare şi

ieşire se mărfuri : 

06.06 – Ieşire =



10.06 – Intrare = 50 buc Budugan, D., Contabilitatea şi control de gestiune, Ed. Sedcom Libris,

40 buc

Iaşi, 2002, pag.110



12.06 - Ieşire =



17.06 - Intrare = 80 buc



26.06 – Intrare = 40 buc



28.06 – Ieşire =

60 buc

70 buc

La sfârşitul perioadei unitatea patrimonială înregistrează următorul sold final : 1

Budugan, D., Contabilitatea şi control de gestiune, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag.110

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

28

30.06 – Sf = 50 buc Să se calculeze costul unitar la ieşire a stocurilor după metodele cunoscute şi anume :

costul mediu ponderat, fifo, lifo şi metoda costului standard . Metoda costului mediu ponderat calculat la sfârşitul perioadei (tabelul nr.2 ) : Calculul preţului de ieşire din patrimoniu se calculează cu ajutorul formuRON :

CMUPt 

Si   I

St i  QI

Tabelul nr.2 Evaluarea stocurilor prin metoda CMP

Nr. Crt

Data

Explicaţii

Q

Cu

Valoare

Data

Explicaţii

0

1

2

3

4

5

6

7

1

01.06

Si

70

0,20

14

06.06

2

10.06

Intrare

50

0,32

16

3

17.06

Intrare

80

0,30

4

26.06

Intrare

40

5

-

Total

240

Cu

Valoare

8

9

10

Ieşire

40

0,285

11,40

12.06

Ieşire

60

0,285

17,10

24

28.06

Ieşire

70

0,285

19,95

0,36

14,40

30.06

Sf

70

0,285

19,95

X

68,40

-

220

X

68,40

Total

Q

Metoda FIFO (tabelul nr. 3) : Potrivit acestei metode bunurile ieşite din patrimoniu se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrari (lot). Pe masura epuizării loturilor, bunurile iesite din patrimoniu se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

29

Tabelul nr. 3 Evaluarea stocurilor prin metoda FIFO

Intrări Nr. crt 0 1

Data

Ieşiri

Stocuri

1 01.06

Explicaţii 2 Si

Q 3 70

Cu 4 0,20

Val 5 14

Q 6 -

Cu 7 -

Val 8 -

Q 9 -

Cu 10 -

Val 11 -

2

06.06

Ieşire

-

-

-

40

0,20

8

30

0,20

6

3

10.06

Intrare

50

0,32

16

-

-

-

30 50

0,20 0,32

6 16

-

-

-

30 30

0,20 0,32

8 9,6

20

0,32

6,4

80

0,30

24

-

-

-

20 80

0,32 0,30

6,4 24

40

0,36

14,40

-

-

-

20 80 40

0,32 0,30 0,36

6,4 24 14,4

-

-

-

20 50

0,32 0,30

0,6,4 15

30 40

0,30 0,36

9 14,4 23,4

4

12.06

Ieşire

5

17.06

Intrare

6

26.06

Intrare

7

22.06

Ieşire

Metoda LIFO (tabelul nr. 4) : Potrivit acestei metode bunurile ieşite din patrimoniu se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizării loturilor, bunurile iesite din patrimoniu se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică .

Nr. crt 0 1 2

Tabelul nr.4 Evaluarea stocurilor prin metoda LIFO Intrări Ieşiri Data Explicaţii Q Cu Val Q Cu 1 2 3 4 5 6 7 01.06 Si 70 0,2 14 40 06.06 Ieşire 0,2

Stocuri Val 8 -

Q 9 -

Cu 10 -

Val 11 -

8

30

0,2

6

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

30

3

10.06

Intrare

50

0,32

16

-

-

-

30 50

0,2 0,32

6 16

4

12.06

Ieşire

-

-

-

50 10

0,32 0,2

16 2

20

2

4

Intrare

80

0,3

24

-

-

20 80

0,32 0,3

6,4 24

0,36

14,4

-

-

-

20 80 40

0,32 0,3 0,36

6,4 24 14,4

-

-

40 30

0,36 0,3

14,4 9

20 50

0,32 0,3

6,4 15

5

17.06

6

26.06

Intrare

40

7

22.06

Ieşire

-

-

21,4

Metoda costului standard : Potrivit acestei metode evaluarea stocurilor se face la un pret standard care in contabilitate se actualizează de regulă cel putin o dată pe an .Utilizând datele din exemplu nostru stabilim un cost standard de 0,285 si rezulta următoarea evaluare a ieşirilor din patrimoniu : Ieşiri = 170 * 0,285 = 48,45 Soldul final = 14 + 54,40 – 48,45 =19,95 Costul standard, utilizat în acest caz, este fix pentru perioada de gestiune în curs. De asemenea, el este determinat integrând, în acelaşi timp, rezultatele trecute (anterioare), dar şi obiectivele pe care şi le fixează unitatea patrimonială în perspectivă Toate metodele de evaluare a elementelor de stocuri prezentate anterior au acelasi obiectiv: evaluarea iesirilor din patrimoniu. Nici una dintre acestea nu este perfectă, valoarea stocului final modificandu-se de fiecare dată, ceea ce determină si o variaţie a rezultatului obtinut. Analiza comparativa a acestor metode scoate in relief urmatoarea situatie prezentată in tabelul nr. 5 . Tabelul nr.5 Analiza comparativă a metodelor Nr,

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

crt

Explicaţii

CMP

FIFO

LIFO

0

1

2

3

4

Cost standard 5

1

Si

14

14

14

14

2

Intrări

54,4

54,4

54,4

54,4

3

Ieşiri

48,45

47

49,4

48,45

4

Sf

19,95

21,4

19

19,95

CAPITOLUL 3 EVIDENŢA EXISTENŢEI ŞI MIŞCĂRII STOCURILOR DE MĂRFURI ŞI AMBALAJE 3.1. Documente specifice

31

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

32

În cadrul unităţilor patrimoniale, documentele contabile utilizate trebuie să constituie un sistem unitar şi raţional, care să aibă la bază reguli specifice cu privire la întocmirea, folosirea, circulaţia şi evidenţa fiecărui document1. Documentele primare de atestare a efectuării operaţiilor privind stocurile, sunt: 

factura;



chitanţa fiscală (pentru vânzări contra numerar);



aviz de însoţire a mărfii (numai pentru pregătirea şi circuitul intern al mărfurilor, neputând substitui factura); Documentele de atestare opţională sunt:



avizul de expediţie;



factura;



fişa (nota) de recepţie – calculaţie pentru intrări;



chitanţele zilnice şi monetare;



facturi şi avize de expediţie pentru ieşiri (en gros sau en detail);



inventarele pentru contabilizarea stocurilor lunare. În cazul mărfurilor şi ambalajelor mai pot interveni şi alte documente:



raport de gestiune;



note de contabilitate;



note de recepţie şi constatare de diferenţe;



decont privind TVA;



borderoul de vânzare (încasare);



ordine de plată. Specifice consignaţiei sunt documentele:



bon de primire (consignaţie);



borderou de ieşire a obiectelor din consignaţie. Documentele privind centralizarea operaţiilor efectuate de agentul economic, atât în

calitate de furnizor, cât şi de client, sunt:

1

Ristea, M., Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed. CECCAR, Bucureşti, 1996.pag 143

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



“Jurnal

Pagina

33

pentru vânzări”, prin care se centralizează pe bază de factură sau “Borderouri

zilnice de vânzări în numerar”, valoarea totală a vânzărilor lunare şi TVA corespunzătoare; 

“Jurnal pentru cumpărări”, având acelaşi conţinut cu cel precedent, dar referindu-se la intrările de mărfuri şi deci la TVA deductibilă. Factura fiscală - însoţeşte bunurile sosite de la furnizor. Este un formular cu regim

special de înscriere şi de numerotare, tipărit în blocuri cu câte 150 file‚ formate din 50 de seturi cu câte 3 file în culori diferite: albastru – exemplarul 1; roşu – exemplarul 2; verde – exemplarul 3. Serveşte ca: 

document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a produselor şi mărfurilor livrate‚ a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;



document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;



document de încărcare a gestiunii primitorului;



document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a cumpărătorului. Se întocmeşte cu ajutorul tehnicii de calcul sau manual‚ în trei exemplare‚ la livrarea

produselor şi a mărfurilor‚ la executarea lucrărilor şi la prestarea serviciilor‚ de către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziţiei de livrare‚ a avizului de însoţire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor şi se semnează de compartimentul emitent. Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării‚ datorită unor condiţii obiective şi cu totul excepţionale‚ produsele şi mărfurile livrate sunt însoţite‚ pe timpul transportului‚ de avizul de însoţire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare‚ numărul şi data avizului de însoţire a mărfii se înscriu în formularul de factură. Factura fiscală se întocmeşte numai de către plătitorii de TVA. În factură‚ bunurile‚ lucrările executate sau serviciile prestate se înscriu în coloana 1‚ grupate pe cote de TVA. Circulă la cumpărător: 

la compartimentul aprovizionare‚ pentru confirmarea operaţiunii‚ având ataşat exemplarul din avizul de însoţire a mărfii care a însoţit produsul sau marfa‚ dacă este

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

cazul‚ inclusiv nota de recepţie şi constatare diferenţe în cazul în care marfa nu a fost însoţită de factură pe timpul transportului (exemplarul 1); 

la compartimentul care efectuează operaţiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 1 împreună cu avizul de însoţire a mărfii‚ inclusiv nota de recepţie şi de constatare diferenţe‚ după caz);



la compartimentul financiar-contabil‚ pentru acceptarea plăţii precum şi pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1‚ împreună cu avizul de însoţire a mărfii‚ inclusiv nota de recepţie şi de constatare diferenţe‚ după caz). Se arhivează la cumpărător:



la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1) Se arhivează la furnizor:



la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3)



la compartimentul desfacere (exemplarul 2) Avizul de însoţire a mărfii este un formular cu regim special de tipărire‚ înscriere

şi numerotare, tipărit în blocuri cu cîte 150 de file‚ formate din 50 de seturi a câte 3 file‚ în culori diferite: albastru - exemplarul 1; roşu – exemplarul 2; verde – exemplarul 3. Serveşte ca: 

document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;



document ce stă la baza întocmirii facturii;



dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta‚ dispersate teritorial‚ ale aceRONaşi unităţi;



document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceRONaşi unităţi în cazul transferului. Se întocmeşte în trei exemplare de către unităţile care nu au posibilitatea întocmirii

facturii în momentul livrării produselor‚ mărfurilor sau altor valori materiale datorită unor condiţii obiective şi cu totul excepţionale‚ făcându-se menţiunea “ Urmează factura”. În cazul transferului de bunuri între gestiunea aceRONaşi unităţi patrimoniale dispersate teritorial‚ avizul de însoţire a mărfii va purta menţiunea “Fără factură”. Se emite pe măsura livrării de către compartimentul desfacere care semnează pentru întocmire. Circulă la cumpărător:

34

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

35

la magazie pentru încărcarea în gestiune a produselor‚ mărfurilor sau altor valori materiale primite‚ după efectuarea recepţiei de către comisia de recepţie şi după consemnarea rezultatelor (exemplarul 1);



la compartimentul aprovizionare pentru înregistrarea cantităţii aprovizionate în evidenţa acestuia (exemplarul 2);



la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică‚ ataşat la factură (exemplarul 3). Se arhivează la cumpărător:



la compartimentul financiar-contabil‚ ataşat la exemplarul 1 al facturii (exemplarul 1) Pentru furnizori, avizul de însoţire a mărfii reprezintă documentul pe baza căruia ia

naştere faptul generator şi exigibilitatea TVA-ului şi, în consecinţă, aceştia sunt obligaţi să emită facturile în cel mai scurt timp. Acest timp nu poate depăşi ultima zi a lunii în care s-au efectuat livrările, astfel încât să fie în măsură să determine, potrivit legii, obligaţia de plată sau dreptul de restituire a TVA. Chitanţa fiscală este documentul care conţine elementele necesare pentru identificarea vânzătorului şi cumpărătorului, precum şi datele referitoare la specificaţia mărfii, la cantităţi, preţuri şi valori, similare cu cele cuprinse în facturi. Potrivit articolului 25, litera B din Ordonanţa nr. 3/1992, chitanţa fiscală se eliberează la cererea cumpărătorului, de către vânzători. În situaţia în care nu este posibilă emiterea facturii în momentul livrării mărfurilor, se prevede introducerea unui formular nou tipărit în carnete cu câte 100 de file. Serveşte ca: 

document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii;



document justificativ de înregistrare în registrul de casă (cu respectarea Regulamentului operaţiunilor de casă) şi în contabilitate. Se întocmeşte în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul

unităţii şi se semnează de acesta pentru primirea sumei. Circulă la depunător (exemplarul 1, cu stampila unităţii). Exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor efectuate în registrul de casă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2).

