Horror metaphysicus [PDF]

Zitiervorschau

Leszek Kolakowski

HORROR MET APHYSICUS

METAPHYSICAL HORROR Leszek Kolakowski Copyright ([) Leszek Kolakowski 1988 HORROR METAPHYSICUS Leszek Kolakowski Traducere: Gennina Chiroiu Copyright ([) Central European University Press 1997 Această carte a apărut cu sprijinul C.E.U. Press şi al Fundaţiei SOROS pentru o Societate Deschisă România ISBN 973-571-208-3 Toate drepturile rezervate Editurii ALL. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără pcnnisiunea scrisă a Editurii ALL. Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii. Ali rights reserved. The distribution ofthis book outside Romania, without the written pennission of B.I.C. ALL srl. is strictly prohibited.

Editura ALL Bucureşti Bd. Timişoara nr. 58, sector 6, cod 76548

ir 312.18.21,312.11.46,311.15.47 312.43.21,31107.44, Fax: 311.05.65

Redactor:

Constantin Vlad

Tehnoredactare computerizată:

Cătălin Mantu

PRINTED IN ROMÂNIA

�

tiparul executat la OLlMP PR1NTING SERVICES

Leszek Kolakowski

HORROR METAPHYSICUS

Traducere şi adnotare de Germina Chiroiu

Despre autor

Leszek Kola kowski s-a n ăscut În 1 927 la Radom , În Polon i a . A fost asiste nt la cated ra de logică a Un i versităţ i i d i n L odz, apoi, Între an i i 1 9 59 şi 1 9 68 a condus cated ra de i stor i a filos ofi e i l a Un ivers itatea d i n Varşov i a . D u pă el i m i n a rea d i n Un ivers i tate, d i n motive po l i tice, a e m i grat În Angli a, u n de locu i eşte şi În prezent. D i n 1 9 70 este Sen ior Research Fel l ow l a AII Sou l s Coll ege, Oxford, acceptând Între t i m p şi cal itatea de V i s i t i n g Professor l a Un ivers ităţile McG i11 ( 1 968- 1 9 69), Be rkeley ( 1 969- 1 970), Ya l e ( 1 9 7 5) şi Ch i cago ( 1 98 1 ). Stră l u c i ta sa cari eră u n i vers itară În Occ ident s-a concretizat În peste 30 de vo l u me, scr ise În l i m b i l e engleză, fra nceză şi germană, cupri nzând stu d i i de i storia fi l osofi e i , i sto r i a rel i g i e i şi ese i sti că, Între care trebu i e a m i n tite: Chretiens sans eglise ( 1 9 68), Positivist Philosophy ( 1 970), Conversations with the Devii ( 1 972), Die Gegenwărtigkeit des Mythos ( 1 973), Husserl and the Search for Certitude ( 1 975), Leben tratz Geschichte ( 1 977), Main Currents of Marxism ( 1 978), Religion ( 1 982), Bergson ( 1 98 5), Metaphysical Horrar ( 1 9 8 8). Pentru opera sa fi l osofi că, tradusă În 1 4 l i m b i , a fost răspl ătit cu McArth u r Fou ndation Prize În 1 9 83 şi Cll Jefferson Award, În 1 986. Este membru al American Society of Arts and Scie nce şi Doctor Honoris Ca usa a n u m e roase u n ivers i tăţi de prest i g i u din l u me.

Cuprins

Despre fi l osofi .. 1 Despre fi l osofie . .. .. . . 1 Despre autofl agelarea fi l osofiei . . 2 Despre autopers ifl a rea ei . . . . . . 6 Despre narc i s i sm u l fi losofiei . J aspers ( 1 ) . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Despre su pravieţu i rea ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . 1 0 Despre real . . . . .. 11 Vise ca rtez iene. Rec i c l a rea l u i Cogito ( 1 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Un a l i b i : bl estemu l T i m pu l u i . . . . 25 Abso l utu l ( 1 ) . . . . 28 Absol utu l (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . 3 1 Persoa ne ş i non-persoa ne D i v i ne. Este oare Dum nezeu bu n ? Cruor Oei . . . . 34 Damascios ş i ce l e două t i pu r i de Nefi i nţă . . . . 40 N efi i nţa d i v i nă În creşti n ism . . . . .46 Despre toate l i m bajele pos i b i l e ( 1 ) . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 49 Rec i c l a rea l u i Cogito (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . 53 Despre Hu sserl . . .. . . 56 Despre Merleau-Ponty .. . . .. . . 58 E u l ca u n cvasi-absol ut . . . 62 Despre de-cartezianizare . . . 65 Despre Spi noza . . . . . 69 Despre Ja spers (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 71 Lei bniz şi toate l u m i le pos i b i l e . . . . . : . . . . . . . . . . . 73 Despre creaţia d i v i n ă ş i cea u m a n ă . . 78 Alter-ego 91 Despre toate l i m bajele pos i bi le (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Lectu rÎnd l u mea . . ... . . 1 07 .............. . ... . ........... . ... . ...

...

................ .

. ..............

.. . ....

.

.

.............. . ....

..... . ....

....

. ..

...

.. . .. . ....... . ...

.......... . ... . .......

..

....

..... . . . ..

. . . ...

....

.... . .

.

.. .

. . . .. . .. .

.

..

. ....

... . . .

..

............

. . .. . ..

. . .. . . . .. . .

. . ..

...

.

..

. . . . . . ... .

.... . . ........... . . . . .

. . . ............... . ... . .

...... . ...........

......

.... . . . ....

. . . . . . . . . . . . . . . ....... ...... . . . . ...............

. ........

. . ...

.

...... . . .

.. . . . . . ......... . . . . . .

. . ........... . . . ....

.. . .. . . . . . . . . . . . . ....

...... . .. . . .

........

.

........

........ . .

.. . . . . . ....

..

.. . .....

. . .... . ......... . . . ....

................. . ...

... . . . . .... . . . . . . . . ..... . . . ..

..

......

. . ..................... . . . . .. . . . . . . . . .

..... . .... . ..........

. . .....

... . ........

. . ........................... . . ....

. ... . . . . . . . ..... . ..........

. . ....... . . .. . . . . ............ . .

..

. . . ..

. . . . ..... . ..

..

........... . ... . .

. . . . . ..... . ......

.. . . . ...

.

... .

. ..

... . . . . . .. . .. . .. . .. . . . . . . ... . ... .

. .... . .

. . ...... . . . .. . . . .... . . . . ........ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...... . .. . .. . . . .... . . . . . . . . . . .

.. . . .

. . . . . ...

.... . . . . . . .

.. ...

. .... . . . . . . . .

. . . ............ . .. . .

1.1

"

Despre fi losofi F i l osofu l modern ca re n-a avut n i c i odată senti mentu l c-ar fi u n şarl ata n a re o m i nte atît de superfi c i a l ă Încît probabi l că n u merită să-i citeşti opera . T i m p de secol e fi l osofi a şi-a susţi nut l egit i m itatea răspu nzînd Întrebă rilor moşten ite de la socrat i c i ş i presocrat i c i : cum să deosebi m rea l u l de i magi nar, adevăru l de fa l s, b i nele de rău . Ex i stă u n personaj cu ca re toţ i fi l osofi i eu rope n i se identifi că, deş i Îi respi ng În Întreg i m e idei le: Socrate. U n fi l osof i ncapabi l să se identifi ce cu acea stă figu ră a rhetipală nu apa rţi ne civi I izaţiei noastre.

Despre fi losofi e Totu şi, la u n moment dat fi l osofii trebu i e să Înfru nte ş i să facă faţă u n u i fapt s i m p l u , du reros de i ncontestabi l: d i ntre problemele care au susţi nut fi losofi a eu ropea n ă t i m p de două m i len i i şi j u mătate, nici măcar una si ngu ră n-a fost rezol vată m u lţum itor; toate au ră mas fie controversate, fie au fost i nva l idate pri n senti nţa fi losofi lor. D i n punct de vedere cu ltu ra l ş i i nte lectua l , e l a fe l de pos i b i l să fi i nom i n a l i st sau anti-nom i n a l i st astăzi ca ş i în seco l u l X I I ; s ă crez i s a u să t e îndoieşti c ă poţi deosebi adevăru l de esenţă e tot atît de îngădu it acu m ca şi În Grec ia antică; la fel e să crez i că d i ferenţa d i ntre bi ne ş i rău este o convenţie arbitra ră, sau că face parte d i n ordi nea l u c ru ri lor. Poţi fi o persoan ă respectabi lă i nd i ferent dacă crez i sau refuz i să c rez i În Dum nezeu ; n i c i u n fe l de standarde a l e civi l i zaţiei noastre n u t e îm pied i că s ă c rez i că l i m baj u l refl ectă rea l itatea s a u c ă o

Leszek Kol akowsk i

creează, ş i nu eşt i exc l u s d i n l u mea bună d acă accepţi sau respi ngi conceptu l semantic de adevă r. I ndiferent ce a n u me a r fi i mportant În fi l osofie - şi asta În seamnă: i ndiferent ce ar face ca fi losofi a să conteze cît de cît pentru v i aţa rea lă - este supus ace loraşi opţi u n i ca re s-au menţi nut Încă din acel moment obsc u r În care, ignorînd ca sursă a autorităţi i moşten i rea m ito­ logică, a apărut În civi l izaţia noastră gînd i rea l i beră. Vocabu l a ru l ş i formele e i de expri mare s-au sch i m bat, fără Îndoi a l ă, ş i a u avut loc n u meroase mutaţi i ,· graţi e m i nţi lor l u m i n ate ca re apa r oca­ zional În fieca re seco l . Totu şi, esenţa care ţine fi l osofi a În viaţă e nesc h i m bată.

Despre auto-flagel area fi losofiei Pentru a a borda acest statut aparent auto-d istru ct i v a l fi losofie i au fost i n ventate mai m u lte strategi i . C e a m a i nesigu ră, dar care se bucu ră de cel m a i mare succes - cel puţi n În termen i i si gu ra nţei d e s i ne a fi l osofu l u i - constă În a nega fa ptu l că situaţia pe care tocmai a m descri s-o este cît de cît rea l ă . U ne l e Întrebări sînt decla rate l i psite de s e n s - ş i dec i , non-Întrebăr i ; cele care a u sens s e pot rezolva, deşi n u c a problemele şti i nţifice, şi m u lte d i ntre ele chia r au fost rezolvate, iar dacă u nii n u sînt d i spuşi să accepte sol uţia, nu fac decît să-ş i dovedească i ncapa­ citatea i ntelectuală. Încăpăţînaţi i fi losofi anal itici şi fenomenologi i de modă veche, care fi l osofează l i ber În l i m itel e acestei strateg i i , sînt o specie amen i nţată astăzi, oricît ar f i ei d e n u meroşi. Cea de-a doua strategi e adoptă o varietate de sol uţi i re lativi ste. Sensu l Întrebă r i l o r fi l osofi ce (ca a l tutu ror ce lorla lte Întrebă r i ) este defi n it fie prin i ntermed i u l regu l i lor u n u i joc l i ngv i stic, fie pri ntr-o s ituaţie istorică sau o civi l izaţie specifică În cadru l căreia au fost form u l ate, fie pri n consideraţi i de ut i l i tate. Nu ex i stă sta ndarde de raţ ionalitate ob l i gatori i, şi deci , nu px istă 2

Horror Metaphys icus

va l id itate tout court. Un adevăr fi l osofi c, o so l uţie a u nei probleme poate fi Într-adevăr va l idă, dar dacă e aşa, ea e va l i dă În raport cu u n joc, o cultu ră sau un scop colectiv ori i nd ividua l . Mai departe pu r ş i s i m p l u n u putem merge, n u avem i n strumente cu care să forţăm uşa care duce d i ncol o de l i m baj, d i ncolo de u n set d e norme cu ltu ra l e contingente sau d i ncolo d e i m perati ve l e practi ce ca re modelează procesu l nostru de gînd i re. , Ex istă două i nterpretări fu ndamenta le a l e acestei abordări rel ativiste: cea l i berti n-a n a rh i stă şi cea restrictivă. Prima d i ntre e l e adm ite orice e acceptabi l sau bu n (d i n punct de vedere l i ngvistic, cu ltu ra l , pract i c); d i ferenţa d i ntre, să z i cem, a crede ş i a nu crede În ex istenţa D i avo l u l u i e s i m i l a ră c u d i ferenţa d i ntre un vegetar i a n şi un consu mator de carne, sau d i ntre ord i nea soc i a l ă monogam ă şi cea pol i ga m ă . U ne l e cu ltu ri sau u nele jocuri pot i nterz i ce sau pot i m pu n e cred i nţa În D i avo l ; u ne l e prescr i u norme de d i etă, a ltel e nu. Dacă l i m baj u l cu ltu ri i În care tră iesc perm ite atît dietel e vegetariene, cît ş i pe cele nevege­ tariene, atu n c i sînt Înd reptăţit să fac oricare d i ntre cele două a l egeri În vi rtutea fa ptu l u i că m ă sati sface, ş i ace l a ş i l ucru e va la b i l şi pentru c red i nţa sau necred i nţa În exi stenţa D i avol u l u i . Dacă o societate l e i m p u n e membri lor e i monoga m i a ş i s u pra­ vieţu ieşte, Însea m n ă că monoga m i a e bu nă, dec i e va labi l ă : În orice caz, opi n i i le şti i nţifice, fi l osofi ce ş i re l i gioase nu Împărtă­ şesc u n alt t i p de adevă r sau valabi l itate. Mai Întîi ex i stă regu lil e, i a r rea l itatea dep i nde de ele. D u m nezeu n u ex i stă În A l ba n i a , dar e cît se poate de prezent În Persia; pri n c i p i u l lui H e i sen berg e va labi l astă z i , dar n u era va labi l În Atena antică. Necazu l cu această i nterpretare generoasă a re lativism u l u i este că, deş i i-ar putea sati sface pe u n i i fi l osofi, e a pare să răcă­ c i oasă atu nci cînd e confru ntată cu obiş n u i nţe le menta l e i nvete­ rate (deş i considerate regretab i l e) a l e u ma n ităţi i , i n c l u s i v a l e oa­ men i lor de şt i i nţă. Conform acestor obişn u i nţe, atu n c i cînd spun "Diavol u l m-a ispitit" mă refer l a fa ptu l că, real me nte, Diavol u l este cel care m-a ispitit. U n relativism l i ngvistic, i storic sa u J

Leszek Kolakows k i

uti l itarist perm ite u n set de regu l i În cadru l că rora Îm i este perm i s s ă spu n : " D i avol u l m - a ispitit", dar cînd spu n asta trebu i e să înţel eg exact fa ptu l că: "potrivit regu l i lor d u pă care tră i esc, im i este perm i s s ă spu n JDiavol u l m-a ispit it' (sau Jsuma ce lor tre i u ngh i u ri a le oricăru i tri u nghi este ega l ă cu două u ngh i u ri drepte')" . Cu a lte cuvi nte, trebu ie să mă supu n regu l i i ca re m ă obl igă s ă am În vedere fa ptu l c ă , i nd i ferent ce aş spu ne, eu n u afi rm c ă acel l ucru s e petrece rea l mente, c i spu n doar că, c h i a r ş i În cazu l Î n care acel ceva n u s-a r petrece, regu l i le Îm i perm it să afi rm l u cru l respectiv: e ace l a ş i l u cru cu a spu n e că toţ i a r trebu i să vorb i m doar Într- u n fe l de meta l i m baj . Form u l ată astfel, acea stă prescripţie a r putea să pară ci udată, dar n u văd c u m u n relativism generos a r putea s-o evite fă ră să fie suspectat c ă a căzut În vech i l e prej u decăţi raţiona l i ste. Pres u pu nînd, de d ragu l argu mentări i, că prescr i pţia poate fi atît form u l ată, cît ş i a p l i cată În mod consecvent, ea se afl ă categoric în dezacord cu regu l i le curente de vorbi re. Î ntreba rea este: de ce a r trebu i abrogate re­ gu l i le uzuale în favoa rea ce lor re l ativiste? Dacă regu la privitoare la relativitatea regu l i l or n u este ea însăşi rel at i vă, ea n u poate fi decît u n decret a rbitrar, iar dacă e la fe l de a rb itra ră ca regu l i le cărora l i se apl i că, atu n c i ea n u are mai m u ltă forţă decît regu l a opusă, i a r afi rmaţia " n i m i c n u este adevă rat" n u e într-o s i tuaţie mai bună decît afi rmaţ i a "nu e adevărat că n i m i c n u e adevărat" . Şi a r trebu i să fie evident că n i c i u n a d i ntre afi rmaţi i le: " n i m i c n u e adevă rat" ş i "nu e adevă rat c ă n i m i c n u e adevă rat" n u e rost ită În meta l i m baj . Sol uţia l u i Wittgenstei n este probabi l u n ica moda l itate sigură şi consi stentă logic de a rezolva di lema. Ea conti nuă cu auto- i nter­ pretarea . Cînd vorbesc despre rel ativitatea cunoaşteri i, emit n i şte sunete fă ră nici un conţ i n ut şi nu rostesc n i m i c adevă rat sau fa ls. Cuvi ntele mele, fă ră să a i bă vreo încă rcătu ră cogn itivă, a u totuşi o va loare terapeuti că, În măsura În care ne aj ută să scăpă m de problemele fi losofice, În spec i a l de problema rel ativităţ i i c u n oaş­ teri i şi de pa radox u l auto-referi nţei, pe care ÎI i m p l i c ă . Toate 4

