LEAR Lucrare de Dizertatie [PDF]

Zitiervorschau

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI

LUCRARE DISERTAŢIE

“Riscurile în proiectele de investiţii”

DUMITRESCU Roxana Nicoleta Master FINAS

Coordonator: Lect. Univ. OBREJA Laura

Bucureşti, 2006

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI

Bucureşti, 2006

Cuprins

CUPRINS ,,RISCURILE ÎN PROIECTELE DE INVESTIŢII’’ Pag. CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A RISCURILOR ÎN PROIECTELE DE INVESTIŢII

3

1.1 Introducere. Scurtă prezentare

3

1.2 Investiţia, sursă generatoare de riscuri. Concept, caracterizare

4

1.3 Categorii de riscuri generate de proiectele de investiţii

5

1.4 Structura riscurilor specifice proiectelor de investiţii. Cauze. Metode de prevenire şi/sau acoperire

7

1.4.1

Riscurile specifice fazelor preinvestiţionale

8

1.4.2

Riscurile specifice fazei de realizare

9

1.4.3

Riscurile specifice fazei operaţionale

9

CAPITOLUL II

PREZENTAREA DETALIATĂ A ANUMITOR CATEGORII DE RISCURI LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII

2.1 Abordarea problematicii riscului de exploatare

11 11

2.1.1

Punctul critic

11

2.1.2

Evaluarea riscului de exploatare

12

2.2 Riscurile financiare şi de faliment

13

2.2.1

Tipologia riscurilor financiare

14

2.2.2

Ratele de rentabilitate

15

CAPITOLUL III

ANALIZA EVOLUŢIEI ÎN TIMP A INVESTIŢIILOR LA “S.C. LEAR CORPORATION ROMÂNIA S.R.L.” 3.1 “S.C. Lear Corporation România S.R.L.”. Scurt istoric 3.1.1

18 18

Corelarea volumului de investiţii în timp la “ S.C. Lear Corporation

România S.R.L.”

21

3.1.2

Dinamica investiţiilor în perioada 1992-2005

23

3.1.3

Analiza evoluţiei în timp a investiţiilor prin determinarea trendului 26

1

Cuprins

CAPITOLUL IV

NECESITATEA INVESTIŢIILOR ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA FIRMEI “LEAR CORPORATION ROMÂNIA”. STUDIU DE CAZ

4.1 Importanţa investiţiilor în elaborarea unui proiect de investiţii

29 29

4.2 Planificarea şi fundamentarea proiectului de investiţii la “ S.C. Lear Corporation România S.R.L.”

30

4.3 Analiza proiectului de investiţii în mediu cert

35

4.3.1

Elementele financiare ale investiţiei: I0, CF, k, n

4.3.2

Analiza rentabilităţii proiectului de investiţii prin prisma

35

indicatorilor de performanţă: VAN, RIR, TR, IP. Interpretare

37

4.3.3

43

Pragul de rentabilitate contabil şi financiar. Interpretare

4.4 Analiza proiectului de investiţii în mediu incert. Analiza de sensibilitate

46

4.5 Analiza riscurilor proiectului de investiţii

53

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

57

BIBLIOGRAFIE

60

ANEXE 62

2

Capitolul I

CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A RISCURILOR ÎN PROIECTELE DE INVESTIŢII 1.1 Introducere. Scurtă prezentare Prin intermediul acestei lucrări doresc să fac o prezentare a principalelor modalităţi de contracarare şi prevenire a riscurilor pe care le generează un proiect de investiţii, dar şi a necesităţilor de a investi şi anticipa impactul investiţiilor asupra unei firme. Motivul pentru care am ales această temă este dorinţa de aprofundare a cunoştinţelor şi informaţiilor legate de evoluţia în timp a investiţiilor, de necesitatea creşterii performanţelor la nivel de întreprindere şi nu în ultimul rând, de posibilitatea de apariţie a riscurilor într-un mediu economic cert sau incert. Am evidenţiat în special importanţa riscurilor în elaborarea unui proiect de investiţii, riscuri care pot sau nu pot fi asumate, în funcţie de decizia la nivel de întreprindere: de riscurile financiare trebuie să se ţină cont, în mare măsură, pentru a realiza un management financiar performant. De asemenea, am dorit, prin această lucrare, să evidenţiez legătura strânsă care există între dorinţa de a investi şi riscurile care rezultă şi care nu pot fi evitate. Astfel, nu putem elabora un proiect de investiţii fără a ţine cont de riscurile pe care acesta le generează. Lucrarea este împărţită în patru capitole care conţin, la rândul lor mai multe subcapitole specifice. Primul şi al II-lea capitol sunt teoretice, în Capitolul III am analizat evoluţia în timp a investiţiilor la firma Lear Corporation România, iar în Capitolul IV am prezentat un studiu de caz cu analiza indicatorilor de performanţă ale investiţiei în mediul cert şi incert şi evidenţierea punctului critic, a pragului de rentabilitate. În primul capitol am evidenţiat, cu precădere, principalele categorii de riscuri generate de proiectele de investiţii, iar în Capitolul II am analizat mai amănunţit anumite categorii de riscuri la nivel de întreprindere: riscul de exploatare, financiar şi de faliment. Ultima parte a lucrării conţine concluziile şi propunerile finale, bibliografia şi anexele. Studiul de caz l-am efectuat la firma Lear Corporation România, având sediul în Piteşti, judeţul Argeş, iar sediul central în Southfield, Michigan, USA, producătoare de cablaje auto atât pentru intern cât şi pentru export. Am apelat la această firmă deoarece strategia de bază a sa este de îmbunătăţire a

3

Capitolul I

calităţii şi a rezultatelor financiare, prin abordarea unor sisteme la cele mai înalte standarde, toate acestea conducând nemijlocit către alocarea de noi proiecte, cu dezvoltarea implicită a activităţii în România, iar posibilităţile de a investi sunt situate la cele mai înalte standarde. Prin urmare, conţinutul lucrării evidenţiază faptul că un proiect de investiţii are o mare importanţă pentru dezvoltarea întreprinderii, pentru creşterea performanţelor acesteia, a diversificării activităţii, însă generează şi o serie de factori nefavorabili, riscuri cu impact deosebit în luarea deciziilor şi în evoluţiile activităţilor viitoare. 1.2 Investiţia, sursă generatoare de riscuri. Concept. Caracterizare În sistemul economic, investiţiile ocupă un rol important, atât în sfera producţiei de bunuri şi servicii, precum şi în sfera consumului, fiind un factor care influenţează simultan atât cererea cât şi oferta. Implementarea proiectelor de investiţii joacă un dublu rol: în primul rând agenţii economici care declanşează acţiuni investiţionale îşi sporesc oferta de bunuri şi/sau servicii prin creşterea capacităţii lor productive, realizând venituri suplimentare, iar în al doilea rând se generează nevoi sau cereri suplimentare în sectoare conexe, rezultând astfel o creştere în lanţ a veniturilor la toţi agenţii economici antrenaţi. În evaluarea proiectelor de investiţii se operează, cel mai adesea, cu informaţii certe sau aproape certe, cunoscându-se foarte clar şi/sau exact obiectivele şi necesarul de resurse investiţionale, dar există îndoieli cu privire la rezultatele aşteptate şi implicit asupra eficienţei sale. Am evidenţiat, în câteva rânduri, importanţa şi avantajele proiectelor de investiţii, însă, trebuie să menţionăm că, atunci când demarează un proiect, orice întreprinzător îşi pune în mod firesc problema cu privire la soarta capitalului investit, fiind conştient că există posibilitatea ca, din diverse motive, mai mult sau mai puţin cunoscute, să nu-şi atingă scopul propus. Astfel, implementarea unui proiect de investiţii presupune şi asumarea de responsabilităţi, deoarece, starea de risc şi incertitudine caracteristice pieţei libere constituie o realitate a mediului economic concurenţial, instabil.

4

Capitolul I

Starea de risc înseamnă evoluţia într-un mediu în care este posibilă apariţia şi evoluţia, cu o probabilitate matematică (cuprinsă între 0 şi 1), a unor fenomene nedorite, datorită unor factori greu de controlat şi identificat şi suportarea eventualelor efecte nedorite dar posibile. 1 Putem defini riscul ca fiind „posibilitatea ca un fapt cu consecinţe nedorite să se producă”2, fiind perceput ca o probabilitate de pierdere ataşată unui efect scontat. În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului, acesta poate fi definit şi în diverse alte moduri, însă ne vom opri numai la aceste definiţii care reflectă cel mai bine subiectul tratat în prezenta lucrare. Întreprinzătorii au diferite atitudini faţă de risc: aversiune, indiferenţă sau preferinţă, dar îl acceptă sau nu în urma procesului de analiză, punând în balanţă posibilitatea de a atinge scopul propus şi mărimea câştigurilor. Astfel, dacă investitorul mizează pe un profit normal în raportul cu riscul ce şi-l asumă, speculatorul mizează pe un profit exagerat de mare în raport cu riscul asumat. În cazul proiectelor, compararea eforturilor cu rezultatele sau efectele este o cerinţă esenţială de raţionalitate şi eficienţă, datorită relaţiei cauzale dintre efectele utile ce constituie finalitatea acţiunii şi resursele: materiale, financiare, umane, alocate în acest scop. În concluzie, viaţa unui proiect de investiţii depinde foarte mult de starea de risc şi incertitudine, iar atenţia se concentrează asupra factorilor de risc, a găsirii metodelor adecvate de cuantificare a riscului şi a mijloacelor de contracarare a factorilor de risc. 1.3 Categorii de riscuri generate de proiectele de investiţii3 Evaluarea oricărui proiect de investiţii are trei componente de bază: studiul de piaţă, studiul de eficienţa şi evaluarea riscului şi incertitudinii. În ţara noastră, delimitarea riscurilor are la bază o structurare riguroasă începând cu categoriile generale şi până la riscuri specifice pe domenii. Evaluarea se reduce însă, cel mai adesea, la riscurile arhicunoscute, cum este riscul financiar, general valabile oricărei instituţii financiare sau societăţi comerciale. Riscurile specifice derivă din caracterul condiţiilor de realizare a activităţilor sau sunt determinate de domeniul de aplicare al proiectului. Riscurile specifice proiectelor au la bază 1

