Instrumentar Medical [PDF]

Zitiervorschau

Antoniac Iulian

Lăptoiu Dan

Blăjan Ana-Iulia

Cotruţ Cosmin

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Instrumentar şi dispozitive chirurgicale

0

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Referenți științifici: Prof.dr.ing. Rami Șaban Universitatea Politehnica București Prof.dr.med. Florian Purghel Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila București

Procesare text și grafică: Mihaela Dinu Copertă: Miruna Antoniac ®

1

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

CUPRINS Capitolul 1. Aspecte introductive şi etape istorice ale dezvoltării instrumentarului şi dispozitivelor chirurgicale .......................................4 Capitolul 2. Instrumentar pentru diagnostic .........................................23 Capitolul

3.

Materiale

şi

tehnologii

utilizate

la

execuţia

instrumentarului chirurgical ..................................................................32 3.1. Materiale utilizate la execuţia instrumentarului chirurgical ................32 3.2. Tehnologii utilizate la execuţia instrumentarului chirurgical ...............46 Capitolul 4. Tipuri de instrumentar chirurgical .....................................50 4.1. Instrumente pentru tăiat ....................................................................52 4.2. Instrumente pentru hemostază ..........................................................57 4.3. Instrumente de prindere şi prezentare a ţesuturilor ............................62 4.4. Depărtătoare ......................................................................................66 4.5. Instrumente pentru sutura ţesuturilor ...............................................72 Capitolul 5. Manevrarea instrumentarului chirurgical .........................77 Capitolul 6. Studiu experimental privind prototipuri de instrumentar chirurgical

de

tipul

depărtătoarelor

autostatice

cu

utilizări

multiple....................................................................................................84 Capitolul

7.

Aspecte

generale

privind

sterilizarea

instrumentarului......................................................................................97 7.1. Noţiuni introductive şi principii generale de sterilizare ........................97 7.2.

Curăţarea

şi

dezinfectarea

instrumentelor

şi

instrumentarului

medical.......................................................................................105 7.2.1.Curăţarea şi dezinfectarea manuală .......................................109 2

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

7.2.2.Curăţarea şi dezinfectarea mecanică ......................................111 7.2.3.Curăţarea mecanică şi sterilizarea termică ..............................113 7.2.4.Curăţarea mecanică şi sterilizarea chemotermică ....................115 7.2.5.Curăţarea şi sterilizarea cu ultrasunete ..................................117 7.2.6.Dezinfectarea finală ...............................................................119 7.3.

Condiţionări şi verificări .................................................................120

7.4.

Împachetarea .................................................................................122

7.5.

Tipuri de sterilizare ........................................................................125 7.5.1.Sterilizarea cu abur ................................................................125 7.5.2.Sterilizarea la temperaturi scăzute ..........................................130 7.5.3.Sterilizarea cu produse chimice ..............................................135

Capitolul 8. Modalităţi de deteriorare a instrumentarului chirurgical în practica clinică ......................................................................................140 8.1. Depuneri şi reziduuri organice .........................................................141 8.2. Depuneri şi pete datorate compoziției lichidelor utilizate ...................143 8.2.1. Depuneri şi pete datorate calcarului .......................................143 8.2.2.Depuneri de silicaţi şi alţi compuşi minerali .............................145 8.2.3.Formarea şi depunerea de depozite oxidice .............................146 8.2.Fenomene de coroziune .....................................................................147 8.3.1.Coroziunea în puncte (pitting) .................................................147 8.3.2.Coroziunea sub tensiune ........................................................148 8.3.3.Coroziunea în crevasă ............................................................149 ANEXA 1. Catalog instrumente chirurgicale uzuale .............................156 ANEXA 2. Teste grilă pentru verificarea cunoştinţelor ........................189 BIBLIOGRAFIE .......................................................................................201

3

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Capitolul 1 Aspecte introductive şi etape istorice ale dezvoltării instrumentarului şi dispozitivelor chirurgicale Chirurgia este acea ramură a medicinei care se ocupă cu manipularea fizică a unei structuri corporale pentru diagnosticarea, prevenirea sau vindecarea unei afecţiuni. Ambroise Paré menţiona încă din secolul XVI că există cel puţin cinci motive pentru a efectua o intervenţie chirurgicală: "Pentru a elimina ceea ce este superfluu, pentru a restaura ceea ce a fost dislocat, pentru a separa ceea ce a fost unit, pentru a alătura ceea ce a fost împărţit, precum şi a repara defecte de natură diferită. " Din momentul în care oamenii au învăţat să realizeze şi să manipuleze instrumente, aceştia şi-au angajat talentele în dezvoltarea unor tehnici chirurgicale, din ce în ce mai complexe şi mai sofisticate. Cu toate acestea, până la revoluţia industrială, chirurgii au fost incapabili de a depăşi trei obstacole principale care au influenţat profesia medicală de la debuturi: sângerarea, durerea şi infecţia. Progresele în aceste trei direcţii au transformat în timp actul chirurgical dintr-o operaţie riscantă cu statut de "artă" într-o disciplină ştiinţifică, capabilă de a trata multe boli şi condiţii. Profesia chirurgicală a suferit numeroase descoperiri şi obstacole de-a lungul istoriei. În general, chirurgul a fost considerat un tehnician, în timp ce medicul (asociat în trecut mai degrabă cu un preot sau şaman) a fost adevăratul vindecător. În timpul dezvoltării medicinei moderne, ambele discipline au fost predate împreună şi se putea obţine calificarea de a practica medicina şi chirurgia. Noile descoperiri arheologice confirmă faptul că originea medicinei coincide cu apariţia omului modern. Tehnicile chirurgicale au fost dezvoltate pentru a trata diverse leziuni şi traume. Numeroase studii arheologice şi antropologice au oferit informaţii cu privire

la

tehnici

pentru

sutură,

amputarea

membrelor,

drenajul

şi

cauterizarea rănilor deschise. Există multe astfel de exemple: unele triburi din Asia utilizau un amestec de salpetru şi sulf, care era plasat pe răni şi aprins 4

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

ulterior pentru a cauteriza rănile; indienii Dakota foloseau o pană ataşată la o vezică de animal pentru a absorbi material purulent din răni infectate; tribul Maasai folosea acele de salcâm pentru sutura rănilor. Instrumentul medical se defineşte ca un aparat, utilaj, material sau alt articol, utilizat singur sau în combinaţie, în scop diagnostic, pentru monitorizare,

tratament,

ameliorare

sau

compensare

a

suferinţei

sau

handicapului creat de o boală sau un traumatism. Istoria instrumentelor chirurgicale reprezintă un element important din istoria medicinei, cât şi a tehnologiei. Numeroase instrumente chirurgicale au fost descoperite la nivelul săpăturilor arheologice. Cele mai complete, în care se regăsesc asemănări importante cu

instrumentele moderne, se leagă de

cultura romană şi de Casa Chirurgului din Pompei. Arheologia consemnează utilizări ale unor instrumente cu scopul de a vindeca anumite afecţiuni încă din epoca de piatră. Cele mai vechi operaţii pentru care există dovezi sunt trepanaţiile, în care o gaură este forată în craniu, pentru a trata problemele legate de creştera presiunii intracraniene. Dovada a fost gasită în aşezări umane preistorice din neolitic ori în picturile rupestre, iar procedura a continuat să fie utilizată şi mai târziu în istorie (descrisă prin texte antice greceşti, cum ar fi cele ale lui Hipocrat). Din totalul de 120 cranii preistorice găsite la un loc de înmormântare într-o zonă din Franţa datate la 6500 î.Hr., 40 de cranii au avut găuri de trepan. Mulţi pacienţi preistorici şi premoderni au prezentat semne de vindecare ale structurii craniene, sugerând faptul că mulţi dintre cei care au suferit acest tip de intervenţie au supravieţuit. Civilizaţia sumeriană a adus numeroase contribuţii şi în acest domeniu. Astfel, din cele 30.000 de tablete cuneiforme care au fost descoperite în Mesopotamia, aproximativ 800 se ocupă cu teme medicale. Numele primului chirurg cunoscut este Urlugaledin al cărui sigiliu personal prezenta două cuţite înconjurate de plante medicinale. Sumerienii au văzut problemele de sănătate ca o pedeapsă divină impusă de demoni diferiţi atunci când o persoană încălca o regulă. Din acest motiv, pentru a fi medic, trebuiau să înveţe să identifice aproximativ 6.000 de demoni posibili, cauză a problemelor de sănătate. Pentru a face acest lucru, sumerienii adoptau tehnici bazate pe radiestezie, zborul păsărilor, poziţia stelelor şi ficatul anumitor animale. În 5