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

36

Nota de intrare recepţie şi constatare diferenţe (NRCD) – este întocmită de comisia de recepţie şi semnată de membrii comisiei şi de gestionar la recepţia materialelor primite pe baza documentului de însoţire a transportului. Documentul de însoţire a transportului poate fi factura, avizul de însoţire a transportului sau scrisoarea de trăsură. NRCD –ul este întocmit în trei exemplare care au următoarele destinaţii: 

un exemplar rămâne la depozit;



un exemplar va fi transmis la contabilitate ca document justificativ pentru înregistrarea în contabilitate a intrării materialelor în gestiune;



un exemplar va fi transmis la biroul financiar, împreună cu factura furnizorului în original, în vederea plăţii furnizorului şi înregistrarea în contul de furnizori. Dacă se constată diferenţe la recepţie, se întocmeşte un al patrulea exemplar al NRCD

ce va fi remis furnizorului. Dispoziţia de livrare este un document nou care circulă între compartimentul desfacere şi magazii şi care conţine, pe lângă elementele necesare identificării cumpărătorului, numai date referitoare la specificaţia produselor, cantităţile dispuse şi livrate, precum şi preţurile unitare. Mărfurile nu pot fi scoase din incinta unităţii pe baza dispoziţiei de livrare, furnizorii fiind obligaţi să emită facturi sau, după caz, avize de însoţire a mărfii pe timpul transportului. În cadrul anului curent de gestiune, documentele şi registrele de evidenţă contabilă se păstrează în cadrul compartimentului financiar-contabil. După expirarea anului, documentele şi registrele sunt predate la arhiva generală a unităţii. Termenul de păstrare a documentelor contabile este reglementat de legislaţia în vigoare a fiecărei ţări. Totuşi, este recomandabil în cadrul registrelor contabile şi a documentelor justificative ca, pentru original sau copie, care are calitatea de forţă probantă în raportul cu terţii, termenul de păstrare să fie de 10 ani, celelalte documente să fie păstrate doar 3 ani 1.

3.2. Metoda de organizare a contabilităţii analitice a stocurilor de mărfuri Contabilitatea stocurilor de mărfuri şi ambalaje se ţine calitativ şi valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. În condiţiile 1

Ristea, M., Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed. CECCAR, Bucureşti, 1996.pag 144

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

37

folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric1. Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii. În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza după una din următoarele metode, in funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale unităţii patrimoniale: 

metoda operativ-contabilă (pe solduri);



metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic);



metoda global-valorică . 3.2.1. Metoda operativ - contabilă (pe solduri) Metoda operativ–contabilă (pe solduri) constă în ţinerea, la locul de depo zitare, a

evidenţei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar în contabilitate a evidenţei valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor 2;

Practicarea metodei operativ-contabile (pe solduri) de contabilitate analitică a stocurilor mărfuri şi ambalaje constă în: 

Evidenţa operativă şi analitică a stocurilor de mărfuri şi ambalaje la locurile de depozitare se ţine cu ajutorul fişei de magazie care, în cadrul acestei metode de evidenţă a stocurilor, serveşte şi ca document de contabilitate analitică şi sursă de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al stocurilor de mărfuri şi ambalaje.

 1

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi ambalaje şi verificarea concordanţei

Bojian, O., Contabilitate generală, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003, pag. 205 Pop, A Contabilitatea finanaciară românească amonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, pag 398 2

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

38

înregistrărilor efectuate în fişele de magazie şi în contabilitate se realizează cu ajutorul registrului stocurilor . Registrul stocurilor se întocmeşte şi conduce în compartimentul financiar-contabil, manual sau computerizat, la sfârşitul fiecărei luni, pe feluri de stocuri, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe sau subgrupe de stocuri, în ordine alfabetică sau a codurilor, prin înscrierea (prelucrarea) stocurilor din fişele de magazie şi evaluarea lor la preţurile de înregistrare. Registrul stocurilor nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă, şi se arhivează la compartimentul financiar-contabil. Metoda operativ-contabilă sau pe solduri de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri se poate utiliza cu bune rezultate în cazul aplicaţiilor compute rizate în cadrul cărora existenţa şi mişcările cantitative ale stocurilor sunt urmărite operativ, iar cele valorice periodic, cu ocazia înregistrărilor efectuate în contabilitatea gestiunii stocurilor.

3.2.2. Metoda cantitativ-valorică Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic) constă în ţinerea evidenţei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenţei cantitativ-valorice1. Contabilitatea stocurilor de mărfuri şi ambalaje se desfăşoară pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe categorii de bunuri. Controlul exactităţii şi concordanţa înregistrărilor din evidenţa la locurile de depozitare şi din contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantităţile înregistrate în fişele de depozit şi cele din fişele de cont analitic de la contabilitate. În accepţiunea clasică a metodei calitativ-valorice, contabilitatea analitică a gestiunilor de stocuri de mărfuri şi ambalaje se realizează astfel: 

evidenţa operativă se conduce numai cantitativ la locurile de depozitare, cu ajutorul fişei de magazie, deschisă pentru fiecare element stocabil în parte, în care gestionarul calculează stocul cantitativ scriptic după fiecare operaţiune de intrare sau ieşire în/din stoc ;



contabilitatea analitică se conduce cantitativ-valoric la compartimentul financiar-contabil cu ajutorul fişelor de cont analitic pentru valori materiale; se deschide câte o fişă de cont analitic

1

Pop, A., Contabilitatea finanaciară românească amonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, pag 402

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

39

pentru valori materiale pentru fiecare element stocabil în parte, pentru care s-a deschis câte o fişă de magazie distinctă la locul de depozitare. Înregistrările în fişele de cont analitic pentru valori materiale se fac document cu document, pe baza documentelor de intrare - ieşire a bunurilor stocabile în şi din gestiuni care au stat la baza fiecărei înregistrări în fişa de magazie. Controlul gestionar-contabil al existenţei şi mişcărilor de stocuri se realizează prin : 

confruntarea concordanţei dintre datele cantitative (intrări, ieşiri şi stoc) din fişele de cont analitic pentru valori materiale şi datele similare din fişa de magazie;



confruntarea concordanţei dintre datele valorice (debit, credit, sold) din fişele de cont analitic pentru valori materiale şi totalurile balanţelor de verificare analitice ale conturilor de stocuri. Metoda cantitativ-valorică de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri

prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire la existenţa şi mişcarea stocurilor. Are însă dezavantajul că necesită un volum mare de muncă prin faptul că înregistrează mişcările cantitative de stocuri şi se face pentru necesi tăţi de control în vederea asigurării integrităţii lor, atât în fişele de magazie cât şi în fişele de cont analitic de la compartimentul financiar-contabil. 1 Metoda cantitativ-valorică de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi realizată şi într-o versiune simplificată care constă în comasarea evidenţei operative de la locurile de depozitare cu evidenţa analitică a elementelor stocabile de la compartimentul financiar-contabil. În această versiune, denumită şi metoda contabilităţii valorice, în locul de depozitare fişa de magazie este suprimată, urmând ca în locul acesteia să se conducă la locurile de depozitare fişele de cont analitic pentru valori materiale deschise pentru fiecare element stocabil în parte. Principalele operaţiuni (lucrări) pe care le presupune această versiune a metodei cantitativ-valorice de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri de mărfuri şi ambalaje sunt: a) La locurile de depozitare: 1

Pântea, P., Contabilitate financiară, Ed. Intercredo, Deva, 2001, pag 30

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

40

primirea-predarea bunurilor în baza documentelor de dispoziţie privind intrarea şi ieşirea lor din gestiune;



evaluarea cantităţilor intrate în stoc sau ieşite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare practicate de unitatea patrimonială şi acceptate de doctrina şi legislaţia contabilă;



înregistrarea documentelor de dispoziţie de intrare-ieşire în fişele de cont analitic pentru valori materiale.



întocmirea borderourilor de predare a documentelor compartimentului financiar-contabil.

b) La compartimentul financiar-contabil: 

verificarea necesităţii, exactităţii şi oportunităţii operaţiunilor de intrare-ieşire de stocuri şi confirmarea corectitudinii evaluării şi înregistrărilor în fişele de cont analitic pentru valori materiale.



întocmirea (facultativă) a situaţiilor centralizatoare a intrărilor şi ieşirilor şi înregistrarea acestora în conturile de stocuri;



întocmirea balanţelor de verificare analitice ale conturilor de stocuri. Această versiune menţine avantajul că poate furniza operativ date cu privire la

nivelul, structura şi mişcarea stocurilor concomitent cu reducerea volumului de muncă generat de dubla înregistrare a mişcărilor cantitative. Necesită însă un personal gestionar mai bine calificat care să posede, pe lângă cunoştinţele stricte de gestiune a stocurilor, şi cunoştinţe minime de contabilitate a existenţei şi mişcării acestora.

3.2.3. Metoda global – valorică Metoda global-valorică constă în ţinerea evidenţei numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât şi în contabilitate. Controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii cu cea din contabilitate se face periodic. Această metodă se aplică, în principal, pentru evidenţierea mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul şi pen tru alte bunuri, în cazul

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

41

unităţilor care nu au dotarea tehnică corespunzătoare. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul, unităţile vor trece la utilizarea metodei cantitativ-valorice1. Doctrinar2, această metodă de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri poate fi practicată atunci când nu există obligaţia legală, iar managerii unităţilor patrimoniale nu dispun ţinerea unei evidenţe cantitativ-valorice pentru stocurile ce fac obiectul unei gestiuni, procedându-se astfel: 

la locul de depozitare (magazin, restaurant, bufet etc.) se foloseşte formularul tipizat specific comerţului cu amănuntul intitulat raport de gestiune . Raportul de gestiune se completează de către responsabilul de gestiune numai

valoric, pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi ambalajelor şi respectiv pe baza documentelor de depunere a numerarului rezultat din vânzări la casieria centrală a unităţii sau direct în conturile bancare ale acesteia. 

la compartimentul financiar-contabil contabilitatea analitică se ţine tot globalvaloric, pe fiecare gestiune în parte, cu ajutorul formularului tipizat fişa de cont pentru operaţii diverse. Controlul concordanţei dintre înregistrările efectuate la gestiuni în raportul de

gestiune şi la contabilitate în fişa de cont pentru operaţii diverse se efec tuează decadal, chenzinal, lunar sau la alte perioade stabilite de unitate prin punctajul valoric al documentelor înregistrate în cele două evidenţe. Soldurile valorice ale mărfurilor şi ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza „Raportului de gestiune" predat la contabilitate, precum şi prin inventariere. Metoda global-valorică poate fi utilizată şi pentru evidenţa stocurilor de rechizite de birou, imprimatelor, materialelor pentru ambalat şi a cărţilor tehnice, caz în care la locul de depozitare se ţine numai o evidenţă cantitativă iar la compartimentul financiar-contabil numai o evidenţă valorică cu ajutorul fişelor de cont pentru operaţii diverse. Metoda global-valorică de contabilitate analitică a gestiunilor de stocuri prezintă serioase avantaje dintre care cel mai semnificativ este reducerea volumului de muncă prin 1

Pop, A., Contabilitatea finanaciară românească amonizată cu directivele contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate, Ed. Intelcredo, Deva, 2002, pag 407 2 *****Norme metodologice aprobate de omf nr.45/1998, pag 31

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

42

eliminarea fişelor de cont analitic pentru valori materiale de la compartimentul financiarcontabil. O versiune simplificată a acestei metode constă în eliminarea completă a evidenţei operative, respectiv a raportului de gestiune şi ţinerea numai a evidenţei global-valorice, la compartimentul financiar-contabil sau chiar la locul de depozitare cu ajutorul fişei de cont pentru operaţii diverse. De remarcat că, în practică, deseori se întâlnesc diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi analitică a gestiunilor de stocuri.

