Istorie si utopie [PDF]

Zitiervorschau

ISTOIE ŞI UTOPIE

�L CIORN s-a nlscut la 8 aplie 1911 la R�n�, unde tatl său . era :ot. A lcut studiile icele n Sibiu, la Liceul Ghorghe Laz-, aoi a unat cr s urile Facultăi- i de �itere şi Filozoie dn Bucureşti

(1928-1932), î nch eiate cu o tezl despre Heri Bergson. Dupl o bursă de sudi n Germ a nia (1933-1935), a fost vrem e e un n (193-1937) profesor de ilozofie I! Liceul A ndrei Ş ag una din Brşov. Dn 1937, n cnd o bne o bursl a satului rncez pent u doctor at (cre-i va i pre­ lungiă în 1938), se st abi l eş te la Pris. n România olaborse la Gnrea, Vetnea, Florea de foc, Ca� lenl, Revisa de ilosofie, Convorbri literre ş.a.

Dn· 1947 ncepe sl seric în limba rnceză. A pu bicat cinci„ bi n ţrl şi alte zece în Frana, toate la „Gal­ limrd". Crtea sa e debut obinuse, în ţr� premiul Comiteilui pen­ ru premierea sritorilor ineri neditaţi (1934). Penru recis de decomposition (1949) i se confer!, în 1950, prem iul Rivrol. SCRI: Pe cumle disperri (Bucureşti, 1934; 1990); Crtea amă­ gilor (Bucur eşti, 193i; 199J); Scilnbrea la faţl a Ro miei (Bucu­ reşti, 1936; 1941; eiţie� revzută 1990); Laci şi sfnţi (Bucreşti, 1937; 1991); mrl ndilor (Sibiu, 140; Bucreşti, 1991); nrep­ r pătmaş (Bucreşti, 1991); recis de decomosiion (Pis, 1949)­ Traat de descompnere (Bucureşti, 1992); Syllogismes de lametume (Pris, 1952)- Sloismele mrăciii (Bucreşti, 1992); La enaion d'exi�ter (Pris, 1956) - Ispia de. a exista (Bucureşti, 1992); Hstore et utopie (Pris, 1960) - Istoie şi utopie (Bpcureşi, 1992); La chute dns le temps (Pis, 1964) ; e ma.vais Demiurge (Pris, 1969); De lnconveient d'ee ne (Pis� 1973); telement (Pis, 1979); �xer­ cics d'amraion (Pris, 1985); Aveux et nahemes (Pis, 1987). _

ISTORE ŞI UTOPE Traducere de ENOL RCU

HUANITAS Bucureşti, 1992

Coperta serici IOANA DJ{ACjOMIRESCU MADRE

Ilusrat ia copertei CĂI(RHTI Apocalipsei de Dlrer

CBJ PA1'NU

gravră din c ic lul "

(dealiu)

E. M. IOAN

HISTORE ET TOPE

© iions Glmr, 1960 © Humnias, 1992 penu prezena versiune romnescă ISBN 973-20293-6

I DESPE DOUĂ PI DE SOCTAE

Scisore cd_e n piete. -de depte•

Din acea ţră cre a fost a noasră şi cre nu mi e a nimănui� stărui, după aţia ani de t�cere, să-ţi dau amănunte despre preocupr�le mele cît şi despre lu­ mea. „inunată" în cre, îi spui, m norocul să răiesc şi să umblu în voie. Ţi-aş putea ·răspunde că smt un om lipsit de preocupri şi că aceasă lume nu-i deloc inunată. Dar un răspuns atît de laconic nu r putea, în ciuda exactităţii sale, să îţi astîmpere crio­ ziatea, nici să lămurească numeroasele înrebări pe cre i le pui. Una inre acestea, echivaînd aproape cu un reproş, m-a rapat îndeosebi. i vrea ·să şii dacă am intenţia să revin cîndva la lmba noasră,_ a în­ durora, sau dacă nţeleg să-i răîn credincios acestei­ lalte, în înurea creia, fră nici un temei, bănuieşi că aş avea o uşuripţă pe cre n-o m şi n-o v�i -

*

Prietenul de deprte chuia i este dresată această Scisore e Constantin Noica; citnd-o în Nouvelle Revue Frn�ais, unde a fost pubicaă iiţial (în 1957), Noica s ie , la ndl său, Rspns l ni pieten ndepa. Cele două scisori-eseu au fost publicate împreună în 1991 înr-un mic volum niulat L,'ai lonn, _ris-Bucrest, aprut la ediura prizină Criterion. Cititorul român poae găsi Răsplsul lui Noica n denda acestei crţi. (N. d.)

6 stoie şi utopie

avea niciodată. r .sena să·-µ spun o poveste· de groază dacă ţi-aş relata în amănunt istoria relaţiilor mele cu acest idiom de împrumu, cu toate aceste .cu­ vnte gîndite şi răsgîndite, şlefuite, subtile pînă la in­ existenţă, grbovite sub jugul ·nuanţei, inexpresive tocmai penru că au exprimat toul, de o precizie în­ iorătore, istovite şi delicate, sobre chir şi· aunci cînd sînt vulgre. cu·m s-r putea deprinde cu ele un scit, cum le-r putea părunde înţelesul exact .şi nui cu igaUi şi dreaptă cumpănre? Nu eistă măcar .un cuvnt a crui eleganţă vlăgită să nu-i dea ameţei: n-a mi rămas nici urmă de rînă, de snge şi d� su­ let n ele O _şintxă de · o_înţepenel, de o deitate cadaverică le ncorseteazi şi le hoaşte un loc de ·unde ici Dumnezeu n-r putea să le smul gă. îă ca­ fea, cîte igi şi cîte dicionre mi-au rebuit ca să pot crie o rază mi mult sau mai P:n corcă· în aceasă lmbă nabordabilă, prea nobilă şi prea disinsă penru gustul meu! Dn n�fericire, cînd mi-am· dat seama de toate acestea era prea trziu ca să fac cale întorsă, alfel n-aş i abandonat nicicînd limba noasră; i se ntîmplă să-i regret şi acum mirosul de prospeţime şi pureziciune, amestecul de sore şi bălegr� urîţenia. nostlgică şi superba negijenţă. Să mai revin la ea, nu pot; cea pe cre am fost siit s-o adopt mă leagă şi mă stăpîneşte prin chir preţul suferinţelor cu cre-am plăit-o. Să iu ore un·„renegat", cum di de înţeles? ,Paia nu-i decît un popas în deşert", spune n text ti­ betan. Eu nu merg chir aît de depre: aş da toate .

Despre doud ipi de scietate 7

privelişile . luii penru aceea a copilriei mele. Adaug însă că, de fac in ea un ri, de vină sînt dor plăsmuirile şi slăbiciunile memoriei. Sntem cu toţii obsedaţi de rădăcinile noasre; _se)imentul pe cre i-l inspiră le mele se exprimă obligatoriu în ter­ meni negaivi, n imbajul autopedepsiii, l ulinţei asumate şi proclamate, l acceptăii dezasrlui. Aseienea pariotism ţine cumva de psihiarie? Sînt de acord, r ltl nu pot concepe şi, avnd i vdere des­ . inele noasre, el i apare -_ de ce i-aş acnde-o? ca sngurul rezonabil. Mai norocos decît ine, te-ai res�mnat cu ţărîna noasră natală; aveai, în plus, puterea de-a suporta orice regm, inclusiv pe cele mai ntolernte. Nu c� ţi-r lipsi noslgia fanteiei şi a dezordinei, dr nu cu­ nosc vreun sprit mai reractr la superstiţiile „demo­ craiei". A fost o vreme, e rept, cînd le detestam la fel de mult ca· tne, dacă nu cir mai mult: eram năr şi nu putem adite alte adevruri decît ale mele, ici recunoaşte dversarului reptul să le aibă pe ale lui, să pnlitc de ele, să le i n1pu nă Faptul că mi multe pr­ t idr se pot înfrunta fr� să se �iicească depăşea puterea 1nea de înţelegere. Ca pe o ruşine a Speciei, si1nbol al unei omeniri vlăguite, rră pasiuni şi convingei, ipsiă de vitor, mrgiiă n toate cele, in­ capabilă să se· înalţe spre absoluţ, nici spre acea su­ perioară înţelepciune care-i spunea că obiectul unei discuii este anihilrea adversrului · asfel priveam regimul prlamentr. In schimb, sistemele ce vroiau /

·

.

...

8 stoie şi utopie

să-l eine spre a-i lua locul îmi preau amrable rră excepie, rmonizae cu işcrea Viei�, divnita­ tea mea n vremea aceea. Pe cel cre n-a cunoscut„ pînă la reizeci de ani, fascna�a Jtror exreisme­ lor, mă nreb dacă rebuie să-l admir sau să-l ispreuiesc, să-l consider 1 sint- sau n caavru. pin lipsă de resure biologic�, nu s-a plasat acela dea­ _ supra ori ddesubul impului? Deicienă pozitivă ori negaivă, ce mpornă i are! Lipsindu-i dorina, ca şi voinţa de a isruge, el este suspect, căci l-a învins e demon sau, şi mai grav, nu a fost posedat icioată. A răi cu adevrat nseană să-i refuzi pe ceillţi; ca să-i accepţi, r rebi să şiisă renunţi, să e stăpneşti, să acionei tpoiva propriei tale nati, să ie debi­ itezi; libertatea o concepi do� penru tine· nsuţi; aproapelui tău o cedezi dor cu preţul unor eforturi epuizante; de aici slăbicinea liberlismului, si�re la aresa instinctelor umane, izbîndă efemeră şi -a­ culoasă, stre de excepţie, la antipodul imperativelor noasre profunde n mod naral ea ne este srănă; dor slerea forţei din noi ne face s-o descoperm. E mizeria unei rase ce se înnobilează dor în măsura n cre se moleşeşte; nici un reprezentant l ei, afră de cazul unei decrepiuini precoce, nu se. confarmează principiilor „umane". Fruct al unei lăcri sinse, al unui dezeciibru - provcat nu de prea multă, ci de prea puţină energie -, toleranţa nu-i poate sduce e neri. Amesţecul Î: luptele politice nu . e ipsit .e riscuri; epoca noasră îşi datorează amprenta sînge..

A

Dspre dou� ipi de socieate 9

. roasă faptului că inerii au fost obiectul unui cult: re-. centele convulsii pornesc de la ei� de la uşuinţa cu cre-şi nsuşesc o aberaie şi o raduc în fapte. Dai-le speranţa sau prilejul unui masacru vă vor urma orbeşte. La ieşrea n adolescenţă eşti prn definiţie fnatic; eu însui i1 fost, şi încă pnă la riicol. Ii. mai ainteşti de vremea cnd debitam butade incen­ ire? .o făceam nu atît n plăcerea scandlului, cît in n�voia de a potoli o fierbinţeală cre, rră supap� demenţei verble, n-r i întrziat ,să mă istuie. Co.nvins că relele societăţii se. rag de la bărni, m conceput ideea licidrii turor ceăenilor recuţi de paruzeci de i, nceput al scleroei şi-l micrii, co.tră începînd cu cre - i plăcea să cred orice individ devine o nsulă penru naţiune şi o po­ vară penru colectivitate. Acest proiect i s-a prut atît de dmrabil, ncît n-am şovăit să-l fac,public; dr cei în cauză nu l-au apreciat n aceeaşi msră şi m-au taxat rept canibal: criera mea de binefăcător al obşii ncepea sub auspici cam sumbre. Tu nsu�, atît de generos totuşi, şi - cînd îţi'căşun� - atît de te­ merr, m-ai împins, copleşindu-mă cu îndoi�li şi obiecii, .la renunre. Să i fost proicul meu condm­ nabl? Nu exprma, în fond, decît dorina pe cre orice bărbat iubitor de ţră o re în srăfundul iniii: ichi­ drea unei juăăi a comparioţilor săi. 'md mă ·gîn.esc la acele momente de enuziasm şi furie, la speculaţiile nebuneşti ce-i pustiau şi-i întncau spritul, nu le m� aibui, acum, visrilor de -·

.

A

·

10 Istoie şi utopie

lanropie şi disrugere, nici obsesiei nei purităţi nu· pea clr desluşite, ci unei isteţi besiale c�e, sub masca entuziasmului, se desfăşura pe socoteala dr şi cu complicitatea mea, încîntat cum eram că nre serbăd şi cumplit nu rebuia să aleg, asemeni altora, aîţia... Cumplitul îi aprţnea de drept, ce mai pu­ team doritn plus? Avem o inimă de lup, ir feroci­ tatea mea, hrănindu-se din sine însăşi, mă împlinea, ă fermca: erm, nr-n cuvnt, cel mi ferice nre licanropi. injeam după. glorie, dr o şi ocoleam: odată ob�n.ut, cît preţuieşte oare, de vreme ce ne face cunoscuţi şi ne impune dor generaţiilor prezente şi vitore, excl!ndu-ne nsă n recut? La ce bu. să te ştie lumea înreagă, dacă nu t� va fi ştiut cutre nţelpt sau nebn, un Mrc_ Areliu sau Nero? Penru atîţia din idoli noşri, nu vom fi existat nicicînd, nu­ mele nosru nu va fi tulburat nici unul din secolii de pnă la noi; cît despre cei ce vor veni, ce mai contea­ ză? ît poate să conteze viitorul, această jumătate a impului, penru cel mpătiit de veşnicie? n ce rntri şi cum m izbutit să mă eiberez de-aîtea pati n-am să-ţi spun,. căci r dra prea mult; r i nevoie de una din acele interinabile is­ cuţii _în cre blcnicii snt - sau mi curînd erau specilişti. Dr orice rîntri m-ar i muncit, ele n-au fost nici pe deprte singra cauză a reorientri mele; a conibuit . n mre msră un fenomen mai na­ rl şi mi înristător, vrsta, cu smptomele ei ce nu pot să înşele: ncepeam să dau tot mai multe sene de

'

spe doul ipi de socieate 1 1

toleranţă, prevesitore, i se prea, a vreunei de­ reglări lăunrice - o boală probabil de nelecuit Un lucru mă neliniştea mai m�lt decît orice:· nu· mai aveam puterea să doresc mortea unui duşman; din conră, îl înţelegeam, compram veninul lui cu l meu; el exista şi, cumplită dcdere, erm mulţuit că există. Ura, izvor l euforilor mele, i se potolea, scădea de la o zi la lta şi, îndepărîndu-se, ducea cu ea tot ce era mi bun în ine. Ce-i de acut? Căe ce genune lnc? - m nebm nrna. Pe l.sur� ce energia mă prăsea, i se accenua porrea căre tolernţă. In mod v�it, nu mi eram înr: cel.lt i se pea posibil, ba cir rel. Mă desp�ţem penru vcie· de Uicul şi propie­ atea sa•; înţelepciunea m� ispitea: eram ore un om srrşit? Asta şi rebuie să ii penru - devei un sncer democrat.· Spre mrea mea fericre, i-m dat seama că nu ajunsesem chir pînă acolo, că mai păsram rmăşiţe de fanatism, resturi de tinereţe: nu ăcem nici o concesie în privinţa noilor mele prncipii, erm un iberl ntolernt. Aşa sînt şi acum. _Fericiă ·conra­ dicţie, absurdiate cre mă salvează. Doresc uneori să ţiu un moderat desăvrşit; în acelaşi imp mă felicit că nu reuşesc, nr-aît rmorea mă-nrozeşte. Va veni şi vremea cînd, eiberat de spaima aceasta, mă voi apropia de cumpărea ideală pe cre-o visez cîteoda­ tă; ir dacă - precum sper - vei cun�aşe, cu ni, o .

• er ie nd eneienum eiig, 145) e Mx Smr. (N. L)

12 stoie şi utopie

decădere asemănătore, poate vom sta căre srrşitul veacului alătur�, înr-un prlament reînviat in morţi, unde, senili deoporivă, vom i spectatorii unei feeri nesrşite. Deveim tolerni dor n măsura n cre ne pierdem vigorea şi, căzînd cu blîndeţe în mintea co­ piilor, sntem prea istoviţi ca să-i mi cinuim pe c�i­ lalţi cu ragostea sau ura noasră. După cum vezi, am vederi „lrgi" asupra oricărei chestiuni. Atîta sînt de largi, că nu mai ştiu pe ce pozi�e mă siuez în raport cu nici o problemă. Judecă u însuţi. Asfel, la înrebrea: „Stărui n prejud�căile conra micii noasre vecine din vest? Nureşti faţă de ea aceleaşi resentimente?"� nu ştiu ce răspuns să îi d au; pot cel mult să te srprind ori să te decepţionez. Asta din cauză că, vezi bine," nu avem aceeaşi expe­ rienţă în privinţa Ungriei. Născut dincolo de Crpaţi, nu l-ai puţut cunoaşte pe jnţrmul unur, terore a copilriei mele ransil­ vne. �md zream vrenul, chir de deprte, inram în panică şi-o luam la goană: era srinul, duşmanul; a rî însena a-J urî. Din cauza lui, îi uram pe toţ� un­ gurii cu o patimă curat ungurească. Nu e nevoie să-i spun mai mult ca să picepi cît mă pasio.au. Mai pe urmă, schimbîndu-se împrejurrile, n-am mai avut motive să-i duşm�esc. Cu toate astea, multă vreme ncă, nu-mi puteam imagina un opresor "fără să mă îndesc la trele şi fascnaia lor. Cine se revoltă, cine se răzvrăteşte? Arreori sclavul, ci aproape todeau­ na asupritorul devenit sclav. Ungurii sînt excelenţi

Despre douA ipui de societate 13 -

cunoscători i traniei, penru c�au pr ac ti c at-o cu o competenţă inegalablă: r putea depune mrturie mi­ noiăle fostei Monrii. Ir penru că şiuseră, n re­ cu ul lor istoic, să facă pe stăpii at de bine, ei erau, în epoca noasră, mi puţin dispuşi decît oricre ltă naiune a Erop ei cenrale să suporte sclavia; de . v reme ce-avuseseră gustul poruncii, cum să nu-l ibă pe al libertăţii? Trăgndu-şi forţa din_ radiţia lor de persecu tori, cunoscători i mecanismului î mp ilri şi intolernţ�i, s-au ridicat m p oriv� unui regi m nu mult ifeit de cel rezervat de ei înşi şi altor popore. Ci noi,. ragă p rietene neavînd pînă acum şnsa de-a i opre­ s o ri , nu o puteam avea nici pe aceea de-a i răvrătii. Lipsiţi de această îndoit� �ericre, noi ne p r tm cum se cuvine lnrle, şi-aş i n rept de aş nega vrtuile cumpăii , nobleţea se rvituţi noasre, recunoscînd totodată că excesul de modestie ne îm pinge spre ex­ reme neiniştitoare; atîta nţelepciune înrece măsura îni-atît, că uneori mă şi descrajează. Invidiez, îi mărurisesc, roganţa vecinilor noşri, îi pizmuiesc pînă şi penru limba lor, oricît r fi ea de slbatică, d e-o frumu se ţe ce n-re imjc omenesc, cu sonorităi .enid dinr-un alt univers, puternică şi corosivă, f�cută penru rugăciune, penru răgete de furie' şi pen­ tru jeluiri, ieşită din infern ca să-i perpetueze accentl �i s rălucrea . Măcar că nu cunosc în această imbă dccît în jurătrile, ea îi p l ac e nemăsr� t, aş sta o veşnicie s-o ascult, mă fascinează şi mă îngheaţă, mă pierd la farmecul şi la cruzimea ei, la toate acele .

,

14 stoie şi utopie

_

cuvinte de nectr şi cianură, aît de adaptate la exi� genţele unei agoni r rebui .să răposn e ungreşte ir dacă nu, să renunţăm a mi muri. Nendoielnic, i răsc din ce n ce mi pun pe foşii mei stăpni. Dacă mă gndesc bine, ei au fost mereu, chir şi în epoca lor de glorie, singuri n ij­ locul Europei, izolai în mîndria ş i reretele lor, ără fităi profunde cu alte p op ore. După cîteva ncursi­ i n Occident, unde-au putut să-şi desăşore şi să-şi isipească s ălbăic ia originră, s-au reras, cuceritori degenerai în sedenri, pe malurile Dunri, unde aveau s� cînte, s� se tînguie şi să-şi tocească nstinc­ tele. Eistă la aceş i hui rfmai o melncolie nscută n cr uimea„ refulat�, şi cre nu-şi găseşte niciei ecivlent: i spune că e sngele ce r ncepe să viseze la el nsuşi. Şi cre, la urmă, s-ar prescimba n .melo­ die. maşi aproape de esenţa lor deşi sînt anşi, ciar marcaţi, de civilizaţie, c on ştienţi c ă provin inr-o .

-

hordă nepereche, părunşi de un orgoliu în acelaşi imp profund şi tearal, ce le dă un aer mai mult r o manic decît ragic, ei nu puteau rata isiunea ce le revenea în lumea modernă: aceea de a reablita şovi­ ismul, mpnîndu-1 cu destul fast şi suicienă. fatali­ ate penru a-l face pitoresc în ochii observatorului dezabuzat. Sînt cu atît mi nclinat să le recunosc me­ itl, cu cît prn ei i-a fost dat să îndr cea mai cum­ plită umilinţă: aceea de-a te naşte slugă; tot lor le datorez acele „cinii le ruşinii", cel mi reu de n­ durat nre toate, după spusele unui moralist. ­

espre dou! ipui de societate I )

Oare n-ai cunoscut la rndu-ţi voluptatea ce ţi-o oferă efortul de-a i obiectiv cu cei care te-au terfelit, te�au spurcat şi lovit, mi ales cînd le mprtăşeşti în taină viciile· şi niicicia? N-aş vrea să deduci de-aici că rîvnesc să iu înălţat la rngul de magir. D�parte de mine asemenea prezumţie: îmi cunosc iitele şi înţeleg să rmîn înre ele. e cunosc, de altfel, şi pe ale vecinei noasre - şi e destul ca pasiunea m�a penru ea să scadă cu o ărmă, ca să nu mai pun nici ce mi-a făcut-o persecuîndu-mă. un preţ pe onorea . Poporele, mai mult decît ndiviii, ne inspră sentimente conradictorii; le iibim şi le urîm în acelaşi timp; obiecte alb simpatiei şi aversiunii noasre, nu merită să nurm penru ele un simţînt nume. Ati­ tu.nea ta prtnitore faţă de poporele Occidentului, ale.căror defecte nu le disingi prea clar, este efectul istanţei: erore de optică sau nostalgie a inaccesibi­ lului. Nu isingi mi bne nici lacunele socieă�i bur­ gheze, ba chiar te suspectez că o priveşti cu o nume complezenţă. Faptul că . privitor îndepărtat - ai asupra ei o viiune fnasmagoică� cît se poate de fi­ resc; cum însă eu · o cunosc ndeaproape, este de dato­ ria mea să risipesc iluziile pe cre ţi le-r putea înreine. Nu vreau să spun că o detest în mod absolut - şti doar_ că m .o slăbiciune penru monsruos -, dr risipa de nepăsre necesră penru a o suporta e n vădită isproporţi_� cu liit_atele mele resurse de ci­ nism. E prea puţin spus că nedreptăţile abundă în această societate: e chir o chintesenţă a nereptăii.

16 Istoie şi utopie

De bunule pe cre le elez�, de opulena cu ce. se mpăunează deli�ii şi belşug de suprafaţă - se bucură dor întprii, profitorii, experii în rşăvie, icloşii mi mri sau mi mici. Sub lusrul aprent se ascunde o lume a dezolrii, de ale crei detali m să e cruţ. Cum să expici alfel decît prinr-un racol fapul că nu se spulberă sub ochii noşi ori că nimeni n-o runcă în aer pe loc ? „A noasră nu-i 'deloc mai grozavă. Ba. impo­ rivă", îi vei obiecta. Snt de acord. Asta-i problema, nr-devăr. Ne găsim n faţa a două ipuri de societate nacceptabile. Şi .ceea ce e grav e că abuzrle socie­ tăii voasre permit acesteilalte să le continue pe ale sale şi să răspUnă desul de eficient, cu rozăvile ei, la cele ce se practică la voi. Mrea nvinuire ce se poate aduce regimului vosru e că a ruinat utopia, pincipiu de regenerre a instiuiilor şi poporelor. Brghezia a priceput ce foloas·e poate rage de ici împqriva adversrilor statu· quo-ului; ,iracolul" ce o salvează, ce o fereşte de o niicre imediată e toc­ mai eşecul celeillte prţi, spectacolul unei mri idei desfiurate, decepţia izvornd de-ici, aceea care, punînd st�pînre pe spirite, avea să le prlizeze. De­ cepţie cu ad�vărat nesperată, sprjn providenţil al burghezuli, rnă ce-l ţne în viaţă, sursă a siurnţei lui. Masele ·nu se pin în işcare cînd au de ales· doar nre relele prezentului şi cele ale viitorului; resem­ nîndu-se cu ale momentului, n-au nici n interes să se expnă altora, necunocut� dr sigre. Sufenţele pre·

Dspre dou! ipi de societate 17

vizibile nu îmboldesc imaginaţia; şi nu se şie ici o revoţuie izbucnită n numele unui vitor întuncat sau în acela al unor profeii amre. Cine putea să ghiceas­ că, în veacul rcu, că noua scietate - pn viciile şi .nerepăile ei - avea să-i perită celei vechi să su­ pravieUiască şi chir să se consoideze, că posibilul, devenit realitate, avea s-lerge-n ajutorul veciului? Sînem cu toţii, aici ca şi acolo, ajunşi I� un pnct mort, deprte de acea naivitate n cre se plăsmuiesc visele �e viitor. înă la urmă, viaţa lipsită de utopie devine - penru cei mai muli, dacă nu penru toi sufocntă; lumea re nevoie de un nou delir, alfel e condmn�tă la fosili�are. E singura evidenţă �e se degajă lin nliza prezentului. Deocmdată, situaţia noasră, a celor de aici, rne desul de ciudaă. Ima­ ginează-ţi o societate copleşită de îndoieli, unde, cu excepţia cîtorva răăciţi, nimeni nu crede pe depln n nimic, unde, neainşi de superstiţi şi de ceritudini, toi invocă liertatea, dr nmeni nu respecă forma . de guvernăînt care o apră şi nrupează. Idealri ără connut sau, cu o vorbă la fel de găunoasă, iti ără substanţă. Voi sînteţi dezmăgii de proisiuni ce nu puteau fi inute; noi - de proisiuni ce nici măcar­ n-au fost ăcut�. Sntem, cel puţn, conştieni de .avn­ tajul oferit inteligenţei de un regim care, penru mo1nent, o lasă-n voia ei, ră s-o supună rigorilor nici unui imperativ. Brghezul nu crede n nic, e cert; r şi virtuţilor lui. Ivan cel · Groaznic, penru a nu-l cita decît pe cel mai fascinant dinre ei, ne portă prn toate cotlonele psihologiei. Deoporivă de complex în nebunia ca şi n poliica lui, ăcînd di� donia şi, pînă la un punct, n ţara sa un model de coşmar, prototipul unui delir umultuos şi inepuizabil, mestec de Mongolie şi

Rusia şi vusul ibet�ţi. 29

Bizanţ, înrunind calităţi şi defecte de han şi de bazi­ leu, monsru încercat de furii infernale şi de melan­ coii soride, sişiat înre gustul sîngelui şi al căinţei, de-o veselie sporită şi ncununată de jet - omul acesta avea pasiunea crimei; dar toţi o ave, ră ex­ cepţie: atentat conra �elor din jur sau conra noasră înşine. Numai că în noi răne neîmplnită, astfel că faptele noasre, oricare-r i ele, provin din nepuinţa de a ucide sau de a ne ucide. Lucrul acesta nu-l recu­ noaştem întotdeauna; de o bicei nesocoim. mecnismul lăunic l slăbiciilor noasre. Dacă fi sau mpăra­ ţii romi mă obsdeză, e penru că aceste slăbiciui, ascunse la noi, apar în cazul lor la vedere. Ei ne dez­ văluie pe noi nouă . înşine, ne înrupează aina şi ne-o lmpezesc. Mă îndesc la aceia din ei cre, sorii unei apoteoice degenerri, îi oropseau pe cei din preajma lor şi, tendu-se să nu li se răspundă cu iubre, i i­ miteau la cazne. Erau puterici şi -totuşi nefericiţi, căci nu se săturau vreodată de spaima celorlalţi. Nu par ei înruchiparea geniului celui rău care ne bîntuie şi cre ne şopteşte că ideal ar fi să facem gol în jurul nosru? Cu astfel de gînduri şi de instincte se făuresc imperile: este aportul acelei tiniţe a conşinţei unde ne ascundem trele cele mai preţioase. Ieşită din aîncimi abia bănuite, dinr�un impuls originr, ambiţia de a domina lumea nu apare decît la anumiţi i�ivizi şi în anume epoci, ră legătură dirc­ tă cu valorea naţiunii în care se manifestă: ntre

30 stoie şi utopie

Napoleon şi Gengis-�n distnţa este mai mică decît nre Napoleon şi oice om poliic n · republicile cre-au urmat. Insă acele ancii, ca şi acel impuls; se pQt slei, se pot epuiza. Crol c� Mre, Frederic al Ii-lea de Hohenstau­ fen, Crol Quintul, Bonaprte, Hitler au fost tentaţi, iecre n felul lui, să realizeze ideea-imperiului uni­ versal: cu mai mult sau mai puţin noroc, au eşuat cu _ toii. Occidenul} unde această idee nu mai srneşte decît ronie s�u s�jeneală, rieşte acum cu ruşinea cucerilor sale; dr, lucru ciudat, în chir momenul cînd se rerage în sine, idele lui se impun şi se răspndesc; înrepţae mporiva puterii şi doinaiei sale, ele găsesc ecou n fra horelor li. Occidentul riuă nimicindu-se. La fel, Grecia a cunoscut izbn­ da în domeniul spitului dor cînd a încetat să fie o putere şi cir o naine; i-au fost furate flozoia şi r­ tele, s-a consacrat un ·cult creaiilor ei, dr nu i · s-au putut asiila talentele; tot aşa, ccidentului i se ia şi i e va lua totul - i puin geniul său. O civiizaie se dovdeşte fecundă n măsra n cre-i ncită pe celli s-o mite; nceteză să-i mai fascineze?- e va rduce la o nasă de ciobri şi ruine. . Prăsind colţul �cesta de lume, ideea imperiului avea să găsească un climat providenţial în Rusia, cre de lfel a cunoscut-o dintotdeauna, îndeosebi n plan spritual. După căderea Biznţului, Moscova a deve­ nit, penru conştinţa ortodoxă, cea de a reia Romă, moştenitorea „adevratului" reştinism, a adevăratei .

�

Rusia şi vusul libet�ii 31

crednţe. A fost ntîia deşteptre mesianică. Penru a doua, a rebuit să aştepte zilele noasre; o datorează însă, această deşteptre, capitulării Occidentului. La fel cum în veacul al XV-lea a profitat de un vid reli­ gios, acum prof�ă de unul poiic. Două oczi majore de a dobîndi conştiinţa isiunii sale istorice. înd Mahomed al Ii-lea a început asediul Con­ stninopolului, creştinăatea, dezbinaă ca de obicei şi în plus fericită de a-şi i şters din memorie antrea cruciadelor, s-a abţinut să intervină. Asediaţii au reacţionat mi întîi cu înie, cre n faţa. certitudini de�asrului s-a preschimbat n stupoare. Osciînd înre panică şi satisfacţie secretă, Papa proise ajutore, dar le iise prea .trziu: la ce �un să se grăbească penru nişte „schismatici" ? O\ „schism�" avea să . prnă şi mi bine n altă prte. Să i preferat Roma, n locul Bizanului, Moscova?Inre duşmanul din coastă ş� cel de deprte îl preferm întodeauna pe-l doilea. La fel, în �ele noasre, nglo-sxoni aveau să prefere în Europa dominaţia rusească cel�i germane. German1a era prea aproape. Pretenile Rusiei de a rece de la nieatea vagă la )egemonia clră nu sînt lipsite de ţemei. Ce s-r i înmplat cu lumea occidenlă dacă Rusia n-r i oprit şi înghiţit invazia mongolă? Vreme de peste două veacuri, uiită şi înrobită, ea a fost excluă din is­ torie, n timp ce naţiunile Vestului îşi ofereau luxul de a se sişia înre ele. Dacă r i putut �să se dezvolte. fră opr�lişti, r i devenit o mre putere încă de la A

.