V. Babiuc, “Riscurile contractuale în vânzarea comercială internaţionala”, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982 2 O`Shanghnessy Wilson – La faisabilite de Project. Les Edition SMG, Paris, 1992 3 www.fin.ase.ro/biblioteca - Marian Stoian, “Gestiunea investiţiilor”, Bucureşti 5

Capitolul I

situaţia de neândeplinire a unuia sau altuia din obiectivele fixate sau punerea în discuţie a existenţei lor. În această lucrare, mă voi limita la a prezenta o parte din tipologia riscurilor, cele mai frecvent apărute în derularea unui proiect de investiţii. Astfel, 1. Dupã gravitatea impactului asupra proiectului avem: a) Riscuri neglijabile - care nu prezintă pericol pentru eficienţa sau existenţa proiectului; b) Riscuri catastrofice - care generează degradări ale obiectivelor proiectului, sau decizii de schimbare a anumitor obiective sau ale întreg proiectului de investiţii. 2. După gradul în care pot fi detectate, riscurile pot fi: a) Detectabile, care înainte de a se manifesta dau semne prevestitoare specifice, sau despre care se ştie cum apar şi cum se manifestă din experienţele anterioare; b) Nedetectabile, al căror moment de apariţie este necunoscut şi nu există semne prevestitoare, ceea ce le face foarte periculoase pentru derularea proiectului. 3. După originea lor, riscurile sunt determinate de: a) Riscuri de ţară (pays – debuche), care sunt consecinţa instabilităţii politice, a gradului de îndatorare, a nivelului cotaţiilor (ratingul de ţară) şi depind de coerenţa politicii guvernamentale, calitatea gestiunii macroeconomice, datoriile externe, etc. b) Riscuri de client, care au în vedere insolvabilitatea, sistarea contractului; c) Riscuri de furnizori/subcontractori, referitoare la insolvabilitate, producţie sau tehnologie riscantă, complexitate tehnică, puterea publică, etc. d) Riscuri de întreprindere generate de conflicte sociale/sindicale, dificultăţi manageriale, inadaptare la cultura organizaţiei, etc. 4. În funcţie de natura lor, riscurile pot fi: a) Riscuri tehnice, determinate de complexitate producţiei, a dificultăţilor de transfer tehnologic, sau determiate de noutatea tehnologiei; b) Riscuri financiare, generate de lipsa mijloacelor financiare, montajul financiar ales, de solvabilitate, furnizori, antreprenori, clienţi etc. c) Riscuri umane determinate de conflicte sociale, grad de disponibilitate la momentele oportune, birocraţie, slăbiciuni umane (lipsa de pregătire/experienţă, lipsa de perfecţionare profesională).

6

Capitolul I

d) Riscuri organzaţionale determinate de fluenţa procesului decizional sau a raporturilor

ierarhice,

cum

ar

fi :

riscurile

manageriale,

riscurile

reglementare/juridice, riscurile comerciale. 5. Din punct de vedere al domeniului de manifestare avem: a) Riscuri legate de investiţie care se referă la depăşirea cheltuielilor cu investiţia, efecte economice nefaste datorate întârzierilor în execuţie, sau datorate unor riscuri tehnologice; b) Riscuri legate de aprovizionare se referã la sursele externe; a) Riscuri legate de exploatare legate de modul de stăpânire asupra costurilor de producţie/funcţionare şi se evalueazã prin analize de sensibilitate. b) Riscul de inflaţie care poate avea repercursiuni valutare în preţurile de vânzare sau în costuri în funcţie de concurenţă sau de tehnologia folosită, dar şi de fluctuaţiile de preţ care provoacã o mare diversitate de efecte; c) Riscuri financiare şi de trezorerie legate de finanţare care îşi au originea în insuficienţa fondurilor proprii; f) Riscuri de piaţă generate de variaţia volumului sau preţului de pe piaţă, care pot pune în dificultate proiectul fie ca execuţie, fie ca exploatare. Toate categoriile de riscuri se află într-o strânsă legătură, de aceea este necesar să fie bine cunoscute, în vederea aprecierii riscului general. Înţelegerea în profunzime a tuturor componentelor identificabile şi cuantificabile ale riscului general dă posibilitatea comparării lui cu recompense viitoare şi în acelaşi timp cu luarea unei decizii. 1.4 Structura riscurilor specifice proiectelor de investiţii. Cauze. Metode de prevenire şi/sau acoperire4 Orice investitor, pune mare accent pe cunoaşterea şi analiza structurală a riscurilor proiectelor, deoarece numai prin informare şi procurare de informaţii pot fi soluţionate problemele care apar sau care pot apărea în derularea unui proiect de investiţii. Se asigură astfel o desfăşurare eficientă a conducerii activităţii investiţionale şi, în acelaşi timp a luării deciziilor. 4

Dumitru Patriche, Constantin A. Bob, Adrian Băicuşi, “Planul de Afaceri”, Tribuna Economică, Buletin Economic Legislativ nr. 6/1996, Bucureşti, 1996 7

Capitolul I

Un rol deosebit în structurarea riscurilor proiectului de investiţii îl are perioada afectată din ciclul său de viaţă. Astfel, riscurile specifice proiectelor de investiţii se pot grupa în funcţie de perioada afectată din ciclul de viaţă al proiectului în: 

Riscuri specifice fazelor preinvestiţionale



Riscuri specifice fazei de realizare



Riscuri specifice fazei operaţionale

1.4.1 Riscurile specifice fazelor preinvestiţionale Faza preinvestiţională reprezintă etapa de pregătire a proiectului şi se caracterizează prin specificul acţiunilor derulate. Astfel, se definesc activităţile ce compun proiectul, resursele necesare, persoanele implicate în derularea proiectului şi competenţele lor în cadrul proiectului, se identifică factorii interni şi externi de influenţă. Factorii interni apar îndeosebi, ca urmare a faptului că în această etapă se operează cu informaţii insuficiente şi nu foarte precise. Riscurile de natură internă pot fi cauzate de: imprecizia în definirea activităţilor (lipsa de timp, de informaţii, existenţa mai multor alternative tehnologice, lipsa de experienţă), şansa ca schimbul de informaţii să fie fals (supraestimarea performanţelor resurselor, prevederi de calitate prea ambiţioase în raport cu posibilităţile), riscurile tehnice de exploatare (alegerea unor procedee noi de lucru, schimbarea unor soluţii tehnologice), nestăpânirea proceselor de evoluţie şi control a proiectelor, care poate fi limitată prin angajarea de firme specializate în consultanţă, dar şi prin respectarea angajamentelor şi prin schimbul corect de informaţii. Riscurile externe sunt generate în special de relaţiile cu mediul, cu piaţa sau sunt reglementare. Riscurile de piaţă sunt determinate în special de erorile de apreciere asupra tendinţelor şi aşteptărilor pieţei dar şi de erorile de apreciere a reacţiei concurenţei. Riscurile reglementare derivă din: necunoaşterea exactă a prevederilor legale în domeniu şi incertitudinea asupra intrării în vigoare a unor reglementări în domeniu. 1.4.2 Riscurile specifice fazei de realizare

8

Capitolul I

În faza de realizare a proiectului se studiază caracteristicile tehnice ale proiectului, persoanele implicate în execuţia proiectului, precum şi parametrii macroeconomici ce afectează sumele necesare finanţării în această etapă. Cele mai importante riscuri ce pot să apară în această fază sunt: 1) Riscul tehnologic (Technology risk) care are la bază noutatea tehnologică şi are un impact mai mic asupra costurilor de investiţii dacă tehnologia a fost probată în alte proiecte. Protecţia de risc tehnologic se asigură în primul rând prin garanţii din partea constructorului. 2) Riscul de depăşire a costurilor care poate apare ca urmare a subestimării costurilor cu echipamentele sau lucrările pe şantier, a modificărilor specificaţiilor din proiect, a insuficienţei informaţiilor interne… 3) Riscul de întârziere care se produce prin creşterea nevoii de finanţare, inclusiv a dobânzilor aferente. Atât riscul de depăşire a costurilor cât şi riscul de întârziere, pot fi acoperite prin alocaţii de risc, fie de către constructor, fie de acţionar/garant. 4) Riscul de credit (credit risk) constă în evaluarea capacităţii financiare a constructorului de a face faţă plăţilor eventualelor penalizări. Pentru acoperirea unui astfel de risc, finanţatorii pot impune Perfomance Bonds (titlu de performanţă) emise de banci acceptate cu un rating acceptabil. 5) Riscul de indexare/actualizare a costurilor proiectului este un risc financiar care poate interveni pe parcursul fazei de construcţie. Riscul provine din posibilitatea ca indicii de actualizare a costurilor construcţiei să crească mai repede faţă de cei prevăzuţi. Metoda cea mai simplă de acoperire a riscului de actualizare este încheierea de contracte care să nu prevadă actualizări. 6) Riscul de dobândă se datoreazã posibilităţilor de modificare a dobânzilor pe perioada de construcţie. 1.4.3 Riscurile specifice fazei operaţionale Faza operaţională a unui proiect de investiţii este perioada de exploatare legată de capacitatea beneficiarului investiţiei de a atinge nivelul de performanţă stabilit fără a depăşi costurile planificate. Acest lucru este posibil cu supracosturi, care îşi au originea fie într-o

9

Capitolul I

proastă gestionare a bugetului, fie o proastă estimare a costurilor de exploatare sau o creştere a preţurilor materiilor prime. Vom enumera o parte din riscurile care pot surveni în această etapă a proiectului de investiţii: 1. Riscul de depăşire a costurilor poate interveni ca urmare a proastei gestiuni a costurilor provenită din sumele datorate cu titlu de diferenţe contractuale de subantrepriză de exploatare. Există două metode de acoperire a riscului de depăşire a costurilor: subordonarea acestora prin încheierea de contracte cu parteneri industriali care se obligă să finanţeze aceste costuri şi implicarea acţionarilor. 2. Riscul de aprovizionare clasifică proiectele de investiţii în trei mari categorii: - proiecte care nu depind de una sau mai multe materii prime şi proiecte de infrastructură ; - proiecte care se autoaprovizionează (minerit sau industria petrolului); - proiecte care necesită o aprovizionare specifică. Un mijloc de acoperire a acestui tip de risc ar fi obţinerea de la acţionari a unui angajament de producţie minimă în momentul începerii exploatării. Această metodă generează însă un risc de credit asupra acţionarilor garanţi. Prevenirea acestei situaţii, se face prin efectuarea de analize ale potenţialului de producţie şi ale profilului de producţie pe care infrastructurile respective le pot atinge. 3. Riscul de volum şi preţ (de comercializare) poate apare atunci când bunurile/serviciile se comercializează la un astfel de nivel al preţurilor încât să poată fi acoperite atât cheltuielile de exploatare ale liniei de fabricaţie cât şi ratele ce trebuie plătite pentru rambursarea creditului. 4. Riscul politic apare ca urmare a instabilităţii economice generale a ţării şi posibilităţile unilaterale de decizie ale autorităţilor locale. Acest risc este strâns legat de situaţia macroeconomică şi politică a ţării gazdă. 5. Riscul legislativ presupune o arie largă de întindere: legislaţie fiscală, drept bancar, dreptul asigurărilor, legi şi reglementări specifice sectorului de activitate. O importanţă deosebita în contracararea acestor riscuri o constituie consultarea permanentă a unor jurişti cu renume care să aparţină ţării în care a avut loc investiţia.