3.3. Reflectarea în contabilitate a stocurilor de mărfuri În cadrul stocurilor propru-zise se cuprind şi mărfurile. Acestea reprezintă bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării. Sunt asimilate mărfurilor şi materiile prime, unele materiale consumabile, obiectele de inventar, animalele şi pasările, alte valori de natura stocurilor trecute în magazinele proprii de desfacere pentru a fi vândute1. Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Un prim factor îl reprezintă forma circulaţiei : cu ridicata (en gross) sau cu amănuntul (en detail). În cazul circulaţiei mărfurilor en-gros, vânzarea se face pe bază de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior, prin virament şi, de aici, necesitatea intervenţiei unui cont anume, 411 “Clienţi”, care să evidenţieze creanţele din momentul vânzării mărfurilor până în momentul încasării lor; în cazul circulaţiei en detail, vânzarea se face, de regulă, cu plata imediată, în numerar. Un alt factor de influenţă îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosită: inventarul permanent sau inventarul intermitent. În primul caz, contul de mărfuri este folosit pe măsură ce au loc operaţiuni cu mărfuri, evidenţiind toate intrările şi toate ieşirile, astfel încât, în orice moment, prin soldul său, acest cont indică valoarea mărfurilor în stoc, permiţând controlul gestionar, dacă în acest scop se efectuează şi inventarierea faptică a stocurilor. În cazul inventarului intermitent, contul de mărfuri intervine numai la sfârşitul lunii, când, pe baza inventarului faptic se determină valoarea mărfurilor în stoc, care se “blochează” în acest cont, diminuându-se cheltuielile cu mărfuri, înregistrate la un cont 1

Dumitrean, E., şi colectiv, Contabilitate fionanciară I, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,2002, pag 317

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

43

anume, destinat acestui scop, cu ocazia intrărilor de mărfuri. La începutul exerciţiului următor intervine din nou contul de mărfuri care se creditează, valoarea stocului iniţial fiind preluată din nou de contul de cheltuieli privind mărfurile. Contabilitatea circulaţiei mărfurilor, atât en gross cât şi en detail, se organizează cu ajutorul a două conturi sintetice de gradul I, 371 –Mărfuri şi 378 -Diferenţe de preţ la mărfuri. Contul 371 -Mărfuri este de activ şi reflectă în debit şi, de asemenea, în credit, preţul de înregistrare aferent atât mărfurilor intrate şi respectiv ieşite în şi din gestiune, cât şi a celor reflectate numai scriptic la intrări şi ieşiri. Contul analizat se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităţilor de intrare a mărfurilor în patrimoniu şi anume: 

401 - Furnizori, 408 – Furnizori- facturi nesosite şi 542 - Avansuri de trezorerie, pentru achiziţionări de la terţi cu decontare ulterioară şi respectiv din avansuri spre decontare;



357 - Mărfuri aflate la terţi şi 401 - Furnizori, cu valoarea mărfurilor aduse din păstrare sau custodie de la terţi şi respectiv cu cheltuielile de transport-aprovizionare şi de prelucrare pentru acestea în cazul utilizării costului efectiv de achiziţie ca preţ de înregistrare;



301 - Materii prime, 302 - Materiale consumabile, 321 – Materiale de natura obiectelor de inventar ş.a., pentru vânzarea unor asemenea active circulante materiale în starea în care au fost achiziţionate (ca atare);



345 - Produse finite, în cazul transferării produselor finite obţinute din activitatea de exploatare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere;



607 - Cheltuieli privind mărfurile şi 771 -Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare, pentru mărfurile constatate în plus la inventariere şi respectiv primite cu titlu gratuit;



 378 - Diferenţe de preţ la mărfuri şi 4428 -TVA neexigibilă, cu adaosul comercial şi TVA aferentă preţului cu amănuntul sau en gross, ambele corespunzătoare intrărilor în gestiune, în cazul în care acest preţ este cel de înregistrare ş.a. Contul 371 - Mărfuri se creditează ca urmare a ieşirilor din gestiune, prin debitul

conturilor ce corespund căilor sau modalităţilor de ieşire din patrimoniu, după cum urmează: 

607 - Cheltuieli privind mărfurile, descărcarea gestiunii ;

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

44



671 - Cheltuieli extraordinare privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare;



357 - Mărfuri aflate la terţi, în situaţia trimiterii sau lăsării de mărfuri în păstrare sau în consignaţie la terţi;



378 - Diferenţe de preţ la mărfuri şi 4428 - TVA neexigibilă, cu adaosul comercial şi TVA aferentă preţului cu amănuntul sau en gross, ambele corespunzătoare mărfurilor ieşite din gestiune, atunci când evidenţa este organizată la acest preţ ş.a. Soldul contului 371 - Mărfuri este debitor, reprezentând preţul de înregistrare (costul

efectiv de achiziţie sau preţul prestabilit sau preţul de vânzare cu amănuntul sau en-gross) aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfârşitul perioadei de gestiune. În unităţile comerciale cu amănuntul, dată fiind frecvenţa mare a actelor de vânzare şi inexistenţa unei reţele de calculatoare la punctele de vânzare, nu este posibilă o contabilitate analitică cantitativ – valorică, pe sortimente de marfă. În consecinţă, în marea majoritate a cazurilor, se practică contabilitatea analitică global valorică pe gestiuni, iar ca preţ de înregistrare este folosit preţul de vânzare incluzând preţul de cumpărare şi adaosul comercial ( marja comercială), la care se mai adaugă şi taxa pe valoare adaugată. În aceste condiţii, contabilitatea are datoria să calculeze şi să înregistreze şi diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare, adică adaosul comercial (marja comercială) aferent mărfurilor intrate şi rămase în stoc precum şi taxa pe valoare adaugată inclusă în preţul de vânzare. 3.3.1. Folosirea inventarului permanent O societate comercială cu activitate de desfacere a mărfurilor cu amănuntul dispune la începutul lunii de mărfuri în valoare de 1.190 RON la preţ cu amănuntul inclusiv TVA( Valoarea TVA – 190 RON), cu o diferenţă favorabilă (adaos comercial) de 200 RON. În cursul perioadei de gestiune au loc următoarele operaţii privind mărfurile, aşa cum rezultă din jurnalul pentru cumpărări: 1.

Se achiziţionează mărfuri: preţ de cumpărare 1.400 RON, TVA deductibilă

266 RON, preţul de vânzare 1.750 RON, TVA inclus în preţul de vânzare 332,5 RON, preţ de vânzare inclusiv TVA 2.082,5 RON. Notă: La contul 378 s-a înregistrat adaosul comercial, respectiv valoarea de 1.400 RON x 25%  

  % 371

=

  % 401

 

 

   2348,5  2082,5

2348,5 1666

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

4426

378 4428  Aprovizionare mărfuri factura nr.         2.

Pagina

  266

45

  350   332,5

     

   

S-au vândut mărfuri cu plata în numerar, aşa cum rezultă din jurnalul pentru

vânzări: 

Valoarea mărfurilor vândute ( inclusiv TVA ) 1.400 RON Din care: TVA 1.400/1.19*19%



223,53 RON

Valorea la preţ de vânzare fără TVA 5311

1176,47 RON

=

% 707 4427 Înregistrare numerar din vânzări chitanţa nr. 3.

1400 1176,47 223,53

Descărcarea la sfârşitul lunii a gestiunii, cu valoarea mărfurilor vândute.

presupune calcule şi înregistrări: a) determinarea coeficientului mediu de diferenţe de preţ ( adoas comercial ) k = TSC ct.378/ TSD ct.371 – TSC ct.4428 x 100 = 550/2.750 x 100 = 20% * b) determinarea diferenţei de preţ aferente mărfurilor în stoc (Δs ) aplicarea cotei procentuale de diferenţe ( k ) asupra valorii mărfurilor rămase în stoc ( sold final cont 371 – sold final cont 4428) Δs = (1.872,5 – 298,97) x 20/100 = 1.573,53 x 20/100 = 314,706 RON c) determinarea diferenţei de preţ ( adaos comercial) aferent mărfurilor vândute (Δv ): Δv = TSC ct.378 - Δs = 550 – 314,706 = 235,294 RON d) calculul costului mărfurilor vândute: 1.400 – ( 223,53 + 235,2.9 ) = 941,18 RON    %  607  378  4428

=

371

Descărcarea gestiunii

         

 

   

   941,18  235,294  223,53

       

 

1400 

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

   

 

 

 

Pagina

46

 

După aceste înregistrări, soldul contului de mărfuri 1.872,5 RON reprezintă valoarea la preţ de vânzare inclusiv TVA, a mărfurilor în stoc. Controlul gestionar presupune inventarierea mărfurilor şi compararea totalului valorii inventarului, adică soldul faptic, cu soldul scriptic al contului de mărfuri, rezultând fie minus, fie plus de inventar la preţ cu amănuntul, inclusiv TVA. Pentru un calcul cât mai corect este indicat ca atât la numaratorul cât şi la numitorul acestui raport să se ia în considerare soldul iniţial la 01.01 şi rulajul creditor/debitor pe perioada de la 01.01 până la sfârşitul perioadei de calcul. 4.

Pentru înregistrarea plusului de inventar este necesar să se determine adaosul

comercial, cât şi TVA- ul aferent acestui plus şi, prin scăderea acestor elemente se află valoarea la preţ de cumpărare a mărfurilor constatate în plus cu care se vor diminua cheltuielile privind mărfurile. Exemplu: Se consideră că în urma inventarului s-a stabilit totalul faptic de 1.883,5 RON. Deci: 

Sold faptic



Sold scriptic



Plus de inventar ( în preţ de vânzare, inclusiv TVA )



TVA = 110.000/1.19x19% = 0,16 RON

1,76 RON



Plus de inventar la preţ fără TVA

9,24 RON



Adaos comercial = (9,24 x 20 )/100=0,17 RON



Costul mărfurilor în plus 371

=

1.883,5 RON 1.872,5 RON

% 378 4428 607

11 RON

1,85 RON 7,4 RON 11 1,85 1,76 7,4

Înregistrare plus la inventar de mărfuri

În cazul minusurilor de inventar neimputabile, articolul contabil va fi cel anterior, doar inversat, adică:

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

  % 378 4428 607

=

Pagina

    1,85 1,76 7,4

371

Înregistrare minus la inventar de mărfuri neimputabile

  11      

   

47

   

În cazul minusurilor imputabile, alături de înregistrarea de mai sus, efectuată pentru descărcarea contului de mărfuri cu valoarea lipsei, se va întocmi, pentru imputarea lipsei, următorul articol contabil:

 

  461

 

% 7581 4427 Înregistrare minus la inventar de mărfuri imputabile      

 

=

   11    

   9,24  1,76

   

   

5. Pentru regularizarea taxei pe valoare adaugată se efectuează înregistrarea:   % 4427 4424  

=

4426

Regularizare TVA    

     223,53 42,47    

  266        

Observaţie: Conturile 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile ” şi 707 ,, Venituri din vânzarea mărfurilor “ se închid pe seama contului de rezultate 121 ,, Profit şi pierdere “. Înregistrările noastre se referă la comerţul cu amănuntul şi, întrucât evidenţa acestor gestiuni se ţine global valoric, la nivel de unitate, este necesară folosirea preţului de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA ca preţ de înregistrare. În această situaţie, pentru considerentele mai înainte prezentate, se folosesc conturile 4428 ,, TVA neexigibilă “ şi 378 ,, Diferenţe de preţ la mărfuri “. În condiţiile practicării metodei ,,inventarului intermitent“, mărfurile se înregistrează direct pe cheltuieli în momentul aprovizionării, evident evaluându-se la preţul efectiv de cumpărare, astfel că nu mai este necesară folosirea pentru scopul arătat mai înainte a conturilor 4428 ,, TVA neexigibilă “ şi 378 ,, Diferenţe de preţ la mărfuri “ 3.3.2. Folosirea inventarului intermitent

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

48

1. La începutul exerciţiului se preia în exploatare preţul de cumpărare al mărfurilor din stoc.

 

  607

=

 

  835

Preluare marfă stoc    

 

 

371

835

   

   

2. Înregistrarea costului mărfurilor aprovizionate:  

  % 607 4426

 

=

 

401

   

  1732,64  1456 276,64

Înregistrare marfă factura nr.    

   

   

   

3. Înregistrarea vânzării mărfurilor cu numerar:  

  5311

 

 

=

% 707 4427 Înregistrare numerar din vânzări chitanţa nr.

 

 

     1176,47  223,53

1400    

   

   

 

4. Înregistrarea la sfârşitul lunii a costului mărfurilor în stoc pe baza inventarierii în valoare de 12.594.957 RON  

  371

 

=

 

 

607

Mărfuri in stoc la sfârţitul lunii    

   1259,5

   

1259,5     

Determinarea costului mărfurilor vândute care se va transfera, ca şi în cazul anterior, asupra contului 121 ,, Profit şi pierdere “ se efectuează pe baza relaţiei: E = Si+I-Sf = 835 + 1.400 – 1259,5 = 975,5 RON.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

49

Metoda de contabilitate a mărfurilor la preţ de vânzare în condiţiile organizării analitice global – valorice exemplificată mai sus este aplicabilă într-o economie în care preţul de vânzare s-ar caracteriza prin unicitate şi caracter fix pentru acelaşi sortiment de marfă. În condiţiile de astăzi ale economiei din România, metoda prezintă nenumărate dezavantaje şi, în plus, permite fie încălcarea unor principii contabile, fie denaturarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatului financiar. În consecinţă, se poate renunţa la metoda global valorică în favoarea metodei cantitativ valorice, pe sortimente de marfă, soluţie greu de optat în condiţiile inexistenţei unei dotări corespunzătoare cu calculatoare a reţeRON comerciale.