32 stoie şi utopie

ncepuul erei derne; satutul de acum l-r i avut n secolul al I-lea sau -l VI-lea. Ir Occidentul? Poate-r i fost acum otodox, ir la Roma, în locul Srmtului Scaun, s-ar i lăit Sintul Si.od. Dr ruşi pot să-şi reducă hndicapul. Dacă li-e dat - cum . o raă toate senele - să-şi ducă la bun srrşit proiectele, n-r fi exclus să-i dea lovira de graie Suveranului Ponif. n numele mrxismului sau al Qrtodoxiei, snt predesnaţi să macine autoritatea şi prestigiul Biserici Catolice, ale crei ţeluri nu le-r pue � tolera fră să se dezică de prncipalul punct al isif1ii şi programului lor. Sµb ţi, consideînd-o scula Antihristului, înlţau rugăciuni împoiva . ei; acum, de�lîid-o unealta diabolică a Reaciunii, o copleşesc cu ocri ceva mai eiciente dect vechle nateme; în cuînd, o vor covrşi cu t� ată povra, .cu toată forţa lor„ Nu e deloc imposibil ca secolul nosru să aibă a numra prinre ciudăţeniile lui, în chip de apocalipsă frivolă, dispriţia ultimului succesor al Sintului Peru� .

A

I

,

Penru a-l discreita pe Dunez�u, mxismul a divinizat istoria: n-a reuşit decît să-l facă pe Duneieu ·mai srniu şi mai obsedant. rice se poate năbuşi în om;· dr nu şi setea lui de absolut, care r supravieţui ţsrug�ii templelor şi chir dispriţiei religiei de pe pănt. Fondul poporului rus f�nd religios„ riuful lui va fi ineviabil. R_aţiuni de ordin istoric· îşi vor aduce o lrgă conribuţie.

Rsia şi vusul jbet�ii 33

Opnd penru ortodoxie, Rusia îşi mnifesta vonţa de a se despri de Occident; era felul ei de a se deini chir de la început. Niciodată, cu excepţia me­ diilor istocratice, nu s-a lăsat sedusă de misionri catoici, respectiv de iezuii. O schismă exprimă nu aît deosebri de · docrină, · cît o vonţă de firmre eică: n ea răzbate mi pun o conroversă absracă, cît un relex na.o.n i. Nu chesiunea ridicolă a lui ilioque. a dezbinat Bisericile: Biznţul vroia autono­ ia totlă; Moscova - cu atît mai mult. Schisme şi erezi nu sînt dect naionlisme deghizate. Dr în mp ce Reforma a luat �or aspectul unei gîlcevi de fi­ lie, al unui scandal n snul Occidentului, pricula­ rismul ortodox, îmbrăcînd un cracter mai profund, avea să mrcheze o desprţre de însăşi lumea oc­ cidentală. Refuzînd catolicismul, Rusia îşi fîna evoluţia, pierdea o ocazie capitlă de-a se civiliza rapid, dr cîştiga în schmb substnţă şi unic.iate; stagnrea o ăcea difeită, o ăcea la ; exact 1: asta aspira, presimţind probabil că va veni şi ziua cînd Occi�entul îşi va regreta avnsul. Cu cît puterea ei va spori, cu aît va deveni mi conştientă de rădăcinile sle, de cre, înr-u. fel, marxismul a însrăinat-o; după o cură forţată de uni­ verslism, Rusia se va rusifica din nou, în folosul or­ todoxiei. Şi-a pus de altfel în aşa măsură mprenta pe mrxism, încît l-a slavizat. Orice popor de o nume anvergură, adoptînd o ideologie sr�nă de radiţile lui, o asilează şi o denaturează, o deviază în sensul

34 stoie şi utopie

destinului său naional, o falsiică în avntajul_ său pnă o ntegrează geiului propriu. El re o viziune a lui, obligatoriu deformantă, un viciu de perspecivă cre; deprte de a-l deruta, îl avantajează şi-l simu­ leză. Adevrurle cu cre se îndreşte, chir dacă n-au nici o valore obiecivă, nu sînt mi puţin- vi­ groase şi produc, aşa cum sînt ele, acel gen de erori ce iversică peisajul istoric - fnd de la sine înţeles că istoricul, scepic prin meserie, temperament şi �p­ iune, se siuează dnru nceput în afara Adevrului. " .

.

In timp ce popo�ele occidentale se uzau în lupta penru ibertate. şi, mi mult încă, în libertaea dobîn­ iă (iic mai istovitor decît posdrea sau abuzul de ibertate), poporul rus suferea fră să-şi risipească substanţa; căci nu i-o risipeşti decît în istorie, ir lui, proscris l acesteia, nu i-a rămas decît să ndure cum­ pitele regimuri despotice. la cre-a fost supus: exis­ tenţă uilă, vegetaivă, ce i-a permis să se ntrească, să-şi sporeacă forţele, să facă rezerve şi să scoaă dn robia lui un maximum de profit biologic. Ortodoxia i-a fost de ajutor, însă ortodoxia populră, perfect r­ ticl �ă penru a-l ine în fra evenimentelor, conrr celei oici_ale care, în schimb, orienta puterea căre ţeluri imperialiste. Dublu chip al Bisericii Ortodoxe: pe de-o parte se srăduia să toropească masele, pe de lta, unelă a lor, le aţîţa mbiţia şi ăcea cu pun­ ţă imense cucerri n nmele unei populaiipasive. Fe­ icită pasivitate cre le-a asigur�t ruşilor donaia

Rusia şi vmsl ieăii 35

actul, ruct l nrieiilor istoice. Fie că le snt os­ tile, ie favorabile, toate aciule Europei se învrt n jrul lor; ir aşeîndu-i în cenrul preocuprlor şi spamelor sale, ea recunoaşte că ruşi o doin_ă vr­ tual. Ia, aproape reaiza, unul in visele lor cele mai vechi. Faptul că au ajuns aici sub lamra unei ideo­ logii srăne adaugă izbînzii lor un plus de pradox şi de picnteie. Regimul nsă este rusesc şi nru tol n riia ii- iaă ce contează, n defiiv. -Nu e ore răitor că Revoluţia, ieşită drect in teoriile occide.­ tale, s-a orientat n ce n ce mi mult căre idele sla­ vofililor? U� popor, de alfel, . reprezintă nu atît o sumă de idei şi de teorii, cît mai les de obsesii: ale ruşilor, de orice hram r ţine ei, sînt totdeauna, dacă nu idenice, măcar înrudite. Un Ceaadaev, care-şi dispreţuia poporul, sau Gogol , �re l-a ronizat ără ilă, erau legaţi de el la fel de mult ca Dostoievsi. Obsedat de poporul său a fost şi Neceaev, cel mi înverşunat dinre nhilişti, şi la fel Pobedonosţev, procuror l Sintului Sinod, reacţionar pînă-n măduva ·o aselor. Contează doar această obsesie. Restul nu e decît atitudine. Ca să se poată adapta la un regim liberal, Rusia ar rebui să se şubrezească enorm, să-şi piardă vigorea; mai mult decît atît: să-şi pirdă speciicul şi să se deznaţionalizeze în profunzime. lnsă cum r putea ajunge acolo, cu resursele ei interne intacte şi cu ne­ numraţii ni de autocraţie? Presupunmd c-r face-o '

36 Istoie şi utopie

prinr-un salt, ea s-r dezarega pe dată. Multe nai­ uni au nevoie, penru a se menine şi dezvola, de o nume doză de terore. Frnţa însăşi s-a putut angaja pe calea democraţiei dor atunci cînd resortrile · au nceput să-i slăbească şi cînd, renunînd la visul he­ gemoiei, se pregătea să devină respectabilă şi nţeleapă. imul Imperiu a fost ultma ei nebunie. După aceea, descoperind libertatea, avea s-o deprindă cu efortri dreroase, cu numeroase convulsii; cazul ei conrastează cu-al Angliei, ·cre, exemplu derutnt, o doptase mi demult rră şocri şi riscri, mului­ tă conformismului şi prostiei luinate a locuitorilor săi (ea nu a rodus, din cîte ştiu, nici măcr un singur nrhist). înă la urmă, tmpul favorizează poporele încătu­ şate, cre acmulnd puteri şi luzii răiesc n viitor, n · speranţă; pe cînd în libertate, sau n regimul ce o in­ crnează, regim de risipă, de tihnă şi moleşre, ce să mai speri? Mracol sterp, democraţia este deopoivă riul şi morîntul uni popor.. Viaţa nu re sens decît prin ea; dr �a e lipsită de viaţă . . . Fericre imediată, dezasru iminent - raglitate a unui regim la cre nu poi adera fră să inri nr-o dilemă chinuitore. Mi generos druită, cu mult mai norocoasă, Ru­ sia nu are a-şi pune asemenea probleme; puterea ab­ solută este penru ea, aşa cum observa Krmzn, „însuşi temeiul fiinţei sale". Să tînjească mereu după libertate ără s-o dobmdească vreodată - ore nu n asta constă mrea ei superioritate asupra luii

Rsia şi vrusul ibetli 37 I

A

occidentale cre-o cunoaşte, vi, de-atîa veme? n plus, n-o ncercă ici o ruşine penru imperiul ei; n conră, nu se gîndeşte decît să-l lăţească. Cine, mi mult decît ea, s-a repeit să proite de valorile altor popore? pera· lui Peru cel Mre, şi chir a Re­ voluţiei, ine de un prziism geil. înă şi groză­ viile jugului tătr s-a priceput să le suporte cu mulă nventivitate. Rerasă înr-o izolre calculată, Rusia a ştiut să imite Occidentul, dar şi mai bine a ştiut să-i cîştige admiraţia şi să-i orbească spiritele. Encic lopedişti erau facinai de ăprile lui Peru şi le Ecaternei, la fel cum moştenitori luminiştilor, adică oamenii de shg a, aveau să ie fascnai de le lui ein şi Sln. Acest fenomen pledează în favorea Rusiei, şi nu a occidentlilor, care, complicaţi şi răvăşiţi peste poate şi căutînd „progres.I" în ltă prte, în afra iinţei şi creaţiilor proprii, se găsesc astăzi,· în mod pradoxal, mi aproape de personajele dostoievsiene decît ruşii înşişi. Să mi notăm că ei evocă dor slăbiciunile acestor personaje, rră să aibă în schimb . nici apu­ căturile sălbatice şi nici rţagul lor viril: „demoni" aneiai de prea mult despicat frul în paru, roşi de scrupule şi remuşcări complicate, de ii de înrebri, mrtiri ai îndoielii, orbiţi şi năuciţi de per­ plexităţile lor. Fiecre civiizaie �rede că modul ei de viaă e sin­ grl bun şi singurul imaginabil, că lumea-nreagă r

38 stie şi utoie

rebui să-l adopte oi că 1 r rebui s!-i ie mpus; e, penu ea, o soteioloie expiciă sau cmulată, de fapt n mperiism elegn, r ce înceteă să mi ie asfel de ndaă ce-l nsoţeşte avena liră. Nu se înemeiză n· mperiu nui in capriciu. i supunem pe ceilali c� să ne ite, ca să se modeleze după chipul, după credinţele şi obiceiurile noasre; mai e apoi nevoia perversă de a-i robi ca să privim în ei, ca înr-o oglindă, maginea noasră măulitore sau cicaurală. Accept că există o ierrhie calitativă a imperlor: mongoiişi romiinu subjugau poporele n aceleaşi moive, iar cucerile lor nu au avut ace­ laşi reultat. Dr nu e mi puţin adevrat că şi uii şi alii au fost la fel de experţi n a-şi ucide adversrul .

educndu-1 la manea lor.

Fie că le-a provocat, ie că le-a ndurat, Rusia nu s-a muluit niciodaă cu nenoroci meicre. La fel va i şi pe vitor. Ea se va ev-sa este Europa nr-o fataliate iică, din automaismul masei sale, in peaplnul vitităţi sale morbide, atît de. prielnică zăisii unui imperiu (n cre se înrupează tot­ deauna megalomania unei n �ţiuni), in acea snătate numai a ei, plină de neprevăzut, de spime şi de eigme, pusă n slujba unei idei mesinice, germene şi preigurre de cuceriri. �md susţineau că Rusia re­ buie să ntuie lumea, slavoilii foloseau un eufeism: nu poi s.- o întui fră s-o dolli . In ce o priveşte, o naţiune îşi găseşte prncipiul de viaţă în ea nsăşi sau nicăieri: cum r putea s-o înuie alta? ..

Rusia şi vrusul libet�ţi 39

Rusia contnuă să creadă - seculriznd imbajul şi concepia slavoflilor - că e de datoria ei să izbă­ vească lumea şi n pmul nd Occidentl, faţă de cre n-a încercat de altfel niciodată un. sentiment limpede, ci aracţie şi repul�ie, invidie (mestec de cult secret şi aversiune ostentativă) inspirată . de spectacolul u.n ei pureziciuni, îvnite şi primejdioase deoporivă, de care e tentată să · se-apropie, dar şi mai mult s-o ocolească� Refuzînd �imitele, chi� şi pe acelea ale unei qe­ finiţii, cultiyînd echivocul în poliică, în morlă şi, ceea �e-i mai grav, în geogrfie, srin de naivităile celor „civiizai", pe care excesele unei tradiţii raţio­ naiste i-au făcut opaci la rel, rusul, subtil prn in­ tuiţie dr şi prin experienţa seculră a disimulrii, e poate u.�copil n punct de vedere istoric, nsă în nici un caz din punct de vedere psihologic; de ici com­ plexitatea lui de om cu instincte tinere dr cu taine srăvechi şi, tot de aicî, conradicţiile împinse pînă la rotesc ale atitudinlor sale. înd vrea să fie profund (şi izbuteşte fră efort), desfigurează lucrul cel mai nensemnat, cea mai banală idee. S-ar spune că re mania grimasei monumentale. Totul e ameţitor, cum­ .Plit şi de· neînţeles n istoria ideilor Jui, revoluţionre sau · de alt soi. Rusul mai e, apoi, un .satornic mator de utopii; or, utopia este grotescul n roz, nevoia de-a asocia fericrea - adică inimaginabilul -. cu deveni­ rea şi de-a împinge o vizjune optiisă, nconsistentă, pînă acolo unde-şi regăseşte puncul de plecre:

40 stoie şi utopie A

�

ciismul pe cre vroia să-l combată. nr-un cuvn, o feerie monsruoasă. Va i Rusia n sre să-şi eaizeze visl mperiului uiver�l? Ese o evenuiate, r nu o ceriudine; n scimb, e cert că poate cuc_eri şi nexa nrea�a Europă, şi chir o va face, ie şi numi enru a iişi restul luii. . . Se mlţumeşte cu aît de puţin! Vrei o dovdă i convingătore de modestie, de moderaie? O bucăţică de coninent . . .. Deocamdată, o sorbe din ci, 1a fel cum mongoli .priviseră China şi turcii Bi­ znţul, cu diferenţa, totuşi, că · a asilat deja . nume­ roae vlori occidenale, n mp ce hordele tăre sau otomne nu aveau asupra viitorelor victime decît o superioritate pr materială. Este desigur egreabil că Rusia nu a recut prn Renaştere: de aici i se rag toate scăderile. nsă, cu drul ei de-a rde eapele, nr-un secol, poate şi mai puţin, va i la fel de rafmată şi . la fel de vulnerablă ca acest Occident ajuns la un nivel de civilizaţie ce nu se poate depăşi decît cobond. Ambiia supremă a istoriei: să regisreze lucuaile acestui nivel. Al Rusiei, -nferior celui eropean, nu poate decît să urce, şi ea o dată cu el: i putea spun, că e condanaă la ascensiune. nsă, rcînd, nu iscă ore, neînînată. �um este, să-şi pirdă echilibrul, să explodeze şi să se nrie? Cu suletele ei plăite în nchisrea sectelor şi �ecuprinsul stepelor, Rusia ă o fntasică mpresie de sp aţiu şi de clausrre, de men­ sitate şi sufocre, nr-n cuvnt de Nord, nsă un Nord special, ce scapă nalizelor noasre, mrcat de-un som şi de-o speranţă ce îniorează, de-o noapte .

A

A

R8ia şi vusl· Jiblii 41

bogată în exploii, de zori pe cre o să-i ţnem mine. Niic din ransprena şi grauitatea mediterneană la aceşi iiperboreeni, al cror recut, ca şi pezent, pre să aprţină unui mp ferit de l nosru. In faţa ragilităii şi faimei Occidentului ncercă o anume sin­ ghereală, consecinţă a deşteptrii trzii şi a forţei nefolosite: coplexul -de iferioritate l celui puter­ nic. . . Se vor eibera de el, l vor lăsa n urmă. Sna zre de luină a viitorului nosru e aspiraţia lor, tai­ nică şi crispată, căre o lume delicată, cu . frmece ucigătore. Dacă o vor ainge pre să ie diiecţia evi­ dentă a desinului rus), se vor civiliza pe socoteala instincelor şi, perspecivă mbucurătore, -vor i ainşi la ndu-le de-vrusul ibertăţii. Cu cît un imperiu se umnizează, cu aît sporesc conradicţiile ce�i vor i fatale. Cu aspecul lui com­ pozi, cu sr�cura eterogenă (conrr unei naiui, ea­ lit�te organică), el re �evoie, penru a dănui, de · principiul unicator al terori. Tolenţa - dacă o ac­ ceptă - îi va disruge coeziunea şi forţa, acţioînd asupră-i ca o 9ravă mortală pe care singr şi-o v. i inoculat. Căci toleranţa nu e dor pseudonimul i­ bertăii, ci şi al spiritului; ir spiritul, mi nefast penru imperii decît penru indivizi, le macină, le şubrezeşte şi le răbeşte ruina. E chiar insrumenul de care se serveşte, spre a le doboî, o providenţă ron1ca. Dacă, nelund n seamă rbiriul încercrii, ne-am amuza să stabilim n Eropa zone de itaitate, m constaa că nnînd căre est insincl devine �: A

•

•

V

42 Istoie şi utopie

viu şi că slăbeşte _pe măsră ce mergem spre vest. Ruşi snt deprte de a deţine monopolul, măcr că poporele cre-1 posedă aprin şi ele, în g-ade dţfe­ rite, sferei de inluenţă sovietice. Aceste popore nu şi-au spus înc� ultmul cuvînt, nici pe departe; unele, precum Polonia şi Ungria, au jucat în. istorie · un rol apreciabil; altele� ca Iugoslavia, Bulgri� şi Romnia, rnd în umbr, n-au cunoscut decît resrri efemere. Dar oricre le-ar i fost recutul şi independent . de ni­ velul lor de civiizaie, ele ncă dispun de n fond bio­ logic pe cre zdrnic l-am căuta n Occident Lovite, dezmoştenite, supuse; unui mrtriu anonim� sişiate nre abandon şţ revolă, vor cunoaşte poate, n viitor, o compensaţie penru atîtea suferinţe, uilinţe, ba chir penru atîtea laşiăi. Nu se poate aprecia n fră radul de nsnct; penru a-i măsura· intensiatea � rebuie să fi cunoscut ori să i intuit aceste ţnuturi; singurele din. lme .ce mi izeaz, în mrea lor orbi­ re, pe şans�le Occidenului. _ Să ne imaginm acum continenul nosru încorporat imperiului rus, să ne nchipum apoi acest imperiu, prea vast, şubr�indu-se şi nruindu-se. Drept corolr - emnciprea po­ porelor. Care din ele se vor ridica, aducînd Europei ­ surplusul de nerălre şi forţă rră de cre · o pndeşte o amorţire rară leac? N-am nici 9 îndoială: sînt cele menionate mi sus. Avînd în vedere reputaţia lor, firmaia mea o să pră rizibilă. Treacă�mergă penru Europa cenrală, i se va spune. Dr Balcani? - N� vreau să-i apăr, dr nici să le rec sub tăcere meritele.

Rsa şi usl ilii

43

Vcaia pusii, a hrababiilăunice, aacia en­ ru un uivers . asemenea unui ospiciu în lăci, sr­ casmul cu cre privesc dezasrele consumate sau inene, acreala, ndăvia de nsoiac oi de aasn - ore o aît de bogaă şi ea ereiate, moşterea celor ce vin de acolo, să ie chir iic? „Suleul" cre-i apasă ca n blestem e chir dovada că mi păsează resturi de sălbăicie. rgolioşi şi pustiii, r vrea să-i fulgee gl _oria, setea de glorie ind insepra­ blă de vonţa frii şi prăbuşii, de cherea unui cepuscul rapid. Vorbele lor snt aspe şi violente, cu tonuri crude şi uneori abjecte: o ie de moive îi si­ lesc să srige mi re decît toi aceşi civiza� pe bu­ zele cora sigăl s-a sleit. Snt lii„priivi" i Europei, şi poae că-i vor da �n nou impuls; va i, în ocii ei, o ultimă ulire. Şi touşi, dacă Sud-esul e aît de cumplit, de ce, prăsindu-l penru prtea aceasta a luii, i senmenl unei cderi - e drept, ' volupuoase - în gol? Viaţa profundă, existenţa tică - aceea a po­ poarelor cre, ·avînd imensul avantaj de a i fost pînă acum excluse din istorie, au putut să- şi tezarizeze visele, existenţa subternă sorită urgiilor unei renvi­ eri - ncee dncolo de Viena, exreiate georică a moleşiri occidentale. Ausria, a crei ură se apro­ pie de simbol sau de . cricatră, preigurează sorta Germaniei. Nu i există la poporele germanice ici urmă de nebunie monumentală, de isiune sau de

4 stoie şi utopie

ie, ic cre să le aagă smpaia sau ura! Brbri predesinaţi, au disrus Imperl roman penru ca Europa să se poată naşte; ei au zidit-o, ei rebuiau s-o demoleze; �ndu-le decnul, Europa suportă conse­ cinţele vlăguiri lor. Indiferent cîţ namism mai au ncă, le lipseşte ceea ce se ascunde în spatele oricărei energi, sau ceea ce o moivează. Sortii mediocrităţi, helveţi n devenire, domesicii penru totdeauna, nu le răîne decît să-şi rumege virtuţile aroiate şi viciile moleşite păsîndu-şi, rept unică speranţă, soluia de-a fi un neam orecre; nu sînt demni de teama pe cre mai pot s-o inspre: să crezi n ei ori să te tei de ei înseamnă să le„ faci o cinste pe care n-o merită. Eşecul lor a fost norocul Rusiei, cre n czul bruinţei lor şi-ar i văzut stăvilite, penru un secol cel puţin, maile ambiii. Dr germanicii nu puteau izbndi, căci şi-au atins apogeul puteri materiale nr-un moment cînd nu mi aveau nimic să ne prqpună, cnd erau pueici şi golii. Ceasul lor recuse, era deja ndul altora. ,,Nu cumva slavii snt vciigenni, n raport cu lumea cre piere?" - se nreba, căre ijlocul veacului recut, Herzen, cel mi lucid şi i rănat nre liberaii ruşi, · spit al înrebărilor profetice, crbit de ra sa, decepţionat de Occident, la fel de in­ capabil să se ixeze înr-o parie ca şi înr-o problemă, chiar dacă-i plăcea să mditeze la desinuţ poporelor, materie vagă şi inepuizabilă, ivertisment de emi­ rant. Poporele însă, dacă îl credem pe Soloviov, alt rus, nu sînt ce-şi închipuie ele că sînt, ci ceea ce '

Rsia şi vusul ietlii 45 gîndeşte Dumnezeu, în veşnicia lui, despre ele. Nu­

cunosc prerile lui Dumnezeu despre germnici şi slavi; şiu însă că a ţnut cu aceştia

n urmă şi că-i la

fel de zadric să-l felicitm ori să-l connăm pen­

ru asta. A

Inrebrea pe cre aîţia ruşi şi-o puneau în veacul

recut: „Acest colos a fost creat de pomană?" re acum un răspuns. Colosul acesta re cu sigurnţă un sens , şi încă ce sens !

O hră ideologică r răta că se

îninde dincolo de mrginile sale, că-şi mută graniţele

unde vrea, unde i se năzre, şi că pr�zenţa lui evocă

peste tot nu atît ideea unei crize, cît a unei molime, slutră uneori, adesea dăunătore, întotdeauna ful-

gerăto re.

...

Imperiul romn a fost creaţia unui oraş; nglia l-a

întemeiat pe-al său penru a compensa smmea unei .

insule; Germania a încercat să şi-l creeze . penru a nu se sufoca înr-un teritoiu suprapopulat. Fenomen sn­

gulr, Rusia avea să- şi justifice proiectele de expan­

siune n numele imensităţi spaiului ei. „De vreme ce

am destul, de ce să n- am prea mult?", iată paradoxul

implicit al declraţiilor şi tăcerlor sale. Converind ininitul în categorie poliică, ea avea să răstorne

conceptul clasic şi carul raitional I imperilismu­

lui şi să rezească în lume o sperană prea mre ca să

nu degenereze n angoasă.

Cu mileiul ei de spaime, de tenebre şi de speran­

ţe, Rusia era mi aptă decît oricine să se armonizeze

46 soie şi utopie cu aspecul qocrn l momentuli istoric pn cre

recem. \pocip �a i convne de nune, e n raiia şi vocaia ei, şi o pracică astăzi mai mlt ca oricnd

enru că şi-a schmbat n mod viibl imul. „O, Ru­

sie, ncoro te răbeşi aşa?", se nreba deja Gogol, cre-i icise ia mocnd sub aprena mo biliate.

Şm acm încoro

se ăbeşte, şim mai les că, la fel

ca toae poporele cu desin in1peial, e mai nerăb­

dătore să rezolve problemele altora decît pe ale sale,

proprii. Asta nseană că evoluţia noasră n

mp

depinde de ce v·a hotî ori nreprinde ea: viitorul

nosru e n îile ei. . . Dn fericire penru noi, impul

nu ne epuizează substanţa. Ceva etern, o altă l�e se

zăisleşte: n noi sau în fra npasră? Cum m putea s-o şim? Cert e că n faza n cre ne lăm nu merită

interes decît chestiunile de srategie şi de metafizică,

acelea ce ne intuiesc în istorie şi cele ce ne smulg din

ea: actulitatea şi absolutul, gazetele şi Evanghelia . . .

A

Inrezresc ziua cînd nu vom mai citi decît telegrme şi rugăciuni. Fapt remarc abil : cu cît sîntem mai ab­

sorbiţi de �ediat, cu aît mai mult ne încercă nevoia

de a-i rezisa, astfel încît rim, nlăunrul aceleiaşi cipe,

n lle şi-n afra luii. Iar aunci, în faţa pern­

dări mperiilor, nu ne rîne decît să căuă� o c_ale

de jloc înre înjet şi seninătate.

1 957

II

LA ŞCOLA LOR

.

.

.Cine n-a cunoscut ispita de-a i ntiul n ceate nu va pricepe_ niic n jocul poiic, n vonţa de a-i su­

pune pe ceill. penru a-i ransforma n obiecte, la fel cum srăin îi va răîne şi meşteşugul dispreţului.

Puţini sînt cei pe . care setea de putere să nu-i fi în­ cereat înr-o măsură sau alta: ne este naturlă, şi cu toate acestea, la o privire_ atentă, ea prezintă toate da­

tele unei stri patologice de cre ne vindecă dor

întîmplrea sau o maurizre lăunrică, de genul celei

săvrşite în Crol Quinul aunci cînd, abdicînd la

Bruxelles în culmea gloriei sale, a rătat luii că ex­

cesul de oboseală poate genera scene la fel de. ai­

rabile ca şi excesul de curaj . Oricum, anomalie sau racol , renunţarea, sidre a esenţei, a identităţii

nosre, e

n

fenomen ce se produce dor în momente

de excepţie, caz-limită ce-l delectează pe ilozof şi l

descumpăneşte pe istor.ic. Exinează-te în clipa cnd te ncearc ă ambiţia,

cînd eşti cuprins de fierbinţeala ei; analizează-ţi pe urmă „accesele" . Vei constata că sînt precedate de s i n1ptome ciudate, de o căldură specială, ce nu va

48 stoie şi- utopie

ncea să te in�ite, să e �eliniştescă. ntoicat de vii­ tor prn abuz de spernţă, te simi inr-o ată răspun­ zător penru prezent şi penru vitor, n iezul durat�i containate de iorii tăi şi împreună ci cre, agent al unei anrhii universale, visezi să explodezi. Atent la tot ce se întmplă n cFeierul şi sîngele tău, isco­ dindu-ţi si)teala, îi pîndeşti simptomele şi i le nrăgeşi. Izvor de frîntri, de nelinişi incompa­ rable, nebunia politică înăbuşă inteligenţa - n schimb simulează instinctele şi te cufundă nr-un haos slvator. La ndl binelui şi mi ales l răului e cre speri să · le . --poţi face, vei înlori, vej jubila; ir nfrrităţile le, prinr-un adevrat tur de forţă, prin­ r-un. mracol, te vor face ·stăpînul a tot şi a toate. In jurul tău vei observa o sintre identică la cei măcinai de aceeaşi pasiune. Aîta imp cît îi va stă­ pni, vor i de nerecunoscut; sub efectul unei beţii iferite de oricre lta, totul se va schimba în ei, pnă şi timbrul vocii. Ambiţ�a ste un rog: cel ce i-a dat de gust devine un dement potenţial. Acele sigmate, acel aer de firă-ncolţiă, acele răsături · neliniştite, isuleţie prcă de un exz sorid - cne nu le-a ob­ servat la sine şi nici la lţii va răne srn de blese­ mul şi de foloasele Puteii, iad tonic, sinteză de venin şi leac universal. nchipuie-i acum procesul invers: odată fierbnela risipită, iată-te scos �e sub puterea vrăji, normal peste msră. rice ambiie te-a prăsit, deci nu mai i ijloace· să fii cineva sau ceva; eşi niicul în. A

A

•

La şcola rlor 49

personă, vidul incarnat: glande şi viscere clrvăză­ tore, oas� vindecate de iluzii, un rup invadat de lu­ ciditate, srăin de el însuşi, ieşit n joc şi n timp, suspendat de un eu împ_ierit nr-o cunoaştere totală fră cnoşnţe. Unde vei regăsi clipa ce s-a topit? Cne să ţi-o redea? Peste tot dor nebuni sau lunaici, o mulime de anorli pe cre raţiunea i�a abandonat spre a-şi găsi refugiu la tine, singurul cre-a înţeles totul, spectator absolut, rătăcit prinre amăgiţi, pe veci reracr la frsa generală. Cum distnţa ce te se­ pră de ceilalţi nu ncetează· să crească, vei ajunge să te înrebi dacă n-ai observat ceva ce le scapă tutror celorlalţi. Revelaţie infimă sau capitală, conţinuul ei îţi răîne obscr. De un singr lucru eşti sigr: că te îndrepţi spre un echilibru necunoscut, înălţare a unui sprit ce nu le mai � celorlali tovrăş de drum. Chibzuit peste măsură, mai cumpăat . decît toi înţelepţi - aşa îi api ţie însui . Ir dacă totuşi se­ rneni cu sin��i ce te înconj9ră, simţi că ceva inim în tine te va deosebi de ei pe veci; această senzaţie - sau această luie - te face, deşi mezi aceleaşi geştri ca ei, să nu mai pui n ele acelaşi elan şi-aceeaşi convingere. s� rişei va fi penru tine o chestiune de onore şi singura modaliae . de a-i învinge „crizele" sau de-a le· preveni. Dacă penru a ajunge aici i-a rebit nu mai puin decît o revelaţie sau o prăbuşre, vei nţelege că cine · n-a recut prnr-o criză asenătore se va aînci tot ai mult n nebu­ nia inerentă speciei noasre. .

.

