Istoria filosofiei vol. 2 [PDF]

Zitiervorschau

Descriera CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei COL TESCU, VIOREL

Istoria filosofiei / Viorel Coltescu. - Timi�oara:

Brumar, 2006 2 vol. ISBN 973-602-144-0

Vol. 2. - Bibliogr. - ISBN 973-602-147-5

14(100)(091)

©2006, Gabriela Coltescu

Editor: Robert Serban Lector: Daciana Branea Coperta: Loredana Tirzioru Paginare: Gheorghe Stanj ic Brurnar, 2006 Aparut: martie 2006 Tiparul executat la Brumar

300115 Timi�oara, Pestalozzi 22 Tel.!Fax: +40-256-203934

e-mail: [email protected]

Viorel Uoltescn

Istoria filosofiei nt Ji 2 Xfi idealismul german

BIBLIOTECA CENTRALA UNlVERSITARA TIMI�OARA

11"1 1 "II' 1 '1' 1 '1 '1'1' 'II ' 1'1'1 1'1'1 'II 1"1 02246985

IIBRllMAR

Echipa redactionalll: loan Bu� Gabriela Coltescu

Cuvantul autorului

*

Lucrarea de fata i� i are obar�ia intr-un curs tinut timp de mai multi ani la Universitatea de Vest din Timi�oara �i pastreaza d e aceea intentia monografidi � i legatura directa cu textele. Observatiile s tudentilor mei �i discutiile din seminar mi-au aratat, mai bine decat ori ce, care sunt dificultatile intelegerii filosofiei clasice germane �i unde anume interpretarea �i explicatie trebuie aprofundata. M-am convins astfel ca n umai printr-o abordare care sa imbine metoda istorica cu cea sistemati ca ( ... ) se poate aj unge la un nivel s uperior de claritate �i inteligibilitate. Curs ul spe cial de filosofie clas ica germana, destinat s tudenti lor din anul terminal al Se ctiei de F ilosofie, a av ut, chiar de la in c�p ut , ca ob iect predile ct fil � sofia l ui Kan t. I n locul unci prezentari globale a ideal ismului german, care, in limitele timpului disponibil, s-ar fi marginit in mod inevitabil la en untarea u nor idei deja cunos cute de la cursul de Istoria filosofiei modeme, am preferat sa ne concentram atenlia asupra filosofiei kantiene, cu gandul de a o aprofunda. Alegerea aceasta n-a fos t intamplatoare . Unul d in motive a fos t mentionat chiar de la inceput; un al doilea este propria mea preferinta pentru acest gandi tor, pe care-l studiez �i incerc sa-l inteieg de mai multa vreme. Dar, �i alte motive au determinat alegerea l ui Kant. Mai intai Kant este p un ctul de plecare pentru filosofia clasica gennanii In ansambJu, a�a Incat a-J aprofunda pc Kant Inscamna a ne

spori �ansele de a-i intelege pe ceilalti mari ganditori gerrnani care i-au urrnat. 0 astfel de idee trebuie sa fi avut in minte Hegel, atunci cand, in �tiinla /ogicii, s imtindu-se dator sa explice insistentele sale referiri la filosofia critica, scria urrnatoarele: "Mil refer in prezenta "Extrase din Cuvanl inain/e la cursul special Immanuel Kant, tipografia Universitiilii de Vest, 1996, �i din Carne/eie manuscris ale lui Viorel Collescu.

5

l u crare atat de fre cv e n t la fi losofia kan tianii ( . . . ) deoarece ea constituie fundamentul �i punctul de plecare al filosofiei germane �i a ce s t m er i t al ei n u e di minuat prin obie cli i l e ce i s -ar putea aduce . " 1 Cred ca apreci erea hegeliana trebuie atent relinuta : filosofia lui Kant consti tuiefundamentul .o;; i punctul de plecare, adica nu numai originea dar �i temeiul gandirii germane ulterioare. Intr­ adevar, Kant este termenul constant de referinla al ganditorilor care i-au urmat, Poziliile lor teoretice definindu-se tocmai prin aceasta raportare. Nu vreau sii spun prin asta ca un Fichte, un Schelling sau un Hegel ar fi simpli epigoni ai lui Kant. Ei sunt, rara indoiala, ganditori originali �i mari creatori in domeniul filosofiei. Si sper eli, originalitatea �i creativi tatea lor vor rezulta chiar �i din prezentarea lor in lucrarea de fatii. Dar nu este mai putin adevarat cii gandirea lor cre� te , daca ne putem exprima a�a, pe solul kantian, adi ca este s timulatii �i hrani tii de ideile lui Kant, chiar �i atunci dnd Ie contestii. Contestalia , criti ca este ea Insii�i 0 formii de dependenrii. Dincolo insa de insemnatatea filosofiei kantiene ca punct de plecare �i fundament al fi l osofiei clasice germane �i de acriunea ei asupra gandirii secolului nos tru , un alt motiv care a determinat ponderea pe care 0 acordam lui Kant In interiorul idcalismului german este acela cii filosofia sa constituie un moment necesar in cadrul a ceea ce s-ar putea numi, in stil hegelian, fenomenologia spiritului filosofic. Filosofia cri ti cii este una dintre con figurariile majore ale spiri tului filosofic, inreles atat ca spirit obiectiv, cc se exprimii In istoria universalii a filosofiei, cit �i ca spirit subiectiv, ce se manife s tii in con�ti inta individului care gande� te. l mpa ctul filosofiei cri ti ce asupra individului care gande�te a fost comparat de S chopenhauer cu operaria de cataracHi care redii vederea cuiva lipsit pana atunci de ea. Filosofia lui Kant n e invatii sa ved em eu adevarat lumea .o;;i sa ne vedem pe noi In�ine a�a cum sun tem. Chiar dad nu ramanem la ea, chiar daca ne yom cauta, pornind de la ea, alte drumuri, chiar daeli, pentru unii, ea este numai "purgatoriul" , iar nu paradisul insu�i, s tagiul kantian este obligato riu pentru ori cine vrea cu adevarat sa s tudieze filosofia. . .

Autorul

1

G. W. Hegel, $fiin{a /ogicii, trad. D.O. Ro�ca, Ed. Academici, Bucure�ti, 1 996, p. 43.

6

IDEALISMUL GERMAN

Astlizi vom incepe analiza idealismului gennan, accentuind asupra articularii sale in sistcmele de gindire denumite fie " filosofie " transcendenhi (M-me de StaeI), fie filosofie clasica germana. Prin aceste expresii se desemneaza, indeob�te, gindirea filosofica din Gennania, din a doua jumlitate a secolului XVIII �i prima j umatate a secolului urmator. De�i ironice, versurile acelui Dichter ganz und gar (" poet " des livir� it ) care este Heinrich Heine, "Fran z6sen und Russen geh6rt das Land, / Das Meer geh6rt den Britten: / Wir aber besitzen im Lu ftreich des Traums / Die Herrschaft unbestritten"l, nu pot anula adevarul ca, de�i lipsitli de unitate politica �i ramasa in urma Angliei �i Frantei din punct de vedere economic, Gennania devine " in perioada mentionata " tara filosofiei �i a imaginatiei (Stendhal), Elada lumii modeme. "Existii in Gennania 0 asemenea tendinta spre reflexie inch intreaga naliune germana poate fi considerata naliunea metafizica prin excelenta. In ea exista atitia oameni in stare sa inteleaga problemele cele mai abstracte, incH chiar publicul obi�nuit manifesta interes p entru argumentele folosite in acest gen de 1

"Pamlntul apartine francezilor �i ru�ilor / Marea apartine englezilor: / Iar noi, a�ezali in imperiul de aer al visului / Cu siguranta [pe acesta] it stapinim." In acela�i registru ironic, Heine ofera, in Despre istoria religiei $i a ji/osojiei in Germania, una din primele istorii a idealismului german �i, probabil, una din cele mai spiriluale �i nonconformisle. (Vezi H. Heine, Opere a/ese, Bucure�li, Editura Univers, 1 973, pp. 229-364.)

7

, dis culii., 2 (La incepu tul celui de-al doilea deceniu al secolului XI X, M-me de S taeI este primul intelectual de anvergura europeana care intuie�te importanla idealismului german. S chita pe care 0 face acestuia este motivata de autoare: "spre a servi ca introducere la examenul influenlei pe care filosofia transcendentalii a gennanilor a exersat-o asupra de zvoltarii spiritului �i asupra caracterului �i morali tatii natiunii unde domne�te aceastii filosofie").) Principalii reprezentanti ai idealismului gennan in perioada lui clasi ca sint: Immanuel Kant, Johann Go ttlieb Fichte, Friedrich Wilhelm Joseph S chelling �i Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Tin sa preci zez, inca de la inceput, ca ponderea prelegerilor mele cade pe Kant �i Hegel. Pe Kant, pentru ca el se afla la originea acestei s tralu ci te epoci filosofi ce a Germaniei �i a lumii intregi, pentru ca idealismul transcendental, filosofia kantiana, cons ti tuie ,>4 0 " fundamentul �i punctul de plecare al filosofiei gennane moderne spune Hegel insu�i. Cred ca j udecata hegeliana trebuie retinuta: filosofia cri ti ca nu este doar originea, ci �i temeiul idealismului clasic gennan; pozitiile teoretice ale filosofilor ce i-au urmat au avut ca te nnen constant de referinta filosofia kantiana. Pina �i atunci cind ideile ii erau contestate. Contestatia insii�i - se uita adesea - este, in multe privinte, 0 fonna de dependenta. Nu vreau sa spun prin asta ca Fich te �i S chelling sint simpli epigoni. Ei sint, nu incape indoiala, ginditori originali �i mari crea tori in domeniul filosofiei; atita doar ca gindirea lor cre�te �i se hriine�te din solul kantian. Yom acorda, de asemenea, 0 atentie mai mare lui Hegel, pentru cii idealismul speculativ al acestuia, ca "filosofie a unitiitii subiective a subiectului �i obiectului " , este - dupa cum subliniaza Bernard Bourgeois - "In toate sensurile, incheierea, desiivlr�irea idealismului german " s �i pentru cii, asemenea lui Kant, Hegel a influentat �i modelat, uneori, chiar a dominat, d i s cursul fi losofi c u l terior, inriurirea lui resimtindu-se �i astazi in multe �i diverse mi�cari filosofice. -

M-me de Stael, De L 'Allemagne, vol. II, Paris, Ernest Flammarion, f.a., p. 164. Ibidem, p. 181. 4 Hegel, $tiinla logicii, traducere de D.O. Ro�ca, 8ucure�ti, Editura Academiei, 1 966, nota p. 43. 5 B. Bourgeois, Etudes hegeliennes. Raison et decision, colec\ia "Questions", Paris, PUF, 1 992, p. 6 .

2

3

8

KANT I . Date biografice. Principalele lucrari 2. Pregatirea filosofiei critice 2. 1 . Periodizarea activitatii lui Kant 2.2. Perioada prccritica 2.2. 1 . Prima etapa 2.2.2. A doua etapa 2.2.3. Visurile unui vizionar �i metafizica 3. Disertalia inauguralii �i rolul ei in gindirea lui Kant 3 . 1 . "Marea lumina" din 1 769 3.2. Conceptul de lume 3 .3. Teoria sensibilitatii 3 .4. Teoria intelectului 3 .5. Metoda metafizicii 4. Filosofia teoretica 4. 1 . Principiul critic - criticism, dogmatism, scepticism 4.2. Criticism �i apriorism 4.3. Judecatile analitice �i judecatile sintetice 4.4. Estetica transcendentala 4.5. Analitica transcendentala 4.5.1. Logica transcendentala; obiectul �i diviziunea ei 4.5.2. Categoriile 4.6. Dialectica transcendental a 4.6. 1 . Aparenta transcendentala 4.6.2. Ideile ratiunii pure 4.6.3 . Rationamentele dialectice ale ratiunii pure 9

4.7. Kant �i metafizica 5. Filosofia practicli 5. 1 . Teoreticul �i practicul. Specificul abordiirii critice a domeniului moralitiirii 5.2. Metoda transcendentala in studiul moralitatii 5.3 . Imperativul categoric 5.4. Postulatele ratiunii practice 6. Finalitatea 6. 1 . Facultatea de judecare �i func!ia ei mediatoare 6.2. Finalitatea subiectiva. Caracteristici ale judecatii estetice 6 . 3 . Finalitatea obiectiva

1. Date biografice. Principalele lucrari Bi ografia lui Immanuel Kant este interesanta din cel putin doua puncte de vedere. Mai inti:i, pentru lumina pe care 0 poate arunca asupra operei. Desigur, astazi nu mai credem - nici in literatura, nici in fi los ofie - ca viata unui autor ar fi cheia universala pentru expli carea operei sale, ca metoda biografica ar fi principal a metoda de cercetare in �ti intele spiritulu i . Discreditarea metodei biografice a atins, probabil, punctul culminant in deceniile VII -VIII, in perioada dominatiei structuralismului, cind se ciiutau structurile obiective, iar nu conditionarile subiective ale operei, �i dnd a fost readus in 10

actualitate idealul, formulat cindva de Paul Valery, al unei istorii a literaturii �i a gindirii in care sli nu fie pomenit nici un nume de autor. Dar moda structuralistli a trecut �i ea, ca toate modele. In domeniul ce ne intereseazli acurn, in perioada poststructuralistli, s-a putut intelege din ce in ce mai bine adevlirul elementar cli opera este totu�i fapta spirituala a unui anum it autor �i cli, deci, cunoa�terea autorului spore�te �ansele intelegerii operei. " Reintoarcerea autorului" a devenit astfel 0 caracteristica importanta a cercetarii mai recente din aceste domenii. Nu e yorba insa de a reveni la anecdotica existentei sau la cautarea cu orice pret a unor radlicini biografice ale tuturor caracterelor operei. Intereseaza mai cu seama mediul intelectual in care se forrneazli �i se dezvolta un autor �i mai putin evenimentul biografic insu�i. In cazul unui ginditor cum este Kant, evenimentele biografice, adicii intimpliirile ie�ite din comun, sint rare, viata lui desIa�urindu-se de la un anumit moment incolo sub semnul ordinii riguroase, al punctualitiitii neabatute �i al evitarii hotarite a tuturor situatiilor care I-ar fi putut distrage de la preocuparile sale. Viata adevaratii a lui Kant se desIa�oara inauntru, e viala sa spirituala, a�a cum se exprimii ea in meandrele operei. Kant cel autentic este deci acela care, ca un nou me�ter Manole, diferit de me�terul legendei, s-a zidit pe sine insu�i in edificiul ideatic pe care I-a iniiltat. Dacii vrem, intr-adevar, sa-l gasim, acolo trebuie sli-I cliutlim. Aceasta nu insearnna insii cii biografia lui Kant, mai cu seamli biografia sa intelectuala, ar fi inutila. Ea ne poate oferi inforrnatii pretioase, uneori decisive, pcntru interpretarea �i intelegerea operei sale. Flira a-i supralicita importanta, metoda biografica ramine un mij loc care nu trebuie neglij at in cercetarea kantianii. Atunci cind aflam de la biografii lui Kant eli in ziua in care a inceput sli citeasca Emil al lui Rousseau programul zilnic al filosofului, atit de riguros respectat pina atunci, a fost incalcat �i el n-a mai aplirut la ora obi�nuita la plimbarea de dupa-amiaza, faptul biografic, anodin in aparen!a, ne atrage atentia asupra unei chestiuni de fond: impactul gindirii rousseauiste asupra filosofiei kantiene. Un al doilea motiv ce ne poate determina interesul pentru studiul vietii lui Kant este unul de ordin mai general: acela al valorii exemplare a vietii marilor personalitati spirituale. Cautam, mai ales II

la virsta tinerelii, modele de unnat, paradigme de viata, �i la orice virsta ne intereseaza pina la fascinatie modul in care a trait un mare creator, pentru ca ne dezvaluie una dintre cele mai inalte posibilitati umane. Chiar insatisfaclia adincli pe care 0 incercam atunci cind constatam ca viata creatorului nu se situeaza la inallimea operei este dovada indirecta a acestei nazuinle constitutive catre perfectiune. i n ce-I prive�te, de�i n-a fost scutit de anumite slabiciuni omene�ti , Kant va ramine intotdeauna exemplar pentru daruirea totala in slujba gindiri i, pentru iub irea pasionata a adevarului �i pentru subordonarea vietii fata de exigentele edificarii operei. Daca a reu�it sa-�i ducli pina la capat monumentala opera, de�i sariatatea i-a fost intotdeauna �ubreda, a putut-o face printr-o organizare riguroasa a vielii �i prin sacrificarea necrutatoare a tuturor superfluitatilor ei. De aceea, ar trebui , poate, sa vedem in el mai putin un "geniu al ,, pedanteriei �i punctualitatii 6, cit un om cu 0 constitutie fragila care a fost nevoit sa-�i dramuiasca atent fortele, pentru a-�i putea duce pina la capat proiectul filosofic. Oricum, Kant nu era un taciturn sau un mizantrop, iubea intilnirile �i discutiile cu prietenii, ii placea sa asculte povestiri de calatorie, ii placea sa se plimbe, iar in tinerete a dus, e drept, numai pentru putin timp, 0 viata mondena destul de agitata. Din ambele motive - atit pentru lumina pe care 0 poate arunca asupra operei, cit �i pentru ca ne ofera un model de viata umana superioara -, nu yom trece cu vederea biografia lui Kant, dqi interesul nostru primordial se orienteaza clitre filosofia sa. Principalele noastre surse pentru cunoa�terea vietii lui Kant sint unnatoarele trei lucrari: Ludwig Ernst Borowski, Darstellung des Lebens und Characters Imm. Kants (Prezen tare a vielii !ii caracterului lui Kant); Reinhold Bernard Jachmann, Immanuel Kant geschildert in Briefen an einen Freund (Immanuel Kant inflili�at in Scrisori catre un prieten); �i Ehregott Andreas Wasianski, Immanuel Kant In seinen letzten Lebensjahren (Immanuel Kant in ultimii sai ani de via/a). Aceste lucrari au aparut impreuna, in volumul intitulat Uber Immanuel Kant (Despre Immanuel Kant), in 1804, anul mortii 6

W. Weischedel, Die philosophische Hinlerlreppe, Miinchen, Deutscher Taschenbuch Verlag, 1 975, p. 177.

12

filosofului, ca un omagiu postum . 7 Autorii lor erau nu numai contemporani ai lui Kant, ci �i oameni care I-au cunoscut indeaproape: Wasianski, de pilda, a stat alaturi de el �i I-a ingrijit in ultimii sai ani, pina in ceasul moI1ii. Mai mult dedt atit, ei au supus , cel putin in parte, manuscrisele lucriirilor lecturii lui Kant �i au tinut seama de observatiile �i corecturile acestuia. A�a incit ne putem bizui in deplinii siguranta pe relatarile lor, cel putin in privinta a ceea ce Kant insu�i le-a dezvaluit. Immanuel Kant s-a nascut la 22 aprilie 1724 in ora�ul portuar Konigsberg, din Prusia orientala, intr-o familie modesta. Tatal sau, Johann Georg Kant, era me�ter curelar. in familie se pastra credinta cii stramo�ii pe linie paterna ar fi fost scotieni, emigrati cu un veac in unna in Germania. Astazi se �tie ca strabunicul viitorului filosof a trait in Lituania8 , ceea ce nu exclude, totu�i, originea scotiana mai indepartata a familiei. Mama sa, Anna Regina, nascuta Reuter, era o femeie inteligenta �i pro fund religioasa, cu un nivel de culturii superior conditiei sale sociale. De�i a murit pe dnd Kant avea doar 13 ani, rolul ei in educatia �i in orientarea spirituala a viitorului filosof a fost considerabil. Fiul i-a pastrat 0 amintire pioasa �i recunoscatoare. "Nu voi uita niciodata - spunea el - pe mama mea, caci ea a semanat �i cultivat in mine cea dintii saminta a binelui; ea a trezit �i imbogiilit cuno�tintele mele, iar ideile ei au avut pururea o iruiurire salutara asupra mea" (Jachmann, traducere de M. Florian). Unii cercetatori kantieni pun orientarea rigoristii a moralei sale in legatura cu influenta educatiei mateme. Mama lui Kant era adepta a pietismului, 0 mi�care religioasa de purificare �i interiorizare a credintei, initiatii la sfir�itul secolului XVII de catre Spenner. La Konigsberg, reprezentantul eel mai important al pietismului era Franz Albert Schultz, care, apropiindu-se de familia Kant, �i-a dat seama curind de inzestrarea intelectuala deosebita a ceLui de-al patrulea copi!, a micuLui Immanuel. Drept urmare, I-a ajutat sa se inscrie, la virsta de opt ani, la cea mai buna 7

cr. Imm. Kant. Ein Leben in Darste/lungen von Zeitgenossen. Die Biographien

S

von L. E. Borowski, R. B. lachmann und A. Ch. Wasianski, Berlin, Felix GroP, Deutsche Bibliothek, 1 9 1 2 , pp. VII-Vm. G. Schulte, Immanuel Kant, FrankfurtlNew York, Campus Verlag, 1 994, p. 1 74.

13

�coala din localitate, renwnitul Collegium Fridericianum. Aici , Kant a dobindit 0 solida cultura clasica, pasionindu-se de poetii latini, indeosebi Lucretiu, din care putea sa recite, pina tirziu, la batrinete, fragmente intinse, in original. De altminteri, lucriirile lui filosofice �i �tiintifice sint pline de versuri latine�ti, citate probabi l din memorie. Dupii anii de colegiu (1732-1740), Kant se inscrie la universitate, ale ciirei cursuri Ie urmeaza in perioada 1740-1746. Studiazii teologia, filosofia �i �tiintele. Prin interrnediul tinarului sau profesor de logicii �i metafizicii, Martin Knutzen, ia cuno�tinta nu numai de rationalismul wolffian, ci �i de noua �tiintii a naturii, reprezentata de Newton. Interesele �tiintifice ale lui Kant sint din ce in ce mai puternice, a�a inclt nu e de mirare cii primele lui scrieri sint lucriiri de �tiinta, iar nu de filosofie. Nu trebuie sii credem, totu�i, ca orientarea lui catre filosofie ar fi intimplatoare sau ca a fost deterrninatii de nevoile carierei didactice ulterioare. Ca sii intelegem exact cum stau lucrurile, trebuie sii tinem seama de faptul cii in acea vreme filosofia nu era riguros separata de �tiinte (principal a operii a lui Newton, 0 lucrare de fizicii, se intitula Principiile matematice ale filosofiei naturale) , cii problemele lor f>e impleteau in dezbaterile savante �i cii in lucrilrile �tiintifice insele - dupa cum yom constata chiar de la prima dintre ele - interesul lui Kant are un caracter mai curind metodologic deci't empiric-descriptiv. Legatura cu problematica teoretico-metodologica a �tiintelor va diiinui pinii mai tirziu, cind Kant se va fi dedicat definitiv filosofiei. La absolvirea universitatii, Kant elaboreazil lucrarea Gedanken von der wahren Schiitzung der lebendigen Kriifte (Idei despre adevarata masura a fortelor vii), care poarta pe foaia de titiu, ca an de aparitie, 17469 . Aceasta este 0 lucrare �tiintificii, in care Kant se pronuntii cu mult curaj �i cu deplina incredere in sine asupra unei probleme �tiintifice controversate, aceea a masuriirii fortei active a corpurilor in mi�care, numitii pe atunci fortii vie. Siguranta cu care acest tiniir de numai 23 de ani, abia ie�it de pc biincile facultiitii, W spune piirerea intr-o problema �tiintifica dificila �i pretentia lui de a 9

Immanuel Kant, Werke (Cassirer), I, Berlin, 1 922, p. I. Arthur Buchenau, editorul lucriirii In editia Cassirer, indica totu�i 1747 ca anul real al aparitiei sale.

14

o fi rezolvat mai bine decit Descartes �i Leibniz au stimit ironii neincrezatoare. Lessing I-a onorat cu 0 epigrama cam taioasa, care in traducere directa suna a�a: " Kant se apuca de 0 treaba grea, pentru lurninarea lumii: el masoara forte1e vii, dar pe ale sale proprii nu le masoara". Perioada urmatoare, de aproximativ noua ani, Kant �i-a petrecut-o ca profesor particular, angajat de citeva familii instarite din imprejurimile K6nigsbergului. Era modalitatea in care tinerii saraci, domici sa urrneze 0 cariera academica, j�i procurau pe atunci resursele materiale indispensabile, cel putin la inceput, cind salariile erau foarte modeste. In aceasta perioada destul de lunga, Kant n-a publicat nimic, dar putem presupune ca a continuat sa lucreze, de vreme ce, dupa anii de tacere, i-au aparut, in 1754 , doua articole �tiinlifice consacrate schimbiirilor pe care le-a suferit Pamintul de-a lungul timpului. Ideea unei evolutii in timp nu numai a Pamintului, dar �i a sistemului solar, ba chiar a universu lui in ansamblu, implicata in cele doua articole, este amplu dezvoltata in lucrarea Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels (Istoria generala a naturii �i teoria cerului), publicata in 1755. Aceasta este marea lucrare cosmogonica a lui Kant, devenita celebra mult mai tirziu, cind s-a constatat asemanarea ipotezei sale centrale cu aceea sustinuta, cu un aparat matematic mult mai bogat, de astronomul francez Laplace in a sa Exposition du systeme du monde (1796). Laplace nu a cunoscut lucrarea lui Kant, caci, din cauza unui accident (falimentul editorului sau), ea n-a fost pusa in vinzarc. EI a aj uns in mod independent la concluzii asemanatoare, a�a incit ipoteza cosmogoni cii in discutie poartii numele amindurora: .. ipoteza Kant-Laplace". 1755 este �i anul disertaliei �tiintificc De iglle (Despre foc) , prin care Kant a dobindit titlul de magister, precum �i al tezei fi losofice Principiorum primorum cognitionis metaphysicae nova dilucidatio (Noua explicare a primelor principii ale cunoa�terii metafizice), pe baza careia a dcvenit privat-docent (adica, potrivit regulamentelor universitarc in vigoare, a primit dreptul de a prcda, de a line cursuri) . incepe acum vasta activitatc didacticii a filosofului, impresionanta prin Bumarul �i varietatea curs uri lor pc care le-a tinut. De-a lungul anilor, Kant a predat logica, metafizica, 15

matematica, mecanica, geografie fizicii, eticii, drept natural, pedagogie �.a. Unele cursuri se repetau de la un an la altul sau dupa dtiva ani, in functie de solicitarile studentilor. Cele mai gustate erau cursurile de geografie fizica �i de antropologie, pe care Kant le-a tinut aproape in fiecare an. Existau, desigur, manuale, iar practica didactica a timpului impunea folosirea lor. Kant nu Ie urma insa niciodata intocmai, ci Ie comenta critic in prelegerile sale, incerdnd sa-i faca pe studenti sa gindeasca ei in�i�i. Kant nu �i-a predat nicicind propria filosofie, nici chiar in perioada critica. EI W tinea prelegerile, cum se obi�nuia pe atunci, pe baza manualelor sau a compendiilor: logica - dupa Vernunftlehre a lui G.F. Meier ( 1 7 1 8- 1 777), unna�ul lui Wolff la Halle, etica �i metafizica - in principal dupa A.G. Baumgarten ( 1 7 1 4- 1762) , un elev independent al lui Wolff, dreptul natural - dupa Jus naturale al j uristului de la Gottingen, Achenwall � .a.m.d. Cu toate acestea, prelegerile sale " nu erau parafraze profesorale dupa 0 gindire prefabricata". Prelegerea lui Kant era un "discurs liber, agrementat cu spirit �i improvizatie. Adesea, citate �i trimiteri la lucrari pe care abi a Ie citise, uneori anecdote care tineau insa intotdeauna de subiect" (Borowski) 10. El voia sa-i invete pe studenti nu 0 filosofie gata flicuta, ci sa filosofeze ei in�i�i nicht Philosoph ie, sondern Philosophieren ("nu filosofia, ci filosofarea"), dupa reu�ita fonnula a lui Ottfried HOffe, adica 0 gindire critica, libera de prejudecati. Kant avea 0 capacitate de reprezentare vie �i totodata exacta. " Fi losoful este in cel mai inalt grad insetat de cunoa�tere (wiPbegierig) �i de aceea se simte acasa in izbitor (auffallend) de multe domenii de cercetare ale timpului sau; el nu este numai un analist patrunzator, ci studiaza eu plaeere �i in "cartea lumii "ll . In anul urmator ( 1 756) , Kant publica trei articole despre cutremurele de pamint, fenomen intrat brusc in actualitatea �tiintifica dupa dezastrul de la Lisabona din anul precedent, sustine �i publica teza latina Metaphysicae cum geometria junctae usus in philosophia naturali, cujus specimen I continet m onadologiam physicam (Folosirea metafizicii unitii cu geometria in filosofla -

10

II

F.

Gro� (Hrsg.), Immanuel Kant. Sein Leben in Darstellungen 1'011 Zeitgenossen.

Die Biographien von L.E. Borowski, R.B. Jachmann und A. Ch. Wasianski, Darmstadt, 1968, p. 86. O. HOffe, Immanuel Kant, Verlag c.H. Miinchen, 1 988, p. 27.

16

naturalii, al ciirei prim specimen conIine monadologia jizicii) �i, de asemenea, publica lucrarea Neue Anmerkungen zur Erliinterung der Theorie der Winde (Noi observalii pen tru explicarea teoriei vinturilor). In anu1 1758, Kant da la iveala lucrarea Neuer Lehrbegriffder Bewegung und Ruhe (Noua conceplie despre mi�care �i repaos), in care sustine relativitatea mi�carii �i aparii indcpendenta cercetarii �tiintifice fata de sistemele filosofice, oricit de prestigioase ar fi ele. Caci, spune Kant, adevarul n-are nimic a face "cu legile prestigiului" (mit den Gesetzen des Ansehens). Lucrarea mentionata, ca �i cea publ icata in anul urrnator (1759), intitulata Versuch einiger Betrachtungen iiber den Optimismus (incercare a citorva consideralii asupra optimismului), era de fapt un "program", adica prezentarea in rezumat a unui viitor curs. Acestea sint lucrarile lui Kant de la sfir�itul deceniului al cincilea �i din deceniul al �aselea. Dacii lasam la 0 parte 0 seriere ocazionala din 1760, Gedanken bei dem friihzeitigen Ableben des Herrn Johann Friedrich von Funck (Ginduri la moartea timpurie a d-lui J. von Funck), consolare in spirit stoic adresata mamei defunctului, intre 1 759 �i 1 762 survine 0 noua perioada de tacere, eiireia ii urrneaza 0 aetivitate publieisticii intensa. In 1 762 apare lucrarea, serisa - cwn spune filosoful insu�i - in numai citeva ore, Falsche Spitzjindigkeit der vier syllogistischen Figuren (Falsa subtilitate a celor patru jiguri silogistice); in 1763 , Der einzig mogliche Beweisgrund zu einer Demonstration des Daseins Gottes (Singurul fundament posibil pentru 0 demonstralie a ex istenlei lui Dumnezeu) �i Versuch den Begriff der negativen Grossen in die Weltweisheit einzuJiihren (incercare de a introduce in jilosojie conceptul de miirimi negative); in 1 764 este publicata lucrarea, consideratii de Mircea Florian "cea mai atriigatoare prin euprins �i fonnii" 1 2 din aeei ani, Beobachtungen iiber das Gefohl des Schonen und Erhabenen (Observalii asupra sentimentului frumosului �i sublimului). I n acela�i an apare �i Untersuchungen iiber die Deutlichkeit der Grundsiitze der natiirlichen Theologie und 12

M.

Florian, .. Immanuel Kant", in Is/oria filosofiei moderne, omagiu prof. Ion Pctrovici, vol. II, Bucure�ti, Societatea Romana de Filosofie, 1938, p. 28.

17

Moral (Cercetiiri asupra evidenlei principii/or teologiei naturale �i ale moralei), scrisa de Kant ca raspuns la 0 tema de concurs propusa de Academia de Stiinte din Berlin pentru anul 1 763. Concursul a fost cWigat de Moses Mendelssohn, dar lucrarea lui Kant a fost retinuta �i publicata, impreuna cu cea cWigatoare, in 1 764. In 1 765, Kant publica Nachricht von der Einrichtung seiner Vorlesungen in dem Winterhalbjahre von 1765 bis 1766 (jn�tiinfare asupra programului prelegerilor din semestrul de iarnii 17651766), care, cum se vede �i din titlu , este 0 prezentare succinta a continutului unor viitoare cursuri . Aici, Kant formuleaza ideea, draga lui, pe care 0 va relua mai tirziu in Prolegomene, ca el nu propune 0 filosofie gata fiicuta, ci vrea sa-i invete pe studenti sa filosofeze ei in�i�i, ca nu vrea sa impuna anumite ginduri, ci sa-i obi�nuiasca pe auditorii sai cu gindirea. In 1766 apare lucrarea Triiume eines Geistersehers erliiutert durch die Triiume der Metaphysik (Visurile unui vizionar explicate prin visurile metafizicii), consacrata in principal discutarii ideilor misticului suedez Swedenborg, dar �i criticii incisive a metafizicii dogmatice. Peste doi ani, in 1 76 8 , filosoful publica micul, dar substantialul studiu Von dem ersten Grunde des Unterschiedes der Gegenden im Raume (Despre primul temei al deosebirii dintre direcfiile spaliului) , care este ultima scriere precritica a lui Kant. In anul 1 770, dupa citeva aminari �i invitatii ale filosofului la alte universitiiti germane, pe care le-a refuzat, Kant este numit, in sfir�it, profesor titular (professor ordinarius) de logicii �i metafizica la universitatea din Konigsberg. El i�i deschide cursurile, cum se obi�nuia pe atunci , cu 0 disertalie i naugural a in limba latina, i ntitulata De mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis (Despre forma �i principii/e lumii sensibile �i ale lumii inteligibile). Disertalia este socotita indeob�te ca prima scriere critica, de�i, cum yom vedea, ea pastreaza inca multe reziduuri dogmatice. Rastimpul de II ani care separa disertatia inaugural a de Critica raliunii pure constituie 0 noua perioada de tacere, intrerupta doar de publicarea unei recenzi i despre 0 lucrare de anatomie comparatii, a articolului Von den verschiedenen Rassen der Menschen (Despre di feritele rase de oameni) �i a doua articole dedicate unui institut filantropic. Anii ace�tia sint insa ani de 18

meditatie intensa asupra unor probleme pe care disertatia nu Ie rezolvase �i asupra extinderii criticismului la noi domenii, meditatii la capatul carora Kant va scrie opera sa fundamentalii, Critica rafiunii pure. (Intervalul a fost numit de Dilthey stille Jahrzehnt, "deceniul tacut".) Deceniul care unneazii (1781-1790) este, desigur, perioada cea mai importanta �i mai productiva a vie!ii lui Kant. Apar acum, rind pe rind, marilc sale scrieri, care ii intregesc sistemul critic �i-i precizeaza articulatiile. In 1783 este publicata lucrarea care trebuia sa fie rezumatul �i expunerea accesibila a Criticii raJiunii pure, adicii Prolegomena zu einer jeden kiinftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftreten konnen (Prolegomene la orice metajizica viitoare care se va putea infiMa ca �tiin/a). 0 schita de filosofia istoriei apare in anul urmator, sub titlul Idee zu einer allgemeine Geschichte in weltbiirgerlicher Absicht (Idee pentru 0 istorie universala in perspectiva cosmopolita) . Tot in anul 1784, Kant publica Bean twortung der Frage: was ist A ujkliirllng? (Raspuns la intrebarea: ce este illlminismul?), in care Kant situeaza criticismul in legatura sa organicii cu filosofia Luminilor. Dintre lucriirile publicate in 1785 (recenzia capodoperei lui Herder Idei cu privire la filosofia istoriei om enirii, articolul �tiin!ific Despre vulcanii din Luna, un articol despre drcpturilc dc autor, un articol de antropologie, intitulat Ober die Bestimmung des Begriffs einer Menschenrasse (Despre dejinifia conceptului de rasa umana), yom reline Grundlegllng zur Metaphysik der Siften (intemeierea metafizicii moravurilor), prima scriere criticii in domeniul filosofiei practice. Din 1786: articolul Mutmasslicher Anfang der Menschengeschichte (int:eputul presupus al istoriei umanitafii), douii recenzii , lucrarea Was hei(Jt: siclz im Denken oriemieren? (Ce fnseamnii a te orienta in gfndire?) �i importanta scriere de metafizica a naturii, Metaphysische Anfangsgriinde der Naturwissenschaft (Primele principii metajizice ale �tiin/ei naturii). in 1787, Kant publica a doua editie - revizuita, iar pe alocuri chiar rescrisa - a Criticii ra/iunii pure, modi ficiirile cele mai i mportante suferindu-le capito lui " Deductia transcendentalii a conceptelor pure ale intelectului" din Analitica transcendentala. in 1788 apar cea de-a doua Critica, Kritik der praktischen Vernunft 19

(Critica rafiun ii practice), �i studiul Uber den Gebrauch teleologischen Prinzipien in der Philosophie (Despre fo losirea principii/or teleologice fn filosofie). Dintre lucrarile din 1790, cea mai importanta este , desigur, cea de-a treia Critica, Kritik der UrteilskraJt (Critica facultafii dejudecare). Ultimul deceniu al vie�ii active a filosofului (1791-1800) este j a10nat de urmatoare1e 1ucrari : in 1 791 - articolul Uber das Misslingen aller ph ilosoph ischer Versuche in der Theodizee (Despre e�ecul futuror incercarilor filosofice in teodicee), care anticipeaza lucrarea de filosofia re ligiei; in 1792 articolul Vom radikalen Bosen (Despre raul radical), ce va fi integrat in 1ucrarea urmatoare; in 1793 Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft (Religia in limitele simplei rafiulli), lucrarea de filosofia religiei la care ne-am referit adineaori. A doua edi�ie a acesteia apare in anul urmator. Tot in 1793 este publicat micul op Uber den Gemeinspruch: das mag in der Theorie richtig sein, taugt ober nicht fur die Praxis (Despre locul comun: acesta poate fi corect in teorie, dar nu valoreaza nimic pentru practicii). in 1794 , Kant publica 0 alta lucrarc de filosofia religiei, Das Ende aller Dinge (Sfir�itul tuturor lucrurilor), ace1a�i an fi ind marcat de confl ictul sau cu autorita�ile in legatura eu lucrarea anterioara de filosofia religiei. Conflictu1 a fost determin at, desigur, de inasprirea masuri lor impotriva gindiri i 1ibere, care s-a produs dupa moartea regelui iluminist Friedrich al II-lea �i insciiunarea lui Friedrich Wilhelm al II-lea. Kant fusese obligat sa se angaj eze ea nu se va mai ocupa niciodata de re1igie in eursuri lc �i in lucrari1e sale, angajament de care el s-a considerat eliberat dupa dispari�ia regelui. Atitudinea sa nu a fost, ce-i drept, foarte curaj oasa �i i s-a repro�at adesea, de atunci incolo, ca nu a luptat pentru idei1e lui. Nu trebuie sa uitam, totu�i , ca filosofu) avea la acel moment 70 de ani, ca el a facut promisiunea ca nu se va mai ocupa de rcligie, cu rezerva ca promisiunea este va1abila cita vreme traiqte cel caruia i-a fost facuta �i ca, a�a cum nota el insu�i intr-o Insemnare din acel an, "retractarea convingerii proprii e josnica, dar tacerea intr-un eaz ea eel prezent e 0 datorie de supus; �i daea tot cc spunem trebuie sa fie adevarat, nu este de aceea 0 datorie de a spune in public tot adevarul". Slabiciunile batrine�ii se accentueaza, sanatatea sa, care -

-

20

a fost intotdeauna precara, devine din ce in ce m ai �ubreda. Kant este nevoi t sa renunte la activitatea didactica, dar continua sa scrie �i sa publ i ce; in 1 795, da la iveala Zum ewigen Frieden (Pentru pacea eternii); in 1 796 lucrarea polemica Von einem neuerdings erhobenen vornehmen Ton in der Philosophie (Despre un ton dis tins de curind adoptat in filosofie), indreptata impotriva modei intuitioniste din filosofia timpului; in 1 797, publica Metaphysische Anfangsgrunde der Rechtslehre (Primele principii metafizice ale teoriei dreptului) �i Metaphysische An fangsgriinde der Tugendlehre (Primele principii metafizice ale teoriei virtu/ii) , care alcatuiesc impreuna Metaphysik der Sitten (Metafizica moravurilor). I n 1 798, lui Kant ii apare lucrarea de polemica anticlericala Streit der Facultiiten (Conjlictul facultiifilor) �i cursul sau de antropologie, intitulat Anthropologie in pragmatischer Hinsicht (Antropologia in perspectivii pragmaticii), in anul 1 800, Jasche da p ub l i citati i prelegerile de logica, i ar in 1 8 0 2, Rink publ i ca prelegeri le de geografie fiz i cii , apo i , in 1 803, prelegerile de pedagogic ale lui K ant. i n 1 804 apare ultima 1ucrare antuma, Welches sind die wirklichen Forfschritte, die in die MetapIJysik seit Leibniz 'ens und Wolff's Zeiten in Deutschland gemacht hat! (Care sint progresele reale pe care metafizica le-a flcut de la Leibniz �i Wolff incoace I), scrisa in 1 793 ca raspuns la 0 tema academica de concurs. Lucrarca, e ditata de acela�i F. Th. Rink, este importanta, intruclt ne arata modul in care Kant insu�i situa filosofia critica in evolutia gindirii germane modeme. Filosoful se stinge din viata la 1 2 februarie 1 804, murmurind impacat cuvintele: "es ist gut" ("e bine"). Pc piatra s a de mormint este tnscrisa celebra fraza din finalul celei de-a doua Critici: Doua " lucruri umplu suflctul de ve�nic noua �i cres cln da admiratie �i veneratie, cu cit m ai des �i m ai staruitor se indreapta gindul catre ele: cerul fnstelat deasupra mea �i legea moralii in mine". Dupii moartea lui Kant au fost publicate lucrarile l3 : I) Kants Vorlesungen iiber die Metaphysik (Prelegerile lui Kant despre meta/izicii), editate de Politz in 1 82 1; 2 ) Reflexiollen zu Kants A nthropologie (Reflecfii asupra antropologiei lui Kant); 3) Reflexionen -

13

Dam lisla lucrarilor postume dupa M. Florian,

21

loco cit., pp. 32-33.

Kants zur Kritik der reinen Vernunft (Rejlecliile lui Kant asupra Criticii ratiunii p ure), publicate de B. Erdmann in 1882 �i, respectiv, in 1884, cuprinzind 0 serie de adnotari, uneori foarte importante, ale lui Kant pe marginea propriilor sale exemplare ale l u crarilor indicate in titlu sau ale altor lucrari ; 4 ) Lose BUiter aus Kants Nachlass (Foi deta�ate din postumele lui Kan t), publi cate de R. Rei cke in 1889-1898; printre ele se afla a�a-numita Duisburgischer Nachlass (Postumele de la Duisburg), ce dateaza din perioada elaboriirii Criticii raliunii pure; 5) Opus postumum, lucrarea de metafizica naturii , la care Kant a s cris pina spre sfir�itul vietii , dar care poarta pecetea declinului facultatilor sale inte­ lectuale; publi cata paqial in anii 1882-1884 de catre acela�i Rudol f Reicke, lucrarea aceasta neincheiata a fost publicata integral d e E. Adi ckes in 1920 �i de A. Buchenau in 1936; 6) Corespondenla lui Kant, publicata mai intii de H . E. Picher (Kants Briefwechsel, 3 vol . ) � i reluata apoi in editiile operelor; corespondenta arunca uneori 0 lumina nea�teptata asupra genezei anumitor idei critice , iar cercetatorul kantian nu 0 poate neglija. Dintre editi ile in l imba germana ale opere lor, cea mai importanta este, desigur, A kademie-A usgabe (Edi/ia Academiei), i n it iatii in 1902 de A cademia Regala Prusaca de Stii nte �i continuata, incepind de la volumul 23, de Academia Gennana de Sti inte din Berlin. A ceasta edi!ie, intitulata Kant s Gesammelte Schriften (Scrierile complete ale lui Kant), estc aIcatuita din patru sectiuni: Werke (Opere), vol. 1-9; Briefwechsel (Corespondenla), vol. 10-13; Handschriftlicher Nachlass (Manuscrise postume), vol. 14-23, �i Vorlesungen (Prelegeri), vol. 24 �i urm. 14 Merita sa fie amintite �i alte editii, mai vechi, ale operelor lui Kant (J. H. Tieftmnk, G. Hartenstein, K. Rosenkranz �i F. W. S chubert, 1. H. Kirchmann) sau mai noi (K. Vorl iinder, W. Weischedel ) . 0 mentiune speciala se cuvine Iacuta pentru a�a­ numita editie Cassirer, in 11 volume (ultimul dintrc ele cuprinde 0 14

La biblioteca universita\ii noastrc sc gase�te un singur volum din aceasta edilie, vol. IV, care cuprindc: 0 parte a Criticii raliunii pure (edi\ia I), Prolegomene,

intemeierea metajizicii moravurilor �i Primele principii metaji::.ice ale .yliinlei na/urii. 22

importanta monografie Kant, s crisa de E. Cassirer); editia aceasta, foarte apreciata de C. N o i ca, este Indeob�te consi derata 0 capodopera a filologiei �i criticii de text kantiene. Cu ea yom lucra �i noi In continuare. Principala revista ce consemneaza rezultatele cercetarii � i interpretarii filosofiei kantiene este Kant-Studien (Studii kantiene), infiintata de Hans Vaihinger �i care este astiizi organul publicistic al cunoscutei ,,Kant-Gesellschaft" ("Societatea Kant"), cu sediul la Bonn.

2. Pregatirea filosofiei critice Poate ar trebui sa incep cu ideea cii Immanuel Kant a creat nu atit 0 filosofie nouii, cit 0 nouii modalitate de a filosofa, un nou tip de filosofie. Dad filosofia anterioara era una constructiva, in care metafizica o cupa locul central - acest tip de filosofie culminind cu Chr. Wolff -, Kant introduce filosofia critidi, in sensul unei filosofii care nu e di fi ca si steme, ci cerceteaza presupozifiile activitatilor umane esentiale ( cunoa�tere, moralitate, arta, religie etc.). Kant nume�te aceste presupozirii condifii de posibilitate. Nu e yorba am de orientare a gnoseologica a filosofiei, anterio ara lui Kant (vezi, mai ales, Lo cke), de� i se leaga de · acest lu cru. E yorba despre mai mult: i ntro -ducerea fi losofi e i criti ce, ca u n mod nou de a fa ce filosofie, care va fi continuat ulterior (filosofia analitica, Witt­ genstein.etc.). Fi losofia critica, marca creatie teoreti ca a lui Kant, nu este rodul unci iluminari bru�te, al unei inspiraTii subite care s-ar fi pro dus inca de la in ceputul activiHitii sale, ci fructul tirziu al 23

unei meditatii indelungate, staruitoare �i consecvente, meditatie ce a explorat multe drumuri inainte de a Se angaja in mod definitiv pe eel cu care a ajuns sa se i dentifi ce. Criticismul este, deci, rezultatul unor cautari, a caror cunoa�tere e con ditia obligato rie pentru intelegerea solutiilor la care Kant a ajuns. " La nici un alt ginditor modem - spunea Mircea Florian - nu se impune atit de categori c problema genezei doctrinei �i a fazelor ei evolutive., ,15

2.1. Periodizarea activWitii lui Kant Po rnind de la anumite ap re ci e ri ale fi losofului insu�i, cercetatorii kantieni accepta in general existenta a doua perioade in evolutia sa intelectuala: perioada precriti ca �i perioada critica. Linia de demareatie dintre ele s-ar s itua in 1770, anul dise rtatiei inaugurale, sau in anul anterior, 1769, care, dupa euvintele dintr-o insemnare manuscrisa, i-a adus lui Kant 0 " mare lumina" . Alti cercetatori, cum este Herman de Vleesehauwer, situeazii " mare a eezura" din evolutia lui Kant in 1781, 0 data eu aparitia Criticii raliunii pure. De Vleeschauwer deosebe�te, in cea de-a doua palte a evolutiei lui Kant, 0 perioada constructivii, care ne da principalele lucrari kantiene, in primul rind trilogia criticii, situata intre 1781 �i 1790, �i 0 perioada defensivii , situata dupa 1790, in care Kant i�i apara i deile impotriva atacuri lor wolffienilor, dar !;Ii impotriva interpretarilor inacceptabile ale propriilor sai discipoli 16. in aceasta perspectiva, am avea deci 0 perioada pregiititoare, situata inainte de 1781, 0 perioada constructivii, intre 1781 �i 1790, �i 0 perioada defensivii , dupa 1790. Evident ca nici de V1eeschauwer nu sustine cil diferenta dintre ultimele doua perioade ar fi la fel de bine marcatii p recum aceea dintre ele, pe de 0 parte, �i p rima perioada, pe de alta parte. A�a incit, aceasta periodlzare nu 0 anuleaza pe cea dintii (aceea care imparte activitatea lui Kant intr-o perioada precritica �i una criticil), ci doar 0 precizeaza. Ori cum ar sta, din acest punct de vede re, lucru rile, cercetatorii de astazi subliniaza unitatca i ntcma a gindirii lui Kant 15

16

M. Florian, loco cit., p. 34.

H.-J. de Vleeschauwer, L 'evolution

Alcan, 1 939, pp. 7-8.

de fa pensee kantienne, Paris, Librairie Felix

24

de-a lungul diferitelor perioade ale evolutiei sale. Aceastii unitate este datii de pre o cuparea permanentii a fi losofului pentfU intemeierea metafizicii. Este 0 eroare sa se creada cii filosofia criti ca ar fi 0 filosofie antimetafizica �i ca trecerea lui Kant de la perioada precritica la perioada criti cii ar insemna abandonarea completa a metafizi cii, pe care pina atunci 0 acceptase. S chimbarea exista, desigur, dar ea se refera la modul de intemeiere �i la metoda, la tipul de metafizi ca adoptat, nu la obiectivul fundamental insu�i, care ramine, in ambele perioade, intemeierea metafizi cii. Metoda critica are, ce-i drept, un element sau 0 componenta negativa, care consta in respingerea metafizicii dogmati ce. Dar aceasta negatie este numai momentul pregatitor al unei afirmati i : respingerea metafizi ci i dogmatice e conditia prealabila a descoperirii unui nou fundament, capabi l sa asigure edifi carea metafizicii eteme. Metoda critica este un mij loc de edifi care a metafizicii, de fapt, singurul mijloc cert de care dispunem - dupa parerea lui Kant - �i nu de ruinare definitiva a acesteia. Este, de asemenea, adeviirat ca, in Critica ra{iunii pure �i partial in Prolegomene, critica metafizicii dogmati ce sta in prim­ plan, iar filosoful pare a opune critica sa ori carei metafizi ci . Dar aceasta e numai 0 aparenta, de care s-a folosit mereu pozitivismul in incercarea de a �i-l alia pe Kant in campania sa antimetafizica. Kant nu este insa un pozitivist �i nu impiirta�e�te aversiunea pozitivismului fatii de metafizicii. Dimpotriva, el vrea sa asigure metafizi ci i un fun dament traini c. Ciiutarea acestui fundament strabate intreaga opera a lui Kant, de la inceputuri pin a la Opus poslumum, asigurin du-i astfel unitatea organicii, indestructibila Totu�i, direclia cautarii nu ramine totu�i mereu acee:.l� i; ceca ce face ca unitatca sa se realizezc in diversitate, in varictate, sa fie unitatea vie a unei diversitati, iar nu monotonia lipsita de viata a unei simple repetitii. Asupra atitudini i lui Kant fatii de metafi zi ea va trebui sa revenim. Deocamdatii ne intereseaza doar acest rol un({ic.;ator pc care obieetivul metafizic 11 joacii in raport cu meandrele, uneori de con certante, ale opcre i . P utem spune, impreuna cu Mir cea Florian, ca "Epoca precritica poartii in sine, in gestatie, orientarea eriti cii de mai tirziu, intocmai cum epo ca crit i cii mentine i dei 25

esentiale din epoca precedentii" 1 7 . Ceea ce nu inseamna, desigur, anularea deosebirii dintre ele: cum formuleazii exegetul roman, " "critic a nu existii inaintea criticii ; perioada precriticii dobinde�te acest inteles pregiititor numai privitii retrospeetiv, de pe pozitiile cucerite ulterior.