10

Capitolul II

CAPITOLUL II PREZENTAREA DETALIATĂ A ANUMITOR CATEGORII DE RISCURI LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII 2.1 Abordarea problematicii riscului de exploatare Riscurile de exploatare au la bază atât cheltuielile fixe cât şi cele variabile însă depind, în special, de nivelul cheltuielilor fixe, fiind mult mai bine absorbit de o cifră de afaceri (CA) mai mare. Putem avea influenţe directe (costuri de productivitate) sau indirecte (costuri induse). Stăpânirea costurilor depinde foarte mult de gradul de flexibilitate a lor. O rigiditate a funcţiunii de cost poate compromite imaginea de piaţă. Riscurile de exploatare a proietcului de investiţii pot avea şi cauze externe cunm ar fi de pildă influenele de mediu. 2.1.1 Punctul critic5 Riscul de exploatare cunoscut şi sub numele de risc economic, este cu atât mai mic cu cât nivelul punctului critic (punctul mort) este mai redus. Punctul critic reprezintă nivelul de activitate (cifra de afaceri) care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade, iar rezultatul este nul. Pragul de rentabilitate evidenţiază nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Peste acest nivel, activitatea întreprinderii devine rentabilă. Pentru analiza contului de rezultate, pragul de rentabilitate pentru întreaga activitate a întreprinderii are următorul model: Cifra de afaceri (CA) -

100%

Cheltuieli variabile (CV)

CV/CA%

= Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV)

CV/CA%

-

Cheltuieli fixe (CF)

= Rezultatul exploatării (Re) 5

Victor Dragotă, Laura Obreja, Anamaria Ciobanu, “Management financiar”, Volumul II, “Politici financiare de întreprindere”, Editura Economică, Bucureşti, 2003 11

Capitolul II

Relaţia de calcul a pragului de rentabilitate fundamentată pe ipoteza liniarităţii cifrei de afaceri pe toată durata perioadei supusă analizei este următoarea: CApr 

CF (absolute) MCV (%)

Această metodă de analiză este foarte utilă pentru calculele de previziune, permiţând obţinerea unor informaţii cum sunt: cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul (pragul de rentabilitate sau punctul critic), mărimea profitului realizabil la o creştere dată a cifrei de afaceri, mărimea cifrei de afaceri care să conducă la obţinerea unui profit dorit de exploatare. În procesul decizional, prezintă interes deosebit stabilirea pragului de rentabilitate în zile, având semnificaţia datei calendaristice la care pragul de rentabilitate este atins. Relaţia de calcul a pragului de rentabilitate în zile (PRzile) este următoarea: PR zile  ( PR / CA) x360

2.1.2 Evaluarea riscului de exploatare Pornind de la modelul pragului de rentabilitate, evaluarea riscului de exploatare se concretizează în două maniere complementare: -

fie calculând rata care exprimă direct riscul de exploatare (R pr); cu cât Rpr este mai mare, cu atât riscul este mai mare, şi invers : R pr  (CApr / CAreală ) x100

-

fie calculând indicele de securitate (Is) care evidenţiază marja de securitate de care dispune întreprinderea: I s  (CAreală  CApr ) / CAreală

Marja de securitate a întreprinderii va fi cu atât mai mare cu cât indicele de securitate este mai mare. Aprecierea riscului de exploatare poate fi făcută şi cu ajutorul unui “indicator de poziţie” faţă de pragul de rentabilitate, indicator exprimat atât în mărime absolută (α), cât şi în mărime relativă (α’), potrivit relaţiilor: α = CAreală - CApr α = (CAreală-CApr)/CApr

12

Capitolul II

Poziţia absolută (α), denumită şi flexibilitate absolută, evidenţiază capacitatea întreprinderii de a-şi adapta producţia la cerinţele pieţei. Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată, iar riscul de exploatare este mai redus. Indicatorul de poziţie relativ (α’), denumit şi coeficient de volatilitate, înregistrează valori mai mari atunci când ricul este minim. El are aceeaşi valoare informaţională ca şi indicatorul absolut. Cunoaşterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat (CAmin) pentru ca întreprinderea să fie profitabilă. Dar măsura riscului determinat de atingerea punctului critic este evidenţiată de levierul exploatării (Le) sau coeficientul de elasticitate al rezultatului exploatării în raport de nivelul de activitate. Levierul exploatării măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia nivelului de activitate. El se exprimă prin raportul dintre variaţia relativă a rezultatului exploatării (ΔRe/Re) şi variaţia relativă a cifrei de afaceri (ΔCA/CA), sau a cantităţilor produse şi vândute (ΔQ/Q), respectiv: Le  ( Re / Re ) /(CA / CA)  CA /(CA  CApr )  ( Re / Re ) /( Q / Q )

Din această relaţie reiese dependenţa riscului economic de variaţia cifrei de afaceri şi de poziţia ei faţă de pragul de rentabilitate; în apropierea pragului de rentabilitate, elasticitatea rezultatului exploatării este mai ridicată, iar riscul de exploatare mai sporit; Dacă înlocuim relaţia lui (ΔRe/Re) şi cea a (ΔQ/Q), vom obţine o relaţie echivalentă pentru determinarea lui Le: Le  (CA  CV ) /(CA  CV  CF ); sau Le  MCV / Re

Din această relaţie rezultă că pentru un nivel de producţie dat (CA), levierul exploatării este cu atât mai mare cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari. 2.2 Riscurile financiare şi de faliment În sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a învinge riscurile financiare şi de faliment ocupă un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligaţiilor genereaza prejudicii si necesită o corectură urgentă.

13

Capitolul II

Totodată, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adică nu poate fi omis sub nici o motivaţie. În practica economică, se poate concepe ca o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă să renunţe provizoriu la unele obiective de creştere, obiective economice sau sociale. În schimb, ea nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie condiţia financiară de supravieţuire. Capacitatea întreprinderii de a-şi regla în termen obligaţiile se apreciază nuanţat în funcţie de condiţiile concrete economico-financiare în care-şi desfăşoara activitatea. Astfel, o întreprindere poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice, ca de exemplu întârzierea plăţilor în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a creşterii. Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu e pusă în pericol, imaginea sa se poate degrada datorită perturbărilor periodice. Permanenţa unor dificultăţi de achitare a obligaţiilor este expresia unei fragilităţi economice si financiare structurale. Ele pot genera restrângerea activităţii, reducerea efectivului de salariaţi, restructurarea sistemului de gestiune sau în cazurile foarte grave, falimentul întreprinderii. 2.2.1 Tipologia riscurilor financiare Orice afacere este studiată în mod deosebit prin viabilitatea sa financiară. Astfel, pentru finanţator cunoaşterea riscului financiar este hotărâtoare în acceptarea sau respingerea unui proiect. Din punc de vedere al gravităţii sunt patru categorii de risc financiar: 1) Riscul de scădere a rentabilităţii – risc de diluare care înseamnă o creştere a profitului inferioară sporirii capitalului, 2) Riscul de pierdere a autonomiei când se pierde capacitatea de finanţare necesară păstrării poziţiei de piaţă, 3) Riscul de insolvabilitate, 4) Riscul de faliment. Riscul financiar adânceşte riscul economic, traducându-se printr-o mai mare vulnerabilitate a trezoreriei (la cheltuielile privind dobânda adăugându-se şi cele de rambursare a împrumuturilor), care în final generează o incapacitate de plată a întreprinderii, adică riscul de faliment.

14

Capitolul II

Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment 6, esenţiale pentru procesul decizional sunt următoarele: 1) Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial presupune o analiză statică în care sunt prioritare valoarea si solvabilitatea întreprinderii. Principalele instrumente operaţionale la care recurge analiza financiară pentru investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment si ratele de solvabilitate. 2) Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi format din doua grupuri distincte: un grup de întreprinderi cu dificultăţi financiare si un grup de întreprinderi sănătoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabilesc o serie de rate, după care se determină cea mai bună combinaţie liniară de rate care să permita diferenţierea celor două grupuri de întreprinderi. 3) Analiza funcţională a riscului de faliment care se bazează pe noţiunea de stocuri şi fluxuri din utilizări si resurse şi completează analiza patrimonială a riscului de faliment. 2.2.2 Ratele de rentabilitate Cunoaşterea gradului de independenţă economică şi financiară, detectarea la momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbări nedorite în activitatea întreprinderii, presupune diagnosticarea financiară printr-un sistem de rate de eficienţă. Ratele se stabilesc sub forma unor rapoarte semnificative între două elemente comparabile şi, în general, legate între ele printr-o relaţie cauză-efect. Principalele obiective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în studierea succesivă a cel puţin trei dimensiuni financiare ale întreprinderii: rentabilitate, lichiditate, structură financiară. Ratele posibil de determinat fiind numeroase, iar gruparea lor omogenă şi riguroasă fiind greu de realizat, vom prezenta cele mai semnificative rate circumscrise ratelor de rentabilitate şi grupate pe următoarele coordonate:

6

-

ratele de rentabilitate comercială;

-

ratele de rentabilitate economică;

-

ratele de rentabilitate financiară.