3.4. Reflectarea în contabilitate a stocurilor de ambalaje Circulaţia mărfurilor de la producători până la consumatori, ca de altfel şi a celorlalte categorii de bunuri materiale, este condiţionată în mare măsură de utilizarea unor ambalaje adecvate, care contribuie la păstrarea proprietăţilor fizico-chimice ale acestora în timpul transportului, manipulării, depozitării şi comercializării. Altfel spus, ambalajele reprezintă o categorie distinctă de stocuri care asigură una dintre premisele importante pentru realizarea în condiţii corespunzătoare a circulaţiei propriu-zise a mărfurilor. Pentru organizarea contabilităţii ambalajelor de transport sau de circulaţie se utilizează două conturi sintetice de gradul I, 381 - Ambalaje şi 388 - Diferenţe de preţ la ambalaje. Contul 381 -Ambalaje este de activ şi reflectă în debit şi, de asemenea, în credit preţul de înregistrare aferent ambalajelor de transport sau de circulaţie intrate şi respectiv ieşite în şi din patrimoniu. Contul în cauză se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităţilor de intrare a ambalajelor în patrimoniu şi anume: 

401 -Furnizori, 408 -Furnizori facturi nesosite şi 542 -Avansuri de trezorerie, pentru achiziţionări de la terţi cu decontare ulterioară şi respectiv din avansuri spre decontare cu şi fără factură ;



358 -Ambalaje aflate la terţi şi 401 -Furnizori, cu valoarea ambalajelor primite din custodie sau păstrare de la terţi şi respectiv cu cheltuielile de transport-aprovizionare şi de prelucrare datorate pentru acestea în cazul utilizării costului efectiv de achiziţie ca preţ de înregistrare;

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

50

608 -Cheltuieli privind ambalajele şi 771- Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare, pentru ambalajele constatate în plus la inventariere şi respectiv primite cu titlu de gratuit ş.a. Contul analizat se creditează pentru ieşirile din patrimoniu, prin debitul conturilor ce

corespund căilor sau modalităţilor de ieşire, după cum urmează: 

608  -Cheltuieli privind ambalajele, pentru vânzări şi lipsuri la inventariere imputabile;



671- Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare, în cazul predării cu titlu gratuit a pierderilor neimputabile şi a pierderilor din calamităţi etc. Soldul contului 381 -Ambalaje poate fi debitor, reprezentând valoarea la preţul de

înregistrare aferentă ambalajelor existente în stoc la sfârşitul perioadei de gestiune. Soldul contului la care ne referim, în funcţie de preţul de înregistrare utilizat, necesită anumite corectări în vederea stabilirii valorii ce se înscrie în activul bilanţului contabil, la un post distinct existent în grupa activelor circulante, subgrupa de stocuri, aşa cum se prezintă în continuare. Modul de funcţionare a contului 381 – Ambalaje, diferă în raport de evidenţă a stocurilor de ambalaje destinate ambalării şi transportului produselor finite şi a mărfurilor. Este practicată de unitatea patrimonială astfel, ambalajele pot circula în regim de vânzarecumpărare sau regim de restituire directă1. Un alt factor de influenţă îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosită : “inventarul permanent“ sau “inventarul intermitent”. În primul caz, contul de ambalaje este folosit pe măsură ce au loc operaţiuni cu ambalaje, evidenţiind toate intrările şi toate ieşirile, astfel încât, în orice moment, prin soldul său, acest cont indică valoarea ambalajelor în stoc, permiţând controlul gestionar, dacă în acest scop se efectuează şi inventarierea faptică a stocurilor. În cazul inventarului intermitent, contul 381 -Ambalaje se utilizează numai la începutul şi la sfârşitul fiecărei luni. În ceea ce priveşte metoda inventarului intermitent se poate remarca faptul că asigură simplificarea lucrărilor de contabilitate şi implicit reducerea cheltuielilor pe care acestea le ocazionează, însă diminuează posibilităţile de urmărire şi control privind gestiunea de

1

Emilian Dumitrean şi colectiv, Contabilitate financiară I, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag 338

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

51

ambalaje, fapt pentru care agenţii economici manifestă o anumită reţinere în legătură cu adoptarea acestei metode. 3.4.1. Folosirea inventarului permanent  Contabilitatea operaţiilor privind ambalajele refolosibile care circulă prin vânzare-cumpărare 1. Pe baza jurnalului notelor de recepţie, se înregistrează primirea odată cu mărfurile a unor ambalaje referitor la care se cunosc următoarele elemente: 

preţul total facturat de furnizor, exclusiv TVA

232 RON



preţul total prestabilit aferent ambalajelor recepţionate

202 RON



diferenţele de preţ nefavorabile



TVA aferentă (19%)



cheltuielile de transport decontate dintr-un avans de trezorerie



TVA aferentă cheltuielilor de transport (19%)

30 RON 44,08 RON 12 RON 2,28 RON

Se înregistrează operaţiile economice privind: a.

ambalajele recepţionate:

 

  % 381 388 4426

=

 

 

401

Ambalaje primite conform facturii nr.      

    202 30 44,08

276,08      

 

 

 

 

b. cheltuielile de transport-aprovizionare:  

  % 388 4426

=

 

401

Înregistrare cheltuieli transport ambalaje  

     12   2,28

  14,28     

 

   

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

52

2. Se înregistrează ambalajele constatate în plus la inventariere şi consemnate în procesul verbal întocmit cu această ocazie, ambalaje evaluate la preţul prestabilit de 43,52 RON şi la costul efectiv de achiziţie de 37,55 RON, rezultând diferenţe de preţ favorabile de 5,97 RON. Se înregistrează operaţiile referitoare la: a.

încărcarea gestiunii de ambalaje:

 

  381

 

=

 

 

608

   43,52

Descărcarea gestiunii de ambalşaje    

43,52

   

   

b. oglindirea în contabilitate a diferenţelor de preţ:   608

=

388

   5,97

  5,97

 

 

 

 

Înregistrarea diferenţrlor de preţ la ambalşaje  

 

 

3. Se primesc ambalaje de la prelucrare referitor la care, pe baza facturii furnizorului, se cunosc următoarele elemente: 

 valoarea ambalajelor trimise spre prelucrare



tariful total pentru prelucrare



valoarea ambalajelor primite, la preţul prestabilit



diferenţele de preţ favorabile



TVA aferentă tarifului facturat de furnizor (19%)

45,56 RON 25,5 RON 76,06 RON 5 RON 4,85 RON

Se înregistrează următoarele operaţii: a. intrarea în patrimoniu a ambalajelor:   381

=

% 358 401

       

 

 

   76,06    

  45,56  25,5

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

388

 

Pagina

 

Ambalaje primite conform facturii nr.  

53

5

   

   

 

 

b. TVA facturată de furnizor:  

  4426

=

401

Facturarea TVA  

  4.

 

 48,5

48,5 

   

 

   

Se înregistrează vânzarea ambalajelor, odată cu mărfurile, cunoscându-se că în

jurnalul facturilor fiscale este înscrisă valoarea totală de 152 RON, precum şi TVA aferentă de 19% (28,88 RON)

 

  % 708 4427 Înregistrare numerar din vânzări chitanţa nr.       411

 

 

=

   180,88    

   152   28,88

   

   

5. Se descarcă gestiunea pentru ambalajele vândute şi înregistrate la operaţia anterioară, repartizându-se totodată diferenţele de preţ favorabile de 165.000 RON, stabilite pe bază de coeficient mediu (11%):

 

  608

=

 

 

381

Descărcarea gestiune    

 

  152

   

152     

şi

 

  608

 

=

381

Descărcarea gestiune    

 

   16,72

  16,72

   

   

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

54

6. Se acordă ambalaje cu titlu gratuit, evaluate la preţul de înregistrare total de 115 RON, cu diferenţe de preţ favorabile de 12,65 RON (11%) şi TVA de 19,45 RON (102,35 x 19%), care se înregistrează pe baza procesului verbal de predare-primire şi a notei de contabilitate, astfel: a. descărcarea gestiunii de ambalaje:  

  671

 

 

381

=

Descărcarea gestiune    

 

  115

   

115    

b. repartizarea diferenţelor de preţ favorabile:  

  388

=

 

 

671

Repartizarea diferenţelor    

 

  12,65

   

12,65     

c. oglindirea TVA aferentă ambalajelor acordate  

  635

=

 

 

4427

19,45

Reprezentare TVA    

 

 

   

19,45    

7. Se impută gestionarului minusul de ambalaje constatat la inventariere, cunoscându-se costul efectiv de achiziţie de 13,5 RON şi TVA aferentă de 2,57 RON (19%)  

 

4282

 

=

% 758 4427 Înregistrare minus la inventar de mărfuri imputabile

 

 

16,07    

  13,5   2,57

   

 

 

 

   

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

55

8. Se descarcă gestiunea pentru ambalajele imputate şi înregistrate la operaţia anterioară, cunoscându-se în plus preţul de înregistrare total de 12,5 RON, precum şi diferenţele de preţ favorabile de 3,6 RON:   % 608 388

=

       

381

 

     12,47   3,6

  12,5    

 

 

Descarea gestiunii  

 

 

Pentru operaţiile economice înregistrate anterior s-a considerat că diferenţele de preţ sunt favorabile, preţul de înregistrare prestabilit fiind mai mare decât costul efectiv de achiziţie. În situaţia în care preţul prestabilit este mai mic, diferenţele de preţ sunt nefavorabile şi se reflectă în contabilitate cu ajutorul aceluiaşi cont sintetic (388), însă înregistrările contabile se inversează sau, altfel spus, contul în cauză se utilizează ca un cont de activ, în debit oglindeşte diferenţele de preţ aferente intrărilor de ambalaje, iar în credit pe cele corespunzătoare ieşirilor de ambalaje din patrimoniu.  Contabilitatea operaţiilor privind ambalajele refolosibile care circulă prin restituire directă Sistemul de restituire directă a ambalajelor se adoptă, de regulă, în situaţia în care între furnizor şi client se efectuează operaţii frecvente de livrări de mărfuri cu ambalaje refolosibile. Pentru asemenea livrări de ambalaje nu se constituie venituri, iar în contabilitatea furnizorului se utilizează contul 419 - Clienţi-creditori, care se creditează pentru ambalajele livrate şi se de debitează pentru cele goale restituite de client. Pe de altă parte, în contabilitatea clientului nu se încarcă gestiunea de ambalaje, ci se foloseşte contul 409 Furnizori-debitori, care se debitează cu valoarea ambalajelor primite de la furnizor cu mărfuri şi se creditează ulterior cu valoarea ambalajelor goale restituite acestei unităţi. A.     În contabilitatea furnizorului

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

56

1. Pe baza facturii, se înregistrează livrarea, odată cu mărfurile, a unor ambalaje de transport sau de circulaţie la preţul total de 132 RON:  

  411

=

 

 

419

Livrare ambalaje conform facturii nr.       2. Se primesc

  =

132

   

   

ambalajele goale restituite de client în valoare de 78 RON:

  419

  132

 

 

411

  78

Recepţie ambalaje conform facturii nr.      

   

78    

3. Se înregistrează ambalajele reţinute de firmă (nerestituite) în valoare de 31,2 RON, facturându-se TVA aferentă de 5,93 RON (19%):  

  719

 

=

 

 

708

  32

Înregistrare ambalaje nerestituite    

   

32    

şi

 

  411

 

=

 

4427

TVA aferentă ambalaje nerestituite    

  5,93

  5,93

   

   

4. Se înregistrează descărcarea gestiunii pentru ambalajele reţinute de client, cunoscându-se preţul de înregistrare total de 33 RON, precum şi diferenţele de preţ favorabile de 7,2 RON:   % 608 388

=

381

       

 

   

  33  25,8   7,2

 

     

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Descărea gestiunii    

 

 

Pagina

57

 

B. În contabilitatea clientului 1. Se primesc ambalajele livrate de furnizor, odată cu mărfurile, în valoare de 132 RON:  

  409

=

 

 

401

   132

Recepţie ambalaje conform facturii nr.      

132

   

   

2. Se înregistrează restituirea către furnizor a ambalajelor goale, în valoare de 78 RON:  

  401

 

=

 

 

409

  78

Restituire ambalaje furnizor.    