2.2. Perioada precritica Dacii acceptiim anul 1770, anul disertatiei inaugurale ce contine prima expunere - paqialii �i imperfectii, e adeviirat - a criticismului, ca demarcatie intre cele douii perioade principale ale activitatii lui Kant, atunei perioada precriticii se situeazii intre 1747 �i 1770. Lucriirile care-i apartin se inscriu in perimetrul dezbaterilor �tiintifice �i filosofice ale timpului, generate mai ales de ciocnirea metafizicii rationaliste de inspiratie cartezianii eu noua fizicii newtonianii, orientatii inducti v � i experimental. Principalele probleme filosofice pe care Ie dezbat aceste lucriiri sint urrn iitoarele patru l g : mai intii, �i in strinsii legiiturii cu preocuparea centralii a lui Kant privind intemeierea metafizicii, deosebirea metodologicii dintre metaJizicii .$i matematicii; Kant va aj unge la ideea cii metafizica, fiind 0 �tiinlii despre real, nu poate recurge la metoda deductivii, proprie matematieii, cum a crezut intregul rationalism modem �i mai cu seamii varianta lui cea mai dogmaticii, elaborata de Christian Wolff; a doua problema, strins legatii de prima, e aceea a raportului dintre gindire .$i existenlii: este existenta 0 nota a conceptului, a�a incH ea sii poatii fi stabilitii, prin descompunerea acestuia, intr-o j udecatii analiticii?; a tre ia problema e cea a cauzalitiilii, in legatura cu care se pune intrebarea despre raportul dintre temeiul logic al unei judecati �i temeiul real al unui lucru, identificate de Leibniz in al siiu principiu al ratiunii suficiente (se vede imediat legiitura dintre a treia problema �i cea dc-a doua, privind raportul dintre gindire �i existenla); in sfir�it, cea de-a patra problema este aceea a spaliu/ui, in jurul careia se infruntau conceplia leibniziana relativistii, dupa care spaliul decurge din raporturile de eoexistenta dintre monade �i are, deci, 0 existenta 17 18

M. Florian, loco cit., p . 36. Ibid., pp. 38-3 9.

26

:.envata !?i relativa, dependenta de cea primordiala a monadelor, !?i ':0Dceptia newtonianii absolutista, potrivit careia spafiul exista in �me, independent de lucrurile care it ocupii. Kant va cintiiri cu grij ii ::neritele !?i neaj unsurile fiecarei solutii, inclinind mai intii catre ;rima, apoi catre cealalta !?i ajungind in cele din urma la propria sa � 0nceptie apri orista, menita sa Ie faca dreptate amindurora, �indu-Ie totodaHi neajunsurile. I n solutionarea acestor probleme, Kant n-a urmat mereu !.:: e la!?i drum, a!?a cum s-a putut intelege, partial, din insa!?i ;'f"ezentarea lor. Gindirea lui evolueaza !?i in perioada precriticii, nu ::urnai in faza de trecere de la aceasta la perioada critica. Astiizi este �.:ceptata exi stenta a dOUG elape sau momen te ale perioadei �ritice, prima cuprinzind deceniul !?ase (anii 1750-1760), incluzind 51 lucrarea de debut, iar a doua - deceniul !?apte (anii 1760-1770). Cercetiitorii contemporani nu mai accepta ideea mai veche, de mspiratie hegelianii, de altfel, a lui Kuno Fischer, potrivit ciireia Kant ar fi fost mai intii un rationalist dogmatic, ar fi trecut apoi, sub rnfluenta lui Hume, la empirismul sceptic, pentru a ajunge in cele jin urma la criticism, ce ar reprezenta sinteza momentelor opuse :mterioare. Aceastii conceptie are un simbure de adeviir, dar �implifica prea mult lucrurile. Este adeviirat cii filosoful pe care it �tudiem a inceput prin a accepta ralionalismul leibnizo-wolffian, cmectat de Crusius, ca un cadru general de gindire. Dar nu sc poate spune cii c1 a fost un adept fidel al acestuia. Kant manifestii inca de la inceput 0 atitudine independentii, aceastii pozitie fi indu-i, probabil, transmisii in vremea studiilor universitare de profesorul pe .:: are I-a indragit cel mai mult, Martin Knu tzen . De altminteri , Konigsbergul pare sa fi fost in acea vreme un centru foarte activ de 0pozitie impotriva anumitor idei leibnizo-wolffiene, in particular :mpotriva armoniei prestabilite. 1 9 Kant a criticat de la inceput anumite teme ale wolffinismului, a!?a incH nu se poate spune ca s-a s:tuat rara rezerve pe pozitii leibnizo-wolffienc. In orice caz, dad tinem seama de propriile declaratii ale lui Kant din Prolegomene, la inceput el a 111clinat catre rationalismul dogmatic, chiar dacii cu anumite rezerve !?i ezitiiri. i n aceea!?i :9

H.-J. V leeschauwer,

op. cit., p. 1 9.

27

lucrare, Kant spune, cum se �tie, ca cel care I-a trezit din "somnul dogmatic " a fost Hume. De aici vine accentul pus in exegeza kantiana mai veche pe rolul lui Hume in evolutia gindirii lui Kant. In prezent se considera, la modul general, ca acest accent a fost exagerat �i, lara a se nega rolul stimulativ al lui Hume, se apreciaza ca nu atit Hume, �i nici ceilalti ginditori empiri�ti, cit mai cu seama noua �tiinta newtoniana a naturii I-a lacut pe Kant mai atent la rolul experientei in cunoa�tere �i i-a permis sa inleleaga adevarul empirismului gnoseologic. La fel cum nu putem spune rara rezcrve ca primul moment al perioadei precritice are un caracter rationalist­ dogmatic, nu putem afirma cu certitudine nici ca cel de-al doilea moment este unul empirist-sceptic. Chiar �i in lucrarea Visurile unlli vizionar, care este scrierea kantiana cea mai apropiata de scepticism, filosoful nu renunta la marea sa idee a reformei metafizicii. i ntreaga problema este, pentru Kant, aceea de a folosi metoda newtoniana, de valabilitatea ciireia nu se mai Indoia, la reconstructia metafizicii. Analiza succinta a celor mai importante lucrari din perioada ce ne intereseaza confirma �i completeaza ideile generale inlati�ate plna acum. 2.2. 1 . Prima etapa

Cea dintli lucrare, Idei despre adevarata miisura a forlelor vii, scrisa, cum am vazut, In 1 746, este, dupa cum arata �i titlul, 0 lucrare de fizica (de mecanicii, mai precis). Ea trateaza 0 problema speciala, Indelung controversata In epoca: aceea a miisurii fortelor care pun corpurile In mi�care, numite din acest motiv forte vii . La ace I moment, existau doua solulii diferite ale problcmei : cea propusa de Descartes, potrivit careia marimea fortei vii este egala cu produsul masei corpului in mi�care �i al vitezei cu care se mi�cii ( f = m . v ), �i cea propusa de Leibniz, dupa care marimca fortei vii este egala cu masa inmultita cu patratul vitezei corpului in mi�care ( f = m · v 2 ) . Solutia corecta fusese descoperita cu citiva ani inainte de D ' Alembcrt, In al sau Tratat de dinamicii, publicat in 1 743

[f m;2 ) =

. Kant nu cUllo�tea lucrarca lui D' Alembert, a�a lncit d

Incearca sa rezolvc diticultatea cu propriile sale mij loace. Pentru 28

.L:easta, nu apeleaza la masuratori empirice, ci recurge la principiul ;'0trivit caruia, atunci cind do i savanti de talia lui Descartes �i :"eibniz au pareri diferite despre acela�i lucru, ei trebuie sa aiM ±eptate fiecare in felul sau. Totul este sa descoperim modul ln care � .irerile lor pot fi conciliate, iar acest mod consta In a deosebi ':umeniile sau p lanurile la care acele pareri se raporteaza. Kant � rede ca formula lui Descartes este valabila pentru far!ele care .i":lioneaza din afara asupra corpurilor, iar cea a lui Leibniz pentru :·0nele active inlauntrul corpurilor (mi�carea unei bile de biliard sub :npactul altei bile - mi�carea unui corp ceresc). Mai mult decit solutia care, considerata In ea Insa�i, este p"e�ita, ne intereseaza modul de gindire al lui Kant, care consta, cum .i...'Tl vazut, in punerea de acord a doua conceptii deosebite sau chiar :-puse, prin delimitarea a doua domen i i diferite la care ele se �aporteaza. Unii cercetatori de astazi (Stephen Palmquist, de pilda) ':: unsidera eli aici se afla prima formulare a metodei critice kantiene . .-\ceasta este, desigur, 0 exagerare; dar nu e mai putin adevarat eli .:.cest mod de gindire ii este caracteristic lui Kant �i ca procedeul �oncilierii prin discriminare e metoda sa favorita de rezolvare a �ificultatilor. Oricum - pcntru a face legatura cu problemele :ilosofice men!ionate mai inaintc -, in spatelc celor doua feluri de :nasurare a fortclor vii sc afla dcosebirea dintre metoda matematica Je sorg inte cartesiana �i cca fizica (�i, in mod implicit, �i cea metafizica) leibniziana, deoscbirc care II va preocupa tot mai mult pe Kant. Lucrarea cosmologica Istoria generala a naturii .yi teoria � erului ( 1 755) propunc 0 ipotcza cvolutionista a sistcmului solar, singura capabila, dupa Kant, sa explice anumite particularitati ale structurii sale actuale. Daeli Newton, dupa marile lui contributii la mecanica cereasca, incununate de principiul gravitatici universale, se multume�te sa recurga la vointa divina pentru a explica faptul ca planetele se invirtesc in acela�i sens �i aproape in acela�i plan in jurul Soarelui, Kant socote�te ca orice explicatie naturala, chiar cu riscul de a fi gre�ita, este preferabila: recursul la vointa Creatorului inchide calea cercetarii, in timp ce ipotezele naturale, chiar daca se dovedesc eronate, stimul eaza c ercetarea �i permit gas irea adevaratelor explicatii. 29

Ideea de baza a ipotezei cosmogonice kantiene este aceea ca structura actuala a universului se explidi prin evolutia lui pornind de la 0 nebuloasa originara, exclusiv prin actiunea legilor naturale ale atractiei �i respingeri i . Cu orgoliul savantului convins de atotputemicia �tiintei sale, Kant scrie: "Dati-mi materie �i din ea va voi cladi 0 lume" , adica "Dati-mi materie �i va voi arata cum s-a nascut din ea, pe cale strict naturala, lumea actuala " . In mod semnificativ pentru gindirea sa , Kant considera ca explicatia mecanica, pe care el insu�i 0 extindc la originca l umii, nu este, totu�i, universala: ea nu poate da socoteala de provenienta materiei �i a fortelor de atractie �i respingere ce 0 caracterizeaza, �i nici de originea organismelor vii. Nu putem explica mecanic nici cele mai simple organisme vii. Mecanicismul este astfel restrins in favoarea finalismului, iar aceasta noua conciliere prin delimitare, concilierea mecanicismului �i a finalismului, e un aspect esential al concilierii mai generaIe a noii �tiinte newtoniene a naturii cu metafizica. Lucrarea latina Noua explicalie a primelor principii ale cunoa�terii metajizice, prezentata in acela�i an 1 75 5 ca teza de abi litare ca privat-docent, are nu numai implicatii metafizice, asemenea lucrarilor de pina atunci, c i un conti nut metafizic manifest, cum se vede chiar din titlu. Kant discuta principiilc cunoa�terii metafizice, acceptind ca principiu fundamental nu pe ace[a al contradictiei - asemenea lui Wo lff -, ci pe acela a[ identitatii , ce are, dupa e l , 0 dubla forma: pozitiva (" tot ceea ce este este" ) �i negativii (" tot ceea cc nu este nu este"). eu privire la mult discutatul principiu [eibnizian al ratiunii suficiente, Kant acccpta observatia lui Crus ius ca nici 0 ratiune nu e suficienta, ci numai determinanta, �i i[ nume�te, in consec inta, princip iu[ ratiunii determinantc. Urmindu-l , de asemenea, pe Crusius, Kant distinge intre ratio veritatis (expresie pe care e mai bine sa 0 traducem prin tem eiul adevarului) �i ratio existentiae ( " temeiul existentei " ), cea dintii stind la baza adevarului, iar cea de-a doua, [a baza existentei unui obiect. Kant respinge argumentul onto logic cartesian, care deduce existenta lui Dumnezeu din conceptul de fiinta perfecta, �i 1\ inlocuie�te cu altul: existenta lui D umnezeu dec urge din 30

tmposibilitatea de a gindi contrariul ei, adica inexistenta. Posibilul, �dica ceea ce po ate fi gindit, presupune 0 ex istenta necesarli . .-\rgumentul acesta este de obicei considerat 0 modificare a argumentului ontologie: de la posibil (conceptibil) la necesar. In �tima parte a lucrarii, Kant introduce doua noi principii metafizice, principiul succesiunii �i eel al coexistentei, prin care vrea sa explice �cTiunea reciproca a corpurilor (influxul fizic, cum se spunea pe atunci), menita sa ia locul armoniei prestabilite leibnizo-wolffiene, $i unicitatea spatiului, dominat de legea newtoniana a gravitatiei. Din aceastii lucrare se degajii in mod evident pozitia rafionalistii pe care se situeazii Kant, dar �i spiritul liber in care el se raporteaza la wolffianismul dominant, aceasta permitindu-i sa accepte anumite obiectii anti-wolffiene ale lui Crusius. Monadologia jizicii, lucrarea latina din 1756, prezentata de Kant pentru ocuparea unui post de "profesor extraordinar" , adidi de profesor suplinitor, are un continut �tiintific �i filosofic. Cum se \ ede d i n titlul sau complet, ea vrea sa uneascii metaJizica � i geometria i n ap l icarea lor l a filosofi a naturi i , adica, i n fond, monadologia leibniziana �i mecanica newtoniana. Procedeul folosit in acest scop este eel dej a intilnit de noi, concilierea prin discriminare. Monadele nu sint in spatiu �i, ca atare, scapa diviziunii infinite la care e supus spatiul. Acesta din urma, la ri'ndul sau, este 0 entitate derivata, un fenomen nascut din actiunea reciproca a monadelor (adica a fortelor) fizice. Kant accepta, a�adar, ideea leibniziana a fenomenalitatii �i caracterului derivat al spatiului. La fel ca in lucrarea cosmologica, el scrie eli metoda experimentala unitii cu geometria explicii legile naturii, dar nu �i originea lor. Fizica trebuie completata prin metafizica, numitii pentru prima data aici "filosofie transcendentala" . 2.2.2. A doua etapa

A doua etapa cuprinde, cum am vazut, anii 1760-1770, deci deceniul al �aptelea, in care opozitia dintre certitudinea �tiintei �i i ncertitudinea metafizicii se accentueaza, iar dificultiitile �i neajunsurile metafizicii traditionale ii devin din ce in ce mai clare lui Kant. Totu�i, interpretarea acestor schimbiiri ca 0 trecere de la metafizica dogmatica la empirismul sceptic este exageratii, caci 31

proiectul fundamental al reformei metafizicii nu e abandonat. Tendinte empiriste �i sceptice existii, desigur, in gindirea lui Kant, ele afUndu-se in legatura cu influenta lui Hume, a morali�tilor englezi �i a lui Jean-Jacques Rousseau. Dintre lucrarile acestor ani, cea intitulatii Singurulfundament posibil al unei demonstrafii a existenfei lui Dumnezeu ( 1 763) reia �i dezvolti'i argumentul din Noua explicafie, potrivit diruia posibilul, adica ceea ce este gindit lara contradictie, presupune necesarul; cu alte cuvinte, lumea luerurilor presupune existenta lui Dumnezeu. In aceasta lucrare apare �i 0 alta idee importanta, eu consecinte hotaritoarc pentru evoluria gindirii lui Kant, �i anume ideea cii " "existenta nu este niciodatii atributul vreunei esente , a�a incH sii poatii fi stabilitii prin simpla analizii logicii a conceptului, ci "punere absolutii " ; in termenii de mai tirziu, judecata de existentii este 0 judecatii sinteticii, iar nu una analitieli. Intr-adeviir, judeciilile " " " Dumnezeu este atotputernic �i " Dumnezeu exista sint total deosebite; cea dintii e analitica, dar cea de-a doua nu, dici ea poate fi formulatii �i altfel : "ceva existent este Dumnezeu" . De un de �tim insii eli acest " ceva existent " estc Dumnezeu? Aici se situcazii argumentul mentionat mai inainte, potrivit ciiruia posibilul , adicii ceea ce este gindit tarii contradictie, presupune 0 existenpi necesara, intrucit se intemeiazii pe trecerea de la gindire la existenta. Acest argument poate fi socotit 0 reformulare a argumentului ontologic. Incongruenta sa cu ideea distinctiei dintre gindirc �i existenta este evidenta. Trebuie sa precizam, insii, di pentru Kant este necesar sa ne convingem de existenla lui Dumnezeu, dar nu e la fel de necesar sa 0 �i demonstra m; ceea ce ar putea sii insemne cii cl nu absolutizeaza nicidecum valoarea acestui argument. Lucrarea incercare de a introduce in filosofie conceptul de m arimi negative, ce dateaza din acela�i an ( 1 763), poate fi consideratii 0 dezvoltare �i aprofundare a distinctiei dintre gindire �i existenla din lucrarea anterioara. Conceptul miirimilor negative, utilizat in matematicii, poate fi folosit �i in tilosofie. Dar daeli in matematica �i logica el se leagii de ideea de contradictie, in filosofie, se raporteazii la opozitia realii. Contradictia logicii se autoanuleazii, in timp ce opoziria reala, in care termenii opu�i au amindoi un caracter pozitiv, are ea insii�i un rezultat pozitiv, a�a cum constatiim 32

:n cazul compunerii fortelor opuse din paralelogramul fortelor. Deosebirea dintre opozitia logicii �i opozitia reala este astfel 0 :ranspunere sau 0 aplicatie ingenioasa a deosebirii mai generale dintre gindire �i existenta. In acela�i sens se inscrie deoseb irea dintre principiul ..:: a uzalitatii �i cel al ratiunii suficiente, pe care rationalismul leibnizo-wolffian tindea sa Ie identifice. Kant releva, dimpotriva, .:Ieosebirea lor, care este, in fond, deosebirea dintre ordinea gindirii - guvemata de principiul ratiunii suficiente - �i ordinea existentei guvemata de principiul cauzalitiitii. Raportul dintre 0 propozitie �i :emeiul sau ratiunea ei suficienta, adica propozitia din care ea decurge, este un raport de identitate, ce poate fi stabilit in mod analitic. Raportul dintre efect �i cauza nu mai poate fi stabilit insa analitic: efectul nu poate fi dedus logic din conceptul cauzei . lnfluenta criticii humeiste a ideii de cauzalitate este aici vadita, chiar daca nu se intelege inca intreaga ei amploare �i gravitate. Lucrarea Cercetare asupra evidenlei principii/or teologiei naturale �i ale moralei ( 1 764), scrisa de Kant pentru un concurs organizat de Academia de Stiinte din Berlin, releva dificultatile " metafizicii, considerata "cea mai grea dintre toate �tiintele umane . Ea nu poate urma modelul deductiv al matematicii, cum a crezut rationalismul, ciici se deosebe�te profund de aceasta: geometria i�i construie�te obiectul, metafizica il ia ca dat; geometria pleacii de la un numar redus de concepte s i mple, pe care Ie definqte construindu-le, din care deduce apoi ansamblul propozitiilor ce-i alciituiesc continutul; obiectul metafizicii este complex �i obscur, de aceea meta{1zica trebuie sa apeleze la analiza experientei sau a datului interi, r, pentru a obtine concepte uitime, nedemonstrabile �i foarte numer Jse. Metafizica e reflectia asupra datelor empirice, in scopul ciarifi. rii concepteior celor mai generale pe care Ie cuprinde experienta. 01 ;ntarea catre experienta, viidita aici, releva mai putin influenta emp' 5mului filosofic, cit actiunea metodei experimentale newtoniene. Intemeierea moralei pe sentiment, inteles ca 0 facultate de a cunoa�te nemijlocit binele - care vade�te influenta morali�tilor englezi �i a lui Rousseau -, preconizata In aceasta lucrare, este reafirmata in Observalii asupra sentimentului frumosului $i

33

sublimu/ui, datind din acela�i an ( 1 764). In scrierea mentionatii, morala se intemeiazii pe ceea ce Kant nume�te " sentimentul frumusetii �i demnitiitii naturii umanc " , i ar nu pe principii speculative, cum procedase rationalismul. Orientarea metafizicii catre analiza experientei, in vederea descoperirii �i clarificiirii conceptelor celor mai generaIe pe care ea Ie implicii, �i intemeierea moralei pe sentiment sint demcrsuri complementare, care viidesc noul curs al gindirii lui Kant, apropierea lui de empirism. 2.2.3. Visurile unui vizionar �i metafizica

Lucrarea care exprimii in forma cea mai dramaticii framintarile �i indoielile lui Kant din acei ani este, desigur, Visurile unui vizionar explicate prin visurile m etaJizicii ( 1 7 6 6 ) . Cine cunoa�te numai scrierile critice ale filosofului va fi surprins sa constate stilul alert �i dezinvolt, tonul ironic �i uneori sarcastic, fraza ingrijita, ce dovede�te preocupare pentru forma literara. Toate aces tea fac din lucrarea lui Kant un eseu pe alocuri scinteietor, demn sa stea alaturi de productiile similare cele mai bine cunoscute ale epocii Luminilor. Tema eseului este existenta �i natura substantelor spirituale. Ea a intrat in atentia lui Kant atunci cind au inceput sa circule relatari despre capacitatea chimistului �i misticului suedez Swedenborg de a intra in legatura cu sufletele celor morti �i de a primi de la ele informatii atit despre cealalta lume, cit �i des pre evenimente petrecute in lumea aceasta, dar in locuri situate la mare distanta. Intr-o scrisoare din 1 76 3 , adresata Charlottei von Knobloch2o , Kant se refera la unele relatliri de acest fel, care vor fi reluate in eseul din 1 766. Din accea�i scrisoarc afllim eli destinatara, o tinlirli aristocratli cu prcocupari intelectuale, i se adresase filosofului cu rugamintea insistenta de a-i spune care este adevlirul �i eli filosoful a incercat sa se informeze desprc intimpliirile respective de la unele cuno�tinte din Suedia �i Olanda. Ba chiar i-a scris lui Swedenborg, dar acesta, dqi a primit favorabil scrisoarea, nu i-a riispuns, afilmind, dupa cum a aflat Kant de la ni�te cuno�tinte comune, ca riispunsul la intrebiirilc sale va putea fi giisit in viitoarea lui lucrare. 20

Datarea acestei scrisori este nesigura; vezi 1. Kant, Werke (Cassirer), IX, pp. 34-39.

34

lntre timp, lucrarea promisa a fost publicata in limba latina la Londra. Ea era intitulata A rcana coelestia �i era alcatuita din opt volwne masive. Kant �i-a procurat-o eu mare difieultate �i a eitit-o cu interesul �i curiozitatea pe care dirtile de acest fel Ie vor stirni, probabil, intotdeauna. Dar filosoful a dimas foarte dezamagit. �i, cum spune el in gluma, pentru ca tot apucase sa cumpere cartea �i, ceea ce era inca mai rau, apucase s-o �i citeasca, a hotarit sa dea curs .,insistenfelor unor prieteni cunoscuti �i necunoscuti" �i sa scrie el insu�i un eseu despre "visurile unui vazator de spirite " ( Geisterseher). S-a remarcat adesea ambiguitatea atitudinii lui Kant fata de Swedenborg, atit in eseu �i in scrisoarea deja mentionata, cit �i intr-o alta scrisoare, catre Moses Mendelssohn, din 8 aprilie 1 7662 1 , in care raspundea la recenzia eseului sau racuta de acesta din urma. Kant nu-l poate invinui pe Swedenborg, rara niei 0 dovada, de mistificare deliberata, dar nici nu-l poate crede rara rezerve. Inainte de a aproba sau condamna, el vrea sa inteleaga. Mult mai importanta, insa, decit pozitia fata de Swedenborg este atitudinea lui Kant fata de metafizica, asociata inca din titlul eseului cu " visurile" celui dintii. Aceasta asociere explica tern a eseului, care, cum am spus, este aceea a exi stentei �i naturii substantelor spirituale. De aceea, aceasta asociere trebuie ea insa�i lamurita. Asocierea se face prima oara in pasajul din 1, 3, unde ni se vorbe�te despre inrudirea dintre visatorii senzaliei (die Triiumer der Empfindung), care sint spiriti�tii, vazatorii de spirite, de genul lui Swedenborg, �i visiitorii ra(iunii (die Triiumer der Vernunft), care sint metafizicienii22 . Asemanarea sau inrudirea consta - spune Kant ­ In aceea cii "ei vad eeva ee nu vede niei un alt om siinatos" �i "au legatura lor personala eu fii nte care altminteri nu se dezvaluie nimanui, oricit de bune simturi ar putea sa aiba" . �i intr-un caz, �i In ceialalt, avem de-a face cu " visuri " sau mai exact reverii, cu visuri in stare de veghe, " imagini nascocite care totu�i in�eala simturile ca ni�te veritabile obiecte " . Daca, in aceasta asociere, spiritismul �i metafizica sint puse oarecum pe acela�i plan, 0 alta 21 12

Ibid., pp. 5 5-59.

I . Kant, "Traume eines Geistersehers ", in Werke (Cassirer), II, p. 358.

35

modalitate de a Ie asocia, evidentiata in studiul lui Gordon Treash23, consta in aceea ca metafizica, inteleasa in sens traditional, ca teorie a s uprasensibilului , este presupozifia povestiri lor (relatarilor) spiritiste. Metafizica in discutie, ce-�i are radacina in monadologia lui Leibniz, afirma existenta substantelor spirituale. Kant analizeaza argumentele ce sustin aceasta afirmatie. Mai intii, mi�carea din lumea corpurilor, indeosebi mi�carea voita, deliberatii, a fiintelor vii, nu poate fi explicata prin materia insa�i. Proprietatea definitorie a corpurilor materiale este - cum observase Descartes - intinderea. Or, intinderea �i mi�carea sint radical eterogene �i de aceea nu se pot explica una prin alta. Drept Urmare, pentru a explica mi�carea pe care 0 constatam in lumea materiala, trebuie sii presupunem existenta substantelor imateriale, ce pun corpurile in mi�care. Cel de-al doilea argument este de ordin moral: substantele spirituale �i lumea deosebita pe care ele 0 alciituiesc, lumea suprasensibila sau inteligibilii, sint sediul sentimentului moral sau al vointei morale universale, care, opunindu-se in noi egoismului, este unica sursa a moralitatii. Argumentul fizic �i argumentul moral sustin astfel impreunii i deea exi stentei unei alte lumi declt cea a corpurilor, lumea inteligibilii. E demn de remarcat ca, a�a cum Ie prezinta Kant, aceste argumente au un caracter analitic, iar nu unul sintetic sau deductiv. In Iucriirile anterioare, el contesta deja legitimitatea demersului deductiv in metafizicii, adicii a demersului de la principii la consecinte, considerind cii acest demers este propriu matematicii, dar nepotrivit in fi losofie. Critica aceasta era indreptatii, evident, impotriva wolffianismului , care excelase tocmai prin aceastii constructie deductivii a metafizicii. Argumentele pe care Ie analizam nu au un astfel de caracter, nu sint argumente deductive. Ele nu dezvolta consecinte, pomind de la anumite principii, ci procedeaza de la conditionat la conditie. Altfel spus, ele dezviiluie presupozifiile pe care Ie implicii anumite afirmatii ale noastre. 23

G. Treash, "Visurile lui Kant �i Critica", ln Revista defilosofie , nr. 2, 1 990. Este. dupa cuno�tinta mea, studiul cel mai recent consacrat acestui eseu kantian, prezentat la al VII-lea Congres Internalional Kant (Mainz, 1 990) �i tradus in romane�te de Rodica Croitoru.

36

Din admiterea, pe baza argumentelor mentionate, a lumii 5pirituale sau inteligibile s-ar parea ca decurge nemijlocit acceptarea metafizicii ca teorie sau �tiinta despre aceasta lume. Lucrurile nu stau insa nicidecum a�a. Caci , dacii lumea inteligibila exista, cunoa�terea ei este in eel mai inalt grad problematica. Ceea ce ne spune metafizica despre aceastii lwne e la fel de indoielnic ca �i ceea ce ne spun " vazatorii de spirite ", vizionarii. Numai experienta poate intemeia 0 cunoa�tere autentica, rolul ratiunii constind in a reduce prin analiza conceptele complexe la concepte simple, a caror sursa este experienta insa�i . Lumea inteligibila, a�a cum 0 presupun deopotriva spiriti�tii �i metafizicienii, nu poate fi insa obiect al experientei �i, prin unnare, nici obiect al cunoa�terii. Din toate acestea se vede cu claritate ceea ce am putea numi radicalizarea cercetarii kantiene a metafizicii. Metafizica existenHi, metafizica rationalist-dogmaticii , fusese cercetata critic �i inainte, aducindu-i-se diverse obiectii, in special referitoare la metoda. Dar acum este pusa in discutie insa�i posibilitatea metafizicii. Gordon Treash afinna, pe buna dreptate, ca " Iucrarea (e yorba, desigur, de Visurile n. ns.) apare ca prima incercare a lui Kant de a raspunde la intrebarea dacii metafizica este posibila ca 0 disci pi ina rationala sau ca 0 �tiin�a" (loc. cit. , p. 1 68). De la cercetarea unei anumite metafizici la cercetarea posibil itatii metafizicii in general, a metafizicii ca atare: demersul kantian se large�te �i se aprofundeaza �i , in acest inteles, devine mai radical. Nu e nevoie sa repetam mereu ca problema metafizicii este terna centrala �i pennanenta a gindirii lui Kant, ace a tema care confera gindirii sale unitatea organica, dincolo de schimbarile de perspectiva, atit de derutante uneori. Putem constata cii aceasta tema centra Hi este exprimata inca din perioada precritica intr-o fonna radicaHi, pe care perioada critica 0 va relua, cu un aparat conceptual incontestabil superior. Deocamdata, sa consemnam nota personala ce confera demersului kantian acel dramatism de care vorbeam la inceput �i pe care 0 ureche atenta nu va intirzia sa-l depisteze printre tonurile ironice, sarcastice �i uneori frivole ale textului. Intr-adevar, in II , 2 , filosoful spune c ii soarta a vrut ca el sa se indragosteascii de metafizica, rara ca metafizica sa-i raspunda in acela�i fel. Autoironia -

37

este vadita, dar e 0 autoironie amara. Amaraciunea din aceste rinduri nu este nicidecum trucata, nici introdusa ca un simplu artificiu stilistic. Ea este reala �i ne arata dezamagirea adinca a filosofului fala de metafizica rationalist-dogmatica wolffiana, dar �i indoiala sa fata de metafizica in general. S-a spus, pe buna dreptate, cii lucrarea aceasta marcheaza punctul cel mai coborit al neincrederii kantiene in metafizica, al indoielilor sale cu privire la insii�i posibilitatea ei. Este cu atit mai demn de remarcat faptul cii, nici miicar aici, Kant nu e�ueaza pe 0 pozitie pur negativa, de contestare globala a metafizicii, cum s-a intimplat adesea in epoca Luminilor (vezi critica voltairianii sau humeista a metafizicii). Intrebarea cu privire la posibilitatea metafizicii prime�te, totu�i, un riispuns pozitiv: metafizica e posibila, dar cu conditia sa-�i schimbe obiectul. Ea nu este posibila ca �tiinta a primelor principii ale lucrurilor, cum cerea definitia baumgartianii, larg acceptata in epocii, a metafizicii. Dar, a�a cum am vazut, nu e posibila nici ca 0 cunoa�tere sigurii a suprasensibilului, a lumii spirituale; in aceste domenii, nu este eu putintii 0 cunoa�tere (a principiilor, a lumii spirituale), ci numai opinii, variabile �i nesigure, asupra lor. Metafizica este posibi la numai ca ,,�tiinlii a limite/or raliunii umane" ( Wissenschaft von den Grenzen der menschlichen Vern unft) 24 . Sarcina ei constii in a delimita clar domeniul cuno�tintelor intemeiate pe experienta, singurele valabile - caei " noliunile experimentale " trebuie " sa serveascii intotdeauna ca baza a tuturor judecatilor noastre" (ibid.) , de toate opiniile incerte care pot apiirea. De aceea, uti li tatea metafizieii e mai mult negativa; Kant 0 compara (de�i nu folose�te acest tennen) cu 0 tara mica, ce trebuie sa-�i cunoasea bine �i sa-�i asigure frontierele, in loe sa ineerce nebune�te sa-�i mareasca teritoriul prin cuceriri. De�i Kant insu�i recunoa�te ca n-a indicat in mod precis in luerare aceste limite, este cu totul evidenta schi mbarea radicala, reorientarea esentiala pe care el 0 impune metafizieii: in locul constructiilor dogmatice trece studiul limitelor ratiunii umane. Aceste limite nu sint arbitrare, stabilite la intimplare sau dupa bunul plac al filosofului care Ie analizeaza. Ele - spune Kant (II, 3) sint -

-

24

I. Kant, op.

cit., p. 384. 38

, JLute prin natura raliunii umane, 25. Desigur, inca nu avem aici �fodajul ideatic complicat al filosofiei critice, care va intemeia in Critica raliunii pure aceasta idee a l imite lor raliunii . Dar ideea :ritica de baza a existenlei �i a caracterului inevitabil al acestor :.:mite este deja prezenta in gindirea lui Kant. De aceea, s-a apreciat pe buna dreptate cii lucrarea pe care 0 .iisc utiim este importanta nu numai "ca indice al evolutiei gindirii lui Kant la mij locul anilor ' 6 0 " , ci �i " din punctul de vedere al mticiparii semnificative �i pozitive a unor componente de baza ale ;-rogramului critic" (Gordon Treash, loco cit. , p. 1 65). Pe un plan mai �eneral, ea este importanta pentru cii ne arata ca deosebirea dintre ;-oerioada precritica �i cea critica, de�i real a, nu are nicidecum sensul .Jlle i separalii absolute �i ca ceea ce ni se impune cu toata forta, .:runci cind studiem perioada precritica, este rolul ei anticipativ fala je perioada critica, �i astfel, cum am mai spus, unitatea gindirii :ui Kant. Ultima lucrare precritica asupra careia ne yom opri este micul 5lUdiu Despre primul fundament al deosebirii dintre direc(iile spaliu/ui, din 1 768. Tema lui este spatiul, care I-a preocupat pe Kant Je la inceput �i a ciirui intelegere are consecinle decisive asupra :.ntregi i sale filosofii. In conceptia despre spatiu, el a oscilat intre punctul de vedere al lui Leibniz, dupa care spatiul este 0 relatie ce decurge din coexistenta monadelor, a�a cum e perceputii aceasta de subiect, �i punctul de vedere al lui Newton, potrivit ciiruia spatiul este 0 real itate absolutii, 0 condilie de existenta a corp uri lor, lDdependenta de subiect. Cele doua conceplii - conceplia relationista leibniziana �i conceptia substantialistii newtoniana .:: o ntinuau sa se infrunte in gindirea �tiintifica �i filosofica a rimpului. Studiul in discutie este important pentru cii ne arata trecerea lui Kant de la punctul de vedere relationist la cel substantialist, argumentul dec isiv fiind a�a-numitul argument al perechilor incongruente, adica al deosebirii dintre partile simetrice (mina dreapta �i mina stinga, obiectul �i imaginea sa in oglinda). Situatiile acestea - faptul ca cele doua parti sint in aproape to ate privintele : ; Ibid. , p.

386. 39

identice, lara a se putea totu�i suprapune, cum ne-o dovede�te imprejurarea ca manu�a de la mina dreapta nu se potrive�te la mina stinga - ne arata ca spaliul pe care-l ocupa acele parli este proprietatea reala ce Ie deosebe�te �i ca, deci, in general, spatiul este o realitate absoluta.

Concepfia specific kantjana oespre spa}\u, caTuia \.

't>e v a

alatura timpul, va rezulta dintr-o valorizare diferentiata �i constructiva a ambelor teorii . Noua conceptie va fi expusa pentru prima data in disertatia inauguraUi din 1 770, cu care incepe, dupa opinia majoritatii comentatorilor, perioada critica.

3. Disertatia inauguraHi �i rolul ei

in gindirea lui Kant Prin di sertatia latina cu titlul De mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis, sustinuta in vara anului 1 770 �i publicata curind dupa aceea, Kant i�i inaugura, a�a cum am mai spus, activitatea de profesor de logica �i metafizica la Universitatea din Konigsberg . Aceasta lucrare, numita pe scurt "disertalia inaugurala" sau "disertalia d i n 1 770" , este ,,0 prima expunere a , criticismului , 26. Ea nu poate fi inteleasa dedt in contextul preocuparilor din acei ani �i indeosebi din anul precedent ( 1 769), despre care fi losoful ne spune ca i -a daruit ,,0 mare lumina" . Sa vedem despre ce este vorba.

3 . 1 . "Marea lumina " din 1 769

o insemnare manuscrisa, tiparita in volumul 1 8 al marii edilii a Academiei de Stii nte din Berlin, contine aceste cuvintc misterioase: " Das Jahr 69 gab mir grosses Licht" ( "Anul ' 69 mi-a daruit mare lumina"). insemnarile de acest fel, dintre care unele au 0 importanta decisiva pentru intelegerea evolutiei gindirii lui Kant, prezinta inconvenientul major ca nu sint datate �i nu se poate, prin urmare, 26

H.-J. de V leeschauwer, op. cit., p. 57.

40

stabili decit in mod aproximativ momentul in care fi l osoful a formulat ideea sau aprecierea respectiva. Un alt inconvenient, nu mai putin gray, decurge din caracterul lor eliptic. A�a cum stau lucrurile �i cu propozitia adineaori citata, ele ramin adesea enigmatice. Citind cuvintele "Anul 69 mi-a daruit mare lumina", am

vrea sa .ftim in ce a constat aceasta IUlllina ofi cc cfi:c(c a a vu( ca

asupra gindirii filosofului. Opiniile comentatorilor sint, in aceasta privinta, impaqite. eel mai bine ar fi insa, inainte de orice altceva, sa studiem contextul apropiat al propoziriei ce ne intereseaza, adica sa examinam intreaga Rejlexio care, in ediria Academiei, poarta numarul 5037. Insemnarea suna astfel: " Daca reu�esc doar atit, �i anume sa rna conving ca e laborarea acestei �tiinre ar trebui intrerupta pina a fost inteles acest punct, atunci aceasta scriere �i-a atins scopul. La inceput vedeam aceasta teorie (LehrbegrifJ) ca prin ceara (wie in einer Diimmerung). Am incercat cu toata seriozitatea sa dovedesc anumite propozitii �i contrariul lor, nu pentru a edifica o doctrina a indoielii , ci, intrucit banuiam 0 iluzie a intelectului, sa descopar unde se afla ea. Anul 69 mi-a daruit mare lumina, >27. Se presupune ca nota dateaza din perioada disertatiei inaugurale, a�a incH "scrierea" la care se face referinta ar fi tocmai aceasta. Daca ne oprim acum la ceea ce este clar in insemnarea lui Kant, lasind la 0 parte ceea ce ramine ireductibil obscur, putem reline ca noua sa teorie, care nu poate fi alta decit filosofia critica, a fost la inceput abia intrezarita, ca filosoful s-a exersat in a dovedi propozirii opuse , ce-l Iaceau sa banuiasca existenra unei iluzii a gindirii, �i ca a vrut sa descopere de unde provenea aceasta iluzie. Aceste propozitii contradictori i, care sint, aparent, indreptarite in mod egal, se numesc la Kant "antinomii" . Insemnarea noastra ne-ar spune atunci ca originea criticismului se afla tocmai in 27 Textul gennan suna astfel: " Wenn ich nur so viei erreiche dass ich liberzeuge,

man mlisse die Bearbeitung dieser Wissenschaft so lange aussetzen, bis man diesen Punkt ausgemacht hat, so hat diese Schrift ihren Zweck erreicht. Ich sahe anfenglich diesen Lehrbegriff wie in einer Dammerung. Ich versuchte es gantz emstlich, Satze zu beweisen und ihr Gegenteil, nicht urn eine Zweifellehre zu errichten, sondern weil ich eine I l lusion des Verstandes vermuthete, zu entdecken, worin s i e stacke. Das Jahr 69 gab mir grosses L i cht " . (Cf. Vleeschauwer, p. 57.)

41

antinomii sau, mai exact, in descoperirea antinomiilor. Dar nu putem stabili mai precis dad "marea lumina" a constat in insa�i aceasta descoperire sau in gasirea metodei de a le rezolva. Mai probabila este prima ipoteza. In orice caz, na�terea filosofiei critice este indisolubil legata de antinomii. Aceasta interpretare este confirmata in mod decisiv - dupa cum a aratat Vleeschauwer - de 0 marturisire tirzie a lui Kant, dintr-o scrisoare catre Garve din 1 798. Aici, Kant spune: "Nu cercetarea existentei lui Durnnezeu, a nemuririi etc. a fost punctul de la care am ,, plecat, ci antinomia ratiunii pure 28. Dad punctul de plecare a fost antinomia ratiunii pure, ne intrebam despre ce antinomie putea fi yorba in 1 769. Critica raliunii pure imparte antinomi ile in doua clase: matematice �i dinamicc. Cele dintii sint antinomii ale spatiului �i timpului, iar cele din a doua c lasa, ale l ibertatii �i necesitatii. In acel moment, s i ngurele antinomii care puteau fi avute in vedere de Kant erau cele din prima clasa. Caci " Tetrahotomia categoriala care comanda distributia " antinomiilor nu exista inca (Vleeschauwer, p. 58). Antinomiile spatiului �i, in primul rind, contradictia dintre divizibilitatea infinita a spatiului �i alcatuirea substantelor care-l umplu din elemente simple , indivizibile (atomi i sau monadele) nu puteau aparea dedt pe fondul concepliei despre caracterul absolut al spaliului. Cita vreme Kant Inclinase catre conceptia leibniziana a relativitatii spatiului, contradictiile launtrice ale acestuia n-aveau de ce sa-l tulbure. Dar adoptarea, in articolul din 1 7 68 despre deosebirea dintre directi ile spatiului, a punctului de vedcre 28

Textul german complet este urmatorul: "Nicht die Untersuchung vom Dasein Gottes, der Unsterblichkeit, etc. ist der Punkt gewesen von dem ich ausgegangen bin, sondern die Antinomie der reinen Vernunft: «Die Welt hat einen Anfang -: sie hat keinen Anfang, usw. bis zur vierten: Es ist Freiheit im Menschen, - gegen den: cs ist keine Freiheit, sondern alles ist in ihm Naturnotwendigkei t»; diese war es, welche mich aus dem dogmatischen Schlummer zuerst aufweckte und zur Kritik der Vernunft selbst hi ntrieb, urn das Skandal des scheinbaren Widerspruchs der Vernunft mit ihr selbst zu heben" (An Christian Garve ( 1 798), in Immanuel Kant, Werke (Cassirer), X, p . 3 5 2 ) . De notat ca., la fe l ca in Pro/egomene, tara a-I mai invoca insa de data aceasta pe H ume, antinomiile sint

cele care, dupa propria-i miirturie, I-au trezit pe Kant din sornnu l dogmatic �i I-au condus la critic a ra\iunii.

42

newtonian al spatiului absolut I-a Iacut sa sesizeze imediat aceste contradictii. Antinomiile �i, 0 data cu eie, criticismul insu�i, ca mod specific de a Ie tematiza, nu puteau, prin urmare, sa apara inainte de momentul respectiv. Dar noua conceptie despre spatiu genera �i alte dificultati. Conform articolului consacrat spaliului, acesta este abso lut, substantial, dar totodata concret �i unic, avi'nd deci caracterul unei intuitii. Or, aceste insu�iri erau incompatibile; mai exact, sint incompatibile realitatea spatiului, adica existenta lui independenta de mintea noastra, pe care 0 presupune caracterul sau absolut, pe de 0 parte, �i intuitivitatea lui, cxistenta lui ca intuitie a min!ii noastre, pe de alta parte. Depa�irea dificultatii astfel aparute presupunea 0 anumita revenire la Leibniz �i la conceptia lui despre dependenta ideii de spatiu de intelcctul nostru. Revenirea la Leibniz se impunea �i din alte motive. Lucrarea epistemologica cea mai importanta a lui Leibniz, Noi eseuri asupra intelectului uman, este 0 lucrare postuma. Ea a fost publicata abia in 1 767 �i numai din acest an a putut fi citita de Kant, care a avut astfel posibiJitatea sa cunoasca adevarata concep!ie gnoseologica a lui Leibniz. In privinta spa!iului, Noile eseuri prezentau urmatoarea concep!ie : spa!iul e 0 idee pura a intelectului, a carei origine este intelectul insu�i, care construie�te acest concept in momentul percep!iei sensibile. Aceasta concep!ie n-a fost acceptata de Kant (caci, pentru el, spatiul nu e un concept intelectual), �i totu�i, ceva din ea a fost retinut: idealitatea spatiului, dependenla lui de subiectul cunoscator. Ar fi, poate, mai corect sa spun em c a , in lucrarea lui Leibniz, Kant a giisit 0 sugestie: sugestia caii de urmat in cercetarea spatiului. A�adar, nu solutia problemei, ci calea catre ea. I nsii lucrarea lui Leibniz a avut �i alte efecte, intr-un plan mai general, asupra gindirii lui Kant. Leibniz introducea aici 0 concep!ie epistemologica noua, conceMia inneita!ii virtuale, care, spre deosebire de teoria ideilor innascute a lui Descartes, eonsidera eii noi nu avem idei inniiscute, ci numai eapacitatea de a Ie forma, iar aceasta virtualitate se aetualizeaza in experienta. Teoria rationalista a eunoa�terii devenea astfel mai supla �i mai rafinata, capabila sa respinga obieetiile empirismului. Legile func!ionale ale inteleetului 43

nu provin din experienta; ele sint a priori, dar se actualizeaza, devin active, in contact cu materia cognitiva pe care 0 ofera experienta. Deosebirea d i ntre continuturile cognitive provenite din experienta �i legile functionale ale intelectului, care sint a priori, prefigureaza 0 distincti e gnoseologica hotiiritoare la Kant, aceea dintre materia �i forma cuno�tintei. Deosebirea dintre materie �i fonna provine, desigur, de la Aristotel. Ea a fost deja transpusa in teoria cunoa�terii , inaintea lui Kant, de matematicianul �i filosoful gennan Lambert, cu care Kant a corespondat vreme indelungata. Pentru solutionarea problemei care il interesa, aceea a spatiului, ideea de fonna �i deosebirea dintre fonna �i materie vor avea, cum unneaza sa vedem, un rol hotaritor. Acestea par sa fie, cel putin intr-o masura, explicatiile "marii lumini " din 1 769, cu ajutorul carora putem intelege mai bine �i ideile disertatiei inaugurale din anul unnator.

3.2. Conceptul de lume Daca am judeca dupa titlu �i chiar dupa anumite aspecte ale continutului, am putea spune ca notiunile centrale ale disertatiei sint ace lea de m undus sensibilis ( " lume sensibila " ) �i mu ndus intelligibilis ( "lume inteligibila"). S-a remarcat de multii vreme cii aceste notiuni au 0 origine platonicianii; ar fi poate mai potrivit sa spunem ca ele provin din interpretarea traditionala a platonismului, a�a cum s-a impus ea prin neoplatonism. De aici, unii cercetatori (Max Wundt �.a . ) au tras concluzia ca rolul decisiv in geneza criticismului revine influentei platoniciene. Chiar �i Mircea Florian, care nu accepta aceasta concluzie, se crede indreptatit sa afinne cii "Un criticism nesustinut de ontologia platoniciana se refuza oricarei intelegeri istorice, ,29 . De altfel, numele lui Platon apare de doua ori in lucrare 3o, de�i Kant se delimiteaza critic de anumite idei 29 JO

Mircea Florian, op. cit., p. 50. Vezi I. Kant, Despre forma $i principiile lumii sensibile �i ale celei inteligibile, trad. rom. Constantin Noica, Tipografia Bucovina, Bucure�ti, 1 936, pp. 90 �i 1 1 3 . Referinlele se vor raporta, in general, la aceasta traducere, pe aloe uri modemizatii. Trimiterile la textul latin sint dupii edilia Cassirer, vol. II, pp. 40 1 436.

44

platoniciene �i neoplatoniciene (vezi critica ideii de suflet al lumii, p. 1 06). Dihotomia lwnii sensibile �i a lwnii inteligibile este precedatii de 0 discutie a conceptului de lume in general, ceea ee intiire�te impresia eu privire la orientarea metafizieii a lucriirii. Lumea este, dupii Kant, un concept ultim, unul dintre acei tenneni de care - cum spune atit de sugestiv filosoful - m intea are nevoie ca " sii se odihneascii" (p. 80). Ca �i conceptul de element - opus �i, totodatii, corelativ -, e oneeptul de lume este definit, a� spune m ore geometrico, prin operalia care II produce. Dacii elementul este tennenul final ce incheie analiza unui compus substantial, lumea este tennenul ultim al sintezei intregului din piirtile sale. In ambele cazuri, avem de-a face cu tenneni uftimi: ciici elementul e partea care - cum spune Kant - nu mai este ea insa�i intreg (adica partea indecompozabilii), iar lumea e intregul care nu mai este el insu�i parte, adicii intregul care nu mai apartine, ca parte, altui intreg supraordonat. Intreaga C:iscutie ne atrage atentia asupra operafiilor prin care sint definite cele douii concepte, analiza �i sinteza. Data fiind insemnlitatea decisiva a acestora in filosofia critica, sa ne oprim putin asupra lor. Kant aratli cli cei doi termeni au un sens dublu: anume, sinteza este fie calitativii, �i atunci desemneaza un progres in seria lucrurilor subordonate, de la cauzii la cauzat, fie cantitativa, caz in care desemneaza un progres in seria eelor coordonate, de la 0 parte data, prin adaugarea celorlalte piirti, pina la tot. I n mod asemanator, analiza, in sens calitativ, este regresul de la cauzat la cauzli (sau, cum formuleazii alteori Kant, de la conditionat l a conditie), iar i n sens cantitativ, este regresul d e la tot l a piirtilc acestuia, pina la elemente] I . Kant precizeaza cli atit sinteza, cit �i analiza sint luate in disertatie in eel dc-al doilea sens. A�adar, analiza �i sinteza care produc conceptele de element �i fume sint cantitative. Coneeptul de lume, care il intereseazli in cel mai inalt grad pe Kant, poate fi reprezentat in doua feluri: el poate fi gindit prin ideea de compunere (sintcza) a intregului din parti date, situatic in eare riiminem in plan strict intelectual, sau poate fi reprezentat in planul 31

!bid. , p. 78, nota.

45

intui/iei, ea rezultat al adaugarii succesive a unei paI1i la alta. I n acest al doilea caz, sinteza presupune timpul �i se supune astfel legilor sensibilitatii. Pentru ca reprezentarea intuitiva a conceptului de lume, ca �i cea a conceptului corelativ de element, obtinut prin analiza, sa fie posibila, timpul in care se realizeaza sinteza (analiza) trebuie sa fie jinit �i determinabil. Or, tocmai aici apar dificultatile. Caci, in eazul unei cantitati continue, analiza, adicli regresul de la intreg la paI1i, precum �i, in cazul injinitului, sinteza, adica progresul de la paI1i la intreg, nu au capat, adica sint n elimitate. De un de rezuita ca in aceste situatii nu sint posibile nici 0 analiza �i nici 0 s inteza completa �i, astfel, nu e posibiHi reprezentarea adecvata a eonceptelor respective in plan intuitiv. Daca, de aici, unii savanti ai vremii au tras concluzia ca nOliunile de infinit �i continuu trebuie eliminate din �tiinta �i filosofie, Kant aratli cli nereprezentabilul nu e totuna cu imposibilul �i ca, din faptul ca reprezentarea intuitivii a acestor coneepte este eu neputinta, nu deeurge nicideeum cii ele sint l ip site de temei. i nca de pe acum, Kant atrage atentia asupra deosebirii dintre sensibilitate �i intelect, care explica de ce ideile intelectului nu pot fi intotdeauna transpuse in plan intuitiv. Problema, discutata aici oarecum in trecere, dar la care Kant va reveni in ultimul capitol, consacrat metodei metafizicii, este in fond aceea a antinomiilor, despre care spuneam, la inceputul acestui capitol, ca a fost descoperita tocmai in acei ani. lar solutia lui Kant este deosebirea riguroasli intre cele doua facultati �i, in general, intre sensibil �i inteligibil. Expunerea conceptului de lume continua cu prezentarea " punctelor de care trebuie sa tincm seama in definitia lumii (p. 80), " deci a notelor earaeteristice sau a principii lor ei: materia, adieii p artile (substantele) care 0 compun; form a , care eonsta in " " eoordonarea substantelor , adica in modal itatea prin care se realizeaza conexiunea lor; �i universalitatea (universitas), adiea "totalitatea absolutii a piiI1ilor eomponente (compartium)".

3.3. Teoria sensibilitiitii .

Dad! analiza de pinii aeum a conceptului general de lume �i dihotomia pe care 0 prefaleazli, aeeea a lumii sensibile �i a lumii 46

inteligibile, par sa se inscrie, cel putin in linii mari, Intr-o perspectiva metafizicli traditionala, schimbarea nu intirzie, totu�i, sa se produca. C aci cele doua lumi nu sint definite prin anumite caracteristici ontologice intrinseci, ci prin facultatile de cunoa�tere de care depind: sensibilitatea �i intelectul (ratiunea). A�a incit, centrul de greutate al cercetarii se deplaseaza rapid de la ceea ce parea sa fie 0 abordare ontologica de tip traditional clitre 0 abordare epistemologica. Aceasta deplasare este specifica filosofiei critice, iar prezenta ei aici ne pennite sa intelegem deja ca lucrarea pe care o analizam este cea dintii expresie a criticismului. Dar criticismul nu este prezent numai in aceasta forma, oarecum implicita. EI este prezent �i in mod explicit, atunci dnd Kant, definind metafizica in stil baumgartian, ca " filosofia care cuprinde primele principii ale intrebuimtarii intelectului pur' (p. 88), adauga imediat cii ea are nevoie de 0 �tiinlii pregiititoare (scientia propaedeutica) 32 , care este, de�i Kant nu folose�te inca termenul, critica insii�i. �tiinta pregatitoare (critica), pe care 0 i lustreaza disertatia, are ca obiect principal " deosebirea dintre cunoa�terea senzitiva �i cea intelectuala" . Ideea de baza a lui Kant, ce va ramine un bun d�tigat al filosofiei critice, este aceea a deosebirii radicale �i ireductibile dintre sensibilitate �i intelect. In opozitic explicitii cu rationalismul leibnizo-wolffian, care considera ca deosebirea dintre ele este numai una de grad sau logicii, senzitivul fi ind 0 cunoa�tere confuza, in timp ce intelectivul ar fi 0 cunoa�tere distincta, Kant argumenteaza ca deosebi rea este de esenta sau de natura. C aci cuno�tinte le senzitive pot fi [oarte clare, iar cele intelective, foarte confuze, cum ne arata, pe de 0 parte, geometria, iar pe de alta parte, metafizica. Deci nu gradul de claritate sau de confuzie Ie deosebe�tc . Deosebirea este data de natura specitidi a celor doua facultati de cunoa�tere. Sensibilitatea e capacitatea sub iectului de a fi afectat de obiecte, este receptivitatea cognitiva a acestuia. Intelectul e facultatea subiectului de a-�i fonna reprezentari desprc obiecte chiar �i atunci c1nd ele nu afecteaza simturile. Sensibilitatea infiiti�eaza 32

Ibid., pp. 88, 12 1 ; in textul latin, pp. 4 1 1 , 435.