M. Niculescu, Metode de analiză a riscului, Revista Finanţe, Credit, Contabilitate, nr. 5 si 6, Bucureşti, 1992 15

Capitolul II

Ratele de rentabilitate comercială apreciază randamentul diferitelor stadii ale activităţii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport între marjele de acumulare şi cifra de afaceri sau valoarea adăugată. Astfel de rate sunt : Rata marjei comerciale = Marja comercială / Vânzări de mărfuri, care pune în evidenţă strategia comercială a întreprinderii analizate; Rata EBE = Excedent brut de exploatare / Cifra de afaceri, care măsoară nivelul rezultatului brut de exploatare; Rata marjei nete = Rezultatul net al exercţiului / Cifra de afaceri, exprimă eficienţa globală a întreprinderii; Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul exploatării / Cifra de afaceri, care pune în evidenţă eficienţa activităţii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ şi comercial; Rata marjei brute de autofinanţare = Capacitatea de autofinanţare / Cifra de afaceri, măsoară surplusul de resurse de care dispune întreprinderea pentru a-şi asigura dezvoltarea şi/sau remunerarea acţionarilor săi; Rata marjei asupra valorii adăugate = EBE / Valoarea adăugată, măsoară rezultatul brut de care dispune întreprinderea după deducerea cheltuielilor de exploatare. Rata rentabilităţii economice vizează, în esenţă, eficienţa capitalului economic alocat activităţii productive a întreprinderii. Se exprimă prin raportul: Re = Rezultat economic/Activ total (sau o parte din activul total) În exprimarea rentabilităţii economice, la numărătorul fracţiei se poate utiliza fie rezultatul exploatării, fie excedentul brut de exploatare, iar la numitor activul total sau o parte a acestuia. Activul total sau capitalul angajat cuprinde capitalul economic, imobilizările în afara exploatării sau financiare, nevoia de fond de rulment în afara exploatării şi disponibilităţile băneşti, în timp ce capitalul investit, parte a activului economic, cuprinde doar capitalul economic şi imobilizările în afara exploatării. Capitalul economic alocat exploatării nu ţine cont decât de imobilizările utilizate de întreprindere pentru activitatea de exploatare şi de creşterea nevoii de fond de rulment pentru exploatare.

16

Capitolul II

În aceste condiţii, expresia generală pentru Re devine: Re = Rezultat economic / (Imobilizări brute + NFR globală + Disponibilităţi) Capitalul economic poate fi brut sau net, după cum imobilizările includ sau nu amortizările şi provizioanele pentru deprecierea acestora. Astfel, rezultatul generat de acest capital poate fi un rezultat brut sau net de exploatare, de unde se determină două rate de rentabilitate economică: rentabilitatea economică brută (Re brută) şi rentabilitatea economică netă(Re netă), conform relaţiilor: Re brută = EBE / Capital economic Re netă = Rezultatul exploatării /Capital economic net Drept urmare, rata rentabilităţii economice poate fi majorată, fie prin creşterea marjei asupra valorii adăugate, fie prin creşterea productivităţii activelor fixe sau prin creşterea gradului de imobilizare a capitalului economic, fie acţionând simultan asupra celor trei factori. Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa şi reflectă scopul final al acţionarilor unei întreprinderi, exprimat prin rata de remunerare a investiţiei de capital făcută de aceştia în procurarea activelor ei sau a reinvestirii totale/parţiale a profiturilor ce le revin de drept. De aceea, la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii, sau media acestora, în măsura în care în decursul exerciţiului au avut loc modificări sensibile ale capitalului propriu prin aporturi noi în numerar. La numărător figurează de obicei rezultatul net (profitul net), sau rezultatul curent înainte de impozit, care prezintă faţă de profitul net, avantajul de a fi mai apropiat de realitatea financiară deoarece elimină incidenţa activităţii excepţionale. În funcţie de indicatorii utilizaţi la numărătorul raportului, rentabilitatea financiară poate fi exprimată astfel: 1. Rentabilitatea financiară netă = Rezultatul net al exerciţiului / Capitaluri proprii 2. Rentabilitatea financiară înainte de impozit = Rezultatul curent înainte de impozit / Capitaluri proprii 3. Randamentul capitalurilor proprii = Dividende / Capitaluri proprii

17

Capitolul III

CAPITOLUL III ANALIZA EVOLUŢIEI ÎN TIMP A INVESTIŢIILOR LA “S.C. LEAR CORPORATION ROMÂNIA S.R.L.” 3.1 “S.C. Lear Corporation România S.R.L.”. Scurt istoric7 Lear a fost înfiinţată în Detroit, Statele Unite, în anul 1917 ca firmă americană producătoare de produse metalice. Începând cu anul 1991, Lear a achiziţionat 18 firme din domenii strategice pentru a-şi întări poziţia pe piaţă la nivel mondial prin oferirea unor soluţii integrate de interioare de automobile. Astăzi Lear Corporation este cel mai cunoscut şi inovator furnizor mondial de sisteme complete de interioare pentru automobile. Acestea cuprind: instrumente de bord, plansee şi sisteme audio, panouri pentru uşi, pavilion, sisteme electronice şi de distribuţie. Între clienţi, amintim: Renault, Peugeot, Daewoo, Toyota, Opel, Audi, Mazda, Ford, Skoda Auto, Volvo, Suzuky, Fiat, Porsche… Sediul central al Lear Corporation este în Southfield, Michigan, USA. Strategia firmei este de a se concentra pe integrarea completă a interioarelor de automobile. Lear Corporation Romania şi-a început activitatea în Octombrie 1991, având sediul în Piteşti, judeţul Argeş. Până în Ianuarie 2002, întreaga producţie a fost subcontractată. Din Ianuarie 2002 Lear Corporation Romania a preluat o parte din producţie (debitarea şi preconfecţia) ajungând în prezent la un număr de peste 2000 de angajaţi. Asamblarea este realizată în continuare prin intermediul aceluiaşi subcontractant - Divertex S.A.. Un alt subcontractant de bază al Lear Corporation România este prestatorul logistic Transalchim S.A., care administrează recepţia materiilor prime, depozitarea şi livrarea lor secvenţială către producţie. Lear Corporation Romania este o societate cu răspundere limitată ce face parte din divizia europeană FED (Electric and Electronic Division) având ca obiect de activitate producţia de cablaje electrice. Proiectele pentru care fabrica din Piteşti lucrează sunt M2S (care cuprinde modele X74, X73, X81), LT40DAF şi P32L. Activitatea Lear Corporation Romania se concentrează permanent pe îmbunătăţirea calităţii şi a rezultatelor financiare, prin abordarea unor sisteme la cele mai înalte standarde, 7

Lear Corporation România, “Manualul angajatului”, Fabrica Piteşti, 2005 18

Capitolul III

toate acestea conducând nemijlocit către alocarea de noi proiecte, cu dezvoltarea implicită a activităţii în România. Sistemul de Management al Calităţii Lear Corporation Romania este certificat TŰV CERT Germania din Februarie 2004. Clienţii principali ai societăţii Lear Corporation România sunt: fabrica din Sandouville-Franţa pentru produsul Renault, fabrica din Sunderland Marea Britanie pentru Nissa. Cele mai importante proiecte cuprind cablaje pentru scaune (proiectul X76 Kangoo) respectiv cablaje mici pentru Renault Scenic 2. Structura organizaţională a societăţii este împărţită pe mai multe structuri, în funcţie de responsabilităţi: -

structura management

-

structura ariei operaţiuni

-

structura departamentului logistică

-

structura departamentului întreţinere

-

structura departamentului producţie

-

structura departamentului inginerie

-

structura departamentului calitate

-

structura departamentului financiar

-

structura departamentului resurse umane

Cea mai mare însemnătate o are structura managementului 8, prezentată în Anexa 1, ale cărei responsabilităţi principale sunt: -

desfăşurarea eficientă a activităţii Lear Corporation România;

-

fluxul financiar al Lear Corporation România şi realizarea de profit;

-

pregătirea Planului de Afaceri al Lear Corporation România;

-

stabilirea şi dezvoltarea politicilor şi procedurilor de lucru;

-

asigurarea implementării de noi strategiişi instrumente Six Sigma în cadrul fabricii;

-

sprijinirea instruirii continue a angajaţilor;

-

asigurarea resurselor adecvate pentru desfăşurarea corectă a activităţii Lear Corporation România;

8

-

analiza şi îmbunătăţirea continuă a sistemelor şi proceselor;

-

asigurarea întreţinerii clădirilor şi infrastructurii fabricii.