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

acest fel, tratamentul a fost strâns legat de preoţi, împingând intervenţia chirurgicală într-o clasă secundară de specialitate. Codul lui Hammurabi conţine legislaţia specifică ce reglementează activitatea chirurgilor din acele vremuri. Câteva exemple sunt prezentate în continuare:  În cazul în care un medic face o incizie mare, cu un cuţit de operare şi-l vindecă, sau dacă el deschide o tumoră cu un cuţit de operare şi salvează ochiul, el va primi zece sekeli în bani;  În cazul în care un medic face o incizie mare, cu cuţitul de operare, şi ucide, atunci mâinile lui vor fi tăiate;  În cazul în care un medic face o incizie mare în sclavul unui om, şi ucide, atunci el îl va înlocui cu un alt sclav. Arheologii au descoperit faptul că oamenii din India au avut cunoştinţe de medicină intervenţională şi stomatologie. O serie de volume în sanscrită, cunoscute sub numele de Samhita Susrutha, descriu în detaliu unele elemente de examinare, diagnostic, tratament, prognostic şi numeroase boli, precum şi procedurile cu privire la efectuarea diferitelor forme de chirurgie plastică, cum ar fi chirurgia estetică şi rinoplastia. Susrutha (c. 600 î.Hr.) este considerat precursorul chirurgiei cosmetice datorită tehnicii lui de rinoplastie cu lambou frontal (repararea unui nas desfigurat cu o langhetă de piele de pe frunte) şi care este practicată ca tehnică şi în prezent. În volumele menţionate sunt descrise pentru prima oară mai multe operaţii chirurgicale, cum ar fi: sutura intestinului, eliminarea prostatei, scoaterea lentilelor cu cataractă şi drenarea abceselor. Civilizaţia egipteană a început să înflorească atunci când Narmer, primul faraon al Egiptului, a stabilit capitala la Memphis - aproximativ 3100 î.Hr. În prima epocă monarhică (2700 î.Hr.), primul tratat pe chirurgie a fost scris de Imhotep, care a fost atât de renumit pentru abilităţile medicale încât a fost divinizat, devenind zeul egiptean al medicinei. Pe unul dintre stâlpii de la intrarea în Templul din Memphis există cea mai veche gravură care înregistrează o procedura chirurgicală. Alte gravuri existente în templul din Kom Ombo, Egipt descriu în detaliu instrumente chirurgicale (figura 1).

6

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Papirusul

Ebers,

Universitatea

conservat

din

Leipzig,

la este

considerat unul dintre cele mai vechi tratate de medicină şi poate, cel

mai

medical.

important Textul

este

papirus datat

la

aproximativ 1550 î.Hr. şi măsoară 20 de metri în lungime. Textul include reţete, o farmacopee şi descrieri

a

numeroase

boli,

precum şi tratamente cosmetice.

Figura 1. Instrumente chirurgicale desenate pe pereţii templului egiptean de la Kom Ombo

Acesta menţionează modul de a trata chirurgical muşcături de crocodil

şi

arsuri

grave,

recomandând drenajul inflamaţiilor, dar avertizează împotriva problemelor pielii bolnave. Şi în China au fost menţionate aspecte privind efectuarea unor intervenţii chirurgicale, inclusiv transplante de inimă, dar nu există descrieri relevante ale instrumentarului medical utilizat. În Grecia antică se regăsesc precursorii instrumentaţiei moderne; Hipocrat, parintele medicinei, (cca 460 I.e.n.) scria despre instrumente din fier forjat. O atenţie deosebită este acordată instrumentelor medicale din perioada romană, deoarece prezintă o bună imagine asupra instrumentarului medical utilizat cu un mileniu în urmă, sunt bine păstrate şi au asociate frecvent texte medicale care descriu modul lor de utilizare. Un alt aspect interesant este acela că unele dintre aceste instrumente nu s-au modificat major până în secolul XX. Armatele romane aveau proprii armurieri şi fierari pentru repararea şi construcţia

armelor,

şi

este

foarte

probabil

că

aceştia

executau

şi

instrumentele chirurgicale. Totuşi, complexitatea şi precizia execuţiei unora dintre piese, arată că au existat şi meşteri dedicaţi acestei specialităţi. A fost găsită o gamă extrem de bogată de ace, cârlige, bisturie, extractoare de săgeţi, 7

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

catetere,

dilatatoare,

departătoare,

cautere,

forcepsuri.

Majoritatea

instrumentelor medicale descoperite au fost executate din bronz, cupru sau fier, materiale utilizate şi la execuţia armelor. Un aspect important din punct de vedere tehnologic este faptul că romanii utilizau fierul pentru lama bisturiului/cuţitului chirurgical în timp ce mânerul era executat din bronz, asfel încât lamele tocite puteau fi retrase şi ascuţite din nou. În continuare, vor fi descrise câteva obiecte de instrumentar din epoca romană, vizibile în figurile 2 şi 3. Elevatorul osos, denumit ―vectis‖ de către romani, era utilizat precum un levier pentru a reduce o fractură osoasă cu deplasare sau pentru a ridica o zonă depresată (fractură osoasă cu înfundare). Suprafeţele extremităţilor erau prevăzute cu şanturi pentru o mai bună stabilitate în mâna operatorului. Este de asemenea posibil ca acest instrument să fi fost folosit pentru extracţiile dentare.

Vectis

Ferrum candens

Scalpellus

Forceps

Figura 2. Obiecte de instrumentar medical din epoca romană Paul din Aegina, scriitor din secolul 6, căruia ii datoram o serie de compilaţii ale literaturii medicale ale vremii descria un astfel de instrument: “… în prima zi după ce inflamaţia a apărut sau mai târziu maxim după a noua zi de la dispariţia inflamaţiei, putem să aşezăm [oasele] cu un instrument numit levier. Acest instrument… de aproape şapte sau opt degete în lungime şi grosime moderată astfel încât să nu se îndoaie în timpul operaţiei, are extremitatea ascuţită, lăţită şi uşor curbă pentru a permite intrarea pe sub os”. 8