Horror Metaphys i c lIs

astea par să se rezume la u n sfat practic: n u vă m a i fa ceţ i grij i cu fi losofia, i a r dacă vă loveşte gh i n i on u l să fiţi fi losofi , ar fi bine să vă căutaţi o înde letn i c i re m a i respectabi Iă şi să deven iţi i nfi r­ m i eră, preot, i n sta l ator sau clown; în aceste domen i i de activitate oa men i i se Înţe l eg destu l de b i ne şi fă ră să-ş i pună Întrebă ri epistem o l og i ce i m pos i b i l e . Se pa re că Wittgenste i n În suşi a În cercat - eşuînd însă În mod repetat - să u rmeze această povaţă de bu n s i mţ (deş i, ca să fi m c i n stiţi, nu el a form u l at-ol, şi ea nu pa re să fie prea des repetată sau rostită cu voce ta re de către cei a l e căror depri nderi i nte l ectu a l e a u fost model ate de cuvi nte l e l u i . Re lativi s m u l restrictiv e m a i puţi n consecvent, în sensu l că acceptă legătu ra cu ltu ra l ă sau constrîngerea l i mbaj u l u i, sau ca racteru l pragm atic al "adevă ru l u i ", dar a n u l ează d i n capu l locu l u i curiozitatea metafiz i că, ad i că face să fie i l i cite toate Întrebă ri le referitoa re l a ce este şi ce n u este "rea l " . Şi totuşi, dacă sîntem consecvenţi În re l ati vism u l nostru , n u a re sens să d i sti ngem între f3robleme metafi z i ce ş i probl eme em p i r i ce, şi n u ex istă n i c i u n mot i v pentru care prob lema adevă ru l u i teoremei mare l u i Fermat a r trebu i să fie legitimă, spre deoseb i re de, să z i cem, problema modu l u i În care tru pu l l u i Isu s C h r i stos este prezent în euharistie. S i ngu ra legit i m i tate acceptabi lă ţi ne de standardele prestabi l ite a l e u nei cu lturi sau a l e u n u i l i m baj , iar va l i d itatea u ne i prob leme - teorema lui Fermat sau E u h a ristia - e defi n ită de regu l i l e u n u i j oc anu me, i nd i ferent dacă ace l e regu l i exprimă o sens i b i l itate aparte a u nei civi l izaţ i i sa u a u fost stabi l ite În mod a rbitra r. N u putem i nva l ida defi n itiv u n set de probleme dacă n u a pelăm i m p l icit l a standardele permanente a l e raţiona I ităţi i . Sceptici lor d i n antichitate l e era cu noscut - i a r de atu nci s e şi recu noaşte - fa ptu l că orice epi stemo l ogie, adică orice Încerca re de a con stru i criteri i u n i versa l e de va l i d itate a cu noa şteri i, duce fie la o regres ie i nfi n ită, fie la u n cerc vic ios, fie la u n i n sol u bi l paradox a l auto-referenţi a l ităţi i {i nso l u b i l dacă n u cu mva e 5

Leszek Ko lakowski

sol uţionat În mod fa ls, pri n tra n sforma rea În regresie i nfi n ită). Aspectu l cel m a i supă rător a l aceste i vech i concepţ i i constă În fa ptu l că, o dată formu l ată, ea cade v i ctimă propri u l u i său ver­ d i ct, ceea ce Înseamnă că u n sceptic e i nconsecvent d i n punct de vedere logic c h i a r pri n fa ptu l că pred i că doctri n a sceptică. Pînă aici, Wittgenste i n (cel din ti nereţe) pare să a i bă d reptate. Î n p l u s, doctri na relativi stă, pe lîngă faptu l că e i ncapa b i l ă să găsea scă sensuri consecvente a l e expri mări i de si ne, e i n consis­ tentă logic În măsura În care adm ite i m p l icit - d u pă cum se ş i Întîmplă În mod i nvariabi l - c h i a r pri nc i pi u l i ncon s i stenţe i . Rel ativi sm u l u n i versa l ren u nţă d e obicei l a logică, şi n u Î n mod su rpri nzător, de vreme ce a proclama faptul că regu l a non­ contradicţiei este va l idă doar În l i m ite l e unu i joc de l i m baj sau ale u nei civi l izaţi i face i mpracticabi l ă orice a ltă com u n i ca re, şi Iasă rel ati v i sm u l Într-o stare de para l izie auto-i mpusă . Relativis­ m u l cel m a i sever I asă neati nsă val i d i tatea regu lei non -contra d i c­ ţiei, adm i ţînd astfe l În mod tac i t u ne l e norme de raţi ona l itate eterne (sau cel puţi n non - i sto rice şi nesu p u se u n u i j oc de l i m baj ) . Relati v i s m u l u n ivers a l ren u nţă de o b i cei ş i la m ate­ matică . E m a i u şor să u rm ă reşt i sa l tu r i l e i sto r i e i şti i nţe l o r em­ p i r i ce ş i ale şti i nţelor u m a ne decît să răs p u n z i l a o Întrebare s i m plă: c u m se face că Ga l i l e i şi N ewton au lăsat fi z i ca a r i stote l ică Într-o sta re dezastruoasă, În timp ce a rgu mente l e l u i E u c l i d sînt Încă val ide?

Despre autopersiflarea ei De ma i bine de o sută de a n i, o mare pa rte a fi losofi ei academ ice a fost consacrată exp l i cări i concepţiei că fi losofi a este fie i m pos i b i lă, fie i n ut i l ă, fie a m bele. F i l osofi a dovedeşte p r i n asta că poate supravieţu i propriei sa l e morţi, În depl i nă sigu ranţă şi pe depl i n fericită, ocu pÎndu-se cu demonstra rea faptul ui că a 6

Horror Metaphys i c u s

m u rit. A doved it-o H u me, l a fe l ş i H ege l , bazîndu-se pe motive cu totu l diferite. La fe l a u procedat ş i adepţi i scientism u l u i , poz i­ tivismu l u i, pragmati smu l u i, i storism u l u i ; la fel au procedat cel puţi n u n i i d i ntre gînd itori i exi stenţ i a l işti; la fel , u n i i m i stici şi teo logi. Exi stă o i mensă vari etate de trasee fi l osofice d i sti ncte care converg spre o poziţie anti-fi losofi că. Despărţi rea de fi lo­ sofi e n u se term i n ă n i ciodată, ca s a l utu l de " I a revedere" d i n fa i moasa secvenţă cu Sta n şi Bra n . Ceea c e reprezenta od i n i oa ră esenţa reflecţiei fi losofi ce - fi i nţa ş i nefi i nţa, b i n e l e ş i rău l, eu l meu subiecti v ş i u n iversu l - pare să fie reprimat ş i ex i l at (cu excepţ i a cercetă r i i istorice) Într-un cotlon al academ iei, tot atît de obscu r ca poziţia l u i D u m nezeu În ca pito l u l "Stud i u l D i v i n ităţi i", sau ca sexua l itatea Î n conversaţia v i ctori ană. Ceea ce e reprimat, i zgon it d i n d i scursu l acceptabi l şi dec l a rat ruşi nos nu e totuşi el i m i nat, dacă reprez i ntă o parte i n separabi lă a cu lturi i . Această pa rte fi e su pravieţu ieşte o vreme În tăcere, în s u bteranele civi l izaţiei, fie caută să-şi găsească debu şee pri ntr-o expri mare deformată. Ma n i erele vi ctoriene n-au reu ş i t să el i m i ne sex u l , iar Du m nezeu n-a fost îngropat cu totu l în adîncu l m i nţi i omeneşti, sub m a l dă rele de cărţi ded i cate teo l ogiei morţ i i l u i D u m nezeu ş i exerciţi i lor aferente. Excom u n icări l e n u ucid obl i ­ gatori u . Sens i b i l itatea faţă d e preoc u pă r i l e trad iţion a l e a l e fi l oso­ fiei n-a fost e l i m i nată ; ea su pravieţu i eşte subcutan at, gata să-ş i dezvă l u i e prezenţa În u rma u nor acc idente minore. Faptul că această sensibi l itate su pravieţu ieşte nu Însea mnă că ea constă În n i şte "probl eme de rezo l vat", pe care u n gen i u le va ataca într-o bună z i cu o "metodă " sigu ră. C h i a r dacă termen u l "problemă" sugerează c ă o teh n i că de rezolvare este Î n pri n c i p i u pos i b i l ă ş i poate fi descoperită, tot u ş i vicis itud i n i l e i storice a l e fi l osofi ei cu greu pot s ă n u arunce o u m bră de îndo i a l ă asu pra acestei spera nţe; poate că n i c i nu ex i stă "probleme", ci doar temeri, şi cîtă vreme temeri l e sînt rea l e, e fi resc să te Întrebi: de u nde vi n ele? C u m expl icăm prezenţa l or? Aceeaş i i storie, care j u stifică o serioasă îndo i a l ă faţă de tra nsformarea lor În 7

Leszek Kol akowsk i

"probleme", creează d u b i i n u ma i puţi n serioase pri v i n d eventu a l a lor d ispariţie. F i l osofi i care a u aba n donat cred i nţa În normele u n i versa l e a l e raţion a l ităţ i i - fie ei pragmatişt i sau i storişti - se află Într-o situaţie jenantă: tră i esc c h i a r de pe u rm a acelor preocupări despre care ne spu n că trebu ie s ă l e aban­ donăm, pentru că n-au n i c i un sens ş i n u pot fi de n i c i un fo los pract i c care s-ar putea i mag i na.

Despre narcisism u l fi l osofi ei. Jaspers (1) Ne m a i stă la Îndemînă ş i o a ltă atitu d i ne. Putem să adm item fa ptu l că n i c i una d i n problemele metafi z i ce trad iţiona l e nu se poate sol uţiona, şi totuşi să negă m că acesta ar fi un motiv să le respingem sau să le dec l a ră m l i psite de sen s . Conform aceste i perspecti ve, fi losofi a reprez i ntă Într-adevă r i u b i rea de Înţel ep­ c i u ne, da r o i u b i re care nu se epu i zează n i c i odată ; orice epu i ­ zare este doar o i l uzie, o bi ată sati sfa cţi e dată de o certitu d i ne aparentă . Dacă aşa stau l u cru ri le, la ce b u n această căutare i n ut i lă, recu n oscută ca ata re d i n capu l locu l u i? Răspu nsu l este u rmătoru l : ceea ce contează e căutarea, pentru că ori cît ar fi de l i psită de su cces, ea ne sc h i m bă rad ica l vi aţa. Trebu i e să recu noaştem că n i c i u n ivers u l acces i b i l În mod empi ric, n i c i i nstru mentele matematice p e care l e uti l izăm pentru a - I descrie n u sînt auto-expl i cative, şi că expl icaţia pe ca re o că ută m n u va fi n i c iodată găs ită, Întrucît ea a r necesita concepte ş i i mag i n i care n u pot fi deri vate d i n acest u n ivers. Oricît a r fi d e forţat ş i de contors ionat, l i m baj u l nostru e i ncapabi l să se ru pă de origi n i l e sale În percepţi a, i mag i naţia ş i l ogica pe ca re acest u n i vers i l e-a impus. Pe scu rt, nu putem dez lega m i steru l şi n u - I putem tra nsforma În cu noaştere, dar e i m porta nt să şti m că ex i stă u n m i ster; deş i vă l u l n u v a f i sm u l s d e p e faţa rea l ităţi i u l ti me, trebu i e să şti m că ex istă u n vă I . Acesta este, probabi l, lin modest 8

Horror M etaphysicus

rezu mat al concepţiei l u i Jaspers, c h i a r dacă el n-a expri mat-o În atît de mu lte cuvi nte. Totuş i , acelaşi etern argument sceptic poate aru nca unele Îndoiel i asu pra consistenţei log i ce a u nei asemenea abordări . Văzută astfel, fi l osofia e u n Îndem n l a căutarea fă ră s pera nţă a cunoaşteri i, m a i degrabă decît c u noaştere propri u-zisă - o cău­ ta re Îndel u ngată, avînd În vedere d i mens i u n i l e operei l u i Jaspers. Ş i totuşi, se presupune că acest Îndem n i m p l ică o cu noaştere a l i m itelor cunoaşteri i . N u putem scăpa n i c iodată de cercu l i nferna l a l epi stemologi e i : orice am afirma despre c u noaştere, c h i a r şi În termen i negativi, pres u p u n e c h i a r cunoaşterea a ceea ce ne mÎnd r i m că am descoperit; expres ia "şt i u că nu şt i u n i m i c " , l u ată l itera l, este auto-contrad i ctorie. Vi aţa cot i d i a n ă şi cea m a i mare pa rte a com u n ică ri i şti i nţifice Între oamen i n u neces ită n i c i u n fel de pre m i se epistemologi ce, n i ci u n fe l d e presupoziţi i despre adevăr În genera l , sau despre rel aţi i le d i ntre percepţi i ş i rea l itate, şi c h i a r ş i c e l m a i i nveterat sceptic s e poate angaj a foa rte bine Într- u n d i a l og verba l cu a l ţ i i , fă ră să-I i nterpreteze În termen i fi losofici . E I poate să fo losească chiar termen i ca "adevăr" şi "fa l s " În sensu l lor cu rent, ne-reflectiv; Însă, o dată ce Încearcă să expl i ce de ce este greş it să se meargă d i ncolo de acest uzaj şi să se caute "natu ra adevă ru l u i " - ad i că, o dată ce nu n u m a i că se comportă ca un sceptic, ci chiar doreşte să-şi justifice poz iţia - nu va mai fi deloc consecvent din pu nct de vedere logic. Totu şi, c h i a r fă ră să em ită astfe l de j u stificări, u n scept i c nu e neapărat fă ră pată. Dacă se abţi n e s ă d i scute despre fi l osofi e pe motiv că nu se poate spu ne ni m i c con s i stent despre ea şi, În p l u s, că argu mentele care exp u n l i psa de conţinut a fi l osofi ei i m pl i că, o dată enu nţate, prem i se fi l osofi ce i n acceptabi l e, el refu ză pu r şi s i m p l u să dezvă l u i e un secret pe care crede că-1 deţine. Cu a lte cuvi nte, el recu noaşte În s i nea l u i că este posesoru l u nei cu­ noaşteri (despre impos i b i l itatea cu noa şteri i ) ca re, dacă a r trans­ m i te-o şi a ltora, l-ar pune Într-o s i tuaţie jena ntă d i n pu nct de ve­ dere l ogic. Presu pu nînd, totu şi, că a reuşit să-ş i el i bereze m i ntea 9

Leszek Kolakows k i

în întregi m e ş i , astfel, să nu-şi m a i a m i ntească motivele refuzu l u i său, e l n u mai este deloc u n sceptic. Dar oare e pos i b i l ă o asemenea performanţă - să-ţi u i ţi del i berat ş i pe dep l i n propri a activitate menta lă, să-ţi el i berez i memoria d e componente l e logice i ndez i ra b i l e ş i să-ţi fu ri ţ i e însuţi căc i u la, ca s ă spu nem aşa ? Cel mai proba b i l , n u . Oricare a r fi răspu nsu l , un sceptic se confru ntă cu u rmătoarea d i lemă: fie nu e cîtuşi de puţi n u n sceptic, în n i c i u n sens, fie gîndi rea s a e i ncoerentă .

Despre supravieţui rea ei Se pa re însă că această i ncoerenţă e i nevitabi Iă, o dată for­ m u l ate adevă ratel e întrebă ri fi l osofi ce. Motivu l e s i m p l u : fi l osofia a căutat u n l i mbaj absolut, u n l i m baj perfect transparent, care să ne înfăţi şeze rea l itatea aşa cum este ea "cu adevă rat", fă ră s-o fa l s i fi ce în procesu l n u m i r i i ş i al descrieri i . Această căuta re a fost d i n ca pu l l ocu l u i l i ps i tă de speranţă, deoarece, pentru a ne pune întrebă ri, noi fo l os i m în mod necesar l i mbaj u l conti ngent aşa cum îl găs i m , gata fabri cat şi nepregăt it pentru scopu ri metafi ­ z i ce. N u ex i stă n i c i u n început a bso l ut a l gîn d i r i i ; n i c i u n l i m baj abso l u t ( P l aton şti a a cest l ucru, stă mărtu rie Cratylos), şi n i c i c h i a r o moda l itate p r i n care s ă putem exprima într- u n l i mbaj conti ngent - s i nguru l pe care-I a vem la di spoziţie - însuşi con­ ceptu l de l i m baj abso l ut (ca ş i pe cel de l i m baj conti ngent, de a ltfel) sau de început abso l ut. În mod i nevita b i l , porn i m şi ne opri m la m ij l ocu l dru m u l u i . Conşti i nţa acestei s ituaţi i peri cu l oase o reprez i ntă i l u m i narea sceptică, i nc l u zînd conşt i i nţa i ncon s i stenţei l ogi ce, care îi este tot atît de fatidic i nerentă pe cît este de i nevitab i l raţionamentu l c i rc u l a r sau petitio principii în căutarea u ne i cunoaşteri " l i ps ită de presu poz i ţ i i �' . Totu ş i , e îndoie l n i c că atît această căutare, cît ş i 10

Horror Metaphysicus

demonstraţi i l e scept ice ale i n uti l ităţi i ei sînt rezu ltate l e fi reşti a le Înseş i construcţi e i m i nţi i omeneşti ş i a l e dezvoltări i cu l tu ra le; o dată apă rută, fi l osofi a n-a mai putut fi desfi i nţată, i nd i ferent cît de des ş i cît de imperat i v a fost denu nţată l i psa e i de va l id itate.