   

78    

3. Se înregistrează ambalajele în stare bună, în valoare de 27,5 RON, şi cele degradate din calamităţi, în valoare de 12,08 RON, nerestituite furnizorului şi facturate de acesta:  

  % 381 608

=

 

   

409

39,58  27,5 12,08

Facturare ambalaje    

 

 

   

       

şi

 

  426

 

=

401

TVA aferentă ambalaje facturate    

 

  7,52

  7.52

   

   

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

58

În cazul în care degradarea ambalajelor s-a produs din vina unui angajat sau a unui terţ se efectuează în plus înregistrarea obişnuită de imputare şi implicit de oglindire a TVA colectată.

3.4.2. Folosirea inventarului intermitent 1. Se primesc ambalajele livrate firmei destinate ambalării şi transportului mărfurilor la costul de achiziţie de 148 RON

  % 608 4426

=

401

       

 

   

  176,12  148 28,12

Receptie ambalaje conform facturii nr.      

   

   

   

2. Constatarea la sfârşitul lunii, pe bază de inventar, de ambalaje nevândute în valoare de 56 RON   381

=

 

608

Reflectare ambalaje in stoc  

  56

  56

   

   

3. Transferarea la finele lunii a întregului sold de 284 RON al contului de cheltuieli privind ambalaje:   121

=

  284

608

Închiderea contului cheltuieli  

 

  284  

 

 

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

59

4. Descărcarea gestiunii pentru ambalaje livrate la începutul lunii în valoare de 118 RON şi includerea direct pe cheltuieli a sumei de 82 RON, ce reprezintă ambalaje de transport intrate în gestiune pe baza facturii:  

  608

=

 

381

  118

  118

   

   

Descărcarea gestiunii    

 

şi

 

  % 608 4426

=

 

   

401

  97,58 82 15,58

Facturare ambalaje intrate în gestiune      

   

       

5. Constatarea la sfărşitul lunii a unui stoc de ambalaje în valoare de 24,5 RON şi închiderea contului de cheltuieli privind materiile prime pentru întregul său sold de 72 RON  

  381

 

=

 

 

608

  24,5

Reflectare ambalaje în stoc    

   

24,5    

şi

 

  121

 

=

608

Închiderea contului cheltuieli    

 

  72

  72

 

   

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

60

CAPITOLUL 4 CONTROLUL GESTIONAR AL STOCURILOR DE MĂRFURI ŞI AMBALAJE 4.1. Controlul faptic al stocurilor de mărfuri şi ambalaje Controlul reprezintă o activitate specific umană, care constă în verificarea şi analiza permanentă, periodică sau inopinată a unor procese, fenomene, operaţii, informaţii, rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, în scopul preîntâmpinării şi lichidării eventualelor neajunsuri1. Activitatea de control mai poate fi definită ca funcţie a conducerii, instrument de conducere a realităţii, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corelare a erorilor. De asemenea, controlul este definit drept procesul prin care se verifică şi se măsoară realizarea cantitativă şi calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele planificate şi indică măsurile de corecţie ce apar ca necesitate2. Controlul faptic este procedeul cel mai des aplicat de către organele de control de gestiune şi constă în cercetarea la faţa locului a valorilor materiale şi băneşti. Astfel, 1 2

Florea, I., Florea, R., Controlul economico-finanaciar, Bucuresti , 2000, pag 9 Boulescu, M., Ghiţă, M., Controlul economico-finanaciar Bucuresti , 2000, pag 15

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

61

se pot stabili realitatea, existenţa şi mişcarea mijloacelor materiale băneşti. Cu ajutorul controlului faptic, pot fi atinse următoarele obiective: 

determinarea cantităţii de stocuri existente în gestiune;



stabilirea stării în care bunurile controlate se află la un moment dat, a stadiului şi modului de prelucrare, precum şi stabilirea respectării legalităţii în utilizarea lor. Principalele modalităţi de aplicare în practică a controlului faptic sunt:

inventarierea, expertiza tehnică, analiza de laborator, observarea directă şi inspecţia fizică. Inventarierea este o modalitate specifică de control contabil şi o modalitate principală a controlului faptic. Principalul obiectiv al inventarierii este constatarea existenţei cantitative şi calitative a elementelor de activ şi de pasiv ale unei unităţi gestionare, precum şi a modului de executare a sarcinilor de către gestionari. Tot în cadrul inventarierii se include şi operaţiunea de comparare a stocurilor şi soldurilor constatate faptic cu cele scriptice şi stabilirea eventualelor diferenţe 1. Inventarierea de control coincide numai parţial cu activitatea mai amplă de inventariere periodică a gestiunilor sau a întregului patrimoniu, care se realizează printro îmbinare a elementelor de control faptic cu cele de control documentar şi prin efectuarea unor operaţiuni specifice de regularizare a rezultatelor. Pentru a fi eficientă, inventarierea de control trebuie să se desfăşoare inopinat. Inventarierea de control poate fi: 

totală, atunci când cuprinde toate valorile materiale sau băneşti existente în gestiunea respectivă;



prin sondaj, atunci când organul de control selecţionează pentru a fi inventariate numai sortimentele mai importante pentru activitatea întreprinderii sau pe cele susceptibile de sustrageri. Dacă în urma inventarierilor de control prin sondaj rezultă plusuri sau minusuri

frecvente, organul de control are obligaţia să extindă controlul la toate reperele existente în gestiune. În funcţie de specificul activităţii şi de natura mijloacelor materiale este indicată declanşarea simultană a inventarierii de control la aceleaşi repere, pe întreaga unitate, îndeosebi în cazul materialelor de masă, ceea ce are drept consecinţă creşterea

1

Tulvinschi ,M., Gestiunea, contabilitatea şi controlul stocurilor, Ed. Libris, Iaşi, 2004, pag 192

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

62

eficienţei controlului faptic, întrucât se înlătură unele posibilităţi de acoperire a lipsurilor numai pe timpul inventarierii1. Pentru gestiunile valorice, inventarierea de control trebuie să fie totală deoarece astfel se poate determina valoarea totală a valorilor materiale şi băneşti existente în gestiunea respectivă. Pentru a se ajunge la rezultate cât mai corecte, inventarierea de control implică şi stabilirea justeţei soldurilor scriptice la reperele cuprinse în control. Aceasta implică verificarea documentară a tuturor actelor privind intrările şi ieşirile de bunuri din gestiune, pe o anumită perioadă anterioară care, de regulă, se extinde până la ultimul control efectuat. Expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt modalităţi de control faptic care intervin în situaţiile în care complexitatea unor probleme depăşeşte nivelul de pregătire, aparatura de care dispune sau competenţa legală atribuită organului de control. În astfel de cazuri este absolut necesară intervenţia specialiştilor din domeniul tehnic, chimic sau sanitar care pot efectua o expertiză tehnică sau analize de laborator la solicitarea organelor de control. Cu ajutorul expertizelor tehnice se pot formula concluzii cu privire la integritatea stocurilor, realitatea unor operaţiuni, cunoaşterea unor parametrii de funcţionare a utilajelor, consumul de materiale şi volumul de manoperă pentru o lucrare sau un produs. În situaţiile în care este necesară cunoaşterea calităţii compoziţiei sau conţinutului unor materii prime, materiale sau produse, se apelează la analizele de laborator. Observarea directă este o tehnică de control faptic la care se recurge în situaţia în care se doreşte stabilirea unor fapte care nu rezultă din documente. Această tehnică se utilizează în special în controlul concomitent şi se poate realiza prin prezenţa la faţa locului pentru a constata modul în care personalul îşi îndeplineşte obligaţiile sau poate utiliza procedee tehnice, cum sunt: cronometrarea, fotografierea, normarea, testarea de aptitudini. Prin observare directă se pot verifica modul cum funcţionează un compartiment, respectarea principiilor legale în desfăşurarea unei activităţi, utilizarea eficientă a timpului de muncă, îndeplinirea măsurilor de securitate pentru păstrarea integrităţii valorilor materiale şi băneşti, alte activităţi simultane. Observarea directă se poate realiza 1

Boulescu, M., Ghiţă, M., Controlul economico-finanaciar Bucuresti , 2000, pag 68

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

63

pe bază de program şi inopinat, la nivel de secţii, ateliere, laboratoare, magazine, birouri, gestiuni. Inspecţia fizică, ca modalitate de control faptic, reprezintă o cale prin care se stabilesc modul de gestionare a stocurilor şi calitatea informaţiilor cu privire la activitatea controlată. Inspecţia tehnică este o probă sigură pentru constatarea existenţei unui anumit element stocabil şi a actelor justificative înregistrate în evidenţă. Controlul faptic constituie un procedeu de bază pentru controlul integrităţii stocurilor deoarece, împreună cu controlul documentar, contribuie la stabilirea atât a modului de gestionare a stocurilor, cât şi a calităţii informaţiilor cu privire la activitatea controlată.

4.2. Controlul modului de asiguare a condiţiilor de depozitare şi conservare al stocurilor de mărfuri şi ambalaje Asigurarea condiţiilor de depozitare şi conservare a stocurilor de mărfuri şi ambalaje are un rol determinant în evitarea degradării şi sustragerii unor bunuri materiale. Modul în care se depozitează şi conservă bunurile poate fi controlat de organele controlului gestionar de fond sau de alte organe interesate, urmărind obiective cum sunt1: 

existenţa capacităţilor de depozitare şi nivelul lor tehnic sau starea acestora;



modul de organizare a magaziilor şi depozitelor, în sensul specializării lor şi compartimentării interioare, în funcţie de natura bunurilor gestionate;



măsurile luate de întreprindere pentru utilizarea raţională şi întreţinerea curentă a capacităţilor de depozitare;



înzestrarea tehnică a depozitelor cu mijloacele necesare transportului şi manipulării bunurilor, cu aparate de cântărire, de măsurare şi de control, cu rafturi şi stelaje care să permită accesul uşor la bunurile depozitate şi cu puncte de pază contra incendiilor, echipate în mod corespunzător;



delimitarea valorilor materiale de gestiuni, în funcţie de situaţia sau regimul acestora;



dacă toate mărfurile şi ambalajele din unitate şi îndeosebi cele aflate în folosinţă (obiecte de inventar, echipamente de protecţie, truse de scule) sunt date în grija directă

1

Tulvinschi , M., Gestiunea, contabilitatea şi controlul stocurilor, Ed. Libris, Iaşi, 2004, pag 199

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

64

a unor persoane şi modul în care acestea se ocupă de păstrarea, folosirea sau consumarea lor; 

dacă mărfurile şi ambalajele din gestiune sunt etichetate şi descrise în mod corespunzător (simbol, cod, denumire, dimensiuni), pentru a putea fi identificate rapid şi cu maxim de precizie;



dacă întreprinderea a stabilit şi dacă gestionarii cunosc persoanele care au dreptul să dispună

eliberarea

bunurilor din

gestiunile

lor (lista acestor persoane şi

specimenele de semnătură se comunică fiecărui gestionar); 

dacă unitatea utilizează limite minime şi maxime de stocuri şi dacă gestionarii respectă obligaţiile ce le revin în cazul depăşirii acestora;



dacă în unitate se face în mod curent instructajul gestionarilor, atunci când aceştia sunt puşi

în

situaţia

de

a

păstra

sau

manipula

materiale

ori

produse

cu

caracteristici deosebite (inflamabile, explozibile, toxice, urât mirositoare). Unul din obiectivele de bază urmărit de organele controlului gestionar se referă la verificarea condiţiilor existente în depozitele şi magaziile unde se păstrează stocurile de mărfuri şi ambalaje. Aceste spaţii de depozitare trebuie să beneficieze de o dotare tehnică corespunzătoare tipurilor de bunuri deţinute, trebuie să dispună de o bună organizare a spaţiului existent, în sensul specializării şi compartimentării interioare, în funcţie de natura bunurilor gestionate. Din punct de vedere tehnic, prin depozit se înţeleg suprafaţele sau capacităţile amenajate pentru primirea mărfurilor şi ambalajelor, magaziile, silozurile, clădirile de tot felul (şoproane, rampe, hambare)1. Depozitele în care se pot înmagazina materiale şi produse se pot clasifica în general, în: 

depozite închise, care sunt destinate pentru depozitarea unor materiale si produse care solicită condiţii adecvate pentru menţinerea proprietăţilor şi caracteristicilor fizicochimice ale acestora, indiferent dacă sunt conservate sau neconservate, ambalate sau neambalate;



depozite semideschise, constituite din şoproane, rampe, copertine, depozite cu acoperiş şi una sau două închideri laterale şi care protejează numai parţial materialele şi produsele de radiaţii solare, de ploaie, de zapadă;

1

Tulvinschi ,M., Gestiunea, contabilitatea şi controlul stocurilor, Ed. Libris, Iaşi, 2004, pag 200

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



Pagina

65

depozite deschise, adică sub cerul liber şi în condiţiile influenţei directe a factorilor de atmosferă şi de climă, păstrarea materialelor şi produselor se face după o selecţie riguroasă, separându-le pe cele care îşi schimbă calitatea sub influenţa factorilor din atmosferă, într-un timp scurt, de cele care pot sta în depozit fără consecinţe un timp mai lung.