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

De la armele şi uneltele încălzite la roşu în foc şi pâna la primele instrumente chirurgicale de tipul cauterelor nu a fost decât un pas. Romanii utilizau un instrument denumit ―ferrum candens‖ (literal fier strălucitor) deoarece era executat de regulă din fier. Cauterele erau încălzite la foc după care puteau fi folosite în scopuri multiple:  contra-iritant – agentul produce iritaţie într-o altă zonă pentru a ameliora simptomele dureroase sau inflamatorii din altă parte (un principiu

terapeutic

demonstrat

ştiinţific

şi

care

stă

la

baza

tratamentelor tip moxa - acupunctura stimulată prin caldură);  hemostat – prin arderea vaselor superficiale se oprea hemoragia;  instrument tăietor şi cauterizant pentru eliminarea tumorilor;  instrument tăietor de tip “cuţit ne-sângerând”, utilizat pentru extragerea capetelor de săgeţi. Scalpelul

era

un

instrument

pentru

tăiere

utilizat

în

practica

chirurgicală, existând mai multe modele. În figura 2 este prezentat un astfel de instrument utilizat de romani pentru incizia venelor, tratament recomandat pentru diferite afecţiuni în acele timpuri. Celsus, care a trăit în timpul domniei lui Tiberius (A.D. 14-37), descria această tehnică astfel: “. . . dacă scalpelul este folosit cu blândeţe, acesta incizează doar pielea, dar nu pătrunde în venă; uneori este posibil ca vena să fie ascunsă şi dificil de găsit… vena trebuie să fie tăiată pe jumătate. După cum iese sângele se urmăreste culoarea şi caracterul lui.” De asemenea, romanii utilizau şi bisturie de uz medical cu diverse modele de lamă, foarte similare ca profil al lamei unor modele actuale. Forcepsul era un instrument utilizat pentru extragerea unor săgeţi sau vârfuri de armă din plagă, deoarece forţa mare de prindere la vârful cleştelui permite un gest chirurgical mai precis. O altă utilizare a lui era prinderea fragmentelor osoase. Paul din Aegina descrie utilizarea unui astfel de instrument: “…dacă osul este prea puternic este întâi perforat cu un burghiu numit abaptista şi apoi osul fracturat este îndepărtat pe fragmente, cu degetele dacă se poate, dacă nu cu un forceps de os.” 9

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Unele obiecte de instrumentar aveau şi alte utilizări curente în epoca romană. Astfel, foarfeca - denumită ―forfex‖ de către romani - era iniţial utilizată pentru tunderea părului, dar este posibil să fi fost utilizată şi în scopuri chirurgicale. Pensele erau utilizate şi ele îndeosebi pentru estetică, fiind binecunoscută predilecţia romanilor pentru igiena corporală şi pentru depilare. Astăzi, pense derivate din aceste modele se folosesc pentru prinderea cu precizie a ţesuturilor în timpul diverselor acte chirurgicale (disecţia, sutura). Existau însă şi piese de instrumentar mai complexe. Având un aspect desprins parcă din instrumentarul de tortură, Speculum-ul sau dioptra era utilizat pentru chirurgia ginecologică pentru observarea afecţiunilor aparatului genital feminin. Fiind un precursor al depărtătoarelor de astăzi, acesta avea un ax central (priapiscus) şi un sistem de mâner cu şurub care permitea deschiderea controlată a două sau mai multe valve depărtătoare. Un depărtător similar (speculum rectal) este menţionat în tratamentul unor fistule (orificii de comunicare cu exteriorul ale unor colecţii infecțioase) de către Hipocrat (331). Să nu uităm că afecţiunile regiunii anale erau frecvente probabil la militarii călare, iar hemoroizii puteau fi arşi cu ajutorul unor cleşti speciali cu mânere lungi şi fălci dinţate. Cârligele de disecţie aveau o utilizare chirurgicală asemănătoare cu unele instrumente actuale, existând modele cu margini rotunjite utilizate pentru disecţie şi ridicarea unor vase sanguine precum şi alte modele cu margini ascuţite pentru prinderea şi secţionarea unor fragmente tisulare în scopul exciziei sau pentru retractarea marginilor plăgii. În disecţia chirurgicală aceste cârlige ascuţite se utilizau precum o foarfecă de disecţie modernă, prin descoperirea planurilor anatomice de clivaj.

10

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Bisturie

Tuburi de dren

Pense

Spatule

Foarfece

Cârlige de disecţie

Speculum

Cleşte-depărtător

Figura 3. Obiecte de instrumentar medical din epoca romană, descoperite la Pompei

11

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Erau utilizate şi tuburi pentru drenarea postoperatorie a plăgilor, pentru a se evita hematoamele cu risc infecţios sau pentru a putea administra medicamente de uz local. Aproape toate scrierile medicale menţionează termenul de ―spatomele‖, respectiv instrumente care constau dintr-un mâner lung cu o olivă (bilă) la un capăt şi o spatulă (lamelă) la celălalt. Era mai degrabă un instrument farmaceutic decât chirurgical, deoarece oliva se folosea pentru amestecarea substanţelor terapeutice, iar spatula pentru întinderea pe suprafaţa/zona de tratat. Din acestea au evoluat depărtătoare de tipul “abaisse-langue”, un apăsător de limbă folosit pentru examinarea gâtului. Unele spatule au fost adaptate cu o cupuşoară folosită pentru raclare, respectiv chiuretarea unor plăgi sau orificii anatomice. Evul Mediu aduce o ―zonă cenuşie‖ din punct de vedere al descoperirilor din chirurgie sau al ameliorării tehnicilor. Totuşi, şi în epoca medievală există indicii despre utilizarea tehnicilor şi a instrumentarului chirurgical. Abulcasis (Abu al-Qasim Khalaf ibn al-Abbas Al-Zahrawi) a fost un medic şi un om de ştiinţă arab din Cordoba şi care a formulat unele proceduri chirurgicale într-o serie de texte. În figura 4 este prezentată o „lecţie de anatomie‖ din epoca medievală.

Figura 4. Frescă reprezentând o „lecţie de anatomie” pentru chirurgii medievali

12

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

O contribuţie deosebită a avut şi Rogerius, un chirurg salernitan care a scris o lucrare despre tratamentul chirurgical ("The Practice de Chirurgie") – datată aproximativ în anul 1180. Documentul este numit şi Chirurgiae Magistri Rogerii ("Chirurgia de Rogerius Master"). Textele lui Rogerius sunt clare, scurte şi practice. Organizarea pe considerente anatomice şi prezentarea conform unei sistematizări patologic-traumatologice, include un tratament recomandat pe scurt pentru fiecare suferinţă. Rogerius a scris primele texte medievale despre o intervenție chirurgicală, texte folosite în scop didactic în universităţi din Bologna şi Montpellier.

Figura 5. Reprezentări grafice din “Chirurgia de Rogerius Master” Ambroise Paré a fost un pionier în tratamentul plăgilor prin împuşcare, fiind printre primii chirurgi ce au fost pe câmpul de luptă în războaiele napoleoniene. Deşi s-a ocupat preponderent de intervenţiile de amputare, acesta a realizat şi înlocuiri de membre sau organe umane cu dispozitive artificiale. De altfel, în secolele XIII-XIV trusele chirurgicale tipice conţineau în special instrumente destinate intervenţiilor de amputare a membrelor şi trefine pentru trepanaţii (figura 6).

13

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Figura 6. Trusă chirurgicală tipică sec. XIII-XIV

Cu timpul, mulţi dintre chirurgi au ajuns să-şi creeze sau să adapteze propriile instrumente. În secolele XVI-XVII apare şi prima organizaţie profesională a ―Bărbierilor Chirurgi‖. În figura 7, este prezentat un cuţit utilizat pentru amputaţii în acea perioadă. Se poate observa că deşi în acea perioadă cuţitele erau curbe pentru o eficienţă a gestului chirurgical de secţionare, experienţa ulterioară a demonstrat că un cuţit/bisturiu drept permite o mai mare precizie în crearea langhetelor tegumentare necesare pentru acoperirea bontului de amputaţie.

Figura 7. Cuţit pentru amputaţii (sec. XVI)

14

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

În Anglia se dezvoltă primii producători specializaţi de instrumentar chirurgical. Odată

ce noi intervenţii chirurgicale erau dezvoltate, noi

instrumente îşi făceau apariţia – bisturie şi trefine pentru incizia colecţiilor infecţioase, palpatoare, decolatoare. Majoritatea erau distribuite în seturi pentru intervenţii specifice, producătorul construind şi casetele pentru aceste seturi. Multe erau personalizate pentru că aparţineau mai mult chirurgilor sau gildei acestora decât spitalelor. Tot în Anglia, în plină revoluţie industrială a secolului al XIX-lea, s-au creat primele fabrici dedicate producţiei de instrumentar

şi

aparatură

destinată

activităţilor

medicale

–

farmacie,

chirurgie. Astfel Krohne și Seseman (fondați 1860) au creat primele pense autoblocante pentru oprirea sângerării folosind modelul chirurgului Thomas Spencer Wells (1818-1897). Multe din instrumentele create de această firmă mai există şi astăzi – bisturie cu lama de oţel şi mâner de fildeş gravat, palpatoare şi decolatoare de argint atent prelucrate şi finisate. Câteva repere de piese de instrumentar medical din acea perioadă sunt prezentate în figura următoare.