47

lucrurile a�a cum ne apar ele, cafenomene, in timp ce intelectul sau ratiunea ni Ie intati�eaza a�a cum sint, ca noumene (obiecte ale gindirii) . Ne-am fi a�teptat ca, din caracterizarea sensibilitatii ca receptivitate cognitiva a subiectului, Kant s a trag a concluzia adecvarii ei la obiect, a capacitatii sale de a ne infliti�a obiectul a�a cum este el. I mpreuna cu intreaga traditie rationalista, Kant neaga insa accesul cunoa�terii sensibile la esenta lucrurilor: ea ne releva lucrurile nu a�a cum sint, ci a�a cum ne apar. La un moment dat, Kant folose�te chiar termenul aparenlii, identificind pur �i simplu fenomenul cu aparenta. Abia mai tirziu, la a doua editie a Criticii raliunii pure, el va face deosebirea cuvenita intre ele, dindu-�i seama ca, daca vrea sa asigure adeviirul cunoa�terii fenomenale, ceea ce il preocupa deja, trebuie sa stabi leasca precis aceasta distinctie. Dar Kant continua sa creada, impreuna, iara�i, cu traditia fi losofica rationalista, ca, daca sensibilitatea nu are acces la lucrurile insele, intelectul, eliberat de barierele senzoriale, ar avea acces �i ca, deci, el ar putea cunoa�te realitatea a�a cum este. Cunoa�terea intelectuala ne-ar reda lucrurile nu a�a cum ii apar ele sensibilitatii, deci cafenomene, ci ca obiecte ale gindirii, a�adar ca noumene. Acest optimism gnoseologic, intr-adevar nea�teptat, dad ne amintim de scepticismul manifestat in Visurile unui vizionar, a fost apreciat de comentatori ca 0 revenire brusca la pozitiile dogmatice initiale. Ne aflam deci in situatia paradoxala eli lucrarea care initiaza perspectiva critica revine oarecum compensator, parca spre a contrabalansa indrazneala acestei noi perspective, la vechiul punct de vedere optimist al rationalismului dogmatic. Desigur, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca disertatia este un moment al unei evolutii �i ca, mai tirziu, Kant va renunta definitiv la reziduurilc dogmatice. Daca teoria intelectului poarta inca pecetea vechiului mod de gindire, in schimb, analiza sensibilitatii in disertatie este aproape in intregime conforrna noii conceptii critice �i va fi reluata, intr-o alta redactare, desigur, in Estetica transcendentalii. Kant deosebe�te materia !?i forma reprezentarilor sensibile �i arata ca, dad materia 48

este senzatia �i, deci, presupune prezenta obiectului, forma provine din sensibilitatea insa�i . El descopera, de asemenea, eli principiile formei cuno�tintei sensibile � i ale lumii fenomenale inse�i sint spatiul �i timpul. Spa�iul �i timpul sint intuitii pure, originare, ce provin din sensibilitatea noastra, iar nu de la lucrurile insele. De�i Kant nu folose�te inca in disertatie termenul a priori in sensu I epistemologic precis, pe care-l va primi in Critica ra/iunii pure, putem spune eli teoria apriorista a spatiului �i timpului este, in ceea ce are ea esential, elaborata in aceasta lucrare. Prin ea, Kant depa�e�te opozitia dintre substantialismul newtonian �i rela­ tionismul leibnizian, in orizontul carora se mi�case pina atunci. I n analiza spatiului �i timpului - care sint enumerate in aceasta ordine, dar analizate in ordine inversa, incepind cu timpul , accentul cade pe argumentarea caracterului lor de intui/iipure. Ele nu provin din perceptia sensibila, elici orice perceptie Ie prcsupune �i este condiponata de ele. Pe de alta parte, ele sint reprezentari particulare: atit spatiul, cit �i timpul sint unice, diferitele spatii �i timpuri concrete fi ind delimitari ale spatiului �i timpului unic. Intrucit reprezentarea ce are un singur obiect nu poate fi un concept general, ci 0 intuitie, rezulta ca spatiul �i timpul originar sint intuitii, iar nu concepte. Aceasta linie de argumentare va fi pastrata in Critica raliunii pure, unde se va face distinctia intre " expunerea metafizieli" �i " expunerea transcendental a" a conceptelor de spatiu �i timp (chiar daca ea nu va fi intotdeauna respectatii), iar argumentele vor fi mai bine organizate. Dependenta lor de subiect, �i nu de lucrurile insele, ridica problema dad. reprezentarile de spatiu �i timp slnt innascu1e sau dobindite. De�i, la un moment dat, referindu-se la forma cuno�tintei sensibile, afirmase eli aceasta depinde de anumite "legi statomice �i inniiscute" (p. 85, subl. ns.), Kant i�i precizeaza ulterior punctul de vedere dupa care aceste reprezentiiri nu sint, propriu-vorbind, innascute, ci dobindite. Apriorismul kantian nu e 0 noua varianta a teoriei cartesiene a ideilor innascute. Am putea spune eli teoria leibniziana a inneitiilii virtuale din Nouveaux Essais este termenul mediu care leaga �i totodata s eparii inneismul cartesian de apriorismul kantian. 49

3.4. Teoria intelectului Daca in analiza sensibilitatii gindirea critica a lui Kant a cucerit pozitii ce pot fi socotite definitive, in cercetarea intelectului, el este inca dependent de metafizica rationalista traditionala. Dar �i aici apar anumite idei care prefigureaza pozitiile critice de mai tirziu. Este yorba, inainte de toate, de ireductibilitatea cuno�tintei intelectuale la cea senzitiva. Ireductibilitatea decurge din caracterul conceptual al cuno�tintei intelectuale, radical diferit de caracterul intuitiv al cuno�tintei senzitive. Intrucit intuitia este reprezentarea unui obiect particular, ea presupune atit prezenta obiectului, adica presupune ca obiectul sa-i fie dat, cit �i receptivitatea mintii noastre fata de el, adica sensibilitatea insa�i. De aceea, intuitiile noastre sint intotdeauna sensibile, �i nu intelectuale. Noi, oamenii, nu putem avea dedt astfel de intuitii. Numai intuitia divina, ce creeazii lucrurile in insu�i actul cunoa�terii lor �i, deci, nu este supusa conditiei receptivitatii, ca intuitia umana, poate fi 0 intuitie intelectuala. Dar deosebirea nu se opre�te aici. Kant distinge doua mod uri de intrebuintare a intelectului, pe care Ie nume�te intrebuintarea logica (usus logicus) �i intrebuintarea reala (usus rea/is) 33 . In cea dintii, intelectul subordoneaza conceptele unele altora, in functie de gradul de generalitate, indiferent de provenienta lor. In cea de-a doua, el creeaza anumite concepte, fie de lucruri, fie de raporturi; aceste concepte, scrie Kant, sint "date prin insa�i firea intelectului, nefiind abstrase din vreo intrebuintare anumita a simturilor �i rara a cuprinde vreo forma de cunoa�tere senzitivl'l ca atare, ,34. Folosirea logica este comunl'l tuturor �tiintelor; cea reall'l, insl'l, nu. De cea mai mare importanta este observatia ca intrebuintarea logica se poate exercita asupra unor reprezentari (cuno�tinte) sensibi le , lara ca prin aceasta ele sa-�i piarda caracterul sensibil , care Ie este propriu, �i sa se transforme in reprezentari (cuno�tinte) intelectuale. Caracterul unei cuno�tinte este determinat de originea ei, care nu se modifica in urma intrebuintarii logice a intelectului. A�a se face ca principii Ie geometriei ramin sensibile, iar cele ale metafizicii, intelectuale. )) Ibid., p. 86; in textul latin, p. 409. Ibid., p. 87.

J4

50

Conceptele proprii ale intelectului, acelea care am vazut ea provin din intrebuintarea lui reala, sint intrutotul diferite de eele care i�i au originea in sensibilitate. Kant Ie nume�te deocamdata " "idei pure , pentru a Ie deosebi atit de conceptele ce-�i au originea in fonnele sensibilitatii, cum sint acelea ale geometriei, care provin din intuitia spatiului, cit �i de conceptele 'empirice, adica de conceptele provenite din experienta. Intelectului, ca facultate specifid de cunoa�tere, ireductibilii la sensibilitate, ii corespunde 0 " lume" specifica, lumea inteligibila. Aceasta este lumea substan�elor, a realitatilor noumenale, ce are ea insii�i 0 forma, ca �i lumea fenomenala. Dad principiile formei acesteia din unna sint spaliul �i timpul, conexiunea �i unitatea, adicii forma lumii i nteligibile, ele insele au nevoie de un principiu explicativ. Acest principiu este Dumnezeu, cauza prima �i unica, creatorul �i totodatii arhitectul lumii. El sustine deopotriva lumea fenomenala �i mintea care 0 pereepe; iar spatiul �i timpul care explica lumea fenomenala, rara a se putea explica pe ele insele, dobindesc acum explicatia cuvenitii, prin omniprezenta �i etemitatea lui Dumnezeu. Kant i�i da seama, desigur, cii prin aceste idei depa�e�te " limitele sigurantei apodictice care se cuvine metafizicii " �i noteazii: " De fapt, mi se pare mai intelept sa ne marginim la cuno�tintele ce ne sint date prin mediocritatea intelectului nostru, dedt sa inaintam in inaltul cercetiirilor mistiee de acest soi - preeum a Iacut Malebranche - ale carui afinnatii nu se indeparteaza dedt putin de cele ce sint inIati�ate aici: afinnatia anume ca intuim toale lucrurile in Dumnezeu,,35 .

3.5. Metoda metafizicii Capitolul final, al cincilea, al lucriirii, se ocupa de 0 problema care I-a preocupat mereu pe Kant �i care este strins legata de p roblema fundamentala a intregii sale gindiri, posibil itatea metafizicii: problema metodei in metafizicii. Dad in �tiintele ce-�i iau principiile din intuitie - fie din intuitia pura, ca matematica, fie din intuilia sensibila, ca �tiinta naturii -, "practica da metoda" , adica mai fntfi se constituie �tiinta respectivii �i abia apoi metoda ei, in 35

Ibid., p. 1 09 (sub!. lui Kant).

51

filosofia pura, �i in primul rind in metafizica, lucrurile se petrec invers: "metoda premerge oricarei �tiinte" . Caci, daca in primul caz intrebuintarea intelectului este numai logica, in metafizica, unde conceptele �i principii Ie provin din intelectul pur, avem de-a face cu o intrebuintare reala a acestuia. Din pacate, insa, aceasta particularitate a metafizicii a fost neglijata, iar preocuparea pentru metoda sa specifica a fost abandonata. A�a se explica - dupa Kant e�ecul de pina acum in acest domeniu, munca de Sisif a meta­ fi zicienilor, care n-au reu�it sa inainteze nici macar cu un pas. Preocuparea pentru metoda este, la Kant, strins legata de ideea critica insa�i . Este, in fond, unul dintre aspectele esentiale ale ,,�tiintei propedeutice" despre care a fost yorba mai inainte. Fara sa putem intra in detalii, retinem ca nucleul metodei metafizicii consta - dupa Kant - in a evita amestecul cuno�tintei intelectuale cu cea senzitiva, in a pastra cu grija deosebirea dintre ele. Amestecul se produce atunci cind, in j udecata, unui concept intelectual luat ca subiect i se atribuie un predicat senzitiv, ca in axioma: " tot ce exista se afla undeva" , in care conceptul ui intelectual de existenta i se atribuie un predicat spatial. Eroarea consta in aceea ca unor concepte intelectuale objective, care desemneaza lucruri reale, Ii se atribuie predicate subjective, ce privesc numai cunoa�terea sensibila. Kant nume�te erorile de acest fel vicii metajizice de subrepfie �i se ocupa apoi de clasificarea " "axiomelor subreptice care provin din ele. Important aici este ca evitarea aces tor erori, care stau la baza zadarniceior �i inutilelor dispute metafizice, se poate face prin pastrarea clara a deosebirii dintre cuno�tinta intelectuala �i cea senzitiva, care este, cum am vazut, ideea conducatoare a intregii lucrari. In rezumat, disertatia din 1 770 e prima expunere, partiala �i imperfecta, a fi losofiei critice. De�i nu utilizeaza inca termenul, ideea critica este dej a prezenta in gindirea lui Kant, iar aplicarea acesteia la analiza sensibilitatii se apropie de nivelul Criticii rafiunii pure. In schimb, analiza intelectului este inca departe de acesta. De�i Kant deosebe�te deja conceptele ce provin din intelectul insu�i ( " ideile pure " ) de conceptele empirice, ii lipse�te inca ideea " " "deducerii lor, in dubla ei modalitate, de " deductie metafizica �i " de " deductie transcendentala . In analiza intelectului �i mai cu 52

seama in ideea valabilitatii nelimitate a conceptelor acestuia, adica a capacitatii lor de a accede la lucrurile insele, la realitatea noumenala, se manifesta balastul dogmatic de care filosoful n-'\ reu�it inca sa se elibereze. De asemenea, lipse�te din disertatie ideea deosebirii dintre intelect �i ratiune �i intreaga deductie a ideilor din Dialectica transcendentalii. Ar fi insa fastidioasa �i inutila enumerarea tuturor deosebirilor dintre disertatie � i lucrarea fundamentala a lui Kant. Abia prin cercetarea acesteia din urrna vor putea deveni limpezi deosebirile �i, astfel, se va putea intelege de ce Kant a avut nevoie de inca unsprezece ani de meditalie intensa pentru a-�i definitiva ideile. Disertatia din 1 770 este 0 piatra de hotar �i un jalon important pe un drum care nu s-a incheiat, ba chiar, intr-un anumit sens, abia incepe. Kant era nemultumit de unele parti ale Disertaliei, in special de capitolul 3 . El credea ca, printr-o reelaborare rapida a acestora �i prin adaugarea " citorva idei " , va putea sa dea, in sfir�it, noua filosofie pe care 0 a�tepta de la el publicul cultivat din Gennania. In aceasta munca, s-a adincit insa intr-un proces de gindire care a durat mai bine de un deceniu. Corespondenta ne inIati�eaza aminarea repetata a lucrarii, pina la aparitia ei in primavara anului 1 78 1 .

4 . Filosofia teoretidi Perioada critica ce incepe in 1 7 70, 0 data cu disertatia inaugurala, este aceea in care Kant i�i elaboreaza, dupa indelungi cautari, conceptia filosoficil proprie, expusa in mod sistematic in cele trei Critici, in primul rind in Critica raliunii pure. Cei unsprezece ani care despart aceasta lucrare de disertalia inaugurala au fost ani de meditatii intense, in care ideea critica a fost elaborata �i aplicata in domeniul fi losofiei teoretice, pregatind toto datil celelalte aplicatii ale sale. La sfir�itul acestui interval, in patru-cinci luni, filosoful a�terne pe hirtie "oarecum in graba" (gleichsam im Fluge) 36, cum singur marturise�te, rodul acelor meditatii, neglijind 36

I. Kant. Werke (Cassirer). Berlin. 1 922. vol. IX, p. 23 (scrisoarea caIre Moses Mendelssohn din 1 6 august 1 783).

53

intr-o anumita masura forma lucrarii �i claritatea expunerii . Ceea ce I-a preocupat a fost nu eleganfa formei, ci exactitatea confinutului . In prefata primei editii a Criticii, e l distinge, d e altfel, claritatea discursiva (logica) -?i claritatea intuitiva (estetica), afirmind ca s-a ingrij it indeaj uns de cea dintii, dar n-a putut satisface exigenta legitima, chiar daca nu tot atit de stricta, a celei din urma. De aici provin in parte dificultatile cu care au fost �i continua sa fie confruntati -?i astazi cititorii lucrarii . Critica ra!iunii pure este �i va ramine 0 lucrare dificila, dar nu ininteligibila. Iar comentariile, inclusiv eel de fata, pot sa-i sporeasca inteligibilitatea �i, in acest sens, sa-l aj ute pe cititor, dar nu-l pot scuti nicidecum de efortul propriu de intelegere.

4.1. Principiul critic - criticism, dogmatism, scepticism Punctul de plecare al cercetarii kantiene in Critica ra!iunii pure este problema posibilitatii metafizicii ca -?tiin!a. Problema aceasta nu s-a nascut abia acum, ea este, in alte forme, prezenta inca in perioada precritica -?i va continua sa-l preocupe pina la sfir�it pe filosof. Dar, in lucrarea pe care 0 analizam, ea prime�te 0 formulare precisa, indicindu-se totodata cu exactitate calea de urmat in vederea solutionarii ei. Pentru a stabili daca metafizica este posibila ca �tiinta, treb uie sa analizam facultatile de cunoa�tere ale ,I spiritul uman. Numai pe aceasta baza -. yom putea determina daca ele sint sau . flll,tigm Daa,Dplif t.. nu cap abile sa raspunda intrebarilor . ai. emur•• " ultime asupra existenfei, pe care �i Ie , �� � pune metafizica. Ideea lui Kant este deci urmatoarea: inainte de a edifica un sistem metafizic, inainte de a cauta un raspuns la intrebarile metafizicii, trebuie Z, sa cercetam instrumentul· cunoa�terii insu�i, adica facultatile de cunoa�tere de care dispune spiritul nostru. Cercetarea . . facultatilor de cunoa�tere, pentru a .>(:

�D(taomtl.

••• • • • • •• .• .• • , ,: ,

: .::." '�

54

stabili intinderea �i limitele lor �i a detennina astfel daca. ele sint sau nu capabile sa raspunda intrebiirilor metafizice, este numita de Kant critica, iar principiul care 0 promoveaza ca demers primordial al filosofiei , principiu critic sau criticism . Data fiind insemnatatea metodologicii esentiala a acestui principiu pentru intreaga filosofie kantiana, aceasta fi losofie a fost numita chiar de creatorul ei jilosofie criticii sau criticism, denumiri sub care ea este indeob�te cunoscuta in istoria filosofiei. Kant opune criticismul sau dogmatismului, pe de 0 parte, �i scepticismu/ui, pe de alta parte. Dogmatismul este acel tip de filosofie care trece la elaborarea metafizicii lara sa se fi intrebat mai intii daca mintea omeneasca este sau nu capabila sa raspunda intrebarilor metafizice. Dogmatismul e 0 conceptie precriticii, naiva, ce procedeaza - dupa comparatia sugerata de Kant - asemenea unui om care, vrind sa traverseze marea, se imbarcii pe 0 corabie, lara sa se fi asigurat in prealabil ca ea il poate duce la destinatia propusa. In Prolegomene, Kant marturise�te ca el insu�i a imparta�it multa vreme aceasta conceptie. Cel ce I-a trezit din "soI1U1ul dogmatic" a fost David Hume, prin critica unei idei de baza a cunoa�terii umane, ideea de cauzalitate. Legatura dintre cauza �i efect - a aratat Hume - nu are caracterul necesar ce i se atribuie de obicei. Noi percepem in experienta 0 anumita succesiune a fenomenelor. Cind doua fenomene se succed mereu in aceea�i ordine - deci, dnd suc­ cesiunea lor se repeta -, sintem inclinati sa afinnam existenta unei Iegiituri cauzale intre eIe: fenomenul antecedent este numit cauza, iar acela care unneaza e numit efect. Dar nimic nu ne autorizeaza sa facem afinnatia cii primul fenomen flproduce pe al doilea, ca relatia dintre ele are un caracter necesar. Experienta ne permite sa afinnam doar succesiunea lor �i nimic mai mult. Ea nu poate intemeia ideea de necesitate. Ideea de cauzalitate este deci rezultatul unei deprinderi psihologice, al obi�nuintei , lara a-i putea gasi un temei obiectiv: asocierea repetata a doua fenomene ne face ca, ori de cite ori apare primul, sa ne a�teptam sa apara �i al do ilea �i sa Ie consideram ca legate cauzal. Critica humeiana a ideii de cauzalitate a fost hotaritoare pentru Kant. De�i parerile comentatorilor sint impartite in privinta momentului in care se situeaza �i a propoqiilor sale reale , influenta 55

lui Hume nu poate fi in nici un caz neglijata sau subestimata, dad. vrem sa intelegem intr-adevar evolutia gindirii lui Kant. EI va generaliza problema pusa de Hume, va extinde analiza, de la conceptele de substanta �i cauzalitate, singurele cercetate de fi losofu l scotian, l a toate conceptele fundamentale ale gindirii umane. Dar Kant nu va imparta�i concluziile sceptice ale lui Hume. Criticismul nu se deosebe�te numai de dogmatism, ci � i de scep ticis m . Deosebirea esentiala de scepticism consta in recunoa�terea necesita�ii �i obiectivitatii conceptelor gindirii, al caror temei va fi cautat in alta parte dedt in experienta senzoriala caci Iectia sceptica, in ceea ce are ea valabil, va fi retinuta de Kant. Cum apreciem principiul critic al lui Kant? Criticismul kantian este, lara indoiala, una dintre cele mai importante tentative ale gindirii umane de a lua cuno�tinta de puterea �i de limitele sale. Prin acest principiu, Kant se alatura marilor filosofi ai omenirii, care au marcat - fiecare in felul sau �i in cadrele epocii in care i-a fost dat sa se nasca - momentele esentiale ale ascensiunii omului catre 0 tot mai clara �i mai lucida con�tiinta de sine. Semnificatia majora a acestui principiu se dezvaluie, de asemenea, prin raportul sau cu iluminismul, pus in evidenta de Kant insu�i: "Epoca (Zeitalter) noastra - scrie el - este adevarata epoca a criticii, careia toate , trebuie sa i se supuna >37. Iar in studiul Was ist Aujkliirung? ( 1 784), raspunzind la intrebarea: " Ce este iluminismul? " , el spune ca " " iluminismul este ie�irea omului din minorat , adica din starea in care nu se conduce dupa inteligenta sa, ci se lasa condus de altii. de inteligenta ta proprie "Sapere aude! jndrazne�te sa te serve�ti , aceasta este deci lozinca luminarii. ,38 Legatura criticismului cu iluminismul este recunoscuta de toti cercetatorii kantieni. " Filosofia critica - scria cunoscutul exeget kantian Alois Rieh l - este 0 creatie a epocii Luminilor , (Aujkliirungszeit) ,3 9 . Ea exprima tendintele �i aspiratiile acestei I. Kant, eriliea ra/iunii pure, tradueere in limba roman a de N. Bagdasar �i El. Moi­ sue, Bueure�ti, Editura �tiin\ifieii, 1 969, p. 1 3 , nota. (Tradueere u�or modi­ fieatii.) 33 Idem, Ideea unei islorii ulliversale. Ce esle luminarea? .. , tradueere de T. Briiileanu, Casa ::;eoalelor, 1 943, p. 8 3 . 39 A. Riehl, Philosophie der Gegenwart, 3 Autl., Teubner Verlag, Leipzig, 1 908, p . 76. 37

56

epoci �i este, totodata, una dintre fortele sale spirituale cele mai importante. De aceea, legatura in discutie trebuie explicata. Criticismul kantian este 0 asimilare, dar, in acela�i timp, l?i 0 depa�ire a iluminismului. Iluminismul a intreprins, cum se l?tie, critica valorilor traditionale, a institutiilor �i ideilor mo�tenite. Baza acestei critici era rafiunea, tribunalul suprem in fata caruia, cum s-a spus, tot ceea ce exista trebuie sa se legitimeze sau sa piara. Dar acest tribunal este el insu�i infailibil? N-ar trebui cercetata legitimitatea lui, n-ar trebui analizate chiar pretentiile ratiunii? Ilumini�tii nu �i-au pus aceste intrebiiri. Si le-a pus, in schimb, Kant. EI supune criticii insii�i baza sau principiul criticii iluministe, adica ratiunea. In acest sens, critica ratiunii a lui Kant a fost apreciatii ca " ° " autocritica a iluminismului , potrivit expresiei lui G. Rottgers. Kant instituie astfel un nou palier reflexiv: ratiunea devine ea insa�i obiect al criticii. Aceasta nu inseamna insii ca ea inceteaza sa mai fie agentul criticii sau subiectul ei. Survine aici 0 dedublare liiuntrica a ratiunii, riispunzatoare pentru faimoasa ambiguitate din chiar titlul Criticii raliunii pure. Intr-adevar, ce inseamnii "critica ratiunii pure"? Critica exercitata de ratiunea pura (ratiunea agent sau subiect al criticii), sau critica indreptata spre ratiunea purii (ratiunea obiect al criticii)? Dubla orientare a genetivului (genetivus obiectivus �i genetivus subiectivus) din s intagma care dii titlul lucrarii favorizeaza ambiguitatea. Ne intrebiim atunci ce sens trebuie sa i se dea titlului, eel " obiectiv " sau eel " subiectiv "? Riispunsul este ca trebuie sa i Ie atribuim pe amindoua: ciici ratiunea este �i subiect, dar �i obiect al criticii. Putem intelcge mai bine acum de ce Kant este un ginditor il uminist, dar �i un ginditor situat dincolo de iluminism, sau, mai simplu spus , de ce el asimileazii �i depii�e�te iluminismul. =

=

4.2. Criticism �i apriorism Criticismul are mai multe consecintc filosofice importantc, dintre care yom retine aici numai una, care este insa decisi v a : apriorismul. Ce este apriorismul? Apriorismut estc conceptia dupa c are facultatile noastrc de cunoa�tcrc sint inzestrate, inaintea expcrientei �i independent de ea, eu anumitc forme sau strueturi potrivit ciirora ete reeepteaza obieetelc. A priori c un alt termcn de 57

baza al filosofiei kantiene, alaturi de critica. A priori inseamna, la Kant, ceea ce nu provine din experienfa , ceea ce precede experien!a �i 0 face posibila. Aici trebuie sa facem 0 precizare importanta: anterioritatea in di scutie nu este una cronologica, ci una epistemologicii; forme Ie a priori sint anterioare experi entei, in sensul ca sint conditii ale ei, conditii ce fac experienta posibila; ele sint anterioare experientei in sensul in care conditia este anterioara conditionatului . A�a cum am mai spus, apriorismul nu este 0 versiune noua a inneismului , a teoriei ideilor innascute. El se situeaza in alt plan: nu in cel al originii psihologiee, ci in cel al constituentilor structurali ai cuno�tintelor. Termenul opus lui a priori este a posteriori, care inseamna ceea ce provine din experienta , ceea ce urmeaza experientei , a�adar ceea ee este empiric. Intelegem mai bine apriorismul daea il situam in eontextul sau istorie real. Kant a nazuit sa depa�easca, in filosofia sa, opozitia celor doua orientari gnoseologice fundamentale ale epoeii modeme, empirismul �i rationalismul. Empirismul , al carui reprezentant principal a fost John Locke, a sustinut ca nu exista idei innascute, ea toate ideile provin din experienla fie din experienta externa, adica din senzalie, fie din experienta intema, adicii din refleetie. De aceea, avem mai intii "idei simple", iar apoi, pe baza acestora, "idci complexe" , care insa nu depa�esc niciodata nivelul experientei . Principiul empirismului, formulat inca din Antichitate, dar care a devenit celebru sub pana lui Locke, este urmatorul : Nihil est in intel/ectu quod non prius fuerit in sensu ("Nimic nu este in intelect, care sa nu fi fost mai intii in simturi "). In opozitie eu empirismul, rationalismul modem, reprezentat de Descartes, Malebranche, Spinoza, Leibniz �i Wolff, a sustinut ca s ingurele cuno�tinte certe sint cele oferite de ratiune. Numai ratiunea este capabila sa ne procure cuno�tinte clare �i distincte. Ea ar fi inzestrata cu 0 spontaneitate cognitiva proprie, datorita careia poate aj unge la adevar. E xperienta ne ofera numai adevaruri contingente; adevarurile necesare, acele adevaruri care sint valabile " - cum spunea Leibniz - "in toate lumile posibile , singurele ce merita numele de adevaruri �tiintifice, nu pot fi dobindite dedt prin ratiune. E adevarat - admite Leibniz - ca in intelect nu se afla nimic -

58

care sa nu fi fost mai intii in simturi , dar cu 0 exceptie: excipe intellectus ipse, adica cu exceptia intelectului insw;i. Legile functionale ale i ntelectului nu provin din s imturi, ci c hiar din intelect. Ce-i drept, ele nu devin active dedt in urma contactului empiric cu lucrurile. Prin teoria inneitalii virtuale, despre care am mai discutat, Leibniz izbutea sa ocoleasca unele dificultati ale teoriei rationaliste a cunoa�terii �i sa evite obiectiile empirismului. Devenea astfel posibila reluarea priqcipalei teze rationaliste, aceea ca ratiunea nu se reduce la datele s imturilor, ci este sursa unor cuno�tinte superioare, care nu pot fi derivate din cele senzoriale. Kant incearca, spuneam, sa depa�easca opozitia dintre cele doua teorii gnoseologice, iar apriorismul este rezultatul acestei depa�iri, in fond, dupa el, ambele opereaza 0 reductie ilicita - fie reducerea senzorialului la rlltional, in cazul rationalismului, fie reducerea rationalului la senzorial, in cazul empirismului. Amindoua orientarile neglijeaza aportul specific al fiecarei facultati de cunoa�tere. Este adevarat - concede el empiri�tilor - ca intreaga noastra cunoa�tere fncepe cu experienta �i ca, din punct de vedere cron% gic , nici 0 cuno�tinta nu precede experienta. Dar aceasta nu inseamna ca intreaga cunoa�tere provine din experienta. Kant reia aici distinctia din disertatia inaugurala, dintre materia sau conlinutul cuno�tintei �iforma ac este i a. Materia provine din experienta �i e stc , deci, empirica sau a posteriori. Forma, in schimb, provine din facultatile de cunoa�tere insele, nu din experienta; ea este, a�adar, a priori. Distinctia in discutie este rezultatul analizei epistemologice, al criticii cuno�tintei. Nu trebuie sa ne inchipuim ca ar fi yorba despre doua componente separate, exterioare una alteia �i care s-ar alatura oarecum mecanic, pentru a forma cuno�tinta. In realitate, cuno�tinta este unitatea lor organi ca, inseparabila; in p lanul cunoa�terii reale, ete sint legate indisolubil �i nu exista scparat. Separarea �i caracterizarea lor diferentiata se realizeaza intr-un alt plan: in cel al reflectiei asupra cunoa�terii, in planul epistemologic sau critic. Apri orismul a putut sa para multa vreme 0 ci udiitenie, 0 bizarerie fiLosofica, aliituri de atitea altclc. Empirismul, ce piirca sa aiba d�tig de cauza 0 data cu dezvoitarea vertiginoasa a �tiintelor experimentale moderne, a respins intotdeauna ideea unei 59

predeterminari principiale a raportarii cognitive a subiectului la obiect �i a conceput cunoa�terea ca un demers liniar de la obiect la subiect, ca 0 reflectare a obiectului in con�tiinta subiectului. Acesta este de altminteri �i punctul de vedere al simtului comun, al mult laudatului bun simt, pentru care cuno�tintele noastre nu pot fi altceva dedt imagini ale lucrurilor. Astazi, insa, se recunoa�te din ce in ce mai mult circularitatea demersului cognitiv �i se accepta existenta unui a priori relativ sau pragmatic. Este, astfel, reconfirmata validitatea nucleului rational al apriorismului kantian.

4.3. Judecatile analitice �i judecaple sintetice Kant i�i incepe in Critica rafiunii pure demersul critic printr-o cercetare a j udecatilor, al carei scop este sa determine mai exact obiectul intregi i sale investigatii. Aceasta analiza a j udecatilor pare, la prima vedere, complet straina de tema fundamentala a cercetarii kantiene din Critica raliunii pure, care este, cum am vazut, posibilitatea metajizicii. Trebuie sa spunem ca una dintre sursele dificultatilor cu care sintem confruntati in studiul lucrarii principale a lui Kant este tocmai imbinarea intr-un demers unitar a unor teme �i probleme a caror legatura nu e intotdeauna evidenta. Kant nu este numai maestrul distinctiilor, al concilierilor prin delimitari de planuri �i de domenii, ci �i maestrul unor moduri insolite de a grupa problemele, care Ie schimba uneori radical sensul, dupa cum modifica perspectiva in care se va cauta solutia lor. Chiar din introduce rea lucrarii sintem confruntati cu acest amestec, la prima vedere arbitrar, al unor teme logice, epistemologice �i metafizice. La 0 cercetare atenta, descoperim ins a ca, dincolo de aparenta lor eterogenitate, temele (problemele) respective au 0 unitate profunda, iar �ansa de a Ie solutiona sau trata corect depinde tocmai de luarea in considerare a acestei unita(i. De aceea, trebuie de fiecare data sa ne indreptam efortul catre intelegerea logicii interne a acestei grupari neobi�nuite 60

a problemelor. In cazul de falii, yom vedea ca problema general a a posibilitatii metafizicii va putea fi solutionata tocmai pe baza acestei clasificari a judecatilor, care, cum spuneam, pare, la prima vedere, sa nu aiM nici 0 legatura cu ea. Judecatile vor fi privite aici din perspectiva continutului lor cognitiv, a�a cum se manifesta el in raportul dintre subicct �i predicat. Analiza va fi deci orientata epistemologic, iar nu formal-logic. Filosoful distinge, din punctul de vedere mentionat, doua tipuri de j udecati : judecalile analitice �i judecatile sintetice. Prefigurata de Leibniz �i Hume, anticipata de propriile sale cercetari din perioada precritica, prin distinctia dintre metoda sintetica, proprie matematicii, �i metoda analitica, proprie metafizicii, deosebirea precisa a acestor doua tipuri de judecati este racuta de Kant abia in Critica rafiunii pure. Dar sa vedem in ce consta deosebir�a dintrc elc. ludccatilc analitice sint accle judecati al caror predicat este continut - desigur, in mod confuz, neexplicit - in conceptul subiect, judecata neraclnd altceva decit sa expliciteze, prin analiza, continutul conceptului subiect. Dupa exemplul lui Kant, j udecata "toate corpurile sint intinse" este 0 judecata analitica. Caci predicatul fntinderii este una din notele conceptului corp, pe care 0 descoperim atunci cind analizam acest concept. In asemenea cazuri, judecata expliciteaza un continut cognitiv, preexistent. De aceea, Kant nume�te judecati1e analitice Erliiuterungsurteile, judediti "explicative ", adica judecaTi care ofera in forma explicita ceea ce in mod implicit noi �tiam dinainte. Spre deosebire de ele, judecatile sintetice sint acele judecati in care predicatul nu e conti nut in conceptul subiect, ci i se adauga din afara, judecata insa�i realizind sinteza a doua clemente diferite. De unde �i denumirea lor de judecati sintetice. lntrucit imbogatesc cunoa�terea, 0 extind dincolo de ceea ce era dej a cunoscut, Kant nume�te aceste j udeciW Erweiterungsurteile, judecati extensive. " Judecata "toate corpuriIe sint grele este, dupa Kant, un exemplu de j udecata sintetica, deoarece aici conceptului de corp i se adauga predicatul greutiifii, care nu e continut in concept. Judecatile analitice nu prezinta nici 0 difi cultate in a I e caracteriza din punctul de vedere al naturii lor. Ele sint toate a priori, intruci't iau na�tere printr-o analiza pura de concepte �i nu au in nici 61

un fel nevoie de experienta pentru a se legitima. Chiar �i atunci cind conceptul de la care se pleaca provine din experienta (ca in exemplul de mai inainte cu corpurile intinse, caci conceptul de corp este unul empiric), judecata insa�i nu este empirica, ci a priori. Este adevarat insa ca ea nu e pura. Mai complicata e situatia j udeciitilor sintetice. Exista judecati sintetice al caror temei este experien!a completa sau, in orice caz, liirgita a obiectului pe care il gindim numai partial in conceptul subiect. Judecata luata adineaori ca exemplu este una de acest fel: caci predicatul greutatii se adauga, printr-o largire a experientei, la subiectul corp. In treacat fie spus, abia prin experientele lui Galilei in privinta caderii corpurilor s-a putut inlelege ca toate corpurile sint grele �i s-a putut renunla la conceplia antica a " Iocurilor naturale " �i la deosebi rea di ntre corpurile "u�oare" �i cele "greie" , legata de ea. Judecalile sintetice de acest fel sint, a�adar, judecati sintetice empirice sau a posteriori. Exista insa �i un alt tip de j udecati sintetice, �i anume acelea in care temeiul sintezei nu mai este experienta. Sa luam, de pilda, j udecata aritmetica simpla: 7 + 5 1 2. Conceptul numarului 1 2 nu e cuprins nici in conceptul de 7, nici in conceptul de 5, nici chiar in conceptul sumei lor. Ca nu e cuprins in nici unul dintre cele doua concepte e u�or de inteles. Dar, dupa Kant, el nu este cuprins nici in conceptul reunirii lui 7 cu 5. intr-adevar, simplul concept al reunirii celor doua numere, lara interventia unui al treilea factor, nu ne da cu nici un chip numarul 1 2. Lucrul acesta po ate fi inteles mai u�or daca luam doua numere mai mari, sa zicem doua numere din cite trei cifre. Oricit am sta sa gindim reunirea celor doua numere, nu obtinem prin insu�i acest fapt numarul suma. Trebuie sa intervina - dupa Kant - un alt factor, �i anume intuilia, prin care, adaugind succesiv primului numar (numarului 7 in exemplul nostru) unitatile din care este alcatuit al do ilea (adica numarul 5), vedem "rasarind" - dupa expresia filosofului - numarul 1 2 . La fel stau lucrurile �i cu judecatile geometriei pure. Judecata " "linia dreapta este drumul cel mai scurt intre doua puncte nu e 0 judecata analitica, fiindca reune�te un concept calitativ, " linia dreapta", �i un concept cantitativ, "drumul cel mai scurt dintre doua puncte " , deci doua concepte eterogene. Ea nu poate fi decit 0 j udecata sintetica. Dar este la fel de limpede ca temeiul sintezei nu =

62

poate fi experienta, clici nu prin masuratori repetate stabilesc geometrii ca liniile drepte sint distantele cele mai scurte intre doua puncte. Temeiul sintezei este �i aici 0 intuitie: intuitia spatiului. Toate aceste judecati in care sinteza subiectului �i predicatului se intemeiaza nu pe experienta, ci pe un factor independent de ea, se numesc judecati sintetice a priori. Am ajuns astfel la urmatorul rezultat: exista douii tip uri de judecati: 1 ) judecatile analitice, care sint toate a priori, �i 2) judecatile sintetice, care sint, la rindul lor, de doua feluri: a) sintetice empirice sau a posteriori; b) sintetice a priori. Sa meditam acum asupra valorii de cunoa�tere a aces tor tipuri de judecati. Judecalile analitice, explicitind concepte date in prealabil, nu aduc nimic principial nou in cunoa�tere. Ele nu sint inutile, caci ne ofera in forma explicita cuno�tinte pe care Ie aveam numai in mod implicit. Dar nu ele fac sa progreseze cu adevarat cunoa�terea umana. Singurele care fac sa avanseze cunoa�terea sint j udeclitile sintetice. Cum, insa, j udeciitile empirice nu au universalitate strictii �i nici necesitate absoluta, inseamna ca rolul principal in cunoa�tere revine j udecatilor sintetice a priori. Ca judecati sintetice, ele extind cunoa�terea, iar ca j udecali a priori, au universalitate stricta �i necesitate absoluta. Astfel de judecali sint propoziti i le matematicii pure, precum �i principiile �tiintei matematice a naturii, adica ale fizicii pure. Si tot a�a ar trebui sa fie �i propozitiile metafizicii, in masura in care metafizica vrea sa fie nu doar explicitarea unor cuno�tinte date, ci extinderea cunoa�terii noastre. A�a incit, problema initiaUi a posibilitatii metafizicii ca �tiinlii poate fi formulata mai precis astfel: cum sint posibile judecatile sintetice a priori? De rezolvarea acestei chestiuni depinde soarta metafizicii insa�i. De aceea, Kant scrie: "Adevarata problema a ratiunii pure e cuprinsa in intrebarea: cum sint posibile j udecati ,, sintetice a priori ? 40. Vom intelege mai bine sensul acestei intrebari daca yom line seama de ceea ce vizeaza ea cu adevarat: nu existenfa, ci condifiile de posibilitate ale judecatilor sintetice a priori. Cu alte cuvinte, nu dacii asemenea judecati sint posibile, ci cum sint ele posibile, deci 40

I. Kant, Crj(jca ra{junji pure, p. 55.

63

care sint conditiile posibilitalii lor. Raspunsul la aceasta intrebare presupune 0 analiza regresiva, un demers de la conditi onat la conditie, ce manifesta dej a prezenta metodei specific kantiene, despre care yom vorbi mai tirziu: metoda transcendentala. Mai este de observat ca miza reala a cercetarii ramine mereu metafizica. Judecatile sintetice a priori ale matematicii �i fizicii nu sint cercetate aici pentru ele insele sau pentru legitimarea pe care cercetarea ar putea-o aduce acestor �tiinte. Fiira indoiala ca va fi dobindita �i 0 asemenea legitimare, dar nu ea este scopul principal. Scopul ramine posibilitatea metafizicii. Intrebarea generala cu privire la conditiile de posibilitate ale j udecatilor sintetice a priori poate fi divizata, in functie de �tiintele in care exista astfel de j udeciiti, in urmatoarele trei intrebari subordonate : cum sint posibile judecatile sintetice a priori ale rnaternaticii pure?, cum sint posibile judecatile sintetice a priori ale fizicii pure?, daca �i cum sint posibile judecatile sintetice a priori ale rnetafizicii? Raspunzind la aceste intrebiiri, yom raspunde totodata la intrebarile privind posibilitatea �tiintelor corespunzatoare: cum este posibila matematica pura?, cum este posibila fizica pura?, dad �i cum este posibila metafizica? Intrebarea din urma se deosebe�te, totu�i, de primele doua. Daca in cazul lor luam �tiintele respective ca date �i nu ne indoim de posibilitatea acestora, in cazul metafizicii situatia e alta. Ea inca nu s-a constituit ca �tiinta - dovada, nesfir� itele di spute dintre metafizicieni, care fac din ea un adevarat "elmp de lupta" unde nu exista nici invin�i �i nici invingatori -, a�a inch ne putem indoi de insa�i posibilitatea ei. Cu toate acestea, ratiunea umana ajunge in mod inevitabil sa-�i puna intrebari metafizice, astfel ca putem lua rnetafizica ca data, dad nu ca �ti inta, eel pUlin ca " dispozitie naturala" a gindirii urnane. Intrebarea no astra ar putea fi atunci formulata astfel: cum este posibila metafizica in calitate de dispozitie naturala? Sau, altfel spus, cum se nasc problemele ei? Dar aceste intrebari nu sint suficiente pentru scopul pe care il urmarim. Ca sa aj ungem la un rezultat ferrn, trebuie sa cercetam dad ratiunea umana poate sau nu sa raspunda la asemenea probleme. Adica sa examinam dad �i cum este rnetafizica posibila ca �tiinta. 64

Cele trei intrebiiri, astfel aparute, vor fi studiate in cele trei secfiuni ale primei diviziuni a Criticii raliunii pure, care este �i cea mai importanta, intitulata Teoria transcendentalii a elementelor: Estetica transcendentalii, A nalitica transcendentalii �i Dialectica transcendentalii. Fiecare dintre ele va exam ina, 0 data cu intrebarea respectiva, �i facultatea de cunoa�tere corespunzatoare �i va oferi, prin analiza facultafii de cunoa�tere, raspunsul la acea intrebare.

4.4. Estetica transcendentala Prima parte a Critieii raliunii pure este Estetiea transcendentalii. Sa Himurim mai intii acest titlu. Kant folose�te termenul estetieii in sensul sau grecesc originar, de " teorie a sensibilitatii " (de la aisthesis, "senzatie, sensibilitate"). Estetica inseamna aici teoria sensibilitatii, iar nu teoria frumosului �i a artei, cum este inteleasa astazi. Cel ce a statornicit intelesul actual al esteticii a fost filosoful wolffian Alexander Baumgarten, care a publicat in 1 75 0 un tratat sistematic de estetica in sens de teoria frumosului. Intr-o nota la Critiea raliunii pure , Kant protesteaza impotriva acestei utilizari a termenului, dar, cum se �tie, evolutia semantica a cuvintului n-a urmat parerea lui Kant. De altfel, la editia a II-a, el a modificat aceasta nota. Iar in cea de-a treia Criticii, folose�te el insu�i termenul pentru a desemna ,judecatile de gust". Cel de-al do ilea term en din titlu, transeendentalul, este un alt termen de baza al filosofiei kantiene. Trebuie sa precizam in primul rind ca acest termen are un inteles epistemologie �i metodologie, iar nu unul metafizic-ontologic. El se deosebe�te astfel de termenul, cu aceea�i radacina, transcendent. Daca transcendentul desemneaza, cum yom mai vedea, ceea ce "trece dincolo" de experienta, adica domeniul inaccesibil al lucrurilor in sine, transeendentalul desemneaza, dimpotriva, la Kant, ceea ce este " dincoace " de experienta, cu alte cuvinte, conditiile ce tin de propriul nostru spirit �i care fac experienta posibila. Constantin Noica4 1 a aratat eli aceasta deplasare a centrului de interes de l a transcendent la 41

C . Noica, " Kant �i metafizica, dupa interpretarea lui Heidegger, i n vol. I. Kant 200 de ani de la apari/ia Criticii ratiunii pure, Bucure�ti, Editura Academiei, 1 982, p. 144.

65

transcendental este nucleul revoluliei filosofice kantiene. Dacii metafizicienii prekantieni i�i concentrau atenlia asupra transcen­ dentului, Kant, dimpotrivii, se intereseazii de transcendental. Noul sens epistemologic �i metodologic al termenului este precizat de Kant incii in introducerea Criticii: "Numesc transcendentalii scrie el - orice cunoa�tere care se ocupii in genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoa�tere a obiectelor, intrucit acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi , filosofie transcendentalii ,42 . Din acest text se desprinde cu claritate ideea cii transcendentalul kantian desemneazii 0 anumitii orientare a cercetiirii filosofice, �i anume, orientarea acesteia nu ciitre obiecte, ci ciitre condiliile a priori ce fac posibilii cunoa�tcrea obiectelor. Transcendentalul desemneazii, a�adar, ansamblulform elor a priori ale spiritului uman , considerate nu in ele insele, ci in calitate de condilii care fac posibilii cunoa�terea, precum �i cercetarea filosgficii a acestor forme. Revenind acum la "estetica transcendentalii", din cele dc mai sus decurge cii ea este cercetarea sensibilitiitii, pentru a descoperi conditiile a priori care fac posibilii cunoa�terea sensibilii. Sau, folosind cuvintele lui Kant: "Numesc Esteticii transcendentalii ,, �tiinta despre toate principii Ie sensibilitiitii a priori 43. Sensibilitatea este capacitatea de a avea reprezentiiri atunci cind sintem afectati de obiecte. insu�irea definitorie a acestei prime facultiiti de cunoa�tere este receptivitatea, �i tocmai de aceea prin ea nc sint date ob iecte. Ca singura facultate receptivii a spiritului nostru , sensibilitatea transpune , dacii ne putem exprima a�a, obiectele din planul existentei lor reale in planul con�tiintei �i face astfel posibilii reconstructia lor epistemicii. De aceea , ea are 0 funclie proprie in procesul cunoa�terii , un rol in care nu poate fi substituitii de nici 0 alta facultate cognitiva. Desigur, sensibilitatea ne dii obiecte, sau aduce obiectele in planul con�tiintei , nu ca entitiili corporale, ci ca reprezentiiri. Reprezentari le specifice ale sensibilitati i sint intuilii, adicii reprezentiiri de obiecte particulare, a�a incit ea poate fi numitii facultatea intui/iilor. Ea se deosebe�tc de intelect, care nu intuie�te -

42 1. Kant, op. cit., p. 59. 4J

Ibid. , p. 66.

66

obiecte, ci Ie gfnde$te cu ajutorul conceptelor �i poate fi de aceea caracterizat cafacultatea conceptelor. Deosebirea dintre intuitie �i concept consta in aceea cii intuitia estc 0 reprezentare directii, nernij loc itii, a unui obi ect individual sau - cum spune Kant - "se raporteazii direct la obiect" , in timp ce conceptul, ca reprezentare generalii, se raporteazii la obiect nurnai indirect, prin interrnediul intui�iei. De aceea, pentru a avea intuitii, obiectele trebuie sa ne afecteze, adica sa actioneze lntr-un mod oarecare asupra sensibilitiitii noastre. Pentru noi, oarnenii, intuitii le nu pot fi, prin unnare, dedt sensibile: ca �i in disertatia inaugurala, Kant sustine ea noi nu putem avea intuitii intelectuale, adica reprezentari directe despre obiecte particulare reale, care sa provinii din gindire. Obiectul reprezentat de intuitia sensibi lii este nurnit �i de aceasta data de Kant fenomen. Termenul acesta trebuie inteles in legiitura cu etimologia sa greaca, phain6menom insemnind " ceea ce apare", "aparitic " . Orice obiect real ni se inIati�eazii intr-o dubla ipostaza sau - cum prefera sa spuna Kant - este considerat "in douii sensuri " (op. cit. , p. 2 9 ) : ca lucru care existii independent de reprezentarea noastrii despre el, deci ca lucru in sine (Ding an sich), �i ca lucru reprezentat de con�ti inta noastrii, deci ca fenomen (Erscheinung). Fenomenul este deci obiectul real, a�a cum ii apare el con�tiintei noastre, a�a cum se lnIati�eaza sensibilitiitii noastre. Fenomenul are doua componentc: materia �i forma. Materia fenomenului este data de senzatii, care iau na�tere in unna actiunii obiectelor asupra sensibilitiitii, iar fonna este modul de ordonare a senzatiilor sau, cum spune Kant, " ceea ce face ca diversul fenomenului sa poata fi ordonat in anumite raporturi' >44 . De aceea, materia fenomenului este empiricii sau a posteriori, iar fonna lui, provenind din sensibilitatea insii�i, este a priori. Sensibilitatea are doua forme a priori, una fiind forma simtului extern, iar cealalta, fonna simtului intern. Aceste fonne sint spa/iui �i timpul. Spatiul este fonna simlului extern prin care ne reprezentarn obiectele ca situate in afara noastra, ca avind 0 anumita eonfiguratie, 0 anumita marime �i raporturi detenninate intre ele. Ceea ce e caracteristic spatiului este ca el desemneaza 0 ordine de 44

Ibid. , p. 65.

67

coexistenta. Timpul e fonna simfului intern prin care con�tiinfa noastrii se intuie�te pe ea insii�i in stiirile-i succesive. Ceea ce caracterizeazii timpul este faptul cii el desemneazii in primul rind, de�i nu exclusiv, 0 ordine de succesiune. Fiind conditia nemijlocitii a intuitiei proceselor interne ale con�tiintei noastre, timpul este totodatii condifia mijlocitii a intuirii fenomenelor externe, intrucit in cunoa�tere acestea sint �i ele fenomene interne, reprezentiiri. Domeniul siiu de aplicafie este deci mai larg decit acela al spatiului. De fapt, timpul intervine in toate perceptiile noastre �i, cum vom vedea, ca fonnii universalii a percepfiei sensibile, el joacii un rol important chiar in raport cu intelectul (teoria schematismului). in Estetica transcendentala, Kant dis tinge expunerea metajizica �i expunerea transcendentala a spatiului �i timpului. Cea dintii infiiti�eazii argumentele aprioritlifii �i intuitivitiitii acestora. Linia generalii de argumentare din diserta!ia inauguralii este piistratii, dar argumentele sint mai bine organizate �i mai clare. Iar prin distinctia de mai sus, pe care, din plicate, Kant nu 0 respectii riguros (ciici in expunerea metafizicii a conceptului de timp el introduce un argument ce apartine, cum singur remarcii, de altfel, expunerii transcendentale), devine mai evidentii deosebirea intre natura �i rolul sau junctia cognitiva a spatiului �i timpului. Liisind la 0 parte u�oara asimetrie a expunerii metafizice a conceptului de timp fatii de aceea a conceptului de spatiu, semnalatii adineaori, putem spune cii cele patru argumente sint, de 0 parte �i de cealaltii, orientate astfeL: primele douii W propun sii dovedeascli natura neempirica, a priori a spati ului �i timpului, iar ultimele douii, caracterul lor intuitiv, neconceptual. Expunerea transcendentalii infiit i�eazii spatiu1 �i tirnpul ca principii ale unor cuno�tinte sintetice a priori din matematica purii (geometrie, aritmeticii, teoria matematicii a mi�ciirii). Cuno�tintele din aceste discipline sint judeciiti sintetice a priori. Ele nu pot fi explicate decit presupunind cii spafiul �i timpul la care se raporteazii sint intuitii (ceea ce explicii caracterul lor sintetic) �i sint a priori (ceea ce explicli caracterul lor universal �i necesar). Expunerea transcendentalii consolideaza deci expunerea metafizicii, infiiti�ind spatiul �i timpul drept conditii ale posibilitatii anumitor tipuri de cuno�tinte, care numai sub presupozitia caracterului intuitiv �i aprioric al acestora pot fi explicate. 68

A�adar, noi percepem lumea potrivit unor forme sau structuri care nu apartin lucrurilor insele, ci apartin sensibilita�ii noastre. De aceea, lumea perceptiei noastre, lumea pe care 0 receptam prin simturi, este 0 lume jenomenalii, 0 lume a�a cum ne apare noua, potrivit structurilor propriei noastre sensibilitati. Decurge oare de aici ca ea este 0 lume iluzorie, 0 lume himerica, 0 lume ce nu are dedt consistenta unui vis? 0 astfel de concluzie, pe care mai tirziu S chopenhauer nu va ezita sa 0 formuleze, i se p are cu totul inacceptabila lui Kant. Daca, a�a cum am vazut, ill diserta�ie el echivaleaza fenomenul cu aparenta, in Critica raliunii pure, la a doua editie a acesteia, stabile�te 0 demarcatie riguroasa intre ele. Demarcatia devine posibila prin ceea ce Kant nume�te realitatea empiricii �i idealitatea transcendentalii a spatiului �i timpului. In masura in care ele nu sint proprietati sau relatii ale lucrurilor in sine, ci intuitii pure, forme a priori ale propriei noastre sensibilitati, spatiu1 � i timpul au idealitate transcendentala. in masura in care, insa, ele sint conditii ale oricarei perceptii omene�ti �i ca atare intervin in mod obligatoriu in experienta, au realitate empirica. Fiira sa apartina lucrurilor in sine, fiind in schimb forme universale ale intuitiei omene�ti, spatiul �i timpul au deci 0 anumita obiectivitate, care ne permite sa deosebim lumea fenomenala, ce ia na�tere prin mij locirea lor, de pura aparen�a inconsistenta sau de simpla iluzie. Fiira indoiala, obiectivitatea lumii fenome.nale �i a cuno�tin�elor �tiintifice despre ea nu poate fi asigurata dedt partial �i imperfect la acest nivel cognitiv. Kant intelege mai bine acum de cit in disertatie ca explicarea experientei, care sta la baza cuno�tintelor �tiintifice obiective, nu se poate face doar prin sensibilitate �i prin uzul logic al intelectului. Teoria experientei din Critica ratiunii pure este incomparabil mai ampla �i mai profunda dedt aceea abia sehitata in disertatie. Inainte, insa, de a 0 examina, sa notam cii pentru Kant, ea �i pentru epistemologia moderna, obiectivitatea cuno�tintei e un rezu!tat, �i nu un punct de plecare: ea se obline la capatul unui lung travaliu constructiv al spiritului, iar nu prin simplul contact senzorial eu luerurile. Estetiea transcendentala po ate oferi aeum raspunsul la intrebarea despre posibilitatea matematicii pure: matematiea pura este posibila pentru ca spatiu1 �i timpul, ce stau la baza judecatilor ei, sint intuitii a priori. 69

4.5. Analitica transcendentala Cea de-a doua facuItate de cunoa�tere cercetata in Critica rafiunii pure este intelectul. " Exista - scrie Kant, chiar in introducerea lucrarii - doua tulpini ale cunoa�terii omcne�ti care provin poate dintr-o radacina comuna, dar necunoscuta noua, anume sensibilitatea �i intelectul: prin cea dintii obiectele ne sint date, iar prin cel de-al doilea ele sint gindite , ,4 5 . Cunoa�terea adevarata presupune colaborarea sensibilitatii �i a intelectului. "Nici una din aceste doua proprietati nu e de preferat celeilalte. Fara sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect �i lara intelect n-ar fi nici unul gindit. Idei ( Gedanken) lara continut sint goale, intuitii lara concepte sint , oarbe . . . Numai din faptul ca ele se unesc poate izvori cunoa�tere. , 46 Perspectiva teoretica integratoare , atit de caracteristicii filosofiei critice, se exprima cu toata evidcnta aici. Integrarea nu Inseamna insa amestecul confuz al celor doua facultati �i al contributiei lor, ci presupune, dimpotriva, deosebirea lor atenta. De aceea, trebuie sa distingem estetica, adica teoria sensibilitatii, de logicii, adicii teoria gindirii. 4.5.1 . Logica transcendentaHi: obiectul �i diviziunea ei

Existenta a doua facultati principale de cunoa�tere, sensibi­ litatea �i intelectul, face necesara existenta a doua discipline filosofice care sa Ie studieze. A�a incit, dupa cum spuneam adineaori, alaturi de estetica (studiul sensibilitatii) se situeaza logica (studiul gindirii). Logica obi�nuita sau logica gencrala, atunci dnd este inteleasa ca logica pura, iar nu ca logica aplicata, face abstractie de confinutul gindirii, concentrindu-�i in mod exclusiv atentia asupraform ei acesteia. Spre deosebire de ea, logica transcendcntala pe care 0 introduce Kant W propune sa determine " originea, sfera �i valabilitatea obiectiva" a cuno�tintelor a priori despre obiecte, pe care Ie obtinem prin intelect �i ratiune . Ea va utiliza, desigur, achizitiile logicii fonnale, dar nu va ramine la de. S-a observat, pe buna dreptatc, ca ideile �i structurile logicii generale joacii un rol important in analizele kantiene ale intelectului �i ratiunii, atit ca 45 46

Ibid., p. 6 1 . Ibid., p . 92.