Lear Corporation România, “Manualul angajatului”, Fabrica Piteşti, 2005 19

Capitolul III

Aşa cum reiese din organigrama structurii managementului din Anexa 1, fiecare departament al societăţii (departamentul informatic, financiar, tehnic, resurse umane) este reprezentat de câte un director aflat în subordinea directă a directorului general, iar directorul general mai este reprezentat de un asistent şi un responsabil al mediului, sănătăţii şi securităţii în muncă. Directorul departamentului informatic, care organizează şi conduce reţeaua informatică a companiei, răspunde direct managerului financiar care se ocupă cu organizarea şi conducerea activităţilor de contabilitate. La rândul său, directorul operaţiuni are în subordine trei şefi de departamente: şef logistică (organizează şi conduce activităţile de aprovizionare), şef producţie (conduce sistemul de control al producţiei) şi şef întreţinere (aisgură mentenanţa preventivă şi predictivă: cerinţe de calitate, costuri şi timp). Fundamentul pentru atingerea angajamentelor Lear Corporation România se bazează pe determinarea şi înţelegerea clienţilor interni şi externi, dezvoltarea şi implementarea proceselor pentru Proiecte, Inginerie, Producţie, Administrare şi Calitate care să susţină eliminarea rebuturilor şi prevenirea problemelor. Conceptul Lear Corporation România este “Calitatea înainte de toate”, ceea ce înseamnă zero defecte, înţelegerea nevoilor clienţilor şi depăşirea aşteptărilor clienţilor. Formulele utilizate pentru indicatorii de calitate sunt:

DPMO 

Nr _ defecte *1.000.000 ; Nr _ cablaje * Nr _ circuite _ pe _ fiecare _ cablaj *1,8

DPMO = Defects per Million Opportunities PPM 

Nr _ cablaje _ defecte *1.000.000 ; PPM =Parts per Million Nr _ cablaje _ fabricat Procesul de producţie în cadrul Lear Corporation România este procesul de

transormare al intrărilor – forţa de muncă, materiale, management- în ieşiri – cablaje. Fazele procesului de producţie sunt: A. Gestionare materie primă

- Transalkim (Subcontractant)

B. Tăiere şi sertizare automată

- Lear Corporation România

C. Sertizare manuală

- Lear Corporation România

D. Sudură ultrasonică

- Lear Corporation România

E. Prototipuri

- Lear Corporation România

F. Asamblare

- Divertex (Subcontractant)

20

Capitolul III

În Anexa 5 am prezentat câteva imagini legate de procesul de producţie al firmei Lear Corporation şi al produsului finit, cablajul electric. 3.1.1 Corelarea volumului de investiţii în timp la “S.C. Lear Corporation România S.R.L.” Pentru a corela volumul de investiţii care au decurs de-a lungul timpului la Lear Corporation România, vom prelucra o serie de timp cu conţinut economic. Astfel, vom prelua şi analiza o serie de date privind evoluţia volumul de investiţii din economia Lear Corporation România pentru perioada 1992-2005, descrisă prin intermediul datelor din tabelul 1, Anexa 2. Deoarece valorile acestui indicator sunt exprimate în preţuri curente, vom redefini seria de date în preţurile anului 2005 şi, de asemenea, într-o egală măsură, vom prezenta seria de date şi în preţurile altui an din cadrul perioadei considerate. Pentru început vom reflecta creşterea preţurilor fiecărui an în raport cu anul 1992 prin t

intermediul seriei de valori ( DPt / 2005) t  2,14 , unde DPt / 2005   DPj / j  1(1  DPj / j 1 ) . j2

Se calculează apoi volumul de investiţii din fiecare an în preţurile curente, prin intermediul relaţiei It *  It  DPt / 2005 . Se obţine seria de timp

( I t* )t 1,14 .

Seria de timp exprimată în preţurile anului 2005 se

prezintă în ultima coloană a tabelului 1, Anexa 2. Seria investiţiilor în preţuri constante poate fi reprezentată grafic pentru a evidenţia eventualele rupturi de pantă sau de nivel, trendul seriei pentru întregul orizont de timp:

Inve stiţii pre ţuri 2005

Evoluţia investiţiilor Lear C orporation România în pe rioada 1992-2005 (pre ţurile anului 2005) 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 1

2

3

4

5

6

7

8

9

10 11 12 13 14

Anii

21

Capitolul III

Pentru analiza seriei, vom calcula indicatorii descriptivi abaterea medie standard () si coeficientul de variaţie (  ), unde:    ; 2 x  

x

i

x

i



2

;    2 ;  2 reprezintă varianţa.

14

14

x x

x i 1

i

= 590,7166;

14

reprezintă nivelul mediu anual al investiţiilor în preţurile anului 2005.

Determinarea varianţei seriei este reprezentată în Tabelul 2 din Anexa 2. Din efectuarea calculelor, am obţinut 2 

 

 (x

i

 x) 2

= 8368358,66 de unde deducem :

8368358,66  597739,8571 , de unde:   773,1364 14

773,1364  1,3088  130,88% 590,7166

Interpretare Din grafic, se observă o evoluţie constantă a investiţiilor între anii 1992-2002, dar începând cu anul 2002 seria prezintă o ruptură de nivel ca urmare a schimbărilor din politica economică a Lear Corporation România, când acestea încep să crească în mod continuu. De asemenea, se observă că, de-a lungul celor 14 ani, graficul prezintă oscilaţii ale investiţiilor exprimate în preţurile anului 2005, oscilaţii pe care rezultă şi din valoarea ridicată a dispersiei, 773,1364 mil. lei, care arată cu cât se abat valorile individuale de la media lor. Valoarea ridicată a coeficientului de variaţie, 130,88% este rezultatul instabilităţilor din cadrul seriei de valori, demonstrând că nivelul mediu anual al investiţiilor, egal cu 590,7166 mil lei, în preţurile anului 2005 este o valoare reprezentativă. Valoarea ridicată a coeficientului de variaţie este şi rezultatul scăderii accentuate a investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) la nivelul anului 1993 şi al creşterii accentuate a acestora la nivelul anului 2005. 3.1.2 Dinamica investiţiilor în perioada 1992-2005 22

Capitolul III

Pentru a urmări dinamica investiţiilor Lear Corporation România în perioada 19922005, vom calcula modificările absolute cu bază fixa şi mobilă, indicii şi ritmurile modificărilor cu bază fixă şi mobilă. Modificările absolute cu bază fixă se calculează pentru a urmări dinamica investiţiilor folosind aceeaşi bază de raportare pentru întreaga serie de date. Modificările absolute cu bază fixă se reprezintă prin

(  t / 1 ) t 1,14

, unde  t / 1  I t*  I 1* ;

I1*  1676,515 .

Considerăm ca bază de raportare investiţiile înregistrate la nivelul anului 1992. Fiecare modificare arată cu cât a crescut sau a scăzut volumul investiţiilor din anul respectiv (exprimat în preţurile anului 2005) în raport cu volumul investiţiilor înregistrat la nivelul anului 1992. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 3-coloana 3 din Anexa 3. Pe baza rezultatelor, se obţine graficul: Evoluţia indicilor inve stiţiilor în pe rioada 1992-2005 cu bază fixă 1500 1000 500 0 -500 -1000 -1500 -2000

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

Anii

Interpretare Din grafic se observă o descreştere a volumului de investiţii (exprimate în preţurile anului 2005) în majoritatea anilor de după 1992 până în 2004; acestea au avut o evoluţie negativă. O creştere substanţială a investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) a avut loc în anul 2005 când, potrivit graficului, acestea au evoluat în sens pozitiv. Valorile negative din grafic exprimă involuţia investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) în raport cu anul 1992. 23

Capitolul III

Modificările absolute cu bază mobilă se calculează pentru a urmări dinamica investiţiilor comparând volumul investiţiilor din anul curent cu volumul investiţiilor din anul anterior, arătând astfel cu cât au crescut sau au scăzut investiţiile analizate în perioada curentă faţă de perioada anterioară. Modificările absolute cu bază mobilă se reprezintă prin (  t / t 1 ) t 1,14 , unde  t / t 1  I t*  I t*1 Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 3-coloana 4 din Anexa 3. Pe baza rezultatelor, se obţine graficul: Evoluţia indicilor investiţiilor în perioada 1992-2005 cu bază mobilă 2000 1500 1000 500 0 -500

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

-1000 Anii

Interpretare Pentru a asigura comparabilitatea datelor, am recurs la exprimarea indicatorilor în preţurile anului 2005. În acest caz, se observă că volumul investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) a înregistrat o scădere în anul 1993 în raport cu anul 1992, în 1997 în raport cu anul 1996, o scădere bruscă în 1998 în raport cu 1997, în anul 2000 în raport cu anul 1999. Din anul 2000 pâna în anul 2002, nu s-au înregistrat modificări semnificative. De asemenea, se observă creşteri ale volumului de investiţii în anul 1995 în raport cu anul 1994, în 2003 în raport cu 2002, iar începând cu anul 2003 până în anul 2005, acestea au crescut continuu şi semnificativ. Valorile negative din grafic exprimă involuţia investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) la nivelul anului curent faţă de cel precedent.

24

Capitolul III

Indicii şi ritmurile modificărilor cu bază fixă şi mobilă se calculează pentru a urmări dinamica investiţiilor Lear Corporation România în perioada 1992-2005. Indiferent de baza de comparaţie aleasă, indicii şi ritmurile modificărilor cu bază fixă şi mobilă ne arată de câte ori termenul bază de raportare se cuprinde în termenul comparat. Putem urmări ritmurile şi dinamica modificărilor investiţiilor cu bază fixă şi mobilă prin calculul următorilor indici: I t*/ 1 , I t*/ t 1 , Rt / 1 şi Rt / t 1 , unde: I

* t /1

I t* I t* * *  * * 100 ; I1  1676,515 ; I t / t 1  * * 100 ; Rt / 1  I t*/ 1  100 ; Rt / t 1  I t*/ t 1  100 . I1 I t 1

Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 4, Anexa 3. Pe baza calculelor din Tabelul 4, se obţin graficele: Ritmurile modificărilor investiţiilor (în pre ţurile anului 2005)

2000 1500 cu bază mobilă 1000

500

-

13

11

9

7

5

3

1

0 cu bază fixă

Anii Dinamica investiţiilor în pe rioada 1992-2005 (în pre ţurile anului 2005) 2000 1500 cu bază mobilă

1000 500 0

13

11

9

7

5

3

1

-500 cu bază fixă

Anii

Interpretare Pe ansamblu, se observă o scădere a indicilor cu bază mobilă. Creşteri mai accentuate s-au manifestat în anii 2004-2005. Între anii 1998-2003, indicele investiţiilor (exprimat în 25