(a)

(b)

(c)

Figura 8. Piese de instrumentar specifice din sec. XIX: (a) trefină pentru trepanaţii craniene; (b) pensă pentru hemostază; (c) dublă ghilotină pentru îndepărtarea simultană a amigdalelor infectate.

15

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Se păstrează şi descrierea unei truse – set complet, reprezentativ pentru chirurgia acelui secol – a chirurgului militar John Woodall (1556-1643). Woodall se pare că a încercat cu succes unele dintre primele amputaţii la nivel articular, cunoscute fiind complicaţiile infecţioase grave asociate cu acest tip de intervenţii.

Figura 9. Trusa chirurgului militar John Woodall (1556-1643). Aceasta conţine: seringi, forceps, trefine, fierăstraie, depărtătoare, probe/palpatoare, cuţite şi dălţi.

Pentru a face trecerea la epoca modernă, arta chirurgicală a trebuit să rezolve trei probleme majore - sângerarea, infecţia şi durerea – care au fost legate şi de dezvoltarea în paralel a tehnicii şi instrumentarului specific. Înainte de evoluţia chirurgiei moderne, a existat o ameninţare reală ca un pacient să sângereze până la moarte pe masă în timpul unei operaţii. Un real progres în combaterea sângerării a venit atunci când civilizaţiile timpurii şi-au dat seama că ar putea închide rănile folosind o procedură denumită cauterizare. Cauterizarea timpurie prin fier înroşit a avut succes, dar a fost utilizabilă într-un mod limitat, extrem de distructiv şi dureros cu rezultate foarte slabe pe termen lung. Etapa următoare a fost inventarea ligaturilor vaselor, utilizată la început de Abulcasis şi îmbunătăţită de Ambroise Paré. Ligatura este o bucată de material utilizat pentru a lega capătul unui vas de sânge pentru a preveni sângerarea. Ligaturile formează baza controlului hemoragiilor moderne, dar la momentul respectiv, au fost mai mult un pericol decât un ajutor, deoarece chirurgii care le utilizau nu au avut nici un concept 16

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

de control al infecţiei. O altă barieră depăşită a fost problema înlocuirii sângelui pierdut. Limitarea sângerării este vitală, dar în cele din urmă, intervenţia chirurgicală este o bătălie pierdută în cazul în care sângele nu poate fi înlocuit. Progresele înregistrate în domeniul grupelor sanguine şi a compatibilităţilor dintre ele a permis primele transfuzii de sânge efective, un pas important în intervențiile chirurgicale. Primele progrese înregistrate în combaterea infecției au fost realizate în 1847 de către medicul maghiar Ignaz Semmelweis, care a observat că studenţii la medicină veniţi din camera de disecţie a Spitalului General din Viena au fost cauza mortalităţii excesive într-o maternitate comparativ cu naşterile asistate de moaşe. Semmelweis a introdus spălarea obligatorie pentru toată lumea care intra în secţiile materne şi a constatat o scădere a deceselor materne şi fetale. Adevăratul progres a venit atunci când, după ce a citit o lucrare de Louis Pasteur, chirurgul britanic Joseph Lister a început să experimenteze tehnicile antiseptice în timpul intervenţiei

chirurgicale.

Lister

a

introdus

tehnici

pentru

a

steriliza

echipamentul, o riguroasă spălare a mâinilor şi a implementat mănuşile de cauciuc sterile. Lister a publicat lucrarea sa ca o serie de articole în The Lancet (martie 1867) sub titlul Principiul Antiseptic în Practica Chirurgicală, lucrare care a pus bazele controlului modern al infecţiei în teatrele de operare aseptice utilizate pe scară largă în ultimii 50 de ani. Dezvoltarea treptată a teoriei microbiene a permis ultimul pas care trebuia efectuat pentru a crea cea mai înaltă calitate a condiţiilor aseptice din spitalele moderne, care să permită chirurgilor moderni să efectueze o intervenţie chirurgicală aproape fără infecţie. Primul război mondial va duce la o ―popularizare‖ a serviciilor chirurgicale şi la rafinarea multor tehnici de traumatologie şi chirurgie a plăgilor, valabile şi astăzi. Ortopedia rămăsese mai la urmă – pâna târziu în secolul XIX s-au folosit pentru tuberculoză, fracturi, imobilizările în diverse aparate – atele, gips, pentru perioade lungi de timp. În 1909 chirurgul american F.H. Albee (1876-1945) a imaginat primul fierăstrău de os motorizat pentru a înlocui fierăstraiele de mână utilizate până atunci la amputaţii. Robert Danis, chirurg ortoped belgian (1880-1962) a fost unul dintre primii care a arătat că fracturile se vindecau mai bine dacă se utilizau adjuvante pentru fixarea rigidă – osteosinteza (plăci, şuruburi şi burghie). Conceptul de 17

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

fixare intramedulară a fost dezvoltat în Germania anilor 1960 şi este legat de Gerhard Kuntscher ale cărui modele de tije şi instrumentar de alezaj se folosesc cu uşoare modificări şi astăzi. Anestezia a fost descoperită de doi medici stomatologi americani, Horace Wells (1815-1848) şi William Morton. Înainte de apariţia anesteziei, orice intervenţie chirurgicală era o procedură dureroasă, traumatizantă şi chirurgii erau încurajaţi să fie cât mai rapizi posibil pentru a minimiza suferinţa pacientului. Acest lucru a însemnat, de asemenea, că operaţiile au fost în mare măsură limitate la amputaţii de necesitate şi rezecţia tumorilor externe. Începând cu perioada aniilor 1840, chirurgia a început să se schimbe odată cu descoperirea şi practica anesteziei chimice eficiente, cum ar fi cu eter şi cloroform. În plus faţă de alinarea suferinţei pacientului, anestezia a permis mai multe operaţii complicate în regiunile interne ale corpului uman. Descoperirea în continuare a relaxantelor musculare, cum ar fi derivaţii de curara, au facilitat, de asemenea, aplicaţii mai sigure. În tabelul 1 sunt prezentate sintetic etapele istorice ale dezvoltării chirurgiei şi instrumentarului chirurgical.