70

punct de plecare, cit �i ca garantie a completitudinii analizelor. Cu to ate acestea, logica transcendentalli se deosebe�te profund de logica generalli: ea este, de fapt, 0 disciplinli epistemologicli �i ca atare nu poate face abstrac�ie de con�inutul cuno�tintei, asemenea celei din unnli. In fond, datoritli faptului cli nu face abstractie de continutul �i originea cuno�tinlelor, "logica transcendentaHi nu este logicli, ci teoric a cunoa�terii "47. Ea este impliqitli de Kant, tot dupli sugestia logicii generale, in A nalitica transcendentalii, care studiazli intelectul, adicli funclionarea gindirii in limitele experien�ei posibile, �i Dialectica transcendentalii, care studiaza ratiunea, adicli funclionarea gindirii dinco lo de aceste limite. D istinctia intre intelect ( Verstand) �i raliune ( Vernunft), prefiguratli de ginditorii Evului Mediu �i ai Rena�terii, dar teoretizatli explicit abia de Kant, sc va dovedi hotliritoare pentru demersurile ulterioare ale filosofiei (vezi, de pildli, doctrina hegelianli a ra�iunii dialectice). Analitica transcendentala va cerceta, a�adar, intelectul �i i�i va propune sa descopere fonnele lui a priori �i modul in care ele fac posibilii cunoa�terea obiectivii a naturii. 4.5.2. Categoriile

Formele intelectului nu mai sint i ntuitii, ca in cazul sensibilitlitii, ci notiuni, concepte. Urmindu-l pe Aristotel , Kant nume�te conceptele pure ale intelectului categorii. Problema care se pune acum este de a giisi un principiu sigur pe baza cliruia sa fie descoperite categoriile. Dacli, dupa plirerea lui Kant, Aristotel a procedat "rapsodic" , enumerind oarecum la intimplare categoriile, el vrea sa se asigure de necesitatea �i integralitatea tablei lor. Ceea ce Kant nume�te deduclia metaJizicii a categoriilor, analoagli "expunerii metafizice" a spatiului �i timpului din Estetica transcendentalii, inseamna a�adar stabilirea listei lor complete, pomind de la un principiu care sii-i asigure necesitatea. Cercetind intelectul, constatam cli el este 0 facultate a s inteze i . Intelectul leaga intre ele diferite reprezentliri. Acestc legaturi se realizeaza prin judecatlL D c aceca P"'c= reduce h .

.7

..

AI . Surdu, "Studiu introductiv", in volumul: Kant. Logica genera/ii, Bucure�ti, Editura �liiniifica �i Enciclopedidi, 1 985, pp. 49-50.

71

j udediti toate actele intelectului, astfel incit intelectul in genere ,, poate fi reprezentat ca 0 Jacultate de a judeca 48 . Dadi intelectul este facultatea de a judeca, descoperirea conceptelor lui pure devine posibila prin cercetarea judecatilor. Ca sa descoperim conceptele pure, trebuie sa facem insa abstractie de continutul empiric al j udecatilor �i sa Ie consideram numai din punctul de vedere al formei lor, adica al tipului de s inteza pe care il i lustreaza. 0 asemenea considerare ne este oferita de Iogica traditionala, ce clasifica j udecalile' dupa patru criterii . Kant preia, cu anumite modifi cari, aceasta clasificare. In prima clasa intra j udecatile considerate dupa cantitatea lor. Din acest punct de vedere, ele se impart in universale, particulare �i singulare. A doua c1asa cuprinde j udecatile considerate dupa caUtatea lor. Ele se impart, potrivit acestui criteriu, in afirmative, negative �i infinite (acestea din unna, introduse in clasificare de Kant insu�i, sint judecati afinnative cu predicat negativ). A treia c1asa cuprinde judecatile considerate dupa relafia lor. Dupa acest criteriu, ele se impart in categorice, ipotetice �i disjunctive. in sfir�it, a patra c1asa cuprinde judecatile privite din punctul de vedere al modalitafii lor. Aici intra j udecatile problematice, asertorice �i apodictice. Tabla categoriilor este deci urmatoarea : 1 ) c ategoriile cantita{ii: unitate, multiplicitate, totalitate; 2) categoriile calitalii: realitate, negalie, limitafie; 3) categorii le rela/iei: ineren/ii � i subzisten{ii (substan/a �i accident), cauzalitate � i dependen/ii (cauzii �i eJect), comunitate (ac/iune reciprocii intre activ �i pasiv) ; 4) categoriiIe modalitafii: posibilitate imposibilitate, existen{a-non­ existenla, necesitate contingenta . 49 Categoriile astfel stabilite sint socotite de Kant concepte pure originare ale intelectului, carora Ie corespund concepte derivate, de asemenea pure. Kant Ie nume�te pe cele din urma predicabilii -

-

48

49

Kant, op. cit., p. 1 03 , p. Ibid., p. I I O. l n Pro/egomene, Kant simplificii tabla categoriilor, relinind pentru catcgoriile relaliei �i modalitiilii numai concepte1e principale �i eliminind C(' " l atele lor. Lista dobinde�te atunci, pentru aceste ultime douii ciase, urlllaloarea infii t i�are: categoriile rela/iei: substan/ii, cauzii, comunitate; categoriile modalitii/ii: posibililale, existen/ii, necesilale (v. Proiegomene, Bucure�ti, Editura Stiinlificii �i Enciciopedicii, 1987, p. 10 I ).

72

intelectului pur, spre a Ie deosebi de cele dintii, nwnite, dupa uzul statomicit, predicamente. Analizind tabla categoriilor, Kant observa ca in fiecare clasa - daca socotim numai categoriile principale �i lasam la 0 parte corelatele lor din clasele a treia �i a patra - exista cite trei categorii. Mai mult decit atit, a treia categorie rasare pretutindeni din combinarea primelor doua, " ceea c e da de gindit " . D e p ilda , totalitatea nu e dedt multiplicitatea considerata ca unitate, limitatia - realitatea combinata cu negalia �.a.m.d. Aceasta observatie a lui Kant sugereaza structura triadica (teza-antiteza-sinteza), pe care 0 yom reintilni la Fichte �i Hegel. Dar Kant insu�i nu trage concluzia eli a treia categorie ar proveni din primele doua sau ca, in general, ar exista vreo legatura intre categoriile din acela�i grup. Dupa el, fiecare categorie este un concept originar, ce nu poate fi derivat din altele. Kant crede ca cele douasprezece categorii, stabilite pomind de la un principiu �i avind, de aceea, un caracter necesar, epuizeaza sfera conceptelor origin are ale intelectului pur. Intelectul uman nu are nici mai muite, nici mai putine concepte originare pure. Considerate in ele insele, categoriile sint funclii de sinteza ale intelectului, iar nu cuno�tinte. Pentru a genera cuno�tinle, ele trebuie sa se aplice unui conti nut, ce nu poate proveni dedt din afara intelectului. Acest continut il ofera sensibilitatea, prin intuitiile ei. Am vazut ca, la nivelul sensibilitatii, are loc 0 prima organizare a senzatiilor, cu ajutorul formelor a priori ale acestei facultati, spatiul �i timpul. Rezultatul acestei prime organizari este fenomenul, ca unitate a unui conti nut a posteriori (scnzatiile) �i a unei forme a priori (spaliul �i timpul). Acum fenomenul alcatuie�te conlinutul cunoa�terii superioare ce se realizeaza la nivelul intelectului . Aceasta cunoa�tere presupune aplicarea formelor proprii ale intelectului, a categoriilor, la continutul fenomenal oferit de sensibilitate. Aplicarea categoriilor la intuitiile sensibile ridica doua probleme extrem de dificile. Cea dintii este aceea a posibilitatii aplicarii sau a va/orii obiective a categoriilor: cwn pot categoriile, care sint concepte pure ale intelectului nostru, sa se aplice lucrurilor, care nu depind de intelect? Raspunsul lui Kant la aceasta intrebare 73

se afla in ceea ce el nume�te deduc/ia transcendentalii a categoriilor. Sectiunea corespunzatoare a Criticii i-a solicitat lui Kant un uria� efort intelectual, iar dificultatile ei explica nu numai lungul interval ce separa Critica de disertatia inaugurala, dar �i rescrierea aproape in intregime a textului acest li seqiuni la cea de-a doua editie a lucriirii . Fiir ii sa putem intra in detalii, yom refine numai ideea esentiala: valoarea obiectiva a conceptelor pure e data de faptul ca ele sint conditii ale constituirii experientei insa�i; altfel spus, de�i provin din intelect, ele sint obiectiv valabilc, pentru ca experienta insa�i, care este sursa oricarei obiectivitati cognitive, se constituie cu ajutorul lor. Cea de-a doua problema prive�te modul apliciirii conceptelor pure la intuitii. Eterogenitatea lor este evidenta, ciici unele slnt reprezentari generale, iar altele, reprezentari particulare, unele presupun spontaneitatea intelectului, iar celelalte, receptivitatea sensibilitatii. Dar atunci cum este posibila reunirea lor? Raspunsul il aflam In teoria kantiana a schematismului. Raminind �i aici numai la ceea ce este esential, vom retine ca aplicarea nu se realizeaza direct, ci printr-un factor intermediar, care este schema fiecarei categori i . S chemele provin din i maginatia transcendental a �i constau in diferitele detenninari ale timpului (ca pennanenta pcntru catcgoria substan/ei, succesiunea pentru categoria cauzalitiifii �.a.m.d.). Capitolul corespunzator din Criticii genereaza �i astazi numeroase dificultati de interpretare �i este, de aceea, unul dintre cele mai controversate in Kant-Forschung. In orice caz, cu ajutorul categoriilor sale, intelectul introduce unitate in lumea fenomenala, stabilqte legaturi cu caracter universal �i necesar intre fenomene. De pi lda, cu ajutorul cauzalitati i , intelectul leaga intre ele intuitiile i n raport d e cauza �i efect. Ceea ce fusese, la nivelul sensibilitatii, simpla succesiune In timp devine acum legatura cauzala necesara, lege a fenomenelor. Rezultatul acestor legaturi, al acestor sinteze este experienfa, in pl anul cunoa�terii, sau natura, in planul obiectiv. Abia acum sc constituic natura ca totalitate a fenomenelor supuse anumitor legi . Legile generaIe ale naturii sint prescriptii ale intelectului nostru , produsc ale acestuia. lata sensul cunoscutei fonnule kantiene: "intelectul prescrie legi naturii" . Este yorba aici nu de legile particulare ale 74

naturii, care nu pot fi descoperite decit in experienla, ci de legile ei generale, care, fiind conditii ale posibilitatii experientei lnsa�i, nu provin din experienla. Ele provin din intelect �i sint, prin unnare, a priori. Caracterul lor a priori face posibila fizica pura sau �tiinla pura a naturii, cum 0 mai nume�tc Kant. Acesta este raspunsul la cea de-a doua intrebare a filosofiei transcendentale: cum este posibilii fizica pura? Conceptele �i principiile care 0 alciituiesc "carac­ terizeazii 0 natura In genere, cu alte cuvinte, condiliile generale, a priori ale oricarei experienle, condirii care fac posibila cunoa�terea prin experienta a unei naturi determinate. Fizica purii, in sensul pe care fl dii Kant acestei expresii, trebuie deci sa fie distinsii c1ar de fizica newtonianii, ale carei legi descriu nu 0 natura in genere, ci 0 natura detetminata , \umea \n cate tlaim , \ume ce n u poate fl cunoscutii decit prin mijlocirea experientei, �i nu a priori C ). Din conceptia kantianii privitoare la relaria dintre forma �i materia cunoa�terii rezultii cii fizica newtoniana este posibila, pe de 0 parte, pe temeiul principiilor fizicii pure (forma oricarei experienre posibile), pe de alta parte, pc temeiul datelor senzoriale (materia ,, experienlei) 50. Kant nazuie�te �i aici sa asi gure ob iectivitatea naturii �i legilor ei, de�i aceasta este alcatuita din fenomcne, iar nu din lucruri in sine. Unitatea pe care 0 introduce intelectul nu e arbitrara, variabila de la un individ !a altul �i dependenta de bunul sau plac. Formele a priori, prin care ca se realizeaza, sint acelea�i la toli oamenii , pentru cii ele depind nu de con�tiintele individuale, ci de con�tiinfa In gel/ere, dc acc! "eu gindesc " care insole�tc in mod necesar to ate actelc noastre de reprezentare �i face posibilii orice sinteza categorialii. Kant 0 mai nume�tc �i apercepfie transcen­ den talii, sau, uneori �i mai complicat, un ita tea sin teticii a apercepfiei transcendentale. El 0 inrelege ca 0 functie de sintezii comuna tuturor con�tiinlelor individuale. Trebuie sa atragem atenria cii aperceptia transcendentalii nu este un factor exterior con�tiinrelor individuale, ci un manunchi de funclii de sintezii comune tuturor acestora. Tocmai de ea depind categoriile, �i de aceea ele sint obiective, adica universale �i necesarc, acelea�i la tori oamenii. . . .

50

Mircea Flonta, "Note la Pro/egomene"', In I. Kant,

75

Pro/egomelle, ed. cit., p. 202.

Categoriile nu pot genera cuno�tin�e dedt daca se aplica unor intui�ii sensibile. De aceea, valoarea lor cognitiva este marginita la experienla posibila �i este, astfel, exclusiv imanentii. Ele nu se pot aplica, a�adar, lucrului in sine sau noumen ului , care este transcendent, adica depa�e�te limitele oricarei experiente. Prin ele nu putem dobindi nici un fel de cuno�tinta despre lucrul in sine, tocmai pentru ca ele trebuie sa se aplice unor intuitii, iar despre lucrul in sine nu avem nici un fel de intuitie. Erorile gindirii umane provin din tendinta de a extinde categoriile dincolo de marginile experientei. Aceste erori vor fi analizate in cea de-a doua parte a Logicii transcendentale, Dialectica transcendentalii. Cu aceasta ocazie se va putea raspunde, in sfir�it, la intrebarea initiala cu privire la posibilitatea metafizicii.

4.6. Dialectica transcendentala Inca de la inceputul Logic;; transcendentale, Kant nume�te dialectica 0 logicii a aparenlei �i 0 deosebe�te de analitica, inteleasa ca logicii a adeviirului. Dialectica transcendental a este, mai exact, o cr;ticii a aparentei transcendentale , iar nu 0 "arta de a provoca dogmatic 0 astfel de aparenta " , ca in diversele " scamatorii ,, metafizice 5 1 . Ea i�i propune sa dezvaluie natura, mecanismul de producere �i functia aparentei transcendentale, ceea ce presupune 0 " critici'i a i ntelectului �i a ratiunii cu privire la folosirea ei hiperfizica", in fond, 0 critica a ratiunii ca facultate de cunoa�tere a priori in general. Kant este convins ca, oridt de complicate ar fi incurcaturile in care ajunge ratiunea, ele pot fi lamurite de ratiunea insa�i: "toate problemele pe care Ie pune ra�iunea pura trebuie sa fie ,, absolut rezolvabile 52. Ratiunea, "acest tribunal suprem al tuturor ,, drepturilor �i pretentiilor speculatiei noastre 53, este capabiHi sa judece �i cauza aparentei transcendentale. In incheierea Dialectici; transcendentale, Kant compara studiul pe care I-a intreprins cu intocmirea actelor unui proces, dupa 0 lunga �i obositoare audiere a martorilor. Actele intocmite vor fi depuse in " arhiva ratiunii 51

Critica raliunii pure, p. 99.

52 Ibid., p. 53 Ibid., p.

535. 520.

76

omene�ti, pentru a se evita in viitor erori similare"s4 . Analiza lacuta a fost insa necesara, caci " aparenta dialectica este aici nu numai in�elatoare in ce prive�te judecata, ci �i atragatoare �i oricind fireasca in ee prive�te interesul pe care it avem falii de judecata - �i va ramine in veci astfel"S5. 4.6.1 . Aparenta transcendentala

Dialectica transcendentalii incepe prin a explica ce este aparenta transeendentala. Explicatia se realizeaza mai intii printr-o distinetie semantica: aceea intre "aparentii" (Schein), "probabilitate" sau "verosirnilitate" ( Wahrscheinlichkeit) �i "fenomen" (Erscheinung), termeni care au aceea�i radiieinii in limba germana �i de aceea pot sugera similitudini nedorite. Aparenla nu se confunda eu proba­ bilitatea, caci aeeasta din urma este 0 cuno�tintii adevarata deficitara, ce-i drept, sub raportuI certitudinii, dar nu in�elatoare. Probabilitatea apaqine deci analiticii, iar nu dialecticii. Aparenla nu se identifica nici cu fenomenul. Deosebirea dintre fenomen �i aparenta fusese dej a introdusii intr-un text al Esteticii trans­ cendentale, adiiugat la cea de-a doua edilie a Criticii56• Insemnatatea capitala a acestei distinetii pentru filosofia kantianii provine din faptul ea ea este unfenomenism, dar nu un iluzionism: noi cunoa�tem numai fenomene, �i nu lucruri in sine, insa fenomenele sint reale, nu sint simple iluzii ineonsistente. Kant a fost un ginditor mult prea lucid pentru a se Iasa ispitit de vechea tema filosofico-Iiterara a vietii ca vis, tema careia, pornind de la fenomenismul kantian, Arthur Schopenhauer ii va da curs liber in propria-i filosofie. in Prolegomene, Kant revine asupra deosebirii dintre fenomen �i aparenla �i se arata adine preocupat de inlaturarea unei 54

Ibid., p. 540. Metaforele juridice, destul de frecvente in scrierile kantiene, nu au numai un rost ornamental sau simplu i lustrativ. Cercetari mai noi au relevat inspiralia juridicii a unor importanle idei sau procedee kantiene, ca modul de argumentare in teoria antinom i i lor �i in deductia conceptelor pure ale intelectului (cf. F. Ishikawa, "Zum Gerichtshof-Modell der Kategorien­ Deduktion" , in R. Croiloru (ed.), The Critical Philosophy and the Function of Cognition. Proceedings of the Fifth International Symposion of the Romanian Kant Society, 1 9-2 1 sept. 1 995, Bucure�li, Diogene, 1 995, pp. 1 3-25). 55 Ibidem. 56 Ibid., pp. 8 7-88.

77

" obiectii "lesne de prevazut, dar de nimic , anume ca idealitatea spatiului �i timpului transforma Intreaga lume sensibila Intr-o pura aparenta.57 Deosebirea dintre adevar �i vis - arata el - nu provine din natura Insa�i a reprezentarilor, care sint, �i intr-un caz, �i in celalalt, acelea�i, ci din capacitatea lor de a intra in corelatii stabile cu alte reprezentari �i de a alciitui astfel 0 expericnta. Numai aceasta conexiune, guvernata de reguli , Ie asigura obiectivitatea. Deosebirea dintre fenomen �i aparenta are, a�adar, un caracter extrinsec, iar nu unul intrinsec: ea nu provine din reprezentarile insele, ci din raportul lor cu obiectul. "Predicatele fenomenului pot fi atribuite obiectului insu�i, in relatia lui cu simtul nostru . . . dar aparenta nu poate fi atribuita niciodata obiectului ca predicat,, 58. Mentinerea ferma a acestei distinctii nu este Insa nicidecum u�oara in orizontul conceptiei aprioriste. Considerarea spatiului �i timpului ca singurele reprezentari necesare a priori ale sensibilitatii conduce la afirmatia ca, dintre toate proprietatile sensibile ale l ucrurilor, numai ele au caracter obiectiv. Culori lc, gusturile, mirosurile, ba chiar sunetele, caldura etc. sint numai senzatii, adica modificiiri ale simturilor care depind de organizarea lor particulara. Ceea ce este obiectiv In fenomen se raporteaza, prin urmare, numai la forma acestuia, nu �i la materia lui . Oricum, prin obiectivitatea formci sale, fenomenul se deosebe�te de aparen!a. La drept vorbind, Kant nu folose�te termenul aparentii atunci cind analizeaza structurile cunoa�terii senzoriale. Ciici fenomenul �i aparenta nu pot fi distinse la nivelul sensibilitatii. Elc apaqin, de fapt, unor niveluri cognitive cterogene. Dcosebirea lor prive�te, cum am vazut, raportul reprezenHirii cu obiectul, ceca cc presupunc judecata, a�adar activitatea intelectului. Aparenta este de aceea�i natura eu eroarea �i se opune deei nu fcnomenului ea atare, ci adevarului. "Caei adevarul sau aparenta nu sint in obicd , intrucit c intuit, ci in judecata despre el, intruci't e gindit. Se poate, deei, spune, lara indoiala, in mod just, ca sim!uriJe nu gre�ese, dar nu din cauza cii ele j udcea intotdeauna just, ci fiindcii nu judecii dcloc. Dc aeeea, adevarul, precum � i croarea, prin urmare �i aparenra ca 57 58

Prolegomene, p. 86. Crilica raliunii pure, pp. 87-88, nota.

78

inducere in eroare, nu se gasesc dedt in judecata, adica numai in , raportul obiectului cu intelectul nostru. , 59 Aceea�i idee este exprimata concis in Prolegomene: deosebirea dintre adevar �i aparenla in�elatoare "tine doar de folosirea reprezentarilor sensibilc ,, de catre intelect, �i nu de originea acestora 60. De fapt, nici in simruri ca atare, nici in intelectul considerat a funcliona potrivit regulilor lui, nu este eroare �i, deci, nici aparenta. Eroarea �i aparenla provin din intllnirea lor, mai exact din "influenta ,, neobservata a sensibilitalii asupra intelectului 6 1 , in urma ciireia subiectivitatea se substituie in judecata obiectivitatii. Filosoful i�i circumscrie apoi mai precis obiectul de studiu prin distingerea tipurilor de aparenta. Mai intii, el deosebe�te aparenla empiricii, aceasta decurgind, ca in cazul iluziilor optice, din "folosirea empirica a unor reguli, altfel juste, ale intelectului �i , prin care judecata este sedusa de influenta imaginaliei, 62. Apoi, aparenfa logidi, nascuta din incalcarea, din lipsa de atentie, a unei reguli de gindire �i care se risipqte de indata ce regula este restabilita. In sfir�it, aparenfa transcendentalii, ce-�i are izvorul in ratiunea insa�i, in nevoile adinci , irepresibile ale spiritului uman, �i nu dispare in momentul in care a fost descoperita. Ea este, propriu vorbind, obiectul de studiu al Dialecticii transcendentale. Natura acestui tip de aparenti'i se va dezvalui progresiv, pc masura adincirii analizei critice. Ceea ce putem spune, inca de pe acum, este ea aparenta transcendentala e 0 i luzie naturalii �i inevitabilii a ratiunii umane. Ea nu se na�te dintr-o ignoranta ce ar putea fi remediata, nici din argumente sofistice, care ar putea fi respinse cu u�urinta, ci din nazuintele cele mai adinci ale spiritului uman. Exista deci 0 dialectica " inseparabi l Icgata de ratiunea omeneasca �i care, chiar dupa ce am descoperit iluzia, nu inceteaza totu�i de a 0 momi �i de a 0 arunca neincetat in dihiciri momentane, 61 Din acest punct de veuere, aparenta C"dn� tleb\l\c mercu In\a\ura\e,, transcendentala se aseamana eu aparen�a empirica �i se deosebe�te .

;9

Ibid., p. 280. Pro/egomene, p. 87. ,1 Critica rafiunii pure. p. 28 1 . � 2 Ibidem. d Ibid. , p. 283 . 00

79

de aparenta logica. Daca aceasta din unna se risipe�te de indata ce descoperim eroarea comisa, aparenla empirica staruie �i dupa ce ne dam seama de caracterul ei in�elator. intr-adevar, 0 iluzie optica, de pilda, iluzia ca un creion pus intr-un pahar cu apa este frint, nu se risipe�te atunci cind imi dau seama ca am de-a face cu 0 aparenta

in�elatoare: eu vad in continuare creionul frint, de�i �tiu ca nu este

�a, ba chiar pot sa explic, prin indicele de refractie diferit al celor

doua medii prin care trece lumina (aerul �i apa), de ce it vad in acest fei . in acela�i mod, aparenta transcendentala continua sa ne ispiteasca �i dupa ce descoperim caracterul ei iluzoriu. Ceea ce poate face critica, prin descoperirea mecanismului producerii ei, este sa ne avertizeze asupra erorii �i sa ne dea, in acest fel, �ansa de a nu ne lasa in�elati.

4.6.2. Ideile ratiunii pure Daeli ratiunea pura este sursa aparentei transcendentale, detenninarea naturii acestui tip de aparenta, descoperirea modului in care ea se produce �i a rolului pe care-l joaca in economia spiritului uman presupun cercetarea critica a ratiunii ca facultate specificli de cunoa�tere. S-a observat eli

raliunea ( Vernunft)

are la Kant trei

sensuri: in sensul cel mai ingust, ea este facultatea principii/or, in

sens ingust, estefacultatea de cunoa�tere superioarii, care cuprinde intelectul, facultatea de judecare �i facultatea principii/or, iar in sens larg, Vernunft desemneaza intreaga facultate de cunoa�tere a priori, incluzind �i sensibilitatea64. In Dialectica transcendentalii, rati u nea este luata in primul sens, ca facultate spec i fica de cunoa�tere, deosebita de intelect �i de facultatea de j udecare. Kant incadreaza mai intii ratiunea, astfel inteleasa, in seria ascendentii a facultatilor de cunoa�tere, ca facultate suprema. "Orice cunoa�tere a noastra incepe cu simturile, inainteaza de aici spre intelect �i sfir�e�te cu ratiunea, deasupra careia nu se gase�te in noi nimic mai inalt pentru a prelucra materia intuitiei �i a 0 aduce sub , cea mai inalta unitate a gindirii . ,65 Filosoful i�i marturise�te insa 64

Vezi B. Erdmann, Historische Untersuchungen fiber Kants Prolegomena, Halle, M. Niemeyer, 1 904, pp. 8-9; citat de M . Flonta, "Note la Prolegomene", in ed. cit. , p. 1 96. 6 5 Critica raliunii pure, p. 283.

80

imediat incurcatura in c are se afla, atunci clnd trebuie sa caracterizeze aceasta facultate. Dificultatea provine din faptul cii raliunea are atit 0 folosire formala (logicii), cit � i una realli. Recunoa�tem cu u�urinla aici deosebirea dintre usus logicus �i usus realis din disertatia i naugural a, apl i cata de aceasta data nu inteleetului, ci ratiunii . Folosirea logiea (formala) se refera la funelionarea ratiunii ea faeultate de a rationa in mod mij locit, ca facultate a rationamentului s ilogistie, flicindu-se abstractie de continutul cognitiv al propozitiilor. Folosirea reala trimite la faptul ca ratiunea insa�i este sursa unor concepte �i principii specifice. Raliunea ni se infliti�eaza astfel intr-o dubla ipostaza: ca facultate logica �i ca faeultate transcendentalii. Depa�irea acestei dihotomii este posibila numai prin caracterizarea ei cafacultate a principii/or. Desigur, orice propozitie generala, in masura in care po ate fi premisa maj ora intr-un silogism �i, deci, sta la baza unei conciuzii, poate fi numita principiu. In acest sens �i intelectul are principii, dici conceptele sale constituie sursa unor reguli generale, care vor fi aplicate apoi la anumite cazuri particulare. Dar acesta este sensul relativ al principiului: propozitiile generale in discutie sint principii numai prin comparatie, adica in raport cu cuno�tinlele ce decurg din ele, dar nu in mod absolut: In sens absolut, adica in sensul de cuno�tintli care intemeiaza, dar nu are nevoi e ea insa�i de intemei ere, principiul este apanaj ul ratiun i i . De aceea , Kant caracterizeaza, cum am viizut, raliunea ca facultate a principiilor, deosebind-o astfel de intelect, care este facultatea regulilor. "Daca intelectul poate fi 0 facultate a unitalii fenomenelor cu aj utorul regulilor, atunci ratiunea este facultatea unitatii regulilor intelectului sub principi i . Ea nu se raporteaza deci, niciodata, imediat la experienta sau la un obiect oarecare, ci la intelect, pentru a da a priori, prin concepte, euno�tintelor lui variate 0 unitate, care poate fi numita unitate ralionala �i care este de cu totul alta natura decit , aceea efectuata de intelect. ,66 Principiile ratiunii se intemeiaza pe anumite coneepte specifice. Pentru a deosebi conceptele raliunii de conceptele intelectului, Kant Ie nume�te, eu un termen imprumutat de la Platon, 66

Ibid., p. 285.

81

idei. EI explicii pe larg spec i ficul ideilor �i deosebirea l or de c ategor i i . D aca acestea din urma au intotdeauna ob iecte corespunzatoare in experienta, cele dintii nu-�i pot niciodata gasi corespondenti empirici. Caci ele nu se raporteaza la experienta, ci la intelect, rolul lor fi ind unificarea regulilor intelectului, iar nu unificarea fenomenelor empirice. In mod inevitabil, ideile ratiunii trec dincolo de experienta �i vizeaza 0 totalitate din care experienta insa�i nu este decit 0 parte: ele sint, a�adar, transcendente, spre deosebire de conceptele pure ale intelectului, care au numai 0 intrebuintare imanentii. Descoperirea ideilor ratiunii se va face in mod analog cu descoperirea categoriilor intelectului, prin cercetarea funqiei logice a facultatii respective de cunoa�tere. Paradigma logica ghideaza opera criticii in ansamblu �i constituie - in ochii lui Kant - nu numai un "fir conducator", ci �i un fel de certificat de garantie, 0 dovada a corectitudinii intregii cercetari. Dad ratiunea este, cum am vazut, facultatea rationamentului deductiv, descoperirea ideilor ei devine posibil a prin cercetarea ti puri lor de rationament. A�a cum il interpreteaza Kant, un rationament (silogism) este alcatuit dintr-o propozitie generala, care stabile�te 0 regula (premisa majora), dintr-o propozitie ce subsumeaza 0 cuno�tinta sub conditia regulii (premisa m inora) �i dintr-o concluzie in care determ i niim cuno�tinta respectiva prin predi catul regulei. Premisa maj ora este opera intelectului, cea minora, a facultatii de judecare, iar concluzia este opera ratiuni i . Dupa raportul dintre cuno�tinta �i conditia e i , exprimat d e premisa majora, exista trei tipuri d e rationament: categoric, ipotetic �i disjunctiv. Aceasta c lasifi care logicii a rationamentelor ii s luj e�te lui Kant drept criteriu pentru descoperirea ideilor. Ca sa intelegem insa modul cu'm se trece de la cele trei tipuri de rationament la cele trei tipuri de idei, trebuie sa mai tinem seama de un lucru important: deoarece concluzia unui rationament depinde in principal de premisa maj ora, ratiunea tinde sa asigure valabilitatea acesteia, raportind-o la 0 conditie mai inalta, de care ea depinde �.a.m.d. Demersul specific al ratiunii este astfel unul regresiv: ratiunea nu se i ntereseaza in fond de progresul de la premise la concluzii, adi ca de la conditie la conditionat, acesta 82

putindu-se desIa�ura in siguranta, oridt de departe, dacii regula (conditia) este sigura, ci de regresul de la concIuzii la premise, adicii de la conditionat la conditie. Este un regres catre temeiuri, absolut necesar pentru unificarea cuno�tin�elor oferite de intelect. Functia specifica a ratiunii consta - dupa Kant - in " a gasi pentru cuno�tinta conditionata a intelectului neconditionatul prin ,, care se completeaza unitatea lui 67 . Aceasta maxima logicii devine insa principiu al ratiunii pure prin introducerea unei clauze care n-a fost observata pinii acum: dacii conditionatul este dat, este data �i intreaga serie a condiWlor lui, serie care este, a�adar, ea insa�i neconditionatii. Acesta e "principiul suprem al ratiunii pure", principiu sintetic, ciici conditionatul se raporteazii, desigur, analitic la 0 conditie oarecare, dar nu la neconditionat. Acestui principiu suprem, precum �i tuturor celorlalte principii ale ratiunii, care decurg din el, nu i se va putea gasi niciodatii un corespondent empiric. El depa�e�te , prin natura sa, marginile experientei, este transcendent, deosebindu-se radical de principii Ie imanente ale intelectului. Trecerea de la CGutarea neconditionatului la stabilirea lui exprima trecerea de la functia logicii la functia transcendentala a ratiunii. Aceastii trecere nu e nicidccum intimplatoare: caci, in absenta neconditionatului, intreaga serie a cuno�tintclor condi­ tionate ramine suspendata in aer, lipsitii de fundament. Ratiunea va cauta neconditionatul in cele trei direqii corespunzatoare tipurilor de rationament. Ea va ciiuta un subiect absolut, adica un subiect care sa nu mai poata fi el insu1;li predicat al vreunui alt subiect, care sa intemeieze intreaga seric a silogismelor categorice; va cauta 0 condi/ie absoluta, adica 0 conditie care sa nu mai fie ea insa�i conditionata, care sa intemeieze lantul silogismelor ipotetice; �i va ciiuta, in sfir�it, 0 totalitate absolutii, adica 0 fiintii care sa reuneascii in sine toate perfectiunile 1;Ii care sa intemeieze seria rationamentelor disjunctive. Aceste trei directii ale demersului regresiv al ratiunii conduc la cele trei idei (mai exact, clase de idei) ale sale: sufletul (ideea psihologicii), universul (ideea cosmologicii) 1;Iifiinfa suprema (ideea teologicii). 67

Ibid. , p. 288.

83

Descoperirea ideilor transcendentale ale ratiunii, pornind de la un principiu necesar, i?i anume de la tipurile de rationament in care se exprima functia ei logica, asigura - dupa parerea lui Kant necesitatea i?i completitudinea listei ideilor. Tot ai?a cum tabla c ategoriilor, intemeindu-se pe tipurile de s inteza i ntelectuala exprimate in j udecati, era completa i?i definitiva, lista ideilor/ claselor de idei, fiind stabilita nu la intimplare sau dupa 0 inspiratie de moment, ci pe baza unui anum it principiu , este completa i?i definitiva. 4.6.3. Rationamentele dialectice ale ratiunii pure

Ideea psihologica, ideea cosmologica i?i ideea teologica sint principii ultime, la care ratiunea, in demersul ei regrcsiv/ intemeietor, ajunge in mod necesar. Ele corespund nevoilor sale logice profunde i?i au 0 necesitate subiectiva incontestabila. Dar ratiunea nu se multumei?te cu aceasta legitimare subiectiva a ideilor sale. In mod inevitabil, ea tinde sa acorde idei lor 0 valoare i?i 0 legitimare obiectiva: data fiind importanta lor ca principii supreme ale cunoai?terii, ratiunea este, in mod oarccum natural, inclinata sa creada ca lor nu Ie corespund numai obiecte ralionale, constructe mintale nascute din nevoile ei log ice i?i cognitive , ci Ie corespund obiecte reale, care, neputind fi descoperite in experienta, s-ar situa dincolo de limitele acesteia. Astfel se nai?te aparenta transcen­ dental a, iluzia ca, prin mij locirea idei lor, am avea acces la transcendent, la lucrul in sine. Pe aceasta iluzie se intemeiaza metafizica traditionala, cu cele trei componente ale sale: psihologia rationala, cosmologia rationala i?i teologia rationala68. Analiza critica va dezvalui eroarea specijica, ce sta la baza fiecareia dintre aceste discipline i?i in care se exprima eroarea genera/a a obiectivarii ideilor, adica a transformarii ideilor in substante. Psihologia ralionala, disciplina metafizica care studiaza in mod speculativ sufletul, pornei?te de la un paralogism, care consta in a lua unitatea functionala a coni?tiintei noastre drept un obiect real, 68

Cele trei componente alcatuiesc ceea ce in epocii se numea melaphysica specialis. careia i se adaugii melaphysica generalis (ontologia).

84

de�i experienta nu ne oferii nici 0 intuilie despre acest pretins obiect. Eroarea constii, deci, In a substanlializa unitatea funcfionalii a con�tiinlei, de care devenim con�tienti In aperceplia transcen­ dentalii . De aici psihologia rationalii deduce calitatile acestei pretinse substante care este sufletul: imaterialitatea, simplitatea, identitatea cu sine, nemurirea. Toate aceste rationamente sint gre�ite; prin urmare, psihologiei rationale nu i se poate acorda nici un credit cognitiv. Este locul aici sii preciziim eli critica lui Kant vizeaza numai psihologia metafizica, �i nu psihologia empiricii, bazatii pe observatie (�i pe autoobservatie). Filosoful recunoa�te, larii rezerve, indreptiitirea cognitivii a celei din urmii �i in acest sens s-a afirmat uneori cii el a pregatit terenul pentru constituirea psihologiei �tiintifice moderne. Punctul de vedere al lui Kant este, deci, urmatorul : este posibila �i chiar necesara cunoa�terea fenomenelor psihice, intemeiatii pe observalie, dar este imposibilii cunoa�terea metafizicii a sufletului. Cosmologia ralionalii considera Universul ca fiind unitatea neconditionata a tuturor fenomenelor. Universul este insa 0 idee a ratiunii, iar nu un obiect real, dat In experientii. Caci experienta nu ne oferii dedt fenomene individuale, incadrate in ansambluri mai largi, dar niciodatii totalitatea absolutii a fenomenelor. Metafizica traditionalii il socote�te insa 0 realitate autosubzistentii �i incearcii, pe cale strict ra�ionalii, sa-i stabileascii insu�irile. Rezultatul la care se aj unge e pe deplin edificator: universului i se atribuie determiniiri contradictorii . Aceste d i ficultati pe care Ie intilne�te gindirea constau in aceea cii ambele asertiuni opuse, adicii atlt teza, cit �i antiteza, pot fi, in egalii masura, argumentate. De�i, fiind yorba de propozitii contradictorii, ele nu pot fi amindoua adeviirate in acela�i timp �i din acela�i punct de vedere, ratiunea nu poate decide care este adevarata �i care este falsa. Acestea sint antinomiile ra�iunii pure. Kant inlati�eaza patru asemenea antinomii, fiecare alcatuita dintr-o tezii �i 0 antitezii. Le yom expune, in cele ce urmeazii, intr-o forma simplificam: 1) teza: Lumea are un inceput in timp �i este limitata in spatiu. antiteza : Lumea este infinitii in timp �i in spatiu. 2) teza: Totul in lume este format din elemente simple. antiteza : Nu exista clemente simple, ci totul este compus. 85

3) teza : Exista in lume 0 cauzalitate prin libertate. antiteza: Nu exista libertate, ci totul este natura. 4) teza: In seria cauzala a lumii exista 0 fiinta necesara. antiteza: In aceasta serie nimic nu este ne�esar, ci totul este contingent. In conceptia sa despre antinomii intilnim una dintre cele mai fecunde contributii filosofice ale lui Kant : ideea contradictiei necesare dintre conceptele finit-infinit, simplu-compus, libertate­ cauzalitate, necesitate-contingenta. Aceste concepte fundamentale ale gindirii umane sint prin natura lor contradictorii �i nu pot fi gindite dedt in relatia care Ie une�te �i, totodata, Ie opune unele altora. Hegel a generalizat aceasta idee kantiana �i a elaborat teoria sa despre contradictie ca structura fundamentala a ex istentei . Trebuie sa precizam insa ca, in ce il prive�te, Kant nu interpreteaza antinomiile ca fiind contradictii structurale ale existen!ei, ci ca opozitii cu sine ins a�i, in care ratiunea se incurd atunci dnd depa�e�te hotarele experientei. Antinomiile sint un fel de semnale de alarma care ne avertizeaza ca am patruns in teritoriul interzis al transcendentului, al lucrului in sine. De aceea, Kant este de parere ca ele pot fi rezol vate. Si iata cum. Primele doua antinomii se intemeiaza pe presupozitia gre�ita ca lumea e data in mod absolut ­ ca finita sau infinita, ca alcatuita din elemente indecompozabile sau divizibila la in fin it -, independent de con�tiinta noastra. De aceea, atit tezele, cit �i antitezele sint false. Cu alte cuvinte, lumea nu este nici finita, nici infinita, nici alcatuita din elemente simple, nici infinit divizibila, ci fenomenala. Ultimele doua antinomii se rezolva prin distinctia dintre planul noumenal (al lucrului in sine) �i cel [enomenal (al lumii sensibile). Tezele sint valabile pentru primul plan , iar antitezele, pentru al doilea. Prin urmare, ele pot fi �i unele, �i altele adevarate, cu conditia sa fie raportate la domeniul propriu �i sa se fad deosebirea cuvenita intre aceste domenii. Teologia ralionalii transforma �i ea 0 idee a ratiunii, mai exact ideea cea mai malta a acesteia, ideea de Fiintii suprema, intr-un obiect. Acesta este idealul ratiunii umane, punctul eel mai inaIt la care ea se poate ridica, dar pe care nu-I va atinge niciodata. Cii este a�a, 0 dovede�te sliibiciunea argurnentelor rationale ale existentci lui Dumnezeu. Argumentele rationale, formulate de- a lungul timpului, 86

pentru a dovedi existenla Fiinlei supreme se redue - dupa parerea lui Kant, - la trei: argumentul ontologie, argumentul eosmologie �i argumentul Jizieo-teologie. Cel dintii deduce existenfa Fiin!ei perfecte din ideea noastra de perfectiune. Al doilea, 0 deduce din necesitatea unei cauze prime, eare sa explice toate raporturile cauzale din lume. I ar al treilea, din ordinea �i armoni a tuturor lucrurilor din lume, care presupun 0 inteligenta ordonatoare, favorabila omului. Cel mai important este primul argument, la care se reduc, in ultimii analiza, �i celelalte douii. Toate aceste argumente sint insa gre�ite, dupa Kant. Oprindu-ne numai la cel dinti'i , eroarea lui consta - dupa cum filosoful a descoperit - inca din perioada precritica - in a considera judecata de existenta ca analitica, in timp ce ea este intotdeauna sinteticii. S iabiciunea argumentelor rationale ale existentei lui Dumnezeu nu dovede�te insa nicidecum - dupa parerea lui Kant inexistenta sa. Singura concluzie valida ce se poate trage de aici este ca existen!a Fiinlei supreme depa�e�te puterile raliunii umane. Ratiunea umana nu poate dovedi existenla lui Durnnezeu. Dar - �i acest lucru nu e mai pUlin important - ea nu poate dovedi nici inexistenta lui. Aceste doua concluzii ale criticii nu-�i dobindesc sensul real decit daca sint gindite impreuna. Luate astfel, ele ne dovedesc ca, pentru raliunea teoretica, existenta lui Dumnezeu este �i va ramine pentru totdeauna 0 problema sau, cum spun logicienii de astazi, 0 asertiune indecidabila. Ramine astfel deschisa posibilitatea unei alte intemeieri a existentei lui Dumnezeu. Raliunea teoretica nu ne-a dovedit ca Dumnezeu nu exista, ci ca ea nu se poate pronunta In aceasta privinta. Lasind ehestiunea desehisa, in spaliul liber astfel eucerit se va instala singurul argument valabil - dupa parerea lui Kant - al existenlei lui Dumnezeu: argumentul moral. Dupii cum yom vedea la locul potri vit, existenla Fiintei supreme este 0 condilie de posibilitate a binelui suveran al omului, �i astfel, un postulat al raliunii practice. Ea nu se demonstreazii teoretic, dar trebuie aeceptata in mod necesar din punet de vedere praetie. Analiza ralionamentelor dialeetice pe care Ie genereaza pare sa conducii in mod inevitabil la 0 judecatii negativii cu privire la valoarea ideilor: ideile ratiunii sint sursa unor i luzii (aparenta 87

3) teza : Exista in lume 0 cauzalitate prin libertate. antiteza: Nu exista libertate, ci totul este natura. 4) teza : in seria cauzala a lumii exista 0 fiinla necesara. antiteza: In aceasta serie nimic nu este necesar, ci totul este contingent. in conceptia sa despre antinomii intilnim una dintre cele mai fecunde contributii fi losofice ale lui Kant: ideea contradictiei necesare dintre conceptele finit-infinit, simplu-compus, libertate­ cauzalitate, necesitate-contingenta. Aceste concepte fundamentale ale gindirii umane sint prin natura lor contradictorii �i nu pot fi gindite dedt in relatia care Ie une�te �i, totodata, Ie opune unele altora. Hegel a generalizat aceasta idee kantiana �i a elaborat teoria sa despre contradictie ca structura fundamentala a existentei. Trebuie sa precizam insa ca, in ce il prive�te, Kant nu interpreteaza antinomiile ca fiind contradicrii structurale ale existentei, ci ca opozitii cu sine insa�i, in care ratiunea se incurca atunci cind depa�e�te hotarele experientei. Antinomiile sint un fel de semnale de alanna care ne avertizeaza ca am patruns in teritoriul interzis al transcendentului, al lucrului in sine. De aceea, Kant este de parere ca ele pot fi rezolvate. Si iata cum. Primele doua antinomii se intemeiaza pe presupozitia gre�ita ca lumea e data in mod absolut ­ ca finita sau infinita, ca alcatuita din elemente indecompozabile sau divizibila la infinit -, independent de con�tiinta noastra. De aceea, atlt tezele, cit �i antitezele sint false. Cu alte cuvinte, lumea nu este nici finita, nici infinita, nici alcatuita din elemente simple, nici infinit divizibila, ci fenomenala. Ultimele doua antinomii se rezolva prin distinctia dintre planul noumenal (al lucrului in sine) �i cel fenomenal (al lumii sensibile). Tezele sint valabile pentru primul plan, iar antitezele, pentru al do ilea. Prin unnare, ele pot fi �i unele, �i altele adevarate, cu condilia sa fie raportate la domeniul propriu �i sa se fad deosebirea cuvenita intre aceste domenii . Teologia rafionalii transforma �i e a 0 idee a ratiunii, mai exact ideea cea mai inaltii a acesteia, ideea de Fiin\ii suprema, intr-un obiect. Acesta este idealul ratiunii umane, punctul eel mai inalt la care ca se poate ridica, dar pe care nu-I va atinge niciodata. Ca este a�a, 0 dovede�te slabiciunea argumentelor rationale ale existentc i lui Durnnezeu. Argurnentele rationale, fonnulate de-a lungul timpului, 86

pentru a dovedi existenta Fiintei supreme se reduc - dupa parerea lui Kant, - la trei: argumentul ontologie, argumentul eosmologie �i argumentul Jizieo-teologie. Cel dintii deduce existenla Fi infei perfecte din ideea noastra de perfeqiune. Al doilea, 0 deduce din necesitatea unei cauze prime, c are sa explice toate raporturile cauzale din lume. l ar al trei lea, din ordinea �i armonia tuturor lucrurilor din lume, care presupun 0 i nteligenta ordonatoare, favorabila omului. Cel mai important este primul argument, la care se reduc, in ultima analiza, �i celelalte doua. Toate aceste argumente sint insa gre�ite, dupa Kant. Oprindu-ne numai la cel dintii, eroarea lui consta - dupa cum filosoful a descoperit - inca din perioada precritica - in a considera judecata de existenta ca analitica, in timp ce ea este intotdeauna sintetica. S labiciunea argumentelor rationale ale existentei lui Dumnezeu nu dovede�te insa nicidecum - dupa parerea lui Kant inexistenta sa. Singura concluzie valida ce se poate trage de aici este ca existenta Fiintei supreme depa�e�te puteri le ratiunii umane. Ratiunea umana nu poate dovedi existenta lui Dumnezeu. Dar - �i acest lucru nu e mai putin important - ea nu poate dovedi nici inexistenta lui. Aceste doua concluzii ale criticii nu-�i dobindesc sensul real decit daca sint gindite impreuna. Luate astfel, ele ne dovedesc ca, pentru ra�iunea teoretica, existenta lui Dumnezeu este �i va ramine pentru totdeauna 0 problema sau, cum spun logieienii de astazi, 0 asertiune indeeidabila. Ramine astfel deschisa posibilitatea unei alte intemeieri a existentei lui Dumnezeu. Ratiunea teoretica nu ne-a dovedit ca Dumnezeu nu exista, ci ca ea nu se poate pronunta in aceasta privinta. Lasind chestiunea deschisa, in spatiul liber astfel cucerit se va instala singurul argument valabil - dupa parerea lui Kant - al existentei lui Dumnezeu: argumentul moral. Dupa cum yom vedea la loeul potri vit, existenta F i i ntei supreme cste 0 eonditie de posibilitate a b inelui suveran al omului, �i astfel, un postulat al ratiunii practice. Ea nu se dem onstreaza teoretic, dar trebuie acceptatii in mod necesar din punet de vedere praetic. Analiza rationamentelor dialeetice pe care Ie genereaza pare sa conduca in mod inevitabil la 0 j udecata negativa cu privire la valoarea ideilor: ideile ratiunii sint sursa un or iluzii (aparenta 87

transcendentala), nu al unor cuno�tinte reale. Totu�i, Kant nu este de aceasta parere. Dupa el, ideile ratiunii "nu pot fi niciodata dialectice in sine, ci numai simpla lor folosire gre�ita face ca din ele sa rezulte pentru noi 0 aparenta in�elatoare; caci ele ne sint date prin natura ratiunii noastre �i este imposibil ca acest tribunal suprem al tuturor drepturilor �i pretentiilor speculatiei noastre sa contina el insu�i amagiri �i iluzii originare. Probabil ca ele i�i vor fi avind menirea lor ,, buna �i utila in constitutia naturala a ratiunii noastre 69 . Din acest text esential se desprinde cu toata claritatea deosebirea dintre ideile insele �i folosirea lor: cea din unna, atunci dnd este gre�ita, poate genera iluzii, dar, prin ele insele, i deile nu sint in�elatoare. Argumentul lui Kant este acela ca, provenind din ratiunea insa�i, ideile trebuie sa aiba 0 functie originar pozitiva , iar nu una doar negativa, cum este in�elarea. Funclia pozitiva a ideilor, "menirea lor buna �i utila" , dupa expresia filosofului, consta in unificarea regulilor intelectului, �i astfel in asigurarea caracterului sistema tic al intregi i noastre cunoa�teri. La unna unnelor, cunoa�terea, a�a cum 0 intelege Kant, este 0 unificare progresiva, care incepe la nivelul sensibilitatii, prin ordonarea diversului senzorial cu ajutorul spatiului �i timpului, continua la n ivelul intelectului, prin ansamblul sintezelor cate­ goriale, �i se desavir�e�te la nivelul ratiunii prin idei. Este important sa nu pierdem din vedere faptul ca, dad conceptele pure ale intelectului se aplica fenomenelor, asigurind universalitatea �i necesitatea (id est, legitatea) legaturilor dintre ele, in experienta, ideile ratiunii nu se aplica nicidecum fenomenelor, ci intelectului insu�i, ale ciirui reguli Ie unifica. Pentru a marca aceasta deosebire, Kant se refera la rolul constitutiv al categoriilor �i la rolul regulativ al ideilor: categoriiie ofera universalitatea �i necesitatea legilor ce ne sint date in experienta, constituind astfel, din punctul de vedere al formei, experi enta. In timp ce ideile fixeaza tinte pe care cunoa�terea nu Ie va atinge, de fapt, niciodata, dar a caror unnarire ii asigura unitatea sistematica �i progresul nelimitat. Pe de alta parte, cum yom vedea in capitolul unnator, in uzul practic al ratiunii, ideile devin ele insele constitutive In raport cu experienta morala. 69

Critica raliunii pure, p. 520.

88

Ideile nu sint, a�adar, creatii arbitrare, reprezentari fanteziste ale mintii noastre. Faptul ca ele genereaza 0 aparenta transcen­ dentala provine din gre�ita lor folosire (din " substantializarea" lor), �i nu din natura lor. Prin natura lor, ideile au 0 functie pozitiva, care consta in unificarea cea mai inalta, adica in unificarea sistematica a cunoa�terii urnane.