50 Istoie şi utopie

Mă-nreb dacă s-a remrcat simeia: ca să ii om poliic, alfel spus ca să i stoă de trn, e necesr un dezecilibru nl; ca să ncetei a mi i, n lt dez­ echiibru se impune, deoporivă; oare· nu-i vorba, n fond, de o metamorfoză a megalomaniei? Să reci de la voinţa de a i primul în cetate la aceea de a fi ulti­ mul înse�ă, prinr-o mutaie a orgoliului, să pui în locul unei nebunii dnamice o nebunie statică, o rătăcre bizră, la fel de bizră ca renunţrea ce de­ curge din ea şi cre, ţiînd mai cînd de asceză decît de politică, nu face obiectul discuiei noasre. Pofta de putere fîiîndu-se de ilenii înr-o puzderie de rnii mi iici sau mai mti, cre au bntuit în dreapta şi-n stînga, pre să fi venit momen­ ul ca ea să se adune, să se concenreze, penru a cul­ mina nr-una singură, expresie a etei cre a misuit şi mistuie globul, soroc l uturor viselor de putere, încu­ nunre � aşteptrlor şi rătăcrilor noasre Trma umană risipită va i adunată sub paza unui păstor ne­ ilos, un soi de monsru plnetr în faţa cruia po­ porele se vor po sterna, cu o curemlrre aproape extai�ă. Odată universul îngenuncheat, un important capitol l istori�i se va încheia. Va începe �poi desrmrea noii donii şi reîntorcerea la haosul ntîi, la vechea anrhie; ura şi viciile înăbuşite vor ieşi din nou la ivelă şi; o dată cu ele, tirnii mruni i ciclurilor revolute. După mrea rooie, robia .mrnă. Dr la ieşirea n acea sclavie monumentlă, .

a şcoala

lor 5 1

supravieuitori se vor îni cu uiina şi cu ica lor şi, vicme de eită, i vor slăvi ainrea. rofetul meu este Direr. Cu cît meitez la perin­ drea veacilor, cu aît mă conving că uica imaine capabilă să-i devăluie sensul este aceea a C.relo1

Apclipsei. Tmpul nu nantează decît sivind sub tăvălugul lui mulle; · cei slabi vor pieri, cei i aşij­ derea, şi cir aceşti călreţi, în fră de nu. Penru el, penru înricoşata lui famă au pătiit şi au urlat •

A

yeacile. l văd crescnd la orizont şi aud deja gemetele , c i r srigătele noasre. I� n o ap tea ce ne v a po­ g oî în oase ne va aduce nu pacea, cum a făcut-o

Psalist, ci roaza. Judecată după r n i i pe cre i-a produs, ep.oca noasră va i fost oricum - dar în · nici un caz me­ diocră. Penru· a da peste uni de acelaşi c i bru r re­ bui să coboîm în imp pînă la I mper i ul roman ori la invaziţ e mongole. Lui Hitler, mai mult decît lui S ta­ lin, îi revne meritul de a fi dat tonul acesui secol. El este mp or ant nu atît prn el însuşi, cît pentru ceea ce anună , preigrre a viitorului nosru, herald al unei doii tenebro ase şi-l unei isteri cosice, precrsor al acelui despot la scră plnetră ce va r�aliza unifi- · crea l uii prin ştinţă, l crei ro_st nu e să ne eli­ bereze, ci ·s ă ne robească. S-a şiut acest lucru

penru

odinioară; îl vom şti din nou înr-o zi . Sînten născuţi

penru_ a exista, nu penru a cunoaşte; · penru a fi, nu. penru a · ne afrma. Cunoaşterea, srnindu-ne şi

52 Istoie şi utopie ascuţindu-ne pofta de putere, . ne duce inexorabil la , pierzanie. Geneza a desluşit mai bine c9ndiţia umană decît visele şi sistemele noastre ilozofice. Tot ce

m

învăţat prin noi înşine, toate cunoştin­

ţele exrase in propriul nosru fond le vom plăti cu n

plus de dezechilibru. Fruct al unei dezordini lăun­

rice, al unei boli anume sau vagi, al unei dereglri la rădăcna existenţei , cunoaşterea alterează strucura oicrei fiinţe. Avem de ispăşit penru cel mai mic atentat la aresa ace stui univ�rs, creat p�nru indife­ renă şi stagnare; mai devreme sau mai trziu, ne vom căi că nu l-am lăsat neatins . Este un lucru adevărat în privinţa cunoaşerii, dar şi mai adevărat în ce priveşte ambiţia, căci orice aresiune asupra unui semen are rmări mai grave şi mai imdiate decît agresrea is'

terului sau doar a materiei. Incepi prin a-i face pe alţii să remure, dar ceilli srrşesc prin a-i ransite spi­ mele lor. Iată de ce tiranii răiesc, şi ei, sub teroare. Aceea pe care-o va cunoaşte viitorul nostru stăpîn va i desigr anpliicaă de-o fericire sinistră, cum nu i-a fost dat nimănui să cunoască, pe măsura singurătăţii lui absolute; nfrunînd omenirea întreagă, asemeni unui zeu tronînd în teroare, înr-o panic ă _atotpu­ ternică, rară început şi srrşit, cumulnd aragul unui rometeu şi aroganţa unui Iehova, el va şoca închi­ purea şi raţiunea, v. sida deoporivă mitologia şi teologia. După monşri ce n-au depăşit hotrele unei cetăţi, ale unui regat sau imperiu, e fresc să apară unii şi

a şcola triilor

53

mai puterni c i , profitînd de un dezasru, de. lichidrea na iunilor şi l i ber tăţi lor noasre. Istoria - caru în cre înăptuim conrriul aspiraţilor noasre şi le denaturm nenceat - cu sigurană că nu-i de esenţă angelic ă . Dacă o cercetăm atent, ne mai răîne o sn­ gură dorină: .să promov m acreala la rangll de no ză . Toţi oamenii snt mai mult sau mai puin nviio şi ; oameni politici sînt invidioşi în mod absolut. Devii om poitic doar în măs�a în care nu supori pe imeni alăr i de ine sau deasupra ta. S ă te apuci de-o reabă, oric re r fi ea, chiar şi cea mai neîn sen ată, înseam­ nă să plăteşti tribut i nvidi ei} suprem ă prerogativ ă a celor vii, lege şi motor l făptuirii. Lmd invidia te părăse şte nu mai eşti dec ît o insectă, un nimic, o umbră. Şi un bolnav. Pe cînd dacă te sprij ină , ea com­ pensează slăbiciunile orgo li ului , îţi veghează inte­ resele, biruie ap ati a , săvîrşeşte inuni. Nu-i ore ciud at că nici o terap eu tic ă şi nici o morală nu i-a fructificat efectele binefăcătoare, cu toate că, mai ilostivă decît providenţa , ea ne deschide rum şi ne c ăl ăuzeş te paşii ? V ai de cel ce o ignoră , o n e glij e az ă · sau i se susrage! - Ac ela se su srage ş i c ons c inţelor păcatului originar, nevoii de a făptui, de a crea şi de- a distruge. Incapabil să- şi p i zmui � sc ă semenii, ce-r mai putea căuta printre ei ? Un destin de epav ă îl paşte. Ca să ie salvat , r reb ui silit să-i imite pe ti ­ rani , să proite de excesele şi iel�iuri le lor. De la ei� şi nu de l a înţelepţi va învăţa să se bucure i r ăşi de i

54 Istoie şi utopie

lucri, va nvăţa ă rlscă, să e icloşească. r re­ bui, aîncindu- se n păcat, să-l regăsească pe cel ori­ ginar acă vrea să ia prte şi el la înjosrea generlă, la eţia dnrii n cre se cufundă creatrile. Va izbuti s-o facă? Niic mi îndoienic, penru· că n lecia i­ rnilor n-a nvăat decît singurătatea. Să-l pîngem dr, să ne înduioşm de sora nefericitului cre, negăsind cu cale să-şi înreină vicile, nici să rivalizeze cu ceilalţi, răîne sub valorea lui_ şi înapoia tuturor. Dacă faptele sînt fructul invidiei , înţelegem de ce lupta politică, în esenţa ei, se reduce la calcule şi in­ rigi capabile să ne scape de concurenţi şi duşmani . Vrei să loveşti fără reş? Incepe prin a-i suprima pe toţi cei cre, gînind ca tine şi findu-ţi tovrăşi de rum, nu pot visa decît să te dea la o prte ori să te ni­ icească. Sînt cei mai periculoşi dint�e rivalii tl; mrgineşte-te la ei, ceilalţi mai pot să aştepte. Dacă ş pune îna pe putere, prima grijă r fi să-i lichidez prietenii. A procea altnteri nseană ă faci reabă de unuială, să discreditezi tirania. Hitler, forte competent în materie, a dovedit înţelepciune deba­ rasîndu-se de Roehm, singurul om pe cre-l tutuia, precum şi de o bună parte a cmrazilor inîi. S alin, la ndul lui, a fost la înlţime, dovadă procesele de la Moscova. Cît timp un cuceritor cunoaşte succesul, cît timp înaintează, îşi poate permite orice rarădelege: opinia publică îl iră; de îndată însă ce n·orocul îl -părăseşte, cea mai ică reşeală se întoarce împoriva lui. Totul t

La şcola rilor 55

depinde de momentl cnd ucizi: cima n pHnă glorie întăreşte ·autoritatea prin frica sacră pe care o inspiră. Arta de a te face temut şi respectat echivalează cu simţul opprtunităţii. Mussolini, tipul despotului ina­ bil şi nenorocos� a devenit necruţător cînd eşecul lui „.era evident şi prestigiul pătat: cîteva luni de răzbu­ nări inoportune au anulat o rudă de douăzeci de ani. Napoleon a fost cu mu_lt mai perspic ace: dacă l-r i executat pe ducele d' Enghien mai riu - după cam­ pania in Rusia, de pildă - ar fi lăsat aintirea unu.i călău; făcută însă la timp, această crimă apre ca o pată pe aminirea lui, niic mai mult. Dacă, cel mult, e poate guverna ră crime, în ici un caz pu se poate �ă nedreptăţi. Şi unele şi ltele rebuie touşi dozate, rebuie comise cu intermitenţe. Ca să-ţi ie iertate, rebuie să şii să simulei fria sau nebunia, să dai impresia că eşi sîngeros din greşeală, să urzeşi maşinaţii cumplite sub aparenţe blajine. Puterea absolută nu-i treabă simplă: e un domeniu în cre se disting dor cabotinii şi asasinii de calibru mare. Un tiran demoralizat de scrupule .e tot ce poate fi mai adirabil din punct de vedere uman şi mai jal­ nic din ·punct de vedere istoric. „Dar poporul?", vor înreba unii. Gînditorul sau istoricul ·cre foloseşte rară ironie acest cuvînt se des­ califică. „Poporul", se ştie pre.a bine la ce e sortit: să îndure even�entele, capriciile guvernanţilor, ac­ cepînd proiecte cre-l secătuiesc _şi sivesc. Orice ex­ peienţă politică, oricît de „înantată" , se face pe

56 stoie şi utopie

socotela lui: se-neapă cona lui, căci portă sig­ matele sclaviei prin decret ivin sau demoic. Zadr­ nic ţi-e milă de el: sora i este peceluită. Naiui şi imperii se formează datorită supuşeniei cu cre-şi poră juul. Nu exisă cuceritor sau şef de stat cre să· nu-l ispreţui ască; dr el accepă acest ispreţ, cre e hna lui de toae ilele. Dacă r nceta ă ie nevoic, dacă şi-ar reuza coniţia de vicimă şi s-r susrage d�stinului său, societatea s-r prăbuşi, ir o aă cu ea istoria însăşi. Să nu fm nsă pea opiişti: niic nu ne permie să nrezm o perspecivă atît de luminoasă. Aşa cum est�, poporl reprezintă o invitaţie la deşpoism. El îşi .dură sufenţele, ctedată le caută, ir acă se revoltă împoiva lor e dor ca să se-nep­ te spre ltele noi, şi i cumplite. Revoluţia find sin­ urul său lux, se dedă exceselor ei nu aît ca să ragă foloase ori ca să-şi uşureze sorta, cît penru a putea la îndu-i să-şi umilească stăpînii; e un drept ce-l consoleaă penru obidele de zi cu zi, pe cre-l pierde nsă de ndaă ce snt abolite privlegle nrhiei. Cm ici un regm nu-i aduce slvrea, le suportă pe- toate şi pe nici unul. De la Potop şi pînă la Judecata de Apoi, nu poate aspra decît să-şi împlnească onest vocaţia de nvns. . Reveind la prietenii noşri, pe lîngă motivul in­ vocat penru a-i icia, mai este încă nul: ne cunosc prea bine litele şi cusururle (la asta şi niic mai mult se reduce prietenia), ca să aibă cea mi ică lu­ zie în privinţa meritelor noasre. Osili, pe deasupra, ,

a şcoala

lor 57

nliinoase la nl de idol - luru e ce opi­ ia publică l-r aecepa oricînd -, vegind să nu ieşim n ·mediocitatea, n mensiunle noasre ele, ei spuleră mitul în ce ne-r plăcea să ne rapn, ne leagă de- chipul nosru devrat şi denună fals. imaine pe cre-o avem despre noi nşine. Ir cnd ne acordă cîteva laude, pun n ele aîtea subînţe­ lesi şi sublităi, ncît linguşelile lor, de-aîa di­ plomaţie, echivalează cu o insltă. Ceea ce ne doresc în ină e prăbuşea, umrea şi ruina. Conside­ ndu-ne izbida o uzurpe, îşi deică înreaga per­ _spicacitate examinii nduilor şi gesturlor noasre spre a le devălui gălnoşenia, şi nu devin mi ngăduitori dcît atunci cnd ne începem declinul. Cu-aîta zel ne urmresc prăbuşirea, că ne iuesc, atunci, cu-adevărat, se-nduioşează, îşi lasă bltă ne­ cazuile spre a le,-mprtăşi pe. ale noasre şi a se înfrupta n ele. Pe vremea cnd steaua noasră rca, ne scrutau_ ră ilă, erau obicii ; acum, îşi pot per­ mite generozitaea să ne vadă altfel decît sntem şi să ·ne ierte fostele succese, convinşi că acelea au fost şi cele din urmă. Atît de mre le este slăbiciunea penru noi, că�şi risipesc mai tot timpul studiindu-ne bete­ şugurile şi jubilînd n faţa neputnţei noasre. Mrea greşelă a li Cezar · a fost că nu i-a suspcat pe-i săi, pe cei cre, cunoscîndu-1 de� aproape, nu-i puteau ad­ ite pretenţia . că s-r rage din zei; aşa că au refuzat să-l divinizeze; mulimea a consimţit, dr mulţimea con simte la oice. Dacă s-r i descotorosit de prieteni,

58 Istoie şi utopie n locul unei morţi ră glorie r fi cunoscut o apote­ oză p�elungiă, o desrmre superbă, pe măsura unui zeu devărat n ciuda erspicacităţi sle, nu era ipsit de nivităi, nu şia că acei ce ·ne snt mi apropiai snt şi cei mai îndrjiţi duşmani ai statui noastre. Inr-o republică, pradis al debliăţi, omul poitic este un mic tiran ce se supune leglor; dr un om de excepţie nu le respectă, sau ai cînd le respectă dor pe acelea ce-l au ca autor. Expert n nelegiui, el consideră ultimatumul drept glorie şi culme a desti­ nului său. Să ii n stre să di un ultimatum, sau mai multe, comportă desigur o voluptate pe lîngă care toate celelalte sînt apă de ploaie. Nu con.c ep că poate preinde să guverneze cel cre nu aspră I.a această provocare fără egal, cea mai rufaşă din toate, mai cumpliă .c ir dcît agresiunea cre-i urmeZă de obi­ cei. „De cîte ultmaumri ·se face vinovat?" r re­ bui să ne-nrebăm n legătură cu orice şef de 'stat. Nu. re încă _ni�i unul la activ? Istoria îl va dispreţui, ea, cre se nsuleţeşte doar la capitolul orori şi cască la acela l tolernţei, al liberalismului, regim în· cre personliăile �e oilesc şi-n cre cele mai înverunate au, în cazul cel mai bun, aerul unor conspratori sropoş1. Ii plîng pe cei ce nu au rănit niciodată un vis nemăsurat de dominaie, nici n-au simit n ei învol­ burrea impului. O, vreile cînd Arţmn�ra prin­ cipiul şi dunezeul meu, cînd, nesătul. de brbrie, vism năvala· unor horde aducătore de voluptuoase A

A

·

,

-

.

.

A

a şola

lor 59

rii! icît aş i ajns acum de moderat, tot mi

păsrez o slăbiciune penru ani, pe cre i prefer oricnd mntuitolor şi profeţilor; i prefer penru echivcl fascnaiei pe cre o rdiază, penru paia autodisruciv� enru că nu se - acnd dup� vore, e cnd ceilalţi, săpii de-o mbiţie nemrită, îi ca­ mulează obiecivele sub formule nşelătoare, se dez­ inereseză de oml cetăii ca să donescă, n schmb, peste conşiinţe, ca să le ia n stăpînre, să prindă rădăcni în ele, să le pustiască temeinic, dr ră să-şi asume acuzaţia, ndreptăţită touşi, de_ indiscreţie sau de sadism. Pe ngă puerea ni Budha, a unui Isus, a unui Mohamed, ·cît preţuieşte a cuceritorilor? Ia-i gindul de la gloie dacă nu eşi ispitit să fondei o re­ �gie! E drept că n scorl esa lcle snt cupae (şi ravm nute), r omul nu cedează aît de uşor: ce snt şefri de sce, dac. nu fondatori de reliii de îna a doua? Lund n seaă dor eicienţa lor, constai că un Luther sau un Calvin, dclnşînd con­ icte ici pînă azi rezolvate, i pun în umbră pe un Crol Quntul sau un Filip l i-lea. Cezrismul spri­ tual este i ranat şi i bogat n convulsi decît ce­ zrismul propriu-is; dacă vrei să răînă în urmă-i un nume, leagă-l mi cuînd de o Biserică decît de un Imperiu. Vei ispune astfel de adepi înfeudaţi des­ tinului sau tonelor tale, de credincioşi pe cre-i vei putea ntui sau chinui după plac. Păstorii unei secte na se dau înapoi de la niic, căci pnă şi scrupulele fac prte din actica lor. Dr

60 Istoie şi utopie

ră să mergem pnă la secte, caz desigur exrem, să vrei să fondezi n smplu ordin religios nseamnă mai ml, n plnl mbiiei, decît să crmuieşi o cetate ori să supui popore cu spaa. Să te srecori n. slete, să le părunzi secretele, să le deposedezi înru cîva de ele însele, de unicitatea lor, să le iei pnă şi privilegiul, considerat inviolabil, al „forului interior" - ce rn, ce cuceritor a. nit aît de deprte? .s rategia religioasă va i ntotdeauna . mai subtlă - şi mai suspectă decît srategia politică. Să comprăm Exerciiile spi­ itule, atît de viclene sub aerul lor detaşat, cu frn­ cheţea nudă a ncipelui, şi vom putea .măsura istnţa dinre subilităţile confesionalului şi ale unei cancelri sau le unui ron. Cu cît e mi vie pofa de putere a capilor sprituli, cu atît se silesc, şi nu fără motive, s-o stăvilească la ceilali. Oricre inre noi, lăsat în voia lui, ar ocupa pănul, chir cerul, socoindu-se unicul lor proprie­ r. O societate ce se vrea perfectă r rebui să aducă la modă cămaşa de _forţă sau s-o declare obligatorie. Căci omul ăpuieşte dor ca să facă rău. Religiile, ncercînd să-l lecuiască de obsesia puteri şi să dea o drecţie nepoliică elanurilor lui, nu se apropie de re­ aurile autoritre. deorce, ntocmai ca şi ele deşi cu alte metode, vor să-l mblînzescă, să-i înfîneze frrea, megalomia nativă. Dr ceea ce întrea autoritatea reigiilor, ceea ce le-a peris pînă acum să ne stăpînească pornirile - anume elementul asceic şi-a pierdut puterea asupra noasră. Rezltatul avea să

a şcoala

rilor 6 1

fie o eliberre primejdioasă; scăpaţi de sub conrol, emancipaţi pe deplin, dezlegaţi .de lanţurile şi super­ stiiile noasre, sîntem copţi penru soluiile erorii. Cel c� aspră la libertatea totală o dobîndeşte dor penru a revei la punctul de plecre, la aservirea iniţială. De aici vulnerabilitatea societăţlor evoluate, mase amorfe fără idoli, nici idealuri, ajunse la o pri­ mejdioasă lipsă de fnaism, rră legături orgnice şi aît de dezorienate n nestatornicia şi zvrcolrea lor, încît visează - şi este unicul vis de care mai sînt ca­ pabile - la ihna şi dogmele juglui. Cum nu i snt în stare . să-şi ia sorta în propriile îini, urzesc, mai mult chir decît societăţile necivilizate, instararea despotismului, ca să le izbăvească de ultimele restri ale unei pofte de putere istovite, secătuite şi inutl obsedante. O lume fră tirani r fi la fel de picticoasă . ca o grădină zoologică ră hiene. Săpnul pe care-l aşteptăm ncîncenaţi va i un amator de purejune, în faţa căruia, cu toţii, vom părea nişte srvri. Să vină dar să ne adulmece, să se îmbete cu miasmele noasre ! De pe acum, un nou ros pluteşte deasupra universului. Ca să rezişti tenaiei poliice, e necesr să te su­ praveghezi n fiecare clipă. Dr cum să reuşeşti mai ales înr-un regim democraic, al crui viciu ca­ pital e că-i permite p��lui sosit să îvnească puterea, să-şi dea nu liber ambiţilor? Ce rezultă din asta? O

·62 stoie şi utopie

fofotelă de ffroni, de palaraiif'ă desin, ne­ bui bnli, nensenai de sor, ncapabi de-ade­ vraul der, napi deopoivă enru iuf şi penru prăbuşre. Dr tocmi nuitat�a lor e swsa şi grnia iertălor noasre, pe ce personităle de excepţie le pun n pericol. O repubică ce se respectă r rebui să tureze la apriţia unui mre brbat: dac� nu-l sur­ giuneşe cît i deprte, r rebui cel pun să î�pie­ ·ice crerea unei legende în jurul lui. Se codeşte s-o facă? E penru că, fascnaă de gîdele - ţi, a încetat să creadă în instiuiile ca şf în raţiunea ei de a fi. Se nccă-n hăţişul proprilr legi .cre, protejîndu-1 pe adversar, o pregăţ�sc şi o îndeamnă să abice. Sufo­ cată de excesele toleranţei, îşi cruă duşmnl cre n-o va cr uţa, acceptă iturile cre o sapă şi-o disrug, se lasă măgită de gingăşile clăului ei. 'nd înseşi prin cipiile ei o chemă să dispră, mai meriă, în fond, să supravieiască? Pradox raic l iber tăii: mdiocri, singuri ce-i .fac existenţa posibilă, nu p o t să-i grn­ teze dăinura. Datorm totul mediocrităii lor şi pier­ dem totul tot datoriă ei. Niciodată democraţii nu snt la înălţimea srcnii lor. Tocmai această mediocritate o detestam pe vremea cînd îi iubeam fră rezerve pe rani, care, conrar caricaurii lor (orice democrat e un rn de operetă), posedă un desin, ba chir prea mult destin. Le-am nchinat un cuft penru că, înzes­ raţi cu instincul porunci, nu se coboară la dialog şi nici la rgumente, ci ordonă, decreteă şi nu catadic­ sesc să-şi jusiice faptele; de aici i se rage cnisml, ­

.

La şcoala ralor

63

pe cre-l aşezm mai presus de orice vrute sau viciu, considendu-1 un sen de superioritate · şi chiar de nobleţe ce-i detaşa, n ochii mei, de restul mitorilor. Cm nu putem să ă riic la n�mea lor prn fapă, sperm s-o fac prin cuvînt, pracicînd soismul şi enoritatea: culile de abjecie atinse de ei prin ij­ loacele puteii voiam să le aing, la îndu-i, prn ijloacele spiritului; voim să pusiesc prn cuvnt, să arunc în aer verbul şi pnn ntul, să explodez cu andouă şi să ă nărui sub molozul lor! Acum, rus­ rat de aceste delrri, de tot ce-i n�a eistenţa, m ajuns să visez o cetate, capodoperă de cumpătre, condusă de o echipă de ·octogenri iţeluş ramoliţi, de-o amabiliate maşinlă, lucii cît să profite de se­ niitatea lor, scuii de dorinţe, de rerete, de ndoieli şi aît de preocupaţi de echilibrul general şi de _binele obşii, că pnă Şi suîsul i s-r prea un sen de dere­ glre sau de subversiune. Iar decăderea mea prezentă a mers pînă-nr-acolo, că · democraţii înşişi_ i pr prea păimaşi şi prea ambiioşi. Şi încă le-aş i tovrăş de rum, dacă ura lor faţă de tiranie h-r fi impură: dr o detesă numai p�nru că, riiţndu-i în exilul vieţii prticulre, îi pune faţă-n faţă cu neantul lor. Singurul domeniu în cre r putea srăluci rămîne eşecul. Disrugerea le şade bine şi se complac în ea, iar cînd o fac cu brio se cuvine să-i respectm. De regulă, penru a _ duce de îpă un stat sînt necesre o anume pregătre, înclinaţii speciale şi chir talent. Se poate nsă ntîmpla ca împrejurările să · ie prielnice;

64 stoie şi utopie

srcna e atunci uşor, dovadă ţile în· decin, lipsite de foe lăunic, ·eşuat� nr-o fundătură, sişi ate înre preri şi tenine conictori. A fost şi caul Grciei nice. Penru că vorem de eşec, l ei a fost desăvr­ şit: s-r · spune că s-a srăduit să-l ofere drept model, decurajnd posteriatea să facă noi ncercări. ncepnd cu secolul al D-lea naintea lui Cristos, Elaa îşi risi­ pise subsanţa, idoli ei se, clăinau, viaţa politică era sişiată înre prtida macedoneană şi cea romană; ca să-şi ezol�e crizele, ca să se apere de blestemul li­ bertăţilor sale, fu nevoită să recurgă la doinaia srănă, să accepte jugul Romei imp de peste cinci veacri: era siită s-o facă de chir nivelul de rafinament şi corupţie la cre ajunsese. Odată politeismul reduş la o sumă de basme, ea avea să-şi piardă geniul religio� şi, o ată cu el, e cel.politic, două realităi in­ disolubl legate: să-i pui la îndoială zeii nsenă să. te ndoieşi de ceatea pe cre ei o vegheză. Elda n-a puut - ca şi Roma, de altfel - să supravieţuiască zeilor săi. Ca să te convngi că şi-a pierduJ, o dată cu nstinctul religios, . şi pe cel politic, e suficient să-i urmreşti reaciile în timpul războaielor civile: mereu de prtea învinsului, aliată cu Pompei împoriva . lui Cezr, cu Brutus împoriva lui Octavian şi Antoniu, cu Antoniu conra lui Ocavian, s-a însoţit mereu cu neşansa, ca şi cum îi statornicia eşecului şi-r· i lat o chezăşie a sab�ităii, înîierea şi tihna ireprabi­ lului. Poporele sătule de .zeii lor sau de c re ei, zei, s-au săturat, c1 cît vor i mai rafmate, cu atît vor pieri A

„

a şcoala lor

65

mai uşor. Ceăţenul se rfmează n dementul in­ siuilor; încend să mai ceadă n ele, nu poate nici să le mai apere.. �md romni, n rma conactului cu rcii, au sşit pn a se şleui - aţcă· a slăbi -, zlele repubicii erau numrate. Atunci s-au resem­ nat cu dictara, poate că-n nă chir au chemat-o: nu exisă Rubicon ră compliciatea unei obosei colective. Principiul de morte, inerent oricărui regim, este mai ercepibl n epublici decît în dictari: prime_le l fră. şi-l cot la vedere; celelale l camulează şi-l neagă. E rept că ulimele, prin metodele lor, reuşesc să- şi asigre o e�stenţă mi lungă şi ndeosebi mai bogaă : ele cheamă, culivă eveimenul, de cre de­ mocraţile mai cnd se lipsesc, ibertatea ind o stre de absen, absenă susceptiblă de a . . . degenera atunci cnd cetăţeni, istovii de corvoada de-a i ei înşişi, nu mi aspă dcît să se uilească şi să aice, să-şi mpinescă dorul de robie. Nic mi înrisător decît vlăuirea şi falmentul unei repubici: r rebui, vorbnd despre ele, să adoptm tonul elegiei sau al epirmei sau, şi mai bne, pe acela n Spiul legi­ lor : „�md Sylla vru să-i redea liertatea, Roma nu mi puu s-o primescă; nu i avea decît o brmă de vrtute; şi, cum avu n ce în ce mai_ puină, n loc să se rezească după Cezar, Tiberiu, Caius, Claudius, Nero, · o oiian, ea e .pierdu tot mi mult n sclavie: toate atacrile i-au init pe ri, ici unul nu a init trania."

66 stoie şi utopie

Dr tocai asta e - că rniei poţi să-i di de gust, căci omul preferă adesea să dospească n rica lui decît să-nrunte spala de a i el însuşi. Cînd fe­ nomenul se generlizez, ceziiîşi fac aprii; cm m putea să le facem vreo vină, cînd ei răspund ce­ nţelor niciciei, apellor laşiăiinoasre? Merită cir să-i arăm: lergă căre cipa cînd vor fi asa­ sinai, o au n minte zi şi noapte, îi acceptă spima şi uinţa, se gndesc la ea nr-aţt, că uită de sinuci­ dee şi de el, soluiii puin specaculoae, r i blnde şi i plăcute. pnd penru tot ce-i i eu, ei nu pot prospera decît n vremi tulburi, ca să menţnă haosul ori ca să�i pună capăt. Epoca pielnică lorrii lor coineide cu srrrşitl unui ciclu de civi­ lizaie. E un lucru cert penru lumea anică, şi tot aşa va i penru lumea modernă, cre se-ndreaptă căre o rie cu mult mai rduablă decît cele ce bîniau n primele veacuri ale erei noasre. Cea mi elemenară niză a procesului istoric ce srrrşeşte cu noi dezvă­ luie că libertăile noasre vor i sacriicate pe altrul cezri.smului. Continentele vor fi sudate, unificate că va i să ie - prin forţă, şi nu pn convingere; la fel ca Imperiul romn, imperiul viitorului va i ăurit prn spadă şi se va ctitori cu priciprea noasră, a tu­ urora, căci înseşi spimele noasre o cer. Mi se va spune că vorbesc în doii? Răspund că s-r putea, nr-adevr, să iu răbit nru anticipre. Dr aele nu contează deloc. iiicreşi aştepau srşitul lii de la o clipă la la; s-au ,înşelat dor cu _

/

a şcoala lor A

.

67

cîeva leni.... Inr-o şepe de cu tol lt orn, e posibil să mă înşel şi eu; dr n defiiv nu cneşi, nici nu rumentezi o viziune: cea pe cre-o m asu­ pra vjtorei rnii mi se impune cu aîa impeime, ncît mi s-ar părea dezonornt· să vreau să-i .dovedesc temenicia. E o ceritudne ce ine deopoivă de cu­ remurre şi de xiomă. O accept cu frenezia unui convulsionr şi cu sigurana nui geomeru. Nu, -nu derez şi nici nu ă nşel. Şi ici măcr nu pot spune, asemenea lui Keats, �ă „senmentul umbrei mă co­ pleşeşte". Mă asalteză mi cunnd o lumină, precisă şi insuportabilă, cre nu mă face defel să profeţesc srrşitul luii - de-abia atunci r nse11a să aiu­ rez -, ci srrrşitul unui sil de civilizaie, al unui mod de a i. Limitîndu-mă la imediat, şi în special la Eu­ ropa, prevăd, cu o clritate perfectă, că unitatea ei nu se va ealiza, aşa cum cred unii, pin acordri şi rata­ ive, ci pin violenă, după legile ce guvernează for­ mrea imperiilor. Penru ca aceste naiuni băîne să se lepede, să se elibereze de invidiile şi obsesiile pro­ vincile n cre snt mpomoite, o nă de ier va re­ bui să le consngă, căci nu vor consmi icicînd s-o facă de bunăvoie. Odată înrobite, unite în uiinţa înfîngerii, se vor putea consacra unei opere supra­ naionle sub ochiul viglent şi srcasic al noului stăpîn. Robia le va i srilucită şi o vor cultiva cu zel şi cu rinment, pnd la lucru ulmele rmăşiţe ale geniului lor. Ir fastul sclaviei şi-l vor plăti cu vrf şi îndesat. „

·

68 stoie şi ut�pie

Asfel, lnd-o naintea vrelor, Eropa va da,·ca totdeauna, exemplu luii şi se va remrca n rolul de protagonisă şi victimă. Misiunea ei a fost să preigu­ reze nenorocile celorllţi, să sufere penru ei şi nain­ tea lor, să le ofere propriile ei zvrcoli ca model, cutindu-i să mi inventeze unele orignle, personle. Cu cît se consuma penru ei, cu cît se răînta şi se zbătea, cu aît ceilalţi înloreau - proitori ai chinu­ rilor şi moştenitori i revoltelor sale.· Cir şi n viitor vor sta cu ochi pe ea, pînă în ziua cnd, secătuită, nu le va mi putea lăsa moştenire decît nişte deşeuri.