18

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Tabelul 1. Etapele istorice ale dezvoltării chirurgiei şi instrumentarului chirurgical Calendar -2500

Eveniment

Imagini

Instrumente

Epoca de

Cuţite / dălţi din piatră

piatră – cranii

prelucrată

cu orificii de trepan pentru evacuarea unor hematoame

157

Galen învaţă bazele anatomiei şi chirurgiei pe gladiatorii răniţi în timpul luptei

200-400

Imperiul roman – ―Casa Chirurgului‖ descoperită în Pompei

1250

Bărbierii devin primii chirurgi “acreditaţi”

19

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

1350

Arabii inventează instrumente pentru determinarea cantităţii de sânge recoltate

1500

Chirurgii militari scriu primele tratate de chirurgie

1537

Ambroise Pare şi tratamentul rănilor de război; principiul ligaturii vasculare

1555

Vesalius şi dezvoltarea anatomiei umane; disecţia predată viitorilor chirurgi

20

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

1600

Trepanaţia utilizată pentru tratamentul hematoamelor subdurale

1720

Jean Louis Petit – inventează turniquet (banda hemostatică)

1747

Jaques Daviel face prima operaţie pe ochi – pentru cataractă

1820

Chirurgii încep să primească o educaţie academică

1846

Warren operează cu anestezie pentru prima dată în istoria chirurgiei 21

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

1865

Articolele lui Lister cu privire la antisepsie şi sterilizare

1916

Chirurgia plastică a arsurilor

1936

Walter Freeman – precursorul neurochirurgiei – instrumentar pentru lobotomie

1962

Sir John Charnley – prima artroplastie de şold

1990

Primele transplanturi “de serie” reuşite

22

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Page 23---Page 156 was left blank for copyright purpose

23

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

ANEXA 1 CATALOG INSTRUMENTE CHIRURGICALE UZUALE

I. Instrumente pentru tăiat ţesuturi:

1. Bisturie:

Mâner de bisturiu

Lame de bisturiu de unică folosinţă

24

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Bisturiu cu lamă montată

Bisturiu cu lamă fixă (Péan)

25

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

2. Cuţite de amputaţie:

Cuţit Liston

Cuțit microdisecție

3. Fierăstraie:

Fierăstrău Gigli (mâner şi sârmă)

Fierăstrău Charrière

26

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

4. Foarfece: (curbe, drepte, diferite lungimi, etc.):

Foarfecă Mayo

Foarfecă Strabismus

Foarfecă Metzenbaum

Foarfecă Landolt

27

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Foarfecă Stevens

Foarfecă Iris

Foarfecă Stevens cu acoperire ceramică

Foarfecă Metzenbaum cu acoperire ceramică

28

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Foarfecă Mayo cu carbură de tungsten

Foarfecă Metzenbaum cu carbură de tungsten

Foarfecă Iris dreaptă, cu carbură de tungsten

Foarfecă Iris curbă, cu carbură de tungsten

29

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

II. Instrumente pentru hemostază: 1. Pense cu dinţi (gheare):

Pensă Kocher dreaptă, curbă

Pensă Mickulicz (de histerectomie)

30

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

2. Pense fără dinţi:

Pensă Péan

Pensă Péan adevărată (în cioc de raţă)

Pensă Mosquito

31

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Pensă buldog (Dieffenbach)

Pensă Overholt-Barraya

32

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Pensă Satinski (clampă vasculară)

Pensă de pedicul renal (Guyon)

33

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

III. Pense pentru prindere şi prezentat ţesuturi: 1. Pense autostatice:

Pensă Forester (en coeur)

Pensă în T

Pensă Lovelace

34

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Pensă Allis

Pensă Chaput-Poirier („în dinţi de şoarece”)

Pensă Babcock

35

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

2. Alte pense autostatice (de apucat colul uterin, de coprostază, port-tampon):

Pensă Museux (de col)

Pensă de coprostază Peyer (clampă intestinală)

Pensă port-tampon (de servit)

36

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

3. Pense anatomice

Pensă anatomică cu dinţi („anatomică”)

Pensă anatomică fără dinţi („chirurgicală”)

37

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

4. Pense de fixat câmpuri sterile („raci‖)

Rac Doyen

Rac Backhaus-Roeder

Rac Jones

Rac Backhaus

38

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

IV. Depărtătoare: 1. Instrumente manevrate de chirurg:

Valvă abdominală Kelly

Depărtătoare Farabeuf

Valve vaginale

39

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Specul vaginal

Specul anal Trélat

Valvă abdominală Doyen

Depărtător Kocher

40

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Depărtător Langenbeck

Valvă supravezicală

Depărtător Volkmann

41

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

2. Depărtătoare autostatice:

Depărtător Balfour

Depărtător Finochietto

Depărtător Gosset

42

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Depărtător Percy

Depărtător Kirschner

Depărtător Collin

43

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Depărtător Weitlaner

Altele: depărtător Dartigues, depărtător Hrynkschak (în chirurgia urologică).

44

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

V. Instrumente pentru sutura țesuturilor:

1. Portace:

Portac Mathieu

Portac pensă Mayo-Hégar

45

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

2. Ace chirurgicale:

Ac triunghiular (Hagedorn)

Ac rotund (intestinal)

Ac atraumatic (cu fir inserat)

46

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Ac Deschamps

Ac Reverdin

47

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

3. Agrafe şi aplicator de agrafe:

Aplicator de agrafe Michel

Agrafe Michel (copci)

48

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

VI. Instrumente speciale (varia):

Stilet butonat

Benique

Sondă canelată

Sondă metalică uretrală feminină

49

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Pensă de os (Liston)

Dilatator de col Hégar

Periostotom (răzuşă) costal Doyen

50

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Chiuretă Bruns

Răzuşă Farabeuf

Chiuretă Volkmann

51

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

Apăsător de limbă (à baise langue)

Pensă de calculi Desjardins

52

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

ANEXA 2 Teste grilă pentru verificarea cunoştinţelor 1. Cine a fost primul chirurg care a vorbit despre principiile antisepsiei şi sterilizării? a. Warren b. Lister c. Freeman d. Charnley 2. Scalpel-ul se referă la instrumente utilizate în practica chirurgicală pentru: a. cauterizare b. tăiere c. prindere ţesuturi d. sângerare e. hemostază 3. O altă denumire a speculului este: a. priapiscus b. staphylagra c. dioptra d. soranus 4. Pulsul: a. nu poate fi determinat la nivelul oricărei artere mari b. este dat de unda pulsatilă a sângelui pornit de la nivelul inimii şi transmis prin arborele arterial c. se determină în conjuncţie cu ascultaţia plămânilor cu ajutorul stetoscopului 53

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

d. este de 60 – 70 bătăi/minut în condiţii normale 5. Tensiunea arterială se măsoară în: a. nanometri coloană de mercur b. manometri coloană de mercur c. milimetri coloană de mercur d. milipascali 6. Imaginea de mai jos prezintă o pensă model: a. Kocher b. Chaput c. Halsted d. Mayo e. Backhaus

7. Care tip de depărtător prezintă gheare la extremităţi pentru îndepărtarea ţesuturilor superficiale (piele, grăsime)? a. Balfour b. Volkmann c. Weitlaner d. Gosset e. Dartigues 54

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

8. Electrocauterul model monopolar: a. este cel mai utilizat b. nu necesită ―negativ‖ c. pentru proceduri minore/delicate; chirurugia plastică, oftalmologie d. un singur mod de utilizare fie tăiere, fie cauterizare 9. Inventatorul electrocauterului se numeşte: a. Cushing b. Valleylab c. Pearce d. Bovie e. Chernov 10. Dezinfecţia reprezintă: a. un proces pentru a reutiliza un instrument medical în condiţii de siguranţă din punct de vedere al încărcăturii microbiene şi riscului infecțios indus b. curăţarea de material organic c. reducerea numărului de microorganisme viabile d. reducerea numărului microorganismelor la o probabilitate mai mică de 1x10-6 11. Iodophorul dezinfectant Betadine prezintă: a. un spectru foarte larg de acţiune (TBC, fungi) b. o activitate reziduală mai prelungită c. o inactivitate totală pentru reziduurile organice d. un risc ridicat de alergie

55

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

12. Etilen-Oxidul este: a. gaz colorat la temperatura camerei b. substanţă cu un miros similar eterului c. substanţă foarte toxică iritantă pentru mucoase şi membranele biologice d. substanţă ce produce o reacţie fizică ce distruge microorganismele 13. Care dintre următoarele afirmații este adevărată cu privire la utilizarea instrumentelor motorizate? a. prezintă riscul emisiei de resturi biologice periculoase b. prezintă riscul rănirii cu instrumente ataşate de tipul lamelor oscilante sau burghielor c. pot fi scufundate în lichidul de sterilizare d. pot fi activate prin surse de curent electric sau de baterii 14. Imaginea din stănga reprezintă o tijă: a. Kuntscher b. Kirschner c. Karcher d. Grosse-Kempf e. Gamma 15. Scopul orificiilor din tijă este: a. blocare cu ajutorul şuruburilor b. modelare pentru inserţie mai uşoară c. drenaj sânge d. sistem de inserare şi extragere al implantului e. marcare dimensiuni