4.7. Kant �i metafizica La inceputul acestui capitol, am vazut ca intreaga cercetare kantiana din Critica raliunii pure se desIa�oara in orizontul problemei posibilitatii metafizicii ca �tiinta. De altminteri, a�a cum am mai avut prilejul sa constatam, metafizica a devenit 0 problema, pentru Kant, inca din perioada precriticiL Perioada critica nu abandoneaza, ci dimpotriva, radicalizeaza aceasta problema, iar prezenta ei in ambele perioade este unul dintre argumentele decisive ale tezei despre unitatea gindirii kantiene. Ceea ce aduce nou, din acest punct de vedere, perioada critica este, pe de 0 parte, radicalizarea problemei , iar pe de alta, metoda de rezolvare. Am vazut ca, in introducerea Criticii, problema posibilitatii metafizicii este formulata in doua feluri, care exprima, de fapt, niveluri diferite ale abordarii ei: ca posibilitate a metafizicii in sens de "dispozitie naturaIii" a spiritului uman �i ca posibilitate a metafizicii ca �tiinta. In prima ei formulare, problema posibilitatii metafizicii se refera ·la inclinatia fireasca a omului de a-�i pune intrebari metafizice, cam in felul in care, mai tirziu, Schopenhauer va spune ca omul este un "animal metafizic" . In acest inteles, putem accepta ca metafizica este data, oricite indoieli am avea in alte privinle. �i putem accepta, de asemenea, ea nevoile metafizice sint satistlicute de fiecare data cu mijloacele disponibi!e in ace! moment, oricit de precare �i nesigure ar fi ele: dupa piirerea lui Kant, oamenii au avut �i vor avea intotdeauna 0 anumita metafizica. Problema metafizic ii se adince�te catre temeiuri, adica se radicalizeaza, in momentul in care ne punem intrebarea cu privire la posibilitatea ei ca �tiinla, ca 0 cunoa�tere asigurata. Abia atunci i nterogatia asupra posibilitatii metafizicii " cheama" demersul pregatitor al criticii. Atita vreme cit ne intereseazii numai dispozitia naturala catre metafizica a spiritului uman, eritica nu este necesarii: 89

accentul cade nu pe validitatea raspunsurilor ce Ii se dau, ci pe prezenta inevitabiHi a problemelor metafizice in orizontul spiritual al omului. Critica devine absolut necesara abia dnd ne intrebiim cu privire la capacitatea spiritului uman (a ,,raliunii") de a oferi raspunsuri sigure la aceste probleme, adicii de a edifica 0 metafizica �tiintifica. Acest raport intre metafizicli �i criticli duce la deplasarea accentului de la construclia metafizicii la investigatia eritieli a facultatilor de eunoa�tere, aceasta trednd pe primul plan, in calitate de eonditie sine qua non a metafizicii . Schimbarea centrului de greutate al filosofiei de la constructiv la critic este exprimatli viguros in Prolegomene �i in prefata celei de-a doua edilii a Criticii, ea " aflindu-se in indisolubilli legliturli cu " revolutia copernicanli inraptuitli de Kant in gindirea filosoficli. Centrarea criticli a filosofiei kantiene conduce la 0 anumitli estompare a componentei metafizice, care nu este abandonatli, dar parcii e mereu " aminatli " . Ea ramine, desigur, scopul, in raport cu care critica este numai un mijloc, dar singurul mij loc. Kant nu a pierdut niciodatli din vedere obiectivul metafizic, cu cele douli componente ale lui : metajizica naturii �i m etajizica moravurilor, chiar dacii n-a putut-o duce pinli la caplit dedt pe cea de-a doua (in lucrarea Metajizica moravurilor), existli argumente serioase cli nu a abandonat-o nici pe cea dintii (a se vedea lucrarea Primele principii metajizice ale �tiinlei naturii �i Opus postumum). Cu toate acestea, marile opere ale lui Kant, �i in primul rind cele trei Critici, sint scrieri critice, iar nu de constructie metafizicli. In aceste conditii , pozitia lui Kant fata de metafizicli, insuficient precizatli de filosoful insu�i, a racut obiectul unor ample dezbateri in Kant-Forschung. Citeva lucruri pot fi totu�i bine stabilite. Mai intii, se poate spune cu sigurantli cli filosoful a respins metafizica traditionala , rationalist-dogmaticli, recunoscind insli totodatli mari le meri te teoretice ale reprezentantilor ei, mai cu seamli ale lui Leibniz �i Wolff. Dupli Kant, metafizica nu este posibilli ca �tiintli despre suprasensibil. Datoritli formelor ei a priori, cunoa�terea noastrli este i nevitabil limitatli la fenomene, a�a c um ne sint de date in experientli, rara a se putea extinde la realitatea transfenomenala, la luerul in sine. Dar lucrul in sine exista. In acest context po ate fi acceptata frumoasa expresie a lui Alois Riehl: " Critica raliunii pure 90

afirma metafizicul, dar neaga metafizica,,70. Sa precizam inca 0 data ca negatia kantiana se raporteaza la un anumit tip de metafizidi, la metafizica dogmatica, iar nu la metafizica in general. Aceasta restrictie ridica ea insa�i 0 problema: ce alt tip de metafizica - de data aceasta admisibil - putea sa aiM in vedere Kant? Unele formuHiri din Critica ra{iunii pure par sa indice cii metafizica legitimii ar fi 0 sistematica a conceptelor pure ale gindirii, pentru care critica ar oferi numai articulatiile principale �i " firul " conduciitor . Incii in prefata primei editii ni se spune cii metafizica "nu este decit inventarul, sistematic ordonat, a tot ceea ce posedam , prin ratiunea purii ,7 1 . Alteori, metafizica pare a se confunda cu critica insii�i, apiirarea acesteia din urmii impotriva atacuri lor wolffienilor, dar �i impotriva riistiilmiicirilor propri ilor discipoli fiind, in ultima sa perioadii de activitate, preocuparea principala a lui Kant, de care era legat, in vederile lui, chiar destinul metafizicii. Identificarea metafizicii cu critica poate sii nedumireascii �i sii suscite biinuiala unei confundiiri a scopului cu mijlocul. Abia in acest context putem intelege cu adeviirat valoarea �i insemniitatea uneia di ntre cele mai controversate interpretiiri ale fi losofiei kantiene din acest secol, interpretarea propusii de M. Heidegger in lucrarea Kant und das Problem der Metaphysik ( 1 929). Ideea fundamentalii a lucriirii este ca, intr-adevar, Critica raliunii pure propune 0 nouii metafizicii. Noutatea ei este insii radicala: e yorba nu de 0 constructie nouii, care s-ar aliitura celor existente , in interiorul aceluia�i tip de metafizica, ci de un alt mod de a intelege metafizica insii�i. Dupii explicatia lui Constantin Noica7 2 , daca metafizicienii anteriori erau preocupati de transcendent, Kant orienteazii filosofia ciitre studiul transcendentalului, "tiirimul cel nou" descoperit de el. Reorientarea filosofiei de la transcendent la transcendental poate fi inteleasii, cum s-a intimplat uneori, ca 0 abandonare a metatizicii in favoarea teoriei cunoa�terii, numai daca 70

A. Riehl, Der philosophische Kritizismus. Geschichte und System, Erster Band: Geschichte des philosophischen Krilizismus, Leipzig, W. EngelmaIUl, 1 908, p. 584. 7 1 Crilica ra{iunii pure, p. 1 7 . 7 2 C. Noica, Kant � i melajizica. dupa inlerpretarea lui Heidegger, i n vol. Immanuel Kant. 200 de ani de la apari{ia Criticii ra!iunii pure, coord. AI. Boboc, M. Flonta, R. Pantazi, 1. Pirvu, Editura Academiei, Bucurc�ti, 1 982, pp. 1 4 1 - 1 52 .

91

pastram vechiul concept al metafizicii �i nu finem seama de schimbarea introdusa de Kant chiar in acest concept. Dupa Heidegger, Critiea raliunii pure "n-are nimic de-a face cu teoria , cunoa�terii >73. Ea este 0 intemeiere a metajizieii (Grundlegung der Metaphysik), centrata pe determinarea posibilitatii ontologiei. Teoria apriorista kantiana este radical resemnificata de interpretul sau modern. Forrnele a priori ale spiritului urnan configureaza, in interpretarea pe care le-o da Heidegger, un tip de cunoa�tere, care precede, conditioneaza � i orienteaza cunoa�terea empirica a lucrurilor. Daca numim aceasta din urrna modalitate cognitiva, fie ca ea e realizata de �tiinle, fie cii are loc la nivelul con�tiinlei comune, cunoa�tere ontieii, atunci cea dintii trebuie numita cunoa�tere ontologieii, deoarece ea vizeaza structura generala a fiinlei, pe fondul careia, numai, devin accesibile, in experienla, obiectele. Distinctia explicita intre ontic �i ontologic, intre fiinta �i existent este, desigur, heideggeriana, �i nu kantiana. Ea ne ajuta, totu�i, sa- l inlelegem pe Kant intr-o lumina noua �i sa-i asimilam ideile in perspectiva celei mai vii actualitati teoretice. In interpretarea heideggeriana a Criticii, ideea fundamentala a lui Kant este, a�adar, aceea ca structurile de baza ale fiintei pot fi descoperite nu prin speculatii iluzorii asupra transcendentului, ci prin cercetarea transcendentalului. Investigatia eriticii a trans­ cendentalului dobinde�te astfel un sens on tologie (metafizic). Esenlialul ramine aceasta reorientare de la transcendent la transcendental, care este, in fond, 0 noua intemeiere a ontologiei �i, odata cu ea, a metafizicii in ansamblu74.

5. Filosofia practica Alaturi de fi losofia teoretica, de care ne-am ocupat pina acum, cea de-a doua componentii principala a fi losofiei kantiene 73

M. Heidegger, Kant und das Problem der Meraphysik, Viltorio Klostennann. Frankfurt am Main, 1 965, p. 25. 74 Am expus pe larg interpret area lui Heidegger, cu marile ei virtu\i expli­ cative, dar �i cu neajunsurile ei, in studiul "eu privire la interprelarea ontologicii a apriorismului" (I-III), publicat in Analele Universitiilii din 1imi�oara, 1 989, 1 990, 1 99 1 .

92

este filosofia practica. Ea face obiectul capitolului de fata. Precizez de la inceput ca voi aborda numai anumite probleme ale acestei paI1i a gindirii kantiene, acelea care, dupa opinia mea, sint indispensabile pentru a intelege spiritul general al acestei filosofi i , liisind la o parte multe altele care, in alte privinte, ar putea fi la fel de interesante.

5.1 . Teoreticul �i practicul. Specificul abordiirii critice a domeniului moralitiitii ,

B ipartitia kantianli a filosofiei, divizarea ei intr-o filosofie teoreticii �i 0 filosofie practicii este, desigur, rezultatul modificlirii cunoscutei tripartitii aristotelice a �tiintelor sau fiIosofiiIor: �tiin�ele teoretice, care au ca scop cunoa�terea dezinteresatli a adevlirului, contemplatia purii a lucrurilor (8EOpiu) - filosofia primii (teologia), fizica �i matematica; �tii ntele practice, care studiaza compor­ tamentul uman, actiunea (1tpa� t�) individualii sau colectivii a oamenilor - etica, economia �i politica; � i �tiintele poetice sau creatoare, care studiazii producerea, Iaurirea (1toill(n�) unei opere exterioare produclitorului ei - poetica, retorica �i dialectica. Kant retine numai primele doua titluri , considerind ca poeticul aristotelie se identificii cu tehnicul, adicii eu aplicarea, in conformitate cu anumite scopuri, a unor cuno�tinte teoretice sau practice. A�a incit, cum It r i t (f . spuneam, tripartitia aristoteliea devine, Ia '" Kant, bipartitia teoretieului �i practicului. ::Pta�df�en �t�nUl1'f( . . Teoreticul este domeniul cunoa�terii, ;;' mai exact al cunoa�terii naturii , dar �i a omului insu�i ca fi intli naturalli sau ca parte a naturii . A�a incil fi l osofi a teoreticii este i n esentli 0 fi losofi e a cunoa�terii sau 0 criticii a cunoa$terii, care stii la baza unei metafizici a naturii. Iar practicul este domeniul comporta­ mentului uman, indeosebi acela al moralitiifii sau, cum se exprimii uneori 93

filosoful, al moravurilor (alteori, el include in acesta din urma morala �i dreptul). Filosofia practica este in esenta 0 filosofie morala, 0 eticii. Mi se pare foarte important sa intelegem bine de la inceput modul specific in care Kant abordeaza domeniul moral . Ca �i filosofia sa teoretica, filosofia practica a lui Kant estc 0 filosofie c ritica. Desigur, el a avut preocupari morale inca in perioada precritica, pozitia sa modificindu-se, in legiitura cu evolutia sa filosofica generalii, de la subordonarea rationalista a moralei fata de metafizica, la intelegerea autonomiei vietii morale, sub influenta " " moralei inimii a lui J.-J. Rousseau �i a teoriei "sentimentului " moral a morali�tilor englezi (Shaftesbury �i Francis Hutcheson incercau sa intemeicz-e moralitatea pc ceea ce ei numeau moral sense, sentimentul sau simtul moral). Anti cipat intr-o anumitii masurii in lucrarile precritice, punctul de vedere specific kantian este e l aborat indeosebi in trei lucrari ale perioadei critic e : intemeierea metajizicii moravurilor ( 1 785), Critica ra/iunii practice ( 1 7 8 8 ) �i MetaJizica m oravurilor ( 1 797). Cele mai importante pentru problemele teoretice ale moralitatii sint primele doua. Specificul abordiirii kantiene a moralitiitii constii, a�adar, in accea cii ea este 0 abordare criticii. Pentru a intelege corect acest tip de abordare in domeniul care ne intereseaza acum, yom pomi de la o observatie de ordin mai general . Din prefata la editia a II-a a Criticii ratiunii pure se desprinde ideea cii una dintre preocuparile principale ale lui Kant a fost aceea cu privire la raportul dintre ratiune �i credinta, problemii pe care gindirea moderna a mo�tenit-o de la scolasticii �i care este indisolubil legata de alte doua: raportul dintre cunoa�tere �i rnoralitate, dintre deterrninismul naturii � i libertatea umanii. Se �tie c ii progresele �tiintei rnoderne piireau sa excludii credinta religioasa, iar dcterrninismul universal inspirat de �tiinte piirea sii elimine libertatea umana �i odatii c u e a viata rnorala insii�i. Gindirea lui Kant a dobindit orientarea criticii ce-i este proprie ca urrnare a efortului de a solution a aceste antinomii forii a sacrifica vreunul din termeni, piistrindu-i deopotrivii, dar lirnitindu-le cu precizie dorneniile de referintii, in acest s ens trebuie intelese celebrele sale cuvinte: " A trebuit deci sa suprim �tiinta , pentru a 94

,, face loc credinlei 75; de fapt, a limitat-o pe cea dintii, reducInd-o la domeniul ei legitim, acela al lumii fenomenale, date In experienta, dar anullnd pretentiile nelegitime ale ratiunii speculative, acelea de a cunoa�te transcendentul, lucrul in sine. A�a Incit credinta, libertatea �i odata cu ele moralitatea Insa�i doblndesc propriul lor domeniu de valabilitate, ferit, prin aportul criticii, de intruziunile cunoa�terii �tiinlifice. lar rezultatul este ca " doctrina moralitatii i�i ,, mentine locul ei �i fizica pe al ei 76, filosofia critica oferind astfel solutia antinomiilor amintite. Mai exact spus, criticismul teoretic, limitind domeniul cunoa�terii , lasa lac liber pentru moralitate, ale carei fundamente vor fi puse de criticismul practic. S-a spus pe buna dreptate - afirmatia apartine lui Erich Adickes - ca filosoful nostru este un Janus bifrons, cu 0 fata intoarsa catre �tiinta �i cu cealalta catre moralitate. A�a incit etica sa nu este 0 componenta periferica a sistemului sau 0 simpla " aplicatie " a filosofiei teoretice, ci 0 componenta de 'insemnatate cel putin egala cu aceasta din urma. ,, Kant va ajunge chiar sa proclame "primatul ratiunii practice 77 fata de cea teoretica, deoarece prin ea accedem la suprasensibil, la lumea noumenala, care a ramas inaccesibila ratiunii teoretice. Dupa aceasta observatie generala cu privire la raportul dintre teoretic �i practic in gindirea lui Kant, sa ne Intoarcem la ceea ce inseamna abordarea critica a moralitatii. Abordarea critica a facultatilor spiritului uman �i a dome­ niilor de referinta corespunzatoarc este, a�a cum �tim, 0 caracteristica generala a gindirii kantiene. Noi am cercetat-o pina acum in aplicarea ei la facultatile de cunoa�tere. Sa vedem in ce consta specificul acestei abordari in aplicarea ei la studiul moralitatii. A�a cum in filosofia sa teoretica Kant luase cunoa�terea �tiintifica (cea din matematica �i fizica) ca data, problema sa fiind posibilitatea ei, adica aceea a factori lor transcendentali care 0 conditioneaza, tot astfel, in fi losofia practica, el ia ca data viata morala a omului, moralitatea, �i-�i propune sa descopere principiile transcendentale de care ea depindc. Etica lui Kant nu este 0 etica . . .

Crilica raliunii pure, p. 3 1 . Ibid., p . 3 0 . 7 7 Crilica raliunii practice, trad. N. Bagdasar, Editura Stiinlifica, Bucure�ti, 1 972, p. 2 1 0 �i unn. 75

76

95

prescriptivii, adica 0 doctrina care propune un indreptar moral al vietii umane, asemenea celor mai multe conceptii morale ale antichitatii, ci 0 etica explicativii, 0 incercare de a explica moralitatea umana. Din lucrarile sale se desprinde cu claritate ideea ca omenirea nu i-a a�teptat pe fi losofi pentru a �ti care-i sint indatoririle morale. Con�tiinta umana cea mai de rind, necultivata are in sine toate principiile moralitatii. Pretentia vechilor filosofi de a oferi oamenilor adevaratele norme �i principii morale, de care pina atunci ei ar fi l� IS lipsa, ii este straina lui Kant. Rolul filosofului consta, dupa parcrea sa, nu in a oferi noi principii morale, create de el, ci in a descoperi aceste principii in viala morala reala. Viata morala a oamenilor existii, la fel cum exista �tiinla naturii. Problema filosofului este, intr-un caz �i in celalalt, aceea a posibilitiifii accstei existenle, adica a condiliilor a priori de care ea depinde. In acest sens, filosofia practica a lui Kant este, la fel ca �i cea teoretica, 0 filosofie criticii. Ea i�i propune sa cerceteze condiliile a priori care fac posibila viala morala a oamenilor.

5.2. Metoda transcendentaHi in studiul moralititii ,

La sfir�itul prefetei la lucrarea in temeierea metajizicii moravurilor, Kant se refera la metoda pe care a adoptat-o. Ea constii in a urea in mod analitic de la cunoa�terea morala comuna la principiul ei suprem �i in a cobori apoi in mod sintetic de la acest principiu la cunoa�terea comuna in care e folosies. Este metoda sa uzuala, cunoscuta sub numele de metodii transcendentalii, care imbina regresiunea analiticii de la 0 cuno�tinta data la conditiile a priori care 0 fac posibila, cu progresiunea sinteticii de la conditiile a priori la cuno�tinla respectiva. Cele trei secliuni ale lucrarii i lustreaza acest demers: prima sectiune este intitulata "Trecerea de la cunoa�terea morala a raliunii comune la cunoa�terea filosoficii ", 78

In aceasta scriere - noteaza Kant - am adoptat metoda mea, pe care 0 cred cea mai potri vita, cind vrem sa luam drumul de la cunoa�terea comuna spre determinarea principiului ei suprem in mod analitic, �i sa ne inloarcem iara�i indaral, in mod sintetic, de la examinarea acestui principiu �i de la izvoarele lui la cunoa�terea com una, in care intilnim folosirea lui " . (intemeierea metafizicii moravuriJor, Editura �tiinlifica, 8ucure�ti, 1 972, p. 1 0).

96

a doua: " Trecerea de la filosofia moraUi popularii la Metafizica " moravurilor , iar a treia: "Ultimul pas de la Metafizica moravurilor " la Critica ratiunii pure practice . Critica raliunii practice reia problema pusa deja In aceasta ultima seqiune a intemeierii, aceea a imperativului categoric �i a conditiilor transcendentale care- l fac posibi l . Ea are aceea�i structura generala ca � i prima Criticii, divizlndu-se intr-o Teorie a elementelor �i 0 Metodologie a ratiunii pure practice, cea dintii diviziune cuprinzlnd 0 Analitica �i 0 Dialectica. Lipse�te, cum era � i firesc, 0 Estetica, iar ordinea problernelor in Analitica este inversa: se Incepe cu principiile �i abia apoi se trece la concepte, iar de aici la mob i lurile ratiunii practice. In sfir�it, Dialectica are In centrul sau conceptul de Bine Suveran. Revenim, dupa aceasta sumara trecere In revista a structurii celor doua lucrari, care ne permite sa ne dam seama de strlnsa legatura dintre ele, ba chiar de similitudinea continutului lor, la intemeierea metajizicii moravurilor. Punctul de plecare it constituie con�tiinta morala comuna �i aprecierile ei cu privire la binele " supremo Ceea ce este neconditionat bun, "bun tara nici 0 restrictie " sau bun in sens absolut, "In aceasta lume, ba in genere �i in afara ei este voinla bunG. Toate celelalte calitati intelectuale sau " talente ale spiritului", cum Ie nume�te filosoful, de felul inteligentei, spiritului

sau dis cernamintului, sau proprietatile temperam entului, ca hotarirea, curajuI, staruinta in proiecte pot fi, desigur, bune �i demne " de a fi dorite. Dar ele pot deveni �i "extrem de rele �i daunatoarc daeli vointa care Ie folose�te nu este bunli. Se �tie cli un criminal inteligent �i curajos este mult mai periculos de cit unul lips it de inteligenta �i de curaj . La fel stau lucrurile �i cu ceca ce fiIosofuI " nume�te " darurile fericirii : puterea, bogatia, onoarea, multumirea cu soarta etc. Toate acestea depind de altceva, �i anume de vointa care Ie utilizeaza �i devin bune sau rele in functie de ea. De aceea, numai vointa buna poate fi socotita buna in scns absolut. Dar ce cste vointa? Ca facultate specificii, deosebita de facultatile cognitive, vointa este definita In Critica raliunii practice ca ,,0 facultate de a produce obiecte corespunzatoare reprezentarilor sau cel putin de a se dcterrnina pe sine la producerea acestora (fie ca puterea fizica este suficienta, fie eli nu), adica de a-�i detcrmina 97

, cauzalitatea ,7 9 . Iar vointa buna , aceea care este, dupa j udecata con�tiintei morale obi�nuite, buna in sens absolut, este vointa care se supune datoriei �i actioneaza din datorie, sau, cum se exprima fi losoful, " are datoria ca maxima" , ca principiu determinati v. Maximele sint principiile practice subiective, adica acele motive care-l determina pe individ sa actioneze intr-un anumit fel . In Critica ra/iunii practice, Kant Ie va deosebi de principiile practice obiective, acelea valabile "pentru vointa oricarei fiinte rationale", pe care Ie nume�te legi practice. In cazul datoriei, maxima coincide cu legea sau, altfel spus, legea practica insa�i determina vointa. inainte de a cerceta consecintele ce decurg din acest fapt decisiv, sa studiem raportul dintre datorie �i inc/ina/ie. Prin acest din urma termen, Kant intelege ansamblul motivelor empirice, ce- l determinii pe om sa actioneze : nevoi, sentimente, emotii, interese etc. Atunci cind aqioneaza din inclinatie, omul se comporta ca 0 fiintii naturala, asemiiniitoare celorlalte animale. Numai aqiunea din datorie il caracterizeazii ca fiintii moralii �i-l deosebe�te de animale. Dacii intervine, de pildii, sentimentul ca factor de determinare a voinlei, chiar dacii in directia conformii legii, "actiunea va contine ce-i drept legalitate (adica conformitate exterioarii cu legea mora Iii - n. ns.), dar nu moralitate" so . Din acest motiv, morala lui Kant a fo st caracterizata, �i este caracterizata adesea �i astiizi, ea 0 moralii rigoristii �i a fost criticatii chiar de unii kanticni, de pildii de Schiller. Totu�i , nu este yorba aici de excluderea Inclinati ilor din sfera moralitiitii, ci de subordonarea lor fatii de datorie. Cum spune un exeget contemporan, " Kant nu exclude din moralitate actul indeplinit cu Inclinatie (mit Neigung), ei aetul indeplinit numai din inclinatie (aus Neigung)" S I . Numai datoria ca motiv al aqiunii Ii confera aeesteia din urmii caracter moral.

5.3. Imperativul categoric Actiunea determinata de datorie viidc�te prezenta In eon­ �tiinta noastra a unui acord al voinlei cu legea moralii, mai exact -------

79 80 81

-

Crilica raliunii practice, p. 1 0 1 . Ibid., p. 1 60, sub!. aut. Joseph Vialatoux, La morale de Kant, P. U.F., Paris, 1 968, p. 22.

98

confonnarea vointei fata de exigentele legii. Legea morala are, ca �i legea naturala, un caracter universal �i necesar. Adicii ea este valabila nu numai pentm oameni, ci pentm toate fiintele rationale inzestrate cu vointa �i este valabi la pentru aceste fi inte in mod neconditionat. Ceea ce conferii universalitate �i necesitate legii practice este forma ei, adic a eon�tiinla obligativitiilii sale. Cercetarea kantiana se eoneentreaza in eonsecintii asupra fonnei, pentm ea ea este singura componenta universala �i necesara, adica singura componenta a priori eu caracter de lege, a moralitatii. In acest sens se poate accepta caracterizarca ei ca 0 eticaformalii. Desigur, 0 maxima, adica un principiu subiectiv de compor­ tament, are nu numai forma, ci �i conti nut s au materie. Dar continutul sau materia ca " obiect al maximei " , "nu poate fi dat niciodata altfcl decit empiric, ,82 . EI nu poate fi, de aceea, universal �i necesar �i ca unnare nu poate constitui sursa unor legi practice. Numai fonna poate oferi asemenea legi. Putem stabili dad 0 maximii subiectiva este 0 lege practid obiectiva cercetind dad ea poate fi generalizata, adica dad poate deveni principiu de actiune pentm toate fiintele rationale. De aceea, ceea ce Kant nume�te " Iegea fundamentalii a raTiunii pure practice" exprimii tocmai aceasta exigenrii a universaliziirii: " Aclioneaza astfcl incit maxima vointei tale sa poata oricind valora in acela�i , timp ca principiu al unei legislalii universale, 83 . Este limpede ca aceasHi lege nu ne spune cum sa actionam in situatii detenninate, particulare, ci formuleazii 0 exigenta valabila in orice situatie, �i anume 0 exigenta referitoare la forma maximei. De aceea, Kant 0 mai numqte �i " principiul formal suprem de determi nare a vointei,,84 , dci nu ia in seamii diferentele subiective ale maximelor, ci fonna lor comuna, care este universaHi �i deci obiectiva. Legea fundamental a sau principiul sup rem este valabilal valabil nu numai pentru oameni, ci pentm toate fiintele rationale inzestrate cu vointa. Ciici ea nu exprimii in fond altceva decit capacitatea voinTei de a se confonna ratiunii sau, cum mai spune 82 83 84

Critica ra{iunii practice, p . I 1 6. Ibid., p. I 1 8 . Ibid., p. 1 20. 99

Kant, privind, ca sa spunem a�a, din partea cealalta acest raport, capacitatea ratiunii pure de a fi practica, adica de a determina nemij locit vointa, tara nici un intermediar. in raportarea sa la om, legea doblnde�te caracterul unui imperativ, adica al unei porunci, al unui comandament. Caci vointa omeneasca poate fi determinata nu numai de ratiune, ci �i de inclinatii (sentimente, emolii, pasiuni). Imperativul exprima ,,0 constringere obiectiva la acliune, semnifidnd ca, daca ratiunea ar decide in intregime vointa, actiunea s-ar petrece potrivit acestei reguli "s5. Imperativul este astfe l un " trebuie " (das Sollen) . EI exprima 0 necesitatea obiectiva, care este totu�i diferita de necesitatea obiectiva a legii naturale. Limba germana are pentru " a trebui" doua verbe: miissen �i sol/en. Cel dintii exprima de obicei 0 necesitate naturala, care constringe sau determina in sens fizic, in sensul in care cauza determina efectul. Legea practicii contine �i ea o necesitate, ba chiar - cum am vazut adineaori cii spune Kant 0 " constringere obiectiva la aqiune". Dar nu 0 necesitate fizicii, careia nimic nu i s-ar putea sustrage, ci 0 necesitate morala, care adesca este incalcatii, dar care ar ramine valabila chiar dacii n-ar fi niciodata respectata. i n masura in care este 0 fii nta naturala, cu nevo i , sentimente, inclinatii empirice, omul este supus legilor naturii � i deci e stapinit d e necesitatea naturala care Ie este proprie, d e u n trebuie fizic (das Miissen), ca s a spunem a�a. I n masura in care este o fiinla rational a, capabila sa-�i determine vointa prin propria-i ratiune, omul este supus celui de-al doilea fel de necesitate, 0 necesitate moral a, adica unui trebuie moral (das Sollen). Acest tip de necesitate, cum yom vedea, nu exclude libertatea, ci, dimpotriva, o presupune. Ceea ce ne intereseaza deocamdata este faptul esential ca la om legea morala devine un imperativ, ce cxprima un tip specific de necesitate. Kant distinge doua feluri de imperative: imperativul ipotetic �i imperativul categoric. Cel dintii exprima 0 exigenta conditionata de un anumit scop, de felul (cxemplul este al lui Kant, dar il redau intr-o forma simplificata): " muncqte �i ta economii dt e�ti tinar p entru a nu trai in mizerie la batrinete " . S au: " daca vrei sa fii -

85

Ibid., p. 1 06.

1 00

sanatos, fii cumpatat" . Imperativele de acest fel exprima �i ele 0 necesitate, caci altfel n-ar fi imperative; dar 0 necesitate " subiectiv conditionata"S6 - cum se cxprima filosoful - adica dependentii de scopul propus, iar acesta poate fi acceptat sau nu. Odata acceptat scopul, trebuie acceptate �i mij l oacelc pe care Ie exprima imperativul. Dar acceptarea scopului insu�i nu este obligatorie �i, prin urmare, imperativul legat de el cste numai rclativ �i conditionat: in acest sens Kant il nume�te ipotetic. eel de-al doilea, imperativul categoric exprimii 0 exigenFi necondilionata, de felul: "sa nu faci niciodata tagaduieli mincinoase" (adicii promisiuni pe care nu ai de gind sa Ie tii). Numai in acest imperativ ratiunea determina direct vointa (lara mij locirea unui scop) �i, prin urmare, legile practice nu pot fi dedt astfe l de imperative. Imperativcle ipotetice, de genul celor din exemplele de adineaori, pot fi numai precepte practice, utile, desigur, ba chiar necesare, in sensul precizat, dar ele nu pot fi legi practice. Acestea din urma se caracterizeazii printr-o neccsitate neconditionata, absoluta, pe care 0 detine numai imperativul categoric. In intemeierea metajizicii m oravurilor Kant dii mai multe formulari ale imperativului categoric, mai precis patru astfel de formuHiri, dintre care una este - dupa cum 0 nume�te un exeget contemporan87 - formula-mama, iar celelalte trci sint formule derivate. Formula principala, formula-mama exprimii exigenta fundamental a a ratiunii, care este universalitatea. De aceea, ea este aproape i dentica cu ceea ce In Critica rafiunii practice Kant nume�te " legea fundamcntala a ratiunii pure practice" . lata cum estc exprimata aici: " aqioneaza numai conform acelei maximc prin care sa poti vrea totodata ca ea sa devina 0 lege universalii"ss. Aceastii formula a imperativului categoric il apropie plna la identificare de legea morala valabila pentru toate fiintele rationale, nu numai pentru oameni, �i pe care, tocmai de aceea, Kant 0 considera fundamentala. In consecin!a, celelalte trei formulari ale imperativului categoric vor incerca sa coboare legea moral a din cer pc piimint, din sfera pur 86 87 88

Ibid .• p. 107.

J. Vialatoux. op. cit., p. 3 8 �i fntemeierea . . . . p. 39.

urm.

101

inteligibila �i noumenala a " fiintelor rationale" �i sa 0 apropie de conditia noastra umana. Cele trei formule derivate se implica reciproc �i trebuie intelese ca expresii complementare ale unuia �i aceluia�i imperativ categoric angajat in natura �i aflat in lupta eu rezistenra acesteia. Cea dintii fonnula derivata este unnatoarea: " aclioneaza ea �i cind maxima acliunii tale ar trebui sa devina, prin voinla ta, lege universalii a naturii,,89 . Este transcrierea fonnulei prineipale, careia i se adauga insa precizarea cu privire la natura: aCliunea ta trebuie sa fie ghidata de 0 maxima care ar putea deveni lege a naturii, adica s-ar putea integra intr-un sistem guvemat de legi universale. Aiei - cum se exprima intr-un limbaj fenomenologic J. Vialatoux - "raliunea constituanta se apleaca asupra unci naturi de constituit", imperativul categoric angaj indu-se in natura ca teatru al aqiunii sale, ca �i cind ar trebui sa-i dea el insu�i legea. A doua fO!1llu la derivata: " aclioneaza astfel ca sa folose�ti umani tatea atit in persoana ta, cit �i in persoana oricui altuia ,, totdeauna in acela�i timp ca scop, iar niciodata numai ca mijloc 9o. Ca fiintii ralionala, omul este, asemenea tuturor celorlalte fi inte rationale, 0 persoanii, deosebita de lucrurile care alcatuiesc natura. In aceasta calitate, el este scop in sine. Dar omul este �i 0 fiintii sensibilii, ce apartine naturii In aceasta cali tate, el poate servi ca mijloc. Imperativul categoric, in aceasta a doua fonnulare derivata a lui, ne cere sa nu-l tratam niciodata pe om numai ca mijloc, ci sa- l tratam Intotdeauna �i ca scop in sine. Aceasta formulare a fost des eori cali ficata ca expresia majora a umanismului modern, comparabila cu celebra expresie protagoreana a umanismului antic, homo-mensura. A treia fonnula derivata poate fi rezumatii, potrivit spiritului textului kantian, astfel: actioneaza in a�a fel incit vointa ta sa se poata considera ca flind ea fnsii�i autoarea lcgii universale carcia i se supune. Aceasta formulare " enunta autonomia ca pri ncipiu ,, fundamental al moralitalii 91. C a fiinta rationala, omul este caracterizat prin autonomia voin{ei, adica prin capacitatea vointei 89 90 91

Ibid., p. 39, sub!. aut. Ibid., p. 47. J. Vialatoux, op. cit., p.

46.

1 02

sale de a-�i da singurii legea, cu alte cuvinte de a se supune propriei raliuni . Supunindu-se propriei ratiuni, adicii determinindu-se sii aclioneze potrivit legii morale, voinla umanii este independenta de orice materie empiricii. De aceea, autonomia vointei este - in conceptia lui Kant - "unicul principiu al tuturor legilor morale �i al datoriilor care Ie sint conforme,,92. Autonomia vointei se opune heteronomiei acesteia, adica determinarii ei prin motive, sensibile. Ca fiintii materialii, corporalii, pe scurt ca fiintii naturalii, omul este, desigur, supus acestor motive �i, prin urmare, vointa lui e ste heteronomii. Principiile practice intemeiate pe motive sensibile, pe care Kant Ie nume�te "principii practice materiale" , se reduc in cele din urmii lafericirea personala. Tocmai dc aceea, tocmai pentru cii presupun heteronom ia, i ar nu autonomia vointei, eticil e care proclama fericirea drept principiu suprem, eticile eudemoniste nu pot intemeia autentice legi morale. Kant dezvoltii cu acest prilej cea mai i ncisiva critica formulatii vreodata la adresa acestui tip de doctrine morale, foartc influente, cum se �tie, in antichitate, dar prezente, intr-o forma sau alta, in toate timpurile. Aceasta nu inseamna ca el respinge ideea de fericire, ci numai ca, in conceptia lui Kant, ea nu poate constitui sursa moralitiitii . Vom vedea cii in teoria Binelui Suveran aceastii idee este prezenta. Prin intermediul ideii de autonomie a vointei, a treia formula derivatii a imperativului categoric ne conduce la conceptul de libertate transcendentalii, il yom examina impreunii cu alte doua idei transcendentale, care conditioneaza viala noastrii moralii, in cadrul ultimei chestiuni pe care 0 yom mai discuta in acest capitol.

5.4. Postulatele ratiunii practice Conceptul de libertate apare, a�a cum �tim, incii in Critica raliunii pure, in forma cauzalitalii libere sau a cauzalitiilii prin libertate , care se opune cauzalitiilii naturale in cea de-a treia antinomie. In aceastii lucrare, l ibertatea este, asemenea tuturor celorlalte idei ale ratiuni i, un concept problematic, 0 problema eterna a gindi rii umane. De cea mai mare insemniitate pentru reluarea etica a ideii de libertate este concluzia criticii teoretice ca 92

Cri/ica raliunii practice, p.

120. 1 03

realitatea libertatii nu po ate fi nici dovedita, dar nici infirmata: tocmai aceasta inseamna ca ea ramine 0 problema pentru ratiune. in planul practic, in planul moralitatii, libertatea trebuie acceptata ca 0 conditie transcendentala a legii morale, a imperativului categoric. De vreme ce legea morala ca imperativ categoric exista, inseamna ca este reala �i conditia ei de posibilitate, care este tocmai libertatea vointei. lmperativul categoric este - dupli Kant 0 propozitie sintetica a priori. Temeiul sintezei, al unirii voinlei cu raliunea este tocmai l ibertatea. D emersul ana litic­ regresiv ne conduce astfel la aceasta condilie ultima a vointei bune, de la care am p lecat, �i care este, totodata, conditia ultima a moralitatii in genere. Aceasta nu inseamna, totu�i, ca in plan moral am reu�i sli cunoa�tem libertatea, pe care n-am putut-o cunoa�te in plan teoretic. Critica raliunii practice nu infirma concluziile Criticii raliunii pure. Libertatea nu poate fi scrutata mai departe, nu putem dobindi alte cuno�tinte despre ea. Aportul Criticii ratiunii practice consta in aceea ca stabi le�te realitatea libertati i in cali tate de condilie de posibilitate a legii morale. Caci, daca legea morala este ratio cognoscendi a libertatii, libertatea este, desigur, ratio essendi a legii morale93: ajungem la libertate plecind de la legea morala. Ordinea aceasta, ordinea lege � libertate, este ordinea cunoa�terii. Ordinea existentei este insa inversa: libertate � lege moralli. Aportul celei de-a doua Critici consta, a�adar, in aceea eli stabile�te realitatea practica a libertatii . Libertatea nu este numai 0 idee a ratiunii cu rol euristic, regulativ. Ea devine un postulat al raliunii practice, adicii - dupii explicatia lui Nicolae Bagdasar ,,0 j udecata care nu este evidenta prin ea insli�i �i care nu poate fi nici demonstratii, dar pe care trebuie s-o admitem, fiindcii altfel nu ,, putem demonstra alte j udeciiti. 94 Celelalte douii postulate ale ratiunii practice sint nemurirea sufletului �i existenla lui Dumnezeu . Ele sint conditiile de posibilitate nu ale 1egii morale insa�i, ci ale B inelui Suveran, adicli ale valorii supreme a vietii morale, care consta in unirea virtulii cu jericirea. Aceasta unire nu este posibila decit dacii presupunem cii -

-

93 94

Ibid. , p. 90, nota. N. Bagdasar, Sludiu introduCliv la Kant, inlemeierea ... , Crilica raliunii practice, ed. cit., p. XXIX.

1 04

viafa noastra este nelimitata, adica se continua dupa moartea corporala �i ca exista 0 fiinta suprema, atotputernica �i omniscienta, autoare a naturii �i garantii a sintezei virtutii �i fericirii, adica Dumnezeu. Rafiunea practica restabile�te deci libertatea, nemurirea �i existenta lui Dumnezeu, asupra carora ratiunea teoretica nu se putuse pronunta. Dar Ie restabile�te nu ca obiecte de cuno�tere, care ar face posibiUi 0 �tiinta despre ele (0 metafizicii dogmatica reniiscuta), ci numai ca postulate ale sale. In ordinea ideala a lumii, In lumea inteligibiUi sau noumenalii, realitatea lor nu mai poate fi contestatii. Concluzia fi losofica poate cea mai importanta a Criticii rafiunii practice este aceea ca omul este locuitor a doua imperii radical eterogene, este membru a doua lumi total diferite: ca fiintii fizica, el apartine lumii sensibi le, fenomenale, adica imperiului cauzalitatii naturale; ca fiintii rationalii, el apar!ine llimii inteligibile, noumenale, adica imperiului libertatii. Pe aceasta cale a concilierii prin discriminare, pe care am Intilnit-o Inca In perioada precritica, se rezolvii In filosofia lui Kant antinomiile mentionate la Ineeput: aeeea a ratiunii �i eredintei, a eunoa�terii �i moralitatii, a determinismuilli �i libertatii . Critica rafiunii practice are, in eoncluzia ei, eelebrele cuvinte kantiene, In care profunzimea gindirii filosofiee se imbinii eu zborul liber al imaginatiei poetiee, Imbinare ell atit mai impresionanta ell cit se Intllne�te mai rar In textele lui Kant. Ineheiem �i noi analiza filosofiei practice amintind aceste cuvinte: " Doua lueruri umplu sufletul cu mereu nOlla �i crescfnda admiratie �i veneratie, eu cit mai des �i mai staruitor gindirea se oeupa eu ele: cerul fnstelat deasupra mea �i legea morala in mine,,95 .

6. Finalitatea Cele douii luerari analizate plna aeum, Critica raliullii pure �i Critica rafillllii practice au contllrat douii domenii eu totul deosebite, ba ehiar, In anumite privinte, complet opuse, acela al cunoa�terii teoretice �i aeela al ac/iunii practice. In eel dintfi 95

Crilica ra(iunii practice, p. 252, sub!. aut.

1 05

domne�te cauzalitatea natural a, iar in cel de-al doilea, l ibertatea morala. A treia lucrare fundamentala a lui Kant, Criticafacultiifii de judecare ( 1 7 90), a fost de aceea inteleasa adesea ca menita sa stabileasca 0 legatunl intre ele. Bre�a dintre cunoa�tere �i moralitate, dintre natura �i libertate trebuia umpluta �i acesta ar fi rolul celei de-a treia Critici. Legatura trebuia realizata atit pentru ca cele doua domenii apartin, in ultima instanta, aceluia�i spirit uman (motivul subiectiv), cit �i pentru ca ordinea morala unneaza a se institui in lume, pentru ca - dupa expresia lui Kant - " conceptul l ibertatii trcbuie sa realizeze in lumea sensibila scopul care rezuita din legile ,, sale 96 (motivul obiectiv). in orice caz, modul in care Kant prezinta in i ntroducere problematica lucrarii �i intentia sa declarata de a construi 0 punte " peste prapastia de necuprins " dintre cele doua domenii, par sa confirme rostul pur arhitectonic al Criticiifacultiifii de judecare: ea ar raspunde unor nevoi teoreti ce, generate de constructia sistemului. Pe de alta parte, lucrarea a fost raportata la anumite probleme care-l preocupasera pe Kant in perioada prccritica, dar care nu-�i primisera inca solutia critica specifica. Este yorba mai cu seama de problematica esteticii, abordata in perioada precritica in perspectiva psihologica a filosofiei engleze, dar care continuase sii-l preocupe pe Kant. De aici s-a niiscut intelegerea lucrarii ca analiza a unei problematici reziduale. Afirmatia filosofului ca partea din lucrare consacrata j udecatii estetice este ,, "partea esentiala 97 a acesteia, pare sa dea ci�tig de cauza acestei i nterpretari. lnterpretarile mentionate, ale celei de-a treia Critici, nu sint l ipsite de anumite temeiuri, a�a cum s-a putut vedea din cele de mai sus. Critica facultiifii de judecare are, intr-adcvar, 0 functie arhitectonica precisa in sistemul kantian �i propune, totodatii, 0 abordare criticii spec i ficii a domeni ului esteti c . Dar aceste interpretari nu pot fi socotite, totu�i, suficiente pentru a intelege anvergura rcala a lucrari i . Principalul lor ncaj uns constii in 96

97

CI'iticafacultii{ii dejudecal'e, trad. de V. Dem. Zamfi rescu �i A I. Surdu, Editura �Iiinli fica �i Encic \opedicii, Bucure�li , 1 98 1 , p. 70. Refe rin tele la lextul german se vor raporta la edilia lui O. Bu ek, Kritik del' Urteilskl'ajt, in Wel'ke (Cassirer) , Bd. Y, B erlin, 1 922.

Ibid., p. 88.

1 06

reducerea lucrarii la 0 functie strict

tehnica in cadrul sistemului

kantian �i, astfel, in ocultarea valorii ei spirituale pentru oamenii de astazi. Caci aceasta lucrare propune 0 anumita solurie la problema fundamentaUi a raportului dintre ordinea

ordinea

on tologicii a lumii �i axiologica, in primul rind morala, a propriei noastre vieti.

Problema aceasta nu intereseaza numai exegeza lui Kant, ci intereseazii viara spiritualii a oamenilor in genere. lar solutia ei kantiana se exprima in ideea definalitate.

6.1. Facultatea de judecare �i fUllctia ei mediatoare Finalitatea este principiul unei facultati de cunoa�tere care are o pozitie intermediara intre intelect �i ratiune, facultatea de judecare (Urteilskraff). De aceea, problematica finalitiirii conduce la analiza facultiirii de judecare. De unde �i titlul celei de-a treia

Critici -

Critica facultiifii dejudecare. Kant se mai ocupase de facultatca de judecare in cartea a doua a Analiticii transcendcntale din

Critica rafiunii pure.

Dupii propria-i precizarc, el nu arc de gind sii repete analiza Iacutii acolo. Dar

...

dadl. in Analitica principii lor a fost cercetatii doar 0 anumita clasii de judeciiri, judeciirilc

determinative (bes­ timmende Urteilen), acum, in cea de-a treia Critica, va fi cercetatii 0 altii clasii a lor, judecatile reflexive (reflektierende Urteilen). Sa lamurim ace�ti termeni.

Orice judecatii consta in stabilirea unei

.I"�II�.�'I��.�"�:: :.< ",'

.:,.' ....." . ��. td.f-•••."l�·

legiituri intre particular �i general98. Cind spun, de pildii,

Socrate este am, gindesc particularul Socrate om. Aici sint insii posibile doua situarii:

ca aparrinind generalului

prima - generalul ne este cunoscut printr-un concept �i vrem sii-i subordoniim particularul care ne interescaza. Judecata care ia 98

Urmiim aici, in li nii generale, analiza lui P.P. Negulescu, /sloria filosofiei conlemporane, vol. r, Criticismul kantian. Bucure�ti, 1 94 1 , p. 46 1 �i urm.

1 07

na�tere in acest caz determina prin general particularul �i este numita de aceea de Kantjudecata determinativa. A doua situatie: ne este dat nwnai particularul �i trebuie sa giisim generalul caruia i s-ar putea subsuma. Judecata este in acest caz reflexiva. Cele doua tipuri de j udecati corespund celor doua fonne ale facultatii de j udecare : facultatea de j udecare determinativa �i facu ltatea de j udecare reflexiva. Cea dintii a fost cercetata in Analitica principiilor. Cea de-a doua va fi cercetata acum. Judecatile reflexive exprima toate 0 anumita fi nalitate. Aceasta finalitate poate lua doua forme: I) finalitatea subiectivii, ce consta in acordul formei lucrurilor particulare din natura cu dispozitiile generale ale sufletului nostru, ca �i cum ele ar fi fost Iacute in a�a fel incit sa ne convina noua; �i 2) finalitatea obiectiva, ce consta in acordul lucrurilor din natura unele cu altele �i a partilor lor intre ele, ca �i cum ar fi fost Iacute dupa un plan , in vederea unui anumit scop. Judecati le prin care exprimam primul fel de finalitate se numesc judecafi de gust (estetice); judecatile prin care exprimam cel de-al doi lea fel de finalitate se numesc judecafi teleologice. Lucrarea Critica facultafii de judecare are, in mod corespunzator, doua piirti: in prima vor fi cercetate judecatile estetice, iar in cea de-a doua, j udecatile teleologice. Inainte de a urmari ideile dezvoltate in aceste doua parti sint necesare anumi te precizari cu privire la facultatea de judecare reflexiva �i la finalitatc ca principiu al ei. Ideea unei ordini finaliste a lumii cste foarte veche99. Ea raspunde unei nevoi adinci a con�tiintei umane, nevoia acordului intre propriile-i valori �i ordinea obiectiva a lumii. Aceasta nevoie determina cautarea unui principiu capabil, in acela�i timp, sa unifice fenomenele variate ale naturii �i sa intemeieze valorile vietii umane. Principiul finalitatii raspunde acestei duble exigente: presupozitia ca natura t inde catre un scop asigura unitatea fenomenelor ei, iar acordul dintre acest scop obiectiv �i scopurile intemeiate valoric pe care �i Ie propun oamenii face cu putinta ordinea axiologicii a vietii 99

Reiau aici unele idei din sludiul Finalilalea forii scop, publicat in "Revista de fi losofie", nr. 2 , 199 1 �i reimprimat in vol . Bicentenarul Criticii facultiilii de judecare. Sludii. Tipografia Universitalii din Timi�oara, 199 1 .

1 08

wnane. Tocmai aceasta capacitate de a fi interpretat axiologie confera principiului ontologie al finalitatii putere de atractie �i forti! persuasiva. Dar, dupa cum se �tie, in epoca modema explicatia mecanica a naturii tinde sa elimine finalismul, i ar procesul deprecierii finalismului continua pina in zilele noastre. Urmarile acestei tendinte sint insa profund negative: viata umana nu-�i mai poate gasi un temei valoric in ordinea lumii �i este redusa, in cele din unna, la statutul unui fenomen biologic cu caracter aleatoriu. Nevoia con�ti intei umane de a gas i un reazem in ordinea finalista a lumii este foarte bine inleleasa de Kant. Problema, pentru el, ca �i pentru Leibniz, este unnatoarea: cum poate fi pusa de acord ideea de finalitate cu explicatia mecanica a naturii? Kant nu po ate accepta sacrificarea unui termen in favoarea celuilalt. Impo­ sibilitatea, chiar in plan cognitiv, de a renunta la ideea de finalitate este dovedita de i nsuficienta explicatiei mecanice a fi i ntelor organizate, ca �i de situatia specifica a operelor de arta. Solutia pe care el 0 va cauta va fi ghidata de aceste exigente aparent incompa­ tibile, iar pc un plan mai general de nazuinta sa de a legitima atit nevoia de cunoa�tere, cIt �i nevoia morala �i cea de frumos a omului. Solulia kantiana va consta intr-o reinterpretare a ideii de finalitate, capabila sa satisfaca toate aceste exigente. Reinterpretarca se realizcaza mai intii printr-o noua situare a finalitatii in economia de ansamblu a spiritului uman, atlt in raport cu facultatile cognitive, cIt �i cu viata sufleteasca in general. In introducerea celei de-a treia Critiei, finalitatea este pusa in legatura, a�a cum am vazut, cu 0 facul tate speci fica de c unoa�tere, ireductibila la intelect sau la ratiune �i destinata sa realizeze unitatea lor: facultatea de j udecare. Spre deosebire de intelect, ale carui concepte se raporteaza la natura, �i de ratiune, care legifereaza in domeniul vietii morale, acest "tennen mediu" , care este facultatea de j udecare, nu are un domeniu specific de realitate la care sa se raporteze. Pentru intelegerea finalitatii, care este un principiu al acestei facultati, mi se p are importanta observatia dupa care conceptele ei se definesc numaifunetional, iar nu referential: sensul lor este dat de functia pe care 0 indeplinesc, iar nu de domeniul de realitate pe care- l desemneaza. Din acest punct de vedere, ele se deosebesc radical de conceptele i ntelectului �i nu au, propriu

1 09

vorbind, 0 valoare cognitiva, de�i sint necesare pentru unificarea cuno�tinrelor despre natura. Conceptul finalitatii I�i are, a�adar, sursa in facultatea de judecare, mai exact, In facultatea de j udecare reflexiva, iar nu in intelect, care detennina legislatia naturii �i realizeaza cunoa�terea e i . De aceea, fin al itatea nu este, in sens propriu, un principiu cognitiv. Kant 0 caracterizeazii ca un principiu subiectiv, adica un principiu al facultatii de j udecare, nu al naturii Insa�i . Ca �i ideile ratiunii, final itatea este un principiu regulativ , iar nu unul constitutiv. Ea este gindita prin analogie cu activitatea umana, dar este total diferita de aceasta din urma. Glndim fenomenele naturii ca $i cfnd ele ar fi determinate de scopuri, dar nu Ie putem atribui asemenea scopuri. Prin originea ei In facultatea de judecare insa�i, final itatea este intotdeauna subiectiva. Daca, totu�i, Kant distinge 0 finalitate subiectivii, exprimata in judecatile estetice �i 0 finalitate obiectivii, exprimata in j udecati le teleologice, deosebirea di ntre ele este determinata exclusiv de deosebirea dintre domeniile la care se raporteaza. Caracterul obiectiv al finalitatii naturii nu anuleaza origi nea subiectiva a acesteia �i nu trebu ie inreies in sensul renuntarii la teza esentiala a sursei subiective a oricarei finalitati. Finalitatea natur i i este obiectiva numai in sensul obiectivitalii domeniului naturii, iar nu in sensul ca ea ar fi constitutivii pentru acest domeniu. Termenul este folosit numai pentru a 0 distinge de finalitatea estetica , care, presupunind raportarea explicita la subiect, e caracterizata ea finalitate subiectivii. Dupa aceste preeizari absolut nccesare cu privire la specificul ideii de finalitate in reiuterpretarea ei kantiana �i la facultatea de cunoa�tere din care ca provine, yom trece la prezentarea succinta a eelor doua tip uri de finalitate �i a specificuluijudecatiJor in care elc se exprima.

6.2. Finalitatea subiectiva. Caracteristici ale judeditii estetice Judccatile estetice se caracterizeazii mai intii prin aceea cii sint inso!ite de 0 satisfactic speciala, de un sentiment de plaeere cu totul deosebit, pe care- l numim senti ment estetic. Acest sentiment

1 10

izvora�te din raportarea reprezentarilor despre obiecte nu l a obiectele corespunzatoare, c i la subiect, care Ie apreciaza dupa potrivirea sau nepotrivirea, dupa acordul sau dezacordul lor cu functiile sale suflete�ti. Clnd constata un acord, subiectul e multumit �i gase�te cii reprezentarile respective sint frumoase. Nepotrivirea, dezacordul duce la considerarea reprezentarilor in cauza ca urite. Obiectele ce corespund reprezentarilor nu- l intereseaza pe cel ce formuleaza 0 judecata esteticii prin �i pentru ele insele. Ele ar putea sa nici nu existe; dovada este cii in arta intilnim adesea reprezentari fictive, adica reprezentari carora nu Ie corespund obiectele reale �i care ne produc totu�i placere estetica. Pornind de la aceasta consi derare a j udecarii estetice ca raportare a unei reprezentari la subiect, iar nu la obiectul corespunzator, Kant va deosebi frumosul de agreabil �i de b inele moral . Frumosul , agreabilul �i binele corespund unor atitudini radical diferite ale spiritului. Deosebirea consta in aceea ca judecata estetica este dezinteresatii, adica nu este legata de existenta reala a obiectului corespunzator. Satisfactia care 0 Insote�te este �i ea 0 satisfactie dezinteresata. Kant va defini, pe aceasta baza, frumosul ca " obiectul unei astfel de satisfactii " lQo, adica al unei satisfactii dezinteresate. Acela�i caracter esen!ial al j udecatii estetice (de gust), de raportare a reprezentarii la subiect, determina deoscbirea ei de judecata teoretica (cognitiva), in cazul acesteia din urma, ne intereseaza acordul reprezentarii cu obiectul, adica adevarul ei. Raportarea reprezentarii la ob iect, care se face intotdeauna cu ajutorul unui anum i t concept, genereaza, a�adar, 0 j udecata de cunoa�tere, in t imp ce raportarea reprezentarii la subiect, prin intermediul sentimentului de placere sau nepliicere, genereaza 0 judecata estetica. Judeciitile de gust nu duc deci la cunoa�terea lucrurilor, ci la aprecierea lor potrivit acordului sau dezacordului lor cu facultat ile noastre suflete�t i . Cum am spune astazi, e le slnt judeciiti de valoare, iar nu judecati de cunoa�terc. Judecati\C estetice nu ne dau., a�adar, cuno�tinte, nu sint - cum " spune Kant - "Indreptate spre concepte . De�i, rara concepte, e\e au 100

Ibid., p. 103.