Despre real Într-adevăr, de ce ne-am bate capu l cu ceea ce este "rea l " sau "nerea l " , "adevă rat" sau "fa l s", a l tfel decît Într- u n sen s rel evant d i n punct de vedere practic? În v i aţa de zi cu z i pri m a d i sti ncţie e i nd i spensa b i l ă , În măsura În ca re ea deosebeşte v i se l e, i l uzi i le ş i h a l u c i naţi i le de a lte percepţi i . Această d i st i ncţie n u are n ici u n fe l d e Încărcătu ră metafi z i că . Visele ş i i l u z i i le sînt even i mente care se prod uc efectiv ş i În acest sens sînt, evident, rea le. E l e sînt ne-rea l e În măsura În care nu sînt Îm părtăşite de a lţi i , ş i astfel, nu sînt i n c l use În procesu l com u n icări i c u sem n i ficaţie practi că. Ma i exact, vise l e pot fi semne profet i ce ori prevesti ri d iv i ne, ş i astfel pot dobînd i u n sens soc i a l , dar asta n u anu lează d i sti n cţia d i ntre cele două t i pu ri de percepţ ie; on irologia se opreşte l a u n s i stem de com u n i ca re ca re nu poate fi tradu s În cel "secu l ar" . Putem vorbi fie despre două zone a l e rea l i tăţi i , fiecare guvernată de regu l i d i st i n cte, fie o putem n u m i pe fieca re d i ntre e l e " rea l ă " În contrast cu cea la ltă - În ambele s ituaţ i i , d i sti n cţia e l i ps ită de ca racter metafi z i c . Pot să vi sez i nce ndierea casei mele ş i să descopă r apoi În v i s u l meu un mesaj ascuns, ven it d i ntr-o a ltă l u me, Însă o dată trez it n u voi chema pom pieri i În aj u tor. Cu a lte cuvi nte: În sensu l cu rent, "rea l " şi "nerea l " sînt ca racteristici a l e procesu l u i de com u n i care, ş i n u a l e l u cru ri lor Î n s i ne. Că uta rea m etafi z i că a ceea ce este "Într-adevăr rea l " , ca fi i nd opus faţă de ceea ce doa r pare să ex i ste, nu are n i c i u n fel de conseci nţe practice (ce l puţ i n la prima vedere), şi poate fi con s iderată ca l i ps ită de sens, sau poate fi respi nsă d i n con s i derente pract i ce. 11

Lesze k Ko lakowsk i

Ace l a ş i l u cru s e poate s p u n e despre d i sti ncţia "adevă r/ fa l s " . În fol os i rea curentă ea e destu l de c l a ră ş i n u i m p l ică n i c i u n fel de prem i se metafi zice privitoa re l a c u m este l u mea "în rea l itate " , spre deosebi re de c u m pa re ea să fie. I a răşi, pentru scopuri practice n u pare să m a i fi e nevo i e de n i m i c a ltceva; "adevărat" ş i "fa l s" sînt propri etăţi a l e proces u l u i de com u n i care u m a n ă ş i n u s e referă l a problema corespondenţei d i ntre j u decăţ i l e noastre ş i rea l itatea "În s i ne". În ce pri veşte origi nea u ltimă a d i sti n cţiei d i ntre rea l ş i ne-rea l - într- u n sens care să treacă d i ncolo de d i sti n cţ i a d i ntre ceea ce este ş i ceea ce nu este împărtăşit de a lţi i - noi nu putem face decît presu pu neri, şi dec i , putem face doa r specu l aţi i asu pra idei i că l u mea în care tră i m este poate o i l uz i e, sau o s i m p l ă aparenţă a u nei rea l ităţi gen u i ne, i nacces i b i l ă percepţiei. Această perspec­ tivă este, b i neînţeles, m a i veche decît fi l osofi a (În sens u l eu ro­ pea n a l acestu i cuvînt) : o şt i m d i n înţe l epc i u nea h i ndusă şi d i n cea bud i stă . C i neva a r putea rep l i ca, desigur, că această d i sti ncţie a fost o cond iţie n ecesară a a pa riţiei şti i nţei în sensu l modern (Wh itehead a făcut această observaţie). S-a întîm p l at ca Democrit să afi rme că "într-adevăr" n u ex i stă n i m i c în afa ră de atom i şi vid, dar dacă n i me n i n-ar fi ven it cu o asem nea idee specu l ativă, teoria atom i stă modernă n-ar fi a pă rut n i ciod ată ; s-a întîm p l at ca pitagorei c i i să sta b i lească faptu l că rel aţi i l e n u me­ rice au o a n u m ită prioritate ontolog i că faţă de fenomene le empi­ ri ce, dar c i neva trebu i a să susţ i n ă i ndependenţa cognitivă a ma­ temati c i i faţă de experienţă pentru ca matematica să apa ră. Aceste argu mente sînt proba b i l so l ide, dar e l e nu expl i că ori g i ­ nea d i sti ncţiei d i ntre aparenţă ş i .rea l i tate; s - a r putea să f i fost esenţ i a l e pentru evoluţia şt i i nţe i, dar Întîm pl ător lucru r i l e sta u a l tfe l ; u m a n itatea n-ar fi fost capab i l ă să constru i ască şt i i nţa dacă n-a r fi real i zat În prea l a b i l d i sti ncţi a d i ntre esenţă ş i fenomene (să ne gînd i m la i ns i stenţa i stori c i l or asu pra p laton ismu l u i l u i G a l i lej), Însă această d i sti ncţie n u s-a fă cut pentru ca şti i nţa să fi e 12

Horror Metaphysicus

pos i b i l ă . Exi stă oare În m i ntea u mană un i mpu l s aparte, care ne determ i nă să suspectăm fa ptu l că adevă rata l u me rea lă e ascu nsă s u b suprafaţa tang i b i l ă ? Avem oare u n fel de i n sti nct a l suspi­ c i u n i i, ca re, deşi a l u ngat ş i d i spreţu it de sobra raţi u ne empi rică, n-a fost n i c i odată cu totu l adorm it de-a l u ngu l i storiei c i v i l izaţiei, ş i ca re Încea rcă să ne convi ngă de faptu l că och i u l d i v i n (sau eu l tra nscendental ) vede l u c ru r i l e Într- u n mod destu l de d i ferit de fel u l În ca re l e vedem noi, ş i că nu sîntem exc l u ş i pentru totdeau na de la acea stă viz i u ne i nfa i l i b i l ă ? I stor i a metqfi z i c i i europene pare s ă fie u n d i s perat, fru stra nt ş i perm a nent efort de a exprima a cest i n st i n ct Într- u n l i m baj apt să sati sfacă ceri nţe l e Raţi u n i i , c a re se Îna rmează cu o tot m a i mare s i g u ra nţă de s i ne, ca arbitru u l t i m a l val id ităţi i . Această auto­ atri bu i re sau auto- i n vest i re a fost În pa rte Înşelătoa re, În pa rte va labi lă. A fost Înşe lătoare În măsura În care Raţ i u nea s-a defi n it pe ea Însăşi cu aj utoru l c riteri i l or despri nse din corpu s u l deja ex i stent a l şti i nţe i , şi care nu avea u , dec i , n i c i o a ltă va l i dare decît si mpla efi c ienţă a şt i i nţei. A fost va l abi lă, totu şi, În măsu ra În care a atacat metafi z i ca pe baze l ogice ş i a sugerat că l og ica reprez i ntă o l i m ită de netrecut, d i n co l o de ca re n ic i o com u n i ­ care n u este pos i b i lă, ş i ca re, c e l puţi n Î n acest sens, reprez i ntă u n fu ndament u lt i m . Într-adevă r, d e c e atît d e m u lţi fi losofi şi-au consacrat efortu­ r i l e respi ngeri i idei i de sol i ps i sm ş i doved i ri i fa ptu l u i că " l u mea ex i stă", de vreme ce, În pri m u l rînd, n i men i n-a Întîl n it vreodată u n sol i ps i st profu nd conv i n s şi consecvent, şi În a l doi lea rînd, de vreme ce, d i n p u n ct de vedere p ractic, se pa re că n-are n i c i cea m a i m i că i m portanţă dacă l u mea ex i stă sau n u ? De ce să fi m nem u lţu m iţi de d i sti ncţ i a pe care o fa ce s i mţu l com u n Între v i se ş i i l uzi i pe de-o pa rte, ş i percepţi i l e norma le, adică genera l Îm­ părtăşite, pe de a lta, şi să căutăm În sch i m b o metodă p r i n care să ne convi ngem pe noi În ş i n e de faptu l că u n i versu l pe care- I percepem nu este În cele d i n u rmă doa r o născoc i re a i magi naţiei, c i i n c l ude u n fel de rea l i tate "ta re" ? Atu n c i de ce au 13

Leszek Kolakowsk i

ex i stat oa re atît de m u lţi fi l osofi ş i m i stici sufi c i ent de curajoş i ca să expri me ideea Nefi i nţei ş i să se aru nce în acest abis a l i ma­ gi naţiei, în l oc s-o respi ngă, aşa cum a făcut Carnap în fa i mosu l său atac l a adresa l u i Hei degger, spu nînd că "Nefi i nţa" n u e n i m i c a l tceva decît o su bstanţi a l izare prostească ş i i l i cită a pa rti­ culei negati ve, a cuvîntu l u i s i m p l u ş i cît se poate de uti l " n u " ? Privi nd retrospectiv - şi, b i n eînţel es, specu l ativ - putem înţel ege de ce au apărut întrebă r i l e metafi z i ce, şi c h i a r de ce ar fi fost ci udat să nu se întîm ple aşa . .. S u rsa căutări i pasionate a "rea l ităţi i " este frag i l itatea noastră, pe care D u m nezeu sau natu ra n u ne îm p i ed i că s-o experi mentăm, de vreme ce el - sau ea, sau ei - ne-a(u) înzestrat cu puterea de a expri m a pri n l i m baj atît d i sti ncţia d i ntre i l uz i e ş i non- i l uz i e, cît şi i ncertitudi nea ex i stenţei noastre. Fără doar ş i poate, ex i stă bi necu noscutu l fenomen psi hologic - frecvent, dar de scu rtă d u rat·ă - a l senti mentu l u i " i rea l ităţi i " sau "de-rea l i zări i ", ş i e pos i b i l c h i a r ca el să fi con stitu it fu ndamentu l ps i holog i c a l fi l osofi ei l u i Descartes . Dar e l e prea volati l ca să exp l i ce pers i stenţa căutări i metafiz i ce. Dacă senti mentele metafi ­ z i ce sînt într-adevă r s i m ptome nevrot i ce, trebu i e să fie o nevroză fu ndamentată, ca să spu nem aşa, a ntropo l ogic, o tră sătu ră permanentă, i ncu rabi l ă - şi potenţi a l d i structi vă - a fi i nţei, care e capabi lă, orice ar fi, să perceapă precaritatea desti n u l u i său i nd i v i d u a l ş i col ecti v, i n certitud i nea strădan i i lor ş i fa i l i b i l itatea cunoaşteri i sale. Dacă metafiz i ca - ş i pri n asta spu n : căuta rea cert itud i n i i ş i a fu ndamentu l u i u lt i m - este într-adevă r expres i a tră i ri i frag i l ităţi i u m a ne, dacă d i n această tră i re prov i ne energia ca re ţine pînă la u rmă fi l osofia în vi aţă, asta n u i m p l ică deloc faptu l că reflecţia metafi z i că n u este a ltceva decît u n e l i x i r i magi n ar, i n ventat pentru a a l i na o suferi nţă rea l ă . E destu l de pos i b i l ca i nfi rm itatea spec ific u m a nă ca re con stă în conşti i nţa de a fi i nfi rm să ne înzestreze cu o sens i b i l itate deosebită, care desc h ide m i nţi lor noa stre că i noi de explorare ş i ne perm ite să form u lăm d i sti ncţia 14

Horror Metaphysicus

d i ntre conti ngent ş i necesa r, d i ntre acceptabi l ş i s i g u r, d i ntre relativ ş i abso l ut, d i ntre fi n i t ş i i nfi n it. Desca rtes observă (În scri soa rea sa către Vatier, d i n 22 febru arie 1 63 8 ) că certitud i nea dovez i l or sa le În favoa rea ex is­ tenţei l u i Dum nezeu dep i nde de a rgu mente care dovedesc i n cer­ titud i nea cu noaşteri i noa stre despre l uc ru r i l e materia le. De vreme ce Desca rtes a res p i n s - d i n motive care nu i nteresează acum - va l i d i tatea a rgu mentelor tom i ste În favoa rea ex i stenţei l u i Dum nezeu , ş i l e-a con s i derat p e a l e sa le drept u n i ce l e argu­ mente sigu re, e l i m pede că, În opi n i a sa, n-am fi şti ut n i m i c despre Dum nezeu dacă n-am fi rea l i zat cît de nes i g u r e tot ce ştim despre u n i vers, i n c l uzînd a i c i c h i a r propr i a ex istenţă . Apa re nt, acea stă observaţie constitu ie o excepţie, u n hapax legomenon1 În opera l u i Desca rtes (el a cons i derat-o n�potrivită pentru a fi i nc l usă Într-o carte pe care o dorea acces i b i l ă pînă ş i femei l or), ş i este cît s e poate d e rel evantă . E a dovedeşte că Desca rtes era conştient de fa ptu l că si ngu ra ca l e spre F i i nţa Su premă trece pri n experi menta rea frag i l ităţi i l u m i i . Trebu i e subl i n i at c ă pentru Desca rtes n u doa r prem isa frag i l ităţi i l u m i i e i n d i spensabi lă c u n oaşter i i despre Abso l ut, c i ş i propria mea fragi l itate: n u i n certitu d i nea privind ex i stenţa mea, b i neînţel es, c i sără c i a capacităţi lor mele cogn itive; cu nosc F i i nţa perfectă datorită faptu l u i că am ideea ei În m i nte, i a r m i ntea mea, fi i nd i m perfectă , n-ar fi n i c i od ată capab i l ă să producă a ceeastă idee d i n s u rse propri i . Dacă extragem d i n această idee s i m p l ă şi genera l ă efortu l i nte l ectu a l a l l u i Desca rtes de a ati nge absol utu l - c u n oaştem Absol utu l graţie conşti i nţe i pe care o avem despre fragi l itatea l u m i i şi a noa stră - observă m i med iat că, o dată obţ i n ută, acea stă noţ i u ne se poate a p l ica aproa pe tutu ror Încercă ri lor de a supune rea l itatea u ltimă. Toate cele c i n c i a rgu mente a l e Sfîntu l u i Toma O' Aqu ino Încea rcă să dovedea scă fa ptu l că l u mea, aşa cum o 1

Termen cu

o

un ică atesta re Într-un d i sc u rs (lb. greacă) - n.1. 15

Leszek Kol akowski

cunoaştem d i n experienţa noastră, neces ită o cauză şi un scop a l să u ; că i m perfecţ i u nea ş i i n sufi c i enţa d e s i ne, dacă a r fi să fie Înţel ese, sol i c ită În mod i m perativ o F i i nţă perfectă şi necesa ră . C h i a r şi a rgumentu l ontologic, cel puţi n În vers i u nea ca rtez i a n ă (d i n Răspunsuri la AI doilea şir d e ÎntÎmpinărP) , s e referă d i rect la d i sti ncţia d i ntre conti ngent şi F i i nţa necesa ră . Raţ i u nea practică a l u i Ka nt ÎI postu lează pe D u m nezeu ca fi i nd b i nele su prem, deoa rece legea mora lă n u ne oferă nici un temei pentru o l egătu ră Între morală şi feri c i re; a ltfe l spus, trebu ie să acceptă m prezenţa necesa ră a l u i D u m nezeu deoa rece, potr ivit l u i Kant, ex i stă o d i stanţă ce trebu i e parcu rsă Între dori nţa noa stră de feri­ c i re şi regu l i l e mora le raţiona le ca re ne constrÎng; i a r dacă acestea două co i n c id, e doa r pri ntr-o s i m p l ă întîm p l a re. Fără Îndo i a l ă, mari i neopl ato n i c i en i , de la P l ot i n la Produ s, de la Ma i mo n i de la Spi noza, n u a u dedus - cel puţ i n n u În mod evi ­ dent - neces itatea Abso l utu l u i d i n caracteru l conti ngent a l l u m i i , Însă de fiecare dată cînd exa m i năm ma i atent motivele cred i nţe i l or descoperi m aceeaşi perspectivă: toate com ponentele u n i versu l u i em p i ri c acces i b i l , i nc l u s i v noi Înşi ne ş i u n iversu l ca Întreg, sînt nei ntel i g i b i l e pri n ele înse le - fi i nd coru pt i b i l e, ele nu se pot auto-Întemeia şi pa r să se prăbuşească, dacă nu ex i stă n i c i o rea l i tate auto-Întemei ată care să le susţi n ă . S-a r putea obiecta , î n spi ritu l l u i H u me, c ă această experienţă, atu nci cînd este expr i m ată În l i m baj metafi z i c , n u e decît o ta utolog i e: o dată fă cută presu poz iţia că toate l u c ru r i le neces ită u n temei sau o raţ i u n e sufi c i entă, tot ce e conti ngent trebu i e să se ra porteze pri n defi n i ţie l a u n l u cru auto-Întemeiat; Însă acea stă presu poz iţie este a rbitra ră . Totu ş i , n u este decît o tauto l ogie aparentă . E adevărat că, o dată ce vorbi m despre "conti ngent" sa u "relat i v " , evocăm "nece­ sa ru l " , şi că, Îndată ce rost i m termen u l Înşel ător de "fi n it", apare automat ş i termen u l aparent nei ntel i g i b i l de " i nfi n i t"; conform 2

Meditationes de Prima Philosophia, În voI. Rene Descartes, Două tra tate

filosofice, Hu manitas, 1992, În trad u cerea l u i Constantin No i ca - n.t.