Păstrarea materialelor şi produselor se face şi în funcţie de influenţa unui cerc larg de factori climatici, dintre care cei mai deosebiţi sunt: 

temperatura medie anuală;



umiditatea relativă, medie anuală;



depunerile atmosferice (poluarea din atmosferă);



forţa şi direcţia predominantă vânturilor;



compoziţia fizico-chimică a produselor;



zona geografo-economică. Influenţa acestor factori asupra materialelor şi produselor creează condiţii de

apariţie şi dezvoltare a degradării, influenţând calitatea lor. Dintre factorii de influenţă decisivă a atmosferei se disting: 

umiditatea atmosferei şi umezirea suprafeţei produselor;



temperatura atmosferică şi a produsului;



impurificarea atmosferică. Pentru asigurarea calitativă a materialelor şi produselor, depozitul închis creează

cele mai bune condiţii de conservare, constituind mijlocul ideal de depozitare chiar pentru produsele, aparatura, instrumentele cele mai sensibile la variaţii mici de temperatură şi pentru care sunt necesare depozite cu reglare microclimatică, cu instalaţii speciale. Amplasarea teritorială a depozitelor deţine un rol important în ceea ce priveşte asigurarea materială a întreprinderilor şi trebuie să se bazeze pe anumite cerinţe, cum ar fi: 

apropierea faţă de zonele deservite;

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor



apropierea şi accesibilitatea la căile de circulaţie;



respectarea cerinţelor de protecţie şi securitate;



încadrarea în mediul ambiant general.

Pagina

66

În cazul unor depozite ce au rolul de a distribui în anumite zone geografice mărfuri, se poate analiza amplasarea acestora în funcţie de minimizarea distanţelor, implicit a costurilor de transport. Din punct de vedere economic, depozitul poate fi definit ca o verigă organizatorică ce are ca principale funcţii: recepţia, păstrarea (funcţia de depozitare propriu-zisă) şi gestiunea resurselor materiale. De regulă, creşterile şi descreşterile stocurilor de valori materiale sunt determinate de un complex de factori care se analizează de organele de control, în scopul stabilirii măsurilor de îmbunătăţire în domeniul respectiv. În acest sens, trebuie să se ţină cont de evoluţia preţurilor care pot influenţa concluziile cu privire la evoluţia stocurilor de la o perioadă la alta. De asemenea, se urmăreşte şi preocuparea unităţii de a stabili norme de stoc ţinând seama de necesităţi şi ritmul de aprovizionare şi desfacere, stabilit prin contractele comerciale.

4.3. Controlul efectiv al stocurilor de mărfuri şi ambalaje, inventarierea Pentru a-şi desfăşura activitatea în condiţii corespunzătoare, fiecare întreprindere, organizaţie sau instituţie trebuie să-şi cunoască, la anumite perioade de timp, starea reală a patrimoniului care poate fi diferită de situaţia scriptică din documentele contabile1. Acest lucru se poate realiza prin inventarierea periodică a patrimoniului care îmbină controlul faptic cu cel documentar, fiind cea mai complexă operaţiune de control gestionar. Ca procedeu specific contabilităţii, inventarul reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, fie cantitativ şi valoric, fie numai valoric aflate în patrimoniul unităţii, la data efectuării inventarului. Inventarierea bunurilor unei unităţi patrimoniale se poate desfăşura în mai multe moduri. Se poate realiza o acţiune de inventariere cu rol preventiv, fără a exista informaţii cu privire la existenţa unor sustrageri sau deteriorări de bunuri, dar se poate desfăşura şi 1

Tulvinschi , M., Gestiunea, contabilitatea şi controlul stocurilor, Ed. Libris, Iaşi, 2004, pag 207

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

67

o acţiune de inventariere post factum, atunci când există informaţii ce evidenţiază unele evenimente petrecute la locul de deţinere sau de folosinţă a bunurilor, aceasta fiind o acţiune obligatorie de inventariere. Acţiunile de inventariere se împart în două grupe denumite control fizic şi control intelectual. Controlul fizic se referă la constatarea faptică a situaţiei reale a bunurilor supuse inventarierii. Controlul intelectual vizează stabilirea diferenţelor dintre situaţia reală şi cea scriptică şi ajustarea valorii contabile a bunurilor inventariate prin operaţiunile de regularizare a plusurilor şi minusurilor de inventar. În cazul stocurilor, aceste operaţiuni se referă în special la constituirea provizioanelor pentru depreciere 1. Orice acţiune de inventariere are ca principal scop constatarea stării reale a patrimoniului fiecărei unităţi. Sfera de cuprindere a inventarierii nu se limitează la elementele patrimoniale proprii, ci cuprinde şi bunurile şi valorile aparţinând altor persoane juridice sau fizice şi deţinute temporar de unitate cu orice titlu. Deter minarea situaţiei reale a elementelor patrimoniale are drept consecinţe calcularea corectă a indicatorilor economici furnizaţi de contabilitate şi întocmirea corectă a documentelor de sinteză şi raportare care trebuie să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute. Prin intermediul inventarierii, se înfăptuieşte şi un control asupra integrităţii şi gestionării patrimoniului firmei. Cu ocazia inventarierii se descoperă nereguli, cum sunt: delapidări, furturi, păstrarea şi manipularea necorespunzătoare a bunurilor. Pentru recuperarea prejudiciilor se stabileşte răspunderea celor vinovaţi şi se iau măsurile corespunzătoare. Diversitatea scopurilor urmărite prin acţiunea de cunoaştere a situaţiei reale a elementelor patrimoniale, perioadele de timp la care se fac inventarierile, precum şi sfera de cuprindere generează existenţa mai multor tipuri de inventariere după cum urmează : 1. Dacă se are în vedere natura elementelor supuse inventarierii, distingem: 

inventarierea mijloacelor economice de natura bunurilor corporale;



inventarierea mijloacelor economice aflate în transformare;



inventarierea mijloacelor circulante în decontare;

1

Florea, I., Florea, R., Controlul economico-finanaciar, Bucuresti , 2000, pag 187

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina



inventarierea bunurilor aparţinând altor unităţi economice;



inventarierea resurselor.

68

2.Dacă se are în vedere localizarea temporală a activităţii de inventariere, se deosebesc: 

inventarieri periodice, care se fac înaintea întocmirii bilanţului contabil;



inventarieri exprese, care se pot efectua în situaţii speciale, cum sunt: o predareprimire de gestiune; existenţa unor indicii asupra lipsurilor sau plusurilor în gestiune care nu ar putea fi stabilite altfel; la cererea organelor de control sau altor organe împuternicite; în cazul modificării preţurilor (reevaluărilor), ca urmare a hotărârii guvernului; cu prilejul comasării sau dezvoltării unităţii economice, ca urmare a unor calamităţi etc. 3. După gradul de cuprindere, inventarierea poate fi:



inventariere

parţială,

care

se

referă

numai

la

anumite

categorii

de

mijloace economice şi resurse aparţinând unei anumite gestiuni; 

inventariere

globală,

care

priveşte

toate

bunurile

şi

resursele

din

unitatea patrimonială. Toate unităţile patrimoniale (regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile, persoanele juridice şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant) au obligaţia, conform legii contabilităţii, de a efectua inventarierea generală a patrimoniului la începutul activităţii şi cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfârşitul anului, pe parcursul funcţionării unităţii patrimo niale. De la această regulă generală există o serie de excepţii generate de anumite situaţii speciale care pot apărea în desfăşurarea activităţii unei unităţi patrimoniale. Inventarierea efectuată la începutul activităţii are drept scop stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social, elemente din cadrul carora pot să facă parte şi stocurile de mărfuri şi ambalaje, iar inventarierea anuală se realizează, conform regulii generale, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. Dacă într-o unitate patrimonială intervin situaţii speciale care necesită inventarierea tuturor elementelor patrimoniale, acestea sunt: 

predarea-primirea

unei

gestiuni

care

necesită în

mod

obligatoriu efectuarea

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

69

inventarierii şi întocmirea unui proces-verbal semnat atât de gestionarul care predă, cât şi de gestionarul care preia gestiunea; 

ori de câte ori sunt indicii că într-o gestiune există lipsuri sau plusuri de inventar a căror mărime efectivă nu poate fi determinată cu exactitate decât prin inventariere;



la cererea organelor de control financiar sau gestionar, a experţilor contabili sau a altor organe abilitate de lege;



în cazul modificărilor de preţuri se impune efectuarea inventarierii pentru a se cunoaşte exact cantităţile efectiv existente în stoc la bunurile sau sortimentele cu preţuri modificate;



cu prilejul reorganizării gestiunilor sau al unor modificări structurale de natura comasărilor, divizărilor sau dizolvării de unităţi, subunităţi ori gestiuni;



în urma unor calamităţi naturale sau cazuri fortuite care afectează o gestiune sau alte elemente patrimoniale ale unităţii.



Stocurile de mărfuri şi ambalaje din unităţile de desfacere cu amănuntul sunt inventariate fie de două ori pe an, atunci când vânzarea se face pe baza de bon sau prin case de marcaj, fie de trei ori pe an, atunci când vânzarea se face cu plata direct la vânzător. Orice activitate de inventariere a bunurilor unei unităţi reprezintă un ansamblu

de operaţiuni realizate de comisii numite sau de persoane împuternicite să constate existenţa bunurilor materiale, a valorilor deţinute, a drepturilor şi obligaţiilor financiare. Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului, ordonatorului de credite, conducătorului unităţii sau altei persoane care are obligaţia gestionării patrimoniului. Această persoană numeşte, prin decizie scrisă, comisiile de inventariere, elaborează şi transmite comisiilor de inventariere instrucţiuni scrise privind organizarea lucrărilor de inventariere. În decizia de numire a comisiei de inventariere se menţionează componenta comisiei, responsabilul comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de începere şi terminare a operaţiunilor. Comisiile de inventariere sunt formate din cel puţin două persoane, cu pregătire corespunzătoare tehnică şi economică, care au obligaţia efectuării corecte şi la timp a inventarierii, inclusiv evaluarea elementelor patrimoniale. Din comisiile de

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

70

inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii, şeful compartimentului în care se efectuează inventarierea şi nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective. Pregătirea unei acţiuni de inventariere începe în momentul emiterii deciziei prin care se stabileşte componenţa comisiei, responsabilul acesteia, obiectul inventarierii, data începerii şi terminării lucrărilor. Decizia de inventariere se înmânează responsabilului comisiei de către conducătorul unităţii. După primirea deciziei, responsabilul comisiei ridică, sub semnătură, listele

de inventariere,

vizate

şi parafate

de către conducătorul

compartimentului financiar-contabil. Ulterior, comisia se deplasează la sediul gestiunii ce urmează a fi inventariată şi comunică gestionarului dispoziţia primită. În cazul absenţei gestionarului, comisia de inventariere aplică sigiliul şi comunică situaţia conducătorului unităţii. Acesta are obligaţia să înştiinţeze gestionarul imediat, în scris, despre acţiunea de inventariere dispusă. În situaţia în care la data începerii inventarierii, gestionarul nu se prezintă şi nu trimite un reprezentant legal al său, inventarierea se va face de către comisie în prezenţa altei persoane, desemnată prin decizie scrisă de conducerea unităţii 1. Pentru

a

permite

buna

desfăşurare

a

inventarierii,

conducerea

unităţii

(administratori, ordonatori de credite sau alte persoane care au obligaţia gestionării patrimoniului) trebuie să asigure măsuri corespunzătoare pentru crearea unor condiţii optime de lucru comisiilor de inventariere. La unităţile de desfacere cu amănuntul, gestionarul trebuie să întocmească înainte de începerea inventarierii raportul de gestiune în care se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare şi ieşire a mărfurilor şi cele privind numerarul depus la casierie. Gestionarul are obligaţia să depună raportul de gestiune la contabilitate. Declaraţia scrisă luată gestionarului are drept scop evitarea unor neclarităţi ulterioare şi a unor dificultăţi în stabilirea exactă a situaţiei gestiunii. Declaraţia se datează şi se semnează de gestionarul care răspunde de gestiunea bunurilor inventariate, precum şi de comisia de inventariere care atestă că declaraţia a fost dată în faţa sa.