I II

totu�i 0 valoare universala sau, cel putin, pretind 0 astfel de valoare. Universalitatea lor nu este ins a de natura logica, ci de natura afectiva. Un lucru frumos va produce aceea�i stare afectiva, acela�i sentiment de satisfactie, in sufletele tuturor oamenilor. �i trebuie sa fie a�a, intruclt j udecata esteticii este, cum am vazut, dezinteresata. Or, deosebirea dintre judecatile pe care Ie emit oameni i despre acela�i obiect izvora�te din i nteresul lor diferit pentru acel obiect. in cazul j udecatii estetice, neexistind nici un interes, ea trebuie sa se impuna tuturor (presupunind, fire�te, ca ace�tia au " gust" , adicii sint capabili de 0 raportare estetica la obiect). Judecata estetica trebuie sa fie deci universala. De aici 0 noua definitie pe care Kant 0 da frumosului : " Frumosul este ceea ce place in mod universal lara concept" IOI . Sau, intr-o exprimare mai analitica: "Numim frumos ceea ce este reprezentat lara concept ca obiect al unei satisfactii uni versale"I02. Universalitatea j udecat i i estetice nu este urmarea unui consens intimplator intre oameni. Ea i�i are temeiul in acordul liber �i spontan intre reprezentarile produse de sensi b i litate sau de imaginatie, pe de 0 parte, �i cerintele intelectului, pe de alta parte, deci , in fond, intre facultati ale spiritului nostru : sensibi litatea (imaginatia) �i intelectul. Constatarea acestui acord genereaza in noi acea placere deosebitii care este satisfactia esteticii. Posibilitatea acordului este data a priori in con�tiinta noastra �i ca atare existii la toti oamenii . De aceea, frumosul, " obiect al unei satisfactii universale" - cum am vazut ca I-a definit Kant - are 0 semnificatie obiectiva. Aceasta nu inseamna ca el ar exista independent de oameni, ci ca, intemeindu-se pe un factor a priori, el nu variaza in mod arbitrar, in fllnctie de con�tiintele individuale. Judeciitile estetice sint, a�a cum am vazllt, jlldecati de fi nalitate. Lucrurile frumoase sint acelea care ne aduc i ntuitia armoniei facultatilor con�tiintei noastre. Ele sint frumoase fiindca par a fi fost create ca �i cind ar avea ca scop sa ni se potriveascii. Este insa yorba aici de un scop real? Evident ca nu. De aceea, Kant folose�te mereu expresia "ca �i clnd" (als ob) lucrurile ar avea un 101 102

Ibid., p. 1 1 2. Ibid., p. 103.

112

asemenea scop. Cu alte cuvinte, in j udeditile estetice avem numai forma finalitatii sau, altfe l spus, 0 finalitate fara scop (Zweckmiissigkeit ohn e Zweck) 103 . De aici 0 noua definitie a frumosului : ,,Frumuse{ea este formajinalita{ii unui obiect, intrucit ,, o percepem lara reprezentarea unui scop 104. Ultima problema care- l preocupa pe Kant in l egatura cu teoria frumosului este aceea a necesitatii ce sta la baza j udecatilor estetice. F ilosoful cauta aceasta necesitate inauntrul con�tiintei " umane �i crede a 0 gasi in ceea ce el nume�te "simtul comun , prin care Intelege modul de a s imti propriu tuturor oamenilor. Acest " "siml comun face ca in mod necesar tuturor oamenilor sa Ie placil �i sa Ie displaca acelea�i lueruri, din punet de vedere estetic. De unde ultima definitie a frumosului : "Numim frumos ceea ce este cunoscut lara concept ca obiect al unei satisfactii necesare" 105 . Kant se ocupa in lucrarea pe care 0 analizam � i de 0 alta " categorie estetica importanta, sublimul. Fara a putea intra Intr-o " discutie de fond, yom retine doar ca, dad glnditorii anteriori considerau ca intre frumos �i sublim deosebirea este numai de grad (sublimul ar fi forma superiativa a frumosului), Kant este de parere ea deosebirca dintre ele este ealitativa, sublimul avind 0 altii naturii decit frumosul. Ciiei, daeii frumosul presupune acordul sensibilitiitii eu intelectul, sublimul se earaeterizeazii, dimpotriva, printr-un violent dezacord initial lntre ele, dezaeord care este depii�it numai prin i nterventia raliunii. Echilibrul este restabilit cu ajutorul ideilor ratiunii, mai eu seamii al ideii de infinit, prin care dezliintuirea haoticii a imaginilor sensibilitiitii devine asimilabilii pentru spirit, iar superioritiitii fizice a naturii ii putem opune aeum superioritatea noastrii morala. Sublimul deschide astfel con�tiinta ciitre domeniul suprasensibil al vietii morale. Cercetarea lui Kant, mai eu seama in Analitica frumosului, se indreaptii, a�a cum am viizut, spre dezviiluirea specificului j udeciitii 103

Ideea jinalitiilii forii scop, adica disocierea conceptului de jinalitale de acela de scop, trebuie socotita, dupii piirerea mea, ca valab i l ii pentru intreaga conceptie kantiana despre finalitate, inclusiv pentru finalitatea obiectivii. Argumentarea acestui punct de vedere se ana in studiul mention at in nota 4. 104 Critica facultiifii dejudecare, p. 1 29. 1 05 Ibid., p. 1 33 .

1 13

estetice, a ceea ce 0 deosebe�te de j udecata teoreticii, pe de 0 parte, �i de judecata moralii, pe de altii parte. A�a cum primele douii Critici au ariitat deosebirea de naturii dintre cunoa�tere �i moralitate, cea de-a treia Criticii ne arata deosebirea esteticului de ambele aceste domenii. Adeviirul, binele �i frumosul ni se infiiti�eazii, in aceastii perspectivii, ca valori diferite, care apartin unor domenii autonome ale culturii, in acest sens, in sensu I fundarii autonomiei valorilor culturii, Kant a fost numit adesea " filosoful culturii moderne" .

6.3. Finalitatea obiectiva A doua parte a Criticii facultiifii de judecare este consacratii j udeciitilor teleologice, adicii j udeciiti l or ce exprimii finalitatea fenomenelor naturi i . Riiminind, �i aici, numai la ceea ce este i ndispensab i l pentru intelegerea articulat i ilor princ ipale ale sistemului kantian, trebuie sa incepem prin a preciza cii ideea de finalitate a naturii este 0 componentii esentialii a marelui proiect kantian de asigurare a acordului dintre ordinea ontologicii a lumii �i ordinea axiologicii a propriei noastre vieTi, despre care a fost yorba la lnceputul acestui capitol. A�a inclt, partea a doua a lucriirii pe care 0 studiem acum, nu este nicidecum un adaos superfluu, oricit de importanta ar fi prima parte, consacratii judeciiTilor estetice. De altminteri , ideea finalitiitii naturii era prezenta inca in lucrari le perioadei precritice, constituind 0 contrapondere necesarii a explicatiei mecanice a universului106. In lucrarea de fatii, ea este amplu dezvoltatii �i investitii cu 0 functie incomparabil mai complexii. F inal itatea naturii , a�a cum 0 intelege Kant, nu exclude cauzalitatea mecanicii a fenomenelor ei. Este yorba de a pastra ambii tenneni, iar nu de a-I sacrifica pe unul dintre ei. Pentru a-i piistra pe amindoi, trebuie giisitii 0 modalitate de a-i face compatibili, ceea ce presupune, mai departe, dupii cum am mai spus, 0 reinterpretare a ideii de finalitate. Tocmai aici apar dificultiitile, ciici nu este deloc u�or sii stabilim exact in ce constau deosebirile fatii de sensul curent sau traditional al acestei idei. In orice caz, ideea de finalitate este indispensabilii din urmiitoarele douii motive : mai lntli, este i mposibil sa expliciim 106

Vezi supra, p. 34.

1 14

organismele vii prin cauzalitatea mecanica, iar apoi este imposibil sa intemeiem pe alta cale unitatea �i armonia naturii ca intreg. In legatura cu primul motiv, este remarcab il ca, in plina epoca de dominatie a paradigmei mecanice in �tiinta �i in filosofic, Kant ii inlelege limitele. Aceste limite se vadesc in explicarea fiintelor vii. in organizarea acestora intilnim 0 armonizarc impres ionanta a partilor conform nevoilor intregului, fiecare parte putind fi intcleasa numai prin raportare la intregul al carui instrument (organ) este, �i tot astfel intrcgul numai in raport cu partile care- l compun. Acest sistem complex de relatii reciproce nu poate fi inteles prin simpla legatura mecanieli a cauzei �i efectului. lar al do ilea motiv prive�te armonia �i unitatea lum i i . Uni tatea �i armonia lumii nu pot fi intelese decit daca Ie gindim prin analogie cu ideea de scop �i Ie raportam la un scop in vederea realizarii eliruia lumea a fost creata. ldeea de scop are aici numai un rol regulativ, iar nu unul constitutiv. Kant �tie, fire�te, ca nu putem atribui scopuri fe�omenelor naturii. Dar con�tiin�a noastra are nevoie de analogia cu scopul pentru a putea unifica l egi le empirice ale naturi i �i a explica unitatea �i armonia ei. Acest scop, gindit ca principiu regulativ, este, dupa Kant, omu!. Omul poate fi conceput ca scop ultim al naturii numai in calitatea lui dc fiinta morala. In aceasta perspectiva, lumea ni sc inIati�eaza ca alcatuita in a�a fel, incH sa faca posibila realizarea legii morale a omului. De aici, Kant crede ca se poate trage urmatoarea concluzie: intruclt lumea n-a fost creata de noi, oamenii, ea trebuie sa fi fost creata de 0 fiinta suprema, inteligenta �i buna, care a vrut ca legea morala a con�tiintei omene�ti sa se poata realiza in lume. eu alte cuvinte, lumea a fost crcata de Dumnezeu, in confonni tate cu nevoile morale ale omului. Teleologia ne conduce astfel la teologie. Dar - precizeaza filosoful la 0 teologie moral a, in c are nu poate fi v�rba de a dovedi rational existenta lui Dumnezeu, ci de a afirma eli viata noastra morala este posibila numai dad Dumnezeu exista, adicii de acceptarea cxistentei lui Dumnezeu ca un postulat etic. In acest fel i�i realizeaza cea de-a trcia Criticii, lucrare a ultimelor sinteze �i, totodata, a deschiderilor celor mai fertile spre viitor, functia ei complexa in sistemul kantian. -

115

incheiere Filosofia lui Kant. Caractere generale Prin ampl oarea perspectivei, prin noutate a izbi toare a modului de a privi lumea :;;i omul, prin impresia cople:;; itoare de eleva!ie spirituala pe care 0 produce, filosofia lui Kant nu poate fi, probabil, comparata dedt cu aceea a lui Platon. Ceea ce insa la Platon este, adesea, tatonare intelectuala, oarecum alegorie sau zbor liber al imaginatiei, devine, la Kant, cautare metodica, investigatie critica, con:;;t ienta de amploarea aspiratii lor umane, dar :;; i de putinatatea m ij loacelor de a Ie indeplini. Oaca, adesea, filosofia critica a fost vazuta ca 0 :;;t iinta a l imitelor ratiunii umane (dupa expresia lui Kant din Triiume), ea nu este mai putin 0 interogatie asupra " intereselor ratiunii " , care depa�esc adesea aceste limite. F ilosofia lui Kant, ale carei articulatii principale au fost infiiti:;; ate in aceste pagini, constituie un moment decisiv in istoria filosofiei europene �i universale. Ea nu este numai un specimen nou al lInui tip dej a cunoscut de fi losofie, ci 0 alta modal itate de a filosofa, un tip nou de filosofie. Kant se refera in citeva rinduri la ceea ce el nume�te Revolution der Denkart (B XI :;; i urm.), revolutia modului de gindire, �i-�i compara fapta teoreticii cu revo lutia lui Copernic in astronomie. " Revolutia copernicana" in fi losofie, infii p tuita de Kant, nu consta insa numai in mutarea centrului de la obiecte la subiectul cunoscator, a:;;a cum 0 prezinta fi losoful insu� i. Ea este 0 schimbare mult mai profunda, care afecteaza chiar statutul teoretic al fi losofiei: filosofia inceteaza a mai fi 0 construc!ie ideaticii vizind transcendentul �i devi ne criticii, adidi cercetare a ..�";:;-:�:::::: ,:,,, transcendentalului . Oeplasarea investi­ gatiei de la constructiv la rejlexiv (critic) :;;i , respectiv, de la transcendent la 116

transcendental modifica in adincime activitatea filosofica �i pregate�te noile orientari analitice �i metafilosofice ale gindirii contemporane I 07. Flira indoiala, in filosofie, mai putin decit oriunde in alta parte, nu exista inceputuri absolute. Kant are el insu�i precursori in aceasta reorientare a fi losofiei, cei mai de seama dintre ei fiind Locke �i Hume, in gindirea clirora are loc trecerea de la temelc metafizicii traditionale la noile teme ale fi losofiei moderne a cunoa�terii . in acest sens se poate spune ca filosofia criticii este anterioarii lui Kant. Dar, la ginditorii mentionati, cercetarea critica a facultatilor de cunoa�tere ramine inca tributarii unei perspective psihologice, a�a lncit abordarea fi losoficii a cunoa�terii nu este diferentiata suficient de abordarca ei psihologicii (psihogeneticli). Reziduuri psihologiste exista din bel�ug �i in textele kantiene. Dar noul spirit in care Kant abordeazii cuno�terea este caracterizat prin tendinta eliberarii de psihologism �i prin introducerea unei metode filosofice autonome. Aceasta este metoda transcendentalii, prin care filosofia criticii dobinde�te, abia la Kant, configuratia care-i estc proprie �i se del imiteazii, totodata, pri ncipial de alte moduri de abordare a cunoa�terii. in acest sens se poate vorbi de 0 idcntificare partial a a criticismului cu transcendentalismul �i i se poate atribui lui Kant titlul de lntemeietor al filosofiei critice. Este insa yorba aici nu de 0 simplii modificare "locala" a filosofiei, ci, cum spuneam mai sus, de 0 schimbare radi cala a modului de gindire in filosofie. Aceasta " revolutie a modului de gi'ndire " inseamna, rara indoiala, abandonarea metafizicii traditionale �i a pretentiilor ei de a cunoa�te transcendentul. Dar, cum ne-o dovede�te exegeza actuala a Criticii, ea nu inseamnii abandonarea metafizicii in genere. Dimpotrivii, intentia autenticii a lui Kant a fost sa giiseasca, prin critica, un fundament sigur pentru edificarea metafizicii definitive. Nu se va accentua niciodatii indeajuns ca in marele proiect filosofic kantian critica nu era scopul insu�i, ci numai metoda, calea care duce 107

Legatura criticismului kantian Cll aceste noi orientari filosofice a fost pusa in eviden\ii de Vasile Tonoiu in studiul sau Metafilosofiu ca dimensiune a unor variante ale criticismului, din vol. Epistemologia $i analiza logicii a limbajului $tiinlei, coord. Mircea Flonta, Editura Politicii, Bucure�ti, 1 975, pp. 264-307.

117

spre el. Nu are prea mare insemnatate, din acest punct de vedere, faptul ca partea "constructiva" nu a fost realizata dedt incomplet �i, ceea ce este inca mai rau, la un nivel categoric inferior partii critice, care trebuia sa fie, totu�i, numai pregatitoare. Ceea ce conteaza cu adevarat este intelegerea proiectului kantian in integralitatea sa, caci numai cu aceasta conditie pot fi interpretate corect realizarile lui partiale. In acest context trebuie sa evidentiem din nou importanta exegezei heideggeriene a Criticii, cu ideea ei central a a " ascunderii" noului fundament al metafizicii in interstitiile criticii insa�i. Calea de urmat pentru a ajunge la metafizica autentica a lui Kant ar fi, drept urmare, nu aceea a investigarii elaborarilor metafizice ca atare, ci 0 noua lectura a lucrarilor critice insele �i in primul rind a Criticii rafiunii pure. In orice caz, mai eurind dedt despre " atotdistrugatoarea" filosofie kantiana, cum a numit-o dndva Moses Mendelssohn, se poate vorbi, impreuna cu Herder, despre "atotizbavitoarea" filosofie a lui Kant. Ea poate fi, intr-adevar, inteleasa astfel, daca treeem dineolo de suprafata arida, eu aspect, uneori, de peisaj lunar, a textelor �i patrundem in adineimea gindirii pe care ele 0 exprima. Realitatea este ea, in confruntarea cu 0 criza spiritual a incipienta, Kant cauta ie�irea nu in direetia unui nihilism devastator, ci in direetia unei reeonstructi i teoretiee, capab i l a sa salveze, prin reintegrare �i resemnificare, ansamblul contradietoriu al valorilor culturii modeme. Confruntati noi in�ine eu 0 eriza spirituala mult mai profunda �i mai euprinzi'itoare, putem gasi, la Kant, nu solutii de-a gata la problemele noastre, ci un spirit al cercetarii l ibere �i 0 incrcdere in posibilitatea gasirii solUliilor, chiar eu pretul renuntarii la anumite iluzii confortabile, putem gasi la el sursa pentru 0 infuzie de encrgie teoretica proaspata, de care acest sfir�it de seeol �i de mileniu are atita nevoie. Incheierea aeestci introduceri in filosofia kantiana fie, atunei, nu veehiul indemn liebmannian "inapoi la Kant" , ei un indemn nou: " " inainte, impreuna eu Kant . Sa ne intoarcem, a�adar, la Kant, pentru a putea merge, impreuna cu el, inainte.

1 18

Bibliografie selectiva Immanuel Kant, Werke, hrsg. yon Ernst Cassirer, II Bde., Berlin, 1 922-1 923. Volumul XI conIine importanta monografie kantiana a editorului, Kants Leben und Lehre. Immanuel Kant, Despre forma $i principiile lumii sensibile $i ale celei inteligibile, trad. de Constantin Noica, Tipografia «Bucoyina», Bucure�ti, 1 936. Immanuel Kant, Critica raliunii pure, trad. de Nicolae Bagdasar �i Elena Moisuc, Editura $tiinlifica, Bucure�ti, 1 969. Immanuel Kant, Prolegomene fa orice metafizicii viitoare care se va putea infofi$a drept $tiinlii, trad. de Mircea Flonta �i Thomas K l e ininger, Editura $tiinlifica � i Enciclopedicii, Bucure�ti, 1 987. Immanuel Kant, intemeierea metafizicii moravurilor. Critica ra/iunii practice, trad. de Nicolae Bagdasar, Editura Stiinlifica, Bucure�ti, 1 972. Immanuel Kant, Critica facultii/ii de judecare, trad. de Vasile Dem. Zamfirescu �i Alexandru Surdu, Editura $tiinlifica �i Enciciopedica, Bucure�ti, 1 98 1 . Immanuel Kant, Scrieri moral-politiee, trad. de Rodica Croitoru, Editura $tiinlifica, Bucure�ti, 1 99 1 . Immanuel Kant, Ideea unei istorii universale. Ce este «luminarea»? inceplltul istoriei omenirii. Spre paeea eternii, trad. de Traian Braileanu, Casa $coalelor, 1 943. Immanuel Kant, Logiea generalii, trad. de A l exandru Surdu, Editura $tiinlificii �i Enciciopedica, Bucure�ti, 1 98 5 . Immanuel Kant, Sein Leben in Darstellungen von Zeitgenossen. Die Biographien von L. E. Borowski, R. B. lachmann und A. Ch. Wasianski, hrsg. yon Felix Gro�, Deutsche Bibliothek, Berlin ( 1 9 1 2) . •••

. ....

Kants transzendentale Deduktion und die Moglichkeit von Transzendentalphilosophie hrsg. yom Forum fur Philosophie, Bad Homburg. - Aufl. - Frankfurt am Main: Suhrkamp, 1 988 Coniine: Thomas M. Seebohm, Uber die unmogliche Mogliehkeit, andere Kategorien zu denken als die lInseren Ross Harrison, Wie man dem trans::endentalen Ich einen Sinn verleiht Reinhold Aschenberg, Ein iges aber Selbstbewufitsein als Prinzip der Transzendentalphilosophie Wolfgang Becker, Uber den Objekliviliitsansprueh empirischer Urteile und seine transzendentale Begriindung Siegfried B l asche, Selbstaffektion lind Schematismlls. KaniS transzendentale Deduktion als Losung eines apriorisehen Universalienproblems Hansgeorg Hoppe, Die Bedeutung del' Empirie for transzendentale Deduktionen Peter Rohs, Die transzenden tale Deduktion als Losung von Invarianzproblemen Wol fgang Kuhlmann, Kant und die Transzendentalpl'agmalik. Transzendentale Deduklion und reflexive Letzrbegriindung Wolfgang R. Kohler, Reflexive, transzendenlale und skeptische Argumente - ein szenischer Kommenlar

1 19

A udun Ofst i , Slrawsons Paralogism us. KanIs IIIch denke(( und die Kanl­

Rekonstruktion Strawsons im Lichte der ((Doppelslruklur der Rede» M a lt e H ossenfelder, U berlegungen zu einer Iranszendentalen Deduktion des

kalegorischen Imperativs Axel Wiistehube, Bibliographie. Neuere Lileralur zur theoretischen Philosophie Kanis (1976-1 9 86) D. App elbaum, The Vision of Kanl, Elemen t, 1 99 5 . N. B ellu, Etica lui Kant, Editura Stiin lificii, B ucure$ti , 1974. A I. B oboc, Kanl �i neokanlianismul, Editura Stiinlifica, B ucure$ti, 1 968. AI. B ob oc, M. Flonta, R. Pantazi $i r. Pirvu (coor d. ), Immanuel Kant. 200 de ani de la apari/ia Crilicii raliunii pure, Editura A cademiei, B ucure$ti, 1 9 82 . H . Cohen, Die syslematische 8egrijJe i n Kants vorkritische Schriften, F. Diimler, B erlin, 1 87 3. H. Cohen, Kommenlar zu Immanuel KanIs Kri/ik der reinen VernunJt, 3. Aufl. , Feli x M ei n er, Leipzig, 1 92 0. R. Croitoru, Judecala inlre eslelic $i metafizic, Edit ura Sti i n li fi cii $i Encic\opedica, B ucure$ti, 1 9 82 . R. Croitoru, De la metajizica luminii la metajizica moravurilor, Editura Stiintificii, B ucure$ti, 1996.

V. Delb os, La philosophie pralique de Kant, Presses Univ ersi ta ires de Fran ce,

3e ed. , Paris, 1969. A. C. Ewing, A Short Commentary of Kant s Critique of Pure Reason, M ethuen , Lon don , 1 9 38. M . Florian, Immanuel Kanl, in Isloria filosofiei moderne, Oma gi u prof. r. Petrov ici, v ol. II, Societatea Romanii de Filosofie, B ucure$ti, 1938. P. G uyer ( ed. ), The Cambridge Companion to Kanl, Cambr idge Univ ersity Press, 1992. M. H ei degger , Kant und das Problem der Metaphysik, Vittorio Klostermann , Fran kfurt am Main, 1 965. O. H affe, Imman uel Kan t, C.H. B eck'sehe, M iin chen, 1 9 83. S. Korner, Kant, Pen guin B ooks, 1967. O. Kiilpe, Immanuel Kanl, 4. Aufl. , Teubner, Leipzi g u. B erli n , 1 9 1 7 . P. P. Negulescu, Istoria filosofiei conlemporane, v ol. I, Criticismul kantian, Impri meria Nalionalii, B ucure$ti, 1 94 1 . C. Noica, Concepte deschise in istoria jilosojiei la Descartes, Leibniz $i Kant ( 1 9 36), H umani las, B ucurqli, 1 995. A . Riehl, Der Philosophische Kritizismus. Geschichte und System, 3 B de. , 2. Aufl., A lfred Kroner Verla g, Leipzi g, 1 9 08, 1 92 5 , 192 6. G. Schulte, Immanuel Kanl, Camp us Verlag, Fran kfurtfNew York, 2. Aufl., 1 994. P. Scruton, Kant, trad. L. Stanciu, H umanitas, 1 99 8. G. Si mmel, Kant, 6. Aufl., Duncker u. H umb lot, M iin chen u. Leipzig, 1 924. J. Vialatoux, La morale de Kant, 5< cd., Presses Univ ersitaires de France, Paris, 1 96 8. H. -J. de V lecschauwer, L 'evolution de la pensee kanlienne, Librairie Felix A 1 can, Paris, 1 9 39. K. Vor lan der, Immanuel KanIs Leben, 2. Aufl., Felix M ein er, Leipzig, 1 92 /.

120

FICHTE 1 . Raportul cu Kant 2. Doctrina �tiin!ei 3. Etica

Johann Gottlieb Fichte ( 1762- 1&1 4) este cel mai de seamii disci pol al lui Kant �i intemeietorul ideal ismului german postkantian. Filosofia lui Kant, prin rolul decisiv pe care-l acorda in cunoa�tere problemelor subiective ale con�ti in!ei , contine a premisele unci evolutii in directia idealismului radical �i consecvent. De altfel, importanta componentei idealiste a gindirii sale a fost recunoscutii de Kant insu�i, care-�i denumea, a�a cum �tim, fi losofia " " idealism transcendental , " idealism " critic sau " i deal ism formal " . Dar idealismul transcendental era la el completat � i echi librat printr-un viguros realism empiric care interzicea considerarea l umii fenomenale ca 0 1 21

creatie pura a con�tiintei. Aceasta tendinta realista, care, la Kant, tine in echi libru tendinta idealista � i confera fi losofiei critice completitudinea teoretica ce-i este proprie, a fost resimtita de Fichte ca 0 ingradire, ca 0 limitare ce trebuie depa�ita. Filosofia fichteiana a Eului este rezultatul acestei depa�iri. Fichte a facut studii de teologie la lena �i Leipzig, iar apoi, luind cuno�tinta de filosofia lui Kant, a devenit un adept entuziast al ginditorului de la Konigsberg. Prima sa lucrare incercare de criticii a oriciirei revela{ii, publicata in 1 792 �i care a aparut, din intimp lare, fara numele autorului, se apropi a intr-o asemenea masura de ideile �i de stilul de gindire al lui Kant, incit a fost luata la inceput drept 0 opera a acestuia. Kant a facut, fire�te, indreptarea cuven ita, asigurindu-i astfel tinarului F i chte 0 considerab ila notorietate, care i-a adus, in anul unnator, nurnirea ca profesor de filosofie la Universitatea din lena. Perioada de la lena ( 1 79 3 - 1 799) este cea mai importanta pentru creatia filosofica a lui Fichte. Acum el elaboreaza �i publica principala sa scriere teoretica, Fundamentul fn tregii doctrine a �tiinlei (aparuta in 1 794), precedata de mica lucrare Despre conceptul de doctrinii a �tiinlei, care era, de fapt, un fel de program al cursului pe care urma sa-I tina la Universitate. Scrierea mentionatii Fundamentul intregii doctrine a �tiinlei (titlul original: Grund/age der gesamten Wissenschaf tslehre) a fost revazuta, completata �i reeditata de mai multe ori in anii care au urmat. Alte lucriiri importante din aceasta perioadii sint: Fun damentul dreptului natural dupii principiile doctrine i �tiinlei ( 1 796) � i Sistemul eticii dupii principiile doctrinei �tiinlei ( 1 798). Acuzat de ateism, Fichte a fost nevoit sa renunte, in 1 799, la catedra sa de la lena. Ultima parte a vietii �i-a petrecut-o la Berlin, unde a fost profesor la universitatea infiintata in capital a Prusiei in 1 80 9 . Din lucrari le de a doua parte a activitatii sale se cuvin menlionate : Destinatia omului ( 1 800), Caracterul esenfial at savantului �i manifestiirile sale in domeniul adeviirului ( 1 806) �i, mai cu seam ii, Cuvintiiri catre na{iunea germanii ( 1 808), care a jucat un rol important in trezirea con�tiintei nationale �i in lupta pentru eliberarea poporului gennan de sub ocupatia napoleoniana.

1 22

1 . Raportul cu Kant A�a cum am vazut, Fichte �i-a inceput activitatea filosofica in calitate de adept al lui Kant. intilnirea cu filosofia kantiana a fost evenimentul decisiv al intregii sale vieti intelectuale. Biografii sai consemneaza caracterul intimplator al acestei intilniri. Aflindu-se la Leipzig �i constrins de nevoi materiale sa dea meditatii, Fichte este solicitat de un student sa-i explice " fil osofia cea naua", adica filosofia kantiana. Pina atunci, el racuse, cum am mai spus, studii teologice �i nu cuno�tea lucrarile lui Kant. Pus in situatia sa Ie citeasca, Fichte descopera un univers intelectual care-l fascineaza �i devine adeptul rara rezerve al noii filosafii. i�i insu�e�te atit de bine ideile �i chiar stilul lui Kant, incit prima sa lucrare publicata a putut trece la inceput drept 0 lucrare a lui Kant insu�i. Dar indo ielile, rezervele �i, in cele din urma, insatisfactia fala de anumite idei kantiene esentiale nu intirzie sa apara. F ichte va aj unge sa se delimiteze de Kant �i sa dea ideilor kantiene 0 dezvoltare considerata de acesta inacceptabila. Filosoful de la Konigsberg se va pronunta negativ cu privire la doctrina fichteiana a �tiinlei, pe care " o va considera " de nesustinut . Dar tocmai pentru ca n-a ramas " "fidel lui Kant, Fichte a putut deveni el insu�i, a putut crea propriul sau si stem filosofic. in crcatia teoretica �i in vi ata spiritual a in " general, " infidelitatea poate fi, uneori, expresia unei fidelitati mai adinci fata de adevaratele nevoi ale spiritului. Dincolo insa de deosebirile care-l separa de Kant, Fichte a pastrat �i a dezvoltat - e adevarat, intr-o alta perspectiva, - anumite idei kantiene de baza. Dintre aeestea, eel pu\in doua merita a fi retinut e : mai intii rolul esenlial al unitiilii con�ti inlei in to ate sintezele cognitive pe care Ie realizeaza gindirea. Ceea ce Kant numea " unitatea sintetica a apercepliei transcendentale", adicii acel " "eu gindesc care insote�te toate reprezentarile noastre con�tiente, este conditia ultima a oricarei sinteze. In absenla acesteia, in absenla con�tiinlei ca reprezentarile care intra 1ntr-o sinteza sint ale mele, ale celui care ginde�te, nici 0 sinteza cognitiva, deci nici 0 euno�tinla nu este posibila. Filosofia Eului a lui Fichte i�i are pUlletul de pleeare in aeeasta idee kantiana a apereepliei transcendentale, rara de care ea nici nu poate fi eu adeviirat inleleasa.

1 23

o a doua idee kantiana, p e care Fi chte 0 pastreaza �i 0 dezvolta intr-o perspectiva proprie, este aceea a primatului ratiunii practice fata de ratiunea teoretica. Motivul pentru care Kant acorda prioritate ratiunii practice este acela al superioritatii domeniului ei de referinta. In timp ce ratiunea teoretica se raporteaza la lumea sensibila, fenomenala, ratiunea practica se raporteaza la lumea suprasensibila, noumenala. Dualitatea ratiunii teoretice �i a ratiunii practice raminea, cu toate acestea, 0 problema, pe care Kant insu�i a incercat sa 0 rezolve in cea de-a treia Critiea, prin cautarea unui factor mediator. Fi chte a cautat solutia prin accentuarea subordonarii ratiunii teoretice fata de ratiunea practica �i prin investirea Eulu i , care dev ine la el principiul fundamental al filosofiei, cu atributele activitatii, creativitatii �i libertatii, proprii, la Kant, numai ratiunii practice. Eul fi chteian nu este numai cunoa�tere, ci �i actiune, nu este numai ratiune, ci �i vointa. Ba chiar, dupa Fichte, esenta sa se dezvaluie cu adevarat nurnai in actiune, in activitatea creatoare, iar nu in cunoa�tere . Aceasta investiturii, a� spune demiurgicii, a eului, care va conduce la tezele paradoxale ale doctrinei fichteiene a �tiintei, nu poate fi inteleasii decit in contextul problematicii kantiene a celor doua ratiuni. Sii vedern acurn care au fost rnotivele care I-au determinat pe Fichte sii pariiseascii pozitiile kantiene �i sii elaboreze propria sa fi losofi e a Eului. Aceste motive se afla in strinsii legatura cu controversele generate in epoca de fi losofi a lui Kant. Sistemul kantian se caracterizeazii, inainte de toate, prin cornplexitatea sa, prin reunirea intr-o structura integratoare a unor teme foarte diferite ca origine �i semnificatie. Este, poate, sistemul filosofic cel mai complex din intreaga gindire modemii. Dar, in epocii, complexitatea a fost pcrceputa mai ales ca discordantii, ca nepotrivire launtricii 0 di scordantii, 0 nepotrivire ce trcbuiau depa�ite. jnsii�i Critiea ra{iunii pure, lucrarea fundamentalii a lui Kant, parea sa continii 0 contradictie care punea sub semnul intrebarii soliditatea intrcgului edificiu. lata despre ce este yorba: Kant inscrisese cauzalitatea in tabla categoriilor, a conceptelor pure, origi nare ale intelectului. Aceste catcgorii - afinnase riispicat �i in repetate rinduri filosoful ­ au 0 intrcbuintare strict imanenta, adicii sint valab ile nurnai in interiorul experientei, se aplica numai unor intuitii sensibile, �i in -

1 24

niei un eaz nu pot dobindi 0 valoare transeendenta, adica nu se pot apliea luerurilor in s ine. Daea toate eategori ile se supun aeestei reguli, insearnna cli nici eauzalitatea nu poate face exeeplie. Pe de alta parte insa, Kant afirrnase eli lucrul in sine aclioneazii asupra sensibilitiitii noastre, detenninind in ea multitudinea neorganizatli, haotica a senzatiilor, care constituie punctul de plecare al intregii cunoa�teri. Dacii luerul in sine determinii senzatiile, inseamna cii el este eauza senzatiilor. Dar, atunei, eauzalitatea se extinde dineolo de raporturi le dintre fenomene, in l umea lucrului in sine. Dad Analitica transcendentalii declara cauzalitatea un concept a priori, cu functionare imanentii, Estetica transcendentalii race a din ea 0 notiune valabilii in transcendent. Discutia aceasta asupra cauzalitiitii viza de fapt lucrul in sine �i rolul siiu expli cativ in fi losofia cunoa�terii. Contradictia menti onatii putea fi depii�itii, dupii p iirerea unor ginditori ai timpului , numai prin abandonarea tezei despre l ucrul in sine. Acestei piireri i se aliitura �i Fichte, care considera lucrul in sine ca un apendice nej ustifieat, nelogie al sistemului kantian �i, drept urrnare, soeote�te intreaga existenta ca fiind un produs al Eului. Eul se instaleaza astfel in pozitia de principiu suprem al filosofiei, din care provin nu numai forrnele cunoa�terii - cum afirrna Kant - ci �i eontinutul aeesteia.

2. Doctrina �tiinfei Ca �i Kant, Fichte considerii cii filosofia trebuie sa cerceteze cunoa�terea pentru a-i descoperi adevaratele temeiuri . Dar ea trebuie sa cerceteze nu numai activitatea cognitivii, cum a procedat Kant, ci �i rezultatele acesteia, care alcatuiesc continutul diferitelor �tiinte, mai precis, filosofia trebuie sa descopere temeiul principii lor �tiintei, principii pe care fiecare �tiintii Ie accepta ca date, rarii sa Ie mai cerceteze legitimitatea �i pomind de la care fiecare �tiintii i�i edifica astfel sistemul propriu de cuno�tinte. Aceasta este sarcina filosofiei, care devine astfel 0 �tiinta despre fundamentul �tiintelor, o teorie sau 0 doctrinii a $tiinlei, cu termenul lui F ichte, 0 Wissenschaftslehre. 125

Orice cuno�tinta este reprezentarea in spiritul nostru a unui anum it obiect. De aceea, explicarea temeiului cuno�tintei se poate face in doua moduri. Primul consta in a considera ca obiectul este temeiul reprezentarii, ca el deterrnina reprezentarea prin aqiunea sa asupra con�tiintei noastre . Acesta este dogmatismul. Al doilea consta in a considera reprezentarea �i, in general, experienta ca un rezultat al propriei noastre activitati sp irituale. Acesta este idealismul. Orice filosof trebuie sa aleaga intre aceste doua moduri de a explica cuno�tinta. Alegerea este deterrninata de modul de a fi al fiecaruia. Cei inclinati spre pasivitate, cei dominati de lume �i de lucrurile ei, vor opta pentru prima solutie. Cei pentru care libertatea, activitatea spirituala libera sint primordiale, vor opta pentru cea de a doua. " Ce fel de filosofie alegi, spune Fichte, depinde de ce fel de " om e�ti . EI opteaza pentru solutia idealista, care i se pare singura adevarata. Aceasta optiune ne indruma sa ciiutam fundamentul cunoa�terii in propria noastra con�tiinta. Caci intreaga cunoa�tere, nu numai formele, cum crezuse Kant, dar �i continutul ei este produsul activitatii noastre spirituale. Care este acest fundament? Preocupata sa gaseasca un temei ultim, un fundament absolut, doctrina �tiintei nu poate pomi de la un fapt, de la un dat prealabil, care ar avea nevoie el insu�i de intemeiere. �tim ca temeiul trebuie cautat in con�tiinta. Dar el nu poate fi un continut dat sau 0 facuItate preexistenta a acesteia. Doctrina �tiintei va pomi, drept urmare, nu de la un fapt, ci de la 0 fapta, de la un act spontan al Eului: nicht Tatsache, sondern Tathandlung - cum se exprima filosoful. Acest punct de plecare absolut, acest fundament ultim nu poate fi dccit actul prin care Eul se instituie pe sine. Inaintea cunoa�terii insa�i, care presupune dualitatea subiectului �i a obiectului, trebuie sa existe Eul, care nu poate, la rindu-i, exista decit autoinstituindu-se. Actul autoinstituirii Eului este anterior experientei �i cunoa�terii, pe care abia el Ie face posibile �i este un act l iber, ciici nimic nu-I predeterrnina. Acesta este primul principiu al doctrinei �tiintei: Eul se instituie sau - cum spune Fichte - se pune pe sine insu�i. Acest adevar prim, tocmai pentru cii nu se poate raporta la alte adevaruri prealab ile, din care sa fie dedus, nu poate fi obtinut decit prin intuitie. Dar intuitia prin care il obtinem este 0 intuitic intelectuala,

126

iar nu 0 intuitie sensibila. Fichte se indeparteaza �i in aceasta privinta de Kant, pentru care omul nu are intuilia intelectuala, intuilia sa fiind totdeauna sensibila. Intuitia intelectuala a Eului apare in activitatea fi losofului care reflecteaza asupra funda­ mentului cunoa�terii, iar nu la nivelul con�tiintei obi�nuite. Si este intuitia unui act, a unei fapte, iar nu a unui fapt, a unui lucru dat. Al doilea principiu: Eul instituie Non-Eul, adicii obiectul, lumea. Instituindu-se pe sine �i afirmindu-�i propria identitate, Eul se delimiteaza de tot ceea ce nu este Eu �i in acest fel instituie in mod necesar Non-Eu!. La acest nive! apare dualitatea subiectului �i obiectului, se constituie cunoa�terea �i con�tiinta. Lumea apare in mod necesar, ea nu este 0 simpla iluzie. Eul nu-�i poate realiza libertatea decit in confruntare cu lumea. EI nu-�i poate manifesta activitatea care-i este constitutiva, decit actionind asupra lumii, care este definita tocmai prin acest raport de opozitie �i este numita, drept urmare, Non-Eu. Cele doua momente de pina acum, autoinstituirea Eului ca Eu �i instituirea lumii ca Non-Eu sint, evident, opuse. Fichte Ie nume�te tezii �i, respectiv, antitezii. Opozitia lor face necesara aparitia unui al treilea moment, constituirea sintezei. Aceasta sinteza, care este al treilea principiu al doctrinei �tiintei, este exprimata de Fichte astfel: Eul opune inlauntrul Eului, un Non-Eu divizibil . Ceea ce i'nseamna ca prin limitarea reciproca Eul �i Non-Eul se reunesc, reven ind astfel la unitatea originara a Eului. Eul care reune�te in sine Eul �i Non-eul este eul absolut. Aceasta structura triadicii este aplicata in intreaga constructie a doctrinei fichteene a �tiintei. Caci aceasta prima sinteza constituie punctul de p l ecare al unui nou ciclu, deci 0 noua teza. In succesiunea n ecesarii a momentelor sale, Fichte vede garantia legitimitatii demersului speculativ al gindirii care nu se poate sprij ini pe nimic din afara. Structura triadicii, circulara a demersului speculativ, singura care- i garanteaza, intr-adevar, legitimitatea, va fi rel uata �i reinterpretata de Hegel, in cadrul metodei sale dialectice. Sinteza Eului �i Non-Eului prin limitare �i det erminare reciproca intemeiaza, pe de 0 parte, afirmatia cii Eul determina Non­ Eul �i, pe de alta parte, afirmatia ca Non-Eul determina Eu!. A doua

127

afirmalie constituie principiul cunoa�terii, al domeniului teoretic, iar prima, principiul activitatii voluntare, al domeniului practic. In acest fel, sint intemeiate cele doua domenii esentiale ale vietii spirituale, domeniul teoretic �i domeniul practic. in incheierea acestei prezentari sumare a doctrinei fichteene a �tiintei se impune 0 precizare. Eul la care se refera nu este con�tiinta umana obi�nuita, deja scindata in obiect �i subiect, ci principiul care sta la baza acesteia. Eul fichteian este Eul pur, absolut �i infinit, iar nu Eul empiric al omului. Distinctia aceasta este esentiala pentru intelegerea corecta a filosofiei teoretice a lui Fichte.

3. Etica Doctrina morala nu este 0 componenta perifericii sau numai aplicativa a sistemului fichteian ci, intr-un anumit sens, componenta sa centrala. Este adevarat ca, din dorinta de a-i gasi un fundament absolut, ginditorul 0 raporteaza intotdeauna la filosofia sa teoretica �i pare s-o considere 0 aplicatie a acesteia. Dar motivele morale au un rol decisiv in orientarea �i configurarea filosofiei teoretice insa�i. Anumite particularitati ale acesteia, cum este, de pilda, intelegerea Eului nu ca 0 i nstanta cognitiva data, ci ca activitate, ca productivitate libera, care se instituie pe sine �i totodata instituie �i lumea externa, nu pot fi intelese dedt in raport cu presiunea constanta, exercitata de preocuparile morale. Numai in perspectiva morala dobinde�te un sens rational ideea Eului activ �i creator, a Eului care se manifesta in actiune, in activitatea infinita de instituire a unei ordini morale a lumii. Legatura dintre filosofi a morala �i fi losofia teoretica, speculativa este, astfel, incontestabila. D istinctia, esentiala in filosofia teoretica, intre eul empiric �i eul pur, infinit �i absolut, este hotaritoare �i in planul filosofiei morale. Am vazut ca cele trei principii care constituie baza filosofiei teoretice se raporteaza nu la Eul empiric, la con�tiinta i ndividuala, personala a omului, ci la temeiul acesteia, la forta impersonala care se manifesta in ea �i care este Eul pur. D istinctia aceasta este la fel de importanta �i in

128

domeniul etic, nu numai in sensul ca determina cursul ideilor morale fichteiene, ci �i in sensul ca impune anumite valorizari care, dacii facem abstraclie de ea, devin pur �i simplu inteligibile. Intr-adevar, ne-am a�tepta ca 0 filosofie a Eului sa s itueze individualitatea umana pe treapta suprema a ierarhiei sale de valori. Or, lucrurile nu stau deloc a�a: cum yom vedea, Fichte 0 considera doar un mij loc, iar nu un scop, ba chiar, uneori, vorbe�te despre anihi larea e i . " " Strania contradiclie , pe care 0 consemneaza aici exegetii, devine mai putin stranie, daca 0 raportam la deosebirea dintre Eul pur �i Eul empiric: scopul, dupa Fichte, nu este expansiunea Eului empiric, ci afirmarea plenara a Eului pur. in ce sens trebuie inteleasa aceasta idee yom vedea mai incolo. Dupa aceste consideratii preliminare, sa urmarim citeva idei centrale ale doctrinei morale fichteiene. Activitatea originara a Eului se raporteaza mai intii la anumite obiecte, care variaza dupa caracterul particular al fiecarui individ �i ia forma fnclinatiei naturale care v izeaza plac erea. Placerea ne leaga de lucruri �i ne face sa depindem de ele. Dar activitatea �i tendinta originara sint infin ite, ciici nu inceteaza niciodata prin posesiunea obiectului dorit. Infinitatea lor exprima astfel independen!a noastra fala de orice lucru dat, de orice obiect determinat. Pe aceasta baza se poate forma in noi 0 reflectie, 0 con�tiinta, care ne arata �i alte posibilitali decit cele corespunzatoare lucrurilor date imediat. De aici provine libertatea noastra. Este important sa relinem cii aceea�i tendinla originara se manifesta, pe de 0 parte, ca inclinalie naturala, �i, pe de alta parte, ca refleqie �i inclinalie ciitre libertate, ca tendinta de eliberare de orice dependenla sensibila. De aceea, inclinalia naturala �i inclinalia catre libertate nu sint neaparat antagonice: satisfacerea celei dintii poate fi realizata in ai?a fel, incit ca sa devina mij locul de a dobindi mai multa libertate i?i mai multa independen!a. De aici provine legea etica, pe care Fichte 0 formuleaza astfel: fiecare aqiune particulara trebuie sa intre intr-o serie, care sa rna conduca la libertatea deplina �i integrala. in acest fel, Eul infinit se realizeaza in lumea empirica. Barierele, limitele care, potrivit filosofiei teoreticc, sint instituite de Eu tocmai pentru ca, prin lupta, ele sa fie depa�ite �i Eul sa-i?i poata realiza libertatea, sint astfel srarimate.

129

Scopul acesta este, desigur, infinit, pet:ltru cii nici unul dintre momentele finite nu-l realizeaza pe deplin. Dar ne putem apropia progresiv de el, ciici fiecare tennen al seriei, odatii atins, constituie un nou punct de plecare. Cind cele doua forme care exprima tendinta originara inclinatia naturalii �i inclinatia catre libertate - se afla in annonie, in noi se na�te un sentiment de respect pentru noi in�ine, un sentiment de placere radical deosebit de placerea senzorialii. In cazul contrar, resimtim un sentiment de dispret pentru noi in�ine. Facultatea de a avea asemenea sentimente 0 numim comjtiintii. Este moral numai actul care provine din con�tiinta. Dacii aqioniim unnind comandamentele unei autoriHiti, inseamnii cii nu actionam pe baza propriei con�tiinte �i, deci, cii actiunea noastrii nu este morala. Primul comandament moral este urmatorul: actioneazii conform convingerii cu privire la propria ta datorie . Aceasta convingere 0 dobindim atunci cind compariim aqiunea proiectatii nu numai cu concepti a noastra actualii, ci �i cu orice alta conceptie la care ne-am putea gindi, adicii atunci cind cercetam dacii putem recunoa�te actiunea ca fiind a noastra nu numai in momentul de fatii, ci in intreaga eternitate. Raul moral provine - dupa Fichte - din ine�ia spirituala, din absenta dorintei de a reflecta, de a ne ridica deasupra prezentului, de a j udeca critic starea actualii. Ine�ia duce la la�itate �i la falsitate, la preferinta pentru sclavie, in loeul efortului, la respeetul nej ustificat pcntru aparente. Dar cum este posibilii trczirea inclinatiei catre libertate, acolo unde ea pare sa fi disparut cu totul? �i, in general, nu cumva omul poate sii anihileze propria sa forta launtrica, propria sa niizuintii catre libertate? Riispunsul la aceste intrebiiri se afla in doctrina unui instinct rational, pe care Fichte a dezvoltat-o mai tirziu in lucrarea Triisiiturile principale ale epocii actuale din 1 804, dar care este deja schitatii in lucrarea Sistemul eticii din 1798. La unii indivizi - aratii el - instinctul spiritual originar poate fi atit de puternic, incit ii ridicii, intr-un mod inexplicabil pentru ei in�i�i �i pentru cei din jur, " deasupra datelor sensibile. Ei au un fel de "geniu al virtutii , eare-i face sa actioneze ca modele pentru eeilalti. F ichte gase�te aici explieatia na�terii religiilor pozitive. Desigur, indivizii dotati eu

130

forta de spirit atit de profunda �i cei care stau sub intluenta p ersonalitatii lor, vor privi ca un miracol facultatea care s-a dezvoltat in ei �i actiunile care decurg din ea. 0 asemenea facuitate, rara indoiala ca nu se poate explica prin eul lor empiric. Credinta intr-un astfel de miracol este foarte importantli, atunci dnd ea e un mij loc de a trezi con�tiinta adormita a celorlalti. insa�i credinta in revelatie, dad este j ustificata moral, este legitima - spusese Fichte inca din l ucrarea sa de tinerete incercare criticii asupra oriciirei

revelalii. De aceea, sociabilitatea omului, faptul cli el trliie�te impreunli Cll alti oameni are 0 insemnlitate capitalli din punct de vedere moral. Numai printre oameni el este om. Diferitii indivizi au un singur tel: realizarea ideii de om. PersonaIitatea mea nu este pentru mine, etic vorbind, scopul supremo Dar ea este singurul mij loc prin care pot contribui la realizarea scopului supremo Dacii fiecare om i�i urmeaza propria convingere, toti vor contribui la dezvoltarea autonomiei interioare �i la realizarea ratiunii intr-o societate de fiinte libere. Ceea ce in limbajul religios se nume�te societatea sfintilor nu este altceva dedt manifestarea Eului pur in colectivitatea fi inte\or rationale. in raport cu acest scop infinit, individul nu este decit un mij loc �i un instrument de mica importanta. Este yorba, pentru individ, de a-� i anihila individualitatea, dar nu 1ntr-o meditatie misticii, intr-o resorbtie in Absolut, ci lucrind activ pentru scopul etem. in lucrlirile sale ulterioare, F ichte este �i mai categoric in privin�a acestei aprecieri. In cele din urmli, individualitatea este, pentru el, ceea ce nu trebuie sli fie, 0 barierli care trebuie srarimata, o nega!ie care trebuie ea insli�i anihilata. Dar nu-�i distruge in acest fel F i chte insu�i etica? Harald HOffding, pe care I -am urmat in deaproape in aceasta analiza, crede ca da. Nemesis, zeila rlizbunlirii, il love�te aici pe filosof. El a incercat sa-�i fundeze etica pe filosofia teoretica. Dar deosebirea - teoretica - dintre Eul pur �i Eu! empiric il conduce la devalorizarea etica a Eului empiric, in avantaj ul Eului pur. Si atunci nu este pusa in primejdie etica insli�i? Caci ce sens mai poate avea 0 doctrina morala rare neaga valoarea individului, in profitul unui princip i u impersonal? Morala se 131

adreseaza individului, a carui contest are conduce pur �i simplu la prabu�irea ei. Cred insa ca ideile lui Fichte pot fi intelese �i altfel. In masura in care scopul suprem - dupa parerea fi losofu lui - este realizarea plenara a libertafii intr-o societate de fi in!e rationale, individul nu poate fi inteles decit ca mij loc. In acest fel se creeaza insa aparenla unui raport pur exterior intre mijloc �i scop: scopul s-ar afla in afara individului care- i sluj e�te acestuia ca m ij loc. Deprecierea individului este consecinta acestei aparente. Daca tinem seama insa de faptul cii Eul pur, acela la care se raporteaza scopul, nu exista in afara Eului empiric, ci inlauntrul acestuia, chiar dacii nu se identificii cu el, atunci putem intelege ideile lui Fichte in sensul exigentei unei adinciri a Eului empiric, pina la fundamentul sau, care este Eul pur. Fara indo iala, scopul suprem nu este expansiunea Eului empiric, ci afinnarea Eului pur, adicii a libertatii. Dar acest scop suprem se realizeaza nu prin simpla anihilare a Eului empiric, ci prin trecerea la principiul sau, care este Eul pur. Este yorba, ca sa folosim cuvintele lui Noica, despre trecerea de la eu la sinele nostru mai adinc. Exigenta fonnulata de Fichte devine atunci pe deplin rationala: anihilarea individualitatii noastre nu inseamna nimic altceva decit efortul de a anula ingustimea �i particularismul intereselor �i perspective lor pur personale, pentru a deseoperi - In noi in�ine, iar nu in afara - principi ul spiritual �i fundamentul propriei noastre fiin!e. " Exista in noi ceva mai adinc decit noi in�ine " - spusese Augustin. Acela�i lucru, de�i in alt fel, spune, la unna unnelor, �i Fichte. Etiea lui Fiehte euprinde, de asemenea, concep!ia filosofului despre biserica �i stat. El inrelege biseriea in sensul unei eomunitati a indivizilor reuniti in seopul stimularii �i fortificiirii eonvingerii morale. Fundamentul este un ansamblu de simboluri , de forme alegoriee, prin intermediul earora ideile cele mai inalte pot actiona asupra tuturor, indiferent de gradul lor de cultura. Numai eu ajutorul unor asemenea simbo luri este pos ibila 0 actiune spi rituala eu caraeter general. Ideile eele mai inalte, in forma lor teoretica, pura, nu pot fi in!elese �i aeeeptate de toata lumea. In timp ce simbolul, prin eomponenta sa imagistica, este acces ibil tuturor, iar prin indeterminarea continutului lasa interpretarea libera, ceea ce

132

constituie valoarea lui . Educatia morala va putea folosi acest mij loc a carui efi c ienta este incontestab ila, chiar dad nu va atribui simbolului un adevar literal. Dar toate simbolurile slnt provizorii . Chiar ideea unui Dumnezeu personal �i a nemuririi personale trebuie socotite astfel. Masura simbolurilor este gradul in care fac clara �i vie ideea unei ordini superioare a lumii, ordinea morala. in teoria statului, Fichte afi rma distinqia dintre etica � i doctrina dreptului. Statui , a carui singura sarcina consta in exercitarea dreptuiui, are de-a face numai cu viata exterioara a oamenilor, iar nu cu viata lor interioara. Tocmai de aceea doctrina dreptului �i etica trebuie deosebite cu grija. Doctrina drcptului sc intemeiaza pe principiul ca toti cei care, dintr-un motiv sau altul, vor sa traiasca laolalta, trebuie sii-�i restringa libertatea propric In a�a fel incit sa fad posibila libertatca celorlal�i. Statui trebuic sa asigurc respectarea acestui principiu, constringind la nevoie individul sa respecte libertatea concetiitenilor sai. Filosoful formuleazii totodatii exigen�a ca statui sa asigure tuturor membriior sai proprietatea, timpul liber �i mijloaccle necesare pentru a dobindi 0 cultura mai lnalta. Etica lui Fichte, strins legatii de filosofia sa teoretica, este In esenta, a�a cum am vazut, 0 doctrinii a libertatii umane.