16

Horror M etaphysicus

------- ------- ----

ace l u i aş i raţionament, a cons idera l u mea drept "conti ngentă" Înseamnă Într-adevă r să postu l ez i o F i i nţă Abs o l ută, dar eroarea con stă tocma i În fol os i rea celor două concepte non-em pirice, de ca re ne-am putea l i ps i fă ră să pierdem n i m i c . D a r oa re ne-a m putea Într-adevăr l i ps i ? Asta depi nde de răspu nsu l la întrebarea care este origi nea ş i uti l izarea acestor concepte. S i mpl u l fa pt că fiecare termen a l perech i i "conti ngent/ne­ cesa r" sau "fi n it/i nfi n it" este i ntel i g i b i l doar ca termen al u nei perech i ş i n u poate fi defi n it fă ră aj utoru l corespondentu l u i său, astfel încît fiecare îl susţine pe celă l a lt, nu Înseam nă că sînt termen i l i ps iţ i de conţ i n ut, sau că expres i i precu m "ca racteru l conti ngent a l l u m i i rec lamă o fi i nţă Absol u tă " sînt ta utologice. Conceptel e care Îş i au În mod evident origi nea În experienţă prez i ntă aceea ş i caracteristică: pot fi Înţel ese doa r ca perec h i a i că ror termen i s e susţ i n rec iproc ("mare" ş i " m i c", "Încet" ş i "rapid", "fl u id' ş i "sol id", ş . a . m . d . ) . Dacă toate m i şcări le observa­ bi l e ar fi avut aceea şi viteză n-am fi putut dezvolta conceptele de " l ent" ş i "ra p id", i a r dacă toate corpu ri le ar fi avut aceea şi densitate n-a r fi putut fi constru ite noţi u n i l e de "fl u i d" ş i "sol id". D i ferenţa d i ntre aceste două t i puri de concepte n u constă În fa ptu l că u l timele sînt empi rice, i a r primele n u . D i ferenţa e de natu ră i stor i că şi nu se referă la presu pusele caracteristici i nvari a­ b i l e a l e experienţe i . E de pres u pus că d i st i n cţia d i ntre fi n i t şi i nfi n it a fost sugerată ma i Întîi de s i m p l e con s i deraţi i aritmetice şi geometrice ( n u mere, l i n i i drepte şi toate ce l e l a l te). Totu şi, d i s­ ti ncţia d i ntre conti ngent şi necesar, sau d i ntre relativ ş i absol ut, n-ar fi putut să apară pe baze matem atice. Ea se bazează pe experienţă, ca şi d i sti ncţia d i ntre verde şi roşu, uşor şi greu, zi ş i noapte. Fa ptu l c ă p r i m a d i sti ncţie a fost respi nsă de obicei ca fi i n d specu lativă, În timp ce u l tima a fost acceptată ca Înte­ mei ată, se datorează Îm prej u rări i că d i sti ncţia d i ntre, să z i cem, "ud" ş i "u scat" poate fi apl i cată practi c, spre deosebi re de d i sti ncţia d i ntre conti ngent şi necesa r. P r i n u rmare, diferenţa e de 17

Leszek Kol akowski

natu ră pragmat i că şi se bazează pe prem isa normativă i m p l i c ită ca re restrînge i deea de experienţă la ceea ce este sau a r putea fi uti l În raport cu obiecte l e - dec i , ceva ce este m a i bun sau e va l a b i l În acest sen s . Prem isa ţi ne c h i a r de fu ndamentele i nte l ect u a l e a l e modern ităţ i i . Ea este de natu ră i deo log i că şi e j u stifi cată de atitud i nea uti l itaristă În faţa vieţ i i , n u de regu l i le perene a l e raţi on a l ităţi i . Acea stă atitu d i ne, căreia Îi datorăm şt i i nţa şi tehnologia noastră, so l i c ită standa rde prin ca re expe­ ri enţa uti I izabi Iă, experienţa necesa ră pentru a mÎnu i obi ectele, trebu ie defi n i tă şi sepa rată de experi enţa care n-a r putea fi fo losită În a cest sens. S-a r putea rep l ica spu nînd că toate concepte le metafi z i ce ocu pă u n loc În procesu l ex i stenţei uma ne, ma i a l es În domen i u l cred i nţelor re l i gioase. Totu ş i , pe lîngă fa ptu l c ă În actele d e c re­ d i nţă "apl i caţi a practică" Înseamnă evident ceva ra d i ca l d i ferit o cunoaştere care uti l i zează astfe l de con cepte n u poate fi tra nsform ată Într-u n i n stru ment de pred i cţie sau de control a l fenomene lor n atu ra l e - vi aţa re l i gi oasă n u e con stru ită Î n j u ru l ca l ităţi lor metafiz i ce d e "cont i n gent" ş i " n ecesa r". Zeităţ i le persona l i zate că rora oamen i i se roagă , le aduc m u lţu m i ri , li se supu n, pe care l e venerează sau pe care Încea rcă să l e Înşe le, n u sînt Î n n i c i u n fe l identifi cab i l e Î n mod natu ra l c u entitatea absol ută pe ca re metafi z i c i en i i Încea rcă zadarn i c s-o surprindă În i d i om u l lor. O astfe l de identifi c a re s-a prod us În civi l izaţia eu ro­ pea nă ca rezu ltat a l u nor even i mente i sto rice ieşite d i n com u n, dar ea n u e cîtuşi de puţi n ga ra ntată con ceptua l . Vo i reven i pe parcu rs asupra acestei chest i u n i . Privind retrospect iv, pare fi resc fa ptul că procesu l care a avut ca rezu ltat sepa ra rea d i st i n cţ i i l or empi rice (În sen su l de d i st i n cţ i i apl i ca b i l e efi ci ent) d e cele metafi z i ce a l u at m a i Întîi o formă scept i că şi apoi una idea l i stă . În faza l u i cru c i a l ă , În nom i n a­ l i s m u l med i eva l tîrz i u , perspect i ve l e fu ndamenta l e ca rtez iene şi h u meene erau deja configu rate: atît Ioa n d i n M i recou rt, cît şi N i colas d i n Autrecou rt a u arătat că, În afa ră de pri n c i p i u l 18

H orror Metaphysicus

noncontrad icţiei, u n ica certitud i ne pe ca re o pot dobîndi În cunoaşterea natu ra lă este aceea a propriei mele ex istenţe ( quod de substantia materia li alia ab anima nostra non habemus certitudinem evidentiae3, susţi ne una d i n cele şaizeci de teze a l e l u i N i colas, condamnată Î n 1 3 47); rea l i tatea su bstanţe i e la fel de puţ i n demonstrabi lă ca şi l egătu ri l e cauza l e natu ra l e, şi oamen i i a r fi m u l t ma i feric iti dacă, Î n l oc să stu d i eze tratatele l u i Ari stotel, s-a r concentra asu pra învăţă ri i puţi n u l u i care poate fi Învăţat În mod efectiv. De vreme ce Dum nezeu, fi i n d om n i po­ tent, poate crea aparenţe pe care nu sîntem capabi l i să le d i stiR­ gem de l ucru ri l e rea le, pur ş i s i m p l u n u a re sens să căutăm ceea ce este rea l În domen i u l experienţei sens i b i l e, ca fi i nd opus faţă de ceea ce ex i stă doar În aparenţă. Petrus d' Ai l Iy a făcut m a i tîrz i u o observaţie asemănătoa re. S-ar putea s ă nu ex i ste n i c i o dovadă d i rectă a conti nu ităţ i i d i ntre cartez i en i i şi h u meen i i d i n seco lele XIV şi XV, şi mari i ş i fa i moşi i gînditori ca re au fost nevoiţi să dea u l tima coup de grâce vech i i metafi z i c i , trei sau patru seco le mai tîrz i u . Dar n i meni n u se Îndo ieşte că empi­ ris m u l şi scepti c i s m u l modern s-a u născut pe terenu l ferti l i zat de acele cu raj oase Încercă ri t i m pu ri i, întrepri nse asu pra întregu l u i apa rat conceptua l a l scolasti c i lor. Atacu r i l e la adresa moşten i ri i ari stote l i ce au l ăsat i ntactă d i s­ t i n cţia între vise şi rea l itate . Scopu l lor era să a n u leze d i sti ncţia de nerea l i zat d i n pu nct de vedere empi r i c - între rea l itate ş i i rea l itate, l u ate î n sens metafi z i c . Fă ră s-o spu nă neapărat Î n atît de m u lte cuvi nte, ele a u făcut i n uti l Însuşi con ceptu l de ex i stenţă, dacă acesta n u e a p l ica b i l la ce l e două rea l ităţi u lti me: Dum nezeu ş i eu Însu m i . A i c i Începe horror metaphysicus, spa ima metafi z i c ă . Perm i­ teţ i - m i să o Înfăţi şez. ,

3

.

Deoarece despre substa nţa ma terială nu a vem o evidenţă certă, alta deCÎt

propriul nostru suflet. (În lat i n ă În original)

-

Il .t. 19

Leszek Kolakowski

Vise carteziene. Recicl area l u i Cogito (1 ) Spa i m a metafi z i c i i poate fi rezumată astfe l : dacă n i m i c n u ex istă cu adevă rat Î n afară d e Absol ut, atu nci Absol utu l n u Însea mnă n i m ic; dacă n i m i c n u ex i stă cu adevă rat Î n afa ră d e m i ne Însu m i, atu nci eu Însu m i n u Însem n n i m i c . S ă privi m puţi n această ameţitoa re cădere În nefi i nţă, m a i Întîi d i n perspectivă ca rtez i a n ă . Conceptu l d e opinia somnii a l l u i Desca rtes, a rgu mentu l visu l u i, apare În Medita/ii ca fi i nd n i m i c mai m u lt decît o i n ven­ ţie a l ogi c i i, ca re ne conduce pe cale c i rcu l ară l a resta u ra rea rea l i tăţ i i l u m i i . Totuşi, acest concept s-a născut d i ntr-o expe­ rienţă Îngrijorătoa re, care l-a captivat pe Desca rtes şi care l i se Întîm p l ă m u ltora: poate că vi sez c h i a r acu m ? Poate că l u cru l pe ca re- I percep nu e decît o i l uzie? Mu lţi comentatori au subl i n iat faptu l că, pentru a pune această Întrebare, Descartes trebu ia să cu noască dej a d i ferenţa di ntre vis şi sta rea de veghe, şi deci e l riu -şi putea i m agi na În mod coerent că n u ex istă n i m i c În j u ru l l u i cu excepţia nă scoc i­ ri lor m i nţ i i sa le. Îm potriva acestei obiecţ i i , u n i i d i ntre susţi n ători i să i a u repl i cat că Descartes nu-şi i m agi na c-ar fi putut să vi seze În permanenţă; ideea sa era doar că În n i c i un moment a n u m e n­ ar fi putut să fie sigu r că nu vi sea ză. Şi totu şi, Întreba rea l u i Desca rtes vi zează cu sigura nţă Întregu l u n i vers fi z i c . Tot conţ i n utu l experienţe i este u m brit de Îndoia l ă . Poate c ă e l i psit d e n o i m ă s ă pu i o Întreba re care presupu ne pos i bi l itatea de a visa conti n u u , dacă "a visa" e defi nit pri n contrast cu sta rea de veghe. Totuş i , visarea n u trebu ie concepută astfe l ; Desca rtes a susţi nut că toate percepţi i l e stări i de veghe ar putea fi s i m i lare u n u i vis În sen s u l că n u ex i stă n i m i c "În rea­ l itate" care să le corespu ndă. N -am n i ci o gara nţie În faţa bă ­ n u i e l i i că Dumnezeu sau u n demon m a l iţios, d i n motive cunoscute n u m a i lor, mă h rănesc cu i m agi n i i l uzori i a l e u nei lumi care " n u ex istă " . 20

Horror Metaphys i c u s

Rep l i ca u n u i empi rist rad ical la această teroare a i l uziei este că nu contează CÎtuşi de puţi n dacă l u mea ex i stă sau nu şi că, Într-adevăr, acea stă d i stincţie este ea Însăşi l i psită de sens şi i m pos i b i l de formu lat; CÎtă vreme presupu nerea că l u mea " n u ex istă " n u produce nic i o sch i m bare În experienţa mea, şi CÎtă vreme pri n defin iţie toate d i st i n cţi i l e privitoare la "starea l u mii" a u o sem n i ficaţ i e doa r În măsu ra În ca re pot fi descrise În termen i em p i r i c i , pur ş i s i m p l u n u ex i stă n i ci o diferenţă empi­ rică - şi, dec i , n i ci o diferenţă În genera l - Între o l u me ca re ex istă ş i o l u me ca re nu ex i stă - aceste două l u m i sînt identice n u doa r d i n perspectiva tutu ror scopu rilor practice, d şi d i n perspectiva i nvesti gaţiilor pur teoretice. U n empi rist rad i ca l (cum este Mach) desfi i nţează Întreba rea lui Desca rtes inva I idÎnd con­ trastu l ( i m p9s i bi l de exprimat) Între două u n iversuri ca re constau În eve n i mente menta l e şi, respect i v, fizice. Înseş i noţiu nil e de ex i stenţă ş i rea l itate (dacă n u pot fi defi nite empi ric, ca În caz u l d i st i n cţiei d i ntre h a l u c i naţii ş i percepţi i l e norm a l e) devi n in utile ş i Înşel ătoa re. Este ceva În neregu lă cu acea stă so luţie s i m p l ă ? De ce sîntem În mod fi resc refractari la ideea de a ne m u lţu m i cu ea ? Avem oare nevoie de conceptu l de rea l itate şi de cel de ex i stenţă, l u ate În sens metafiz i c ? Voi a răta În conti n u a re că da, şi că astfe l conceptu l de Cogito poate fi pa rţi a l rea bilitat - n u În sensu l că actu l cugetări i ne-ar oferi un fu ndament de nezdru nci nat a l cu­ noaşterii, sau o s u rsă u ltimă a certitudinii, ci În sensu l că ne-ar putea oferi o pa radigmă a noţi u n i i de ex istenţă. Acea stă a n a l iză poate fi susţin ută cu ajutoru l u nui experiment menta l . Să presupu nem - aşa cum ne Învaţă u nii s u per-experţi În vi aţa de dincolo - că În pa radis am fi capa b i l i să creăm pri ntr-u n s i m p l u act a l voi nţei orice med i u fi zic; o s i m p l ă poru ncă a r r i d i ca Î n j u ru l nostru Hima l a ya , Paris u l , o păd u re amazon iană sau deşertu l l u nar. Astfel de l u m i, fa brica"te menta l În acest mod, ar fi " i rea le" În sensu l pe care Încercase să-I cla rifice Desca rtes, dar ele n -a r fi deloc diferite de percepţiile noastre despre l u m i l e 21