N ODISEA NCIEI

Cele mai mule nopţi ale i le perecem hăcu­ ind�-i n înd pe duşmanii noşi: le smulgem ochii şi mruntaiele, le storcem vinele de snge, le călcăm n picioare şi le zdrobim mădulrele; n milostenie, le lăsăm spre folosinţă scheletul. Făcndu-le această in rmă favore, ne . liniştim şi, fînţi de oboseală, alu­ necăm în son. Repaos binemeritat după aîta înr­ jire şi igală. De altfel rebuie să ne refacem forţele ca să puem rencepe lucrrea în noaptea rmătore, lund de la capăt o corvoadă ce l-ar descraja şi pe n Hercule casap. Neîndoielnic, să ai duşmani nu-i chir o sinecură. Proraml nopilor noasre r i i puţn încrcat dacă ziua ne-_r fi ngăduit s-ă dăm fîu liber cruziii in noi. Penru a ne găsi - dacă nu f�ricirea măcr echilibrul, r rebui să putem lichida o bună prte a semeilor noşri, să _pracicăm masacrul zinic, cum o făceau mult norocoşii şi-atît de ndeprtaţii noşri srăbuni. Nu chir aît de norocoşi, i se va obieca, slaba densiate demoraică a epocii caver­ nelor �eperindu-le ă se c�ăpească tot mpl.- Fie!

70 Istoie şi utopie

Dr faţă de noi aveau compensaii, erau cu mult mai generos druiţi: merînd la vînătoare zi de zi, dezlăn­ ţuindu-se asupra irelor slbaice, ei doborau, de fapt, tot nişte congeneri. Cm vărsarea de snge era penru ei o rutină, puteau cu uşuinţă să-şi potolească tur­ barea; niic nu-i silea să-şi ascundă ori să-şi aîne pornirile ucigaşe, spre deosebire de noi, cei de azi, osînii să ne supraveghem şi să ne nfnăm cruzi­ mea, s-o lăsm să .sufere şi să gemă în noi, consnşi cu� sîntem să aşteptăm, să ne aînăm răzbunrle sau chiar să renunţăm la ele. Să nu te răzbuni înseamnă să te laşi măcinat de ideea iertii, să t� funzi, să te mpomoleşi n ea, să e laşi întinat de ura clocită în ine. Adversrul cruat ne obsdează şi ne lbură, mai ales cnd m hoît să nu-l mai im. II vom ierta cu-adevrat dor dacă am conribu�t sau asistat la prăbuşirea lui, dacă ne oferă spectacolul unui srşit izerabil sau dacă, reconci­ iere supremă, îi contemplăm cadavrul. Şansă infimă, de fapt; mai bine nu contăm pe ea. Căci duşmanul nu cade nicicînd; mereu la datorie, mereu bruitor, cea dinti vrtute a lui ese să ne înrunte, să ne sivească înjetul tiid sub sarcasmul său riufal. Nimic nu n� face mai nefeicii decît �orvoada _de a opune rezistenţă fondului nosru primitiv, chemri oiginilor noasre. De aici cinurile civizatului su­ focat sub sisuri foţae, înjugat la poiteţe şi ăţrni­ cie, incapabil ă-şi icescă duşmnul lfel dcît n vore, sorit cloiei ş� prcă disperat că rebie să A

Osea rnchinei 7 1

ucidă fră să verse snge, doar pin fora cuvntuli, acest punal inviibl. Modităţile cruzii sînt fe­ lurite. Succedaneu al junglei, conversaţia perite sălbăticiei in noi să se consume fră daune meiate penru emeiinoşi. Dacă, dnr-o tonă a unei putei �leice, ne-am pie�de drul vorbii, nimei n-r mai fi ·în siguranţă. Nevoia de-a ucide, pe cre o avem în­ scrisă-n sînge, m reuşit s-o ransferăm în gîndile noasre: numai această manevră explică posibilitatea - şi dăinurea - societăii. Să ragem concluzia că ne putem învinge viciul nnăscut, talentele hoicide? Ar însemna să ne înşelăm asupra capacităţlor verbu­ lui, să-i supraestimăm magia. Cruzimea moştenită, cruzimea latentă nu se lasă îmblînzită aşa ·de uşor: aîta timp cît nu te laşi deplin în voia ei şi n-ai epui­ zat-o, o păsrezi în ungherul cel mi ascuns al iinţei, nu-i cip să scapi de ea. Asasinul ipic îşi premediea­ ză crima, � pregăteşte, o săvrşeşte, ir săvrşind-o se eiberează penru un timp de pornirile lui; în schimb, cel care nu ucide penru că - deşi o doreşe - nu e în stre s-o facă, asasin neîmpliit, veleitr şi elegiac al măcelului, comite în gînd nenumărate crime, tînjeşte şi suferă mai mult decît celălalt, căci îl apasă regretul tuturor grozăviilor pe cre nu le-a putut săvrşi. La fel, cel cre nu �utează să se răzbune îşi orăveşte zilele, îşi blestemă scrupulele şi fapta împo­ riva frrii care este iertarea. Desigur, răzbunarea nu-i dulce totdeauna: odată împlnită, te simţi feior victimei tale, te pierzi în subtiităţile remuşcrii;

72 stoie şi utopie zbnea îşi re şi ea orava ei, măcr că-i mai conforă cu cea ce sntem, cu ceea ce smm, cu le­ gea proprie a iecruia; e, de asemeni, mi

snătosă

dcît generoiaea. Se şie c! File rau considerate

�i veci dcît z.eii, dct Jupiter nsuşi. Răzbunrea precnd Divnitatea! - niţie ajoră a itologiei nice.

•

Cei cre, ie ipsndu-le prlejl, ie

n nepuinţă

sau generoitate earală, nu au reacionat la unelrle duşlor portă pe chip sigaele iei năbuşite, cea nsulei şi oprobiului, dezonorea de a-i ţ ier­ tat. Loviurile cu cre au ramas datoi se întorc împo­ rivă-le, vin

r� să-i pămuiacă, să le nvedereze

laşiatea. Dezoientaţi şi obsedai, sngi cu ruşinea lor,

mi pînă-n măduva

oaselor, nverşunaţi conra

celorlalţi şi conra lor înşişi, înîndu-se dr gata să izbucnească, s-r spune că fac un efort suprauan ca

ă lăture meninra unei crze. u cît ncodrea le ·creşte, cu aît snt slii s-o ascndă, ir cnd nu izbu­ esc explodează, n ine, dr inul, prosteşe, căci . se acoperă de idicol, asemeni celor cre, de prea multă inie şi pea lungă muţenie, n clipa decisivă se pierd n faţa adeversrului, se dovedesc nedemi de el. Eşecul le sporeşte rnchiuna şi orice exprienţ, oricît · de nensemnată, i nvenează şi mi mult. Ne mbnm, devem

generoşi dor

sacricnd

ce e mi bn n frea noasră, supndu-ne rupul la dicipna nemiei şi pil la

ca

a uiii. ît imp

mai păsrn o brmă de memorie, ierrea se reduce

Osea nchinei 7 3

la o luptă cu .insinctele, la o aresiune conra pro­ priului eu. Josnicile pe cre· le ăpim ne-aduc n consonană cu noi înşne, ne asigură dinuirea, ne leagă de recutul nosru, ne fac să-l rerm; la fel, iainaia i se-aprnde dor n aşteprea nenorocii celorllţi, n ransele dezgustli, n pornirea cu cre ne împinge, dacă nu să coiem rşăvii, cel pun să vism la ele. Cum r putea fi alfel pe o plnetă unde crnea se-ntnde cu neruşinrea unui lagel? Oriunde te-ndrpi, i peste omenesc, ubicuitate espngătore în faa creia te cupinde stuporea şi revolta, o· nău­ ceală păimaş. Odinioră, cnd spaiul era mai puin înţesat, mai puţin nfestat de oameni, cîeva secte, de­ sigr insprate de-o forţă eneică, au propovăduit şi pracicat casrrea; prinr-un pradox · infernl, au disp-ut n chir momentul cnd docrina lor era mai oportună şi mai salutră ca oricnd. Ma.iaci ai prrerii, bipezi cu chipuri demoneizate, ne-m pier­ dut oice gust nii penru alii, şi dor e un pnt pe jumătate pustiu, populat de cel mult cîteva mii de lo­ citori, fizionoile noasre şi-r putea regăsi vechea seducţie. roliferrea semenilor noşri se apropie de imund; corvoada de a-i iubi - de absurd. Cu toate astea, toate gîndurile ne -sînt întinae de prezena umnă, mros a om şi nu se pot desprinde de el. Ce adev- s-r puea ascunde în ele, la ce revelaie s-r putea năla, cnd această duhore năbuşă spiritul împiedicîndu-1 să vadă şi alceva decît imlul dia­ bolic şi feid ale crui miasme le suportă? Cine-i prea

7 4 sţoie şi utopie

slab ca să-i dclre o·mului război r r�bui măcr, n clipele de fervore, să se roage penru veea unui l doilea potop� mai raical decît pimul. Cunoaşterea ruinează iubrea: pe măsră ce ne părundem propile ne, creşte· şi ura fa. de semeii noşi, tocmai penru că ne seamănă. Cînd nu mai ai iluzi în ce te piveşte, nu le mai ai ici n pivina al­ tora; monsrul descopeit prin inrospecţie îl proiec­ tezi, pinr-o generlizre legiimă, n ceilali mitori; cum snt corupţi n chir esena lor, nu e înşeli ari­ buindu-le toate vicile. Desul de ciudat, cei mai muli se dovedesc incapabili sau refuză să le descopere, să le recunoască la ei nşişi ori la alţi. Să faci rău e uşor: oricine izbuteşte; n schimb, să-l asumi n mod expli­ ci, să-i recunoşi realitatea mplacablă e o ispravă neobişnuită. n practică, prmul sosit poa� rivliza cu diavolul; în teorie, alfel stau lucrurile. A săvrşi _rozăvii şi a îndi roz�via snt două acte absolut is­ incte: cnismul rit şi cinismul absract n-au imic n comun. Să ne păzim de cei ce aderă la o filozoie iniştitoare, ce cred îi Bne şi fac din el, cu uşurinţă, un idol; n-ar i ajuns acolo dacă, cerceîndu-şi eul cu onestitate, i-ar fi sondat profunziile sau iasmele; aceia însă - rri, e rept - cre-au avut curiozitatea sau neşnsa să se cufunde n ancile iinţei lor şiu la ce se pot aştepta de la om: ei nu-l vor mai putea iubi, căci nu se i iubesc ei înşişi, rănînd totodaă - şi asta le va fi pedeapsa - mi robiţi eului lor decît înainte . . . A

Oiseea nchinei 7 5 Ca să ne putem păsra încrderea în noi şi n se­ meni şi ca să nu vedem caracterul iluzoriu, nuitatea oricărei ăptuii, nara ne-a făcut opaci la noi nşine, ainşi de-o orbre ce zisleşte lmea şi o guvernează.

Dacă ne-am supune singui .�nei cercetăi exhaustive, dezgustul ne-r praliza şi ne-ar osîni la

o

existenţă

sterilă. ncompatiblitatea dinre făpture şi cunoaşte­

rea de sine pre să-i i scăpat lui Socrate; altfel, n ci­

tatea lui de edagog, de compice al omul�, cum r i

cutezat s-adopte deviza oracolului, cu tot noinul de renunţri pe cre le presupune şi la cre ndeamnă? ît mp posezi o voină

a

ta _şi i te consacri (e vina

ce i s-a adus lui Lucifer), răzbunrea_ este un impera­

tiv,

o

necesitate orgnică ce deineşte niversul diver­

siăţii, al „euli", şi cre n-r putea avea vreun sens n

universul idenităii. Dacă-i adevărat că ,,respirn în Unul" (Ploin) , pe cine să ne răzbunn acolo unde

orice ifeenă se şterge, unde ne topm n idenic şi ne

pierdem conturul? Resprăm, de fapt, în multiplu;

mpăr�ţia noasră e aceea a „eului" , ir întuire pin „eu" nu poae i.

A

exista înseamnă să te coboi la

senzaţie, adică la afirmarea de sine; de aici - necu­

noaşterea (cu consecina ei directă: răzbunrea), sursă

de fantasagoie, izvor l rătăciii noasre pe pănt.

Cu cît ncecăm si ne smulgem in eu, cu-aît ne

afundăm în el. Degeaba încercăm să-l disrugem:. în

chir momenul cînd credem că

m

izpuit, l v4em

mai solid ca oricnd; oice-am pune la bătaie penru

a-l ruina nu face decît să-l nrească, ir vigorea şi

7 6 Istoie şi utopie

perversitatea lui snt de aşa natră, că sufeinţa i pieşte mai mult chir decît bucuia. Aşa se înmplă cu eul şi, cu aît mai mult, cu faptele. Ne credem eli­ berai de ele, cînd de fapt ne leagă mai mult ca . oricînd: chir şi sub forma.lderadată de simulacre, snt mai puterice decît noi şi ne îroesc. Incepem o reabă de nevoie sau n silă, r todeauna srşim prin a o accepta, lăsndu-ne robiţi sau înşelaţi. Nimeni nu se agită fră a se îfeuda mltiplului, aprenţelor, „eu" -lui. A ăpui însenă a răda absolutul. Suverttitatea ăpturii derivă, s-o spunem ră ocoişuri, n vicile noasre, l cror fond de �istenţă l înrece pe acel� al virtuţilor noasre. Dacă îmbră­ işăm cauza vieii .şi mai ales pe a istoriei, ele se do­ vedesc utle în cel mai înalt rad: ore nu mulţumită lor ne crmponăm de lucrui şi ne inem rangul în lu�e? C�m nu ne putem rupe de condiţia noasră, dor fantoşele nu şiu de vicii. A voi să le boicotezi nseamnă să unelteşti mpoivă-ţi, să capitulezi în plină luptă, să e iscrditezi n ociiaproapeli ori să răîi în veci ără preocupi. Avarul merită să ie pizmuit, dar nu penru bai, ci penru aviie, adevă­ rata lui comoră. Fxnd individul nr-un sector l rea­ lului, statornicindu-l în el, viciul, cre nu face niic de ntuială, i dă de lucru, îl face mai profund, îi dă o jusficre, l fereşte de bîjbiei. Valoare a pracică a manilor, a dereglrilor şi scntelilor nu mi rebuie demonsrată. n măsura n cre m optat penru lumea aceasta, penru imediatul n care se înfruntă voinţele, A

A

Osea rnchinei 77

unde pofta de înîletate face ravagii, un viciu ic înrece în eficienţă o mare vrtute. Dimensiunea poliică a inţ�lor prin poiic înţelegnd ncununrea biologicului) face să dnuie doia ăptuirii, domnia abjeciei dinice. A ne cunoaşte pe noi înşine în­ senă să idenificăm moblul sordid l gesturilor noasre, josnicia înscrisă în substana noasră, suma mizeiilor ăişe sau clandesine ră de cre ne agim în· gol. Tot ce emană n zonele inferiore ale naturi noasre e înze.srat cu forţă, tot ce vine de jos smu­ lează: ntotdeauna producem şi ne agităm i eicient in invidie şi lăcoie decît in nobleţe ·sau generozi­ tate. Sterilitatea i paşte doar pe cei ce nu cataicsesc să-şi culive, nici să-şi recunoască trele. Ca să ex­ celăm înr-un domeniu, oricre ar fi el, rebuie să ne cultivăm prtea nesăţioasă a cracterului, să ne încu­ rajăm pornirile spre fanaism, intolernă şi răzbunre. Nic mi suspect decît fecundiatea. Dacă i pornit­ în căutrea puităţi, dacă înjeşti după nu ştiu ce im­ pezime lăunrică, leapădă-i fră nrziere talentele, ieşi in crcuitul faptelor, evadează din omenesc, re­ nunţă, ca să folosim jrgonul - pioşeniei, la „conver­ saţia creatrilor" . . . Marile nsuşri nu exclud le vicii: dmporivă, le cheamă şi le aîncesc. Cînd sfinţii se acuză de cu­ tre sau cure nelegiure, puteţi să-i credei pe cuvnt Chir interesul ce-l au penru suferinţele eelorlalţi stă mrtrie mporivă-le. Ce este lostenia lor, la în general, dacă nu viciul bunătăii? · Trăgndu-şi

78 stoie şi utopie

eiciena n aul pe ce-l conine, ea jubilează la su­ feinţele celorlali, se înruptă n ele savundu-le orava, se rncă asupa utror nenorocilor tite sau presimţite, visează iadul ca pe-un păînt al făgăduinţei, îl cere, nu poate renunţa la el, ir dacă nu e isrucivă pn ea nsăşi, la proită totuşi de tot ce e disrugere. Pervertire exremă a bunătăii, srrşeşte pin a devei negrea ei, n cazul sfinilor mai mult decît înr-al nosru. Ca să te convingi, n-ai decît să le stuiezi Viele şi să observi lăcoia cu cre se repd asupra păcatelor. noasre, nengîierea cu cre tînjesc după prăbuşirea fulgerătore sau după remuşcrea in­ terinabilă, exasperrea în faţa iciii crimelor omeneşti şi reretul că nu p�t suferi mai mult penru răscumprarea noasră. Oricît de sus ne-am înălţa, rănem robii propriei natui, ai decăderii originare. Oamenii mrilor fapte - sau pur şi simplu oamenii de talent - sînt . nişte monşri superbi şi hidoşi, ce pr a cloci o cumplită blestemăţie; şi, înr-adevr, îşi eifică opera . lu­ crează la ea n ascuns, ca nişte răufăcători: altfel cum să-i dobore pe toţi cre urmează acelaşi drum cu ei? Ne agitn şi cren doar penru a zdrobi iinţe sau Fiinţa, ivali sau Rivalul. La orice nivel, spitele sînt n război, iuesc şi savurează provocarea: pînă şi sfiiii se pizmuiesc şi se vnează, ca şi zeii de alfel - dovadă cele veşice încierri, lagel al oricrui Olimp. Cel ce aacă acelaşi domeniu sau aceeaşi pro­ bleă ca noi atentează la orinitatea, la pivileile .

·�

·

.·

.

Oiseea rnchinei 79

noasre, ne fură hmerele şi şnsele. Datoria de a-l răstrna, de a-l doboî sau cel puţin de a-l poneri îmbracă forma unei isiuni, chir a unei fatlităţi. n vedem cu ochi buni dor pe cel cre se abţne, cre nu se mnifestă nicicum; însă chir şi acela, nu cre cumva să se ridice la rangul de model: înţeieptul rcunoscut provoacă şi le�meză nviia. înă şi un înt>r, dacă se distinge n îndăvia lui, dacă o prac­ tică în chip srălucit, riscă oprobriul pubic: prea arage atenia asupra sa . . . Idelul r i o iscreţie bne dozată. Un idel pe care nu-l atinge nimeni. Gloia e dobndeşte dor n dementul celorlali, cre-o vnează şi ei; pnă şi reputaţia se obţine cu preul a nenumrate nereptăi. Cel ce a ieşit din ano­ nimat, sau doar ncercă să iasă, dovedeşte că şi-a su­ primat orice scrupul, că şi-a nvins conştiinţa, dacă a avut-o vreodată. Să renuni la numele ău nseană să te condai la inaciune; să-l asumi înseamnă să te deradezi. T�ebie ore să ne rugm - ori să compu­ nem rugăciuii? Să existăm ori să ne exprmăm? Cert este că principiul de expnsiune, imnent naturii umne, ne face să vedem în meritele altuia un atentat la adresa lor noasre, o veşică provocre. înd glo­ ria ne este interzisă sau inaccesabilă, îi acuzăm pe cei cre-au ajuns la ea, penru că, ne nchipuim, n-au putut s-o obţină decît fîndu-ne-o : ea ne revenea de drept, ne aprinea şi, fră uneltiile acestor uzpa­ tori, r fi fost a noasră. ,,Nu atît proprietatea, cît mai ales gloria este un frt" - iată erenul insului acrit A

•

80 stoie şi utopie şi, pnă la un .punct, al nosru, al tuturor. Voluptatea de-a i necunoscut sau nenţeles este rră; dr dacă ne nm mai bine, nu ecivalează ea cu ruia de a-i i biruit vanită�e şi setea de onoruri, cu dorinţa unei fime neobişnuite, a unui soi de celebritate ră pu­ bic ? Iată forma supremă, culmea poftei de glorie. Cuvnul nu-i prea tre: cu adevrat e vorba de o oă, cre-şi mpnă rMăcinle n simle noasre şi cre corespunde unei necesităi fiziologice, unei che­ i viscerale. Ca să-i ezistăm, ca s-o învingem, r rebui să medităm la nicnicia noasră, de-al crei acut sentiment r rebui să ne părundem, dr fră să lm n el vreo desăare, căci ceritudinea de-a nu i ic ne duce, acă nu lum sema, la complezenă şi vniae: nu-ţi poi percepe propriul nent, nu poi să e opreşti prea mult asupră-i ră să te legi senzual de el. . . Simţi o nume fericire în înrj�ea de a denunţa ragiliatea fericrii; şi, tot aşa, cnd profesezi ispreul faţă de glorie, eşi deprte de a-i ignora ispita: i cedezi n chir momentul cnd î proclami zădrnicia. Ispită detestabilă, desigur, dr inerenă alcătuirii noasre; ca s-o srpeşi, r rebui să-i pieiici crnea şi spriul, să ajungi la nepăsrea mneralului, apoi să uii de cei­ lali, să-i expulzezi din conşină, căci simpla lor pre­ zenţă, radioasă şi saisăcută, ne srneşte geniul cel rău cre ne porunceşte să-i gonim şi să ieşim n me­ diocritatea noasră ntunecîndu-le srălucirea. i detestăm pe toi cei cre au „ales" să riască n epoca ,,noasră", cre se aită ngă noi, ne sau n cale .

Osea rnchinei 8 1 ori ne lasă în urmă. Mai limpede spus: orice contem­ poran e odios. Ne resemnăm, evenual, cu supeiori­ tatea unui mort, dr niciodată cu-a unuia în viaă, a crui simplă existenţă ne stă în faţă ca un reproş, ca un blm, ca un nden la orbrea modestiei. Că aîia

n semeni ne- o iau înainte - această evidenţă nsu­ porabilă o eludăm, roîndu-ne prinr-un vicleşug insinciv sau disperat toate alenele din lume şi ari­ buindu-ne monopolul uniciăii. Ne sufocăm în preaj­ ma celor ce ne sînt emuli sau modele : cu cîtă uşurre le contemplăm morintele ! Disciolul nu re �piră şi nu se elierează decît la mortea maesrului. Cu toţii, fră excepţie, nălţăm rugi penru prăbuşrea celor ce ne pun n umbră cu .tlentul, cu operele sau faptele lor şi le pîndim cu lăcomie, cu febrlitate, ulimele clipe. Cure ne depăşeşte în domeniul nosru? E suicient ca să-i dorim dispriia: cum i-am putea ierta ad­ raia pe cre ne-o npiră, culul scret şi dreros pe cre i-l consacrm? Să disp�ă, să plece cît mai depr­ te, să piră odaă, ca să-l putem ara ră sişieri şi fră resentimene, ca să-nceteze ririul nosru ! Dacă r fi ceva mai perspicace, în loc să ne ie re­ cunscător penru slăbiciunea ce-i răm i derabă ne-r duşmni, ne-r acuza de impostră, ne-r res­ pinge cu dezgust ori cu milă. rea plin de si. neşind nmic despre calvrul araiei, nici despre pornrile co�adictorii pe cre aceasta le naşte n noi, el nici nu bnuieşte că, suindu-l pe un piedestal, am acceptat să ne ulim şi că _ această umilinţă· re să-l

82 stoie şi utopie

coste: cum m putea uita vreodaă ce loviră a dat - ră s-o ştie, ce-i drept - liei dulci a uniciăii şi valorii nosre? După ce a cois mprudena sau abu­ zul de-a se lăsa prea mult imp adorat, va ebui să su­ pore acum consecinţele: sătui de el, l deronăm şi, � adeveatul zeu cre era, iată-l ajuns un idol fals, siit să se căiască penru mpul pe cre, fră vreun merit, ni l-a rosit. Poate că nu l-am venerat decît cu spernţa să ne luăm revanşa nr-o i. Ne place să ne prosternăm, r şi mai mult să-i renegăm pe cei n faa crora ne-am uilit. A-l săpa pe creva e o lucrre exalntă, forintă; de aici necesiatea, eicienţa ga­ ranaă a senimentelor josnice. Inviia, cre dinr-un polron face un temerr, inr-un iepure un igru,_ bi­ ciuieşte nervii, înfierbîntă sîngele, rnsite rupului un reamăt ce-l menţine în formă, pune pe chipul cel mai bnal o expesie de patos concenrat; fără invidie n-r exisa eveimente, nu r fi lume, pur şi simplu; tot ea este aceea cre a făcut posibil omul, cre i-a peris să-şi facă un nume, să cunoască gloia pn păcal oinr- revolă împoiva slavei noime a pradisului, pe cre, la fel ca îngerul căzut, insprato­ rul şi modelul său, n-o putea tolera. Tot ce respiră, tot ce işcă stă mrurie a întinri iniiale. Asociaţi pe veci efervescenţei lui Satn, paron al Timpului, aproape idenic cu Dumnezeu - căci nu e decît faţa lui iblă -, snem supuşi aceli demon al răzrăi­ rii ce ne mping� să ne .facem datoria de răitori pe pănt aîndu-ne unii conra altora, înr-o luptă )

sea nchinei 83 reretabl�, desir, însă reconforn!: ieşim n lncezelă, ne _nsµleim dor atunci cnd, nvn­ ndu-ne porrile nobile, devenim. conştieni de rolul nosru de demolatori. Dn con, aaia, uzndu-ne -subsnţa, pnă la ur! ne deprmă şi ne demorizează; atunci ne întocem mpoiva

celui art, vnovat că ne-a su­

pus corvezii de a ne ridica la ivelul lui. Să nu

e

re

deci că elanurile noasre spre el vor i urmate de re­ rageri şi nici că, din vreme n vreme, ne supunem entuziasmele unui examen criic. Insnctul de conser. vre ne chemă la ordine, ne re nteşte datoia faţă de noi înşine, ne obligă să ne venim n fre, să ne A

săpînm. Incetr s\-1 preuim ori s\-1 lăudm pe cue sau pe cutare nu penru că i-am pune la ndoială vlorea, ci penru că nu ne putem remrca decît n dermentul lui. Fră să i secătuit, capaciatea noasră de a ara raversează o criză în timpul creia, deaţi furiei şi plăcerilor apostaziei, ne recem în revistă idolii spre a-i repudia- şi zrobi nnd pe înd, ir această furie icono_clastă, jalică în sne, e totuşi factorul ce ne descătuşeaz� potenialită.le. Mobil vulgr, deci eicace, al inspraiei, eseni­ mentul riufă în rtă, cre nu s-r putea ipsi de el - ca şi ilozoia, de altfel: a gîndi nseană să te răzbui cu ngenioziae, să şii să-i cmulezi eidia şi j osnicia instinctelor. Judecat după tot ce exclude şi refuză,

n

sistem ftlozoic evocă o rfuială bne urită.