1

Tulvinschi , M., Gestiunea, contabilitatea şi controlul stocurilor, Ed. Libris, Iaşi, 2004, pag 213

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

71

Sigilarea spaţiilor gestiunii se face în prezenţa gestionarului şi se consemnează într-un proces-verbal în care se indică data, ora şi spaţiul sigilat. Sigilarea se aplică pentru căile secundare de acces în spaţiile gestiunii, pentru încăperile auxiliare care au ieşiri separate, precum şi pentru încăperile situate în alte localuri. Uşa principală de acces şi spaţiul în care începe inventarierea se sigileaza numai la terminarea programului zilnic, operaţiunea de sigilare fiind consemnată în procesul-verbal. În acelaşi mod se procedează şi în ziua următoare, consemnându-se cronologic toate operaţiunile de desigilare şi resigilare până la încheierea inventarierii. Sigiliul se păstrează pe toată durata inventarierii de către responsabilul comisiei. Procesele-verbale se semnează de comisia de inventariere şi de gestionar. În situaţiile în care se întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea, la reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliile sunt intacte. Dacă sigiliile prezintă urme de violare, acest fapt se va consemna în procesul-verbal de sigilare-desigilare. Comisia de inventariere nu va pătrunde în localul respectiv decât în prezenţa sau cu avizul conducerii unităţii şi eventual a organelor de urmărire penală sesizate. Documentele întocmite de către comisia de inventariere răman în cadrul gestiunii inventariate, în dulapuri sau fişete încuiate şi sigilate după aceeaşi procedură, ca şi căile de acces. Desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a inventarierii presupune sistarea operaţiunilor de predare-primire a bunurilor materiale supuse inventarierii. Dacă aceste operaţiuni nu pot fi suspendate, se stabileşte o zonă tampon în care să se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să permită expedieri la clienţi. Astfel de operaţiuni se desfăşoară numai în prezenţa comisiei de inventariere care menţionează pe documentele respective ,,primit sau eliberat în timpul inventarierii". Rolul acestor precauţii este de a se evita inventarieri duble sau omisiuni. În situaţia inventarierilor datorate schimbării gestionarilor, la gestiunile mari, organizate pe depozite distincte şi care deservesc un important segment de piaţă, conducerea unităţii poate aproba ca gestionarul primitor să poată vinde din mărfurile primite, în cadrul unui orar stabilit. După ce se iau toate măsurile necesare pentru asigurarea bunei desfăşurări a inventarierii, se afişează la loc vizibil, pe toată durata inventarierii, programul de lucru şi perioada inventarierii.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

72

Inventarierea stocurilor de valori materiale se face pe gestiuni, pe locuri de depozitare, pe categorii de bunuri şi în funcţie de regimul juridic al acestora. Inventarierea propriu-zisă constă în identificarea exactă a elementelor patrimoniale, stabilirea stocurilor faptice sau a soldurilor valorice şi înscrierea lor în documente oficiale. Pentru inventarierea stocurilor este obligatorie prezenţa gestionarului sau a delegatului acestuia. În absenţa lui, din motive justificate, inventarierea se realizează în prezenţa unui delegat neutru sau a unei comisii numite prin decizia conducătorului unităţii. Stocurile faptice se pot stabili prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. În funcţie de caracteristicile bunurilor inventariate, stabilirea stocurilor faptice ridică o serie de probleme. Astfel, în cazul materialelor depozitate în vrac (cereale, ciment, material de balastieră, cărbuni, buşteni, furaje, paie etc.), se va controla modul cum s-au efectuat măsurătorile şi care au fost elementele de calcul utilizate pentru determinarea volumului şi transformarea în unităţi naturale,precum si modul în care

este condusă

contabilitatea1. Particularităţi semnificative în procesul de inventariere, în comparaţie cu celelalte stocuri, prezintă mărfurile şi ambalajele din unităţile comerciale cu amănuntul. Pentru inventarierea mărfurilor şi ambalajelor, comisia de inventariere trebuie să asigure mai întâi colectarea la casierie a sumelor rezultate din vânzări şi totalizarea sumelor înregistrate în aparatele de casă. După aducerea aparatelor de marcat la zero şi scoaterea benzilor de control, se întocmeşte o recapitulare pe gestiuni şi se stabilesc eventualele diferenţe dintre totalul monetarului şi totalul benzilor de control. Dacă există asemenea diferenţe, acestea vor fi menţionate în monetar. În continuare, comisia de inventariere asistă la întocmirea raportului de gestiune de către gestionar. În acest document se consemnează toate actele justifi cative privind intrările şi ieşirile de mărfuri, precum şi cele referitoare la numerarul depus la casierie. Raportul de gestiune este trimis la compartimentul contabilitate, iar ştampila unităţii şi documentele existente în gestiune rămân la responsabilul comisiei de inventariere până la finalizarea operaţiunilor de inventariere. Indiferent de natura stocurilor inventariate, valorile constatate se înscriu în documente oficiale, numite liste de inventariere. Acestea se completează cu cerneală sau 1

Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată în MO nr. 629/26.08.2002

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

73

pix, fără a lăsa spaţii libere. În aceste documente nu se admit ştersături sau modificări ulterioare. Constatările trebuie trecute în liste de inventariere separate pentru fiecare loc de depozitare, pentru fiecare gestiune din cadrul unităţii patrimoniale şi pentru fiecare categorie de stoc din cadrul gestiunilor. Bunurile aflate asupra angajaţilor la data inventarierii (echipament, scule, unelte) se consemnează în liste de inventariere separate, cu specificarea persoanelor care răspund de păstrarea lor. Aceste bunuri se evidenţiază pe formaţii şi locuri de muncă şi centralizat. Valorile constatate faptic se compară cu datele din evidenţa tehnic-operativă şi din contabilitate. Liste de inventariere separate se întocmesc pentru bunurile depreciate, inutilizabile, fără mişcare sau greu vandabile, pentru stocurile necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi pentru comenzile în curs, abandonate sau sistate. În cazul acestor categorii de bunuri se anexează la listele de inventariere o ,,Notă de constatare" din care vor rezulta cauzele nefolosirii bunurilor, caracterul şi gradul deteriorării şi eventualele persoane vinovate. Stocurile de valori materiale aparţinând altor unităţi aflate temporar în unitatea supusă inventarierii se înregistrează în liste de inventariere separate. Aceste bunuri pot fi închiriate, în leasing, în custodie, cu vânzare în consignaţie, aflate spre prelucrare. Pentru bunurile în custodie, listele de inventariere vor conţine informaţii cu privire la numărul şi data actului de custodie şi ale documentului de livrare (factură) şi alte informaţii utile, ca de pildă: număr de inventar înscris pe obiect, marcă, serie, accesorii, preţul de înregistrare, stare de funcţionare. Listele de inventariere cuprinzând valorile materiale aflate în custodie se trimit şi persoanei fizice sau juridice, române sau străine, după caz, căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de 15 zile de la terminarea inventarierii. Proprietarul bunurilor are obligaţia să comunice eventualele nepotriviri în termen de cinci zile de la primirea listelor de inventariere. Neconfirmarea în acest termen presupune recunoaşterea exactităţii datelor înscrise în listele de inventariere primite. În caz de nepotriviri, unitatea deţinătoare este obligată să clarifice situaţia diferenţelor respective şi să comunice constatările sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de cinci zile de la primirea sesizării.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

74

Valorile materiale aflate în expediţie se inventariază de către unităţile patrimoniale furnizoare care le înscriu în liste de inventariere separate. Bunurile în curs de aprovizionare se inventariază de unităţile cumpărătoare. De asemenea, trebuie respectată regula conform căreia bunurile proprietate publică date în administrarea regiilor autonome se inventariază şi se evidenţiază în mod distinct în patrimoniul acestora. Condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea economică, în general, şi operaţiunile de inventariere, în particular, au impus utilizarea unor modele diferite de liste de inventariere, care să ţină cont de toate obiectivele inventarierii şi de toate elementele ce trebuie determinate cu această ocazie. Încercând să răspundă cerinţelor activităţii practice, normele metodologice actuale prevăd utilizarea a trei modele de liste de inventariere, şi anume pentru toate cazurile de inventariere.

4.4.

Stabilirea rezultatelor inventarierii şi regularizarea diferenţelor constatate

Stabilirea rezultatelor inventarierii şi înregistrarea acestora constituie etapa finală a inventarierii. Determinarea propriu-zisă a rezultatelor inventarierii se face prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnicooperativă şi contabilă. Evidenţa tehnico-operativă se ţine cu ajutorul fişelor de magazie. Pentru fiecare tip de stoc se întocmeşte o fişă de magazie distinctă în care gestionarul înregistrează intrările şi ieşirile în şi din stoc pe baza documentelor justificative. În vederea stabilirii rezultatelor inventarierii, mai întâi, se controlează exactitatea stocurilor din fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un procesverbal. În acest document sunt făcute menţiuni cu privire la volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată şi propunerile de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic. De asemenea, procesul-verbal privind rezultatele inventarierii cuprinde propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea şi asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune. Propunerile cuprinse în procesul-verbal de inventariere se prezintă în termen de trei zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere administratorului unităţii patrimoniale.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

75

Acesta, cu avizul compartimentului juridic, decide, în termen de cel mult cinci zile, asupra soluţionării propunerilor făcute cu respectarea dispoziţiilor legale. Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate atât în evidenţa operativă, cât şi în contabilitate, în termen de cel mult cinci zile de la data terminării operaţiunilor de inventariere1. În cazul inventarierilor anuale, datele din listele de inventariere şi procesul-verbal sunt preluate în registrul-inventar care este un document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarierii. Registrul- inventar se întocmeşte într-un singur exemplar. El se parafează de organul fiscal teritorial la începerea activităţii, la încetarea activităţii unităţii, precum şi în cazul epuizării filelor din acestea şi deschiderii unui registru nou. Comisia de inventariere are dreptul să ceară explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării, pentru plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la inventariere. Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor cercetate, comisia de inventariere stabileşte caracterul plusurilor şi minusurilor de inventar. Astfel, în urma inventarierii pot fi constatate două categorii de diferenţe: 

plusuri şi minusuri de inventar care, direct sau indirect, sunt generate de



plusurile şi minusurile cantitative din gestiunile de stocuri;



plusuri şi minusuri de valoare aferente stocurilor inventariate care nu sunt generate de diferenţe cantitative dintre stocurile scriptice şi cele faptice, ci de alţi factori, cum ar fi: deprecieri, deteriorări, fluctuaţii ale preţurilor pe piaţa etc. Plusurile şi minusurile din prima categorie menţionată se înregistrează în

contabilitate. Conform principiului prudenţei, plusurile din cea de a doua categorie nu se contabilizează, iar minusurile se contabilizează sub forma provizioanelor pentru deprecierea stocurilor. În principiu, plusurile cantitative se înregistrează ca intrări în patrimoniul unităţii, iar minusurile cantitative se recuperează de la vinovaţi sau, dacă nu sunt imputabile, se trec asupra cheltuielilor. În cazul lipsurilor imputabile, o mare importanţa o are evaluarea pagubelor provocate unităţii patrimoniale. În acest sens, trebuie să se asigure nu numai acoperirea 1

Tulvinschi , M., Gestiunea, contabilitatea şi controlul stocurilor, Ed. Libris, Iaşi, 2004, pag 226

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

76

pierderilor suferite de unitatea patrimonială, dar şi o determinare corectă a sumelor imputate persoanelor vinovate. Prejudiciul produs prin afectarea unor stocuri nu se evaluează la costul istoric, ci la valoarea lor reală care reprezintă sumele cuvenite unităţilor ca despăgubiri. Pentru stocurile procurate cu titlu oneros (materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje), valoarea reală este costul de achiziţie. Pentru stocurile obţinute din producţie proprie, valoarea reală se determină prin corectarea costurilor prestabilite din contabilitate cu diferenţele favorabile sau nefavorabile calculate la sfârşitul perioadei de gestiune. În cazul mărfurilor evaluate la preţ de vânzare, valoarea reală este dată de preţul de cumpărare şi cheltuielile de circulaţie deja efectuate şi nu de preţul cu amănuntul înregistrat în contabilitate. În condiţii de stabilitate monetară, evaluarea pagubelor se face la preţul bunurilor din momentul producerii pagubei. Dacă acest moment nu poate fi precizat cu exactitate, se ia în considerare preţul de la data constatării prejudiciului. În condiţii de inflaţie, normele actuale prevăd că, în cazul constatării unor lipsuri imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire 1. Această valoare reprezintă costul de achiziţie al bunurilor respective la data constatării pagubei, la care se adaugă TVA. Prejudiciile pentru care se aplică modalităţile de evaluare ce vor fi prezentate în continuare au cinci atribute, ele fiind materiale, efective, directe, reale şi certe. Caracterul material al prejudiciilor se referă la faptul că ele au un conţinut economic şi în consecinţă pot fi exprimate şi recuperate în bani. Diminuarea efectivă a patrimoniului conferă pagubelor atributul de efective. Prejudiciile sunt directe deoarece au legatură cu fapta vinovatului şi sunt reale fiind întemeiate pe valoarea reală a bunurilor. În acelaşi timp, ele sunt certe fiind precis determinate, iar existenţa şi întinderea lor sunt neîndoielnice. Ţinând cont de felul răspunderii, de natura bunurilor sau valorilor şi forma pe care o îmbracă prejudiciul cauzat, pot fi analizate trei situaţii diferite de evaluare a pagubelor 2.