Leszek Kolakowski

" rea l e " . N e-ar deranj a oare conşti i nţa i rea l ităţi i lor? Poate că nu, poate că ne-am bucura de m u nţ i , rîu ri, oraşe ş i păd u ri tot atît de m u lt ca ş i acum, ş i poate că n i ci n-am s i mţ i c-a r fi ceva În neregu l ă cu statutu l lor i l uzori u , ş i n i c i n-am fi capabi l i să des­ criem cum a n u me d i feră i l uz i i le de non-i l u z i i . Dar ce s-ar În­ tîm p l a cu ce i l a l ţ i ? E u şor de văzut că În această privi nţă s-ar putea să ex i ste o diferenţă enormă. Dacă am fi conştienţi de fa ptu l că toţ i oamen i i cu care a m com u n i ca În să l aşu l cel est, prieten i i şi cei pe care- i i u b i m, sînt născoc i ri a rtifi c i a l e, create l a coma ndă de acte le noa stre menta le, ş i n u au n i ci u n fe l d e v i aţă subiectivă proprie, am fi extrem de Îngrijoraţ i, percepţia noastră despre viaţă s-ar sch i m ba cu totu l şi am fi copleşiţi de u n i ns u portabi l sentiment d e s i ngu rătate. Acelaşi l uc ru s-ar Întîm p l a, desigur, dacă am da Într-adevăr creza re u nei a lte sugesti i carte­ z iene: aceea că oamen i i pe care- i Întîl n i m În vi aţa terestră n u sînt poate n i m i c a ltceva decît automate fă ră vi aţă menta l ă, fă ră experienţă proprie, şi ne-am trez i că sîntem s i ngu ri În com pan i a u nor asemenea fi i nţe a rtifi c i a l e, i nd i sti ncte faţă d e oa men i i rea li, fabri cate mecan ic, aşa cum apar e l e deseori În sci ence fict i o n . Reven i m a stfel l a eterna problemă a ca racteru l u i rea l a l su­ biectivităţi i , ca re, i nd i ferent cît de des a r fi fost exorc izată, a bîntu it fi l osofia eu ropeană m a i b i ne de trei seco le. Datele pri n c i pa l e a l e problemei sînt destu l de s i mple. Dat fi i nd că această subiectivitate - respectiv, acea ca l itate a u ne i experienţe care constă În fa ptu l de a fi a mea - n u poate fi transm i să sau, m a i degra bă, Înfăţi şată a ltora, conform prem i sei empiriste ea este i releva ntă pentru vi aţa noastră şi toate deri vatele sale pot fi e l i m i nate cu uşuri nţă d i n d i sc u rsu l nostru . P rem i sa spune că n u ­ m a i acele l aturi a l e experi enţei care pot f i Împă rtăş ite a ltora sînt " rea l e", i a r l atu ra subiecti vă nu poate fi tra nsformată Într- u n bu n com u n . D i scuţi i l e despre "ma ş i n i l e gÎnditoa re " se redu c la va l i d i ­ tatea aceste i prem ise, care stabi l eşte u n standard Î n ra port cu ca re să fie măsu rată rea l itatea sau i real itatea . Ce ne-ar putea fa ce să acceptă m această prem isă? N i m i c. Ea este a rbitra ră şi expri m ă 22

H orror Metaphysicus

o ierarh ie a l ucru ri lor configu rată istoric (va l id itatea cogn itivă este defi n ită în cele d i n u rmă pri n va lori l e pragmatice). Experi mentu l menta l pe care tocmai l-am descris sugerează, de asemenea, că termen u l "ex i stenţă" se referă la două t i puri de i ntu iţie. Atît În viaţa de zi cu zi, cît şi În d iscu rsu l şti i nţ i fi c, "ex is­ tenţa " obi ecte lor poate fi pusă pe seama procesu l u i com u n i cări i u m ane. Ea constitu i e u n aspect a l acestu i proces, ş i În acest sens este rel ativă, i n d i ferent dacă aspectele supuse a n a l izei sînt acceptate În mod cu rent ca "rea le" (cum ar fi m u nţi i, cîm pu ri l e magnetice ş i qua rc i j ), sau dacă real itatea lor e contestab i l ă, nesi ­ gură ori îndo i e l n ică (cum e cea a ta h i oni lor, Îngeri l or, n u merelor sau va lori lor) . Rea l este ceea ce e rea l conform regu l i lor istori­ ceşte stabi l ite ale comu n i cări i u mane. Acest e l efa nt roz pe care tocmai îl văd În colţu l camerei mele este i rea l În sensu l că sînt si nguru l care- I percepe şi n i me n i a ltc i neva n u - m i Împărtă şeşte vi­ z i u nea, ca re poate fi respi nsă d i n acest motiv ca fi i nd , să z i cem, un rezu ltat al del i ru l u i meu a l coo l i c . Mu nţi i şi qu arc i i sînt rea l i conform aceloraşi regu l i a l e referinţe i . Datorită aceloraşi regu l i , rea l itatea ta h i on i l o r, Îngeri lor ş i nu merelor e posi b i l ă, deş i i n­ certă. Pentru scopuri l e pract i ce spre care ti nde procesu I com u n icări i n u avem nevo i e de m a i m u lt; ne putem l i psi de "existenţă " În sensu l metafi z i c, adică de prezenţa entităţi lor a�to­ referenţi a l e a l e căror proprietăţi nu ţ i n de faptu l că sînt sau n u percepute, n u m ite ş i identifi cate Î n procesu l nostru de com u n i ­ care. Cîtă vreme noi sîntem pri n defi n iţie i ncapabi l i s ă determ i­ năm, cu m ij l oace i ndependente de percepţ i e ş i de l i m baj, În ce măsu ră percepţia ş i l i m baj u l nostru contri bu ie la tablou l l u m i i pe ca re o percepem şi despre ca re vorb i m (sepa rat de d i storsi u n i l e i nd i viduale, ca În cazu l e l efa ntu l u i roz), doctri na a bstractă a so l i psism u l u i colectiv - Într-o va riantă neokantiană, i storistă sau pragmati stă - n u poate fi resp i nsă. Faptu l că rea l i tatea obi ectelor ţ i ne de u n joc l i ngvistic, de pattern-u r i l e u n i versa le ale percepţiei ş i de nevo i l e practice care a l cătu i esc mod u l nostru de a orga n i za l u mea n u poate fi combătut fără a cădea Într- u n cerc v i c i os. Fără 23

Leszek Ko l a kowsk i

doa r ş i poate, pa radoxu l auto-referenţi a l ităţ i i deja a m i ntit n u va în ceta să ne c h i n u i e, însă îl putem evita În man iera rad ica l ­ scept i că, Încetînd s ă ne m a i ex pr i m ă m m u lti -sol i ps i s m u l o r i să ne mai i nteresăm de metafi z i că, ş i dec l a rînd problema "ex i s­ tenţe i " ca fi i nd i n so l u b i lă, l i ps i tă de sens sau, m a i b i n e zis, i m pos i b i l de expri mat. Totu ş i , n u aşa sta u l u c ru ri le cu i ntu iţia ex i stenţei atu nci cînd am de-a fa ce cu identitatea a uto-referenţi a l ă care sînt eu Însu m i . Sepa ra rea ca rtez iană a aceste i rea l i tăţi privi legi ate de rea l itatea tutu ror ce lorla lte l ucru ri corespu n de celei m a i prim itive şi m a i ne-fi losofi ce perspecti ve. N u pot afi rma cu convi ngere c ă " i a u parte l a u n joc l i ngvistic", că "rea l itatea mea depi nde d e pattern-uri le de percepţ i e i stori ceşte sta b i l ite", că afi rmaţ i a "ex i st" Însea mnă că "e uti l să cred că ex i st", că " n u ex i st" etc . Faptu l că ex i st este Într-adevă r i n contesta b i l, şi În a cea stă măsură "ex i stenţa" În sens metafi z i c, ne-relativ, dev i n e i ntel i g i b i l ă pentru m i ne. Dar dacă ex i stenţa mea e u n fa pt i ncontesta bi l (În sensu l că n i me n i nu poate s-o conteste sau s-o dec l a re nei ntel igibi lă ), oa re nu cu mva el este adevă rat doa r În sensu l com u n ? Şi de ce a r avea i m porta nţă acest fa pt? Si ngu ru l ră spuns pos i b i l este u rmă­ toru l : acest fapt n u e i m portant pentru că e l ar oferi o bază pen­ tru constru i rea u nei epistemo l og i i , ca să n u mai vorb i m de o şti i nţă, aşa cum ar fi făcut Desca rtes, c i pentru că el ne oferă s i ngura i ntu iţie d i rectă a ex istenţei . N i m i c a ltceva n u poate fi dedus d i n con ceptu l de Cogito. Ş i dacă adm item că Într-adevăr Cogito este u n caz paradi g m ati c care fa ce ex i stenţa i ntel i g i b i l ă , el n u poate f i apl i cat rea l ităţ i i ne-su biective. Pînă l a u rmă, el n u m a i este pa rad igmatic. Dar de ce ar prezenta vreo i m porta nţă fa ptu l că avem i ntu iţia ex i stenţe i ? E I n u a re nici o i m portanţă - sau, cel puţi n, aşa pare pentru n i c i u n fel de scopu r i pract i ce. Cel m a i uşor ră spu ns la Întreba rea "de ce a r conta a cest fa pt?" este: pentru că m u lţi s i mt acest l uc ru . Întrebă ri l e asemănătoa re, c u m a r fi : "de ce e i nteresa nt?", "de ce e i m porta nt? " sînt În a ceea ş I s ituaţie. N e 24

H orror M etaphysicus

putem Întreba mai depa rte: "de ce a u oa men i i senti mentu l că e i m porta nt să stabi l ească ce este rea l ş i ce n u ?", "de ce a r trebu i s ă n e dori m ca l ucruri le pe ca re l e acceptăm s ă fie n u doa r accepta b i l e potrivit criteri i lor pragmat i ce - pragmatice n u nea pă­ rat În termen i i uti l ităţi i de moment sa u ai u n u i profit i nd i v i d u a l , ci Î n termen i i ava ntajelor soc i a l e p e termen l u ng ( i n d i ferent ce Înseamnă acest l ucru) -, ci să fi e tot atît de adevărate şi Într- u n sens metafi z i c ?" .

U n alibi . B l estem u l timpu l u i Răspu nsu l l u i N i etzsche l a această Întreba re era c ă dori nţa de adevă r mai presus de uti l itate nu e n i m i c a l tceva decît u n u l d i n n u meroasele s i m ptome a l e s l ă b i c i u n i i uma ne, a l e neput i nţei noa stre de a ne baza pe noi În ş i ne, de a pu rta pova ra propriei sol itud i n i, de a aşeza vo i nţa noastră c a temei u lt i m a tot ceea ce credem şi de a rea l iza că sîntem auto-Întemeiaţi, şi n i c idec u m p rotej aţi d e vreo ord i ne u n i versa l ă a l ucru ri lor. Poate că aşa este. Totuşi, pres u pu nînd că el avea d repta te, asta nu Înseamnă că n u sîntem Îndreptăţiţi să con ştientizăm propria s l ă b i ci u ne; l a urma u rmei, senti mentu l s l ă b ic i u n i i poate fi n u doar exp l i cat cauza l, ci ş i b i n e motivat, c h i a r În termen i i ord i n i i l u cruri lor pe care a respi ns-o Nietzsche, preamărind haosu l etern (şi fi i nd totodată Îns pă i mîntat de e l ), haos u l d i n care a r trebu i să răsară i n v i n c i b i la, auto-Întemei ata voi nţă - o voi nţă goa l ă, l i ps ită de orice conţ i n ut. EI n-a fost con secvent În privi nţa acestei chest i u n i , deş i, ca În cele m a i m u lte zone a l e fi losofi ei sa l e, a g l o r i fi cat s p i ritu l Îndo i e l i i ; d a r dacă n u ex i stă ad€vă r, n u poate ex i sta n i c i îndo i a l ă . Actu l înd o i e l i i m e l e pres u p u n e fa ptu l c ă eu c red c ă ceva este a devă rat, d a r n u pot sta bi l i ce a n u m e. O dată desfi i nţată ca l itatea de "a devă rat" , îndo i a l a e l i ps ită de sens. 25

Leszek Ko l a kowski

Ia r d i n fa ptu l că avem nevoie de o ord i n e nu re iese că nu ex i stă n i c i u na, c h i a r dacă N i etzsche a re dreptate atu nci cînd subl i n iază că argumentele În favoa rea conv i ngeri lor ca re se conformează dori nţelor noa stre a r trebu i privite prima faciae cu suspi c i u ne. Putem avea nevoie de o ord i ne a l u cruri lor ş i ne putem dori ca, ea să fie rea l ă, dar ea poate fi Într-adevă r rea l ă , ş i n u doa r o bi at� plăsmu i re a gînd i r i i noa stre pl i ne de dori nţe. În favoa rea idei i că nevo ia de a tră i Într-o l u me ordonată, o l u me a l e că rei ori g i n i, regu l i ş i dest i n să l e putem Înţe lege, n u este u n capri c i u tempora r, i stori ceşte re lativ, c i o pa rte sta b i l ă a cond iţiei uma ne, stă m ă rtu rie Întreaga istorie a re l i giei - latu ră perenă a cu ltu r i i noa stre. S u b l i n i i nd fa ptu l că acea stă nevo i e apare d i ntr- u n senti ment d e s l ă b i c i u ne, N i etzsche era Într- u n acord perfect cu trad iţia creştină şi probabi l cu trad iţia rel i gioasă tout court. Perspectiva c ru c i a l ă pe care o Întîl n i m În experi enţa re l i gioasă, ş i care revi ne i n s i stent În diferite cărţi sacre, poate fi cupri nsă Într- u n si ngur cuvînt: a l i b i u l - Înstră i n a re. În toată i sţoria re l i g i e i , ideea că sîntem în stră i naţi În l u me impl ică fa ptu l că exi stă un că m i n că ru ia Îi a pa rţi nem şi că tră i m Î n ex i l ; a f i În stră i n at Î n l u me este o condiţie u m ană perma nentă . F i losofi a neopl ato n i c i a n ă a identificat "altu ndeva-u l " cu t i m p u l , i a r P l oti n a oferit secolelor ce i-au u rmat o perspect ivă ca re, Î n numeroasele ei va ria nte,. a ş l efu i t fi l osofi a pînă În seco l u l nostru i n c l u s i v (Bergson, H u sserl, H e i degger, Sartre) . Însuşi fa ptu l că În fieca re c l i pă a parţi nem u n u i prezent "În m i şcare" (opus etern u l u i prezent d i v i n), pierzînd pentru totdea u na momentu l care tocmai a trecut, ech i valează cu a spune că n u putem fi n i ciodată siguri de ce Înseamnă "să fi i ", pentru că ex peri enţa d i rectă nu e cea de a fi , ci de a ne i ros i neîncetat ex istenţa Într- u n i remediabi l "a fi fost" . Deoarece, la o exa m i nare m a i atentă, prezentu l se red uce l a n i m i c (d u pă cum a a rătat Sfîntu l Augusti n), ş i deoa rece u n i versu l fizic, neavînd n i c i o conşti i nţă a t i m pu l u i , nu a re l a rîndu i l u i n i m i c de-a fa ce cu t i m pu l (neavînd memorie ş i astfel, neavînd nici trecut) , t i m pu l său aparţi nÎndu-ne nouă, această 26

Horror Metaphysicus

experienţă duce la bă n u i a l a ter i b i l ă că o asemenea i dee evaz i vă ş i i n stabi l ă cum este aceea de "a fi " stă pu r ş i s i m p l u d i ncolo de puterea noastră de înţel egere. Acesta a r putea fi un motiv de d i spera re dacă n-a r ex i sta o F i i nţă Absol ută, care să ne poată reda încrederea şi senti mentu l că ex i stă, în ce l e d i n u rmă, o ord i n e a l ucru r i l or. Sartre n-ar fi fost încîntat să i se spună că era - parţ i a l - u n d i sc i pol . a l Sfîntu l u i August i n , Însă ceea c e a pre l u at e l de l a Hei degger era adînc În rădă c i nat Î n i stor ia metafi z i c i i a ntice ş i med i eva le, cu care probabi l că n u era destu l d e b i ne fa m i l i a rizat. A spune că o ex i stenţă u m a n ă auto- referenţia l ă n u e n i c iodată identică cu s i ne, sau că ea n u e ceea ce este datorită natu ri i s a l e tem pora re, constitu ie o idee a n t i c ă ; atît în neopl aton i sm u l păgîn , cît ş i În gînd i rea creşt i n ă med i eva l ă , ea părea să i m p l i ce l og i c ex istenţa unei entităţi identi ce cu s i ne, atem pora l ă : U n u l - a ltfel a m fi obl igaţi să adm i tem conc l u z i a depri m a nt de l i ps ită de sens că " n i m i c n u ex i stă " . Des igu r, Sartre a refuzat să se j oace cu focu l (ad i că cu i deea Absol utu l u i în sen su l p l ato n i c); s-a m u l ­ ţu m it să defi nească ex i stenţa u m a n ă c a negaţi e p u ră ş i rea l itatea non-umană ca pe o entitate veş n i c i m penetrabi l ă, i nd i ferentă, care se conţ i n e pe s i ne şi despre al căre i conţi n ut nu se ştie n i m i c. Ea n u trebu i a să constitu ie o mai îna ltă - sau cea m a i înaltă, s a u cea m a i subl imă - formă a spi ritu l u i , c i m a i degrabă nem i şcarea însă ş i , şi deci ceva care a r putea fi - poate nu i m propri u - n u m it " n i m ic". Avem oare de-a fa ce cu două tipuri de . n efi i nţă, care se confru ntă în i n capacitatea rad ica l ă de a com u n i ca, a m bele putînd fi defi n i te n u m a i negativ, ca fi i nd opusu l cel u i l a lt termen? Sartre pare să ignore faptu l el ementa r că propri i l e noastre corpu ri sînt parte a a cestei i nerte F i i nţe-în-si ne; Într-adevă r, faptu l că avem trupuri pa re să fie un i nconven ient şi un obstacol supărător, care stînjeneşte c l a ritatea gînd i r i i . În termen i i cons i stenţe i fi l osofi ce cartez iene, am fi m u l t m a i avantaj aţi dacă am ieşi d i n această s i tuaţie.