Nenduplecai, filozofii sînt nişte „duri", . la fel ca

84 stoie şi utopie

poeii, la fel ca oi cei cre au ceva de spus. Dacă bla­ jiii şi călduţii se pierd fră urmă, de vină nu e lipsa lor de profunzime sau clrviziune, ci lipsa de agresi­ vitate; aceasta nu implică totuşi o viaitate perfectă. fruntînd omerea nreagă, gînditorul e adesea un debil, n rahiic, cu aît i înverşunat cu cît îşi simte mai acut ferioriaea biologică şi suferă in cauza ei. u cît l va respinge mai crnt viaţa, cu-aît va ncerca s-o doine şi s-o subjuge, fră să izbutească totuşi. Desul de urgisit ca să-l tenteze· fericrea, dr prea or­ golios ca·s-o ale ori s-o accepte, real şi real totodată, reduabil şi neputincios, el evocă un amestec de fiară . şi fntomă, un turbat rănd prn meforă. O ranchiună hotîtă, viglentă poate consitui ea singră sructra de rezisten. a unui individ: slăbi­ ciunea de cracter se rage �el mai desea dnr-o me­ morie deicitră. Să nu uii jigrea - iată unul din secretele reuşitei, o ră ·pe cre o posedă toţi oameni cu convngeri ferme, căci orice convngere este ăcuă n primul nd dn ură· şi dor după aceea lin iubre. ndoielile snt n schimb prtea celui cre, inapt deoporivă p_enru iubire şi ură, nu poate opta penru nimic, nici măcr penru sişierile lui. De vrea să se airme, să se smulgă din apaie, să joace un rol, re­ buie să-şi născocească adversri şi să se cramponeze 4e ei, să-şi rezească cruzmea adorită ori ainrea nor uinţe desconsiderate n chip imprudent! Pen­ ru cel mai ic pas înnte - ori pur şi simplu penru / a supravieui - e necesr un minmum de josnicie. A

A

Osea rnchinei 85 '

Cel cre ine să „persevereze înru fiinţă" nu rebuie s·ă- şi neglijeze resursele de işelie. Ranchiuna ne menţine în formă; dacă, în plus, ştim s-o înreţinem, s-o îngrijim, evităm vlăgurea şi lîncezeala. r rebui chiar să concep�m ranchiuna . faţă de obiecte: e cea mai bună sratagemă penru a căpăa noi forţe din conactul cu ele, penru a mbrăişa realul şi a ne njosi cu folos accepndu-1. Lipsit de orice încrcătră vi­ tală, un sentment pur este o conradicie n termei,�o imposibilitate, o icţiune. De aceea, aşa ceva nici nu exisă, chir de l-am căuta în religie, domeniu în cre se presupune c-ar înlori. Nu poţi să exişti, şi cu atît mai puţin să te roi, ră să faci jocul demonului. Cel mai adesea ni-l apropiem pe Dumnezeu ca să ne răzbunm pe viaţă, ca s-o pedepsim, ca să-1 răm că ne putem lipsi de ea, că m găsit ceva mai bun; o fa­ cem de asemenea din silă faă de oameni, în chip de represali, in dorina de a le dovedi că, descndu­ ni-se altă· lume, putem să ne lipsim de societatea lor, că peferăm să ne m în faa Lui, decît a lor. n ipsa acestui element meschin, tulbure, făţrnic, creinţa ne-r fi lingavă şi poate nici nu s-ar înfiripa. S-r părea că revine bolnavilor srcna să ne des­ chidă ochii asupra ircalităii sentimentelor pure, că aceasta le este misiunea şi senificaţia sufernţelor. Nimic mai frresc, de vreme ce n ei se concenrează şi se amplifică tarele rasei umne. După ce s-a perndat pe la m� toate speciile, ncercînd, cu mai mult sau mai puţin succes, să-şi lase pecetea pe ele, � oala, A

86 stoie şi utopie

istovită de peiplul ei şi njind desir după ihnă, a căutat pe cineva cre să-i accepte ră cîcnre su­ preaia, să-i rabde tonele şi despoismul, pe cre să se poată bizui cu-adevărat.· A căutat, a încercat în reapta şi-n . sînga, a suferit n1meroase eşeci. L-a nîlnit n fme pe om - dacă nu cumva chir ea l-a creat. De-aceea, întem cu toiinişte bolnavi, uji po­ tenii - mulimea celor snătoşi, i soi de omenire apaică, inofensivă -, iar ceilalţi bolnavii pro­ piu-işi, inoritate cică şi-pămaşă. Două categorii apropiate n aprenţă, rconciliabile în fapt: o prăpas­ ie desprte drerea posibilă de drerea re�lă. In loc . să n�. acuzăm pe noi în·şine, în loc să acuzm fragiitatea alcăturii noasre, îi declrm pe celali � inovai de srea n cre ne găsim, de cea mi mică indispoziie, chir şi de o igrenă, îi acuzm că preţul snătăţi Io� e suferinţa noasră, că sîntem ţin­ uiţi la pat penru ca ei să se poată mişca şi foi după plac. Ce �e-r plăcea ca răul sau inispoziia noasră, întinzîndu-se, să-i molipsească pe cei din jr şi-apoi să cuprindă, dacă se poate, omenrea ireagă! Deza­ măgiţi n aşteptărle noasre, i duşmăim pe toi, apropiaţi sau deprtaţi, nurim faţă de ei senmente ucigătore, am vrea să ie chir mai bolnavi decît noi şi m doi ca ceasul agoni�i, al unei grnioase heca­ tombe, să sune penru tot ce e viu pe pănt. '· Dor maile dreri, drerle de neuitat ne dezleagă de cele lumeŞi; celelalte, drele meiore, moralmente cele mi rele, ne leagă de lume, c�ci ascolesc doar zona A

Osea ncinei 87

impură a suletului. Să ne păim de bolnavi: · au „per­ sonalitate", şiu să-şi exploateze şi să-şi ascută ran­ chiunele. Unul in ei a hotît nr-o i să nu mai sîngă na nici unui ins sănătos. Dr n cînd des­ coperi că muli presupuşi snătoşi erau de fapt mi pureţ dcît el. Şi-atunci, de ce să-şi facă duşmni pe baza unor bănuiei pripite? Evident, era mai raional decît ceilalţi şi avea scrupule ce nu caracterizeaz� tagma căreia i aprţinea, bndă rusrată, nesătulă şi profetică, pe cre-r rebui s-o izolăm de societate, căci e n stre să răstorne totul ca să-şi impună auto­ ritatea. Afacerile publice r ebui ncrenţate mai cuînd normallor, singurii ispuşi să lase lucrurile cum sînt: lor nu le pasă nici de recut şi nici de viitor, aşa că se mulţumesc cu prezentul, în cre răiesc ră regrete şi ră speranţă. D- de îndată ce sănătatea ne lasă, nu mai visăm decît raiul ·şi iadul, înr-un cuvnt, refoma : vrem să regem ireprabilul, să ameliorm ori să demolm societatea, pe cre n-o mai putem su­ porta penru că nu . ne mai suportăm pe noi înşine. Un om cre suferă e un· pericol public, un dezechilibrat cu-aît mai redutabil, cu cît cel mai. adesea e nevoit să-şi ascună nfrrmitatea, sursă a energiei sale. Nu ne putem remrca şi nici nu vom putea juca un rol n lme 'ră ajutorul unui eteşug, şi ni există nism cre să nu ie semnul unei mizerii iziologice sau al unei dereglri interiore. 'md. cunoaştem echilibrul, nu ne pasionează ţimic, nu ne preocupă nici măcr viaţa, penru că sntem viaţa; dacă nsă echilibrul se

88 stoie şi utopie rupe, nu ne i intem lururilor, ci ne nm dor ă le scolim ori s� le modelăm. rgoliul se naşe n ensiunea şi oboseala conştinţei, lin nepunţa de a exisa pur şi simplu, n chip niv. r, onavi, nicia­ tă nivi, subsiuie elităii dae ideea falsă pe cre şi-o fac despre ea; asfel, percepile şi chi! relexele lor in de un sistem de obsesii aît de imperioase, că nu se pot abne - leislatoi perii şi ascibili - să nu le cdiice şi � le impnă celorlali, să-şi decreee olile obigatori, spre a-i lovi pe cei ce înrăznesc să nu le-mprtăşească. Cei sănătoşi se dovedesc mai . nţelegăto�i, nu au motiv să fie nenduplecai, căci nu cunosc potenţialu} exploziv al u�linei. Cel cre-a cunoscut-o n-o uită niciodaă şi nu se lasă pînă n-o rnsferă înr-o operă capabilă să�i perpetueze chinu­ rle. A c�ea nseamnă să-ţi laşi rept moştenire sufe­ rinţele, să vrei ca celalţi să le ale şi să le asume, ă se părundă de ele şi_ să le rerăiască. Lucrul acesta este valabil penru un poem: poae că e valabil şi penru cosmos. Fără ipoteza unui zeu febril, hăituit, zguduit de convulsii, beat de epilepsie, nu ne-am putea ex­ plica acest univers ce portă în tot locul sigmatul unor bale originre. Ir esenţa acestui zeu n-o intuim decît aunci cnd sntem noi înşine cuprinşi de o cu� remurre de felul celei simţite de el n cipele ncăierii cu haosul. Gndim la el cu tot ceea ce, n noi, refuză convenia sau bunul-simţ, gndm cu tot delrul şi năuceala noasă, ni-l apropiem cu rugi cr� ne risipesc - pe noi nr-nsul şi pe el n noi -, căci

Osea rnchinei 89

ne este alătri de iecre dată cnd ceva se nge în noi şi cnd, n felul nosru, ne măsm la ndu-ne cu haosul. Teologie sură? Contemplînd această Cre­ aie de întuială, cum l-am putea scuza pe reator şi mai ales cm am putea să-l credem iscusit sau măcr priceput? ricre alt zeu _s-r i dovedit ' mai compe­ tent sai mai cumpnit decît el: oriunde _te uii, dor erori şi rebuturi! Nu-l poţi ierta, dr nici nu poi să nu-l înelegi. Ir noi l nelegem cu tot ceea ce, în noi, e ragmentr,· neerminat şi prost întocmit Lucrrea lui portă sigmatul provizoratului, �u toae că nu im­ pul i-a _ lipsit ca s-o ducă la bun srrşit. A fost, spre ghinionul nosru, inexpicabil de grăbit. Dinr-o in­ gratituine legiimă şi ca să-i facem cunoscută ne­ mulţuirea noasră, ne srădum - experţi în conra-Creaţie - să-i deteriorm ziirea, să facem şi mai derizorie o operă compromisă .încă din strt. Poate mai înţelept şi mai elegant era să nu ne atngem de ea, s-o lăsăm aşa cum ese, să nu ne răzbunăm pe . ea penru incompetenţa Creatorului; cum însă acesta ne-a rnsis defectele sale, nu l-am putea raa cu menajamene. Faptul că, una peste alta, îl preferăm omenilor nu-l scueşte de creile noasre. Poae l-m conceput dor penru a .ne jusiica şi perpetua re­ voltele, ca _să le ofem un obiect demn de ele, ca să le ferim de moleşre şi degradre, învioîndu-le prin înremătorul abuz de saclegiu - replică la fscnaia şi rgumenele descurajrii. Cu Dumnezeu nu termini niciodaă. A-l ata de la egal la egl, ca e un duşmn .

-

90 stoie şi utopie

personl, este o insolenţă ce forică, smuleză, şi snt de pns acei pe cre-a ncetat să-i ite. Ce · şansă, n scmb, să-l poi nvinui, cu neobrăzae, de toate nenorocile nosre, să-l umileşi şi să-l insuli, ă nu-l slăbeşti o clipă, nici măcar în rugăciuni! Omul nu deine monopolul ranchiunii: şi Dum­ nezeu o cunoaşte· (stau mrturie mi multe cări sacre), căci singrătatea, cir şi absolută, nu te fereşe · nicidc um de ea. Că singurătatea nu-i cade bine nici măcr unui eu, asta nsenă, pe scrt: lu­ mea rebuie creată ca să avem pe cine ataca, pe cine hrţui şi ui . I� cînd lumea dispre, răîne - că eşi om, că eşi zeu - aceasă formă sublă de răzbu­ _ nre: rzbunrea conra noasră înşine, ocupaţie cap­ ivntă şi defel disructivă, căci dovedeşte că încă pcizm cu viaţa, că derm la ea tocmai prn canele la cre ne supunem. Osanalele nu sînt în raiia noasră. Deoporivă de impre (deş � n chip iferit), pncipil ivn şi principiul iabolic pot i cu uşurnă pricepute; îngeii nsă scapă înţelegeri noasre. Ir dacă nu putem să ni-i închipum nicicum, dacă ne descumpnesc imaginaţia, e penru c, spre deosebre de Dumnezeu, de Diavol şi de noi, dor ngeri - cnd nu snt exterinatori! - înloresc şi prosperă ră mboldul ranchiuni. Şi - dacă mi e nevoie să adaug - fră acela al linguşelii, de cre nim lul reblitor cre-i omul nu s-r putea lipsi. Ca să ne fa­ cem lucrarea, depindem de prerea semenilor noşri, le cerem, le cerşim omaiile, i prigonim fără milă pe

Osea rnchinei

91

cei cre ne judecă mai nuanţat sau dor echitabl şi, dacă ne-r sta în puteri, i-am obliga să facă apreciei exagerate, idicole, cu nuit deasupra capaciăţlor sau făpturilor noasre reale. Elogiul moderat echivaînd cu o nedreptate, obiectivitatea cu o sidre, reţinerea cu o nsultă, am vrea ca înreg universul să se gudre la piciorele noasre ! Ceea ce căutăm,' cerşim în pri­ virle celorlali este expresia servilă, adraţia os­ tentativă penru gestrile şi elucubraţiile noasre, mruria unui entuziasm ră rezerve, extazul în faţa nenului nosru. Moralist profitor, psiholog dublat de un prazit, linguşitorul ne cunoaşe slăbiciunea şi-o exploaează cu neruşinre. Sîntem corupţi nr-o ase­ menea măsră, ncît excesele, revrsrile de araie calculate şi flse le acceptm ca atre şi ră să roşm, căci zelul inciuni ne pre preferabil rechizitoriului ăceri. Infilrată în fiiologia, în viscerele noasre, lnguşeala ia fora glndelor, se combnă cu secreiile noasre şi le stimulează, s� aresează, în plus, senti­ mentelor celor mi josnice, deci celor i profunde şi mai naurale, srneşte n noi o euforie de joasă speţă la cre asistăm năuciţi; la fel de năucii urmim efec­ tele blmului, ncă şţ mai acute, căci ne atacă şi drun­ cnă înseşi emeliile fiinţei. Cum însă nimeni nu le poae săpa nepedepsit, replicăm fie lovind pe loc, ie acumund fiere, ceea ce înseană o ripostă clociă îndelung. Să· nu reacţionăm? Penru asta s-r mpune o metamorfoz�, o schmbre 'totală, şi nu dor a pornirilor, ci chir a organelor noasre. Asemenea

92 stoie şi utopie

racol neiid deloc inent, cedăm de bunăvoie asaltului linguşeii şi recunoaştem suveranitatea ranchiunei. A-i reprma nevoia de răzbunare însemnă să vrei suspendrea timpului, abolrea evenmentelor, în­ seană să vrei eliminrea răului şi, o dată cu el, a ăpurii. Dr ăpturea, sete de niicre consubstn­ ială . eului, este o nebunie pe . cre o învingem dor profiînd de-acele clipe cînd, sătui să ne . tot chinuim duşmanii, îi lăsm în voia destinului lor, îi lăsăm să ncezească şi să vegeteze, căci nu-i mai iubim sufi­ cient ca să ne nrjim să-i disrugem, să-i hăcum, să facem din ei obi�cul iseciilor noasre noctrne. Ne­ bunia revne însă o dată cu gustul penru aprenţe, această patimă a derizoiului cre ne leagă de exis­ ten.. ·chir redusă la inim, viaţa se răneşte in ea nsăşi, inde căre un plus de finţă, vrea să sporească ră ici un moiv, nr-un automatism dezonorant şi represibil. Şi purecul, şi. elefntul sînt isuii de o aceeaşi sete, cre m i puut spera că se v� singe la om; or, dimporivă, o vedem crescînd n intensitate pînă şi la bolnavii ncrabi. Capaciatea de renunţre consituie snrul crieriu l progresului spritual: r nu cînd lucrurile ne prăsesc, ci dor cînd noi le prăsim pe ele avem acces la nudiţatea lăunrică, la acea limită cînd nu ne mai lărăm acestei lui, nici nouă nşine, şi cînd victoria însemnă să reiuni, să te reragi senin, ră rerete şi mai les fră melncolie; căci melncolia, oricît de discrete şi imateriale i-r fi

isea rncinei

93

aprenţele, ţine ncă de resentiment: e visre impreg­ nată de aceală, nviie ravestită în apatie, rnchiună vaporoasă. Aîta vreme cît ne stăpîneşte, nu renunţm la niic, ne-mpotmolim în „eu" fră ca totuşi să ne desprindem de ceilali, la cre ne îndm cu-aît mai mult cu cît n-am_. izbutit să ne însrăinm sinele. n chir momentul cînd ne propunem să înîngem răzbunarea, o simţim în noi mai nerăbdătore ca oricînd, gata ·de atac. Jignirile ,,iertate" cer inr-o dată satisfac ţie, ne invadează ins�mniile şi - mai mult încă - visele, se preschimbă-n coşmre, ·se cufundă aît de aînc în abisele noasre, încît devin substanţa lor. Şi-atunci, de ce să mai jucm frsa sen­ timentelor nobile, să contăm pe aventura metaizică eri să sperăm n izbăvre? Să te răzbi, ie numai şi-n gînd, însemnă să nu mai atingi n veci absolutul. Da, -absoluul! Nu numai insultele „uiate" sau suporate n tăcere, dr şi cele la cre m răspuns ne rod, ne ma­ cnă, ne obsedează pînă la srrşitul vieţii, ir această obsesie, cre r rebui să ne descaliice n propriii ochi, din conră, ne latează, ne face bătăioşi. Cel mai mărunt aront, un cuvmt, o privre mai criică nu i le iertăm niciodaă ni semen n via:. Şi nu i le ierm, de fapt, nici după moarte. Imaginea cadavrului său ne linişteşte, desigr, şi ne mai îmbînzeşte; r, de îndaă ce această imagine păleşte ir în memoia noas­ ră figra celui viu o eclipsează şi-o înlocuieşte pe-a răposatului, vechile rnchiune ies irăşi l- ivelă, .

A

94 stoie şi utopie

ncep şi mi hai, cu tot aliul de ruşi şi ulnţe ce vor da cît imp vom mi i şi-a c-or minre r i veşnică de ne- ·r i dat să m nemuritori. De vreme �e tol ne răneşte, de ce nu ne-m re­ rage n scepicism, c�uîn� în el un leac enru rnile noasre? r i o amăgre n plus, căci lndoiala nu e decît ructul exasperrii şi resentinentelor, insru­ mentul, prcă, de cre jupuiul de viu se slujeşte pen­ ru a sufei şi a-i face şi pe ceilali să sufere. Demolm certituinile, dr nu n scrupul teoretic oi n joac_ă, ci n ia de-a le vedea eschivndu-se, precum şi n . doinţa ca nimeni să nu le ie stăpn, de vreme ce pe n?i ne ocolesc şi lu deţinem ici una Ce rept au cei­ lalţi asupra adevrului? in ce hotre nereaptă i - s-a devăluit ocai lor, cre snt mai prejos dect noi? S-au chinuit, au perecut' nopţi albe ca să-l merite? n mp ce noi ne speim căutndu-1 în van, alii se-nrup­ ă din el de prcă le era menit, de prcă cerul însuşi i-I hrăzise. Şi totuşi, n-ar putea i apnajul lor, iar penru a-i împiedica să l revendice, îi lămurim că-n clipa cînd cred că I�au alat stăpîn�sc de fapt o iciune. Ca să avem o conşină mpăcaă, ne place să vedem în fericrea lor nfumurare, rufie, ceea ce ne perite să-i hărţuim fră remuşcri şi, inocuîndu-le ndoielile noasre, să-i facem la fel de vulnerabili, de nefericiţi ca noi înşine. Scepicismul e sadismul su­ letelor rănie. Cu cît ne cunoaştem mai bine rnile, cu-aît ne pr mai inseprabile de coniia noasră d� neizbăviţi. A

A

•

Osea rnchinei

95

Mximul de detaşre la cre putem aspira r fi să ne meninem la jumătatea istanţei inre răzbunre şi ierre, înr-o agresivitate şi o măiniie la fel de moleşite şi de gole, sortite să se nileze na pe ala. Dr să ne lepădm de vechle noasre nrăvuri asa iu vom izbui iciodaă, ici dacă sla de noinşne r merge atît de deprte, încît m renunţa pe vecie să ocupăm un loc în ierrhia _fiinţelor. ·

V ECISL TOPEI

Oricre-r i meropola unde mă p � rtă întmpla­ rea, mă inunez că nu se pornesc n iece zi răzme­ iţe, măceluri, arocităi de abator, o babilonie de sr�it de lume. Cum ore, nr-un spaţiu aît de redus, pot răi laol �ă aîia oameni ră să se sişie unii pe alii, ră să se rască de morte? De fap, chir se urăsc, dr nu-s la înălţimea rii lor. Această medio­ critate, această nevonicie salvează societatea, îi ga­ rantează dăinuirea şi stabitatea Din mp n imp, se produce cîte-o zgudure de care instinctele noasre proită; apoi coninu� să ne pivim n ochi ca şi cm nu . s-r fi înmplat nimic, să convieţuim ră să ne sişiem prea la vedere. Toul reinră în norml, n cal-. mul ferocităţii, la fel de redutabil, n ulimă nstnţă, ca şi haosul cre-l înrerupsese. Dr şi mi mult mă inunez că, scietatea iind ce este, anumii indivizi s-au ostenit să conceapă alta, cu totul difeită. De unde poate izvoî aîta naivitate, ori aîta snteală? nrebrea e cît se poate de îndeptăiţă şi bnlă; curiozitatea ce m-a împins să i-o pun re, n schmb, scuza de-a nu i la fel de inocentă. .

-

A

Meisml utopiei

97

A

n căutre de noi sufernţe, şi chir în momentul cnd nu mai sperm să-mi iasă reuna n cale, mi-a venit ideea să atac iteratura utopică, să-i consult „ca­ podopeele", să mă părund de ele, să le saez. Spre mea.mea satisfacie, am găsit·nr-nsele cu ce să-mi asmp- setea de penitenă, pofta de .mortiicre. · să pereci cîteva luni recnd n reisă fantasmele nchi­ puind un viitor mai bun, o societate ,,ideală", să te hrneşti cu iizibilul - ce şnsă nesperată! Mă gră­ besc să adaug că aceasă literaură respingătore e plină de învăţinte şi că, cerceînd-o, nu-ţi pierzi timpll chir de pomn. De la bun nceput se isnge în ea rolul (fertil sau funest, cum preferaţi) pe cre-l jocă n genea evenienelor nu feicrea, ci ida de fericre, idee care expică de ce, vrsta de ier find coexensivă istoriei, toate epocile se-nrc să bată cm­ pii despre vrsta de aur. Punei un punct inal acestor divagaii: o stagnre totală r ra de îndată. Nu acţionăm dect sub fascnaia mposiblului: cu ale cu­ vinte, societatea incapabilă să zăislească o utopie şi să i se consace e ameninţată de scleroză şi ruină. Inţelepciunea, pe cre niic n-o poate fascina, recomndă feicrea pezenă, existenă; omul o refuă, ir acest euz face n el un l istoic, adică n ma­ tor de fericire · imanată. A

A

.

„n cuînd va veni srrşitul a toae cele; şi va i un nou cer şi un nou pnt", cin în Apocaipsă. Dai la o prte cerul, păsrai dor ,,noul pnt" - şi vei

98 Istoie şi utopie

deţne tina şi formula sisemelor utopice; poate, pen­ ru mai multă precizie, r rebui înlocuit „pănt" cu „cetate"; acesta nu-i însă decît un amănunt; ceea ce contează e perspeciva unei · noi Venri, febra unei aşteptri eseniale -- o a doua pogore eristică de­ radată, modernizaă, din cre se ivesc sistemele atît de ragi dezmoşteniţlor sortei. n adevăr, mizeria e marele reazem al utopistului, materia primă a operei sale, substnţa ce-i hrăneşte gîndrea, norocul obsesilor sle. In ipsa ei, r răne ără ocupaie; dar ea i dă de lucru, îl fascinează sau îl tulbură, după cum e srac sau bogat; pe de ltă prte, nici ea nu s-r putea ipsi de el: re cu-atît mai multă nevoie de acest teo­ reicin, de acest împăii t l viitorlui, cu cît ea nsăşi, visnd nencetat să se eiereze de propriul pre­ zent, nu i-r putea îndura viregia fră speranţa lui imn. Te îndoieşi cumva? Inseamnă că nu ai gustat n srăcia tolă. Dacă o vei cunoaşte, vei constata un lucru: cu cît eşti mai calic, cu-aît îţi cheltui timpul şi eneria ca să reformezi toate cele r n înd, dică ără rezultat. Nu ă gndesc numai la instituţii, creaii ale omenilor; pe-acestea, freşte, le vei osîndi pe loc şi fră rept de apel; mă ·îndesc însă şi la obiecte, la toate, oricît de nensemnate r i. Nepuînd să le accepi aşa cum sînt, ai vrea să le supui legii şi toanelor ale, să faci pe sema lor operă de legislator sau d� ti­ ran, i vrea să ntervii în viaţa elementelor, moi­ icndu-le năţişrea şi sructra. Aerl te riă: să ie lt aer! La fel şi piara Şi tot aşa nreul en vegel, .

.

A

.

A

-

,

Meismul utopiei 99

şi la fel omul. s� cobori, mi jos de temeile inţei, pînă la talpa haosului, ca să pui săpre pe el, ca să ţi-l faci cn! ţnd n-i un bn în buzunr, te vnzoleşi, bai cîmpii, visezi s-ajuni săpînul a tot şi a toate. Şi toul, cît mp d!ează fierbinţeala, îi aprine cu-adev'at, eşi gemnul lui Dunneeu, � nimeni nu-şi dă seama de asta, nici Dunezeu şi nici măcr tu nsui. Delrul srăciii - gloată de În­ fierbîntaţi ce vor o altă lqme ici, pe păînt, şi ră zăbavă - e născător de evenimente, ivor de istorie. Ei �nt cei ce inspiră utopiile şi penru ei sînt scrise. Dr utopie, să ne aducem aine, înseamnă .cinde. Şi :de r putea exista acele cetăţi pe cre răul nu le ainge, n cre munca e binecuvntată şi unde ni­ mei nu se eme de morte? Eşti condamnat, acolo, la o fericre ăcută din iile geomerice, in extaze re­ gulmentre, in ii de minunăţii. reţoase, aşa cum e obligatoriu în scenriul unei lui pefecte, al unei lui născocite. Cu o minuţie riibilă, Campnella ni-i descie pe Solrieni scuii de ,,gută, de reumatism, de guturai, de sciatică, de colici, de hidropizie, de latu­ lenţă" . . . Totul se găseşte n belşug în Ceatea soa­ relui „penru că iecare vrea să se _remrce în ceea ce face. Mai mrele peste fiecre· sector e nuit Rege . . Femei şi brbai, orgnizaţi în ecipe, se-nrec la rnuncă fră să calce poruncile regilor şi fră să se arate vreodată obosii, cum i s-r întîmpla oricruia (l in noi . Ei îşi privesc conducătorii ca pe nişte tăuci s a u frati mai mi". Vom regăsi aceleaşi plaiui în .

100 s�oie şi utopie

toate lucrrile genµlui, şi în special n aţe lui Cabet, Fourier sau Morris, lipsite - fră excepie - de sropul de oţet atît de necesar nei opere, literre sau de alt fel. C: să plăsmuieşi o adevrată utopie, ca să poi picta, cu convingere, tabloul societăii ideale, îţi re­ buie o doză de cndore, ba chir de nerozie, cre, shd prea la vedere, srşeşte prn a-i scoate n site pe cititori. Singurele utopi lizibile sînt falsele .utopi, acelea �re, scrise n joacă, n amuzament ori izn­ ropie, preigurează sau evocă Clătoile lui Guliver, bibie a omului deşteptat, chntesenţă de yiziuni ne-hi­ merice, utopie ipsiă de spernţă. rin srcasmele sale, Swift a emancipat un gen înr-o asemenea mă­ sură, încît l-a nimicit. E ore mai uşor� de confecţionat o utopie decît o apocaipsă? Şi una, şi celltă îşi au proprile prncipi şi poncife. rma, ale crei loci comune ăspund mi bine instinctelor noasre profunde, a dat naştere unei literaturi cu mlt mai bogate decît cea de-a doua. Nu-i este dat oricui să-şi pună nădejdea înr-o catasroă cosică şi nu oricine gustă linbajul şi modul în cre ne e nunţată. Dr cine-i deschis acestei idei şi o ape­ ciază. va citi, în Scripturi, cu perverse delicii, igi şi clişee ce vor face crieră la Patmos: . . . şi sorele se va întuneca, ir luna se va face roşie ca sngele şi stelele cerului vor cădea în ţnă. . . şi toate senile păntului se vor îngui . . . , şi toate se vor întînpla „

. • .

Mecismul utopiei

1O 1

mai înainte ca această generaie să piră." - Acest presentiment al exraordnrului, al unui eveniment capital, această aşteptre crucială se poate preface în iluzie,. ş i-atu.ci va fi sperana înr-un pradis pe pănt sau n altă prte; ori n anxietate, şi-aunci va i viziunea unui dezasru ideal, a unui caaclism ce in­ �p!ă o teamă voluptuoasă. „ . . .iar din gura lui ieşi o sabie ascuită, ca să lo­ vească noroadele. " - Cişee ale groazei, procedee iterre, desigur. In ele avea să lunece şi Sintul Ion atunci cînd a optat penru acea superbă vorbire în dodii, etalre de prăbuşri, preferabilă, în deinitiv, descrierilor ·de cetăţ� şi insule n cre o fericre mpr­ sonală te sufocă, în care „rmonia universlă" te încorsetează şi te zdrobeşte. Visrile utopiei s-au .realizat în cea· mai mre prte, dr înr-un sprit cu totul dferit de cel în cre fuseseră gndite; ceea ce penru utopie era perfecţiune, penru noi e cusr; hi­ merele ei sînt nenorocrile noasre. Tipul de societate imaginat de ea pe un ton liric ne-apre, pus în prac­ tică, insuportabiL Se poate judeca după rmătorea mosră din Clătoie n !cia•: „Două ii cinci sute de inere femei (modiste) lucrează înr-un atelier, unele aşezate, altele n piciore, şi aproape toate răguţe . . . Faptul că fiecre lucrătore execută o . aceeaşi operaţie dublează r:piditatea muncii, du­ cînd-o la perfecţiune. Cele mi elegante pruri apr, c u miile, în fiecre dimineaă, din îinile drăguţelor "

•

Voy11kt� cn

!cie

( 1842) e Eienne Caet N. t.)

1 02 Istoie şi utopie

lor creatoae . . . " - Asemenea elucubraii dovedesc debiitate ntală sau prost . gust Şi touşi, sub aspectl material al lucrilor, Cabet a avut o viziune exacă; nu s-a nşelat decît asupra esenţialului. Neştind nimic despre istanţa ce separă pe a i de a produce (nu existăm, în sensul plin l cuvîntului, decît n fra a ceea ce facem, n fra actelor noasre), el nu putea desluşi blestemul inerent oicărei forme de- muncă, rtizanală, indusrială sau de lt fel. Cel mai mult te meşte, la povesle utopice, ipsa de ler, de. nstnct psihologic. Personajele utopiei sînt nişte automate, nişte-ficţiuni sau simboli: nici unul nu are realitate, ici unul nu-şi depăşeşte condiţia de fantoşă, de idee pierdută înr-un univers lipsit de repere. înă şi copli devin acolo· de nerecunoscut. In „staul societr" l lui Fourier, ei sînt atît de neprihăniţi, că nu cunosc nici măcr ispita furişagului, nu r lua „un ml dnr-un copac". Dr un copil cre nu fră nu e copil. La ce bun să făreşi o societate de mrionete? Re­ comnd descrierea Flanstelui ca pe cel mi eicient vomitiv. Plasat la ntipodul unui La Rochefoucauld, născo­ citorul de utopii e un moraist ce nu vede .în om decît generozitate, abnegaţie, alruism. Flă v�gore, desă­ vrşiţi şi nuli, orbiţi de srălucrea Bnelui, lipsii de păcate şi vicii, aeii şi şterşi, neniiaţi defeţ în ale existenţei, n rt� de-a roşi de sne, de a-şi �nventa· noi ilinţe şi cne, ei ici nu blluiesc plăcerea e cre ne-o nspţă căderea semenilor noşri, înrirrea cu A

I

Mecismul utopiei

1 03

cre le dorm şi rmrm prăbuşira. Aceasă igu­ rre ·ca şi plăcerea ce-o însoţeşte . pot eventual să pro­ vnă inr-o cioitate superioră, ără niic iaboic. Cît imp o inţă se ridică, prosperă, îninează, nu şim cine este, căci ascensiunea îndeprtnd-o de sine nsăşi ea e lipsită de realitate, nu există. Şi tot aşa, nu te cuno.şti pe ine însuţi decît n clipa cnd începi să decazi, cînd nici o reuşită, la nivelul preocuprilor omeneşti, nu mai este · posibilă: nfîngere lucidă prin cre, nstăpnindu-te pe propria inţă, te smlgi n le­ trgia universlă. Ca să-i nţelegi.mai bine dcăderea, pe-a ta ori pe a altora, rebuie să cunoşti Răul şi, la ne­ voie, să te funzi în el: ci cim să-l i în aceste cetăi şi insule unde. este - in principiu şi in raţiuni de stat - exclus? Tenebrele sînt interzise acolo; numai luina e perisă. Nici urmă de dualism; utopia este de esenţă an.manheistă. Poivică nomaiei, difor­ mului, asimeriei, ea inde spre consolidrea omoge­ nului, a tipului, a repetiţţ�i şi dogmatismului. Viaţa e însă ruptură, erezie, ncălcre a normelor materiei. Ir omul, n raport cu viaţa, este erezie la părat, riumf. al inividualităţi, al capriciului, apriţie aberntă, ni­ mal schismatic pe cre societatea - sumă de monşi adoriţi - vrea să-l aducă pe rumul cel rept. Eretic prin excelenţă, monsru . deşteptat, omul, sin­ �l,urătate incrnată, violre a · orinii universale, se co111place n unicitatea sa, se izolează n privilegile lui ( ,neroase, plătind ·în drată orice _victorie asupra „se­ . ' l l ll " l l i l or' săi : cu cît se deosebeşte de ei, cu-atît va i

1 04 stoie şi utopie

i pmejios r şi i al, căci dor cu preul unor i in viaţă le ulbură celorlalţi hna şi îşi creează, în snul ceăii, un staut de nderabil. „Spernţele noasre în ce priveşte viitorul sp� iei ne se educ la ei punce npornte: aolra ne­ gităii nre naiuni, creşterea egliăii n cadrl aceluiaşi popor, n ine, pelecţionrea omului." , (Condorcet) �eocupată de descrierea cetăţilor e.e, istoria, cre consaă oriunde şi oricnd faimentul mai cund decît mpinrea spernţelor noasre, nu a aicat nici una n aceste previziuni. Penru cei in sirpea lui Tacit nu există Romă ide.ă. Izgonnd ira� onalul şi reprabilul, utopia se opune de asemei Tagediei, proism şi chintesenţă a istoiei. Inr-o cetate perfectă, oice colict r încea; vonţele r i acolo sugrumate, potoite sau aduse în chip raculos la acelaşi nuitor;· r domni acolo numai unitatea, fără ingre�entul. nmplii sau al conraicţiei. Utopia este un amestec de raionalism puerl ·şi de angeism seculrizat. Sntem necaţi în rău. Nu vreau să spun că toate actele noasre snt rele ră excepie; dr, cînd ni se nmplă să comitem unele bne, sufem, penru că ne conrazicem porle spontne: praci�aea ruiise reduce la n exerciu de penitenţă, la �cenicia ascezei. Inger chut preschmbat n deijrg, Satn, slujicr al Ceaţiuii, se sumeeşte-n faa Talui şi se aă a i, pe pn, mai e dect El şi i n lrgul -

A

A

.