1 2

Norme privind efectuarea patrimoniului aprobat de O.M.F. nr.2388/1995 Florea, I.,Florea, R., Controlul economico-finanaciar, Bucuresti , 2000, pag 246

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

77

O primă situaţie este cea în care prejudiciile sunt provocate de salariaţii unităţii şi constau în lipsa, dispariţia sau distrugerea totală a unor bunuri. Deoarece între unitate şi salariaţi este încheiat un contract de muncă, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de angajaţi se stabileşte pe baza prevederilor codului muncii. Dacă obiectul prejudiciului îl constituie bunuri pentru care se cunoaşte preţul cu amănuntul existent pe piaţă, evaluarea se face la acest preţ. Celelalte bunuri constatate lipsă sau total distruse se evaluează la valoarea de înlocuire sau preţul pieţei, existând posibilitatea ca unităţile să utilizeze cote de adaos comercial cu coeficienţi de majorare pentru a descuraja prejudicierea patrimoniului. Obiectele realizate în cadrul unităţii păgubite, dar care nu sunt înregistrate ca atare, se evaluează la preţuri stabilite de unitatea în cauză, asttel încât aceasta să-şi acopere integral cheltuielile efectuate. Pentru bunurile constate lipsă, ce urmează a fi imputate şi care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea lor de imputare se stabileşte de către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv. O situaţie distinctă o prezintă prejudiciile aduse de salariaţi şi care constau in degradarea, deteriorarea sau distrugerea parţială a bunurilor. Valoarea despăgubirilor pentru bunurile reparate, recondiţionate, transformate sau valorificate nu poate depăşi preţul de piaţă al unor bunuri identice sau similare. Dacă bunurile care fac obiectul pagubei pot fi aduse la starea lor iniţială prin operaţii de reparare sau recondiţionare, prejudiciile produse unităţii se evaluează la nivelul cheltuielilor efective, necesitate de operaţiile amintite. Atunci când bunurile degradate sunt vândute cu preţ redus, valorificate la preţ de deşeu, valoarea prejudiciului se ridică la nivelul diferenţei dintre preţul anterior al bunurilor în cauză şi suma obţinută prin valorificare. Pentru bunurile degradate care pot fi transformate în altele de o calitate inferioară, de dimensiuni reduse sau cu valoare mai mică, prejudiciul se determină ca diferenţa între preţul de înregistrare al bunurilor şi valoarea noilor bunuri create, la care se adaugă cheltuielile suplimentare făcute. În situaţia în care prejudiciul este produs prin fapte ce constituie delicte civile sau infracţiuni comise de persoane care nu sunt angajaţi ai unităţii păgubite, răspunderea se stabileşte potrivit codului civil şi codului penal. Un prejudiciu de acest fel se evaluează prin însumarea valorii efective a pagubei, cu valoarea foloaselor nerealizate de unitatea

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

78

patrimonială. Ultima valoare menţionată poate reprezenta producţia neobţinută, beneficiile nerealizate, cheltuielile suplimentare făcute, despăgubiri sau penalităţi plătite altor unităţi. Atunci când lipsurile nu constituie infracţiuni, se are în vedere posibilitatea compensării lor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii1: 

existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;



diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune;



lipsurile constatate la inventariere să nu provină din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorită vinovăţiei persoanelor care răspund de gestionarea lor. La stabilirea valorii de imputare, compensarea se face pentru cantităţi egale între

plusurile şi minusurile constatate la sorturile supuse compensării. În cazul în care cantităţile constatate în plus la anumite sortimente de bunuri materiale sunt mai mari decât cantităţile constatate în minus la alte sortimente, similare din punct de vedere al aspectului exterior, se procedează la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus, începând cu sortimentele care au preţurile unitare cele mai scăzute. Diferenţele valorice (pentru cantităţi egale de plusuri şi minusuri intrate în compensare) se stabilesc în funcţie de totalul valorilor plus şi totalul valorilor minus. În urma compensării, nu pot rezulta pentru firmă diferenţe nefavorabile, iar dacă totuşi există, acestea se recuperează de la cei vinovaţi deoarece în urma compensării nu se poate diminua patrimoniul unităţii. Compensarea cantitativ-valorică a minusurilor cu plusurile constatate la inventariere este aplicată numai în cazul gestiunilor cu evidenţă cantitativ-valorică.

1

Boulescu, M., Ghiţă, M., Controlul economico-finanaciar Bucuresti , 2000, pag 167

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

79

CAPITOLUL 5 PROTOTIP DE SISTEM EXPERT PENTRU ALEGEREA UNUI FURNIZOR Aspecte generale Societatea comercială Com – Puf S.R.L. s-a înfiinţat în anul 1991 având drept cod unic de înregistrare R 3989951 la Camera de Comerţ şi Industrie Botoşani ca persoană juridică română sub formă de societate cu răspundere limitată . Sediul juridic al societăţii comerciale este Botoşani , strada Săvenilor, numărul 27, România şi are filiale în municipiul Botoşani şi judeţul Suceava cu posibilitatea deschiderii de noi filiale conform obiectului de activitate. Socitatea are ca obiect principal de activitate comercializarea cu amănuntul al produselor industriale ( îmbrăcăminte şi încălţăminte) la filialele din municipiul Botoşani şi alimentaţie publică respectiv cafe-bar în judeţul Suceava. Aprovizionarea unităţilor cu marfă se face prin firme de distribuţie precum şi cu maşini proprii de la diferite depozite din ţară. În urma analizei efectuate la această firmă, am constatat problema cu care se confruntă societatea în alegerea furnizorilor de mărfuri deoarece nu există un criteriu clar de alegere a acestora şi numărul furnizorilor cu care firma lucrează este foarte mare. În acest sens am considerat oportună conceperea unui prototip de sistem expert care să ajute firma în alegerea furnizorilor de mărfuri. Dintre toate produsele comercializate de aceasta firmă ne oprim la unul singur şi anume blugii. Societatea comercializează mai multe tipuri de blugi folosind mai mulţi furnizori în acest domeniu.

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

80

Identificarea problemei Prototipul, intitulat “Prototip de sistem expert pentru alegerea furnizorilor de mărfuri”, îşi propune să ajute firma în vederea alegerii furnizorului care aduce oferta cea mai avantajoasă. În vederea alegerii furnizorilor, firma ia în considerare următoarele elemente, aranjate în ordinea importanţei lor, astfel: calitatea mărfii (blugilor); preţul; reducerile de preţ acordate de furnizor în funcţie de cantitatea achiziţionată; vechimea colaborării cu furnizorul, preţul pieţii, distanţa la care se află furnizorul şi dacă furnizorul asigură transportul mărfii.

Achiziţia cunoaşterii Odată implementat prototipul, factorii de decizie pot obţine unul din următoarele răspunsuri: alegerea furnizorului, trecerea lui pe o listă de potenţiali furnizori sau respingerea furnizorului. Aşadar, alegerile acestei aplicaţii sunt: - Apelează la acest furnizor; - Potenţial furnizor; - Căutaţi alt furnizor. Calificatorii aplicaţiei sunt: 1. Calitatea este: - scăzută; - bună; - foarte bună; 2. Furnizorul acordă reduceri de preţ pentru cantităţi mari : - Da; - Nu; 3. Furnizorul asigură transportul: - Da; - Nu; Variabilele aplicaţiei sunt: 1. Preţul furnizorului: [PF]

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

81

2. Preţul pieţei : [PP 3. Vechimea colaborării: [V] 4. Distanţa la care se află furnizorul : [D] În vederea stabilirii choices-urilor se porneşte de la importanţa pe care firma o acordă calificatorilor şi variabilelor. Astfel, cel mai important calificator în luarea deciziei este calitatea produsului pe care furnizorul îl are. Dacă produsul nu are cel puţin calitate medie, furnizorul nu este potrivit şi atunci se va afişa “Căutaţi alt furnizor”. Pentru ca un furnizor să fie ales, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 

blugii să fie de calitate bună sau foarte bună, şi



cel puţin 3 din cei 6 calificatori/variabile să fie în avantajul firmei; Se consideră în avantajul firmei atunci când: se acordă reduceri de preţ, se oferă

transportul pentru produsele cumpărate, vechimea colaborării este mai mare de un an(12 luni) şi preţul furnizorului pentru o pereche de blugi este mai mic decât pretul pieţei. Pentru ca un furnizor să fie urmărit în eventualitatea unei colaborări Choice: “Potenţial furnizor” acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 

blugii să fie de calitate bună sau foarte bună, şi



cel puţin 2 din cei 6 calificatori/variabile să fie în avantajul firmei; Un furnizor va fi respins Choice: “Căutaţi alt furnizor” atunci când:



calitatea blugilor este scăzută sau



nu există minimum 2 calificatori/variabile în favoarea firmei;



sau ambele variante; Pe baza celor prezentate mai sus au fost obţinute 49 de reguli de produţie, baza de

cunoştinţe generată de EXSYS fiind prezentată în cele ce urmează.

 Conceperea prototipului Subject: Prototip de sistem expert pentru alegerea furnizorilor de blugi Author: ŞCHIOPU TIBERIU Starting text:

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Pagina

82

Acest prototip de sistem expert sfătuieşte managerul firmei ca în functie de anumite criterii, cum ar fi calitatea produselor, asigurarea transportului, preţul cerut de furnizor, preţul pieţei, distanţa şi vechimea colaborarii, să sprijine luarea unei decizii de cumpărare sau nu de la furnizorul respectiv. Ending text: În urma analizei datelor introduse, prototipul de sistem expert vă sugerează urmatoarele: QUALIFIERS: 1. Calitatea este: foarte bună bună scăzută 2. Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari : Da Nu 3. Furnizorul asigură transportul: Da Nu CHOICES: 1. Apelează la acest furnizor 2. Potenţial furnizor 3. Căutaţi alt furnizor VARIABLES: 1. PF Care este preţul furnizorului pentru o pereche de blugi ? Numeric variable 2. PP Care este preţul pieţei la o pereche de blugi ?

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Numeric variable 3. V De cât timp se colaborează cu acest furnizor? Numeric variable 4. D Care este distanţa până la furnizor?

RULES: -------------------------------------RULE NUMBER: 1 IF: Calitatea este: scăzută THEN: Căutaţi alt furnizor - Confidence=10/10

RULE NUMBER: 2 IF: Calitatea este: bună and Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari Da and Furnizorul asigură transportul Da and [PF]>=[PP] and [V]>=12 THEN: Apelează la acest furnizor - Confidence=8/10 ---------------------------------------RULE NUMBER: 3 IF: Calitatea este: bună and Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari Da

Pagina

83

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

and Furnizorul asigură transportul Da and [PF]=12 and [D]150 THEN: Căutaţi alt furnizor – Confidence = 9/10 ---------------------------------------RULE NUMBER: 15 IF:

Pagina

87

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

Calitatea este: bună and Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari Nu and Furnizorul asigură transportul Nu and [PF]=[PP] and [V]150 THEN: Căutaţi alt furnizor - Confidence=10/10 ---------------------------------------RULE NUMBER: 17 IF: Calitatea este: bună and Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari Nu and Furnizorul asigură transportul Nu and [PF]=12 and [D]=[PP] and [V]=[PP] and [V]>=12 and [D]=12 and [D]>150 THEN: Potenţial furnizor - Confidence=8/10 --------------------------------------RULE NUMBER: 35 IF: Calitatea este: bună and Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari Da and Furnizorul asigură transportul Nu

Pagina

94

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

and [PP]12 and [D]>150 THEN: Apelează la acest furnizor - Confidence=9/10 --------------------------------------RULE NUMBER: 36 IF: Calitatea este: bună and Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari Da and Furnizorul asigură transportul Nu and [PP]=12 and [D]>150 THEN: Potenţial furnizor - Confidence=9/10 --------------------------------------RULE NUMBER: 37 IF: Calitatea este: bună and Furnizorul acordă reduceri de preţ când se cumpără cantităţi mari Da and Furnizorul asigură transportul Nu and [PP]>[PF] and [V]=12 and [D]=[PF] and [V]=12

Pagina

98

Organizarea şi conducerea contabilitătii mărfurilor şi ambalajelor

and [D]