27

Leszek Kolakowsk i

Abso l utul (1 ) D i n fragmentel e parmenid iene care ne-au mai ră mas nu putem Înţelege cum anume a aj u n s Pa rmen ide l a conceptu l de F i i nţă, Însă atu n c i cînd u rmări m d i fi cu ltăţi l e aceastei idei În gînd i rea greacă şi apoi În cea creşt i n ă n u ne putem reţ i ne senti­ mentu l că a ex i stat o oareca re constrîngere mental ă care a stat la baza căutări i acel u i Ultimum, sau mai degrabă a ce lor două Ultima, care nu sînt neapărat identice. Ceea ce se caută În'a i nte de toate este cauza sau c reatoru l u n i versu l u i vizibi l , şi a po i temei u l auto-sufi c ient, auto-Întemeiat ş i l og i c necesar a l ori căre i ex i stenţe conti ngente. Pri m u l t i p de Ultimum exp l ică origi nea propriu-z i să a l u m i i , cel de-a l doi lea face l u mea posi b i l ă; pri m u l n e oferă răspu nsu r i l e l a Întreba rea : "de u nde v i n ste l e l e, pă­ mîntu l , p l anetel e ş i fi i nţe l e u m a ne?"; cel de-a l doi lea ne perm ite să Înţe legem cum poate ex i sta ceva fi n it şi corupt i b i l , sau "dacă totu l e fi n it şi coru pti b i l , cum se expl i că faptu l că nu s-a trans­ format totu l în neant? " . Pri m u l tip de Ultimum le este acces i b i l oamen i lor prin m itu r i l e re l igioa se. Cel de-a l doi lea a fost e l a­ borat pri n i nvestigaţia fi losofi că, o dată ce ea s-a sepa rat de m ito­ l ogie; în orice caz, aşa au stat l u cru r i l e În civi l izaţia eu ropean ă , î n t i m p c e În tradiţia ved ică, precum ş i În cea bud i stă, gînd i rea metafi z i că şi m itu l rel igios pa r să fi apă rut Îm preu nă. Căutarea fi losofi că a lui Ultimum, aşa cum s-a petrecut ea În gînd i rea neopl ato n i că, dezvă l u ie ace l aş i traseu i nte l ectu a l care u rm a să se manifeste u l terior În a rgu mentu l ontologic a l ex is­ tenţei l u i Dum nezeu ş i În argu mentu l cont i n genţei l u m i i . Putem rez u m a a cest tra seu la o s i ngu ră i ntu iţie: dacă l u mea este m a i m u lt decît u n a b i s auto-d i structi v, atu nci trebu i e s ă ex i ste ceva care fi i nţează În mod necesa r, sa u pentru care non-exi stenţa ar fi atît o auto-contrad icţie logică, cît şi u na ontică. Acea stă u lt i m ă d i st i n cţie e i nd i spensabi l ă . Ceea c e s e vizează pri n afi rmaţia că ex i stenţa l u i Ultimum (sau a Abso l utu l u i ) este necesa ră nu e doar 28

Horror Metaphysicus

faptu l că noi, oa men i i , sîntem i ncapab i l i să-i concepem absenţa în l i m itele regu l i lor noa stre de gînd i re obi ş n u ite, tot aşa cum n u putem fi siguri a priori c ă logica noastră e i nfa i l i b i l ă . Putem con­ s idera a ceste regu l i ca fi i nd i ns u portabi l de restrictive, Însă noi sîntem fi i nţe l i m itate ş i conti ngente, ş i log i ca noastră n u poate fi m a i puţi n conti ngentă, iar d i n fa ptu l că n u avem n i c i o şansă să nu i ne supu nem nu rei ese că rea l itatea u ltimă trebu i e să i se supună la rîndu l său . Astfel, ceea ce se înţelege pri n neces itatea ex istenţei l u i Ultimum este că n eces itatea e a l u i , şi nu a noastră . Log i ca noastră descoperă auto-contrad i cţ i a d i n i deea non­ ex istenţei Absol utu l u i deoarece auto-contradicţia exi stă în real i ­ tate, ş i n u i nvers . Des igu r, n u putem descoperi această auto-con ­ trad i cţie fără să ne bazăm de l a bun început p e regul i le noastre l ogi ce, care u lterior trebu i e să-ş i extragă va l id itatea d i n chiar s u rsa ex i stenţei ; etern u l blestem a l cercu-lu i vicios acţionează ş i a i c i , c a ş i Î n caz u l căutări i fu ndamentu l u i u lt i m . D a r cerc u l v i cios este rez u ltatu l fi resc a l faptu l u i el ementa r că n u sîntem fi inţe d i v i ne, a ltfel spus, că n i c i odată - exceptîn d poate expe­ rienţa m i stică - n u ne putem Începe căuta rea de l a p u n ctu l-zero epistemologic, d i ntr- u n punct l i psit de presu poziţi i . E fi resc s ă n e Întrebăm: dacă acest cerc d ia bol i c e i nevitabi l În toate încercări l e noastre de a ati nge a bsol utu l În i nterioru l d i s­ cursu l u i nostru l og i c, de ce să n u d�c l a răm pur ş i s i m p l u această căutare ca fi i nd n i m ic a ltceva decît o a bsu rdă vînătoare de h i mere, şi să- i punem ca păt, d i ntr-o atitud i ne de bu n s i mţ? Mu lţi fi l osofi ş i -au pus exact această întrebare ş i a u ră spu n s pri n a spune că, Într-adevăr, e m u lt m a i s i m p l u să abandonez i acest efort s i s ific. Asta nu i-a împ i ed i cat pe alţi i să Încerce În conti ­ n u a re. S e pare că, În ci uda tutu rqr dec l a raţi i lor empi rişti lor, pragmati şti lor ş i sceptici lor despre tri u mfu l i m i nent, u ltim ş i genera l a l încercă ri i lor, căutarea teme i u l u i u lt i m constitu ie pur ş i simplu o pa rte i ndestructi b i l ă a c u l tu r i i u m ane, tot atît de m u lt ca ş i contesta rea l egitim ităţi i aceste i căută r i . Această contesta re, o dată tra nspusă În i d i om u l fi l osofic - şi n u doa r practi cată, pri n 29

Leszek Kol akowski

ren u nţa rea l a în suşi actu l form u l ă ri i problemei - este, d u pă c u m am m a i spus, nu ma i puţ i n a rbitra ră decît l u c ru l contestat; orice exp l i caţie a aceste i negă ri presu pune regu l i l og i ce şi em p i r i ce a că ror va l i ditate e d i scutabi l ă . Ideea n u este doa r că i nvestigaţ i i l e metafi z i ce cel e mai d i fi c i l e şi mai a ride n u sînt i n uti le pentru că a r avea u n i m pact rea l, deş i u neori ci udat ş i i m previz i b i l , asu pra stări lor l u m i i şi ar afecta, pe că i întortocheate, vi aţa oamen i l or (fără Proc l os n-ar fi ex istat Hegel, şi fără Hegel l u mea de azi n -a r m a i f i ceea c e este). Mai degrabă i deea a r f i c ă n u poţi scoate d i n m i ntea om u l u i dori nţa d e adevăr, î n sensu l ob i ş n u it a l cuvîntu l u i, dori nţa s i m p l ă şi elementa ră de a şti ce e "într-adevă r adevărat", adevă rat c h i a r şi în l i psa ca l ificări lor de a cest t i p, adevă rat i n dependent de gîndi rea şi percepţ i a noa stră, de con s i derentele noa stre practice ş i de uti l itate. Această dori nţă n u pa re să fie o expres ie a nevo i i fi reşti ş i evidente de a deosebi i l uz i i l e de percepţi i l e va l i de, sau eror i l e de raţionamentu l corect. Faptu l că un l uc ru pa re adevărat şi se dovedeşte că nu e constitu ie o întîm p l a re cu rentă, i a r pentru a opera această d i sti n cţie n u avem nevoie de ideea de "adevă r" în sensu l metafizic pe ca re tocma i l-am a m i ntit. Dar m i nţ i l e noastre vor să ştie ce e adevă rat; c h i a r dacă pa re să nu conteze cîtuşi de puţi n, vor pu r şi s i m p l u să ştie c u m este l u mea d e fapt, i a r această nevoie co i ncide evi dent cu i deea · de rea l itate, rea l i tate care ex i stă i ndependent de fa ptu l de a fi cunoscută şi percepută . O dată ce am aflat că erori le şi i l uz i i le ex i stă , Întrebă ri l e despre rea l itatea care n u poate fi n i ciodată o i l uz i e sau despre adevăru l faţă de care n u sînt pos i b i l e n i c i u n fel de erori, sînt i nevita b i l e . Degea ba condamnăm această dori nţă ca fi i nd o pervert i re a că ută ri i poz itive şi fi reşt i a u n u i "adevă r" m u lt m a i s i m p l u , a u n u i adevă r de ca re trebu ie să ţi nem seama în problemele pract i ce, ş i care fa ce pa rte d i n ex i stenţa noastră ob i ş n u ită. E uşor să d i spreţu i m această problemă şi să ne întrebăm "de ce ne-am mai osten i ? " - e uşor, dar e neproductiv.

30

Horror Metaphysiclis

Absolutu l (2) dată ce căuta rea Adevă ru l u i şi a Absol utu l u i - scrise cu maj u scu le - este acceptată ca pa rte i ntegra ntă a cu ltu ri i sau a gînd i ri i u mane, e lesne de Înţe les că ea nu poate fi sati sfă cută de n i m i c ca re să reprez i nte m a i puţ i n decît Abso l utu l . N i c i un ade­ vă r pa rti cu l a r - fie el em pi ric sau matematic -, a d i că n i c i un ade­ vă r ca re ne e acces i b i l nu poate fi perfect sigu r şi pentru tot­ deauna i natacabi l dacă nu poate fi privit ca pa rte a adevăru l u i u n i versa l . Asta se datorea ză Î n pr i m u l rînd fa ptu l u i c ă n u putem fi n i c i odată siguri de cum a n u m e ar putea adevă ru l u n i versa l să sch i m be sem n i ficaţ ia u n u i adevă r pa rticu l a r sau să l i m iteze aria l u i de va labi l itate. În a l doi lea rînd, se datorează fa ptu l u i că nu putem aj u nge n i c i odată l a cu noaşterea vreu n u i adevă r parti cu l a r fără s ă uti l izăm a n u m ite pres u poz iţi i sau regu l i ca re controlează raţionamentu l nostru sau modu l În care ne descriem experien­ ţe le, i a r aceste regu l i şi presu poz iţii, ori cît de s i gu re a r pă rea, n u sînt auto-Întemei ate; t e poţ i Îndoi Întotdea u n a d e motivaţi i l e lor, i a r acest proces de i nterogaţie este i nfi n it. Pri n u r m a re, ori ce adevăr pa rticu l a r ar putea fi tra nsformat În Adevă r n u m a i cu con­ d iţia ca el să co i n cidă cu un adevă r pa rti c u l a r care să reprez i nte o pa rte sau u n aspect a l Întregu l u i Adevă r, adică n u m a i dacă este privit ca adevă r de către och i u l i nfa i l i b i l a l subiectu l u i atotcu­ noscător. Pentru a Întru n i criteri u l ·om n i sc i enţei sau pentru a fi deţ i nătoru l Adevă ru l u i În sensu l nel i m itat al termen u l u i, acest subiect trebu ie să constitu ie el În suşi tot ceea ce poate fi cu nos­ cut şi să fie perfect transparent În ra port cu s i ne, pentru că ori ce d i sta nţă Între el şi ceea ce cu noa şte i-ar a n u l a ca l ităţ i l e de certi­ tud i ne ş i Tota l itate. Ia r dacă n u ex i stă nici u n Adevă r În acest sens, ş i n u ex i stă n i c i u n fe l de criteri i pri n care rea l u l s-a r putea deosebi de nerea l, atu nci Într-adevă r acea stă d i st i n cţie e cu neputi nţă de expri m at; ori ce este rea l În mod conti n gent, este rea l n u m a i cu cond iţia să ex i ste a ltceva care să fie rea l În mod o

31

Leszek Kol a kowski

ne-contingent - altfel spus, să fie auto-Întemeiat. Această i dee constitu ie fu ndamentu l exp l i c it sau i m p l icit al neopl aton i s m u l u i . Afi rmaţ i a d e m a i s u s i m p l ică fa ptu l c ă orice propoz iţie parti­ cu l a ră adevărată se referă l a Întregu l adevăr, iar adevăru l este referentu l oricărei propoziţi i adevărate, d u pă cum opi nează ş i u n i i logi c i e n i p l aton i şti ( d e p i ldă, L u kasiew i cz) . O dată aj u nşi l a rea l itatea auto-Întemei ată, identică cu Adevă ru l , aceeaşi logică p l aton iciană ne cond u ce i nevitabi l la celela lte caracteristi c i . Rea l itatea auto-Întemei ată este i nfi n ită (ca l itativ i nfi n ită, c u m l e p l ace germa n i lor s ă spu nă). Asta însea m n ă c ă n u poate fi l i m itată - ca să nu ma i spunem d i strusă - şi dec i , ati n să de n i m i c altceva Î n afară d e s i ne Însăş i . A fa ce parte d i n ex i stenţa logic necesară, sufi c ientă s i eş i , ech i va l ează într-adevă r cu a fi abso l ut i m pas i b i l ; o entitate care e su pusă sch i m bă ri lor sau mod i ficări lor provocate de orice a l tceva d i n afara sa a r fi coru pt i b i l ă şi destructibi l ă , ceea ce este evident i ncompat i b i l cu a fi " i nfi n ită " (ad i că perfect autonomă) ş i necauzală. Pri n u rmare, exi stă doar u n si ngu r Abso l ut. Cel puţ i n acest fapt este de la s i ne înţe les În gînd i rea plato n i c ia nă, deoa rece, dacă ar exi sta mai m u l te Absol utu ri, e l e s-a r l i m i ta reci p roc ş i n i c i u n u l n-ar Întru n i criteri u l i nfi n ităţi i . La pri ma vedere, această con c l u z i e ar putea fi suspectată d i n u rmătoru l motiv: dacă " i nfi n i tatea " Înseamnă o perfectă a uto-cupri ndere sau auto-Înc h i ­ dere, s a u i m posibi l itatea de fi f i afectat de orice a ltceva, atu nci n u ex i stă n i c i u n motiv pentru care n-ar putea co-ex i sta i n fi n it de m u lte Abso l uturi, Într-o tota lă ignorare rec i procă, fiecare d i ntre ele neşti i nd n i m i c despre ce l e l a l te ş i nefi i n d pertu rbat de pre­ zenţa lor. Criti c i l e care se aduc d i n asemenea considerente ar fi , desigur, ne-va l ide, dacă i nfi n itud i nea ar ega la om n i potenţa ş i ar fi , astfe l , tra nsformată Într-o i nfi n itud i ne "ca ntitat ivă', deoa rece mai m u lt decît o s i ngu ră entitate atotputern ică este de necon­ ceput. P l aton i c i en i i n u au descris neapă rat om n i potenţa ca ata re, Însă toţi au presupus i m p l icit că ex i stă o l egătură rea l ă ş i 32