Bibliografie selectiva J.G. Fichte, Doctrina $tiinlei, tTad. P. Blendea. Humanitas, 1 995. J.G . Fichte, Cuvintari catre n alilmea germana, tTad. C. Liiziirescu, Editura Casa

ScoaleloT, Bucure�ti, 1 92 8 . J. G . Fichte, Versuch einer Kritik aller O/lenbarung, Verlag v o n F e l i x Meiner,

Leipzig, 1 992. J.G. Fichte, Die philosophischen Schriften zum Atheismusstreit, Verlag von Felix

Meiner, Leipzig, fa. J. G . Fi chte, Die Staatslehre / oder iiber das Verh iiltnis des Ursta ales zum Vermmftreiche, Verlag von Felix Meiner, Leipzig, 1 992. **+

A I . Boboc, Un m are jilosofmodern - J G. Fichte, i n Revista de Filosoj ie, 3, 1 967. E. Ccrvenca, Joh ann Gottlieb Fich te, in Is toria filosojiei moderne, vol. I I , Societatea Romanii de Filosofie, BucuTe�ti, 1 938. P.P. Duet, La recension d e 1 '« EIlI!sideme» par Fichle, i n Revue d e Melaphysique et de Morale, nr. E, 1 973. A . Flamenco, Triumful raliunii, i n Istoria jilosojiei, vol. I l l , coord. J . Russ, Editura Univers Enciclopedic, 2000.

133

H. Hiiffding, Histoire de fa phifosophie moderne, vol. 2, Paris, Felix Alcan, 1 906. R. Lamblin Le probfeme de f 'interpretation de I 'idealisme transcendantal absofu. in Les Etudes Philosophique, 3, 1 976. X. Leon, Fichte et son temps, Librairie Armand Colin, Paris, 1 922. A. Weber, Histoire de fa phifosophie europeenne, 1 9 1 2. ,

1 34

SCHELLING 1 . Filosofia naturii 1 . 1 . Principii generale ale fi losofiei naturii 1 .2. Teoria poten!elor 2. Filosofia religiei

Friedrich Wilhelm Joseph Schelling cste " filosoful clasic al romantismului" (H. HOffding). Apartenen!a lui la marea mi�care intelectuala �i artistica a romantismului german este atestata nu numai de legaturile personale cu cercuri le romantice, ci �i de similitudinea aspiratiei de a In!e­ lege existen!a ca totalitate dina­ mica, caracterizata prin pola­ ritatea unci forte de permanent a tensiunc �i de a atribui intui!iei simbolicc ro lul hotaritor In cu­ noa�terea esentei realului. Inte­ resul pasionat pentru natura �i arta, iar mai tlrziu pentru religie il caracterizeaza, de asemenea, ca un spirit romantic. Schelling a trait Intre anii 1 77 5 - 1 854. A studiat teologia �i

1 35

fi losofia la Tiibingen, unde a fost coleg � i prieten cu Hegel �i H6lderlin, iar apoi �tiintele naturii la Leipzig. Intre anii 1 798- 1 803 a fost p rofesor la Uni vers itatea din lena. In acest centru al romantismului a avut relatii apropiate cu fralii Schlegel, cu Novalis, cu Tieck �i cu alte personalitii!i proeminente ale mi�ciirii romanticc. Dupa 0 scurta �edere la Wiirzburg, s-a instalat la Miinchen , unde, cu o scurta intrerupere ( 1 820- 1 827), dnd a locuit la Erlangen, a ramas pina in 1 84 1 , dnd a fost chemat ca profesor la Universitatea din Berlin. In 1 846 s-a retras de la catedrii �i �i-a consacrat ultima parte a vietii redactarii lecliilor de filosofie a mitologiei �i a rcvelaliei, care au fost publicate postum. Primele doua lucrari ale lui Schelling, Despre posibilitatea unei forme a jilosofiei in general ( 1 794) �i Despre Eu ca principiu al filosojiei ( 1 795) ni-l arata ca discipol entuziast al lui Fichte. Odata cu lucrarea ldei pen tru 0 filosofie a naturii ( 1 797) se contureaza propriul lui sistem de gindire, care este, in aceasta perioadii, un sistem de filosofie a naturii. In afarii de ldei, acest sistem este expus in Prima schifii de jilosojie a naturii ( 1 799) �i in lntroducere la schi{a unui sistem de jilosojie a naturii sau Despre conceptul de fizicii speculativii ( 1 799). In Sistemul idealismului transcendental ( 1 800), el expune filosofia naturii in relatia ei cu doctrina fichteiana a �ti inlei �i afirma cii intuitia artistica este singurul mij loc de a intelege unitatea liiuntrica a spiritului �i naturii, a subiectului �i obiectului, singurul punct de vedere care permite depa� irea antinomiilor existenlei. In 1 80 1 , Schelling incepc 0 prezentare sistematica �i abstracta a conceptiei sale in studiul Expunere a sistemului meu, care a ramas, totu�i, netenninat. Metoda studiilor academice ( 1 803) ne ofera 0 expunere globala �i intr-o fonna mai libera a ideilor filosofice ale lui Schelling din aceasta perioada. Dupa p lecarea de la lena, activi tatea publi cistica a lui Schel l i ng, atit de bogata pina atunci, scade considerabi l . B ibliografia acestei noi perioade consemneaza numai doua lucrari importante : Filosofie $i religie ( 1 804) �i, mai ales, Cercetiiri jilosofice asupra esen{ei libertiilii umane $i a obiectelor care se raporteazii la ea ( 1 804), cons iderata de Heidegger lucrarea sa

1 36

fundamentalii. Preleger i le t inute in ultima p erioadii a vietii la Universitatea din Berlin, care au ca temii filosofia mitologiei �i a revelatiei, au fost publicate postum. Cercetiitorii filosofiei lui Schelling au remarcat deosebirile existente intre ideile diferitelor sale lucriiri �i s-au viizut indreptiitili sii vorbeascii despre mai multe perioade in evolutia lui Schelling, ba chiar despre mai multe " sisteme " ale acestui ginditor. Unii au deosebit cinci asemenea perioade. Astfel, cunoscutul filosof neokantian W.Windelband vorbe�te, in lucrarea sa Geschichte der neuren Philosophie, despre unniitoarele etape (perioade): 1 ) filosofia naturii ( 1 797- 1 799); 2) idealismul estetic ( 1 800- 1 80 1 ); 3) idealismul absolut (sau filosofia identitiitii)( l 80 1 - 1 804); 4) doctrina libertiitii ( 1 804- 1 8 1 3); 5) filosofia pozitivii ( 1 8 1 4 - 1 854) (cum �i-a numit Schelling insu�i doctrina despre mitologie �i revelatie). Alli cercetiitori, cu referire exclusivii la filosofia naturii, au vorbit numai de trei perioade. In acest fel, s-a acreditat imaginea lui Schelling ca un ginditor care �i-ar fi schimbat mereu punctul de vedere, mergindu-se pinii la a se atribui aceastii versatilitate unei sliibiciun i de caracter. Impotriva acestei imagini deformate �i minimalizatoare a protestat energie Heidegger in lucrarea Schelling. Tratatul din 1 809 asupra esenlei libertiifii umane, tipiiritii in 1 97 1 , care reproduce un curs linut la Universitatea din Freiburg in 1 936. Heidegger argumenteazii impotriva interpretiirii curente, unitatea gindirii schellingiene, explicind insii�i sciiderea productivitiitii scriitorice�ti dupii perioada de la Jena prin dificultiilile intrinseci cu care aceastii gindire a fost confruntatii. o anumitii schimbare de orientare in gindirea lui Schelling dupii anul 1 803, nu poate fi, totu�i, contestatii. Yom unna, de aceea, in analiza no astrii, interpretarea lui HOffding, care distinge in evolutia lui Schelling douii perioade principale: perioada filosofiei naturii �i perioada filosofiei religiei �i, respectiv, doua configuratii, care nu sint neapiirat comp atibile, ale gindirii schellingiene : filosofia naturii �i filosofia religiei. incepem cu cea dintii. 1 37

1 . Filosofia naturii

1 . 1 . Principii generale ale filosofiei naturii Schelling �i-a inceput activitatea filosofica in cali tate de discipol al lui Fichte. Chiar �i atunci cind a ajuns sa-�i contureze propriul sistem de gindire, sistemul filosofiei naturii, el concepe " " " filosofia naturii ca pe 0 completare a " doctrinei �tiin�ei . Abia mai tirziu, el a inceput sa suslina incompatibilitatea lor �i sa se angajeze intr-o polemid virulenta impotriva fostului sau maestru �i prieten. Fapt este ca intre cele doua concep�ii exista 0 anumita legatura, chiar dad aceasta legatura nu este nicidecum s impla, lineara. Problema care-l preocupa pe Schelling este aceea care I-a preocupat �i pe Fichte, anume raportul dintre subiect �i obiect, dintre spirit �i natura. In acest raport, el muta accentul asupra obiectului, asupra naturii . Misterele lumii spirituale - considera el - nu vor putea fi in�elese decit dad invatam sa cunoa�tem natura, a�a incit ea sa nu mai fie pentru noi 0 putere straina. La Fichte, natura este numai obiect. Dar obiectul nu poate fi inteles dedt dad are aceea�i substan�a cu subiectul. Natura nu devine inteligibila dedt dad poarta pecetea spiritului. Deplasind accentul teoretic de la subiect la obiect, intentia lui Schelling nu este deci aceea de a face din obiect, din natura, 0 masura a subiectului, a spiritului, ceea ce ar fi insemnat nu numai ruptura cu Fichte, dar �i anularea "revolutiei copemicane" a lui Kant �i revenirea la un realism precritic. Intenlia lui e de a descoperi in natura insa�i prezenla spiritului �i de a depa�i astfel opozilia lor. Daca fortele care aClioneaza in domeniul spiritului se gasesc deja in natura, atunci putem intelege modul in care spiritul se dezvolta In natura. Natura ni se inIali�eaza, din aceasta perspectiva, ca odisee a spiritului, ca ascensiune a acestuia de la forma exterioritatii la interioritatea care-i este proprie. A descoperi in natura ins�i manifestarea fortelor spirituale esenliale - iata ce i�i propune Schelling. Nu e yorba deci de a explica spiritul prin natura ci, dimpotriva, de a explica natura prin spirit. Stiinta moderna a incercat sa reduca fenomenele naturii la mi�care, sa explice totul prin aCliunea reciproca a un or particule materiale. Dad aceasta exp licatie ar epuiza esenla naturii, orice 138

element ideal ar trebui sa fie negat, sau ar trebui sa admitem cii acest element provine din afara naturii. Dar a explica finalitatea naturii prin interventia unui intelect divin nu inseamna, dupa Schelling, a fi losofa, ci a face meditatii pioase. De altfel, marea problema filosofica a modului in care cunoa�tem intregul sistem al cauzelor �i efectelor care formeaza lumea, a modului in care se na�te pentru noi acest sistem, inca n-ar fi rezolvata. Naturalistul traie�te in natura ca 1ntr-o realitate data imediat. Dar filosofia naturii se intreaba cum poate ea sa ne fie data. Aceea�i problema se pune pentru originea sensibilitiitii In naturii. Cum poate organismul viu sa devina propriul sau obiect? Schelling pune aici 0 problema reala, pe care 0 formuleazil cu toatii claritatea. Pentru ca latura spiritualil a existentei sa poata fi inteleasa, trebuie ca in natura sa actioncze �i alte forte, sa se afle �i alte proprieta!i decit ace lea pe care Ie cunoa�te �tiinta mecanica a naturii �i pe care ea le-a exprimat prin legile sale. Schelling rezolva aceasta problema in felul urmator: dualitatea unei forte ce tinde spre infinit �i a unei forte limitative, pe care Fichte 0 dezvaluise in con�tiinta, trebuie sil se gaseasca in intreaga naturii. Viata con�tiintei fi ind intemeiata pe 0 opozitie, intreaga natura trebuie sa se caracterizeze prin actiunea unor forte opuse, numai ca in forme de manifestare sau, cum spunca filosoful, in " grade de putere" inferioare. Schelling il urmeaza pe Leibniz, pe care 11 �i citeaza in Sistemul idealismului transcendental, in interpretarca fortelor naturii ca forte reprezentative de diferite grade. Materia este spirit care dormiteaza, spirit in echilibru, iar spiritul este materie in formare. Metoda pe care 0 va utiliza Schelling in construclia filosofiei naturii se contureaza astfel cu claritate. El pome�te de la opozitiile �i tensiunile proprii con�tiintei �i cautii sa descopere in natura forme inferioare de manifestare a acestora. Dc aici provine rolul esential al analogiei, forteIe naturii fiind interpretate prin analogie cu fortele caracteristice spiritului �i intelese ca aproximiiri progresive ale acestora din urma. Filosofia naturii a lui Schelling este 0 ampHi interpretare poetic-simbolicii a naturii, in care se imbina idei �i intuitii viabile, dintre care cea mai importantii este aceea a naturii ca sistem dinamic, cu anumite excese speculative care au ajuns sa 0 discrediteze. Astfel, Schelling �i-a propus sa elaboreze 0 " fizica 1 39

" speculativa , care trebuie nu numai sa infiit i�eze intr-o noua lumina rezultatele obtinute de �tiinta naturii, dar �i sa se substituie, in cele din unna, acesteia. Caci, dupa el, natura nu poate fi inteleasa decit "din launtru" , decit dacii este contemplata ca spirit vizibil. Critica pe care el 0 adreseaza marilor intemeietori ai �tiintei moderne vizeaza de fapt raportarea lor exterioara �i empirica. Esenta intima a acestora nu poate fi, dupa parerea sa, infeleasa dnd ele sint explicate unele prin altele, ci numai atunci dnd aratam ca ele se nasc toate dintr-un fond comun: in aceastii raportare consta unitatea naturii. Naturalistul empiric ramine la relatiile exterioare dintre fenomene, fiirii a infelege valoarea lor simbolica. De aceea, el nu poate patrunde in intimitatea naturii. Numai fi losofia naturii ar fi capabila sa 0 faca. Ea nu are nevoie de experienta, nici macar pentru ultima v erifi care. Constructia speculativa, dezvaluind tipul intern al lucrurilor care, data fiind originea lor comuna, trebuie sa fie acela�i, i�i este sie�i suficienta �i poate patrunde pina in zonele inaccesibile experientei.

1.2. Teoria potenlelor Schelling nu ramine la principiile generale mentionate pina acum, ci incearcii sa arate intr-un mod concret felul in care spiritul se manifesta in natura. Natura este reprezentata ca 0 ierarhie de niveluri, fiecare nivel caracterizindu-se printr-o anumita potenta printr-un anumit tip de energie, am spune astazi - definita la rindu-i printr-o contradictie sau polaritate specifica, inteleasa de Schelling ca 0 treapta inferioara a raportului de contradictie dintre subiect �i obiect, dintre Eu �i non-Eu , care s e manifesta in con�ti i nta. Conceptele de potenta �i polaritate sint, cum spune Harald HOffding, " "conceptele fundamentale ale filosofiei naturii a lui Schelling . Cu ajutorul lor, filosoful construie�te structura generala in care vor fi incadrate fenomenele particulare ale naturii. in aceasta constructie speculativa, cercetatorii au observat tendinta, analoaga celei ce se manifesta in �tiinta exacta a naturii, de a reduce toate diferentele calitative la diferente cantitative. Schelling a atras el insu�i atentia asupra analogiei dintre " filosofia naturii " �i atomism �i �i-a numit teoria "atomism dinamic" . Diferenta consta in aceea cii atomismul mecanic explica totul prin raportul dintre forte. Este adevarat ca in 1 40

ceea ce prive�te claritatea �i rigoarea In apl icarea ideii genera Ie , Schelling este inferior atomismului. Dupa cum este adevarat ca schema generala, construitii cu ajutorul conceptelor de poten� �i polaritate, este umplutii adesea, cum spune H6ffding, cu "verbaj ul cel mai arbitrar". Cu toate acestea viziunea dinamica, procesuala asupra naturii este 0 contributie incontestabila, prin care Schelling marcheaza un moment important In istoria fi losofiei moderne. Sa vedem acum, in l inii generale, in ce consta, la Schelling, simbolismul naturii. Principiul prim, "fondul primitiv" - dupa expresia filosofului care sUi la baza tuturor lucrurilor, este unitatea absoluta a subiectului �i obiectului. Aceasta unitate se manifesta la toate nivelurile �i in toate fenomenele realului. Nicaieri ea nu este distrusa, nicaieri ea nu este absenta. Dar, cind un pol, cind celalalt devine preponderent, iar de aceste raporturi cantitative diferite dintre poli depind deosebirile dintre diferite potente. in natura are preponderenta polul obiectiv, iar in spirit, cel subiectiv. Se disting trei potente in natura. Cea dintii se manifesta prin fOI1ele elementare de atractie �i respingere, care stau la baza intregului edificiu al lumii. Expresia caracteristica a acestei prime potente este greutatea . Lumina, magnetismul, electricitatea �i procesul chimic sint manifestari a celei de a doua potente. A trei a potenta este viata organi ca, ce se man i festa in organismul viu, caracterizat ca un microcosmos, ca un sistem de proce s e, care slnt, unele fata de aitele, alit scopuri, cit �i mijloace. In sensibilitatea organismului viu , spiritul naturii se elibereaza, In cele din urma, de exterioritatea ce I-a caracterizat pina acum. P otentele spiritului se manifesta in cele trei activitati esentiale : cunoa�terea, actiunea � i arta. I ntuit ia artistica e consideraUi de Schelling fo rma suprema a vietii spiritului. In Sistemul idealismului transcendental, el scrie: Arta este "unicul organon autentic �i ve�nic al filosofiei �i, totodata, document care adevere�te neincetat ceea ce filosofia nu poate sa exteriorizeze , anume incon�tientul din cadrul actiunii �i al producerii, precum �i identitatea lui originara cu con�tientul. Pentru filosof, arta este suprema tocmai intrucit parca ii deschide tarimul cel mai sfint, unde arde ca intr-o singura flacara, in ve�nica �i originala reunire, ceea cc este separat In natura �i in istorie �i ceea ce trebuie sa se evite etem atit in viata �i in actiune, cit �i in gindire. Pcrspectiva pe care filosoful �i-o creeaza in mod artificial asupra naturii este pentru arta 141

perspectiva originara �i naturala" I08. Filosofia naturii culmineaza astfel intr-o apoteoza a artei, dezvaluindu-ne inca 0 data orientarea romantica a gindirii lui Schelling. Cum arata H. HOffding, pentru Novalis, totul este, la unna unnelor, poezie; procesul naturii este 0 poezie incon�tienta, care ajunge in om �i pentru om la con�tiinta. Totu� i, Schelling nu considera, propriu vorbind, natura ca prei storie a spiritului. F i losofia naturii se deosebe�te de teoria evolutionista modema prin aceea ca ea contesta trecerea reala de la o potenta la alta. Nivelurile naturii nu iau na�tere unele din altele, ci din acel fond origiar, din activitatea creatoare infinita a Absolutului. o idee asemanatoare yom intilni la Hegel �i se intrezare�te �i la Goethe. Era punctul de vedere pe care-l imparta�eau multi naturali�ti eminenti ai timpului: ei vedeau inrudirea fonnelor naturii, dar nu puteau concepe ideea de descendente reale a unor fonne din altele. Vom incheia prezentarea filosofiei schellingiene a naturii cu observatia ca dupa 0 perioada indelungata, care se intinde cam din a doua jumatate a secolului trecut pina aproape de timpul nostru, perioada in care ideea insa�i de filosofie a naturii �i, odata cu ea, elaborarile din acest domeniu au cazut in uitare, se constata in vremea din unna rede�teptarea interesului pentru acest domeniu al reflectiei filosofice l O9. Se simte din ce in ce mai putemic nevoia unei integrari �i interpretari filosofice a rezultatelor, adesea deconcertante prin diversitatea � i eterogenitatea lor, ca �i prin absenta oricarei dimensiuni spirituale, ale cunoa�terii �tiintifice a naturii . In contextul acestei mi�cari, aflate abia in faza de inceput, este de a�teptat sa revina in actualitatc fi losofiilc naturii din secolul trecut, intre care �i cea a lui Schelling.

2. Filosofia religiei Noua perioadii a activitatii lui Schelling, care incepe, a�a cum am vazut, dupa plecarea de la lena, a�adar, dupa anul 1 8 03 , se 1 0 8 F. W.J . Schell i ng , Sistemul idealismului transcendental, trad. G. Pirvu, Humanilas, 1 995, p. 307. 1 09 Conform Hie Pirvu, Filosofia naturii - resureclia unei discipline jilosofice?, in �Iefan Berceanu e.a. (coord.), Cartea interjerenlelor, Editura �Iiinlifica �i Enciclopedicii, Bucure�ti, 1 98 5 , pp. 1 96-208.

1 42

caracterizeaza prin reorientarea ginditorului catre- problematic a religioasa. In perioada de la Jena, entuziasmul religios al lui Novalis I?i Tieck i-a stirnit 0 reactie antireligioasa exprimata in c uvinte poetice intr-o Profesiune de credinfa epicuriana, care urma sa fie publicata in revista "Ataneum" a fratilor Schlegel, dar care a fost retrasa, la sfatul lui Goethe. Natura I?i arta ii absorbea in al?a masura i nteresul, incit toate c elelalte domenii i se pareau lipsi te de importanta. 1ntr-o scrisoare de la inceputul anului 1 806, el spune: "I n izolarea mea de la Jena, rna gindeam mai putin la viata decit la natura, care imi ocupa permanent spiritul; la ea se limita aproape intreaga mea meditatie. De atunci incoace, am invatat sa recunosc ca religia, credinta publica, viata in stat sint pivotul in jurul caruia se mil?c a totul" ) ) o. Cel ce i-a atras atentia asupra insemnatatii religiei a fost unul dintre discipolii sai, Eschenmayer. Acesta afirma intr-un opuscul publicat in 1 803, intitulat Filosofia in trecerea ei catre non-filosofie, ca religia este 0 sfera superioara filosofiei. lntr-adevar, chiar daca filosofia ar reul?i sa depal?easeli toate antinomiile I?i sa demonstreze ca Absolutul este unitatea suprema, inca ar subzista problema modului in care se constituie antinomii le, a felului in c are i au nal?tere diferitele potente, iar aceasta problema nu poate fi rezolvata decit prin credinta intr-un Dumnezeu creator. Filosofia nu este in masura sa intemeieze existenta unei lumi finite, caracterizata prin opozitii �i prin pluralitatea potentelor, a unei lumi care difera de unitatea absoluta in care speculatia veoe telul supremo Schelling a recunoscut eli diferentierea constituie 0 mare problema, dar, pina atunci, persistase sa creada ca aceasta problema poate fi rezolvata de filosofie. Filosofia trebuie largita; dar nu exista nici un motiv sa se considere cil religia I?i fi losofia sint doua lucruri absolut diferite. Schelling afirma deci ca e imposib il, lara indoiaUi, sa deducem diferenta din identitate, pluralitatea din unitate: tocmai din acest motiv, el a pretins in fi losofia sa eli opozitia, adi c a diferenta, pluralitatea, este un principiu la fel de primordial ca I?i unitatea. 0 unitate vie are contrari ile in ea insal?i, iar nu In afara. In lucrarea 110

H. Hoffding, Histojre de la philosophje moderne, \"01. 2, Paris, Felix Alean, 1 906, p. 1 7 1 .

1 43

Filosofie �i religie ( 1 804), el recunoa�te cii in natura �i in istorie se fac simtite forte care indica 0 asemenea discordantii, care nu poate fi dedusii din ideea de unitate absolutii. rar aceastii discordanta trebuie redusa la armonie pe diferitele trepte ale naturii �i istoriei. EI caracterizase mai inainte natura ca odisee a spiritului; acum spune la fel despre istorie. Irationalitatea din naturii �i din istorie atestii, dupa el, deciiderea ideii, dovede�te ruptura armoniei, iar aceastii rupturii trebuie depii�itii printr-o reconciliere. Impotriva lui Eschenmayer, ca �i ciriva ani mai tirziu, intr-o lucrare polemicii impotriva lui Fichte, el afirmii, totu�i, ca antiteza �i conflictul sint necesare, pentru ca viata �i armonia sa se poata n�te. Fiira antitezii nu existii viara. Aceste idei s-au consolidat, mai cu seamii dupii ce Schelling s-a stabilit la Munchen, prin studiul vechilor mistici, indeosebi al lui Jacob B6hme, care, in acei ani, revenise in actualitate, atit in Germania, cit �i in Franta. In lucrarea sa cea mai importantii despre fi losofia religiei, Cercetiiri filosofice asupra esenfei libertiifii umane # a obiectelor care se raporteazii la ea ( 1 809), Schelling arata cii numai dacii admitem in Absolutul insu�i , in esenta libertiitii, existenra unei opozitii primordiale intre un fond obscur �i irational �i tendinta de purificare �i de armonie, care determinii evolutia vietii divine, numai atunci avem dreptul sii-I concepem pe Dumnezeu ca fiintii personalii. Personalitatea nu se dezvoltii decit in contrast cu un fundament natural �i avindu-l pe acesta ca bazii, prin conflictul fortelor opuse. Fiintele finite au acest contrast, aceastii bazii in afara lor. Dacii fiinta finita are personalitate, atunci trebuie sa aiba in ea acest raport de opozitie. Cu alte cuvinte , trebuie sii existe in divinitatea insii�i ceva care in sine nu e Dumnezeu, dar poate deveni Dumnezeu. Teismul, spune Schelling, intr-o lucrare polemicii impotriva lui Jacobi, poate fi edificat pe terenul naturalismului. Dar prin mijlocirea unui pur teism, al Dumnezeului strict rational al rationalismului, sau al Dumnezeului rarii natura al teologiei obi�nuite este imposibil sii intemeiezi existenta naturii. Contrariile date pot fi depa�ite, �i in aceasta consta viata. Dar contrariile date nu pot fi explicate printr-o simpla identitate. Trebuie sa existe 0 diferenta originara. In diferenta originara, Schelling vede, urmindu-l pe B6hme, inceputul raului, egoismul, urmarirea lipsitii de scrupule 144

a avantajului personal � i aIte asemenea manifestari din comportamentul omului care i�i au radacina in insu�i temeiul originar sau fondul prim al lucruri lor. Raul consta de fapt din tendinta de reintoarcere la haosul din care a provenit ordinea naturii. N atura ne infiiti �eaza mereu un anumi t reziduu care ramine impenetrabil pentru intelect �i nu poate fi redus la legile rationale: acesta este vechiul haos care n-a disparut complet. Dar lara haos, tara conflict nu exista identitate reala. Daca Dumnezeu ar fi prevenit raul, ar fi trcbuit sa-�i suprime propria personalitate. A�adar, pentru ca raul sa nu existe, ar trebui ca Dumnezeu insu�i sa nu fie. Filosofia schellingiana a religiei prczinta un mare interes teoretic, atlt prin i deea unei componente irationale, adica a ceva impenetrabil pentru gindi re, in structura existen!ei, cit �i prin inaugurarca unei noi explicatii a conceptului de Dumnezeu. Ea cerceteaza conditiile in care 0 fiinta absoluta �i infinita poate fi gindita ca persoana. Raportindu-se la principiul lui B ohme: nu exista con�tiin!a tara opozi!ie, Schelling postuleaza 0 opozitie in interiorul esen!ei divine, ca 0 condi!ie necesara pentru a-I putea concepe pe Dumnezeu ca persoana. Totu�i, revolutia pe care aceasta opozitie 0 genereaza nu este un proces temporal, cu momente care se succed in timp, ci 0 mi�care circulara etema, sustrasa timpului. Dificultatile teismului filosofic devin aici evidcnte, caci 0 astfel de mi�care este absolut nereprezentabila: "orice incercare lacuta pentru a-ti reprezcnta aceasta mi �care circulara sfir�qte - cum spune HOffding - prin a-ti produce ameteala" . De aceea, unii ginditori tei�ti ulteriori, ca Weisse, au observat ca ideea in discutie nu are sens decit daca admitem in esenta lui Dumnezeu 0 evo lutie reala, istorica, ce se desta�oara in timp. Dar 0 astfel de interpretare intra in confl i ct cu conceptul de Dumnezeu ca fi inta absoluta. Dificultatile teismului filosofic ramin insunnontabile.

Bibliografie selectiva F. W.J. Schelling,

Sam/fiche Werke, Stuttgart, Augsburg I. G. Cotta'scher, 1 805- 1 8 1 0. G. Pirvu, Humanitas,

F.W.l. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, trad. 199 5 . F.W. l . Schelling,

Bruno sau Despre principiul divin $i principiul natural al lucrurilor, trad., cuv. introd., note de V. Musca.

1 45

F.W.l. Schelling,

Filozofia artei, Irad. de R. G. Pirvu, studiu introd., trad. de G. Liiceanu, Editura Meridiane, Bucure�ti. "'.'"

l-F. Couvtine,

Schelling et l 'achevement de la Metaphysique de la Subjecti{vi)te, in Les Etudes philosophique no 2, 1 974. H . Hoffding, Histoire de la philosophie moderne, vo l . 2, Paris, Felix Akan, 1 906. O. Laffoucriere, Schelling et les Puissances, in Les Etudes philosophique no 2, 1 974. E. Loghinovski, Poemul Demonul de Lermontov §i filosofia lui Schelling, in vol. Studii de literatura comparata, EA RSR, Bucure�ti, 1 968. J.F. Marquet, Schelling et la tentalion hegelienne, in Les Eludes philosophique no 2, 1 974. A. Radulescu-Pogoneanu, Friedrich Wilhelm Schelling, in isloria fllosofiei moderne, vol. II, Societatea Romina de Filosofie, Bucure�ti, 1 93 8 . 1. Rivelaygne, Schelling: du systeme a l a critique, i n Les Etudes philosophique no 2, 1 976. W. Schultz, L a devalorisation du penser au profit du vouloir: esquisse de I 'anthropologie du dernier Schelling, in Les Etudes philosophique no 2, 1 974. X. Tillie1te, Schelling: Ie conflit des interpretations, in Les Etudes philosophique no 2, 1 974. W. Veto, La primaUle du pratique sel ou Schelling, in Les Eludes philosophique no 2, 1 974.

1 46

HEGEL 1 . Periodizarea activitatii lui Hegel 2. Structura sistemului 3. Fenomenologia spiritului - introducere generalii in s istemul hegelian 3 . 1 . Conceptia despre Absolut �i metoda cunoa�terii lui 3 .2. Tema Fenomenologiei spiritului 4. Logica 4. 1 . Logica �i ontologie 4.2. Metoda 4.3. Fiinla, esenta, concept 5. Filosofia spiritului

Georg Wilhem Friedrich Hegel este cel mai de seama ginditor german postkantian �i unul dintre cei mai importan�i filosofi pe care i-a avut vreodata omenirca. "De peste un secol, Hegel se aflii la originea a tot ce s-a intreprins marel in filosofie" - Aceastii formula, apartinind lui Merleau-Ponty, chiar dacii este, in buna masura, exagerata, retine in ea un adevar de neocolit. N imeni de buna credinta nu poate nega pozi!ia privilegiata pe care Hegel 0 detine in filosofia modema; nimeni nu po ate nega ea filosoful german �i al 1 47

sau idealism speculativ n-au incetat, nici astazi, sa inspire luari de pozitie; nimeni, nici astazi, nu poate ramine indiferent in fata a ceea ce Weizsiicker numise poate cea mai grandi oasa " tentativa postplatonica tacuta cindva in Europa de a gindi unitatea . " . Spirit enciclopedic, inzcstrat cu o neobi�-nuita capacitate de sinteza, el a cuprins in sistemul filosofic pe care I-a creat 0 impresionanta boga�ic de date �i fap te din cele mai diferite domenii ale istoriei �i culturii, pe eare le-a metamorfozat in idei �i categorii Georg Wilhem Friedrich Hegel filosofice. Legat intim cu epoca in care a trait, "fiu al timpului sau", cum caracteriza el insu�i personalitatea geniala, Hegel a exprimat, in modul care-i era propriu, problematica spirituala generata de istoria framintata a Germaniei �i a Europei din ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea �i din primele decenii ale veacului al XIX-lea. "Po ate nici 0 alta doctrina filosofica - scria D.D. Ro�ca, unul dintre cei mai buni cunoscatori romani ai filosofiei hegeliene - nu a fost atit de strins legata de momentul istoric al aparitiei sale ca filosofia lui Hegel". Dar, in multe privinte, Hegel �i-a depa�it epoca, ridicindu-se pe aripile geniului sau dineolo de marginile ei strimte, adresindu-se nu numai contemporanilor, ci �i spiritelor reflexive din toate timpurile care vor urma. Filosoful a trait la modul sau viata timpului in care i-a fost dat sa se nasca, a p erceput potrivit structurii propri i evenimentele istoriei contemporane. Factorul atit de greu de definit, dar de aceea nu mai putin real, al personalitatii creatoare de filosofie trebuie in acest caz, p oate in mai mare masura decit oricind, luat in consideratie. Scrierile lui Hegel tradeaza, dupa observa�ia lui D .D . Ro�ca, un accentuat subtext afectiv, dincolo de forma lor in aparentii atit de greoaie �i de "prozaica". S ugestivitatea termenilor hegel ieni, tensiunea p e care ei 0 creeaza in sufletul celui ce reu�e�te sa-i descifreze recursul frecvent la metafora, poezia de adincime - toate 148

acestea asearnana filosofia lui Hegel cu rnarea arta din punctul de vedere al starii de spirit pe care 0 genereaza I I I .

1 . Periodizarea activitatii lui Hegel Hegel a trait intre anii 1 770 �i 1 83 1 . �i-a facut primele studii la Stuttgart, ora�ul sau natal, iar apoi a unnat cursuri Ie serninarului teologic de la Tiibingen, unde a fost coleg �i prieten cu H6lderin �i cu Schelling (arnbii devenind la fel de celebri ca el, prirnul ca poet, al doi lea, dej a �tirn, ca filosof). lrnpreuna cu ace�tia studiaza literatura �i film;ofia vechii Elade, al caror adrnirator a rarnas toata viata. Elada va fi pentru totdeauna - cum spune Windelband - "patria sa spirituala". Ceea ce-i unea insa rnai ales pe cei trei prieteni era interesul entuziast pentru ideile revolufiei franceze, in care vedeau nu nurnai 0 rasturnare politi cii, ci �i inceputul unei adinci transforrnari spirituale, inaugurarea unei noi epoci a istoriei umanitafii. Ideea de libertate era salutata cu fervoare, iar Rousseau era celebrat ca profetul ei. in aceasta perspectiva trebuie sa situarn III

Ca �i in cazul lui Kant, in Romania s-a creat in timp un spatiu cultural statomic preocupal de Hegel. Pentru problema influenlei lui Hegel in cultura noaslra, a se vedea studiul lui Tudor Vianu, lnfluenfa lui Hegel in cullura romdna, in Opere, vol. 3, Ed. Minerva, 1 973. Vianu traseaz:! aici citeva direcfii principale ale cercetarii acestei teme, tara a 0 epuiza, insa. Tema ramine, in conlinuare, deschisa �i penlru cercetarea istorico-filosofica �i pentru cea istorico-lilerara. Opera de maturitate a creatorului idealismului speculativ este tradusa integral in limba romana, prin efortul lui: D.O. Ro�ca, Virgil Bogdan, Constantin Floru, Radu Stoichita, Petru Draghici, unii dintre ei, nume de referinta in exegeza hegeliana. Ramin de refcrinlii lucrari l e lui D . O . Ro�ca (insemllari despre Hegel, Editura Stiinli fi cii, Bucure�ti, 1 967; lnfluenfll lui Hegel llsupra lui Taine, E d i tura Academ i e i , Bucure�ti, 1 968); Radu Stoichita (Nalura conceptului in logica lui Hegel, Edilura Stiinli fica, Bucure�ti, 1 98 1 ). Cu pri lej u l comemoriirii a 1 5 0 de ani de la moartea fi losofului german, bibliografiei Hegel i se adauga alte doua lucriiri: C.1. Gulian, Hegel, Editura Stiinlifica �i Enciclopedicii, Bucure�ti, 1 980 (in care sint sintetizate �i dezvoltate elaborari anterioare ale autorului, indelung preocupat de Hegel) �i Ion Iano�i, Hegel �i ar1" , Editura Mcridiane, Bucure�ti, 1 980. Datoriim lui Constantin Noica un admirabil comenlariu al Fenomenolvgiei spiritului, din care s-a niiscut cea mai frumoasa carle a filosofiei romane�ti: Povestiri despre om. Dupa o carle a lui Hegel, Editura Cartea Romaneasca, 1 980.

1 49

�i apropierea timpurie a lui Hegel de cercuril e masonice � i revolutionare, demonstrata convingator de Jacques D 'Hondt in lucrarea sa tradusa in limba romana, Hegel secret (Editura Agora, Ia�i, 1 995). Interesul mai general al acestei lucrari consta, cred, in aCeea ca, daca pina acum Hegel era considerat, mai ales in perioada sa berlineza, un gfnditor conservator, ca un sustinator al status quo ului, lucrarea in discu�ie releva legaturile filosofului cu anumite cercuri care contestau ordinea existenta �i militau pentru schimbarea ei. Jacques d'Hondt a reu�it sa demonstreze ca deplasarile succesive ale filosofului, dintr-un loc in altul, contureaza un fel de " itinerar al spiritului liber in Germania" acelui timp (Hegel en son temps, Ed. Sociales, p. 27). La ie�irea din seminar, Hegel pleaca la Berna ca Hauslehrer, ca profesor particular. Cercetatorii filosofiei hegeliene periodizeaza de obicei activitatea ginditorului dupa localitatile in care acesta a trait. In perioada de la Berna ( 1 793 - 1 796), Hegel are preocupari politice, istorice �i religioase. Inca de la Tiibingen, el concepuse ideea unei Volksreligion, a unei religii a poporului, eliberata de credintele feti�iste, orientata rational �i intemeiata pe " iubire" , care ar avea "ceva analog cu ratiunea" . Acum, in perioada de la Berna, el va dezvolta acest nucleu ideatic in mai multe lucrari �i fragmente, mai cu seama in Viala lui Jisus ( 1 795), in care Iisus este considerat a fi intr-adevar fiul lui Iosif �i al Mariei, iar invatatura sa este inteleasa in spirit kantian, ca 0 doctrina morala (lucrarea aceasta a fost tradusa de D.D. Ro�ca in franceza ca teza complementara de doctorat la Sorb ona, a laturi de teza sa principala cu privire l a influenta lui Hegel asupra lui Taine) 1 1 2. In fragmentele asupra " "Pozitivitatii religiei cre�tine (ce dateaza din anii 1 795/96), Hegel arata ca autonomia ratiunii este tot mai mult peri clitata de -

112

In 1 99 5 , Jliala lui lisus este tradusii in limba roman a de Alexandru Boboc, unul din cei mai buni speciali�ti romani in idealismul german, in deschiderea unei serii de traduceri in limba romana din scrierile "ce abordeazii temele de bazii ale cre�tinismului in contextul culturii europene", dupa cum promite traduciitoru l . Vezi, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Scrieri teologice de tinerele, I, Jliala lui lisus, traducere, note �i comentarii de Alexandru Hoboe, Editura Paideea, 1 995, p. 7.

150

dezvoltarea istorica a credintei institutionalizate. In alte fragmente, Hegel incearc1i sa arate istoric cum treptele dezvoltarii religiei pregatesc calea religiei morale a poporului. Tot acum apare in scrierile sale conceptul filosofic al vietii eterne (das ewige Leben), care va dobindi 0 insemnatate decisiva in gindirea hegeli ana ulterioara. 1 1 3 I n perioada urmatoare, perioada d e la Frankfurt p e Main ( 1 797- 1 80 1 ), Hegel detine aceea�i pozitie de Hauslehrer. Sint anii dezvoltarii catre independenta, in care se afirma anumite tendinte datatoare de ton pentru gindirea sa de mai tirziu. Scrie lucrari politice, istorice �i teologice, ca �i mai inainte, dar se contureaza treptat tendintele sale fi losofice universale. Incep sa-l preocupe problemele de metafizic1i. Insa, cum subliniaza Willy Moog in lucrarea sa Hegel und die hegelsche Schule, estc i mportant sii observam ca Hegel nu sc arunca de la inceput in speculalie, ci acumuleazii cuno�tinle empirice �i �tiinlifice solide, din care va construi viitorul sistem. Traduce din francezii �i publica, larii a-�i mentiona insa numele, 0 lucrare asupra dreptului cantonal elvelian, pe care 0 insote�te cu explicatii �i notc. Estc prima lucrare tipiiritii a lui H egel . Dar cel mai valoro s rezultat al acestei perioade il constituie fragmentele reunite de Hermann Nohl sub titlul Spiritul cre�tinismului �i destinul SQU, in care se imbina punctul de vedere al filosofiei religiei cu acela al filosofiei istorie i in cercetarea crc�tinismului. Dilthey aprecia aceste fragmente ca " un document unic al formiirii unei gindiri filosofice " , in ele fi ind vizibilii "intreaga genialitate istoricii a lui Hegel in prospelimea ei dintii �i inca libera de catu�ele sistemului " . Scrieri l e hege liene mentionate pinii acum (cu exceptia traducerii) au devenit cunoscute abia la inceputul secolului nostru, datorita lui Hermann Nohl care le-a publicat pentru prima oara sub tit lui Scrieri teologice de tinerete ale lui Hegel (Hegel s theologische Jugendschriften, 1 907). Ele sint importante pentru studiul formarii gindirii hegeliene, deoarece ne dezvaluie natura I II

Vezi D.D. Ro�ea: ideea de total i tate �i surscle ei religioase �i m istiee, la fi7ala lui lis us.

Introducere

151

religioasa a preocuparilor initiale ale filosofului �i, totodata, punctul sau de plecare iluminist, pe care il va depa�i in lucrarile ulterioare. Pe baza acestor lucriiri putem intelege mai bine ceea ce D.D. Ro�ca numea "originea religioasa �i misticii a speculaliei hegeliene " 1 1 4 . In perioada de la lena ( I 80 1 - 1 807), Hegel este mai intii docent, iar apoi profesor suplinitor la Universitatea din acest celebru centru al romantismului german, unde, a�a cum �tim, au activat, de asemenea, 0 vreme, Fichte �i Schelling. La inceput, este adept al lui Schelling, a ciirui conceplie 0 susline in lucrarea Deosebirea dintre sistemul defilosofie al lui Fichte �i cel al lui Schelling. Impreuna cu Schelling editeaza " lumalul critic de filosofie" , unde publica mai multe lucrari, printre care: Credinlii �i �tiinlii. Raportul dintre filosofia naturii �i filosofie in general. Despre felurile de a trata �tiinrific dreptul natural. traduse de D.D. Ro�ca �i aparute in limba romana in vo lumul Studii filosofice. Treptat, Hegel aj unge sa depa�eascii idealismul l ui Schelling. Spre sfir�itul perioadei de la lena, in mintea lui se contureaza planul unui nou sistem filosofic. Drept urmare, se hotara�te sa scrie 0 introducere la acest sistem, cu titlul Sistemul �tiinlei - Prima parte: Fenomenologia spiritului. Fenomenologia spiritului ( 1 807) este nu numai lucrarea cea mai importanta a acestei perioade dar, intr-un fel, este opera cea mai profunda a lui Hegel, in care calitatea sa de "cintaret al itinerari ilor spirituale" (1. D'Hondt, p. 375) sta in prim plan. C. Noica i-a consacrat un stralucit comentariu in cartea sa Povestiri despre om. Dupa lena, Hegel a locuit pentru scurt timp la Bumberg, unde a fost redactor la un cotidian politic, iar intre anii 1 808- 1 8 1 6 s-a stabilit la Niirenberg, unde a functionat ca profesor �i director de liceu. Din perioada de la Niirenberg dateaza Propedeuticafilosoficii �i mai cu seama $tiinla logicii, lucrarea lui fundamentala, ale ciirei trei volume au fost publicate intre anii 1 8 1 2- 1 8 1 6. in perioada de la Heidelberg ( 1 8 1 6- 1 8 1 8), cind a fost profesor la universitatea din acest cunoscut ora� academic german, Hegel a elaborat �i publicat 0 expunere integrala, in trei volume, a sistemului siiu in lucrarea \\4

D.D. RO$ca $i Hegel, studiu introductiv, traduceri, note �i ingrij irea edi!iei de Vasile Musca, Editura Viitorul Romanesc, Ca., p.

1 52

58.

Enciclopedia $tiinlelor filosofice. Ultima p erioada a vietii �i activ i tatii lui Hegel este perio ada de la Berlin ( 1 8 1 8 - 1 8 3 1 ) . Notorietatea �i influenta lui ating acum punctul culminant, i ar fi losofi a sa devine filosofi a oficiala a Prusiei - preuBi sche S taarsphilosophie, cum era numita pe atunci . N umero�ii sai discipoli domina viala intelectuala germana. Revista �colii hegeliene este, incepind din 1 827, "Jahrbiicher flir wissenschaftliche Kritik" , care aparea la B erlin. Cea mai importanta lucrare publicata in aceasta p erioada este Principiile filosofiei dreptului ( 1 82 1 ) . Prelegerile pe care Hegel Ie-a linut l a universitatea din Berlin, au fost publicate postum de fo�tii sai studenfi. In acest fel au Iuat na�tere lucrarile: Prelegeri de istoria filosofiei. Prelegeri de filosofia religiei. Prelegeri de filosofia istoriei. Prelegeri de estetica.

2. Structura sistemului Hegel este creatorul unui sistcm fi losofic de propoqii monumentale, atotcuprinzator, menit sa real i zcze cunoa�terea absoluta (das absolute Wissen). Perspectiva proprie, perspectiva definitorie a accstui sistem consta in conceperea existentei ca 0 totalitate organica. Hegel - spunea D . D . Ro�ca - " a conceput realitatea ca pe 0 totalitate organicii, in care diversele forme esentiale ale existenlei se a�aza pe scara ascendenta a unei ierarhii de val�ri determinate finalist �i dialectic de gradul de plenitudine structural a �i i nterioara a acestor forme, valoarea suprema fiind " «spiritul con�tient de sine», personal itatea umana 1 1 5 . F iecare forma particulara, fiecare fenomen individual nu exista �i nu pot fi intelese dccit in conexiune cu alte forme, cu alte fenomene, ca paTti ale unui intreg, ca elemente ale unei totalitati care Ie integreaza �i care, la rindu-i, cste integrata intr-o totalitate mai cuprinzatoare. Ceea ce confera existenlei aceasta structura specifica, unificatoare, ceea ce-i confcra caracterul de totalitate organica este 115

D.O. Ro�ca. Unele date hegeliene ale condi(iei IImalle :ji ceva despre om III Hegel. in "Revisla de filosofie" t. l 3 , nr. 1 0, 1 966, p. [ 227.

1 53

substratul ei spiritual. Sistemul hegelian se intemeiaza pe aceasta idee fundamentala eli existenta este in esenta ei cea mai intima, in substanta ei cea mai adinca, spirit �i ca, deci, la nivelul esentei, gindirea �i realitatea coincid. Ideea in discutie este formulata in diferite moduri. Formularea cea mai cunoscuta se afla in prefata la lucrarea Principiile jilosojiei dreptului: "ceea ce este rational este ,, real �i ceea ce este real este rational. 1 1 6 (ea a devenit un fel de emblema rezumind opera fi losofului german). Sensul exact al acestei idei �i modul in care Hegel a ajuns la ea vor putea fi intelese numai atunci cind yom analiza Stiinla logicii. Deocamdata sa retinem aceasta identitate de esenta intre gindire �i realitate, adieli presupozitia fundamental a a substratului spiritual al existentei. Acest substrat spiritual al existentei este desemnat la rindu-i prin termeni �i expresii diferite: Absolutul, Spiritul, Ideea absoluta. Din motive care se vor clarifica pe parcursul analizei, yom retine aceasta ultima expresie, Ideea absoluta. Cercetatorii fi losofiei hegeliene au observat eli, situind la baza existentei un factor de natura spirituala, ideala, Hegel se aseamana cu Platon. Intre cei doi ginditori exista, totu�i, deosebiri importante. Nu e yorba numai de faptul ca la Platon avem de-a face cu 0 pluralitate de Idei, in timp ce la Hegel substratul spiritual, Ideea absoluta este unica. Caci �i Platon, mai ales in dialogurile sale tirzii, a incercat sa ierarhizeze Ideile �i sa Ie subordoneze unei Idei unice. Tendinta monista este deci vizibila �i la el. Deosebirea esentiala este aceea ca daca Ideile p latoniciene sint enti tati metafizice date, imobile �i imuabile, /deea absolutii hegelianii este un principiu dinamic , caracterizat prin devenirc, p rintr-o p ermanenta autodezvoltare. Autodezvoltarea Ideii absolute este determinata de un scop, care este deplina cunoa�tere de sine, atirmarea ei ca Spirit. Toate formele exi stentei sint configurapi partiale �i trecatoare ale Ideii absolute care tinde catre con�tiinta de sine, sint, dacii putem spune a�a, mij loace sau instrumente in slujba autocunoa�terii Ideii 116

Principiile jilosojiei dreptului, trad. de Virgil Bogdan �i Constantin Floru, Editura Academiei, Bucure�ti, 1 969, p. 1 7.

1 54

absolute. Devenirea Ideii este deci determinata �i orientata de un scop, dar nu de un scop exterior, care i-ar fi prescris din afara, ci de un scop intern, de un scop care se afla in ea insa� i �i care consta, de fapt, in explicitarea �i reali zarea compleHi a tuturor virtualitatilor sale. Sistemul hegelian are, prin unnare, un caracter finalist. Finalismul hegelian este insa, a�a cum vedem, unfinalism imanent. Pentru a intelege mai exact sensul acestui finalism, trebuie sa introducem aici doua concepte hegeliene esentiale, "in sine Ie" (das A n -sich) �i "pentru sinele " (das Fiirsich) . Uneori, pentru a exprima coincidenta pentru-sinelui cu in-sinele, Hegel ll nume�te pe cel dintii in �i pentru sine. Aceste concepte hegeliene i�i au sursa in distinctia aristotelica intre dynamis (potenta) �i energeia (act). in sinele este momcntul initial al unei deveniri, care contine in mod latent, in stare virtuala, toate momentele ulterioare. Este germenele in care se afla in mod virtual organismul adult, este - dupa exemplul lui Hegel - ghinda in care este prefigurat stejarul ce se va na�te din ea. Pentru sinele este momentul final, in care se expliciteaza �i se realizeaza virtualitatile momentului initial, ale in-sinelui. In masura in care, insa, el redetermina, ca scop, intreaga devenire, pentru-sinele este, aici, factorul hotaritor, adevarata cauza a devenirii. In aceasta predeterrninare, in aceasta orientare a devenirii consta finalismul hegelian. intelegem acum de ce acesta este un finalism imanent, adicii de ce predeterrninarea in discutie are un caracter intern. �i mai putem intelege inca un lucru i mportant: gindirea lui Hegel este ghidata de 0 paradigmii organicii, adica el ginde�te existenta dupa modelul vietii, al organ i smului v i u �i se deosebe�te astfel de ginditorii din veacul Luminilor, care concepeau existenta potrivit uneiparadigme mecanice, exprimata in ideea lumii ca un ceasomic, ca un uria� orologiu. Sa revenim insa la Ideea absoluta. Autodezvoltarea acesteia este detenninata de un scop: deplina cunoa�tere de sine, afirrnarea Ideii ca spirit, scopul fiind imanent Idei i , i ar nu transcendent. Devenirea Ideii, autodezvoltarea ei se realizeaza, dupa Hegel, in trei

155

mari etape. Prima este aceea a Ideii .. in sine ", adica in fonna logica. Ideea este aici Ansichsein, fiin!a in sine. A doua este aceea a Ideii care se instraineaza de sine �i se obiectiveaza ca Natura. Natura este fonna de existen!a instrainata �i obiectivata a Ideii, este existenla ei ca altul, existenla ei in afara de sine, A ussersichsein. lar a treia �i ultima este aceea in care Ideea revine la sine din natura �i dobinde�te in om con�tiinta de sine. Abia acum Ideea este "pentru sine", abia acum ea se mani festa ca spirit. Acest al treilea moment este Fiirsichsein, existenta pentru sine. In conformitate cu cele trei momente ale devenirii Ideii absolute, sistemul hegelian are trei parti mari , trei diviziuni principale: Logica, Filosofia Naturii �i Filosofia spiritului, fiecare ocupindu-se cu forma corespunzatoare a Ideii. Aceasta structura general a este prezentata de Hegel in lucrarea Enciclopedia �tiinfelor filosofice, ale carei trei volume corespund exact tripartitiei adineaori mentionate. La cele trei diviziuni mari ale sistemului se raporteaza �i celelalte lucrari ale lui H egel - $tiinla logic ii, Prelegerile, Principiile filosofiei dreptului. In raport cu s istemul astfel structurat, Fenomenologia spiritu/ui indepline�te rolul unei introduceri generale. A�a cum se poate vedea pe coperta primei editii, Fenomenologia spiritului apare ca partea intii a unei lucrari intitulate Sistemul $tiinlei (System der Wissenschaft, von Ge. Wilh. Fr. Hegel, Erster Theil, die Phiinomenologie des Geistes, Bamberg und Wiirzburg, bey Joseph Anton Goebhardt, 1 807). In anuntul prin care Hege l insu�i i�i semnala �i caracteriza lucrarea se mentiona cii Fenomenologia, " "Acest volum inIa!i�eazii �tiin!a in devenire (Dieser Band stellt das werdende Wissen dar) �i cii va urma un al doilea volum care va cuprinde sistemu/ logicii ca filosofie speculativa �i celelalte doua parti ale filosofiei, $tiinla Naturii �i a Spiritului" (Ein zweyter Band wird das System der Logik als speculativer Philosophic, und der zwey iibringen Theile der Phi losophie, die Wisenschaften der Natur und des Geistes enthalten . ) - cf. anexe lor G . W.F. Hegel, Fenomenologie des Geistes, Neu herausgeben von Hans ·- Friedrich Wessels und Jenrich Clairmont, Felix Mainer Verlag, Hamb urg, 1 988, pp. 549-550.