56

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

16. Instrumentul prezentat în figura alăturată este utilizat pentru: a. osteosinteza cotilului b. alezarea femurului c. introducerea unei raşpe la nivelul canalului femural d. frezarea cotilului e. inserţia prin înşurubare a cupei acetabulare

17. Un risc de infecţie poate apărea când instrumentele sunt: a. deteriorate b. nesterilizate c. neprelucrate în timp util d. toate cele de mai sus 18. Multe dintre noile instrumente sunt din ce în ce mai: a. complicate b. scumpe c. greu de procesat d. toate cele de mai sus 19. Manipularea instrumentarului începe: a. atunci când sunt inspectate b. atunci când acestea sunt dezinfectate c. când sunt prevăzute ingrijirile post-operatorii d. atunci când acestea sunt sterilizate

57

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

20. Care este instrumentul chirurgical de extracţie imediată a sângelui şi a fluidelor? a. retractor b. forceps hemostatic c. dispozitiv de aspiraţie d. pansament 21. Instrumentul care este utilizat pentru a muta o parte de ţesut şi organe, în timpul unei intervenţii chirurgicale este denumit: a. retractor b. forceps c. pensă d. dispozitiv de aspiraţie 22. Care dintre următoarele nume este asociat unui tip de forceps hemostatic? a. Laney b. Sapphley c. Crile d. Jackson 23. Vizualizarea componentelor endoscoapelor rigide trebuie să fie inspectate: a. înainte de fiecare procedură endoscopică b. după fiecare procedură endoscopică c. înainte şi după fiecare procedură endoscopică d. o dată pe săptămână

58

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

24. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate în ceea ce priveşte sterilizarea cu aburi? a. nu este toxică b. distruge sporii c. este scumpă d. poate fi utilizată cu pachete 25. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte sterilizarea cu aburi? a. aburul poate fi impur b. calitatea aburului trebuie să fie monitorizată c. sterilizarea cu abur poate fi un proces toxic d. pachetele trebuie aşezate cu grijă în interiorul sterilizatorului pentru a facilita contactul cu aburul 26. Testul de vidare Bowie-Dick trebuie făcut zilnic la: a. sterilizatoarele cu evacuare gravitațională a aerului b. sterilizatoarele cu pompă de vid c. sterilizatoarele cu spălare d. sterilizatoarele rapide 27. Care din următoarele sterilizatoare utilizează o pompă de vid pentru evacuarea aerului din incinta sterilizatorului, înainte ca aburul să fie introdus? a. sterilizatoarele cu evacuare gravitaţională a aerului b. sterilizatoarele cu pompa de vid c. sterilizatoarele cu spălare d. sterilizatoarele rapide 59

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

28. Care din următoarele sterilizatoare nu asigură o sterilizare imediată? a. sterilizatoarele cu evacuare gravitaţională a aerului b. sterilizatoarele cu pompă de vid c. sterilizatoarele cu spălare d. sterilizatoarele rapide 29. Spaţiul care trebuie lăsat între articolele împachetate, în incinta sterilizatorului, trebuie să fie de minim: a. 2,5 cm b. 5 cm c. 7,5 cm d. 10 cm 30. Câte minute trebuie să dureze procesul de uscare în condiţiile utilizării sterilizatorului cu evacuare gravitaţională? a. 10-15 minute b. 15-20 minute c. 20-25 minute d. 25-30 minute 31. Când trebuie inspectate etichetele de pe articolele sterilizate? a. înainte de sterilizare b. înainte de depozitare c. înainte de distribuire d. toate de mai sus 32. Un indicator biologic ar trebui folosit: a. în toate sterilizatoarele, de fiecare dată când sunt utilizate b. în fiecare sterilizator, la începutul fiecărei zile 60

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

c. în toate încărcaturile care conţin implanturi d. în fiecare sterilizator, săptămânal 33. În care locaţie a sterilizatorului ar trebui poziţionat indicatorul biologic? a. pe raftul de jos b. în faţa coşului sterilizatorului c. deasupra scurgerii d. toate de mai sus 34. Rapoartele privind sterilizarea sunt întocmite: a. la fiecare oră b. la fiecare schimb al operatorului c. zilnic d. săptămânal 35. Tăviţele cu sedimente trebuie scoase şi curăţate: a. la fiecare oră b. zilnic c. săptămânal d. lunar 36. Interiorul sterilizatorului trebuie să fie curăţat: a. dupa fiecare intrebuinţare b. zilnic c. saptamanal d. lunar

61

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

37. Sterilizatoarele trebuie lăsate să se răcească, înainte de curăţare, timp de: a. 4 ore b. 6 ore c. 8 ore d. 10 ore 38. Dezvoltarea tehnologică este continuă astăzi în: a. ortopedie b. urologie c. chirurgie cardiacă d. toate cele de mai sus 39. Avantajele folosirii de aparate optice includ: a. spitalizare mai scurtă b. chirurgie mai puţin dureroasă c. timp de recuperare mai mic d. toate cele de mai sus 40. Dezinfecţia avansată este recomandată: a. tuturor aparatelor optice b. aparatelor optice care intră în contact cu membrane mucoase c. aparatelor optice care intră în contact cu ruperi minore ale ţesutului d. nici una din cele de mai sus 41. Toate endoscoapele flexibile a. pot fi îndoite la unghi ascuţit pentru a fi manevrate în corp b. au canal de biopsie c. folosesc un sistem mecanic d. nici unul din răspunsurile de mai sus 62

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

42. Cablul universal al unui endoscop flexibil are rolul de: a. a conecta capul endoscopului la o sursă de lumină b. a conţine canalul de aer c. a conţine canalul de aspirare d. toate de mai sus 43. Grupul de fibre al endoscopului se află în: a. canalul de instrumente b. secţiunea de control c. canalul de biopsie d. canalul de aspirare 44. Un bronhoscop este folosit pentru: a. vizualizarea uretrei şi a vezicii urinare b. inspectarea vizuală a tractului digestiv superior c. inspectarea întregului intestin gros d. oferirea unei căi de aerare în timpul efectuării unei traheoctomii 45. Un citoscop este folosit pentru: a. vizualizarea uretrei şi a vezicii urinare b. inspectarea vizuală a tractului digestiv superior c. inspectarea întregului intestin gros d. oferirea unei căi de aerare în timpul efectuării unei traheoctomii 46. Un colonoscop este folosit pentru: a. vizualizarea uretrei şi a vezicii urinare b. inspectarea vizuală a tractului digestiv superior c. inspectarea întregului intestin gros d. oferirea unei căi de aerare în timpul efectuării unei traheoctomii 63

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

47. Care din următoarele tipuri de endoscoape este folosit pentru căutarea de obstrucţii cum ar fi pietrele la rinichi: a. esofagoscop b. uretroscop c. bronhoscop d. sigmoidoscop 48. Care din următoarele tipuri de endoscoape poate fi folosit pentru îndepărtarea polipilor: a. colonoscop b. esofagoscop c. bronhoscop d. citoscop 49. Curăţarea endoscopului ar trebui să se facă: a. în timpul folosirii b. după ce este desfăcut c. după ce este testat pentru scurgeri d. după ce este uscat 50. După uscare, endoscoapele ar trebui depozitate: a. cu tubul de inserţie încolăcit b. cu tubul de inserţie în poziţie verticală c. cu tubul de inserţie în poziţie orizontală pe un raft d. oricare din răspunsurile de mai sus, atâta timp cât nu este afectat endoscopul