Horror Metaphys icus

i ntel igibi lă - deş i i n d i rectă - între Absol ut şi u n i versu l m i nţi lor şi corpu ri lor l i m itate, aşa cum îl cu noa ştem no i . Acea stă s u poz iţie, deş i ma i s l a bă decît cea a om n i potenţe i , este fă ră îndo i a l ă sufi­ c i entă pentru a contraca ra i poteza ex i stenţei mai m u ltor Abso l u ­ turi; dacă U n i versu l este dependent de Abso lut - i nd i ferent c e a r Însem na acest l u cru -, atu nci Absol utu l este într-adevă r o b i igat să fie u n ic, altfel două sau mai m u lte Absol utu ri s-ar l i m ita ori s-a r concu ra rec i p roc, i nva l idînd astfe l prem i sa auto-sufi c ienţe i . A m ati ns aşada r o prob lemă d i ntotdea u na cru c i a l ă pentru specu laţia fi losofi că despre Rea l itatea Su premă, auto-Întemei ată : putem oa re presu pune că rea l itatea fi n ită depi nde de Rea l itatea Supremă - şi dacă da, în ce sens? Ia r dacă nu, cum am putea cunoaşte pînă l a u rmă Rea l itatea Su premă, ş i de ce ar trebu i ea să fie una si ngu ră? Dacă aşa sta u l u cru ri le, rămîne ea, în l i m itele capacităţi i noastre conceptua l e, acel Ultimum pe care n i - I dori m? Conform aceleiaşi d i a l ecti c i p l aton i c i ene, Abso l utu l este ex i stenţa pură , a l tfel spus, el nu perm ite d i sti ncţi i Între ceea ce poate să fie şi ceea ce este; el e tot ceea ce poate ex i sta . Acest l u c ru pa re să rez u l te, i a răşi, d i n În suşi conceptu l de fi i nţă care e obl igată să ex i ste în vi rtutea natu ri i sale: ea este i m uabi lă pentru că a fi înseamnă în mod necesa r "a fi perfect", în sens u l de "a fi com plet" . E de neconceput ca u n l u cru să poată fi adăugat sau scăzut u nei fi i nţe care nu poate fi creată ; ea poate fi îm bunătăţ ită sau degradată l a fe l de puţ i n ca ş i o teo remă matem atică . Prin u rmare, Absolutu l e atem pora l, şi n u veş n i c . Dacă ş i -a r putea a m i nti trecutu l c a trecut - c a pe ceva c e a fost, dar n u m a i este -, şi dacă ar putea anti c i pa v i itoru l c a ata re - c a . pe ceva ce nu ex istă Încă, dar e pe ca le să fie -, şi dacă ar putea aj u nge l a auto-cu noaştere pri n i ntermed i u l memoriei şi a l anti c i pări i, el n-ar fi n ic iodată obl igat să d i sti ngă în si nea sa între ceea ce este şi ceea ce a r putea fi . Ia răşi, e l este l a fel de atem pora l ca ş i o ecuaţie matemati că . E lesne de observat acum că o a n u m ită expres ie d i n descrierea fă cută m a i sus trebu ie corectată . Afi rmaţia că Abso l utu l este 33

Leszek Kol akowski

i mpas i b i l ş i " n u poate fi afectat de n i m i c a l tceva În afa ră de s i ne" e greş ită dacă ea Înseamnă că Abso l utu l poate fi într-adevă r afectat de el însu ş i . Totuş i , e l n u poate fi astfel, deoa rece asta l-ar face totodată suscept i b i l de sch i m ba re, ş i deci, i n com plet ş i i mperfect. E I e cît s e poate de s i m p l u : dacă n - a r f i astfel, dacă a r f i com pus d i n părţi, dacă a r avea cal ităţi separa bi l e, n - a r ma i f i î n mod necesa r i m u a b i l ; u n e l e d i ntre ca l ităţi l e sa l e ( d e exem p l u , i nte l ectu l şi vo i nţa prezente Într-o fi i nţă d i v i n ă : u n c a z parad ig­ matic al teo logiei sco l asti ce), sau u n e l e d i ntre pă rţ i l e sale s-a r amesteca ori s-ar i nfl uenţa rec i p roc, sau ar fu ncţiona sepa rat, abrogînd astfel com pletitu d i nea. Absol utu l e la fel de s i m p l u ca un pu nct geometri c . Toate ca racterist i c i l e prezentate m a i sus, fa m i l iare tutu ror cercetători lor tradiţiei neoplaton ice ş i ai teo l ogiei med ieva l e auto-sufi c i enţă, i m pas i b i l itate, i nfi n itu d i ne, u n i c itate, actua l i tate pu ră, s i m p l itate - par să se presu pună rec i proc; asta însea m n ă că n i c i u na d i ntre ele nu poate fi asertată sepa rat de ce l e l a lte.

Persoane şi N on-persoane D ivine. Este oare Dum nezeu bun? Cruor De; o dată ce afl ăm toate aceste l u cruri, şi m a i şti m în p l u s că toate aceste ca l ităţi i-au fost atribu ite l u i D u m nezeu de către pri n c i pa l e l e curente a l e teo l og i e i creşti ne, sîntem pri nşi i med i at într-o teri b i l ă capca nă metafizică. C u m poate Ultimum, identi­ ficat astfel, să fie creatoru l a căru i poru ncă a chemat u n i vers u l l a vi aţă, ş i cîtă bunătate, dragoste sau bunăvo i nţă, î n oricare d i ntre sensu ri l e cu noscute a l e acestor cuvi nte, îi pot fi atri buite? C u m poate el s ă f i e o persoană? Cei ca re l-au citit pe P l ot i n şt i u că În vers i u nea sa U n u l păstrează n i şte vagi u rme d e v i aţă persona l ă . Deşi nen u m i t ( Enn. , V. 3 . 1 3 ; VI 9 . 5 ) - ş i nen u m it Într-o asemenea măsu ră Încît n i c i 34

H orror Metaphysicus

c h i a r cuvi nte l e " U n u l " (VA. 1 ) şi "este" (Vi .88) nu i se pot apl ica - U n u l auto-sufi c ient este b i n e l e îns u ş i ( 1 1 . 9. 1 ) ; el este d ragostea (VI . 8 . 1 5 ) şi l ocu l fi resc l a' care trebu i e să ne Întoarcem (VI . 9 . 9), ori cît de vag ne-am percepe propria dori nţă; e l constitu i e pavăza noa stră u ltimă sau c h i a r propria noastră natu ră, ascu nsă nouă de contactu l cu materia, adică de contactu l cu ră u l . . Proc los a i dentifi cat U n u l c u B i nele, fă ră îndo i a l ă, dar ci titori i l u cră ri i sa le Elemente de teologie sînt puşi În Încu rcătu ră atu nci cînd În cea rcă să afle ce vrea să fie acest B i ne. Pentru el este o ev idenţă ax iomatică faptu l că orice l u cru care e diferenţi at sau com pus din părţi este secu ndar În raport cu U n u l ; ceea ce sugerează că rea l i tatea l u i U n u este garantată conceptua l pri n însăş i ex i stenţa d i versităţ i i . E I a expl i cat în conti n u a re că B i nele este cauza pri m ă, a că rei rea l i tate este doved ită de faptu l că l u cru r i l e trebu i e să a i bă cauze, iar seri i l e cauza l e n u pot fi i nfi­ n ite. Totu ş i , nu ni se expl i că de ce B i nele ar trebu i să fie cauza primă, şi cu sigura nţă acest l u c ru nu poate fi expl i cat, de vreme ce B i nele, fi i nd În mod axiomatic co-extensiv în raport cu F i i nţa (sau "tra nscendenta l u i ", În sensu l med i eva l al termen u l u i ) , apare ca o ca l itate ne-relativă. Acest stra n i u concept neopl ato n i c de bi ne, o dată prel uat de învăţătu ra sco last ică, a fost apl i cat D u m nezeu l u i -persoa nă, îm­ povă rÎndu-ne astfel m i nţ i l e cu şi m a i m u lte m i stere. Conform acestei învăţătu ri, D u m nezeu este bu n , în sensu l că e b i n evoitor şi grij u l i u cu creatu ri l e sale, dar nu aceasta este motivul pentru care el este bu n . B u nătatea căreia îi sîntem m a rtori constitu ie doar o expres ie a bu nătăţi i sa l e i ntri n seci, care n u se defi neşte pri n atitudi nea faţă de n o i ; cu a l te cuvi nte, D u m n ezeu ar fi cu desăvîrş i re şi În mod i m u abi l bun c h i a r dacă ar rămîne u n Absol ut oţios, care n-ar prod uce n i m i c. Asta pa re s ă contraz ică ob i ş n u i nţele noastre l i ngvisti ce, ca re presupu n că " b i n e l e" este o În s u ş i re re lativă ş i ca re, pentru a avea sens, presupune o i ntenţie înd reptată spre ceva sau c i neva. B u nătatea centrată pe s i ne, non­ i ntenţiona lă şi totu ş i prezentă nu doa r l a mod u l potenţi a l , pare să 35

leszek Ko la kowski

se afle d i ncolo de resu rsele noastre conceptua le. Să afi rm i că bu năvoi nţa l u i Dumnezeu faţă de noi (presupu nînd că ea este empiric şi i revocabi l demonstrată - l ucru de care u n i i se Îndoi esc) expri mă bu nătatea sa i ntri nsecă şi ne oferă astfel o dovadă că el este bun În s i ne, Însea m n ă să presupui dej a ca rezolvată prob lema. D i n bunăvoi nţa l u i Dum nezeu, aşa cum e Înfăţi şată de creaţi i le sale, n u putem deduce n i m i c cu pri v i re l a bu nătatea s a i ntri nsecă, c a fi i n d d i stinctă de aceste creaţi i ; altfe l a r trebu i să presupunem că În s i ne e l este bun doar l a mod u l potenţi a l , ceea ce ar contraz i ce actu a l itatea sa perfectă . De la "bunătatea" transcendenta l ă la cea m a n i festă n u ex istă n i ci o tranz iţie conceptu a l legit i m ă ; cea d i ntîi, dacă este cu noscută, poate fi c u noscută doar a priori şi nu poate fi defi n ită În termen i i bunăvoi nţei manifeste. Dista nţa di ntre U n u l , care este bun În mod i ntri nsec, şi protectoru l d ivin, care este bu n faţă de noi, rămîne de netrecut. Pe scurt, bu nătatea concepută ca o proprietate i nerentă a fi i nţei Abso l ute n u exp l i că această bunăvoi nţă a F i i nţei . Totuşi, s-ar putea ca acesta s ă n u fie sfîrş itu l poveşti i . N i ciodată n u trebuie să credem c ă mari i fi losofi îş i ţes pur şi simplu păienjen i ş u l lor de a bstracţi i doa r de dragu l de a fi losofa, şi că n u ex i stă motive serioase - deş i n u întotdeauna înţe lese, n i c i c h i a r. de fi losofi i În ş i ş i - în spate l e con stru cţ i i lor lor ce l e m a i obscu re. Dacă citeşti c u atenţie d i a l ogu l pl aton i c i a n Parmenide sau Elementele l u i Proc los (ori Fenomenologia l u i Hege l ) poţ i aj u nge l a d i s perare. Să fie oa re prima d i ntre aceste l u crări (pe lîngă fa ptu l că ea ar putea reprezenta ş i auto-nega rea teoriei idei­ lor) doa r un exerc iţiu de năucitoa re d i a l ect ică a conceptelor, fă ră n i c i o legătu ră cu vi aţa noa stră , sau poate c h i a r o g l u mă, aşa cum a u crezut u n i i ? Să fie oare u ltima l u crare a m i ntită m a i sus o masă i n coerentă ş i i n d i gestă de abstra cţ i i goa l e, de la care n i c i u n d r u m n u porn eşte spre preoc u pări l e com u ne ş i u n i versa l e a l e oame n i lor? N u cred . C h i a r d a c ă presupu nem c ă tot ceea c e e i m po rta nt în fi l osofie a fost spus de grec i , ş i c h i a r dacă acceptă m cu u m i l i nţă, fă ră să ne dera njeze, postu ra noa stră de epi gon i , tot 36

Horror Metaphys i cus

ne mal ram me o n esfîrş ită m u ncă de transpunere a vech i lor concepţ i i Într- u n id iom care să poată fi i nte l igibi l pentru semen i i n oştri astăz i , ş i probabi l că asta Însea m n ă destu l d e mu lt. Ideea bu nătăţ i i i ntri nsec i, asemen i m u ltor a lte concepte fi l o­ sofi ce cru c i a l e, poate deven i i nte l igi b i l ă pri n i potetica e i ori g i n e m i tologică. În n u meroase m itolog i i zei i n u sînt neapărat bu n i , n i c i În sensu l de a fi blînz i ş i fol os'i tori oamen i l or, n i c i în sensu l de a ne oferi model e de com portament mora l ; u n i i sînt bu n i , a lţi i n u , iar m u lţi dovedesc În aventu ri l e lor atît părţi bu ne, cît şi părţi re le. Dar bi nele din m ito log i i pa re să fie l egat i nva riabi l de pace ş i a rmon ie, iar ră u l de război, h aos ş i d i strugere. O dată m ituri le s u b l i mate în specu l aţie metafi z i că, aceste vi z i u n i e l ementa re tind în mod fi resc să dobîndească o depl i n ă consistenţă conceptu a l ă : dacă b i n e l e ech i va l ează c u pacea ş i a rmon ia, atu n c i b i n e l e desă­ vîrş it ech i va l ează cu pacea şi armon ia desăvîrş ită, iar asta însea m n ă dep l i n a a bsenţă a ten s i u n i i , ş i dec i, În u ltimă i n sta nţă, ned iferenţierea şi i mobi l itatea abso l u te, sau U n u l . C u cît m a i m u ltă u n itate, cu atît m a i b i ne - acea sta este axioma d e ne­ contestat a l u i Proc los şi a p l ato n i şti lor. Ş i astfe l , cînd b i nele at i n ­ g e stad i u l com pletitud i n i i, e l Îş i pierde orice ca l itate recognos­ c i b i l ă : ati ngînd perfecţi u nea, bu n ătatea d i spare. Cîtă vreme U n u l rămîne i m pas i b i l Î n u n itate, e l pare ru pt d e orice rea l itate, a lta decît rea l itatea l u i Însu ş i . Vi aţa, cel puţi n aşa c u m o putem noi concepe, i m p l i că d i ferenţiere ş i ten s i u ne; aj u ngi l a pacea desă­ vîrş ită atu nci cînd Încetez i să ma i tră ieşt i . Pri n asta Absol utu l, care trebu ia s ă expl ice Îns u ş i actu l ex i stenţei, este red us, ca efect a l propri e i sale perfecţi u n i, la non­ ex i stenţă, şi cade În i releva nţă . F i i n d rea l itatea su premă, el se tra n sformă În non-rea l i tate. Problema cea m a i supă rătoare a neopl aton i sm u l u i constă În i ncapacitatea sa de a exp l ica modu l În care U n u l poate fi creativ ş i responsabi l În ra port cu u n i versu l v i z i b i l . Ind iferent cît de n u meroase a r fi stad i i le sau emanaţi i le i nte rmed i a re care acoperă 37

Leszek Kolakows k i

d i stanţa d i ntre u n i tatea sa i nexpri mabi lă şi l u mea m izera b i l ă în ca re l ocu i m noi, pri m u l pa s d i n spre Abso l ut înspre orice a ltceva ma i-puţ i n -decît-Abso l utu l e men it să ră mînă m i sterios sau pu r ş i s i m p l u i m pos i b i l . U n u l propus d e Proc los, sau B i nele, se n u meşte atît arche, cît şi cauza pri mă a tutu ror l u cruri lor. F i i nd îns u ş i B i nele, el este s u perior entităţi lor auto-suficiente care sînt bune În sens pu r adjectiva l . Ierarh i a fi i nţă ri i este defi nită pri n re laţi i l e de depen­ denţă sau pa rt i c i pare: n i vel e l e i nferioare pa rt i c i pă la ce l e su pe­ rioare; şi totuşi, rea l itatea u lt i m ă, U n u l, nu poate fi împă rtăş ită, ad ică n i m i c nu pa rt i c i pă la ea . Nu este foarte c l a r care e s ucce­ s i u nea rea lă a n i velelor ex i stenţei, dar �sta nu contează prea m u lt atu nci cînd ne confru ntăm cu enigma Eschaton u l u i . Aparent, ceea ce u rmează d u pă pri m u l pri n c i p i u sînt zei i sau henadele divi ne, apoi F i i nţa, pe u rmă Vi aţa ş i apoi Nous-ul sau Inte l i genţa care a generat cosmosu l . Ze i i perm it pri nci p i i lor inferioare să pa rt i c i pe l a bu nătatea lor, totuşi n i m i c nu poate l u a pa rte la Pri m u l, iar Proc los n u pa re a f i În sta re s ă ne spu nă c u m anume Pri m u l poate f i , d u pă toate acestea, cauza p r i m ă . N i se spu ne că toate fi i nţele tind spre B i ne şi eventu a l ÎI ati ng, trecînd pri n toate trepte le i ntermed i a re a l e scări i ontice şi com pletînd astfe l etern u l şi etern-m işcătoru l cerc al creaţi e i : de la cauza primă la sufl etele cele mai decăzute, şi înapoi l a cauza pri mă. Şi totuşi, n i m i c din acest c i c l u proto-hege l i an n u poate u m p l e breşa conceptu a l ă d i ntre Pri m u l şi restu l : nu doar pentru că Pri m u l care-se-conţine-pe-s i ne n u poate avea u n mot i v să iasă d i n s i ne Însuşi, c i pentru că acest l u cru pa re i m pos i b i l d i n punct de ve­ dere ontologic, deoa rece, pri n defi n iţie, toate creatu ri l e i a u ceva de la Creator, sau pa rt i c i pă la el, sau l i se dă ceva de către Creator, şi tocma i acest l u c ru dev i n e de nerea l i zat pri n c h i a r statutu l p e ca re- I are U n u l . M a i mu lt, într-o m a n ieră cons i stentă d i n pu nct de vedere l ogic, Proc lqs susţi ne că, deşi l u c ru r i l e divi ne, i nacces i b i l e gînd i ri i noastre, pot f i tot u ş i cu noscute pri n i ntermed i u l entităţi lor i n ferioa re, dependente, Pr i m u l, care este 38