Mecnismul utopiei

105

său; deprte de-a i un uzurpator, e donul nosru, suveran legim cre, dacă. universul �-r reduce la om, l-r birui pe Prealul. Să avem deci curajul de a ne recunoaşte adevăratul păstor. Mle religii nu s-au nşelat: ceea ce-i oferă Mra lui Buddha, Aman lui Zoroasru, Cel Viclean lui Isus. este pănul şi puterea lumeas� realităi ce de­ pind efeciv de rnul Tenebrelor. Aşa. ncît i-am face jocul, i-am i complici şi i-am ncununa lucrrea dacă am dori instaurrea unei noi rnduieli, utopie genera­ lizaă sau imperiu universal, căci i mult ca orice el vrea să-i im tovrăşi în păcat şi, sub inluena lui, să ne întorcem faţa de la luină, să uităm fericrea noasră ni. A

Incise mp de peste cinci ii de ni, porle ;aiului au fost redeschise, ne spune Sintul Ioan Gură de Aur, în clipa cnd Cristos îşi da sulrea in ură; a inrat aunci şi tlhrul, urmat de Adam, repariat în fine, şi de un ic numr de drepi ce ncezeau în iad aştepînd „ceasul lnturii�'. Totul ne face să credem că raiul este din nou zăvoît şi că multă vreme va răîne aşa. Nimeni nu poate să-i forţeze porle: cei cîţiva privileiaţi s-au baicadat, desir, năunru, după o metodă a crei eicienţă o putuseră consata pe pînt. Pradisul acesta pre să ie cel adVrat: la el ne gînm cînd ne cuprinde disperrea cea mai neară, în el am vrea să ne topim, s� ne pierdem. O pore subiă ne

106 stoie şi utopie

mpinge, ne .runcă n el: rem ore să recîşigăm, nr-o cipiă, tot ce-am pierdut dinru-ncepui, să re­ prăm nstantaneu reşela de a ne fi născut? Nic nu dezvluie mai bne sensul metaiic al dorului decît imposibilitatea lui de a coincide cu un moment nume n imp; de aceea, îşi cată alinre înr-un recut ndeprtat, imemoril, reracr veaclor şi pcă n­ erior devenirii. Boala ce-l chinuie · efect al unei rupi produse la nceputuri - îl împiedică să proiecteze vrsta de aur n vitor; n schimb, o concepe spontan pe-aceea din vecime, primordială; la aceea nvneşe, şi nu ·atît penru a huzuri, cît penru a se pierde-n ea, pen;u a-şi lepăda aici .povra conştiin­ _ ei. Se reîntorce la obrşia timpului penru a regăsi. a�olo raiul cel adevăra, cel pe cre-l reretă. Dmpo­ rivă, dorul din cre se naşte pradisul lumesc va i ipsit toci de dimensinea regretului: dor răsturnat, falsificat şi viciat, orienat căre viitor, obsedat de „progres", replică temporală, metamorfoză schimonosiă a praisului originr. n cele n urmă, această metamorfoză s-a săvrşit - prin· molipsire? prin .au­ tomatism? n fiecre din noi. Cu sau· ră voie, izăm pe viitor, facem din el un pnaceu ·şi, asi­ ilîndu-1 cu naşterea unui tµp absolut ifeit în chir interiorul timpului, îl considerăm a fi o du­ rată nepuizablă şi totuşi încheiată, o istoie atem­ por.ă. Conradicţie în ter_meni, inerenă speranţei nr-o · nouă înduială, înr-o victorie a insolubilului n sînul devenirii. Visul nosru înr-o lume mai bună l

-

.

-

Mecisml utopiei -

.

107

se bazează pe o imposibilitate teoretică. Ce-i de mi­

rre că este nevoie, spre a-l justiica, de paradoxuri

solide ? Atîta timp cît creştnismul mplinea spritele, uto­

pia nu le putea ispii� de îndată nsă ce crucea începu să decepţioneze-, utopia căută să le ia cu asalt şi să le A

stăpînească. ncercase ncă in vrei1ea Renaştri, dr . nu avea să reuşească decît cu două veacri mai riu,

înr-o epocă de superstiii „luminate'·' . \şa

e

născu

Viitorul, vizine a unei fericiri Ţevocabile, a unui pa­ radis dirijat, în cre nu e

lc penru nîiip lre, n cre

cea mai mică fantezie pre o erezie ori

.

provocre

..

A-l descrie însemnă a inra în amănunele inimai­

nabilului. Chir şi ideea unei �eăi ideale este un chin penru raiune, o încercre ce onorează inima dr des­

califică intelectul. (Cum s-a putut coboî un Platon

pînă-nr- acolo ? El este, era să uţt, srămoşul tuturor acestor rătăcri, reluate ·şi agravate de homas Morus,

citoul amăglor moderne.) A consrui o societate n

cre, conform unui protocol ioros„ faptele ne sînt ca­

talogate şi normate, n cre, dinr-o losteie mpinsă

Jînă la indecenţă, ni se scotoceşte în gîndple cele

mi ascunse nseamnă să ransferi caznele gheenei n

vrsta de aur, sau să creezi în tovrăşie cu diavolul o

instituţie filnropică. Solaieni, Utopieni, rmo­

îeni . . . - acese nume roaice mează cu desinul lor, co şmr ce ne aşteapă şi pe noi, de vreme ce si.­

guri ne-am ăcut din el n ideal.

108 stoie şi utopie

redicînd foloasele 'muncii, utopiile aveau să se conapună Geneze. Sub acest aspect, mai al�s, ele sînt expresia unei omeniri robite muncii, complă­ cndu-se, îndr, n rmle păcaului orignr, dinre cre cea mi gravă răîne obsesia randamentului. urtăm cu rufie şi ostentaţie stigmatele unei rase ce pune la mre preţ „sudorea runii", . ce-şi face n ea un blzon, ce se agită şi rudeşte exulnd ; de aici roaza pe cre ne-o inspră nouă, celor ainşi de bles­ tem, · alesul ce- refuză să rudească ori să exceleze nr-un domeniu sau altul. E capabil de acest refuz · penru cre obştea îl înierează - acela, dor, ce ai păsrează aintirea unei fericiri imemoriale. nsrănat prinre semeni săi, e. asemenea lor şi touşi, suleteşte, nu poate i de-al lor; n orice prte r privi lumea, el nu se simte de .ci ; totul îi pre uzrpare: pnă şi· f�pul de-a purta un nume . . . roiectele sale da�� greş, şi le porneşte ără să creadă în ele: îi pr simulacre de la cre�l abate imaginea exacă a unei alte lumi. Omul, odată izgonit din prais, ca s� şi-l scoată din . gînd şi ca să nu mai sufere, capătă-n schimb capacitatea de a vrea, de-a inde spre ăpture, de. a se runca în ea cu entuziasm, cu vrtuozitate. Ci toropiul, în detaşrea li, n apaia lui raculoasă, la ce să rudească, n ce să-şi facă un ţel? Nimic nu-l mbie să iasă n inferenţă. Şi totuşi, nici el nu scapă pe de-a-nregul blestemului comun: îl istoveşte un dor, ăcndu-1 să cheltuiscă mai mulă energie decît. noi toi, în toate isprăvle noasre. A

·•

Mecismul utopiei

109

"md Cristos frma că ,împrăţia lui Dunezeu' ' nu este nici „aici", nici „dincolo", ci înlăunrul nosru, el condana cu anticipaţie consruciile utopice, pen­ ru · cre orice ,împărăie" este inevitabil exteioră, fră nici un raport cu eul profund ori cu nturea noasră ndividuală� Dr ele ne-au mrcat înr-aît, încît izbăvrea ne-o aşteptăm din afră, ca fruct al conjuncturii sau al evoluţiei colecivităţilor. Astfel avea să apră Sensul istoriei, a cărui modă avea s-o elimine pe aceea a Progresului, fră să adauge nimic nou. Dr rebuia să runcăm la vechiti nu aît un concept, cît una din expresiile lui verbale, de cre se abuzase. In materie de ideologie, nu ne-am putea primeni prea uşor ără ajutorul sinonimelor. Sub felurite măşti, ideea perfecibiităţii a păruns în moravurle noasre: aderă la ea chir şi acela ce-o pun� sub semnul nrebii. Nimeni nu vrea să accep­ te că istoria se desfăşoară şi aîa to, ără o drecţie deternată, ără u� ţel. „Ea re un ţel, se îndreaptă spre el, în principiu l-a şi atins", pretind dorinţele şi docrinele noasre. Cu ct o . idee con.ne mai multe proisiuni imediate, cu atît re şanse de-a riufa. Incapabili să găse�scă „împră.a Donului" înlăun­ rul lor sau mai cuînd prea vicleni ca să vrea s-o caute-n ei, creştinii au situat-o n viitor ; au pervertit învăţătra li Isus cu scopul de a-i asigra reuşita. De a ltfel chiar Isus înreţine echivocul; pe de-o prte, tspunzînd insinulilor friseilor, propovăduieşte o l 1 1 1 pt răţi e i nterioară, atemporală, ir pe de alta le dă A

1 1 O stoie şi utopi� de nţeles discipoilor că nrea fiind apropiată vor i mrtori, ei şi „geneai� lor", la srşitul luii A

acesteia. nţelegnd că oamenii

r

acepta ·mrtiriul

penru o himeră, dr nu penru un adevăr, a rebuit să ină seaa de slăbiciunea lor. - Dacă lfel,

ş i-r

acionat

fi comprois lucrrea. Dar ceea ce era

la el concesi� sau tacică, sau pasiune . .

.

ri

la utop i ş i

va fi postulat �

'

pas nnte a fost făcut în ziua cînd oameni au înţeles că penru a se putea chinui mai bine uni pe alii e necesr să se adune, să se orgnizeze nr-o societate. D acă m da crezre utopilor, au euşit s-o facă dof pe jumătate; ele-şi -propun aşadr să-i ajute, să le ofere un caru adecvat exercirii unei fericri nterle, ceîndu-le totodată, n schimb, să re­ nunţe la liertae oi, dacă o păsrează, să se servească de ea dor ca să-şi srige bucuria n ijlocul sufernţe­ lor pe cre şi le provoacă din belşug. Acesta pare a fi sensul satnicei bunăvoinţe ce le-o rată utopile. n aceste condiţii, cum să nu concepi o utopie pe dos, o ichidre a inimului bine şi a răului imens inerente ordinii sociale, oricre r i ea? roiecul este ademe­ nitor, ispia irezistibilă. Cum lfel să pui capăt unui aît de vast nsmblu de monsruozităi? r i necesr, enru asta, ceva c�mprabil cu i�olvntul ivesl pe cre-l căutau lchiiştii, şi-a crui eic ac itate am putea s-o testm nu pe metle, ci pe instituţi. Aştep­ nd să i se găsească for mula, să remrcăm în reacăt că, în aspectele lor practice, lchimia şi utopia se Un mre

A

Mecismul utopiei

111

întîlnesc: urmnd, n domeii iferite, un vis de · rnsmutaţie îruit, dacă nu idenic, una abordează imposibilul din naură, cealltă din istorie. Dinr-un acelaşi viciu al spiritului, sau in aceeaşi speranţă, se _rage şi ideea pierei ilozofle, şi a cetăţi ideale. ·-

La fel cum o naţiune, penru a se detaşa de celelle, penru a le i şi zrobi sau pur şi simplu pen­ ru a dobndi un chip nmi l ei, re nevoie de o idee nesăbuită ca s-o clăuzească şi să-i ixeze · scopi ce�i depăşesc capaciăţile _reale, tot aşa o societate nu evo­ luează şi nu se afrrmă decît dacă i se propun ori i se impun ideali cu ·mult peste putele ei de-a le realia. Utopia îndeplineşte în viaţa colectivităilor funcţia pe cre o re ideea de isiune în viaţa poporelor. Ideo­ logiile sînt subproduse ale viziunilor mesinice sau utopice, un fel de expresie vulgară a lor. In sine, o ideologi� nu este nici bună, nici rea. Totul depinde de momentul cînd este adoptată. Co­ mnismul, de pildă, acţionează asupra unei naţiuni vi­ rile ca un stimulent; o împinge înainte şi îi nlesneşte expnsiunea; .în schimb, asupra unei naţiuni şovăiel­ nice, inluenţa lui r putea fi mai puţin fericită. Nici adev-at, ici fals, el răbeşte o serie de procese, şi nu n cauza lui, ci pn el şi�a dob�it Rusia puterea actuiă. r putea comuismul să joace acelaşi rol, odată nstlat în restl Europ�i? r putea i, acolo, principiu de reînnoire? Am vrea s-o put_em spera; oricum, înrebrea aceasta nu poate prii decît un rispuns indrect, rbirr, inspirat de nalogi de ordn '

1 12 stoie şi utopie

istoric. Gîndii-vă la efectele creşismului la în­ cepuile sale: a dat o lovită fală scietăiianice, a pralizat-o şi a licidat-o; în schimb, a fost o bine­ cuvînre penru brbri, crora le-a exacerbat in­ stinctele. Nici vorb� să regenereze o lume decrepiă: nu i-a regenerat dcît pe cei deja regeneai. La fel, co­ munismul va aduce, n iitoul apropiat, întuirea acelora, dor, ce snt deja întuii; dr nu le va puea aduce � spernţă concreă muribunzilor şi cu aît mai puin va izbui să nvie cadavre. După ce m denunţat ridicolul utopiei, să ne ocu­ păm de meritele ei, ir de vreme ce omeni primesc aît de bine ordine a socială, de-abia desluşindu-i răul mnent, să le urmm exemplul, să im prtaşi la inconşienţa lor. . Nu vom puea elogia ndeajuns utopiile penru a i denunţat ravagiile proprieăţi, esenţa ei monsruoasă, rgiile cărora le ese izvor. Mre sau ic, proprietrul este pătat, corupt în aîncul fnţei: corupţia lui îni­ nează cel mi nense�at obiect pe cre-l atinge ori şi-l nsuşeşte. Puneţi-i „avutul" în perîcol, despuiai-I l vei forţa la o rere a conşti­ de agoiseala lui inţei de cre-n mod normal nu e capabil. Ca să reca­ pete un cip omenesc, ca să-şi recîşige ,,suletul", va rebui să ajungă la sapă de len şi să-şi accepe fali­ mentl. Revoluia i va vei n ajutor. Rendu-i goli­ ciunea nru început, l iceşte în imiat şi l salvează n absolut, căci ea i izbăve şte, n chip -

Meisml utopiei

1 13

lăunic, de�igur, cir pe aceia n cre loveşte mai

ni

-

e cei avuţi; revoluia i cls, le ă ve­

chea sată şi-i readuce la valorile pe cre le-au

rădat. Dr nainte chir de a avea ijloacele ori pri­ lejul să-i lovescă,

a

nreine n ei o spă salutră: ·

le ulbură sonul, le hrlle şe coşmrele, ir coşmrul e începuul reii meaizice. Se dovedeşte uilă,

·a şadr, în calitate de agent isruciv; dar, ie şi ne­

fastă, un lucru i-r răscumpra orice vnă: dor ea

ne-nvaţă prin ce gen de terore se poate zruncina această lume de proprietri, cea mai cumplită

n lu­

le posibile. ice formă de poesine, putem s-o re­ petn

ră tă , derdează, njoseşte, îl srneşte e monsrul aţipit n fiecre n noi. Să dispui fie şi numi de-o mătură, să socoteşi un lucru, oricre,

rept bunul

ău nsenă

să pricipi la deradrea

generală. Ce îndrie să · descoperi că nu-ţi aprţine

nimic, ce revelaţie ! Te socoteai cel mi nenorocit

_ inre oameni şi iată că, deoată, surprins şi prcă ilu­

nat de srăcia· a, nu mai găseşti n ea motiv de su­ fefiţă, ci mporivă, unul de nrie. Ir tot ce-i

mai doreşi este să fi la fel de deposdat ca un sint ori ca un sintit.

'md smem siui de valorle raiionle, ne orien­

m neviabil spre ideoloia cre le neagă. Aceasta

seduce mai mult prin forţa de negaie decît prin.

formulele ei poziive. A dori rsrnrea ordiii so­ ciale însnă să aversei o cză mcată,

i mult

1 14 stoie şi utopie sau mi puţin, de teme comuniste. Asta e valabil azi

cum a fost ieri, cum o să ie şi îine. Totul se perece

ca şi cum, de la Renaştere ncoace, spiritele r i fo st arase la suprafaţă de lieralism, ir n profunzime de

comuism, cre� deprte de-a i un produs de crcum­

stnţă, un accident istoric, e moştenitorul sistemelor

utopice şi eneicirul unei ndelngate lucrli subte­

rne; i ni capriciu ori schismă, el avea să îmrace .

mai rziu cracterul unui destin şi-al unei dogme. n

momentul de faţă, conştiinţele nu se pot mnifesta decît prin două forme de revolă: comunistă şi nico­

munisă. Cum să nu observi nsă că nicomunismul e touna cu o crednţă vehementă, nfricoşată, torul comunismului?

n vii­

Cînd vin� sorocul biruinţei unei ideologii, totul

i

nlesneşte izomda, pînă şi duşmani declraţi; nici

polemica şi nici poiţia nu-i vor putea stăvili expn­

si1nea ori nrzia riuful; ea vrea şi poate să devnă

relitate-, să se înrupeze; dr cu cît e mi aproape de izomdă, cu atîta riscă să se vlăguiască; instaurată,_ se

va goli de conţinutul ei ideal, îşi va slei resursele, penru ca în cele

n

rmă, compromiîndu-şi spe­

rnţele de nre, să degenereze în pălăvrăgelă ori sperietore.

Ciera rezervată comuismului depnde de viteza

cu cre îşi va cheltui rezervele de utopie.

Aîa mp

cît nu şi le-a secăuit, va ispii, inevitabil, toate so­

cietăle ce nu-l vor i it pe pielea lor; înd �apoi

pe-lcuri, înannd.n alte pi, nvestit cu viruţi e

feismul utopii

1 15

cre nu le dene· nici o l� ideoloie, va Jace ncon­ jurul luii, subsituindu-se reliilor defuncte sau şovltore şi propund ese tot mullor mderne un absolut pe măsra nentului lor. Considerat n sine, comunismul apre rept sin­ ra realiate la cre mai putem adera, dacă păsrăm măcr o brumă de iluzie asupra vitorului: iaă de ce, în grade diferie, sntem cu toţi comuişi . . . Dr nu e oe o speculaţie sterilă să Judeci o docrină în afra nomaliilor nerene realizmii ei n practică? mul va spera mereu· n nstaurrea dreptăii; penru riumful ei va renunţa la libertate, ca mi apoi s-o regrete. Orice r nreprnde, faptele şi ndle sle stau sub senul eşecului, ce pre-a i nu puncul inal, ci punctul de pornire, coniţia şi cheia lor. Nu există formă socilă nouă în stre să păsreze avntajele celei vechi: o sumă aproximativ egală de neajunsuri se înlneşte în toate tipile de societate. Echlibru blestemat, stag­ · nre ră leac, de ce suferă deopoivă şi indivizii, Şi colecivităţile. Teoriile sînt ici neputncioase,.. fondul istoriei find impermeabil docrinelor cre-i e·xprimă aprenţa. Era creştnă a fost cu toul ltceva decît creşnismul; era comunis, la ndul ei, nu r puea să aintească de comunismul ca atare. Nu există eveni­ mente prn natura lor creşine, şi nici comuniste. Utopia este iluia ipostaziată; comunismul, mer­ g înd şi mai deprte, va i iluzie decretată, impusă: o sidare la aresa omniprezenţei răului, un opimism

1 1 6 Istoie şi utopie

obigatoiu.

Greu se va deprnde cu el acela cre,

de-aîtea experienţe şi suferinţe, răieşte n beia de­ cepiei şi cre, la fel ca autorul

Genezei,

refuză să

pună alăuri vrsa de ar şi deverea. Nu că i- r dispreui pe maniacii „proresului coninuu" şi efor­

urile lor de-a nrona repatea pe p nt; dr şie,

spre nefericirea lui, că aceasta e o imposibilitate ma- ·

erială, un nonsens rndios, singurul ideal despre

cre putem spune cu ceriudine că nu se va reliza

icioată şi conra c-uia natura şi scietatea pr să-şi

i mobilizat toate leile.

Aceste sişieri, aceste conlicte �u snt dor le

singuraticului. Cu„mai ică sau mi mre intensitate,

l� resimţim şi noi, ceilalţi: n-am · ajuns ore ·să dorm cu toţi niicirea societăii n c�e răim deşi cunoaş­

em bine decepţiile pe cre ni le rezervă aceea cre-i

va lua locul?

O răsturnre totală, chr şi inuilă, o re­ voluţie fră crenă - e tot ce se mi poate spera de la o epocă în ce imeni nu i re desulă cndore

penru a

i un revoluţionr adevrat. Atunci cnd,

cu­

prinşi de frenezia intelectului, ne runcm în aceea a haosului, reacţionăm ca un nebun cu intea-nreagă,

ca un nebun alat deasupra nebuniei sale ori ca un

dunezeu cre, înr-un acces de furie lucidă, s- r ho­

î să-şi icească opera o dată cu propria-i fiinţă.

· Visele noasre de viitor vor i, de-acum nainte, in­

seprabile de spimele noasre. Lieraura utopică, la

nceputurile ei, se rZvrătea împoriva Evului Mediu,

mporiva exageratei preţui pe cre acesta o răta

Mecisml utopiei

1-17

infernului şi a ustuli ău declrat penru viiunile de sfrrşit de lume. S-r spune că sistemele aît de iş­ itore ale unui Campnella sau Morus au fost concepute cu sinurul scop de a discredita halucna­ iile unei Sfine Hildegrda. Astăzi, reconciliai cu grozăvia, asistăm la o contaminre a utopiei de căre apocalipsă: „noul păînt" ce _ni se profeţeşte capătă tot mi mult îăţişrea unui nou infern . . Dr noi l aşteptăm, acest infern, ne facem cir o atoie n a-i răbi venirea. Cele două genuri, utopic şi apocaipic, ce ne păreau aît de diferite,_ se nrepărund acum, îşi împrumuă culorile, înd naştere unui l relea gen, perfect lcătit penru a ogndi soiul de ritae ce ne pîndţşte' şi creia-i vom spune touşi d, un da decent şi f-ă iluzii. Va fi felul nosru de-a fi impecabili în faţa fatlităţii.

VI VRSTA DE AR ·

I

,Zei, ce-au csa-n Oimp, mi nîi lit-au pe lume Nmu-nor oameni de ar, cu dh cumpătat şi cumnte, Ce au fost n..-o eme, cnd don este cer era Cronos. Netulbai de eo iji, riau semeni cu zei, Nu cnoşteau sufenţa.oi mda, şi nici băneţea Nu-i dobora, ci de-a pi cu zravene mi şi piciore Se veseleau n perecei, feii de o.ce mi. Moatea uşoră ca sonu-i pinea şi aveile toate Ei sApnau, căci pnul cel ronic dn propia-i rere ·Fucte dădea n belşug, paşnici riau şi n nă. . . /'

"

(Hesid, fnci şi zle •)

Acest tablou l vrstei de ar semănă bine cu acela al Edenului biblic . Şi unul, şi celălalt sînt cît se poate de convenionale_: realitatea nu

r

putea să ie

raaică. ricum, au meitul de a ixa imanea unei luni saice,

n cre identiatea se olndeşte nenceat

• Trdure de umiu T. Bea. (N. .)

Vsa

de ar 1 1 9

n sine, unde doneşte pezenul veşic, mp comun tutror viziunilor pradisiace, mp conceput în opo­ ziie cu nsişi ideea de mp. Ca si-1 poi magina şi dori, rebuie si urăşti devenirea, să-i simţi povra şi uria,

ă vrei cu orice peţ să-i scapi. E sngura dornţă

de cre mi este capablă o voinţi debilă, însetată de repaos, ner!bdătoe să dispră pe alte' limni. Dacă am fi îmbraţişat cu rup şi sulet prezenul veşnic, is­ toria nu· r mi i avut loc sau, n orice caz, nu r i fost sinonimă cu povra sau cu supliciul. Cînd ea ne apasi prea reu şi ne sriveşte, o laşitate cumpliti ne coropeşe fna: perspeciva de a ne aia i deprte prin veacuri capăti proporţle unui coşmr. Dulceaţa vrstei itologice ne ispiteşte atunci dreros sau, pac-m fost ciitori statornici ai lgice ne porti

n

Genezei, reverii no s­

toropeala preafericită a gridinii

inîi, . în timp ce spritul nosru i.vacă îngeii şi-ncercă să le părună isterul. Cu cît mai mult i caută îndul, cu-aît oboseala noasră îi naşte - nu fră nume folo s penru noi: ore nu datorită lor ne putem măsura gradul însrinrii de... lume, nepuinţa de a ne ntera ei? ricît de imaterili, oricît de rei r

i, sînt totuşi mai consistenţi decît noi, cre

i

cercetăm şi invocăm, umbre ori smulacre de um­ bre, carne vestejită, duh · spulberat. Şi ne gîndim la ei şi-i implorăm n toată niicnicia noasră, ca ·nişte fantome sufocate . Ni-i în natura lor nimic „cum­

p l it", cum pretinde o nume elegie; nu, cumplit e să .

-

120 stoie şi utopie

jungem să nu ne mai putem nţelege decît cu ei sau, cînd i credem la celăllt căpăt al luii, să-i vedem deodată îşnind n murgul sngelui nosru.

I

,zvorele vieii�', pe cre zeii, după spusa ace­ liaşi Hesiod, i le-au ascns, rometeu şi-a propus să ni le dezvăluie. Vinovat penru toate nenorocile noasre, nu era conştient de ce face, deşi se lea cu l�ciitatea lui. Cuvintele pe cre i le aribuie Escl snt exact conrril celor ciite aineauri n Mnci şi zile : „Altădată omeni vedeau, dr nu vedeau cum rebuie; ascultau, dr nu nţelegeau. . . Făptuiau, dr ră judecaă." Tonul e uşor de sesiza; de prisos ·s� ciăm mi deprte. Ceea ce i se reproşa era, nr-un cuvînt, că se cufundă în idila pr.orială şi îşi ur­ mează legile frii, nealterate de conşiinţă. Trezndu-i pe omeni la spri, desprţindu-i de aceste „ivore" de ce nainte se bucurau ără a căuta să le sondeze încile sau -sensul, rometeu nu le-a dus ficrea, ci blestemul şi chinurile itnismului. Conşiinţa? Se ipseau forte bine de ea; dr rometeu le-a impus-o, le-a vt-o pe t, ir ea a dclnşat în ei o rmă cre se prelungeşte în iecre din noi şi cre nu se va srşi decît o dată cu specia. Pe măsură ce impul merge nante, conşiinţa ne acapreză, ne subjugă şi ne smlge vieii; m vrea să evenim la acesa, r, pen•

•

Vma de ar 121

ru că nu putem, le căuăm_ pricină şi uneia şi celei­ lalte, apoi le cîntrim înţelesul şi premisele, ca să sşim, exasperaţi, prin a ne acuza pe noi nşine. Iată ce nu puuse prevedea acel funest ilnrop a crui amăgre îi e singura scuză, acel ispiitor ră voie, şrpe imprudent şi nechibzuit. Omeii ascultau ; ce nevoie aveau să nţeleagă ? El i-a sit s-o facă, lă­ sîndu-i n voia devenii, a istoriei; gonindu-i,, cu alte cuvinte, din prezentul veşnic. Vinovat sau nevnovat - ce importanţă mi re! - şi-a meriat pedeapsa. Cel dini fnatic al „şiinţei", un modem n cel mai răl înţeles al cuvînului, fnfronadele şi deru­ rle lui vestesc e-acelea ale mi multor docrinari n veacul recut: dor suferinţele lui ne consolează pen­ ru aîtea exravagnţe. Dacă cineva a înţeles, acela a fost vulurul, cre, ghicindu-ne viitorul, a vrut să ne cruţe de chinurle ce ne aşteptau. Dr primul impuls fusese dat: oameii prinseseră gust penru mnevrele sducătorului cre, modeîndu-i după chipul şi năi­ şrea sa, i-a învăţat şi pe ei să scotocească n dede­ suble vieii, n ciuda interdicţiei zelor. ndicreţle şi crimele cunoaşt�rii, curioziatea ucigaşă ce ne împiedică să ne rmonizăm cu lumea, toate pornesc de la el: idealiznd cu�oaşterea şi actul, n-a ruinat el ore totodată iinţa, ir o dată cu ina şnsa vrstei de aur? ncercle crora ne sortea, ră a i la fel de · crunte ca ale sale, aveau în schimb să dureze mai mult. „rormul" lui, coerent ca fataliaea, şi l-a realizat de nune şi. . . pe dos; tot ce ne-a preicat şi A

1 22 Istoie şi utopie mpus s-a întors punct cu punct conra lui, apoi cona noasră. Nmeni nu poate tulbura nepedepsit incon­ şienţa originră; cei cre, urîndu-i exemplul, au atentat la ea, i- au împrtăşit inexorabil desnul: sînt devoraţi şi ei, au pre, la ndu-le, de stnca şi 9e vul­ rul lor. Şi îl urăsc cu aît mai multă înverşunre, cu cît se urăsc pe ei înşişi n

el.

m

·

Trecerea la vrsta de rgint, poi la acea de bronz

şi de ier mrchează accenturea decăderii noasre, a ndeprtri de prezentul veşnic, l crui simulacru, dor, ni-l mai putem imagina, cu cre nu mi avem ronieră comună: aprţne alui univers, ne scapă şi e aît de diferit de noi, că nici nu reuşim să-i

bnm na­

tura. Nu-i cle să ni-l însuşim: ore l-am posedat cu-adevărat odinioră? Şi cum să-l stăpnim din nou, cînd nu-i putem reface, in nimic, icoana? Ne- a fost răpit pe vecie, ir dacă îl simţim aproape, uneori, e meritul lehitei şi atoniei mpinse la exrem; dr nu mai .e, atunci, decît propria-i cricatră, proie ·muabilului, devenre

8

apatică, încremeniă nr-o

zgrcenie atempor}ă, chrcită pe o clipă sterilă, pe o comoră ce o srăceşte, devenire specrală, golă şi totuşi încrca, căci este doldora de vid. Fina creia extazul i-a fost inerzis nu- şi po ate regăsi originle decît prin sting�rea vialităţii, prin absenţa oricări

Vma de ar

123

aribut, pn acea senzaie de fmit găunos, de genune devalorizaă, de spaţiu u plină inflaţie şi de durată rugătore şi nulă.

veşnicie adev rată, poiivă, ce se ninde dncolo de imp; exisă la, negativă, falsă, laă n­ coace de el: e chiar aceea în cre d o sp im, departe de izbăvre, în afara puterii unui ntuitor, şi care ne Exisă

o

eliberează de toate luîndu-ne totul. Universul find abolit, ne vlăguim la sp ec tacolu l propriilor noasre

aprenţe. S-a arofiat ore .orgnul ce ne îngăduia să ne percepem esenţa fiinţei? Să fim pe veci reduşi la umbra noas �ă? Toate bolile crn�i şi spiritului, luate laolaltă, n-r fi nic pe lîngă boala ce se rage

n

incapacitatea de a nra în rezonnţă cu prezenul veşnic sau de a-i fura - ca să ne îndulcm cu ea ­ măcr o pricic ă.

Eşuaţi fră drept de apel în veşnicia negativă, în

acest imp risipit ce nu se airmă decît ·nulîndu-se, esenţă redusă la un şr de isrugeri, sumă de ambi­ guităţi, pleiudine ce re neanl drept prllcipiu - răm şi murim ştim

cnd

n iecr� din clipele

sale, ' ră să

este, căci de_ fapt nu eistă nicicînd. Deşi

aît de efemer, ne leagă în asemenea măsură, încît, �a

să ne smulgem n snsoea lui, ne-r rebui nu dor

o răsturnre a deprinderlor, ci o leziune a spiriuli, o fisură a- eului, prin cre să putem nrezri indes­ ructibilul şi să jungem la el; de acest privilegiu au prte dor cîiva blestemai de sortă, ca recompensă penru a-şi fi �ccepat runa. Restul� cvasiotaitatea

.