Capitolul III

preţurile anului 2005) a înregistrat o relativă stabilitate. Se observă că fiecare creştere a fost urmată de scăderi corespunzătoare. Un ritm mai accentuat al volumului investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) sa înregistrat în anii 1993, 2004 şi 2005 în raport cu baza de raportare a anului 1992. În ceea ce priveşte ritmul investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) cu bază mobilă şi dinamica acestora, anul 2004 a înregistrat creşteri semnificative în raport cu anul 2003, aşa cum anul 2005 a înregistrat o scădere semnificativa în raport cu aul 2004. Dinamica investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) cu bază fixă a avut o evoluţie negativă a investiţiilor anuale în raport cu anul 1992. Singurul an în care s-au înregistrat valori pozitive este anul 2005, când investiţiile au cunoscut o creştere semnificativă în raport cu anul 1992. În concluzie, se constată că anul 2005 a avut cea mai mare însemnătate în ceea ce priveşte evoluţia investiţiilor (exprimate în preţurile anului 2005) la Lear Corporation România. În 2005, societatea a înregistrat o creştere economică semnificativă atât în raport cu anul 1992, precum şi în raport cu anii precedenţi. Prin aceasta, este de remarcat faptul că politica economică din 2005 a înregistrat un succes în raport cu anii precedenţi, având astfel mari semnificaţii în deciziile viitoare ale firmei. Pe ansamblu, investiţiile (exprimate în preţurile anului 2005) au înregistrat o serie de oscilaţii, atât în sens negativ cât şi în sens pozitiv, oscilaţii datorate modificărilor de politică economică ce au avut loc de-a lungul celor 14 ani analizaţi în cadrul societăţii Lear Corporation România. 3.1.3

Analiza evoluţiei în timp a investiţiilor prin determinarea trendului

Problema principală în analiza acestei serii o reprezintă determinarea trendului, estimarea tendinţei generale a evoluţiei investiţiilor la Lear Corporation România. Pentru determinarea trendului seriei de date vom estima seria volumului investiţiilor pentru perioada 1992-2005 prin intermediul seriei timp, folosind următorul model de regresie: I t*     t

Estimarea parametrilor modelului de regresie se rerealizează cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate (MCMMP) care conduce la rezolvarea sistemului: 26

Capitolul III

 n    t   It 

2    t    t   tIt

Modelul de regresie este prezentat în Anexa 4. Se va obţine regresia: I t*  415  23,428t , unde I t* sunt investiţiile exprimate în preţurile anului 2005, iar t este variabila independentă timp. Acest model de regresie este unul simplu, liniar, în care variabila I t* este o variabilă dependentă de variabila timp (t). Urmează să analizăm în ce măsură evoluţia volumului investiţiilor este influenţată de trecerea timpului. În urma aplicării modelului de regresie, am obţinut următoarele rezultate, care includ un tabel ANOVA, coficienţi de legătură, eroarea standard a estimării investiţiilor I t* , valori ale regresiei multiple, regresiei square şi regresiei ajustate, numărul de observaţii cu valorile reziduale, procentele de probabilităţi anuale… Tabelul ANOVA se utilizează pentru validarea modelului. Prin analiza influenţei factorului timp asupra investiţiilor, avem ca scop evidenţierea unei legături între cele două variabile: investiţii şi timp. Valoarea ridicată a coeficientului timp, respectiv 23,428 ne arată că timpul are o semnificaţie destul de mare asupra evoluţiei volumului de investiţii. Coeficientul   415 demonstrează faptul că nu numai timpul influenţează evoluţia investiţiilor; evoluţia în timp a investiţiilor are la bază şi o serie de alţi factori care pot fi de natură economică, socială, politică, etc. Faptul că valoarea coeficientului este pozitivă înseamnă că legătura între timp şi investiţii este puternică, deci variabilele reacţionează direct proporţional: pe măsura trecerii timpului, volumul de investiţii creşte. Coeficientul de determinaţie R2 (Multiple R) este egal cu 0,122 şi arată cât este de puternică legătura dintre cei doi indicatori, investiţie şi timp. Valoarea statisticii pentru acest model de regresie este F = 0,182 şi arată că timpul infuenţează evoluţia volumului de investiţii de 0,18 ori mai mult decât alţi factori ce ar putea fi semnificativi dar de care nu s-a ţinut cont în modelul de regresie analizat. Raportul de corelaţie R square semnifică faptul că 1,5% din volumul de investiţii este determinat de trecerea timpului. Prin analiza lui P_value se constată că 0,68>0,05, ceea ce denotă că timpul nu influenţează semnificativ volumul de investiţii. Această concluzie contrazice ipoteza 27

Capitolul III

modelului de regresie prin care parametrul timp are influenţă directă asupra volumului de investiţii. Potrivit celor relatate, P_value validează modelul de regresie utilizat pentru analiza evoluţiei volumului de investiţii în timp, ceea ce înseamnă că modelul nu este bun. Prin concluzie, nu putem analiza evoluţia volumului de investiţii în timp prin prisma unui singur factor, respectiv timpul. O astfel de analiză impune folosirea unui model de regresie multiplu, deoarece trebuie să se ţină cont şi de alţi factori (cum ar fi, spre exemplu Cifra de Afaceri) care pot influenţa în mod direct sau indirect volumul de investiţii. Analiza poate fi vastă şi implică mulţi factori, de aceea, prin acest model de regresie am încercat să demonstrez că investiţiile au la bază o serie de factori economici, politici şi sociali de care pot depinde, timpul având o semnificaţie mult prea mică asupra evoluţiei lor pentru a lua decizii viitoare în cadrul întreprinderii. Desigur că şi riscurile ocupă un rol important în evoluţia investiţiilor, acestea putând diminua volumul şi performanţa activităţii întreprinderii prin gradul de incertitudine pe care îl poartă. Cunoscând şi delimitând mai detaliat factorii de influenţă ai evoluţiei în timp a investiţiilor, analiza performanţelor viitoare poate fi facilitată, deci se reduce gradul de apariţie a riscurilor.

28

Capitolul IV

CAPITOLUL IV NECESITATEA INVESTIŢIILOR ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA FIRMEI “LEAR CORPORATION ROMÂNIA”. STUDIU DE CAZ 4.1 Importanţa investiţiilor în elaborarea unui proiect de investiţii Pentru realizarea unui management financiar performant, trebuie să se ţină cont, în mare măsură, de planificarea/previziunea financiară. Prin aceasta, se urmăreşte asigurarea unui volum de resurse suficient pentru acoperirea nevoilor firmei pe termen scurt, mediu şi lung. Pentru realizarea prognozării activităţii firmei, trebuiesc întocmite bilanţul şi contul de profit şi pierdere pentru un anumit orizont de timp (1-5 ani). Planificarea financiară se realizează prin elaborarea unui proiect de investiţii (de previziune) care necesită o activitate de strângere de informaţii referitoare la organizare şi piaţă. Trebuie să se aibă în vedere cât de diversificată va fi gama sortimentală şi care vor fi clenţii. Foarte important este şi numărul clienţilor pentru a putea estima cât de mare şi diversificată trebuie să fie producţia, în funcţie de care se va face investiţia. Activităţile care se desfăşoară în elaborarea proiectului de investiţii sunt: stabilirea obiectivelor, stabilirea asistenţei din afară, definirea afacerii, resursele umane necesare, studierea pieţei şi mediului economic, identificarea produselor şi analiza comparativă competiţională, stabilirea politicilor de preţ, strategia de marketing, politica de promovare, previziunea vânzărilor, previziunea costurilor, previziunea cheltuielilor de capital, previziunea Cash-Flow –ului, politica de stocuri, creanţe… Desigur că foarte important este să se ţină cont de riscurile pe care le poate genera elaborarea proiectului de investiţie, riscuri care pot fi previzibile sau imprevizibile. Aceste riscuri depind în mare măsură de previziunile şi estimările proiectului de investiţii cât mai corecte şi mai apropiate de valorile reale viitoare. Astfel, cu cât proiectul de investiţie este mai corect conceput şi mai performant, cu atât apariţia riscurilor este mai redusă. Trebuie însă, să se ţină cont şi de faptul că anumite riscuri se pot manifesta, în timp ce altele nu. Vom studia mai amănunţit apariţia riscurilor după întocmirea proiectului de investiţie şi calculul indicatorilor de analiză ale acestuia. O decizie la fel de importantă ca şi cea de investire este decizia de dezinvestire, de alegerea celui mai oportun moment de a renunţa la proiectul respectiv. Prin această decizie ne 29

Capitolul IV

confruntăm cu riscul de a orienta resursele financiare spre alte destinaţii sau spre alte priecte proiecte de investiţii. Riscul că priectul de investiţie analizat nu este performant, poate fi cauzat de apariţia unei noi tehnologii (mai performante), de modificările condiţiilor de piaţă, a ratelor de actualizare, etc. Aceste cauze sunt generatoare, la rândul lor de alte riscuri, cum ar fi riscul tehnologic şi riscul de piaţă. În general, momentul optim de dezinvestire9 este cel în care suma obţinută prin încetarea activităţii proiectului de investiţie este mai mare decât suma cash flow-urilor actualizate la acel moment. Un rol decisiv în luarea deciziei de a investi îl are riscul obţinerii de pierderi prin care efectele pozitive ale îndatorării sunt generate de economiile fiscale pe care întreprinderea le obţine prin deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile (atunci când este cazul). Prin urmare, un proiect de investiţii are o mare importanţă pentru dezvoltarea întreprinderii, pentru creşterea performanţelor acesteia, a diversificării activităţii, însă generează şi o serie de factori nefavorabili, riscuri cu impact deosebit în luarea deciziilor şi în evoluţiile activităţilor viitoare. Pentru a înţelege şi studia practic (mai amănunţit) importanţa şi impactul investiţiilor în cadrul unei întreprinderi, voi analiza în cele ce urmează (subcapitolele următoare) rezultatele generate de planificarea şi întocmirea unui proiect de investiţii la firma Lear Corporation România. 4.2 Planificarea şi fundamentarea proiectului de investiţii la “ S.C. Lear Corporation România S.R.L.” Aşa cum am relatat şi demonstrat în subcapitolele anterioare prin evoluţia în timp a volumului de investiţii, strategia Lear Corporation România este de îmbunătăţire şi creştere continuă, de înnoire şi extindere. Astfel, în vederea extinderii activităţii, începând cu anul 2008, Lear Corporation România decide planificarea unui proiect de investiţii privind deschiderea unui nou sediu pentru producerea şi furnizarea de cablaje electrice.