64

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

BIBLIOGRAFIE 1. Katherine E. Jakielski, Michael R. Noti, The metallurgy of Roman medical instruments, Materials Characterization, Volume 45, Issues 4-5, October-November 2000, Pages 379-389. 2. Medical

devices

standards:

Fact,

and

AIDC,

future

or

UDI,

traceability,

fantasy?

efficiencies,

Eucomed,

Medtech

global Forum,

Bruxelles, 2008. 3. S.S. Block, Editor, Disinfection, sterilization and preservation (5th ed.), Lippincott, Williams & Wilkins, Philadelphia (2001). 4. Antonescu D. Ortopedie-Traumatologie practică, Editura Publistar, București, 2002. 5. Ratner B, Hoffman AS, Schoen FJ, Lemons JE eds. Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine, Academic Press, 1997. 6. Ailawadi G, Nagji AS, Jones DR. The legends behind cardiothoracic surgical instruments. Ann Thorac Surg. 2010 May; 89(5):1693-700. 7. Allgöwer M, ed. Manual of internal fixation, ed. 3. Berlin: SpringerVerlag; 1995 8. Black J, Biological Performance of Materials, New York: Marcel Decker, 1999. 9. Purghel F, Badea C, Antoniac I, Noţiuni de medicină pentru ingineri, Bucureşti: Printech, 2001. 10.

Jolesz

FA,

Morrison

PR,

Koran

SJ,

et

al.

Compatible

instrumentation for intraoperative MRI: expanding resources. J Magn Reson Imag 1998; 8:8–11. 11.

Lawrence PF, Bell RM, Dayton M, eds. Essentials of General Surgery.

4th ed. Philadelphia, Pa.: Lippincott, Williams & Wilkins, 2006. 12.

Mayeaux EJ Jr, Zuber TJ, eds. Atlas of Primary Care Procedures.

Philadelphia, Pa.: Lippincott, Williams & Wilkins, 2004. 13.

Şaban R, Bunea D, Studiul şi ingineria materialelor, Ed. Didactică

şi Pedagogică, 1995.

65

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

14.

Newson T, Stainless Steel - A Family of Medical Device Materials.

Business Briefing: Medical Device Manufacturing & Technology 2002. 15.

Amza G, ş.a., Tehnologia materialelor metalice, Ed. Tehnică 1997

16.

Ursache M, Chircă D, Proprietăţile metalelor, Ed. Didactică şi

Pedagogică, 1982. 17.

Aloman A, Structura şi proprietăţile materialelor metalice, Ed.

U.P.B., 1991. 18.

Geru N, Chircă D, Marin M, Bane M, Coşmeleaţă G, Materiale

metalice, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1985. 19.

Bunea D, Nocivin A. Materiale Biocompatibile, Bucureşti: BREN,

1998. 20.

Helsen J, Breme J, Metals as Biomaterials, Wiley, 1997.

21.

Van Vlack LH, Elements of Materials Science and Engineering, 5th

Ed. Addison-Wesley Publishing Co., Reading, MA, 1985 22.

Ray R, Little B, Wagner P, Hart K. Environmental scanning

electron microscopy investigations of biodeterioration. Scanning 1997; 19:98-103. 23.

Sehulster, L. M., Prion inactivation and medical instrument

reprocessing: challenges facing healthcare facilities. Infect Control Hosp Epidemiol 25, 276–279, (2004). 24.

Castner DG, Ratner BD. Biomedical surface science: Foundations

to frontiers. Surface Science 2002. 25.

Geru N. Teoria structurală a proprietăţilor metalelor, Ed. Didactică

şi Pedagogică, 1980. 26.

Truşculescu M, Ieremia V., Oţeluri inoxidabile şi refractare, Ed.

Facla, 1983. 27.

Bruck

S,

Properties

of

Biomaterials

in

the

Physiological

Environment, Boca Raton, CRC Press, 1980. 28.

Williams DF eds., Williams Dictionary of Biomaterials, Liverpool

Univ Press, 1999. 29.

G.A.J. Ayliffe, A.P. Fraise, A.M. Geddes and K. Mitchell, Control of

hospital infections: a practical handbook (4th ed.), Hodder Arnold, London (2002). 66

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

30.

B.M. Andersen, M. Rasch, K. Hochlin, J.F. Jensen, P. Wismar and

J.E. Fredriksen, Decontamination of rooms, medical equipment and ambulances, using a dry mist of hydrogen peroxide disinfectant, J Hosp Infect 62 (2006), pp. 149–155. 31.

Bunea D, Antoniac I, Bunea Z, Miculescu M. Clasificarea

biomaterialelor şi criterii de selecţie ale acestora, Proceeding Conferinţa Naţională de Metalurgie şi Ştiinţa Materialelor, Bucureşti: Printech, 2001: 637. 32.

Ciucă S, Antoniac I., Molagic C, Trante O, Biomateriaux,

Bucureşti: Printech, 2001. 33.

ASM International, Metals Handbook Tenth Edition, Volume 1,

Properties and Selection: Irons, Steels and High Performance Alloys, 1990 34.

ASTM F138-1992, Specificaţie standard privind sârmele şi barele

chirurgicale din oţel inoxidabil. 35.

ASTM

F621-1992,

Specificaţie

standard

privind

oţelurile

inoxidabile forjate destinate chirurgiei. 36.

ISO 7153-1-1991, Instrumente chirurgicale- Materiale metalice-

Partea 1- Oţeluri inoxidabile. 37.

ISO 5832-1992 (E), Implante chirurgicale – Materiale metalice -

Partea 1-12. 38.

Antoniac I, Negrusoiu M, Laptoiu D, Miculescu M, Biomaterials

Researches To Improve The Biofunctionality Of An Mixed Fixing System For Long Bone Fractures, Transactions of the 7th World Biomaterials Congress, Sydney; Australia, 2004. 39.

T. Zislis et al., ―Scanning Electron Microscopic Study of In Vitro

Toxicity of Ethylene Oxide Sterilised Bone Repair Materials,‖ Interim Report July 87–March 88, Army Inst. of Dental Research, Washington, District of Columbia, USA. 40.

Jolesz FA. Image-guided procedures and the operating room of the

future. Radiology 1997; 204:601–612. 41.

Shellock

FG.

Pocket

guide

to

metallic

implants

and

MR

procedures: update 2000. New York: Lippincott-Raven Healthcare, 2000. 67

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

42.

Rogers A, Jones E, Oleynikov D. Radio frequency identification

(RFID) applied to surgical sponges. Surg Endosc 2007; 21:1235-7. 43.

Baier, M., Schwarz, A. & Mielke, M. (2004). Activity of an alkaline

‗cleaner‘ in the inactivation of the scrapie agent. J Hosp Infect 57, 80–84. 44.

Rutala, W. A. & Weber, D. J. (2001). Creutzfeldt–Jakob disease:

recommendations for disinfection and sterilization. Clin Infect Dis 32, 1348–1356. 45.

Yan, Z. X., Stitz, L., Heeg, P., Pfaff, E. & Roth, K. Infectivity of

prion protein bound to stainless steel wires: a model for testing decontamination

procedures

for

transmissible

spongiform

encephalopathies. Infect Control Hosp Epidemiol 25, 280–283, (2004). 46.

Zobeley, E., Flechsig, E., Cozzio, A., Enari, M. & Weissmann, C.

(1999). Infectivity of scrapie prions bound to a stainless steel surface. Mol Med 5, 240–243. 47.

World Health Organization. Guidelines on hand hygiene in health

care (advanced draft): summary. 2005. 48.

Beloian, Disinfectants. In: K. Helrich, Editor, AOAC official methods

of analysis, Association of Official Analytical Chemists, Arlington (VA) (1990), pp. 133–146. 49.