1 56

3. Fenomenologia spiritului - introducere generaHi in sistemul hegelian

3.1. Conceptia despre Absolut �i metoda cunoa�terii Absolutului Fenomenologia spiritului, elabo­ rata, a�a cum am vazut, spre sfir�itul p erioadei de la J ena �i publicata in 1 8 07, este 0 introducere general a in sistemul hegelian. in prefata lucrarii, despre care �tim cii a fost scrisa la sfir�it �i astfel concentreaza demersurile escn­ liale ale acesteia, punctul de plecare il c onstituie 0 n ouQ conceplie despre filosofie. Filosofia este inteleasa ca �tiinta rationala: ea trebllie sa se apropie de forma �tiintei, a�a incH, parasindll-�i denumirea traditionala de iub ire de cunoa�tere (filosofia), sa devina cunoa�tere reala . Cauzele acestei ridicari a filosofiei la nivel de �tiinta sint, pe de 0 parte, interne, ciici tine de natura cunoa�terii ca ea sa tinda a deveni �tiinta, �i, pe de alta parte, externe, ciici epoca actualii are in fata aceasta necesitate. Timpul in care traie�te este, dupa Hegel, "un timp al na�terii �i al trecerii la 0 noua perioada", 0 epocii de profunde schimbari in viata istorica �i de aceea are nevoie de 0 noua filosofie. Caracterul �tiintific al filosofiei nu inseamnii pentru Hegel pierderea autonomiei sale �i dizolvarea filosofiei in �ti i ntele p articulare. C atre sfir�itul prefetei, e l intreprinde 0 critica a cunoa�terii matematice, socotita indeob�te ca prototip al cunoa�terii �tiinlifice, aratind cii ea se raporteazii in mod exterior la obiect, a�a cum se constata in demonstratiile geometrice, unde constructiile auxiliare la care se apeleaza nu decurg in mod necesar din conceptul figurii studiate. Filosofia nu poate proceda in acest fel. Ea trebuie sa se lase in voia obiectului, sa aiba in fata �i sa exprime necesitatea

1 57

liiuntricii a acestuia. Caracterul �tiintific al filosofiei inseamnii altceva pentru Hegel, �i anume caracterul ei de sistem conceptual. Ciici - cum scrie ginditorul - "adeviirul nu-�i are elementul existentei " lui decit in concept . Formulind concePtia despre fi losofie ca �tiintii, in sensul precizat, de sistem conceptual, Hegel se opune conceptiei romantice despre filosofie, in spetii conceptiei lui Schelling. De�i numele acestuia nu este niciodatii mentionat, referinta criticii la ideile sale este neindoielnicii. Schelling a observat acest lucru �i aici se aflii cauza rupturii care a intervenit intre ei. Filosofia este pentru Hegel ca �i pentru Schelling, cunoa�tere a Absolutului; obiectul ei este Absolutul. Dar modul de inlelegere a Absolutului, precum �i metoda cunoa�terii lui sint radical diferite. La Schelling, Absolutul este identitatea naturii �i spiritului, a obiectului �i subiectului, este identitatea a tot ceea ce existii. De unde numele de " fi losofia " " identitiitii sau "sistemul identitiitii sub care era cunoscutii filosofia lui Schelling din aceastii perioadii. Dar, obiecteazii Hegel, identitatea care nu cuprinde in sine diferenta nu poate explica multiplicitatea existentei . Ea nu cunoa�te mi�carea realii, trecerea de la Acela�i la Altul , m i �carea ei fi ind simplii repetare. Ea este, de aceea, 0 identitate moartii, lipsitii de viatii, simplii formii in care diferentele dispar. De aceea, Hegel spune cii Absolutul lui Schell ing este " "noaptea in care toate vacile sint negre , �i caracterizeazii conceptia " acestuia ca " formalism monocrom . Existii 0 foarte strinsii legiiturii intre concepti a despre Absolut, intre modul de a intelege Absolutul �i metoda cunoa�terii lui. Datoritii intelegerii Absolutului ca identitate datii, metoda de a-I cerceta este, la Schelling, intui/ia, sesizarea instantanee, nemij locitii a acestuia. Pentru Hegel, insii, Absolutul este esentialmente rezultat, este proeesualitate, devenire: numai prin mi�earea sa el devine ceea " ce este cu adeviirat. Desigur, "rezultatul este acela�i cu inceputul (Prefata, p. 1 9), eu alte cuvinte, devenirea are caracter circular: punetul de plecare �i eel de sosire coincid. Absolutul este, astfel, atit ineeputul, cit �i sfir�itul devenirii. Ca punet de pleeare insii el este universalul abstract. Abia in urma deveniri i, adicii a scindiiri i unitiitii initiale �i a suprimiirii aeestei sciziuni, deei numai ea rezultat, el se infiiti�eazii in intregul siiu adeviir. "Adeviirul - serie

1 58

Hegel - este devenirea lui insu�i, cercul care presupune ca scop tennenul sau fmal �i 'il are ca inceput �i care nu este real decit prin " inraptuirea �i prin tennenul sau final (p. 1 7). Ideea devenirii este, a�a cum v edem, esenliala in gindi rea lui H egel, de vreme ce devenirea caracterizeaza Absolutul insu�i. Devenirea, dezvoltarea " se realizeaza prin " dedublarea ce pune in opozitie , adica prin sciziunea in contrari i �i prin suprim area acestei sciziun i . Contradictia �i negativitatea sint caracteristicile e i definitorii 1 1 7 . Concepind Absolutul ca procesualitate, ca devenire, Hegel a elaborat, totodata, 0 metoda noua a cunoa�terii lui. Expunerea detaliata a metodei apaI1ine logicii. Aici 0 yom cerceta numai din unghiul de vedere al relatiei sale cu conceptia despre Absolut. Dad Absolutul nu este 0 identitate data, el nu poate fi inteles instantaneu prin intuitie, ci presupune 0 cunoa�tere discursiva, conceptualii. Numai totalitatea rational articulata a conceptelor, adica sistemul logic al acestora, il poate sesiza. De aceea - scrie Hegel - "cunoa�terea nu este reala �i nu poate fi inrati�atii decit ca �tiintii sau ca sistem" (p. 20). Rationalismul hegelian se opune astfel intuitionismului lui Schelling. Un pas decisiv in conceptia despre Absolut este racut prin caracterizarea acestuia ca Spirit. Absolutul este Spirit teza centralii a gindirii hegeliene. Dupii Hegel, numai prin intelegerca Absolutului ca Spirit poate fi intemeiatii procesualitatea lui. "in conceptia mea . . . - scrie fi losoful - totul revine la a intelege �i exprima adevarul nu ca substantii, dar tot atit ca subiect" (p. 1 7). Hegel se raporteazii aici implicit la Spinoza �i la spinozi�tii germani, inclusiv la Schelling, el insu�i adept al lui Spinoza. Temeiul realului este, la Spinoza, substanta, ale ciirei atribute sint intinderea � i cugetarea. Lucrurile particulare sint moduri ale substantei. Spinoza identifica apoi substanta cu divinitatea, aj ungind astfel la panteism. Absolutul lui Hegel este, desigur, �i el temei al realului, ca �i =

117

Asupra acestei din unna caracteristici pun, mai ales, accenlul studiile mai noi despre Hegel. Bernard Bourgeois, autorul unui mult discutat volum Eludes hegeliennes, publicat in 1 992 la P.U.F., spune cii "principiul struclurant a l sistemului" este negativul, a ciirui prima formulare s e a l1 a i n lucrarea Dijeren{a

dinlre jilosojia lui Fichte $i cea a lui Schelling, prin celehra caracterizare a Absolutului ca "identitate a idenlitalii �i non-identitalii" (E. Ph., 4, 1 995).

1 59

substanta spinozista. Dar Hegel nu accepta un temei dat, lipsit de mi�care, dupa cum nu accepta opozitia substantei fata de con�tiinta de sine �i coborirea celei din urma la rangul de simplu mod al celei dintii. De aceea, el afirma ca Absolutul este nu numai substanta, ci �i subiect, adicii este de aceea�i natura cu con�tiinra. Tocmai aceasta identitate este exprimata in teza hegeliana a Absolutului ca Spirit. Prin ea, Hegel vrea sa depa�easca opozi!ia dintre substanta �i subiect, adidi dintre spinozism �i prelungirea sa schellingiana, pe de 0 parte, �i fichteism, pe de alta parte.

3.2. Tema Fenomenologiei spiritului Absolutul este, a�adar, Spirit. Fi losofia, in!eleasa, cum am vazut, ca 0 cunoa�tere a Absolutului, este, de fapt, cunoa�terea de sine a spiritului. Hegel nu trece insa direct la prezentarea acestei cunoa�teri , adica a �tiintei sau a cunoa�teri i absolute. Spre deoseb ire de filosofii anteriori, care treceau direct la expunerea sistemelor lor, Hegel vrea sa infiit i�eze modul in care con�tiinta naturala, prefilosoficii aj unge, in virtutea logicii interne a propriei sale evolu!ii, la fi losofie. Tocmai aceasta este tema Fenomenologiei spiritului. Fenomenologia este teorie (�tiin!a) a fenomenelor, adica a modurilor de aparitie sau de manifestare a spiritului in evolutia sa catre cunoa�terea absoluta. Ea cereeteaza eonfiguratiile, figurilc ( Gestalten) con�tiintei de-a lungul acestui drum, care ineepe eu certitudinea sensibila �i se ineheie cu cunoa�terea absoluta. In masura in care Fenomenologia sp iritului eerceteaza evolutia con�tiintei omene�ti obi�nuite, prefiiosofice catre fi iosofie, ea pre gate�te expunerea s istemului �i po ate fi cons iderata 0 introducere generala in sistemul hegelian. Este insa 0 introducere sui generis, care nu are un caracter didactic, adica nu ne prezinta intr-o forma rezumativa �i, eventual, mai accesibila liniile generale ale sistemului, ci ne arata drumul care duce la sistem. Tema acestei introduceri este, �adar, raportul dintre co�tiin!a naturala �i fi losofie. Hegel trateaza insa acest raport nu ca pc 0 relatie intre doua entita!i juxtapuse, care ar putea fi cxplicata prin considera!ii teoretice abstracte, ci ca pe 0 mi�care, ca pe un proces de apropiere a primului termen de eel de-al doilea. Expresia care sintetizeaza acest mod original de tratare este aceea de cultivare a 1 60

con�tiinlei. in procesul cultivarii ei, con�tiinta naturala ajunge in mod necesar la filosofie. Con�tiinta care se cultiva este, desigur, con�tiinta individuala. Dar COT\l}\llT\\a IT\QlvlQua\a reproQuce, in procesu\ cu\tivarii ei,

momentele esenliale ale istoriei culturii. "lndividul singular trebuie sa parcurga �i in continutul lor etapele de cultura ale spiritului universal, dar ca forme deja depuse in spirit, ca etape ale unui drum deja trasat �i netezit" (p. 23). Cultivarea individului reproduce in esentli istoria culturii. Etapele acestui drum au un caracter necesar, ele nu pot fi strablitute la intimplare �i nici ocolite. Individul care se cultiva trebuie sa aibli rabdare, clici �i istoria a avut rabdarea sa Ie parcurga. Din aceasta impletire decurg �i dificultati1e de lectura. Pot fi identificate trei planuri interdependente �i care se intretaie mereu: I un plan al teoriei cunoa�terii, pe care-l i lustreaza mai ales sectiunea I, Con�tiinta, cu cele trei momente ale ei: certitudinea sensibila, perceptia �i intelectul; 2 un p lan al cultivarii con�tiintei individuale, al expe­ rientelor spirituale pe care Ie traie�te individul care se cultiva; 3 un plan al evolutiei culturii (al evolutiei spiritului universal). Individul care se cultiva asimileaza momentele esentiale ale acestei evolutii. Asimilarea in discutie nu este insa insu�irea livresca a unor idei straine, nu este 0 simpla memorare. Nu-ti poti insu�i 0 valoare spiritual!, un orizont al spiritului doar citind carli sau inregistrind mecanic spusele aitora, lara a Ie fi trait tu insuti, lara a fi ajuns sa Ie resimti nevoia. Asimilarea se produce numai prin experienta proprie. Accentul cade aici pe caracterul personal al acestei asimilari, pe experienf{i. fnte1easii ca 0 triiire proprie. De aceea, una din variantele initiale ale titlului lucrarii Fenomenologia spiritului era: Wissenschaft der Erfahrung des Bewusstseins (Stiinla experienlei con$tiinfei) . I ndividul se formeaza ca personalitate parcurgind seria experientelor spirituale care condenseaza evolutia spiritului universal. Desigur, numai personalitatea completa strabate intreaga serie a acestor experiente. Indivizii particulari se pot opri la unul sau altul dintre momentele ei, cum se intimpla - dupa Noica ­ cu tinerii ce se drogheaza, care ramin blocati in plenitudinea �i fericirea aparenta a senzatiei. -

-

-

161

Cele trei planuri ale lucrarii se intilnesc �i lucrarea insa�i capata unitate in �i prin conceptul hegelian de spirit, care-�i subordoneazii atit con�tiinta individualii, cu toate demersurile ei, cit � i ansamblul valorilor culturale obiective in intreaga lor com­ p lexitate. Acum putem intelege mai bine deosebirea filosofiei hegeliene de conceptiile filosofice anterioare. Kant, de exemplu, a tratat in lucrari separate teoria cunoa�terii, etica, estetica, filosofia i storiei, a statului �i dreptului, a rel i giei etc. Hegel Ie trateaza impreunii in p erspectiva unificatoare a conceptului de spirit, oferindu-Ie astfe l 0 noua viziune despre om ca fii nta spiritualii complexa, ireductibilii la una sau alta dintre dimensiunile sale. De aici insii �i dificultiitile pe care Ie intimpinam c itind lucrarea lui Hegel. Prin analiza cultiviirii con�tiintei, Fenomenologia hegcliana a spiritului se apropie de acea specie literara numita Bildungsroman, specie bogat ilustratii in literatura germana �i europeana moderna de la Emil al lui Rousseau �i de la Wilhelm Meister al lui Goethe, pina la Jocul cu margelele de stic/a al lui Hermann Hesse �i la Doctor Faustus al lui Thomas Mann. Desigur, personaj ul principal al B ildungsromanului hegelian nu este un individ anume, c i este con�tiinta umana insa�i - deci, un personaj , sa zicem a�a, filosofic. Mai este de observat ca, daca evolutia con�tiintei este un proces natural �i, ca atare, ramine exterior fi losofi e i , analiza acestei evolutii, care are ca rezultat cOIl�tientizarea ei, adica ridicarea ei la nivelul con�tiintei reflexive - are, ncindoielnic, un caracter filosofic. Cu alte cuvinte, analiza evolutiei con�tiintei apartine filosofiei. In acest sens, Fenomenologia spiritului nu este numai 0 introducere in sistemul hegelian, ci �i 0 parte a acestuia. Ceea ce explica i ncluderea ulteri oara in si stem a Fenomenologiei spiritului, mai exact, includerea ei in cea de-a treia secliune a sistemului, in Filosofia spiritului. Aceasta observatie este menita sa relativizeze deosebirea dintre fenomenologie ca introducere generala in sistem �i sistemul ins�i. Dupa ce am discutat introducerea in sistem, sa analizam acum sistemul, in liniile lui generale. Sistemul hegelian - va reamintesc ­ are trei componente sau sectiuni principale: logica, filosofia naturii �i filosofia spiritului. Le yom cerceta pe rind. 1 62

4. Logica Logica hegeliana este expusa in lucrarea fundamentala Stiinla logicii - numita, datorita dimensiunilor ei, �i Logica mare, precum �i in luerarea rezumativii Logica din Enciclopedia � tiinlelor filosofice, numitii �i Logica midi.

4.1. Logica �i ontologie Hegel i�i incepe in Stiinta logicii eereetarea cu analiza situa!iei logieii in vremea sa. El constatii cii aeeastii �tiinla nu a suferit modifieari esenJiale de la Aristotel ineoaee. Constatarea mai fusese laeuta �i de Kant. Filosoful de la Konigsberg credea cii gase�te in ea un motiv de admiraJie a logi e i i ea �ti i nla p e dep l i n � i defin itiv constituita. Hegel este fnsa de alta parere. Faptul ca logica n-a suferit de la intemeierea ei incoace nici 0 schimbare esentiala, trebuie sa ne indemne nu s-o admiriim, ci, mai degrabii, sa eonchidem ca ea are cu atit mai mult nevoie de 0 remaniere completa. 0 asemenea remaniere se impune neaparat dacii logica vrea sa lichideze decalajul care 0 separa de celelalte �tiinte, dad vrea sa corespunda COOl se exprima Hegel - "nivelului " actual al spiritului lumii . Dar ce trebuie facut pentru realizarea acestui seop? Doua lueruri - raspunde in fond Hegel - sehimbarea conceptiei asupra obieetului logieii �i a metodei de tratare a aeestuia. Pina acum , logiea era conceputa ca �tiinJa a fonnelor gindirii in care s-ar face abstractie de Olice conti nut. Concepti a fonnalista a logicii �i-a atins apogeul in apriorismul kantian. Formele logice erau considerate de Kant drept anterioare �i independente de continutul la care se aplica, drept produse pure, a priori, ale spiritului uman . 0 asemenea conceptie nu poate fi insa acceptata. Ea diminueaza puterile logicii -

1 63

�i rolul ei in cunoa�terea adevlirului. Confonn acestei concep�ii, l ogica p oate indica numai condi�iile formale ale cunoa�terii adeviirului, dar ea n-ar contine adevlirul insu�i. D aeli privim mai indeaproape conceptia de mai sus, constatlim eli ea separli gindirea de obiectele ei. Tot Kant fusese acela care a tras toate consecintele din aceastli separare. Doctrina lucrului in sine incognoscibil este ultima dintre aceste consecin�e. in fapt, insli, gindirea �i lucrurile exterioare, departe de a fi separate, coincid prin natura lor. Lucrurile au un substrat spiritual - ldeea absolutli sau Spiritul universal - care e de aceea�i naturli cu gindirea noastrli. Atunci nu se mai poate vorbi in nici un fel de separarea lor. D impotrivli, determinatiile esentiale ale gindirii vor fi totodatli determinatii esentiale ale lucrurilor. latli ce scrie Hegel: "intrudt spunem eli existli inte1igen�li, ratiune in lumea obiectivli, eli spiritul �i natura au legi generaIe ciirora se confonnii viata �i dupii care se petree transfonnlirile lor, admitem eli detenninatiile gindirii au in egalli mlisurli valoare obiectivli �i existentli (obiectivli), , 1 I 8. Lumea, realitatea obiectivli, este, in esenta ei, ra�ionalli, este ratiune, nous, logos, cum spuneau cei vechi. Conceptele gindirii noastre reprezintli, totodatli, pennanenta, substanta obiectelor mUltiple �i schimblitoare, esenta lor. De aceea, ideile, conceptele noastre nu pot fi privite ca simple fonne, eie sint continut, substanta a realitlitii ins�i. Astfel, gindirea �i lucrurile coincid, sint, prin natura lor, identice. Hegel intemeiazli - dupli cum vedem - aceastli identitate pe ideea esentei spirituale a realitlitii. Gindirea �i lucrurile coincid, dar nu in sensul cli "obiectul ar fi instituit drept nonnli a conceptelor " noastre , fiindcli "pentru noi - continuli Hegel - obiectul nu poate , fi altceva dedt concepteie noastre despre ei , 1 19. La caplitul analizei sale, Hegel conchide eli obiectul logicii este gindirea care coincide cu esenta realului. latli cuvinte le-i propri i : " Prin aceastli incorporare a continutului in tratarea " logicului, logica nu mai are ca obiect "obiectele (de cunoa�tere) , ci , , lucrul insu�i , conceptul obiecte1or 1 2o. in felul acesta, logica are liB

$Iiinla /ogiCii, trad. D.D. Ro�ca, p. 33. Ibid., p. 1 8 . 120 Ibid., p. 2 1 .

119

1 64

drept obiect nu numai gindirea, dar �i realitatea insa�i in ceea ce are ea esenlial, adica logic. Ea incorporeaza nu numai " logica subiectiva" (logica gindirii), dar �i " logica obiectiva" (logica reali tatii). Dar atunci logica devine 0 veritabila ontologie, 0 metafizica. Este tocmai p arerea l u i Hegel: ,,�tiinta logicii - scrie el - . . . " constituie metafizica propriu-zisa sau filosofia speculativa pura 121 . Notam termenul hegelian " filosofia speculativii purii", intrudt din insa�i structura sistemului sau constatam ca filosofia nu se reduce la logica, ea cuprinzind, de asemeni, " filosofia naturii" �i " filosofia " spiritului . Oricum, constituirea logicii ca fi losofie speculativa inseamna inlaturarea indoielilor asupra posibilitalilor de a elabora 0 metafizicii in cali tate de �tiinta, indoieli ce-�i aveau originea in criticismul kantian. Restabilirea posibil itatii metafizicii ca !itiinta are - dupa Hegel - 0 semnificatie cu totul deosebita. Daca am asemana cultura unui popor cu un templu, atunci ar trebui sa spunem ca metafizica este sanctuarul sau, locul sau cel mai sfint. A�adar, restabi lirea posibi l itali i metafizicii inseamna a reda sensul sau culturii unui popor. [Reconstructia hegeliana a ontologiei �i valentele ei actuale $tiinla /ogicii expune de fapt ontologia lui Hegel. Marea noutate, pe care 0 aduce aceasta ontologie, este identitatea ei cu logica, in virtutea postulatului hegelian fundamental al identitatii existenlei �i gindirii. in virtutea acestei identitati, ontologia este un sistem de concepte logiee (eaei eoneeptele gindirii - dupa Hegel ­ exprima esenla realului insu!ii). D ialectiea este metoda de eonstruelie a aeestui sistem. In aceasta perspeetivli, obieetia eli dialeetiea hegeliana este numai 0 dialeetiea a eoneeptelor, iar nu 0 dialeetiea a luerurilor, este lipsita de sens (este ca �i cum am spune: " " Europa este numai un euvint, nu �i 0 reaIitate geografica). Fiindcii dialectica eonceptelor este, la Hegel, chiar dialeetica luerurilor, a�a cum 0 inlelege el. Este, desigur, adevarat ea sensul postulatului i dentitatii exi stenta - gindire are la el un caraeter i dealist. 0 interpretare materialista a aeelui3!ii postulat ramine insa posibilii. 121

op. cit., p.

9. 1 65

Nu s-a tinut sufic ient seama pina acum de caracterul ontologie al $tiintei logieii !?i de posibilitatea de a 0 valorifica pentru construirea ontologiei materialismului dialectic. eu exceptia lui Lukacs , care are un mare merit in aceasta pri vinta . Aceasta ontologie are, in felul in care 0 concepe Hegel , 0 particularitate remarcabila, care 0 deosebe!?te radical de ontologiile anterioare �i asupra careia nu s-a oprit indeaj uns nici reflectia fi losofica contemporana: identitatea ontologie - logica este, in fond, revenirea la conceptia aristotelica.

4.2. Metoda Spuneam la inceput ca, al aturi de schimbarea conceptiei asupra obiectului logicii, e nevoie de 0 noua metoda filosofica in tratarea acestei �tiinte. Pina acum - arata Hegel - preocuparile de metoda n-au lipsit. Stirn, de altfel , ca aceste preocupari au fost fundamentale in filosofia modemii inca de la inceputurile ei. Hegel continua astfel tema centrala a filosoti ei modeme, de la Bacon �i pina la Kant. Dar ginditorii de pina acum au fost cu totul departe de a-i gasi �i solutia. in perio ada succeselor i mpresi onante ale matematicii, ginditorii au crezut ca pot lua metoda acestei �tiinte �i o pot stramuta In domeniul filosofiei (Descartes, Spinoza, Wolff) . De unde ideea atit de indelung cultivata de la Descartes incoace a unei "mathesis universalis" . La mij loc a fost insa 0 neintelegere dupa parerea lui Hegel. Filosotia nu-�i poate imprumuta metoda de la alte �tiinte, care au alte scopuri , alte obiective decit ea. Filosofia trebuie sa-�i elaboreze 0 metoda proprie. Ea nu poate sa se sprij ine nici pe intuitie sau sentiment, cum credeau filosofi i rom ant ici (Schelling). Ea are a face cu ginduri pure, ca atare nurnai ratiunea, �tiinta rationala, ne poate fi aici de fo los. Dar nu-i de aj uns sa spunem ca filosofia trebuie sa se intemeieze pe ratiune - ginditorii rational i�ti din toate timpurile au spus-o - fiir a ca prin aceasta sa aj unga la scopul propus. Trebuie sa pomim de la 0 cerinta csentiala a unei mctode �tiint i fice. Anume aceea ca metoda sa nu fie ceva exterior obiectului, continutului �tiintei, ea sa nu se adauge din afara, ci sa se elaboreze pornind de la continut �i in conformitate cu acesta.

1 66

" Metoda - scrie H egel - este con�tiinta formei pe care 0 ia , automi�carea interioara a propriului ei continut. , 1 22 Logica �i filosofia in genere au de-a face cu gindirea. Metoda lor trebuie sa izvorasca din mi�carea proprie a gindirii, sa fie insa�i aceasta mi�care devenita con�tienta. Aceasta metoda este dialectica. Kant are meritul de a fi facut distinctia intre intelect �i ratiune, de a fi aratat natura inevitabil antinomica, dialectica a ratiunii �i de a fi imprimat astfel termenului de dialectica un sens mai inalt dedt eel traditional. Intr-adevar, inca din antichitate, dialectica era inteleasa ca 0 metoda subiectiva constind in opunerea exterioara a parerilor eontrari i, eu seopul de a seoate din eioenirea lor adevaru l . 0 asemenea eoneeptie despre dialeetiea s-a perpetuat in filosofie pina la Kant. Aeesta a aratat ea, prin natura ei, ratiunea umana este dialeetica, ca dialeetica este inevitabila pentru ratiune, ca ea nu este, a�adar, un simplu joe subieetiv al opiniilor. Kant nu a mers insa pina la capat. El a crezut ca poate sa inlature dialeetica ratiunii, deoarece ea eontravine gindirii coreete, eli aceasta dialectiea nu duee la cunoa�tere, ei la erori. De aeeea, Kant a declarat drept faeultate fundamentala a cunoa�terii nu ratiunea , ei inteleetul. Hegel nu-l mai urmeazii aici pe Kant. Intelectul, spune el, este, prin natura lui, abstractizator �i separator, persistind in abstraetiile �i separa{iile sale. In logica, tocmai intelectul este cel ce a dus la separarea formelor gindirii de continutul lor �i la tratarea acestora ca forme fixe, imuabile, lipsite de viata. E drept ca in aeest fel s-au obtinut euno�tinte indispensabile despre mecanismele log ice ale gindirii, dar aceste cuno�tinte sint cu totul partiale �i insuficiente. Hegel nu respinge, a�adar, achizitiile logicii formale, dar formuleaza cerinla de a merge mai departe, de a 0 depa�i . �i 0 putem depa�i numai punind in funetiune ratiunea noastra, dialeetica prin insa�i natura ei. Numai raliunea e in stare sa ne ofere metoda �tiinlifiea de care avem nevoie in filosofie. A�adar, metoda dialectica este elaborata de raliune �i nu de intelcct. Ratiunea e mai adinca, mai profunda dedt inteleetul. Aeesta din urma poate da bune rezultate in �tiintele particulare. Chiar �i in viata de toate zilele, intelectul ne poate s luj i bine sub forma a�a-numitului " simt eomun" . Dar, in 122

op. cit., p.

36. 1 67

filosofie, intelectul �i odrasla lui, simlul comun", sint cu totul " neputincioase. Ca sa putem face filosofie trebuie sa ne ridicam pe culmile dialectice ale raliunii. Ne punem in mod firesc intrebarea: in ce constii metoda dialecticii pe care 0 elaboreazii raliunea speculativii? Trebuie sii spunem cii 0 asemenea intrebare nu corespunde modului de gindire hegelian. Metoda - ar spune Hegel - se va vedea dupa anali za conlinutului gindirii, fiindcii ea nu e decit mi�carea acestui continut. Dar, din motive de sistematizare �i linind, desigur, seama de cuprinsul lucriirii lui Hegel, am putea da, totu�i, un riispuns provizoriu inca de pe acum. Metoda dialecticii constii in analiza gindirii ca un proces ale ciirui momente succesive sint conceptele, j udeciitile, rationamentele noastre. Acest proces ar putea fi comparat cu un lant in care fiecare verigii depinde de cele anterioare �i Ie conditioneazii, la rindul ei, pe cele ulterioare. A evidentia procesualitatea gindirii, m i�carea ei este preocuparea fundamentalii a lui Hegel �i una dintre cele mai originale idei ale $tiinlei logicii. Mi�carea gindirii, trecerea de la un concept la altul se realizeazii, in mod necesar, pe baza contradictiilor ei interne. Notiunea de la care pornim atrage dupa sine notiunea opus ii, negatia ei. De aceea, gindirea e obligata sa mearga mai departe, la 0 a treia notiune care sa Ie cuprinda pe cele " anterioare ca "momente ale ei, adica anulindu-Ie independenta �i unilateralitatea. Aceasta a treia notiune este negatia primei negatii �i ea readuce procesul la notiunea inilialii, dar pe un plan mai inalt. N egatia, negativitatea este inteleasa de H egel ca suprim are �i conservare in acela�i timp. Termenul pe care el il folose�te este eel de A ufheben. "E 0 mare bucurie pentru filosofie de a gasi asemenea cuvinte" cu semnificatii opuse123. Trebuie subliniat ca, in conceptia lui Hegel, acest traseu elicoidal caracterizeaza mersul firesc, natural al gindirii. Noi nu facem dedt sa dobindim, prin ratiune, con�tiinta acestui mers, dar nu-l cream noi in�ine in mod arbitrar. Mai observam ca dialectica hegeliana este, prin excelenta, 0 dialectica a conceptelor. E drept ca dupa Hegel - realitatea trebuie sa se conformeze gindirii. Dar atentia lui se indreapta in mod precumpanitor nu spre realitate, ci spre gindire. 123

$tiinla logicii, p. 89.

1 68

De aceea i s-a repro�at frecvent orientarea speculativli a gindirii. Ponderea acestei obieclii nu trebuie, totu�i, supraapreciatii. Ciici, potrivit principiului fundamental al fi losofiei sale, cercetarea gindirii este in acela�i timp 0 cercetare a realului insu�i in ceea ce are el esential. Metoda lui Hegel Filosofia nu este, pentru Hegel, reflexiune exterioarii asupra obiectelor ci identificare simpateticii eu substanta, eu esenta lor. Nenumiirate pasaje din operele sale vorbesc despre metodii in acest sens de con$liinfii aformei autodezvoltiirii confinutului. Se vede eli filosofia nu e, pentru Hegel, 0 teorie, iar metoda, procedeu, ci ele sint unul �i acela�i lueru privit sub aspecte diferite, �i anume, con�tiinfii a conlinutului.

4.3. Fiinta, esenta, concept Lucrarea de care ne ocupiim are trei ciirti: 1 ) Doctrina fiinlei 2) Doetrina esentei 3) Doctrina conceptului. Notiunea primii cu care incepe logica este aceea de fiinlii. NOliunea de fiinlii nu are niei 0 altii detenninare, nici 0 altii nota, dedt cea de purii fiintare - ea este deci extrem de generala �i de abstractii. Analizind aeeasta notiune, constatiim cii ea nu are nici un eontinut, mai precis continutul siiu este vid, lipsit de detenniniiri, este neant. A�adar, notiunea de fiinta o implicii pe cea de neant, de nefiinlii. Cele douii noliuni sint complet opuse, dar nu pot exista una tarii cealaltii, nu au sens dedt una prin alta. Deci, opuse fiind, ele sint organic legate totodatii �i caracterizeazii impreunii tot ceea ce este: nu exista niciiieri in cer " sau pe piimint ceva ce nu le-ar contine in sine pe ambele: �i fiinta �i neantul" . Leglitura organica dintre fiintli �i neant este exprimatii in conceptul devenirii. Numai ceva care se mi�cii, se schimbii, numai ceva care devine poate cuprinde laolaltii �i in acela�i timp fiinta �i nefiinla. Ceea ce devine este �i nu este in acela�i timp : este caci exista, fi inteazii; nu este fiindcii se schimbii. Astfel, devenirea incheie prima triadii a $tiinlei logicii. Conlinind in ea nOliunile anterioare ca momente, ca laturi ale ei legate organic, iar nu ca determiniiri independente, devenirea este adeviirul fiintei �i neantului, este primul concept adeviirat din $tiinfa logicii. Observlim cu acest prilej cii, la Hegel, concep tul are un sens 1 69

specific. Nu orice notiune este concept. Conceptul presupune unitatea indisolubiHi a unor determinari opuse, iar nu simpla reunire a unor determinari indiferente. Rezultatul devenirii este conceptul lucrului concret, este jUnta determ inata cum spune Hegel. Modul de a fi al fi intei determinate este calitatea. Cu alte cuvinte, ceea ce da determinare unei anumite existente este calitatea ei specifica. Hegel analizeaza apoi categoria de cantitate. Conceptul care sintetizeaza cantitatea �i calitatea este acela de masura. Masura exprima unitatea cantitatii �i calitatii, faptul ca un lucru nu-�i poate schimba cantitatea lara ca, dincolo de anumite limite, sa nu-�i schimbe cal itatea. Cele trei categorii exprima un principiu al devenirii: trecerea schimbarilor cantitative in schimbari calitative. Cartea a doua a lucrarii , de care ne ocupam, contine teoria esentei. Esenta este "adevarul fiintei " , scrie Hege1 1 24 . Ea este in sine contradictorie, anume contine contradictia identitatii �i diversitatii. Hegel dezvolta pe larg aici teoria sa despre contradictie. Metafizica - spune Hegel - intelegind aici concepti a opusa dialecticii , de�i recunoa�te cxi stenta contrariilor, Ie considera ca neavind nici 0 legatura unul cu celalalt, ca fiind opuse in mod absolut. Or, in realitate, contrariile sint corelative ca pozitivul �i negativul, infinitul �i finitul, generalul �i particularul etc. Aceasta corelatie dintre contrarii care se exclud reciproc, dar, in acela�i timp, se condi­ tioneaza reciproc, constituie contradic!ia. Ea este forta motrice a mi�carii �i dezvoltiirii, izvorul vietii, al realitatii lucrurilor: " ceva este viu - afirma Hegel - numai in masura in care contine in sine 0 contradictie �i este tocmai acea forta capabila de a cuprinde �i de a suporta aceasta contradictie" . Contradictia este real a, obiectiva, iar nu produsul unei gindiri incorecte. Hegel subliniaza cu i nsistenta caracterul obiectiv al contradictiei dialectice: "toate lucrurile sint contradictorii in sine" , spune el. in legatura cu teoria contradictiei, Hegel formuleaza �i principiul negarii negatiei. De altfel, intreaga lucrare �i sistemul hegelian in ansamblu sint constituite in conformitate cu conceptia filosofului asupra negarii negatiei. Hegel elaboreaza principiul -

124

op. cit., p. 3 7 3 .

1 70

negiirii negatiei ca dezvoltare triadicii. Fiecare proces de dezvoltare incepe cu 0 treaptii initiala (teza), continua cu negatia acesteia (antiteza) �i se incheie cu sinteza acestora. Al treilea moment, sinteza, readuce procesul la stadiul initial, dar pe 0 treapta superioara. Filos oful fo lose�te adesea triada ca pe 0 schema abstractii ciireia trebuie sii i se confonneze lucrurile. Cum s-a spus, el inghesuie in aceasta schema ca intr-un pat al lui Procust bogiitia faptelor �i, bineinteles, concluziile vor fi atunci arbitrare. I s-a obiectat de multe ori lui Hegel ca nu porne�te de la fapte reale spre legea lor, ci de la schema abstracta a legii spre fapte. I s-a obiectat apoi interpretarea finalistii pe care 0 dii acestui principiu: punctul la care trebuie sii se ajungii it predetennina pe cel ini!ial, adicii scopul ar premerge desfa�urarii obiective a procesului. Aceste obiec!ii care vizeaza, in cele din urma, caracterul speculativ al gfndirii hegeliene, de�i intemeiate in anumite cazuri, nu pot fi, totu�i, considerate ca general valabile. I n aceea�i carte a doua, Hegel tratcazii in legatura cu esen!a raportul dintre esenta �i fenomen, necesitate �i intimplare, necesitate �i libertate. El aratii condi!ionarea reciproci'i a acestor perechi de categorii opuse, transformarea uneia in contrariul sau. Hegel statornice�te astfel 0 concep!ie dialecticii asupra acestor categorii. Cea de a treia carte a $tiinlei Logieii este consacrata conceptului. Conceptul este - dupa parerea filosofului - adevarul esentei. Conceptul este generalul �i esentialul lucrurilor, dar in unire cu " diferenta " , cu particularul. I n continuare, Hegel va analiza judecata �i silogismul, stiiruind mercu asupra mersului gindirii, a trecerii necesare de la 0 etapii la alta. Se punea insa intrebarea: care e sensul general al acestui drum al gindirii, al trecerii ei de la 0 veriga la alta? Cunoa�terea concretului, raspunde Hegel; cu alte cuvinte, sensul este concretitudinea tot mai mare a gindirii. Daca, in primele ei etape, gindirea logicii era abstraetii, la sfir�itul drumului, ea devine eoneretii, adica bogata in determinari, capabila sa cunoasca astfel adevarul, care e totdeauna concret. Cele doua nOliuni amintite aici, "abstract" �i " concret" , joacii un rol esential in filosofia hegelianii. Abstract inseamnii ceea ce este unilateral, partial, chiar dacii este esential. Concretul este multilateralitatea, bogii!ia detenninarilor, totalitatea organicii a acestor determiniiri. 17 1

-...I tv

......

.l.

Introducere

.l.

Prefata la edo II ( 1 83 1 )

.l.

Prefata la edo I ( 1 8 1 2)

Stiinta logicii

Logica subiectiva

Logica obiectiva Doctrina despre esenta

Doctrina deSpre fiinta

[

l f

Masura

Cantitate

o

- Cahtatea

l

Devenirea esenlei

Miisura reala

Cantitatea specificii

Raportul cantitativ

Citimea

Cantitatea

00

Fn nla 0 pentru sme

F"I 0 nta 0 _ de ennmata

�

Fiinta

Cantitatea pura Marimea continuii �i discretii Delimitarea cantitiilii Nurniiru' Citimea extensivii �i intensivii Infinitatea cantitativii Raportu, direct Raportul invers Raportul poten\ial

EE

Raportu' masurilor independent Linia modalii de raporturi de miisuri Nemiisuratul lndiferenta absolutii Indiferenla ca raport invers al factorilor ei Trecerea in esenla

Citimea specificii Miisura specificii Fiin\a pentru sine in miisurii

EE E

E

Fiinta detenninata ca atare Finitatea Infinitatea Fiinta pentru sine c a atare Unu �i multiplu Repulsie �i atrac\ie

Fiinta Ne�tul Devenirea

E t E

PLANUL LUCMRII "STIINTA LOGICII

-

-.l VJ

Doclrina despre esenta

Realitatea

Fenomenul

Esenta ca reflectare in ea insii�i

t t

t

Raportul absolut

Realitatea

AbSolutul

Raportul esenlial

Fenomenul

Raportu! miisurilor independent Linia modalii de raporturi de masuri Nemiisuratul Raportu' substanlialitiilii Raportul de cauzalilate Ac\iunea reciprocii

E E

Cilimea specificii Miisura specificii Fiin\a pentru sine in miisurii

E E E

Legea fenomenului Lumea fenomenalii �i lumea care este in sine Disolulia fenomenului Raportu' intregului �i piirtilor Raportul fortei �i exteriorizarii ei Raport al interiorului �i exteriorului

Lucru, §i proprietiitile lui Lucrul constii din materii Disolu\ia lucrului

E E

EXistenta

Temeiul

Esen\ialiliilile sau determinaliile de reflectare

E t

Esenlialul �i neesen\ialul Aparenta Reflectarea Identitatea Diferenta Contradictia Temeiu, absolul Temeiul determinat Conditia

AParenta

-.l "'"

Logica subiectiva

Obiectivitate

L,doo

I

I MeCanismul

-

Ideea absolutii

Ideea cunoaljterii

Viata

Tedeologia

- Chimismul

t

t

Silogismul

S"bi'''i�''k H"d�."

Conceptul

SilOgiSmUI reflectiirii

Silogismul fiin\ei detenninate

Judecata conceptului

Judecata necesitiilii

Judecata reflectiirii

Judecata fiinlei detenninate

conceptul universal Conceptul particular Individualul

Ideea hinelui

[

:Jfs

Cunoa�terea sintetica

E

Oefinitii Oiviziune Teorema

Procesul formal Procesul real - Produsul centrul Legea Trecere a mecanismului

E EE

SilOgiSmUI categoric -Silogismul i tetic Silogismul junctiv

EE

E

�

JUdecata pozitiva -Judecata negativa Judecata infinitii JUdecata singularii Judecata particulara Judecata universala JUdecata categoricii Judecata i tetica Judecata junctivii JUdecata asertonicii -Judecata problematica Judecata apodicii Prima figura -A doua figura -A treia fmurii A patra nguril SilOgiSmUI totalitiitii Silogismul inductiei Silogismul analogiei

E E E

Obiectul chimic Procesul chimic Trecerea Chimismului scopul sUbiecti v Mijlocul . Scopul inffiptult individul viu Procesul vital Genul cunoa�terea analitica Ideea adevarului

E E E [

- Mecanismul obi�nuit

Procesul mecanic

obiectul mecanic

[ 1=

L Silogismul necesitiilii

I r

E

-...I VI

-

Logica subiectiva

I

Ideea

Obiectivitate

S,bi�ti"b"

Ideea absoluta

Ideea cunoa�terii

Viala

t Tedeologia

Chimismul

..

..

t. \llIu'I.1l1l unlv"I " 1

_

..

.

.

.

- [

' ' eea bmeI Ul

Id [ Id

E E

E

rrum

Cunoa�terea sintetica

E

Definitii Diviziune Teorema

centru, Legea Trecere a mecanismului

Procesu, formal Procesul real Produsul

SilOgiSmUI categoric Silogismul iJ:!oletic Silogismul disjunctiv

E E

�

' JU decata pozillva Judecata negativa Judecata infinitii JUdecata singulani Judecata 'p�icula� Judecata umversala JUdecata c;ateg, Revista de filosofie, 6, 1 968. N. Rimbu, Rafiunea speculativa infilosofia lui Hegel, Ed. Universitalii A.!. Cuza, I�i, 1 997. A. Reuter, Dialektik und Gewissen. Studien zu Hegel, Freiburg, 1 977. T. Rockmore, lnainte # dupa Hegel, trad. C. Tohaneanu, Ed. Stiintificii, 1 968. D.O. Ro�ca, lnsemnari despre Hegel, Ed . Stiintificii, Bucure�ti, 1 967. E . Roth, Oas Zeichen. Eine Untersuchung zu Hegels Philosophie de .. Subjektiven theoretischer Geist " Inaugural - Disseration . . . Bucure�ti, 1 972. L. Siep, Der Weg der Phiinomenologie des Geistes, Suhrkamp, 2000. P. Singer, Hegel, trad. C. Avramescu, Humanitas, 1 996. V. Stancovici, Idealismul critic �i idealism transcendental, Caiete de filosofie, nr. 8, 1 944. G. Stieh1er, La philosophie de Hegel, source tMorique de la conception du monde revolution aise, in La pensee, no 1 53 , oct. 1 970. A. Surdu, NOliunea clasica # conceptul hegelian, in Probleme de logica, vol. VII, Ed. Academica, 1 977. B . TeyssMre, L 'Art apres la mort de I 'Art, in Les Etudes Philosophique, no 2, 1 975. T. Vianu, Influen/a lui Hegel in cultura romano., in Studii de literatura romina, Ed. Didacticii �i Pedagogicii, 1 965. G . Zeide1, Tinarnl Hegel, in Probleme defilosofie, 5, 1 956.

1 85

Pozitia incomodii a istoricului filosofiei Istoricul filosofiei se situeaza pe 0 pozitie incomoda: el este filosof printre istorici �i istoric printre filosofi. Mi-a fost dat sa aud de-a lungul anilor, din partea colegilor mei mai mult sau mai putin filosofi" , repro�ul repetat ca rna ocup cu probleme care apartin " trecutului ", in loc sa-mi concentrez intreaga putere intelectuala " asupra celor ale "prezentului " . Era implicata mereu ideea ca istoria filosofiei este 0 forma de evaziune, cu atat mai mult condamnabila intr-o epoca ce se pretindea radical innoitoare. La 0 sesiune �tiintifica la care am prezentat 0 comunicare despre presupozi{iile deductiei transcendentale kantiene a categoriilor, cine va mi-a pus intrebarea: ce interes prezinta aceasta tema pentru dezbaterile filosofiei actuale? Nu am sesizat atunci caracterul insidios al intrebarii, sugestia de inactualitate pe care 0 continea �i am incercat, de buna credinta, sa argumentez actualitatea" temei mele prin " consecintele ei in dezbaterile cu privire la argumentele transcendentale. Ar fi trebuit sa raspund altfel: tema mea este actualii pentru ca e amplu dezbiituta in filosofia de astazi. Ampla bibliografie care s-a acumulat in ultimele trei decenii in legatura cu ea dovede�te din plin ca tema mea este actuala. in plus, faptul ca filosofi teoreticieni ca Strawson, Hintikka sau Korner i-au consacrat numeroase studii arata ca aceasta tema prezinta un interes teoretic major �i ca ea nu-i intereseaza numai pe cercetatorii profesioni�ti ai lui Kant sau pe istoricii filosofiei. Abia in al doilea rand ar fi trebuit invocate urmarile rodnice ale temei meIe in dezbaterile despre argumentul transcen­ dental. Dar de ce se pun mereu astfel de intrebiiri? De ce cineva, care pur �i simplu nu are habar despre ce este vorba, se simte indreptatit sa ceara justificari celor care se ocupa cu studiul istoriei filosofiei? Si, inca mai grav, ace�tia din urma se simt obligati sa se apere? A�a cum m-am simtit �i eu atunci �i cum se vede ca rna simt �i acum, daca, la mai bine de un an de la acea sesiune, scriu nota aceasta? Am incercat mereu sa argumentez nu identitatea (Hegel), ci convergenfa cercetarilor teoretice �i a celor istorice in filosofie. Se pare insa ca prejudecata impotriva istoriei filosofiei este atat de puternica incat nu poate fi cu una cu doua dezriidacinata. Am citit Cli 1 87

stupoare undeva di atunci cand a condus un departament de filosofie, Quine a scos din programa de invii!iimant disciplinile de istoria filosofiei. Ce sii te mai miri atunci cii filosofii no�tri locali impiirtii�esc aceea�i prejudecatii! '"

'" '"

Mi-au ramas in memorie cuvintele prin care un autor i�i exprima speran!a ca bucuria, pe care a simtit-o scriindu-�i cartea, sii poatii fi retriiitii de cititorii siii. Frumoase cuvinte ! Cultura ca bucurie a spiritului, ( ... ) cultura ridicatii (nu coboratii) la nivelul desfiitiirii spirituale, dincolo de efortul, tensiunea, uneori suferin!a pe care Ie incorporeazii �i, in acela�i timp, Ie transcende. Acestea ar putea fi semnul superior al no!iunii atat de debilitate, astiizi, a culturii Rezerva, uneori, de-a dreptul aversiunea, pe care a�a-ziselc spirite serioase" 0 manifestii fa!ii de 0 atare intelegere a culturii, " trebuie pusii, probabil, in legiiturii cu acea reprimare a hedonismului �i a principiului pliicerii, caracteristicii raliunii instrumentalizate. Numele lui Kant starne�te de obicei in mintea omului de culturii obi�nuit 0 stare de disconfort sau chiar 0 reactie de respingere, ciici este asociat nu numai cu dificultatea de intelegere (care reclamii efort intelectual), dar �i cu usciiciunea �i !ipsa de viatii a unui peisaj lunar. Mii bantuie de mai mul!i ani intentia de a scrie 0 lucrare exactii �i totu�i atriigiitoare despre Kant. Este insii cu putin!ii asemenea lucrare? Nu duce oare, in mod inevitabil, exactitatea la usciiciune, la acel tip de productii anoste, reci, care nu trezesc nici 0 vibratie spiritualii in sufletul celor ce Ie cite�te, de care abundii bibliografia kantianii? Ca simplu obiect de curiozitate intelectualii, Kant este adesea disecat cu preeizia �i indiferenta anatomistului care face 0 demonstratie. Se �tie insii, cii exactitatea nu este totuna eu adeviirul. Asta inseamnii cii treb uie sii-l " l i teratur iziim " , sii-l " pe Kant, sii inventiim drame imaginare care sii-l facii dramatiziim " "? Fire�te cii nu. ldeile au propriul lor dramatism, propria palpitant " lor logieii interioarii, plinii de nepreviizut, de alternative �i optiuni care 0 fac foarte diferitii de logica linearii a con�tiinlei umane. '" '" '"

Am dat astiizi, intampliitor (in cartea lui Anthony Stevens despre lung, p. 3 1 ), peste 0 frazii extraordinarii atribuitii lui Zarathustra: " iti riispliite�ti riiu dasciilul dacii riimai un simplu 1 88

invatacel" , adica daca nu rupi cordonul ombilical care te leaga de el �i nu devii tu insuti, adica nu devii personalitate independenta. Mai curand decat un "paricid" platonician, separatia aceasta pare mai degraba 0 trauma pentm discipol (vezi boala lui lung dupa despiirtirea de Freud). *

* *

Singurul lucru bun care ne sta, rara nici 0 indoiala, in putere, este sa-i bucuram pe semenii no�tri, sa-i facem sa se simta bine, sa Ie producem bunii dispozitie. De toate celelalte performante pe care Ie-am putea, eventual, atinge, ne putem indoi. Viermele indoielii roade miezul tuturor celorlalte proiecte ale noastre. Numai bucuria simpla �i curata pe care 0 producem celui de langa noi este resimtita, rara nici 0 rezerva, de propria noastra con�tiinta, ca buna. Si este atilt de u�or sa-l faci pe eel de lilnga tine sa se simta bine ! * * *

In camera aproape cufundata in intuneric cartile stau pe rafturi, drepte �i tacute - asemeni unor soldati gata oricand sa ia lupta de ia capat. Si de fapt, trebuie, cu fiecare epoca, cu fiecare dintre noi sa reia aceasta iupta neslar�ita pentru omenia din noi, invadata de hoardele indiferentei, comoditatii, dezabuzarii - iupta cu rezuitate mereu precare, totdeauna nesigurc, pretutindeni puse in discutie.

�.. J

,----

Cuprins

Prefata ..... ...................................................................................

5

IDEALISMUL GERMAN ........................ .............................. . . Kant . . . ........................................................................................ 1 . Date biografice. Principalele lucrari ........................... 2 . Pregatirea filosofiei critice ............................... ........... 2 . 1 . Periodizarea activitatii lui Kant . ................... ...... 2.2. Perioada precritica .................... .......................... 3. Disertatia inaugurala �i rolul ei in gindirea lui Kant . . . . . . . 3. 1 . ,,Marea lumina" din 1 769 ............... ....................... 3.2. Conceptul de lurne ............................ .... . . . . . . . . . . . . . . . . 3.3. Teoria sensibilitiitii ................................................ 3 .4. Teoria intelectului ............ ..................................... 3.5. Metoda metafizicii ................................................ 4. Filosofia teoretica ... ....... .... ....... .... ............ ......... ........... 4. 1 . Principiul critic - criticism, dogmatism, scepticism . .... 4.2. Criticism �i apriorism ............................................ 4.3. ludecatile analitice �i judecatile sintetice ....... . . . . . . . . 4.4. Estetica transcendentalii .............. ............. . . . . . . . . . . . . . 4.5. Analitica transcendentala ...................................... 4.6. Dialectica transcendentala ..................................... 4.7. Kant �i metafizica ................................................. 5. Filosofia practica ............................................... ........... 5. 1 . Teoreticul �i practicul. Specificul abordarii critice a domeniului moralitiitii .. ............ ........ .......... ......... 5.2. Metoda transcendentala in studiul moralitiitii ......... 5.3. 1mperativul categoric ............................................ 5.4. Postulatele ratiunii practice ..................... .............. 6. Finalitatea ........ ............. .............................. .................. 6. 1 . Facultatea de judecarqi functia ei mediatoare ......

7 9 10 23 24 26 40 40

191

44

46 50 51 53 54 57 60 65 70 76 89 92 93 96 98 1 03 1 05 1 07

6.2. Finalitatea subiectiva. Caracteristici ale judecatii estetice .......................... ....................... ................ 6.3. Finalitatea obiectiva .............................................. Fichte ..................... ..... ......................................................... . . . ... 1 . Raportul cu Kant ........ ................... .............. .................. 2. Doctrina �tiintei ......... ......................... .. ....... ........... ...... 3. Etica ........................... ....................... . . . . . . . . . .................. Scheilling ........... ...................................................... ................... 1 . Filosofia naturii ......... .............. .... ...... . . . ............ . . . .. . ....... 1 . 1 . Principii generale ale filosofiei naturii ......... . . . . . . . . . . 1 .2. Teoria poten!elor ............. ............ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2. Filosofia religiei ........................ ...................... .............. Hegel 1 . Periodizarea activitii!ii lui Hegel ...... ... ........................... 2. Structura sistemului . ....................................... . . . . . . . . ...... 3. Fenomenologia spiritului - introducere generala in sistemul hegelian .................. ......................................... 3. 1 . Conceptia despre Absolut �i metoda cuno�terii Absolutului .. .... ........... ......... .... ... ......... 3.2. Tema Fenomenologiei spiritului . . . . . . . . . . . ................. 4. Logica . . . ....................................................................... 4. 1 . Logica �i ontologie ................ ................................ 4.2. Metoda ........................................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.3. Fiinta, esenta, concept ........................................... 5. Filosofia spiritului ......................................................... ..................................................................................... . . . . .

1 92

1 10 1 14 121 1 23 125 1 28 1 35 l 38 138 140 1 42 147 149 1 53 157 1 57 1 60 1 63 1 63 1 66 1 69 1 79