9

Victor Dragotă, Laura Obreja, Anamaria Ciobanu, “Management financiar”, Volumul II, “Politici financiare de întreprindere”, Editura Economică, Bucureşti, 2003 30

Capitolul IV

Rămâne să analizăm în urma rezultatelor care se obţin dacă proiectul de investiţii este bun şi generează performanţe şi creşteri economice viitoare, dacă decizia finală va fi de investire sau dezinvestire, precum şi riscurile care apar sau pot apărea. Pentru aceasta, vom planifica, mai întâi necesarul bunurilor destinate a rămâne în noul sediu pe o perioadă îndelungată. Se întocmeşte astfel “Tabloul investiţiilor”: Tabloul investiţiilor Bunuri necesare Achiziţionare teren Achiziţionare roboţi industriali Construcţie clădire Achiziţionare 4 autoutilitare Achiziţionare calculatoare Alte imobilizări corporale (aparatură birotică, mobilier)

Valoare ( Ron) 400.000 260.000 500.000 250.000 50.000 200.000

Din tabloul investiţiilor se deduce valoarea imobilizărilor corporale (VIC) şi valoarea imobilizărilor necorporale (VIN), de unde putem calcula valoarea totală a investiţiei, VTI = VIC + VIN Astfel, VIN = 0 Ron VIC = 400.000 + 260.000 + 500.000 + 250.000 + 50.000 + 200.000 = 1.660.000 Ron VTI = 1.660.000 Ron Următorul pas este întocmirea tabloului de amortizare pentru primii 5 (cinci) ani de previziune. Societatea optează pentru o amortizare liniară, iar duratele de viaţă ale investiţiilor sunt prezentate în tabelul de mai jos: Bunuri necesare amortizabile Roboţi industriali Clădiri Maşini Calculatoare Alte imobilizări corporale

Durata de viaţă (ani) 5 10 5 5 5

Tabloul de amortizare Bunuri necesare amortizabile

Cheltuieli anuale cu amortizarea (Ron) 31

Capitolul IV

2008-2012 52.000 50.000 50.000 10.000 40.000 202.000

Roboţi industriali Clădiri Maşini Calculatoare Alte imobilizări corporale Total cheltuieli amortizare

2012-2017 0 50.000 0 0 0 50.000

Ţinând cont de cereri, Lear Corporation îşi propune obţinerea a două tipuri de cablaje electrice pe care le vom nota cu Ce1 şi Ce2, a căror vânzări estimative sunt redate în tabelul de mai jos. Vânzările sunt estimate pe 5 ani, respectiv, 2008-2012 ; preţul şi cifra de afaceri (CA) sunt exprimate în Ron: Produs Ce1 Ce2 Total CA

cantitate 1100 1200

2008 Preţ 2.500 2.500

cantitate 1200 1400

2010 Preţ 2.700 2.800

cantitate 1800 1700

2012 Preţ 2.900 3.000

Produs Ce1 Ce2 Total CA Produs Ce1 Ce2 Total CA

CA 2.750.000 3.000.000 5.750.000

cantitate 1100 1300

2009 Preţ 2.600 2.650

CA 3.240.000 3.920.000 7.160.000

cantitate 1500 1500

2011 Preţ 2.850 2.900

CA 2.860.000 3.445.000 6.305.000

CA 4.275.000 4.350.000 8.625.000

CA 5.220.000 5.100.000 10.320.000

Cheltuielile estimate pentru primii 5 ani de funcţionare ale noului sediu Lear Corporation România sunt redate în tabelul de mai jos, reprezentând “Bugetul de cheltuieli” : Bugetul de cheltuieli Cheltuieli estimate Cheltuieli cu materii prime Cheltuieli consumabile Cheltuieli cu salariile şi asigurările sociale Cheltuieli cu transportul Total cheltuieli

2008 2.500.000 900.000 1.140.000

Valori cheltuieli anuale (Ron) 2009 2010 2011 2.741.300 3.113.020 3.749.940 986.850 1.120.600 1.349.870 1.250.010 1.419.500 1.709.920

2012 4.486.800 1.615.100 2.045.920

400.000 4.940.000

438.600 5.416.760

717.760 8.865.580

498.000 6.151.120

599.890 7.409.620

32

Capitolul IV

Pentru estimarea cheltuielilor am considerat ca ipoteză că acestea sunt variabile în raport cu CA iar raportul

Cheltuieli  ct . CA

Lear Corporation România va finanţa investiţia astfel: 60% din investiţie va fi suportată din capitalul social, iar pentru 40% din cheltuielile generate de investiţie se va apela la un împrumut de la Raiffeisen Bank, cu rambursare pe o perioadă de 3 ani prin anuitaţi egale, cu o rată a dobânzii de 11,9%. Sursele de finanţare ale investiţiei trebuie să acopere integral valoarea investiţiei, respectiv, VTI = 1.660.000 Ron. Astfel, contribuţia capitalului social la finanţarea investiţiei este: 60% * VTI = 60%* 1.660.000 Ron = 996.000 Ron Creditul la care se apelează prin Raiffeisen Bank este: 40% * VTI = 40% * 1.660.000 Ron = 664.000 Ron Tabloul de rambursare Raiffeisen Bank Anul 2008 2009 2010 Total

VRI (Ron) 664.000 467.035 246.632

Rd 0,119 0,119 0,119

Dobânda (Ron) 79.016 55.577 29.349 163.942

Amortismente (Ron) 196.965 220.404 246.632 664.000

Anuitate (Ron) 275.981 275.981 275.981 827.942

VRF (Ron) 467.035 246.632 0

Am notat cu : VRI - valoarea de rambursat iniţială, VRF - valoarea de rambursat finală, iar Rd - rata dobânzii. Pentru calculul anuităţii am aplicat formula: Anuitatea = Dobânda + Amortismente, unde Amortismentul 

VRI * Rd . (1  Rd ) n  1

Se întocmeşte estimativ Bilanţul Contabil de pornire aferent noului sediu Lear Corporation România: Bilanţul Contabil ACTIV (Ron)

PASIV (Ron) 33

Capitolul IV

I. ACTIVE IMOBILIZATE 1. Necorporale 2. Corporale 3. Financiare II. ACTIVE CIRCULANTE 1. Stocuri 2. Creanţe 3. Disponibilităţi TOTAL ACTIV

1.660.000 0 1.660.000 0 0 0 0 0 1.660.000

I. CAPITAL PROPRIU 1. Capital social II. Datorii pe termen mediu şi lung 1. Împrumut bancar

996.000 996.000 664.000

III. Datorii pe termen scurt TOTAL PASIV

0 1.660.000

Pe baza Bilanţului Contabil, vom calcula indicatorii: Fond de rulment propriu (FRpr) şi împrumutat (FRî), nevoia de fond de rulment (NFR) şi trezoreria netă (TN) : FR = (CP + Dtml) - Ai =(996.000 Ron + 664.000 Ron) – 1.660.000 Ron = 0 Ron FRpr = CP – Ai = 996.000 Ron – 1.660.000 Ron = -664.000 Ron FRî = FR – FRpr = 0 + 664.000 = 664.000 Ron NFR = (Stocuri + Creane) – Datorii de exploatare = 0 TN = 0 Ron unde : CP este capitalul propriu, Dtml sunt datoriile pe termen mediu şi lung, iar Ai sunt activele imobilizate. Cunoscând estimările anuale ale Cifrei de Afaceri, precum şi cheltuielile estimative generate de investiţie, putem calcula profitul net anual pentru primii 5 ani de funcţionare ale noului sediu Lear Corporation România: Pn = Pb – Impozit pe profit (16%), Impozit pe profit = 16% * Pb, Pb = Total venituri – Total cheltuieli, unde Pb reprezintă profitul brut iar Pn profitul net. Contul de profit şi pierdere previzionat

CA Total Venituri Cheltuieli din buget Cheltuieli cu amortizarea Cheltuieli cu dobânzi Total cheltuieli

2008 5.750.000 5.750.000 4.940.000 202.000

Valori estimative anuale (Ron) 2009 2010 2011 6.305.000 7.160.000 8.625.000 6.305.000 7.160.000 8.625.000 5.416.760 6.151.120 7.409.620 202.000 202.000 202.000

79.016 5.221.016

55.577 5.674.337

29.349 6.382.469

0 7.611.620

2012 10.320.000 10.320.000 8.865.580 202.000 0 9.067.580 34

Capitolul IV

Profit brut Impozit pe profit 16% Profit net

528.984 84.637 444.347

630.663 100.906 529.757

777.531 124.405 653.126

1.013.380 162.141 851.239

1.252.420 200.387 1.052.033

În baza informaţiilor pe care le deţinem până la momentul actual, putem întocmi “Tabloul de finanţare” pentru a afla trezoreria aferentă fiecărui an previzionat în proiectul de investiţii: Tabloul de finanţare (Ron) 2008 Surse Capital social Împrumut CF Total surse Nevoi Imobilizări Rambursări NFR Total nevoi SOLD Trezoreria

Valori estimative anuale (Ron) 2009 2010 2011

2012

996.000 664.000 646.347 2.306.347

731.757 731.757

855.126 855.126

1.053.239 1.053.239

1.254.033 1.254.033

1.660.000 196.965 0 1.856.965 449.382 449.382

220.404 0 220.404 511.353 960.735

246.632 0 246.632 608.494 1.569.230

0 0 0 1.053.239 2.622.469

0 0 0 1.254.033 3.876.502

4.3 Analiza proiectului de investiţii în mediu cert 4.3.1

Elementele financiare ale investiţiei: I0, CF, k, n

Cu ajutorul elementelor financiare ale întreprinderii vom putea calcula indicatorii de performanţă ai proiectului de investiţii (VAN, RIR, TR, IP) prin intermediul cărora va fi posibilă analiza deciziei finale: dacă proiectul merită sau nu a fi adoptat (decizia de investire sau dezinvestire). Elementele financiare ale întreprinderii sunt: investiţia iniţială ( I0), rata de actualizare (k), Cash flow-ul (CF) şi durata de exploatare (n). Investiţia iniţiala I0, reprezintă mărimea netă a capitalului necesar pentru începerea exploatării investiţiei, deci este chiar valoarea totală a investiţiei, VTI din “Tabloul investiţiilor”. Deci I0 = 1.660.000 Ron.