European Standard. UNE-EN 14348:2006. Chemical disinfectants

and antiseptics. Quantitative suspension test for the evaluation of mycobacterial activity of chemical disinfectants in the medical area including instrument disinfectants: test methods and requirements. European Committee for Standardization. January 2006. 50.

W.A. Rutala, APIC guideline for selection and use of disinfectants, Am

J Infect Control 24 (1996), pp. 313–342. 51.

E. Acosta-Gío, J.L. Rueda-Patiño and L. Sánchez-Pérez, Sporicidal

activity in liquid chemical products to sterilize or high-level disinfect medical and dental instruments, Am J Infect Control 33 (2005), pp. 307– 309. 52.

R. Knieler, Manual cleaning and disinfection of flexible endoscopes -

an approach to evaluating a combined procedure, Journal of Hospital Infection, Volume 48, Supplement 1, August 2001, Pages S84-S87 68

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

53.

X. Chaufour, A.K. Deva, K. Vickery et al., Evaluation of disinfection

and sterilization of reusable angioscopes with the duck hepatitis B model. J Vasc Surg 30 (1999), pp. 277–282. 54.

L. Bader, G. Blumenstock, B. Birkner et al., HYGEA (hygiene in

gastroenterology—endoscope

reprocessing):

study

on

quality

of

reprocessing flexible endoscopes in hospitals and in the practice setting. Z Gastroenterol 40 (2002), pp. 157–170 55.

C. Liu, S. Caothien, J. Hayes, T. Caothuy, T. Otoyo, T. Ogawa,

Membrane Chemical Cleaning: From Art to Science (2006), Pall Corporation, Port Washington, NY 11050, USA 56.

L.S. Clescerl, A.E. Greenberg and A.D. Eaton, Editors, Standard

Methods for Examination of Water and Wastewater (20th ed.), American Public Health Association (1999). 57.

B. Hota, Contamination, disinfection, and cross-colonization: are

hospital surfaces reservoirs for nosocomial infection?, Clin Infect Dis 39 (2004), pp. 1182–1189. 58.

R. Cooper, C.J. Griffith, R.E. Malik, P. Obee and N. Looker,

Monitoring the effectiveness of cleaning in four British hospitals, Am J Infect Control 35 (2007), pp. 338–341 59.

E. Zobeley, E. Flechsig, A. Cozzio, M. Enari and C. Weissmann,

Infectivity of scrapie prions bound to a stainless steel surface, Mol Med 5 (1999), pp. 240–243. 60.

G. Fichet, E. Comoy and C. Duval et al., Novel methods for

disinfection of prion-contaminated medical devices, Lancet 364 (2004), pp. 521–526. 61.

G.S. Jackson, E. McKintosh and E. Flechsig et al., An enzyme-

detergent method for effective prion decontamination of surgical steel, J Gen Virol 86 (2005), pp. 869–878. 62.

D. Peretz, S. Supattapone and K. Giles et al., Inactivation of prions by

acidic sodium dodecyl sulfate, J Virol 80 (2006), pp. 322–331 63.

Z.X. Yan, L. Stitz, P. Heeg, E. Pfaff and K. Roth, Infectivity of prion

protein

bound

to

stainless

steel 69

wires:

a

model

for

testing

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

decontamination

procedures

for

transmissible

spongiform

encephalopathies, Infect Control Hosp Epidemiol 25 (2004), pp. 280–283 64.

Banerjee AS, Stafford FW. Self-retaining retractors in head and neck

surgery. J Laryngol Otol. 2005 Oct; 119(10):813-5.. 65.

Bissett L. Developing decontamination strategies and monitoring

tools. Br J Nurs. 2010 Sep 9-22;19(16):S12-7 66.

Bonutti PM, Zywiel MG, McGrath MS, Mont MA. Surgical techniques

for minimally invasive exposures for total knee arthroplasty. Instr Course Lect. 2010; 59:83-91. 67.

Bostman O, Pihlajamaki H. Routine implant removal after fracture

surgery: a potentially reducible consumer of hospital resources in trauma units. J T rauma 1996 ; 41:846-9 68.

Chobin N. The real costs of surgical instrument training in sterile

processing revisited. AORN J. 2010 Aug; 92(2):185-93. 69.

Fowler GC, Pfenninger JL, eds. Procedures for Primary Care. 2nd ed.

St. Louis, Mo.: Mosby, 2003. 70.

Froghi F, Sodergren MH, Darzi A, Paraskeva P. Single-incision

Laparoscopic Surgery (SILS) in general surgery: a review of current practice. Surg Laparosc Endosc Percutan Tech. 2010 Aug; 20(4):191204. Review 71.

Gilmour D. A change in instrument management is on the horizon:

wet or dry? J Perioper Pract. 2010 Jun; 20(6):186. 72.

Gilmour D. Instrument integrity and sterility: the perioperative

practitioner's responsibilities. J Perioper Pract. 2008 Jul; 18(7):292-6. Review. 73.

Higashihara E, Hattori R, Nakagawa K, Iwamura M, Ushiyama T,

Kawabata G, Habuchi T How to use laparoscopic surgical instruments safely. Int J Urol. 2009 Mar; 16(3):225. Epub 2009 Feb 23. 74.

Huang CK. Single – incision laparoscopic bariatric surgery. J Minim

Access Surg. 2011 Jan; 7(1):99-103. 75.

Huter-Kunish GG. Processing loaner instruments in an ambulatory

surgery center. AORN J. 2009 May; 89(5):861-6; quiz 867-70. 76.

Ishii M, Gallia GL. Application of technology for minimally invasive

neurosurgery. Neurosurg Clin N Am. 2010 Oct; 21(4):585-94. 70

Instrumentar și dispozitive chirurgicale

77.

ISO 7151:1988, ISO 7741:1986, ASTM A 380-99 Instrumentar

chirurgical; Cerințe generale si metode de testare. 78.

Johnson D, Tucci M, McGuire R, Hughes J. Evaluation of the

biomaterial-interface of screw threads in patients having clinical pain. Biomed Sci Instrum 1996; 32:127-33. 79.

Richards RH, Palmer JD, Clarke NM. Observations on removal of

metal implants. Injury 1992; 23:25-8. 80.

Shellock FG. Metallic surgical instruments for interventional MRI

procedures: evaluation of MR safety. J Magn Reson Imaging. 2001 Jan; 13(1):152-7. 81.

Shellock FG, Shellock VJ. Ceramic surgical instruments: ex vivo

evaluation of compatibility with MR imaging at 1.5 T. J Magn Reson Imaging. 1996 Nov-Dec; 6(6):954-6. 82.

Springer R. Flash sterilization. Plast Surg Nurs. 2009 Oct-Dec;

29(4):263-5. 83.

Thomas P, Summer B, Sander CA, Przybilla B, Thomas M, Naumann

T. Intolerance of osteosynthesis material: evidence of dichromate contact allergy with concomitant oligoclonal T-cell infiltrate and TH1-type cytokine expression in the peri-implantar tissue. Allergy 2000, 55, 10, 969-972 (4). 84.

Timperley AJ, Whitehouse SL, Hourigan PG. The influence of a

suction device on fixation of a cemented cup using RSA. Clin Orthop Relat Res. 2009 Mar; 467(3):792-8. 85.

Wang B, Lü G, Patel AA, Ren P, Cheng I. An evaluation of the learning

curve for a complex surgical technique: the full endoscopic interlaminar approach for lumbar disc herniations. Spine J. 2011 Feb; 11(2):122-30. 86.

Wülker N, Lambermont JP, Sacchetti L, Lazaró JG, Nardi J. A

prospective

randomized

study

of

minimally

invasive

total

knee

arthroplasty compared with conventional surgery. J Bone Joint Surg Am. 2010 Jul 7; 92(7):1584-90. 87.

Young M. Managing manufacturers' instructions. OR Manager. 2010

Mar; 26(3):22-4.

71