124 Istoie şi utopie

oamenilor, deşi se ecunosc incapabili de asemenea sacriiciu, tot nu renunţă la căurea unui lt imp; n conră, o fac cu înrjire, însă cu ndul să-l. plaseze n lumea aceastţ, conform recomndărilor utopiei, cre ncercă să împace prezentul veşnic cu istoria, dulceaţa vrstei de ar cu mbiiile prometeice - sau, ca să recurgem la terinologia biblică, încercă să refacă Edenul cu ijloacele păcatului originr, rendu-i asfel noului Adam pivilegiile celui n ve­ chime. Nu înseană asta, ore, să încerci revizuirea Creaţiuni?

N

Ideea lui Vico de a imagina o „istorie ideală" şi de a-i rasa „ciclul etern" se regăseşte, apicaă la socie­ ate, în sistemele utopice, a cror prticulritate e voinţa de a rezolva, o dată penru todeauna, „ches­ iunea socială". De aici obsesia lor penru deiiv şi nerăbdrea de-a instaura praisul cît mai cnd, _n viitorul imeiat, soi de durată staţionră, de Posibil mobilizat, simulacru l prezentului veşnic. „Dacă vestesc, spune Fourier, cu aîta siguranţă rmoma ui­ versală ca forte apropiată, e penru că orgnizrea statului sociear nu cere mai mult de doi ni . . . " Mrturisire cum nu se poate mai naivă, dr cre ex­ primă totuşi o realitate profundă. Ore ne-am apuca de o cît de mruntă lucre ră conyingerea se�eă că

Vma de ar 125

absolutul depinde de noi, de idele şi fapele noasre, şi că-i putem asigura izbînda nr-un răsimp destul de scirt? Cine se' identiică pe de-a-nregul cu ceva se comporă ca şi cum r spera în instaurrea „rmoniei . universale" ori s-r considera promotorul ei. A ac­ . iona înseană să te îrădăcinezi î�r-un viitor apropiat� aît de apropiat că devine aproape tangibil, nseamnă să te simi consubstanil cu acesta. Altfel sta� lucrurile cu cei chinuiţi de demonul ainrii. „Ceea ce se poate . aîna cu folos se poate, cu şi mai mult folos, abandona", repeă ei împreună cu Epictet, deşi pasiunea lor penru aînre nu provine, ca la fi­ lozoful stoic, inr-un considerent moral, ci dinr-o spaimă aproape metoică şi nr-o slă prea inveteraă ca să lu capete aspectul unei autodiscipline sau al unui viciu. Pe înnte şi după,� pe zi şi mîne, la fel de inacceptabile, le-au proscris şi le-au dat deoprte, căci mai uşor le e să răiască în imaginaţie peste zece ii de ani decît să se complacă în imediat şi iminent. De-a lungul nlor, vor fi gîndit mai mult la impul în sine decît la tmpul obiectiv, la indefinit decît la efi� cienţă şi la srrşitul lumii decît la srrşitul unei zil� . Cum nu cunosc nici în durată şi nici în spaţiu mo­ mente sau locuri privilegiate, ei cad inr-un leşin înr-alul; ir cnd şi-aceasă nainre le est� interzisă, se opresc, privesc în toate prile, crutează orizonul: dar nu mai este orizont. . . Şi atunci i încercă nu a1neţeala, ci panica, o panică atît de intensă, că îi pa­ ra l izează şi îi împiedică să fugă. Aceşia snt excluşii, \

1 26 stoie şi utopie.

'

surgiuiii, cei coşi n fa impului, rupi de rimul ce pune gloatele n işcre, vicimele unei voinţe ne­ miate şi lucide cre se luptă cu ea nsăşi şi se scltă nencetat A vrea, n sensul plin l cuvînlui, nsen­ nă să nu ştii că vrei, să reuzi să te opreşi asupra fe­ nomenului voinţei. Omul de acţiune iu-şi cîntreşte ici impulsurle, ici mobilurile, ir rel�xele şi le cer­ cetează· şi mai puţin: i se supune fră să gîndească la ele şi ră să le stingherească. I ineeează nu acul n sine, ci scopul, intenţia acului; de asemei, l va preocupa oqiectul, ir nu mecanismul voinţei. Infrunnd lumea, caută în ea deinitivul sau speră să-l inroducă, pe dată sau peste_doi ani . A e mnifesa nseană a _ te lăsa orbit de-o formă orecre de perfeciune: pînă şi simpla mişcre conine un inreient utopic. Chir şi respiraia r fi un supliciu fră antirea sau pre­ simirea praisului, obiect suprem - şi totuşi in­ conşient - l dorinţelor noasre, esenţă neformulată a memoriei şi aşteptrii noasre. Incapabli să-l deslu­ şească în srfundul naturii lor şi prea grăbiţi ca să-l poată exrage n ea, modernii aveau să-l proiecteze n viitor; luzile lor snt rezumae n epiraful jurnalului saint-simonin, roducătoul : „Vrsta de aur, e cre o radiie orbă a siuat-o n recut, se găseşte n faţa noasră." Deci este important să-i grăbm venirea, s-o instaurăm penru vecie, conform unei escatologi născute nu din spaimă, ci din exaltre şi euforie, inr-o sete de fericire suspectă şi aproape morbidă. Revoluionrul crdea - şi toţi gnlim la fel n sfera '

A

. .

6

.

-Vsa de ar 127

activităţilor noasre - că răsturnrea pe cre-o pregăteşte va fi şi ultima: această idee de lim fiind obsesia oricrui om în. viaţă. Ne agitm penru că ne revine - credem noi - isiunea de a isprăvi istoria, de a-i pune un punct final, căci ea ne pre-a fi domeniul nosru, ca de alfel şi „adevrul", decis în ine să-şi părăsească aituinea rezervată, . spre a ni se dezvlui. Erorea va fi de prtea celorlalţi; dor noi vom.i nţeles tol. Cine nu luptă să-şi bruie semenii, apoi pe . Dunezeu, cine nu vrea să-i retuşeze opera, să-i corecteze imperfecţiunile, cine nu încercă şi nu crede că-i de datoia lui să încerce toate acestea - acela renunţă, fie din înţelepciune, fie din nepu­ tinţă, la propriul destin. rometeu a vrut să-l înreacă pe Zeus; deirgi improvizai, noi vrem să-l depăşm pe Dumnezeu, să-l ulim edificnd un p�adis su­ perior celi creat de el, să suprim ireprabilul şi, cu un cuvnt in jrgonul lui Prouhon, să „defatizm" lumea. In intenţia ei generală, utopia este un vis cosmogonic la scra istoiei. \

A

V

Nu se va putea ăi praisul aici, pe pnt, aîa timp cît oamenii vor i supuşi Păcatului; deci rebuie să ie scoşi, eiberaţi de sub puterea lui. Sistemele ce şi-au propus acest obiectiv ţin de un pelagiism mai mult sau mj puţn degizat. Se ştie că Pelagius (un

128 stoie şi utopie

celt, un naiv), nend . efectele păcatului onmr, tăgăduia reşelii lui Adam orice putere de-a îîuri posteriaea. rimul nosru srăbun a răit o- dramă srict personală, şi-a aras o dizgraie ce-l pivea dor pe el, ră să aibă saisfacia de a ne pricopsi cu trele şi nenorocle li. Născuţi bni şi iri, n-r exisa n noi nici urmă a unei prihnri originre. Cu reu se poate imagina o dcrină i generoa­ să şi mai falsă; este o erezie de ip utopic, fecundă prin nseşi excesele ei, prin absurdităi ce-aveau să facă o lungă crieră. Nu vreau să spun că autorii de utopii s-au insprat din ea în mod drect; dr nu se poate contesta„ că în gîndirea modernă exisă, opus augusinismului şi jnsenismului, un înreg crent pe­ lagian - încununat de cultul progresului şi de ideo­ logile revoluionre - după cre oamenii r forma o masă de aleşi vuli, eliberai de păcatul orignt, ce pot i modelai după �orinţă, prdestinaţi binelui, sus­ cepibli de toate perfecţiunle. Manifestul lui Robert wen ne promite un sistem capabl să creze „n nou spit şi o nouă voinţă penru tot neamul omenesc, şi asfel să-l facă pe iecre să devină, dinr-o nevoie re­ istibilă, conşient, raţional, cu o judecată şi o prtre sănătoasă". Pelaius, ca şi discipolj săi îndeprtaţi, pleacă de la o viziune înverşunat opiisă asupra natrii uma­ ne. Dr nu s-a dovedit defel că voinţa r i generosă ; ba cir e sigr că nu-i generoasă deloc - cea nouă, ca şi cea veche. Dor oameii cu o voinţă deficia

Vma de ar 1 29 sînt bui n mod naturl; celali ebie să-şi dea toaă slna ca să izbutească, ir dacă reuşesc e dor cu preul unor efori ce-i indispun. Cum răul este nse­ pabl de act, rezultă că fapele noasre se îndreaptă obligatoriu conra cuiva sau ceva; la igore, conra noasă nşine. nsă de obicei, subliez, nu em decît A

n dermeptul altuia. Nu aleşi, ci osînii - iată ce sntem, nr-o măsură sau alta. Vrei să consruiţi o · societate în cre oamenii să nu-şi mai facă rău unii altora? Nu-i lăsaţi să. inre în ea decît pe abulici. '

A

In concluzie, nu avem de ale s decît înre o voinţă bolnavă şi o voinţă rea; una generoasă, penru că e rănită, imobilizată, ineficientă; cealltă disructivă, aşdar acivă, amată de un principiu namic: e cir aceea ce înreţine febra devenrii şi naşte evenimen­ tele. Lipsiţi-l pe om de ea, acă mizai pe vrsta de aur! Sau ai putea, la fel de bine, ă-l despiai de pro­

pria fiină, a crei cheie constă în pornirea de a face rău, fără de cre nu ni-l putem închipui. Porivnic fe­ ricirii lui ca şi celei a semenilor, el acţionează ca şi cum r dori insaurrea u�ei societăţi ideale; dr dacă r reaiza-o, s-r sufoca în ea, neajunsurile îmbuibrii fiind incomprabil

ii mri decît ale izeriei. Omul

iubeşte tensiunea, işcrea perpetu�: căte ce să se îndrepte însă, în interiorul perfecţiunii? Este inapt penru prezenul veşnic; în plus, l -însp ntă mono­ tonia acesuia, punct vulnerabil al praisului sub du­ bla lui înfăţişre - religioasă şi utopică. Nu e ore istoria, în ultimă nstanţă, rezultatul ricii noasre de

1 30 stoie şi utopie piciseală, ce ne va face mereu să ndrăgim savorea şi noutaea dezasrului, să preferăm orice urgie în lo­ cul sagnrii? Obsesia ineditului este principiul ce ne sabotează întuirea. Ne ndreptăm spre infern n măsura . n cre ne deprtăm de viaţa vegetativă, a crei pasivitate r rebui să ie soluţia universală, răspunsul suprem la toate înrebările noasre; groaza e cre ne-o inspiă ne-a nsformat n această hordă de civizaţi, monşri atotşiutori ce ignoră esenţilul. Snt�m prea corupi şi prea nerădători penru a şi să ne plictisim pe îndelete, să respirăm şi niic mai mult, să suportăm cu deitate nedreptatea de a i, să · reuzăm aşteprea, jugul speranţei, să căutăm o cle de mijlc înre cadavru şi dh. Nendoielnic, nmic nu ne va reconcilia cu plicisul. Ca să-i fim mai puin refractri, r rebui, cu ajutorul cerului, să cunoaştem o plenituine ră evenimente, voluptatea clipei ne­ schimbătore, deliciile identităii. Dr un asemenea hr e aît de porivnic natii noasre, încît snem mi fericiţi să nu pogore pese noi. Robii diversităii, ex­ ragem. din ea acea sumă constantă de deziluzii şi de coicte aît de ncesră nsnctel�r noasre. Elierai de griji şi de orice oprelişi,

m

i abndonai nouă

nşine: eia ce ne-r cupnde aunci ne-r face de

ii

de ori · i răi decît ne face servitutea. E un aspect al dcădeiinosre ce le-a scăpat anrişlor,

liin

şrul pelagienilor; totuşi, faţă de predeces�rii lor, aceştia au avut meriul de a respinge - prin cultul

Vma de ar 1 3 1 nchinat iertăii_- toate ceăle, ncepnd cu cele „ideale", şi de- a le nloci cu un nou soi de mere, mi slucite şi mi improbabile decît cele vci. Dacă nrhişii s-au răvrăit conra saului şi i-au cerut abolrea, au făcut-o penru că-l considerau un

obsacol n c alea exerciii unei voinţe fncirmente bune; or, tocmi penru că e ea şi-a ăcut ap iia saul; în· lipsa lui, ea s-r anci n au r! ici o

renere. icum, ideea de-a imici oice autoiate rne pnre cele mai adrabile

n cîe

s-au ma­

ginat vredaă. Şi n-m puea reea ndeajns că sr­ pea celor ce voiau s-o ealieze s-a sns. Dr poate că rebuiau să dispă, să păsească n veac ca l nosru, aît de zelos să le ifirme teorile şi previziunile. Ei vesteau era individului - ir individul este pe ducă; eclipsa satului - ir staul n-a fost nicidată i pu­ teric şi mai apăsăto_; era egalităii - şi era terorii a venit. Toate decad văznd cu ochii. Comprate cu le lor, pnă şi atentatele noasre nu mai sînt ce erau odată: puţinele cre, rreori şi prcă în silă, se iai

coit nu mai au ac el fundal de absolut ce le nnobila pe ale lor, executate cu-aîta migală şi viruozitate ! Azi nu se mai găseşte nimeni să pună umrul, prin acţiuni eroriste, la insaurrea „rmoniei uiversale", ficţiune capitală de la cre nu mai_ aşteptăm nimic . . . De alfel, ce-am �i putea spera de la ea, ajunşi la acest capăt al evului de ier? Senimenul predonnt este acum deziluzia, sumă a viselor noasre alterate.

132 Istoie şi utopie Ir dacă ne ipseşte pnă şi esrsa de a crede n vrtule disrugerii, e penru că, anrhişi dezafecai, i-am nţeles rgenţa şi inutilitatea.

I

Suferinţa, la nceputurle ei, speră în venrea vr­ stei de aur aici, pe păînt, îşi caută n ea un eazem, nr-un fel se xează

n

ea; dr pe măsură ce se

nceşe, suferinţa i norce spatele, preocupîndu-se numai de sine nsăşi. Din complice a sistemelor uto­ pice, iat-o că devine adversra lor, desluşind n ele un pericol de morte penru dăinuirea proprilor chnuri, al cror frmec tocmai l-a descoperit. La fel ca perso­ najul

Subternei •,

ea va pleda penru haos, se va ri­

dica împoriva raiunii, împoriva lui „doi ori doi fac paru", mporiva „platului de cristal", replică a Fa­ lansterului. Cel cre-a cunoscut infernul„ nenorocrea planifi­ cată, i va regăsi cumplia iagne simerică n cetaea ideală, fericire uiversală pe cre o respinge oricine a suferit enorm: oslitatea lui Dostoievsi faţă de ea a mers pnă la intoleranţă. Cu anii, el avea să se defi­ nească in ce în ce mai mlt în opoziie cu ideile fou­ ierise le nereii sle; nepuîndu-şi ierta vna de a le

i îmbrăţişat cîndva,

s-a răzbunat pe eroii săi, crica-

• neni dn subteă de Dostoievski. N. t)

Vma de ar 1 33 turi. . . supraumne ale iluiilor sale ni. Ceea ce de­ testa în ei erau vecile lui rătăciri, �oncesiile ăcute utopiei; mule din temele ei aveau să-l obsedeze totuşi; cînd, împreună cu mrele nchizitor, împrte omenrea nr-o urmă fericită şi o

�oriate răvăşită,

clarvăzătore, ce ia pe umerii ei destinele celorlalţi, sau cînd, cu Pior Verhovensi, vrea să facă din Sta­ vroghin şeful spiritul

l cetăii viitore, un suvern

ponf revoluţionr şi ateu, nu se inspiră ore din „preoţmea" pe cre saint-simonienii o puneau deasu­

pra „producătorilor" sau din proiectul lui Efnn de a-l unge papă al noii religii pe nsuşi Saint-Simon? Dostoievsi apropie catolicismul de „socilism" şi chir le identfică, dinr- o perspectivă ce tine de me­ todă şi de deir, mestc enamente slav. In raport cu Occidentul, n Rusia totl e i sus cu o reaptă: cep­ ticismul devine acolo nihiism, ipoteza dogmă, ideea icoană. Şigaliov nu debiează mi puine enorităi decît Caet; o face însă cu o nverşunre ce nu-i de găsit la modelul său rancez . „Voi nu mai aveţi obse� sii, dor noi mai avem'.', P! să le spună ruşii occi­

dentalilor p�in intermediul lui Dostoievski, obsedatul prin excelenţă, robit, ca Joate personajele sale, unui singr vis : acela · al vrstei de aur, ră de cre, ne asi­ gră el , „poporele nu vor să răiască şi ici măcr nu pot muri". Nu-i doreşte relizrea în istorie; dimpo­ rivă, se teme de veirea ei, dr ră să reacă de pr­ tea „reacinii", căci atacă „progresul" nu n numele orinii , ci l capriciului, al repului la capriciu. După

·

134 Istoie şi utopie ce a respins pradisul vitor, îl va

salva ore pe

celălalt, pe cel vechi, imemorial? Dostoievski va face

n el

subiectul unui vis pe cre-l va aribui succesiv

lui Savroghin, lui Versilov şi „omului ridicol". '

„In muzeul din Dresda există un tablou al , lui · Claude Loran cre în catalog figrează sub titlur

A�is şi Galatea . . . Acesa era tabloul pe cre l-m văzut în vis, dr totuşi nu ca un tablou, ci ca o reali­ ate. Se ăcea că există, la fel ca în tablou, un colţ din rhipelagul recesc, şi eu, pre-se, mă întorsesem cu rei iide ni n rm. _alri lbasre şi nietore, iisule şi sînci, mri nloritore; în deprre o pri­ veişte încnătre, cherea sorelui cre apune . . . ici- era leagnul omenii. . . Omeni se rez�au şi . adormeau fericii şi nevinovai; pădurile răsunau de cncele lor vesele; prissul forţelor lor abndente se

ev-sa n ·ragose, n bucie niv. Şi eu l smem, n mp ce ice�nem vitorl nem-iit cre·

i

aştepa şi pe cre ici · nu-l bănuiau, şi nima nea se iora la acese ndri." (Demoii•) Versilov, la ndul lui, va .. visa acelaşi vis ca Sta­ vrogn, cu _ ferenţa totuşi că sorele ce· apune nu-i mai apre, dinr-o dată, ca un soe al nceputului, ci al srrşiului „umniăii europene".

A

n Adolescentul,

consatăm, acest ablou se ntunecă nru cîva; se va .

nuneca de-a binelea n

.

Visul ni om iicol. Vrsa

de aur şi clişeele ei snt prezenate aici cu ml mulă • Traduere de Min reda şi N. Gne.

(N. t)

'

Vsa de ar 1 35 precizie şi pasiune decît n cele două vise precedente: o viziune de Claude Lorain comentată .de un Hesiod srmat Sntem pe cel pănt „dinainte ca el să i fost

ntinat de păcatul originar". Oamenii- riau pe atunci „nr-un fel de fervoare a iubrii, unţversală şi reci­ procă", avea� copi , dr fră să cunoască rivialitatea voluptăţii şi naşterii, rătăceau prin pădri cînînd im­ nri şi, cuundai nr-un extaz ncrmat, nu şiau ce e pizma, înia, bolile · etc . Toate acestea rîn deo­ camdată convenţionale. D�n fericre penru noi, feri­ crea lor, cre prea eernă, avea să se rate railă supusă ncercilor : „omul ridicol" sosi pinre ei şi-i perverti pe toţi. O dată cu apriţia răului clişeele dis­ pr, tabloul

se

însuleţeşţe. - „Ca o richină izera­

bilă, ca un atom de ciumă cre ifectează state nregi, tot aşa ai infectat şi eu tot acest păînt fericit, ipsit pînă la mine de păcate. Au nceput să intă şi le-a plăcut inciuna şi au cunoscut rumuseţea inciuii. Poae că asta a nceput nevinovat, ca o gluă, ca o co­ chetrie, ca un joc l iubrii, poate înr-adevr ca un atom, dr acest atom l minciuni a păruns în inle · lor şi le-a plăcut. Apoi a aprut senzualiatea, senzua­ litatea a generat gelozia, gelozia cruzimea . . . O, nu ştiu, nu ţin nte, dar repede, forte repede a îşnit primul snge : ei s-au rat şi s- au înrozit şi au în­ ceput să se despartă, să ·s e izoleze. Au apărut uniuni,

iar de data aceasta nreptate unele mporiva altora. A u început nvinuirile, reproşrile. Au 'cunoscut r u ş i nea şi au riicat-o la rng de vrtue. S-a născut

I

1 36 stoie şi utopie

noiunea de onore şi fiecre uiune şi-a nălţat steagul ei. Au nceput să cinuiască animalele şi ani­ malele s-au reras în pădi şi le-au devenit duşmni. A început lupta penru sepre, penru izolre, penru

individuaitate, penru l meu şi l ău. Au început să vorbească n limbi diferite. Au cunoscut risteţea şi risteţea le-a p�ăcut, doreau suferinţă şi spuneau că

Adevrul se obine dor prin suferinţă. Aunci a aprut şiinţa ei. înd au devenit răi, au început să vorbească despre raernitae şi umanism şi au înţeles ideile astea. �md au devenit criinai au inventat justiia şi şi-au pr�scris codui înrei, ir penru aprrea codf.or . au înălţat ghilotina. Abia dacă-şi mai ainteau de ceea ce au pierdut, nici nu voiau să creadă că au fost vreodată nevinovaţi şi fericiţi.

îdeau chir de posibiitatea fostei lor fericri şi spu­ neau că e o iluzie." (Jn.ul nui sciitor •) Dr urma să ie şi mi rău: aveau să descopere că i presus de viaţă stă conşina vieii, ir cnoaşerea ,Jelor fericrii" e i presus de fericre. Din clipa aceea au fost pierdui; desprindu-i de ei nşişi prin lu­

rea diavoleacă a şiinţei, runcndu-i n prezentul veşnic în istorie, nu reeditase „omul ridicol" , pe so­ coteala lor, erorile şi nebuiile lui rometeu? Odată crima săvrşită, iată-l acum că predică,

mpins de remuşci, o cruciaă penru recµcerrea lu­ mii fericite pe cre tocmai a runat-o. Se ngajeză în a�eastă luptă, însă nu crede cu adevrat în ea. Nici • Traduere de Leonida Tedorescu.

N. t)

Vsa de ar 1 37 •

autorul, de alfel, aceasta - cel puin este impresia noasă: după ce a respins soluile Viitoruli, nu se întorce la� obsesia lui preferată, la fericirea imemo­ rială, decît spe a-i desluşi inc onsistenţa şi reitatea. Consternat de descoperirea sa, va nceca să-i ate­

nueze efectele, să-şi reînsuleţească iluziile, să sal­

veze, măcr ca idee, visul său cel mai scmp. Nu va izbui, o şie ca şi noi, ir concluzia ce i-o putem �ri­

bui - ră să-i denarăm llrea aproape deloc - e

dubla imposibiitate a paisului. A

In est, nu-i ore grăitor că, penru a de scrie pei-

sajul idlic

n cele rei versini le visului,

a recrs la

Claude orrain, ale cărui farmece sropoase le gusta

la fel ca şi Nietzsche? (Ce hăi insondabile se c ască A

sub o preferin. aît de derutantă? ! ) Insă, de cum e

vorba să descrie dezagregrea fericirii originae, de­ corul şi verijele căderii, Dostoievski nu mi mpru­

mută de la nimeni, îşi ală inspraia

n

sine însuşi,

respinge orice sugestie srăină; de fapt nici nu ai imaginează şi nici nu visează, ci

vede.

Şi în srşit se

regăseşte n elementul săQ, n miezul vrstei de ir, de dragul c eia înrunase „palatul de cristal" şi jertise Edenul.

II

De vreme ce o voce aît de autoizată ne-a desluşit i nconsi stenţa vechii vrste de ar şi nuitatea celei

-

1 3 8 stoie şi utopie

viitore, va ebui să ragem cuveniele nvăţinte şi să nu ne mi lăsăm amăgii de basmele lui Hesiod sau rometeu şi cu aît mai puţn de sinteza ·pe cre-au ncercat- o utopiile. Armonia, universlă sau nu, n-a exisat şi nu va exisa niciodată. Cît despre jusiţie; ca s-o credem posibilă ori pur şi simplu ca să ne-o ima­ inăm, r rebui să eneiciem de rl unei orbi i­ raculoase, de o favore neobişnuită, de-.un hr divin cumulat cu un hr �abolic, să contăm, în fră de asta, pean efort de generozitate

n prea cerlui şi a

infernului, efort, la drept vorbind, mai mult decît im­ probabil. După mrtria lui Karl Brh, nu

m

putea

„păsra nici mă�f o bore de viaţă dacă în aîncul nosru n-r exista o certituine : Dunezeu este drept" . - Snt totuşi inşi cae răiesc . fră a cunoaşte această certitudine şi fră s-o fi cunoscut. vreodată. Cre e taina lor şiWrin ce mra�ol, ştiind ceea ce ştiu, mai respiră?

·

Oricît de brutl ne-am reprima nostlgia, nu-i is­ rugem pe de-a-nregul obiectul: visele supravieuiesc rezilor Şi nalizelor noa�re. Degeaba înceăm să

credem n reitatea geogrică oi în diversele repre­

zenti le praislui - el tot rne n noi ca n at

funmenal, ca o mensiune a euli nosru orignr ; acolo va rebui să-l descoperim. înd ajungem la el, ni s� deschide acea slavă pe cre teologi� o numesc

esenilă;

dr nu Dunezeu ne stă dinainte, ci pre.

zentul veşnic, smls devenrii şi veşniciei nseşi. . . Ce ·ai contează, din clipa aceea, istoria! Ea ese nu

Vma de ar 1 39 sălaşul frinţei, ci absena ei, negrea oricărui lucru, ruptura celui viu de el însuşi: nefiind din ace�aşi plămadă cu istoia, ne e silă să mai fm prtaşi la zvrcolrile ei. N-re· decît să ne srivească - ne va lovi dor aprenţele şi mdăria,

rmşiţele de mp pe

cre ncă le îm după noi, simboluri ale eşecului, stigmate ale neizbăvri. Leacul penru olile noasre va rebui să-l căuăm în ·noi, în principiul atemporl al natrii noasre. Dacă realitatea unui asemenea principiu r fi demonsrată, dovediă, m i pierdui ră scăpre. Ce demonsraie,

ce dovaă r putea totuşi să cnrească mi mult decît

convngerea lăunrică, pasionată că o prte

n

noi

scapă duratei, decît rumperea acelor clipe cînd Du�ezeu devine de pisos n faţa unei lumini îşnite deodaă la itele fii�ţei noase, eatiune ce ne runcă aînc n noi înşne, curemrre dincolo de ivers? Nu mai exist! recut şi nici viitor; veacle se desram, materia aică, enebrele s-au risipi; mortea pre ridicolă, cum ridicolă pre şi viaa. Ir ac easă curemurre, chir dacă n-m ncerc a-o dect o singură dată, r i de-ajuns ca să ne-mpace cu ui­ linţa şi izeria noasră, iind desigr r�splata penru cîe

m

ndurat. Este ca şi cum impul,

tot, s-r pogoî

peste noi o ulimă oră, nainte de-a dispre a . . . E de pisos, după aceea, să te întorci spre vechiul pradis

ori să lergi spre cel viitor: unul este inaccesibil,

celăllt relizabj. Contează, în schimb, să inte­

ri orizm

nostalgia

sau

aşteptrea -

inevitabl

1 40

Istoie şi utopie

nemplinite cînd se nreaptă spre exterior -, să le si­ lim să descopere ori să creeze în noi fericirea de care ni-e dor sau în cre sperăm. Nu există alt pradis decît cel din srfundul iinţei noasre, ca î�r-un eu al eului; dr penru a-l găsi acolo, mai trebuie să fi cureierat totalitatea pradisulor, revolute şi posibile, să le i iu­ bit şi uît cu orbirea fanatismului, să le fi cercetat şi re spins mai apoi cu competenţa decepţiei . S e va spune cumva că înlocuim o fantomă cu alta, că prezenul veşnic la care visăm nu-i mai de soi decît basmele vrstei de aur şi că eul originr, temei al spe­ ranţelor noastre , ne duce cu gndul la vid şi de fapt A

nici nu-i altceva? fie ! Insă · un vid ce-şi rey rsă pre aplinul nu conine ore mi multă realiate decît istoria, în tot cuprinsul ei?

ADDEilA

CONSTANTIN. NOICA ĂSPNS

L I

PREN DPĂRTAT

Acm douăzeci de ani, cînd plecai spre Parisul n care nu sperai să zăboveşti pînă la melncolie, îmi scriai: „Mă simt un primitiv ce nu mai poate răi decît în seră." Iţi citesc seri.. soarea de acum, n RF- această nobilă şi mară scrisoa­ re, sortită să ncînte şi pe alţii decît pe noi, cei la care te-ai gîndit o clipă . scriind-o · - şi mă înreb : unde mai este pri­ mitivul? Nouă, sciţi cum sîntem şi mai departe, nu nmai vesîmtul presigios al limbii frnceze, e cre ştii să-l porţi atît de bine, ne apare ca impresionnt, dr şi rafnarea iinţei tale aînci, înă la a ainge acel stadiu al cărui secret umai Frnţa îl deţine: reapta de morlist. m să condamnăm aşa ceva şi cm să te socotim n „renegat"? Nu i se pot face ifidelităţi cu Frnţa şi spiritul frncez, o ştii bine. Dr undeva ne ntrebăm dacă nu ai ales să ii - un simplu „poet celt de limbă latină". Vezi, s-a întîmplat ceva în aceşti douăzeci. de i de cnd ai ales să nu mai scrii n limba ţării tale: a trecut peste limba aceasta fiorul morţii. „Nous aures peuples nous savons mintenn t que nous sommes motels. " Nu e defel ce-ţi închipui tu în primul moment, războiul, cu conse­ cinţele lui. E cu totul altceva� mult peste istoria imediată, n risc pe care nu l-a mai nîit nemul nostru niciodată şi pe măsra căruia nu este: e trecerea aceasta grndioasă, cre stă să se înmple n lume, de la societăi de tip agrr la o lne de -

1 4 Addena lt tip. Ştii bine n ce măsră m fost şi sntem o scietate de ip agrr, după cum ştii că aproae tot ce e reuşită culrală, .la noi, ţine de culra de tip folcloric. Un ·p as ncă - să spunem, protenele sintetice - şi s-a terinat cu civilizaţia de tip sătesc n lme; s-a terminat cu saul care,, de la geţi ncoace, e singurul lucru ce m ştiut să-l propunem lumii. O, snt probabil lucrri airabile ce se pregătesc pe lme: se va terna cu ariculra aceasta care, de cîteva mii de ni, piaptănă şi perie i clp ridicol natura;· nni­ tatea, cre pnă ieri se seria să ştie că ar putea rece de cnci sau şase mlirde, va ajunge lesne la îteva zeci; oraşele sau aşezările de tip orăşenesc se vor ntnde oriît, lăsnd nsă nara să redevină naură, astfel ă nre un Paris imes şi un Rouen r_i aş va i probabil junglă; iar omul va recăpăta . contactl bun, elementr, cu lmea bunlui Dnezeu, tomai n ceasul cnd va fi devenit mai anc, adică mai rti­ icial, om. Sînt lucrri amirabile ce stau să vină; dr vlo'rile româneşi de pmă acm vor pieri. Peste o sută de ai, nr-o Eropă desir unită, se vor alege n chip fresc opt sau zc� idiomuri în care să se vor­ bească, ir lilba aceasta a noasră, cu prea trzil ei, nu va i prnre ele. Limba olndeză va supravieţui poate, dr a noasră nu: pentru n sinr poet mre, lmbile nu supra­ vieţuiesc. Dacă n rmătorii cncizeci de ani_ nu se va nmpla ceva nebnesc n culra noasră, cre să nvadeze lnea aşa cm a făcut-o literara rusă la s'rşitul veacului recut, vreau să spun dacă „spiritl obiectiv", care · e limba noastră, nu-şi va găsi, sub xietatea morţii timpurii, expresia lui mai ancă şi mai neaşteptată, aşa cm tot ce e anc şi neaşteptat n lme s-a iscat din sentimentul omului că e iinţă pieritore, atunci vom fi rcut degeaba prin istorie. nţelegi .tot ce e fecund şi pozitiv în curemrul acesta l celui prea devreme lovit? Tu, cre ai nrăgit toate felu·

A

.