35

Capitolul IV

Durata de exploatare a investiţiei (n) este maxim egală cu durata tehnică determinată de caracteristicile tehnico-funţionale. Este necesară impunerea unei ipoteze legată de durata de exploatare, de aceea, vom presupune că n = 5 ani. Rata de actualizare poate fi: rata inflaţiei, rata rentabilităţii fără risc, rata dobânzii la depozite, rata rentabilităţii sectorului de activitate, etc. Ne vom limita la a explica rata de actualizare pe baza unei prime de risc şi rata costului mediu ponderat, notată cu kmpk. Astfel, rata de actualizare poate fi calculată ca o sumă între o rată fără risc şi o primă de risc, pe baza relaţiei: k  R f   , unde Rf este rata fără risc şi

 este prima de risc.

În accepţiunea acestui tip de rată de actualizare, riscul se defineşte ca fiind un factor a cărui acţiune poate determina o scădere posibilă a nivelului cash flow-urilor. Pe baza costului mediu ponderat, kmpk, poate fi calculată rata de actualizare de tip cost de oportunitate, care poate fi exprimată procentual prin: n

kmpk   xi ki , unde xi este ponderea sursei de finanţare i în total capital investit, iar i 1

ki este costul aferent sursei de finanţare i. Ideea de bază a utilizării acestei rate este dată de faptul că fiecare furnizor de capitaluriutilizate în finanţarea proiectului de investiţii solicită o anumită rentabilitate, ce se constituie ca un cost pentru firmă.3 Neavând date suficiente în previziunea proiectului de investiţii pentru a calcula o rată de actualizare, vom presupune ipoteza prin care k = 30%. Pentru a putea analiza investiţia, este necesară şi o previziune a fluxurilor de disponibilităţi, anume a încasărilor viitoare. Aceste încasări sunt cash flow-urile generate de investiţie, pe baza relaţiei: CF = Pn +Amortizare Cunoscând profitul net şi amortizarea, putem calcula cash flow –urile neactualizate (CF) degajate de proiectul de investiţii în primii 5 ani de funcţionare: (Ron) Profit net

2008 444.347

2009 529.757

2010 653.126

2011 851.239

2012 1.052.033 36

Capitolul IV

Amortizare CF

202.000 646.347

202.000 731.757

202.000 855.126

202.000 1.053.239

202.000 1.254.033

De asemenea, luând în calcul cheltuielile cu dobânzile şi rezultatele de exploatare (EBIT) şi financiare (EBT), putem calcula Cash Flow-urile de gestiune (CF gestiune) care reprezintă încasările viitoare de gestiune, previzionate, în cazul de faţă, pe 5 ani: (Ron) CA Cheltuieli din buget EBITDA Cheltuieli cu amortizarea EBIT Cheltuieli cu dobânzi EBT Impozit pe profit 16% Profit net Amortizări Dobânzi CF gestiune

2008 5.750.000 4.940.000 810.000 202.000 608.000 79.016 528.984 84.637 444.347 202.000 79.016 725.363

2009 6.305.000 5.416.760 888.240 202.000 686.240 55.577 630.663 100.906 529.757 202.000 55.577 787.334

2010 7.160.000 6.151.120 1.008.880 202.000 806.880 29.349 777.531 124.405 653.126 202.000 246.632 1.101.758

2011 8.625.000 7.409.620 1.215.380 202.000 1.013.380 0 1.013.380 162.141 851.239 202.000 0 1.053.239

2012 10.320.000 8.865.580 1.454.420 202.000 1.252.420 0 1.252.420 200.387 1.052.033 202.000 0 1.254.033

4.3.2 Analiza rentabilităţii proiectului de investiţii prin prisma indicatorilor de performanţă: VAN, RIR, TR, IP. Interpretare Obiectivul urmărit prin calculul indicatorilor de performanţă ai investiţiei este acela de a decide dacă proiectul merită adoptat sau nu. Astfel, cât timp suma Cashflow-urilor (CF) actualizate este superioară ca valoare sumei investite, este rentabil să se adopte respectivul proiect de investiţii. Pentru aprecierea performanţelor unui proiect de investiţii, un investitor poate apela pentru calculul următorilor indicatori de performanţă: valoarea actualizată netă notată VAN (Net present value), rata internă de rentabilitate (RIR), termenul de recuperare (TR), indicele de profitabilitate (IP) şi/sau pragul de rentabilitate (PR). Valoarea actualizată netă (VAN) indică contribuţia adusă de proiectul de investiţii la valoarea întreprinderii; este un indicator de care se ţine seama în luarea deciziilor legate de

37

Capitolul IV

proiectul de investiţii, arătând eficienţa acestuia: dacă este rentabil sau nu şi dacă aduce sau nu un plus al valorii întreprinderii. Pentru ca un proiect de investiţii să merite a fi adoptat, trebuie ca VAN să fie pozitivă, deci VAN>0. Cu alte cuvinte, dacă suma cash flow-urilor actualizate este superioară ca valoare sumei investite, este rentabil să se adopte respectivul proiect de investiţii. Formula VAN este: N

CFDt VRn  , unde VR este valoarea reziduală, adică valoarea t (1  k ) n t 1 (1  k )

VAN   I 0  

rămasă de recuperat la sfârşitul perioadei de exploatare a investiţiei, prin vânzarea investiţiei sau prin vânzarea componentelor acesteia şi prin recuperarea investiţiilor suplimentare în capitalul de lucru. Vom presupune, ca ipoteză, valoarea reziduală care rămâne de recuperat prin vânzare este valoarea clădirii care rămâne de amortizat la sfârşitul celor 5 ani de exploatare a proiectului de investiţii, adică: VR = 650.000 Ron. CFDt sunt cash flow-urile disponibile care se calculează pe baza relaţiei: CFD  CFgest   Im obilizăbi _ brute  ACN

;

 Im obilizăbi_ brute reprezintă creştereea economică care, în cazul de faţă este 0:  Im obilizăbi _ brute  0 ;

ACN sunt creşterile activului curent net, care se calculează pe baza CA astfel:

ACN 

d rot (CAt  CAt 1 ) ; 360

drot este durata de rotaţie a activelor curente în raport de Cifra de afaceri. Vom calcula ACN pornind de la ipoteza că durata de rotaţie a activelor curente este de 30 zile din CA. Deci avem:

ACN 

30(CAt  CAt 1 ) 360

Astfel, în tabelul de mai jos, aplicând formula ACN anuală vom obţine următoarele rezultate ale CFDt, aferente celor 5 ani de previziune :

38

Capitolul IV

CA CF gestiune CAt-CAt-1 CAN CFD

2008 5.750.000 725.363 5.750.000 479.167 246.196

Valori estimative anuale (Ron) 2009 2010 2011 6.305.000 7.160.000 8.625.000 787.334 1.101.758 1.053.239 555.000 855.000 1.465.000 46.250 71.250 122.083 741.084 1.030.508 931.156

2012 10.320.000 1.254.033 1.695.000 141.250 1.112.783

Valorile sunt exprimate în Ron. Având la dispoziţie toate informaţiile necesare determinării VAN, vom obţine:

VAN  1.660.000 

246.196 741.084 1.030.508 931.156 1.112 .783 650.000      (1,3)1 (1,3) 2 (1,3) 3 (1,3) 4 (1,3) 5 (1,3) 5

VAN  1.660.000  17.212.164  175.064  VAN  15.727.228 Ron

Interpretare Se observă că valoarea VAN este pozitivă, ceea ce înseamnă că proiectul de investiţii adoptat este rentabil şi merită a fi adoptat, reprezentând un plus pentru firmă. Decidentul trebuie să ţină seama însă, că VAN este puternic influenţată de rata de actualizare aleasă. Valoarea actualizată netă pozitivă de 15.727.228 Ron reprezintă surplusul monetar actualizat pe care întreprinderea speră că-l va obţine la sfârşitul anului 2012. Valoarea investiţiei de 1.660.000 Ron a fost recuperată de-a lungul perioadei de exploatare a proiectului de investiţii şi, de asemenea, acesta a degajat un excedent în sumă de 15.727.228 Ron. Valoarea ridicată a VAN, se datorează, în special încasărilor cu mult superioare cheltuielilor necesare a se efectua, ponderii costurilor variabile, însă depinde într-o oarecare măsură şi de politica de amortizare şi creditare. Pentru o mai bună apreciere a performanţelor proiectului de investiţii analizat, vom calcula şi ceilalţi indicatori de performanţă, RIR, TR şi IP care vor contribui, desigur la decizia finală de investire sau dezinvestire. Rata internă de rentabilitate (RIR) este acea rată de actualizare pentru care VAN =0. Aceasta înseamnă că suma actualizată a cash flow-urilor este egală cu investiţia iniţială. Pentru ca proiectele de investiţii să fie acceptate trebuie ca RIR să fie superioară ratei de rentabilitate cerute de acţionari. Un proiect de investiţii este cu atât mai rentabil cu cât RIR este mai mare. 39

Capitolul IV

Condiţia de calcul a RIR este: N

CFDt VRn  0 t (1  k ) n t 1 (1  k )

VAN   I 0  

N

CFDt

 (1  k ) t 1

De regulă, RIR se determină prin aproximare:

t



VRn  I0 ; (1  k ) n

RIR  kmin VAN ( )  ; k max  RIR VAN ()

Reprezentarea grafică a funcţiei VAN şi situarea punctului RIR pe aceasta, este descrisă în Figura 1 de mai jos, unde se poate constata că funcţia VAN este monoton descrescătoare, în funcţie de k, cât timp toate cash flow-urile disponibile sunt pozitive. RIR se află în punctul de intersecţie al funcţiei VAN = f(k) cu axa Ox: Figura 1 : VAN = f(k) 10

RIR

VAN

VAN(kmax)

kmax k kmin VAN=f(k)

VAN(kmin)

Putem deduce din grafic că RIR se află într-un interval determinat de două valori ale factorului de actualizare, notate kmin şi kmax, pentru care VAN are semne diferite, VAN (kmin)>0 şi VAN (kmax)