RJps l unui pieten ndepat 1 45

rle de moarte, de la mortea frustă a sinucigaşli pnă la mortea subtilă a cultrlor, nu simţi tot ce ierzi, ds­ prinzndu-te de o lmbă n care pulsează nenîierea ultmă, spre a-ţi trna neliiştea n tiparele unei limbi splenid mpăcate, sortită să supravieiască în „clase", clasică? Cum oi vnde privilegil acesta, al agoiei, n scmbul soleităţii expresiei? Cn oţi renunţa la stilul morţii penru stil pr şi smplu? Lasă-mă să-ţi ntesc de încă o vorbă de a ta, pe cre mi-o scriai acum mulţi rl, înr-n ceas cnd pentru prima dată erai fericit n dragoste: „gloria înre paru pereţi nrece slava mpărăţiilor", spu­ . paru pereţi te invit să neai u. La o asemenea glorie înre te ntorci, · atunci cnd te ndemn să-i regăseşti limba. Vino să ncerci - a grava inefabill pe nisipul unei limbi care piere. Dar nu vei vei. Frnţa a r�at ·prea adnc n tine venul lucidităii şi al nţelepciuniţ. Noi, de asemenea, cei de aci, simim că se rezeşte n noi ceva cre ar putea semăna cu înţelepciunea, dr e cu totul alta dcît nţelep­ ciunea mară, de capăt de rm, ce pari a-ţi i nsuşit n lmea de acolo. Mă uit de pildă cu ce înţelepciune îţi judeci fiinţa ta tnără, de acn douăzeci de i, şi cu ce detaşare. mi amntesc perfect de rticolul prin care ndemnai ncolo de orice ideologie poliică, aşa cn ai fost ntotdeauna desprins de toate - să se nr�prindă o noapte a Srmtului Brtolomeu prinre „bărnii Romniei". Nmei nu te-a luat a la letre, dr simţem cu toţii că, sub excesul expresiei, se ascundea o problemă. Astăzi u decretezi smplu: erm nr pe atunci şi răim sub crzimile şi caibalismul tnereţii. . . Şi totuşi nu cumva, n felul acela srident şi vinovat de si­ gur n termei, exprmai ceva care abia astăzi ne pare evi­ dent: nengîierea tocmai a celui sortit morii timpuri, nevoia lui de a protesta împoriva a tot ce e steril şi sec, iar nu ciblism? Fii liiştit, imei nu-i va rma vreodată .

A

.

-

1 4 6 Addenda ndemnl. Dar ce spuneai tu pe aunci, în termeii invc­ ivei, este substanţa nţelepciunii noastre de acum, n ter­ meii zbuciumului sau i resemnării; este şansa noasră n rmă, sau atunci - este forma noastră de luciditate. Căci lucidităţii de capăt de rn a Apuslui, una n care-ţi place să te mpărtăşeşti şi tu, îi opunem sensurile pe cre vecinătatea noasră cu mortea n istorie i le rezeşte. Iată că rebuie să te apărăm pe tine mpotriva ta. I" ceea ce ne pare nr-adevăr izbitor, n cazul acesta al tău şi al nosru, este că ne siuăm la fel faţă de Frnţa şi de Occident ca faţă de ne: că rebuie să-i apărăm contra lor nşişi. n toată naivitatea lucidităţii noasre, poate nchipuită, poate că nu, _ stăm astăzi să ne inunm în faţa Apusului şi a Franţei tale. Este rmdul persnilor , poate, să se ntrebe acn: comJent peut-on ere rnfiS ? Cm poate fi cneva aît de inteligent şi totuşi aît de puţn înţelegător, pricepător? ( Comment peut-on fre tnt d 'mor et si peu d 'enfants ? îmi venea în minte, pe cnd erm şi eu în ·Franţa.) m poate i o limbă aât de subtilă şi totuşi să exprime atît de puţn sensurile omului de azi? Nouă, persilor, i se pre că se înmplă lucruri teribile n lumea de azi, şi regretul nosru este că pr­ ticipăm aît de puţin la ele - din vna noasră sau n nevoinţa celor care fac o experienţă de laborator asupră-ne. Dar surpriza noasră este să vedem c� ici Franţa, răind în lt climat şi dispunînd de alte mijloace, nu participă la lucruri, ba nici măcr nu le tălmăceşte. Vocaţia Franţei ni se păruse tocmai că este de a înţelege şi a da nţelesuri niver­ sle. De cîteva decenii nsă, Frnţa cere explicaţii în loc să explice. Ce s-a întîmplat cu ea? Ce s-a înfnplat cu voi? Cu tine ştim ce s-a ntîmplat, n fond. Inima ta, cu ecori din jalea cclesiastului, se odineşte o clip� n expresie: ai găsţt în mijlocul vieţii, în limba frnceză, ţărmul lîngă care să-ţi potoleşti apele. Dar nu vei rămne aşa, un simplu po�t celt de limbă lană: dacă. nu vei putea sparge matca acestei A

R�spns l nui pie ten ndepa- 147 limbi admirabile, îţi vei lua apele şi te vei muta cu ele cu tot - aşa cn spna despre Olt pel aela n satl tău rde­ len - nr-altă ţară, nr-altă limbă, n cine ştie ce limbă a profeţilor de ieri sau de mîine, în care să-ţi oţi exprima din nou dezgustul tău de om faţă de om. n tine· şm- bine că e ceva n suprema nconsolare a inţei mne. Dar Frnţa nu e ţra nemnîierii, ci a mpliirilor. Occi­ denl nreg n-a scris Cartea lui Iov, ci mai degrabă Crtea Facerii. e aceea nu ne vine să crdem, aproape, că acum, cnd ne ntorcem spre el nu spre a-i cere ceva , ci numai spre a-i vedea chipul, sau cînd vrem să privm n obrazul Frnţei em rată o comnitate istorică după vreo zece scole de glorie - ei ne răspnd, prin lţii şi prin tne: ce vă uitaţi la noi? Sîntem mici, rîţi, hidoşi. Cineva dnre noi se înşală groznic Şi anci vă vom spune aşa: nu e vorba de voi ca atre, nu e vorba pînă la urmă de ţările celea pe care tu le �nmeri dinr-o răslare, Anglia şi Franţa, Ger mania şi Italia; nu e vorba n nici un caz de rnduiala burgheză, faţă de care ii sir i că nu mai are multă lume pietate aci; e vorba însă de valoile voasre de acele valori ce· triumfă az i n lme. Pe ele, tocmai, le ştiam vennd de la · voi şi cu gîndl la ele ne-am putut . îatoarce o clipă spre Occident . Dar cnd oare nu an fost nvăluiţi de Occident, în anii aceştia, ce nu e Europă în lumea de azi? Noi am simţit Ban­ dung-u l * ca o chestie perfect europeană; penru noi, vorbele cîte nui Mao Tze Tung sau faptele hinei acesteia stranii sună din plin a Europă, gîndrile şi idealrile lumii hinduse au, oricîtă culoare tradiţională şi-ar da, culore europeană încă, iar comunismul acesta ce vă inrigă atît este mesajul Europeţ înseşi şi, înr-un sens, runica rezolvare a sletului r us în sul et faustic . ..

.

.

,

• Locul de reuniune l statelor siatice, în

1956-57. (N . ed.)

148 Addena Nmai că · - şi aci lucrul poate supăra, dar rebuie spus - dacă n toate acestea sînt sensri eropene, ele apar deopotrivă ca resi ale unui ospăţ, ca ecouri ale unei crea­ tivităţi active prcă nr-ltă parte. Idealurile libertare ale celor de culoare snt simple restri le pahos-ului eropean al libertăţii, mismul oriental se iveşte dor ca o replică la problematica apuseană a omului, ingnerismul şi materia­ lismul lor sînt simple plnte de mprumut, iar pnă şi comu­ ismul acesta, ie speculaiv, ie aplicat, ce caracter rezidual nu ar putea avea şi el în ocii cuiva, faţă de bancheul lui Hegel şi al 1culurii ccidentale - n măsra n cre nu r şti să arate că e cap�ul lor de um ! Iâr dacă toate acestea sînt resuri, miezul lor nde este? Aci povestea Eropei ncepe să semene efectiv cu ceva din Crtea lui Iov. „Dr nţelepcinea nde se găseşte? Adîncul zice: nu este n mine; şi marea _zice: nu este n mne." La fel ne înrebăm noi acm: dr inima acestei Europe, l cărei preaplin se revrsă asupra nregii lmi , unde este ea? Nu vă putem crede înru totul cnd spuneţi: nu este la noi; după cum n-m putea crede nici o merică ori o Rusie care r spne: e întreagă la noi. Poate că dhul Europei rătăceşte, rifător şi nefericit, peste tot globul acesta, gata să îşnească n nentul nterplnetr al bnulµi nezeu. Dr, nefericit ori nu, rifător el este, iar înguiala unui Apus cre a pus pe lume asemenea valori, n ceasul tocmai cnd lmea se mbibă de ele, semănă cu mărăcinea Israelului faţă de n Mesia ps e lme de el şi n care nu se recunoaşte. Sau atnci, risteile Apusului asupră-şi, ca şi judecăţile tale cu privire la el, au sens, dr privesc o numit� Eropă, numai. Din colţul acesta de lume, unde, după cm şii, comentariul · a fost totdeana sngra noasră formă de par­ ticipaţie la istorie, i se pre limpde: more o Eropă şi rifă o alta ; mo�e o Eropă a spiritului de ineţe şi .

.

·

Răspns l nui pieten ndepta t

1 49

trifă na a spiriului de geomerie. Voi vă nii că moare, cu voi şi în jurul vosru, Eropa spiritlui de fn�ţe, dar nu vedeţi rimful celeilalte şi nu v� vedeţi în el. Binenţeles că nu ştim ·prea bine nici noi ce rebuie să dennim prin Eropa spiritului- de geomerie: geometrie ar putea i izicalismul faţă de istorismul celeilalte Erope; geo­ metrie, spritul de ordine faţă de subtilitatea spiritului de libertate; geometrie grosolană, ingnerescul faţă de sponta­ neitatea vieii; setea de inovaţii, faţă de radiţie; gomerie, mai ales , sensrile de distincţie faţă de cele de nuanţare. Dar că snt două versini ale Europei, că slet�l eropean a fost de la început spart în două şi aciv pe două planuri, este ceva izbitor n recut şi izbitor astăzi. Poate că omul efopean răieşte din pln dezbaterea lui Pascal, şi el nu se va împăca - aş zice nu se va mntui pînă ce nu-şi va găsi unitatea lăunrică. Poate că lucrul grav,_ teribil de grav, în lumea de zi este că avem o logică aît de grosolană, încît să nu dea socoteală de logica mai adîncă a imii; şi că, n prelungirea acestei logici defici­ tare, avem n i�ginerism aît de grosolan şi utopii atît de smpliicatoare, încît omul să nu se regăsească în ele. Atnci, problema omului eropean r fi - ţi-o mai spu­ neam - să mpace pe Pascal cu ristotel sau pe Pascal cu el însuşi. O aceeaşi lne care, ca Pascal, face maşini de calculat şi creiere mecaice suferă o dată cu el de neodina inimii. Sişierea voasră, decadenţa voastră, nepuinţa voas­ ră? Dar dincolo de formele ei vulgare, pe care Europa ni le pne sub -ochi cu atîta complezenţă, sişierea aceasta este unul n termeii dezbaterii omului de astăzi. Căci nici o reuşită înru geomerie nu-l absolvă pe om de răspunderile faţă de spiritul său de ineţe. Nmai că, pe de ltă parte, ici nu poate fi judcat totul din perspectiva spiriului de fineţe, doar. Tu ai optat de mlt, o ştim bine, penru spiritul de neţe. Aproape niic

1 50 Addena n ce e spit de geomerie m lume nu ţi-a vorbit şi nu te-a seds .- N-ai vroit să vezi iciodată şnsele spiriuli de geo­

merie de a se rfina pnă la a a scoteală de rosul subtil al

lii şi omului, n-ai sperat niciodată nmic de la logică şi

logos pur. Ir acm, preferi . să te surpi cu spiritul de ineţe decît să consimţi brbariei logice. Nu,

n-ai fost iciodată �

brbr ! - n cele mai sălbatice dezlnuiri ale ii tale, ai

n rainat.

fost

Şi de aceea scrisora ta „rafinează". Nouă, celor de aici,

i

se pre că rafnezi cu aproape totul: cu tine şi cu cei

de acolo, cu nurii şi cu ruşii, după cm rfinezi cu li­ bertatea şi cu utopia socialistă. O prietenă căreia îi arătm scrisorea ta îi spnea: e cuceritore, dr nu mă conso­ lează; mă gndesc n scimb la

Lere a

n

oage,

a li Saint­

Exuery, şi mă cosolez . .Poate că n-avea drepate. Mi-am intit de vorba rudă a li Hegel: „Filozoia să. rebie să

e mpiice a i consolatore", şi m nţeles că acea ce ţne lc de flozoie la tne, luciditaea, nu putea i nici ea conso­ lato�e. Dr nu ai ·ntotdeana reptate - deşi spi lucrri aît de rmoase, de icre aă - să rfmezi, căci nr-n

ss e pra rziu să nvcm nunţele. Acm joacă istnc­ iile. u nsă şti de prea aelei Eroe cre more, na a

nunţelor.

Poae că de aceea şi spui lucri at de frmoase despre slete şi ne.mi, despre realităle istorice e cre nte­ grrea mnă, ce stă să se prducă, le va mbri tot mai mult

ine. Nu te voi mări n naliza ulburătore pe cre o faci sleuli magir, ca şi n toate nunţele e cre le isceri n sll rs. n ultima privnţă, nmai, am rea să ştii că A

n-am pierdut · ici nul dnre noi măsra reuşitelor şi

ăgăduielilor acsui slet; mai degrabă cei tineri au riscat ..

să nu o aibă, tcmai prn propagnda năîngă şi condnată de ruşi nşişi, e se nreprinsese n favorea valorlor ru­ seşti. a şi ne, n-m itat ce au nsemnat literaura şi ritica

Răspns l ni pieten ndepat 1 5 1

rusă în lme şi în imile noasre; o dată cu tne, le-m urmrit pnă la Roznovii ei şi dncolo de aceştia, ir dac§ n-m i ştiut-o direct, atunci de la toţi marii germi, n Herder ca şi n Gethe, n Nietzsche · ca şi n Spengler, m fi puut ala, cum spne ultimul, că a noua culură s-r putea ivi cndva nre Vistula şi mr. Tot ce putem să adăugm este că imanea vcilor noşri n ima ta ne pre că „datează" nori. nre mp, ei au reşit să-şi suprime delrul, iar cei cre i-au cnoscut mai b� spun că nu e vorba de „o aiune l crei apeit nu se satisface nici cu plneta";cn spi u, ci de o naţine cu obictive mai degrabă mediate; n larga lor majoritate. ntr-un sens - şi acesta poate fi spre cîşigul lor n istorie - nu mai au geia­ litate. Ţii inte cm smţeam acm douăzeci de ani că ei ne pot „asila", n mp ce germaii ne snt un corp srăin? Ei bine, nici ei nu mai pot asmila acm. Au pierdut sau au renunţat la orice seducţie şi au luat, spnea cneva, „stilul materiei", pe cre o invocă atît de mult: o nită inexpresi­ vitate, n fel de a nu reacţiona tempermental şi un fel de a vorbi care . este exact opus spovedaniei - aică nu mai au deloc aşa-zisul „slet rus". Poate că Joseph de Maisre avea penru o dată reptate: ;eI.:l Răsriuiui - nu aît ortodoxia, cum spunea el nu rezistă ia ciilizaţie. Se trnsformă, cîşigă n virtUţi isto­ rice, dar nu rezistă ca geiu. (Pe deasupra a veit şi o vic­ torie, cre se plăteşte şi ea.) E miracolul Frnţei că, după ce s-a civilizat şi împlnit olitic, a reuşit să-şi păsreze ge�1 ei lănric. Germii, şim bine� nu au reuşit; şi poate că la fel se înmplă şi cu vecii noşri. - Dr să nu impietăm noi, cei de aci, asupra nui domeniu rezervat spirilui de fneţe. ci nu n asemenea nalie rfinate îţi vom rezista; Snt însă două lucruri, cre ne privesc prea dirct spre a ne putea opri să opunem „nunţel�r" unele „disncii": sînt libe�tatea A

·

152

Addena

şi utopia socialistă. Aci spritul vosru de ţe spne mai mult decît ngăduie gometria elementră a vieţii n care sntem ngajaţi.

. "md ne vorşti 'de pildă de liber tatea aceea precră,

ivită n vidul crnţelor, lore maladivă a scietăii obosi­ te, sau cnd un Cms arată, n La chute, impasul liertăţil�r

voastre, ne pre că vorbiţi despre un om cre

nu 's te,

nr-aît de srini m devenit de lumea voasră. Dr ne simţim ndeva nr-o lme a omli, de cre voi s-ar putea,

la rndul vosru, să iţi srăni. Căci ni se pre, acum, c�. omului nu-i e ropne libertatea, ci necesitatea; că el se ridică nu moriva celui ce-i ia libertatea, respeciv libertăţile, ci moriva celui ce-i ia ncesitatea, sensl de viaţă necesar, sau chir, dacă preferaţi, cu libertăile voasre, non-sensul de viaţă necesr. I se pot lua omului toate libertăile, afră de na, na singură, sortită să-i asire necesitatea. Dar care e liertatea aceasta? E problema icăria dinre noi, şi e poate na mai ancă dcît a voasră. Aci se nscrie utopia socialistă, cum o nneşi, cu pretenia ei de a rda mli tocmai necesitatea şi cu riscul - pe cre eu nu înţeleg de ce nu re loilitatea să-l măruri­ sească

·

de a-i lua o smedenie de libertăţi. îte n-m

putea să vă spunem dspre această utopie, ce „distncii" evi­ dente, verficate, n-m putea opne nunţelor voasre! V-m putea spune - la rece, nici nu ştiţi cît de la rece - că ai nit-o bine utopie; că a fost şi a rămas o utopie, n sensul bun şi prost, sau aunci - o experienţă de laborator, cu tot ce e legiim ntr-o asemenea experienţă, dr că tociai de aceea oameii snt totodată n ea şi srăi de ea; că, n speţă,

ste o ncercre de a scoate pe om din „alienrea" prn auie, o luptă descisă, violentă, patetică şi pînă la rmă deserată cu verbul axilir „a avea", desperată oate penru că ştie să combată nmai auia ca atare - trecută, prezentă

ori în crs de ·nchegre - nu şi spil de avuie, penru că

Rspns l unui pieen ndepat 1 53

mputează, dar pnă la rmă nu liereză e o. de avuţie, asfel că n fond nu nmai se vede veş�c n faţa tentativelor li „a avea" de a se menţne şi reface, dar pune sinră e lme un sărac cu nstincte de ogat; că n acest sens e mai degrabă o revoluţie conra săraculi, căruia i se ia n fapt idealul, decît contra bogatuli, căria i se ia doar puţnul acesta e ste avuţia ş1 care s-r putea Sllţi remvesit ca om, dacă n-a ştiut să fie om pînă acm, el, fostl posednt, fnd sinrl suscepibil să devnă, n prma generaţie a evli ce vrea să se descidă, un aderent sincer, n măsra n cre e un convertit şi nu un idealist dezamăgit, ca săracul, unul cre să relizeze „risteţea de după victorie". V -m mai putea spune că, nrucît avuţia riscă să fie oioas ă în na· bărbatului, dar e sacră n mna femeii, utopia socialistă re deoporivă ceva legitim şi nelegitim n huliganismul ei, iar n aplicare srşeşte prn a i o revoluţie conra femeii, căreia i se ia n nă taina cminuli, sacerdoţiul hririi, al ducaţiei, al modelării individuale şi sociale, al mblnzrii moravrilor, tana srîsuli, rolul prim n folosirea răgazurilor, în distracţie, la şezătore ca şi în salon (cine ştie dacă socialismul nu nticipează, aci, extincţiunea iorătoare a feminului n lme, ieşirea n civilizaţiile, de tip fein totuşi, de pnă acum, şi primej­ drea de îine a femeiescului la propriu, prn ns nţri artificiale, ca şi a suletului feiin?); că, find asfel o luptă conra femeii şi o suplantre a ei pe toată nnderea registruli feminin, socialismul îşi nsuşeşte ceva n ehosul fenin şi este· ca şi o revoluţie de amazoane, o afirmare a elementului slab, care, tocmai pentru că e slab, are nevoie să pralizeze tot ce este masculin, aşa cm ama­ zoanele rebuiau să taie cîte o înă şi un picior fiecări exemplar mascul; că e o punere în norat a tuuror, de căre cei cu conştinţa minoratului, dar şi cu idelismul celui slab, şi că, n acest sens, este încrcat de n sincer .

.

.

.

.

..

1 54

Addena

idealism, ba poate că răsăura cea mai izbitore, n practică, a acesi materialism şinţic ste de a fi n idea­ lism n sens comun, o zvînire, snceră la unii, provocată la lţii, căre idealuri vai, căre mne, căre altceva; căre „des lendemns qi chntent", ·căre ,_,noi", către toţi şi nimeni, _către zei, poate mai ales căre zei� . V-m spne că, la fel cm este afrmrea de tărie a'ele­ mentului slab şi resenimentr, ca şi o afrmare pe bază de elan� sau alteori de ibrncire (,nrcere socialistă"), a.nui lucru cre prende că re rigoare şi nu e smplu eln, tot aşa este şi n eicism, deşi . creda că ngajează o judc �tă istorică, · şi nu una dor m�rlă, după cm este o lne nrziată pe la 1 8 80, înd de n ceas de fntilism l maşii, dr cre n acelaşi tmp îşi spune o lne „progre­ sistă"; sau că e una niobscranistă, dr pln� de dome, ce luptă conra gata-ălui, dar cade n rigiitate, şi mai ales că, nvocnd tot impul pe Hegel şi conradicţia ca prncipiu de viaţă, nu nnai că nu suportă conraictoriul de afară şi se sperie de el, dr face toul ca să-l năbuşe înănru. V-m spune . că toate ·acestea n, n deitiv, de fapul că este vorba efectiv de o experienţă de lab�rator, na a li „cm e cu putnţă" societatea, economia, staul , iind deci ncă la nivelul lui Kant, adică la a priori şi la posibil, nici­ dcum la acel al lj Hegel, aică la conradictoriu şi real; că dci ornea socilistă nu ni se pare defel lumea viitorli, cm vi se pre vouă cteodată, şi aceasta nu penru că o răim deja, dar enru că ea nsăşi nu „răieşte", nu-i o lme care să aib� e „alul" n ea, nu crge; că e o lme care tot ncerl să ie şi cre s-a luat grozav de n serios , pînă la a se speria sngură de ce vrea să facă şi - cu pshologia celui slab - � speriat şi pe alţii; o lume naivă, poate smpatică dacă n�r i nceput prn a fi, sub complexul timidităţii, vio­ lentă, şi cre acum probabil că r vrea să nceteze să fie aşa, dr nu mai ştie cm; o lume care n-r aştepta decît să vină \

RSps l unui pieten ndepat 1 5 5 vericl istoriei să-i spnă: „lişteşte-te, eişi ", dr cre e din acele experienţe de vi aţă ce nu se acoperă cu viaţa şi despre cre nu ştii pnă la rmă dacă snt ori nu snt.

Căci acesta e faptl : m putea să vă spnem toate cele de

mai sus şi mle altele, r ni.eni nu şie ic despre reali­ tatea lucrului şi snte� ncîntaţi să citim şi noi,

n

cnd n

cn, cîte un nmăr n 1 'Hmie, ca să lm ce este saµ ce

rea să fie utopia socialistă. E n orice caz o pies ă cre ţine aişul. Ca Islmul? Ca rcii aceia, despre a căror seriitate n

istorie u ai scris acm mulţi .

.

i

pagi aît . de adevărate,

ncît. acă aş i fost trc, e-aş i surnat? Nu, căci ndărăl lucrului e n popor mre, oorl rus.

Dar atunci r însena că poporele mportă şi că, dacă

reuşea comismul în Portugalia şi . . . corporaismul n

Rusia, ·astăzi toată !nea r rebui să iscute aprig temele cororatismlui? Să fi aut com1mismul nevoie de scena

mre a oorului rus, în timv ce acum poporl rus nu se mai poate lipsi de comnismt de faptPl că re la isoziie cu el sra nternaionlă a . lmii de i? Să i avut Rusia nevoie de acsl versine eronă spre a se eroeniza n slrşit, după cum - cine şie - Asia şi Africa doar aşa s-r eroeniza cu adevrat?

Po�te da. Siur da. Acst n rmă lucru ne apre mai

lmede aci, la fel de lmde ca excesele nuile la cre m

fost supuşi. Ne pare evident că îndrătl marxismuli ste

Rusia şi ndrătul Rusiei, Eropa; că o nită Eropă trimfă n lne şi rifă cm oate, acolo nde oate şi

unde nu-i nrzie ivirea e lme Eropa spiritului de fneţe,

de rafnment al libertăţii, de nividualism, e istorism .

�ubl, ca n ţările bărne ale Eropei, sau de deitate

istorică ori măcar ersonală, ca la nglo-sxoni . Căci lucrul

cel mai grav pe care l-m putea spune împriva marxis­

mului rit este că dă o lme a nedemnităţii nne, na n care nmeni nu mai e n adcvaţie, nneni, ciar cei mai de

156 Addena sus, nu snt ei, nu răspund ca omeni şi nu răiesc ca omei - oricine, la orice ivel, răind sub conştiinţa servilă de care vorbea Hegel, na servilă cir cînd nu ştii cine e stăpnl şi dacă nu cnva stăpnul e un simplu -�ecism. Dar, dmorivă, e n lucru de spus în favorea lii mrxiste: că acm e prea rziu să i se mai opună ceva de altădată. „le n 'i ien a opposer au mxisme", i spnea un prieten frncez acn zece i; şi avea dreptate. Nu avem nic de opus comismuli - decît valorile eropene. Sau mai bine: ici comunisml nu are ic de opus valorilor europene, n fon". Vestl acesta, nristat, stă pe o poziţie mai mre decît crede. "md vă azim dennţnd comisml ca l fenomen mlaiv, n cncer ce e de extirpat, ne srprnde la fel de mult ca anci cnd îi acordaţi titll de splenidă utopie a naităţii. Căci sensrile de aci snt de nterat, de nvălit, de preluat, - adică de aşezat la locul lor. O Eropă cre n-r şti să ragă ndărăt la ea apele pe cre le-a triis în lume, o Europă care s-r bosla pe o lme ce „europenizează", ie că o face conra ei cir - nu e na care să-şi merite istoria. Şi de alfel smţi şi u din plin că vne altceva, se pregăteşte altceva n ma, ob. JSită ori nu, a Eropei. Nmi că u spui: vine o nou� utopie, n imp ce_ eu aş spune că prnde contur o realitate mai ancă; u spi că re­ buie să vină ceva n vidl Eropei, n timp ce eu spun că vne cev� n pnl acesta al unei Europe triufătoare care, n loc să se sperie sau să adleze Răsăritl, r avea datoria să-l mblnzească şi subjuge. Faceţi ca noi, „colaoraţi" , căci e un fel de a intra n dialog cu voi nşivă. u ştii că sntem cîţiva ce se refză n prncipiu ideii de colaborare; dar ciar şi noi m ajns la gndl că se poate perfct colabora cu mrxisml, şi nme n cip marxist: de pe poziţii contraictorii. m şi sugerat acest fel de colaborare, dr n-a fost ncă acceptat. Nu e

R!spns l nui pieten ndepat 1 57

niic, dacă sînt mrxişti autentici, îl vor accepta ntr-o zi; după cm snt siur că, dacă mai rec vreo doi, ·trei i, cei de aci vor sîrşi prn a e nvita şi pe tine să-i viitezi, cm au făcut ceilali cu Srre. nre timp, încercm să im în poziţia e care ne-r plăcea s-o ştim a Occidentulj, n cea de afrmre, penru noi nşne, a dreptăţii noasre cu dreptatea adversaruli cu tot, şi nu conra ei. Mă gîndesc la comunistl acela frncez care, în faţa plutonului de excuţie, s-a uitat la ostaşii germai, fii de proletari, desigur, şi le-a srigat: „Imbecles, c 'est por vous que je mers!" Realiznd tot ce m putea spune n favorea acestora, ne ine n minte i: ,Jmbcls, A

.

c 'est por vous que nous vivons! "

Şi iată-ne rentorşi la noi, la ine şi noi, ragul nosru prieten exilat, ragul nosru „pletar fără obiect". Că te inviiem? m putut-o face n cîteva rndri, dar pe consi­ derente cu totul secundre - secritate personlă, cărţi, idei, libertăţi, Pris. De vreo doi ni, de cînd s-a riicat puţin vălul dinre noi, n-o mai facem. m nceput să înţelegem că e mai multă platitudne în destinele voasre: pnă şi exilul vosru banal, care riscă să vă ducă la ,,nos­ talgie", parioism şi sentiment, ce puin lucru este el faţă de exilul . nosru subtil, exil prinre ai tăi, la tine acasă unori, în ţmea ta, şi totuşi inr-o dată vidat de ea. îteodată, cnd rafnm şi noi, lucrul ni se pre cir nteresnt, şi aunci sciem jrnle sau opere genile - penru sertare. Tout compte fait, e mai bine aici. Şi e mai bne nu nmai penru că lucrrile pot suna alfel, dar penru că omeneşte sntem alfel aşezaţi. Snt prinre noi omeni, sncer sau silit ngajaţi în reabă, n „consrucţie", cum se spune pe aici, iar cînd ei realizează lmentabilul eforului lor, cre nici măcr nu pleacă n iile şi gndrile lor, veim lingă ei noi, cei cre nu facem niic, ca să le spnem: „Lăsai, tot e ceva, poate rumos,

15 8 Addena cre se face cu voi cu tot.'' Şi sntem ceilalţi, nengajaţi, pro­ fesioişi nu i pletuli fără obicţ, ca tine, ci ai desi­ nli ră obiect - acasă la noi, desigr, nr-o ţră ce ea nsăşi oate aprea ca rănd „o istorie fără obiect" - şi crora, anci cînd ne cuprinde risteţea de a nu i făcut ic, vin ceilalţi să ne spună: poate că este n adevăr şi în vieţile voasre. Iar gndul lor se ntinde, dincolo de noi,-pînă la .ne, prieten nengîiat, spunîndu-ţi că eşi cu noi cum nu i fost niciodată. 1957• ·

• N.

La 16 feburie 1974, Noica scria (v. Junal de idei, Bucureşti, Humanitas, 1 990, p. 227) : „Am găsit în chip mraculos scrisorea din '57 către C., o scrisore de care aproape că şi uitasem. Îmi amntesc că o trimisesem lui C. aunci ca s-o publice în F ca rspuns la a sa - sperînd că o va ra­ duce el, cu exraordinra sa rnceză � dr mi-a scis că n-o publică spre a nu-mi face rău. ncheia scrisorea · spunînd: je te dis une chose: tu es quelqu 'un. Îmi amintesc că mi-a făcut prncere; r în 1 972, cînd l-am revăzut, m uitat să-l înreb dacă mai re srisoarea. O recitesc acum, îmi mintesc de tot ce nvestisem suleteşte în e, de tot ce s-a înîmplat din cauza ei, de tot ce a urmat - şi-mi şpun: du-te racului de viaă, că rumoasă mi eşti! (Şi-mi spun: ce sălbatică e viaţa; ce sălbatic de rumoasă!)" d-

-