H orror Metaphysicus

u n ic, este perfect i ncognosc i b i l . Dacă acest l ucru e adevărat, atu nci trebu i e să presupu nem că a-I n u m i "cauza primă" şi a face d i n cosmos u l - oricît de stră i n - o revărsare a sa, n u e doar u n l u cru neperm is, ci ş i cu totu l greşit. Cerc u l care n-are n i c i început ş i n i c i sfîrş it kuklon anarchon kai ateleuteton4 nu poate i n c l ude teme i u l necond iţionat fără s ă fie auto-contrad i c­ tori u . Constitu i e probabi l u n abuz de l i mbaj c h i a r şi să- I n u m i m "Pri m u l " , c a să n u mai vorb i m d e "cauza primă", dat fi i nd că expres ia "Pri m u l " nu a re sens fără să fie pres u pus un "AI doi lea " , pe cînd U n u l n u pres u pu ne n i m i c a l tceva . Ord i nea iera rh ică a l u cru ri lor, începînd cu U n u l ş i term i nînd cu materia, nu trebu i e concepută în terme n i plato n i c i ca fi i nd o su cces i u ne tem pora l ă ; ea n u este n i c i o serie de rel aţ i i pu r l ogi ce, în sensu l pe care- I vizăm de obicei atu nci cînd vorbi m de raţionament ded u ctiv. Ea este m a i degrabă o succes i u ne "feno­ menologică" (În sen s u l hege l i a n ) care ar putea fi n u m ită, proba­ b i l , "cauza l itate fără t i m p şi fără sch i m b de energie " . Şi totu ş i , c h i a r ş i fără a ceastă restricţie, e de neînţeles cum a n u m e perfect i zo l atu l U n u ar putea fi cauza u n u i l u cru , avînd în vedere că este i m u a b i l , ned i ferenţi at, că bunătatea l u i nu e n i m i c m a i m u l t decît o a l tă den u m i re a u n ităţ i i s a l e, şi că această den u m i re este cunoscută a priori. Ma i degrabă, dacă u n itatea e o caracteristică necesară a unei rea l ităţi care n u poate fi creată, se pare că a fi i ncapabi l de a fi creat înseam n ă totodată a fi i n capabi l să creez i . Conceput astfe l , este oa re D u m n ezeu Î n mod fat i d i c steri l ? Poate c ă s l a be l e noastre i n strumente conceptua l e ar putea fi d i n nou aj utate de i magi naţia m ito logică. În n u meroase m itu ri cosmologice a rha i ce u n i vers u l se na şte d i ntr-o zeitate pri mor­ d i a l ă ca re se sfîş i e pe s i ne în bucăţi, o zeitate-mart i r care se sacrifi că în actu l creaţiei . Acest sacrifi c i u de s i ne expl ică origi nea cosmosu l u i , dar cu preţu l pi e rderi i ca racteru l u i i m uabi l a l creatoru l u i . Cosmos u l dev i ne cruor Oei, sîngel e l u i D u m nezeu, un rezu ltat a l i nfi n itei sale suferi nţe auto-i m puse. -

4

-

un cerc fără În ceput şi fără sfÎrşit (În l i mba greacă, În origi n a l ) - n.t.

39

leszek Kola kowsk i

Această topică frecventă a cosmogon i i lor a rha i ce pare, des i­ gu r, cît se poate de i n compati b i l ă c u orice re l igie a unui s i ngu r Dum nezeu-creator. Totuş i , n u percepem oare u n ecou a l ace l u iaşi m it î n i magi nea creşt i nă a Logos u l u i Divi n, care rec reează l u mea ş i îi redă i nocenţa i n iţ i a l ă pri ntr-u n sacrifi c i u de s i ne vol u nta r? Nu reafi rmă oare teologia cru c i i ş i a mîntu i ri i această perspectivă m itol ogică adînc în rădăc i n ată , conform căre i a un adevărat creator trebu ie să fie un Dumnezeu care suferă, ş i a stfe l , u n Dumnezeu care-ş i refuză propria dum n ezei re, aşa cum I s u s Chri stos şi-a refuz at-o asu mîndu-şi o viaţă de om? U nele c u rente eret i ce ori sem i-eret i ce a l e gînd i r i i creşt i n e a u mers ş i m a i departe În încercarea de a asi m i l a m itu l zeităţ i i răn i te, ÎnsÎngerate, lovite de moarte, cu scopu l de a face faţă i ncongruenţei cu care teolog i a s-a confru ntat i n evitabi l atu n c i cîn d D u m n ezeu l b i b l i c s-a contopit c u pri n c i p i u l pri mord i a l a l l u i Proc los. D u m nezeu l l u i Mei ster Eckhart, proiectînd u-se pe s i ne În l u m e şi deven i nd astfel "ceva", se auto-muti lează, ca să spu nem aşa, pentru a se putea naşte Într-u n suflet u m a n .

Damascios şi cele două tipuri de N-efi inţă Doi mari fi l osofi neopl ato n i c i a u încercat să meargă cît m a i departe în a - I priva p e U n u d e toate îns u ş i r i l e umane sau persona l i zate, ş i În a păstra, cu toate acestea, ideea de cr e aţie : Damasc i os ş i Spi noza. Damascios, u lti m u l l ider al Academ iei pî n ă l a înch iderea ei de către Împă ratu l I u sti n i a n în 5 2 9 d . C h r. , m a i este Încă u n merum nomen c h i a r ş i pri ntre fi l osofi, exceptîndu-i pe cei care acordă o atenţie spec i a l ă gînd i r i i neop lato n i ce. Autoru l u l timei opere majore a fi l osofi e i păgîne În E u ropa ne-a oferit probabi l u lt i m u l produs desăvîrş it a l u n u i m i l en i u de specu laţi i asu pra temei u l u i u l tim ( u n m i l en i u întreg, Într-adevăr, avînd În vedere 40

Horror Metaphys i(lI� că apoge u l l u i Parmen ide s-a produs, d u pă cum se consideră În genera l , În j u ru l a n u l u i 475 î. Chr.). Lucrarea sa Probleme şi soluţii (sa u Despre PrincipiJ), o l ucrare extrem de l u ngă ş i teri bi l de haotică, este - dacă se poate i magi n a aşa ceva - c h i a r mai consecventă decît Elementele l u i Proc los În a evita contactu l cu orice rea l itate, fie ea fizică sau menta l ă, l a care am putea avea un acces i ntu itiv. Gîndi rea l u i Damasc ios pare să d i spreţuiască n u doar trupu l , ca P l ot i n , c i la fel de m u lt viaţa, ş i pa re să se m i şte în parad isul I/onte lor" pure, l i psite de orice a ltceva În afara actu l u i de a fi i nţa. Damasc ios acceptă ca pe un l u cru de l a s i n e înţe les eterna dogmă pl aton ică: faptu l că exi stă m u lte l u cruri, ş i n i c i măcar u n u l nu necesită o expl i caţi e care să fie dată obl igatori u pri n i ntermed i u l a ceva care să i ncludă vre u n t i p de p l u ra l itate, asta Înseam nă U n u l ; faptu l că m u lt i pl u l nu poate fi un dat primord i a l , că U n u l este rea l, că este Într-adevăr rea l Î n mod su prem ş i u n ic, pare aproape tauto l og i c În gîndi rea neopl aton ică. Şi totuş i , U n u t nu este Ultimum, nu este cel d i n u rm ă ş i cel mai înalt. Aşa cum Fi i nţa l u i Parmenide reprezenta pentru P l oti n u n n ivel secu ndar, d i nco l o de ca re i ndescripti bi l u l U n u formează întreaga ierarh ie a rea l ităţ i i , tot astfe l În i nterpretarea l u i Damascios U n u l s a u cauza pri mă dev i n e e a însăşi sec u ndară ş i s e afl ă mai jos de Întu nericu l nenum it, p e care n i ci u n concept, n i ci o gînd i re, n i c i o i ntu iţie nu l -ar putea ati nge vreodată . Această căutare a n ivelelor d i n ce În ce mai îna lte de ex i s­ tenţă poate fi expl i cată pri n însăşi natu ra l i m baj u l u i , o dată înte­ meiată această dogm ă . I nd i ferent ce am spune - c h iar şi negativ - despre pri n c i pi u l pri m, i m p l icăm în mod fi resc fa ptu l că se poate afi rma ceva despre el, şi că, În cele d i n u rmă, e l nu este absolut i nefabi l ; asta ne determ i n ă să că utăm u n pri n c i p i u d i ncolo d e Pri m u l , i a r acest pri n c i p i u n o u descoperit a r f i atît de i n efa b i l încît pînă şi a-I n u m i ca atare ar constitu i o greşea l ă . Acea stă căutare este, va i ! , fă ră sfîrşit. A spune c ă e c h i a r m a i i m propri u s ă atri bu i ca racter i nefabi l ace l u i Ultim um înseamnă 41

Leszek Kolakows k i

să-i atri bu i Încă u n pred icat; "a fi atît de i nefabi l Încît să n u poţi fi n u m it " i nefabi l " n u e mai puţ i n u n pred i cat decît "a fi i nefaqi l " . N u poţi vorb i fă ră s ă scoţi sunete - e o con stata re tot atît d e s i m p l ă . Spu nînd c ă o rea l itate este cu desăvîrş i re i nefabi l ă sau abso l ut i n cognoscibi lă, cădem i nevitabi l În a ntinomia a utorefe­ renţi a l ităţi i . Damascios şti a asta (d u pă cum, b i neînţeles, a şti ut-o şi Sfîntu l Augustin îna i ntea l u D, dar nu a gă sit n i c i o so l uţie în afară de a-I descrie pe Ultimum pri ntr-o d u b l ă negaţie ( i nefabi l u l care se află m a i presus d e i n efabi l l, ş i re iterînd astfe l aceea ş i anti nom ie. Dacă ar f i ex i stat d u pă Damascios u n fi losof care să conti nue aceea ş i l i n i e de gîndi re, el ar fi Încercat, probabi l, să acceadă l a un n i vel şi mai Îna lt al rea l ităţi i pentru a evita acest pa radox - teoreti c, procesu l poate cont i n u a la nesfîrş it. De fapt, căutînd acel "ceva " care a r fi mai presus de cel m a i Înalt l ucru, Damascios d u b l ează aceeaşi i ncoerenţă : progres ia l u c ruri lor porn i nd de l a U n u l e tot atît de puţi n i ntel igibi l ă ca ş i cea a U n u l u i porn i nd d e l a i nefabi l u l abso l ut. U n u l este perfect s i m p l u pri n defi n iţie, nu se afl ă În re laţie cu n i m ic a ltceva sau cu el însuşi ( Despre principii, 1 3 ). Este i n cognosc i b i l , nu cunoaşte n i c i u n l u c ru În afa ra sa (ma i îna l t sau m a i prej os), ş i n i c i pe s i ne însuş i (26), dar poate fi cu noscut faptu l că el n u poate fi cu noscut (6); el este cauza primă a tutu ror l ucru r i l or, ceea ce sugerează că are nevoi e de descendenţa sa metafizică. Într-adevăr, Damascios observă contra d i cţia, deşi se strădu ieşte cu stîngăci e s-o exp l i ce: pentru a fi ceea ce este, U n u l ca ata re n u a re nevoi e de n i m i c, n i c i c h i a r de s i ne însuşi (neavînd n ic i o re l aţie cu s i ne); totuş i , fi i n d pri m u l pri n c i p i u creator, el are nevoi e ş i de altceva ( 1 3 ). Damasc ios dezvă l u ie astfel i nconsistenţa n ă u c itoare, ş i probabi l incurabi l ă, cuprinsă c h i a r În conceptu l de Absolut creator. Dum nezeu l creator d i n tradiţia creştină este i u b i rea, iar noi aso­ ciem cu uşuri nţă i u b i rea cu procrea rea, dar nu sîntem n i c iodată siguri cum a n u me i u b i rea, care i m p l ică nevoia de a ltceva În afară de t i n e însuţi, trebu i e pusă de acord cu perfecta Înch idere în s i ne ş i cu auto-sufi c ienţa F i i nţe i Abso l ute. Totuşi, n u ex i stă 42

H orror Metaphys icus

n i c i o menţ i u ne a i u bi ri i sau a bu năvo i nţei În caz u l a ce l u i U n u p e care- I propu ne Damascios: pa re s ă fie vorba d e s i m p l u l act de a fi Un u, şi de n i m i c a l tceva . La Damascios nu ex i stă ma i m u l t decît o a l uz i e l a henosis-u l m i stic: U nu l , deşi n u e absolut i ne­ fa b i l , n u poate fi expri m at pri n cuvi nte, n i c i c h i a r În mod nega­ tiv; nu poate fi loca l izat sau identifi cat (ceea ce a pa rent În­ sea m n ă că nu ex i stă n i c i o mod a l itate de a-I defi n i cu aj utoru l altor concepte), i a r ceea ce m i ntE'il noastră descoperă atu nci cînd se apropi e de U n u l nu m a i este c u noaştere, ci u n i re (49) . Sună foa rte p l aton i c, fă ră îndo i a l ă . Însă Damascios n u încearcă să exp l i ce această u n i re. Ş i a po i , nu ex i stă n i c i o sugesti e În favoa­ rea i de i i că autoru l s-ar referi la o u n i u n e a i u biri i : i u b i re, m i lă, b u n ăvo i nţă, b u nătate, salvare l i psesc d i n d i scursu l său, ca ş i rău l , de a ltfe l . Creaţi a , ş i astfe l , succes i u nea efectelor U n u l u i este on­ to log i c necesa ră , iar U n u l , fi i nd s i m p l u , este, într- u n a n u me sens, totu l (ca ş i D u m nezeu l creşti n -9 1 bis), sau fa ce d i n fiecare fi i nţă creată U n u l -tot ( 3 5 ) . Stri ct vorb i nd, este i m propriu să spu nem atît că l u cru r i le decu rg d i n U n u , cît ş i că n u decu rg; U n u l n u prod u ce n i m ic, şi doar sără c i a l i m baj u l u i ş i a gînd i r i i noastre n e face să spu nem c ă U n u l creează: această creaţie e com p l et d i ferită de orice a l tceva sîntem capabi l i să cupri n dem cu m i ntea ( 3 9 ) . În cele d i n u rmă, n i c i su cces i u nea l u cruri lor care provi n d i n U n u - ori cît d e m u lte trepte a r fi necesare pentru a desci nde d i n el - ş i n i ci u ltima l o r reven i re l a Unu, a m i ntită ocaz i o n a l (34), n u stă l a îndemîna conceptelor noastre. Şi tocma i această bizară a m b igu itate a l u i U n u aşa cum îl concepem noi - creativa sa i nsufic ienţă de s i ne ş i i n ut i l a sa auto­ sufi c i enţă, com b i nate - îl obl i gă pe Damasc ios să caute u n a lt pri n c i p i u care ·n u a re nevoie de altceva, În n i c i o privi nţă, care n i c i măcar n u e u n pri n c i p i u , n u are n u me ş i prin n i c i u n m ij l oc, ori cît de i nd i rect, nu se poate desch i de pentru a ne îngădu i o pri v i re înău ntru l să u . N u ex i stă o desc riere m a i b u n ă pentru U n u . N u putem spune că el este mai presu s de orice a ltceva , de vreme ce /Ia fi ma i 43

Leszek Ko lakowski

presus " i m pl ică o rel aţie cu u n a lt l u cru , pe cînd În caz u l nostru nu poate fi vorba de n i c i o rel aţie. EI e atît de i nefabi l Încît e i m propr i u să-I n u meşti i nefabi l (24, 5, 444); d i n acelaşi motiv este greş it să spu nem că ţine de natu ra sa să fie "de neconceput" (7); el n u poate fi cu noscut n i ci chiar ca U n u , de vreme ce pri ntr-o astfe l de cunoaştere U n u l s-a r d i viza, şi astfe l s-ar autod i stru ge (26). N i c i cauză, n i c i pri n c i p i u - acest Eschaton n u este n i m ic; într-adevă r, Damascios spu ne d el este N i m i c u l sau non- l u c ru l , ne-fi i nţa ( 7 ) . Inacces i b i l itatea l u i este tota lă ş i a bsol ută Î n s i ne; În faţa acestei super-ignoranţe (În termen i i l u i Damascios: hyperagnoia -29) se recomandă doar tăcerea absol ută (5, 1 3 ) . Pri ncipa l u l efect este următoru l : pri ntre toate cuvi ntele i mpropri i pentru a numi Eschatonu l , cel ma i puţin i mpropri u este cuvîntu l "nimic " . Damascios rei a În d rferite ocazi i (de exemp l u , 4, 7, 443 ) doctri­ na sa despre cele două tipuri de N i m i c : exi stă un N i m i c care stă mai presus de toate - incl usiv mai presus de U nu ş i de F i i nţă - ş i u n N im i c care e cel mai decăzut, c e l mai d i n u rmă şi c e l mai precar, ş i care stă ceva mai prej os de materie (aceasta din u rmă părînd să păstreze o u mbră de fi i nţa re) . Atît prepoz iţia "ma i presus", cît şi prepoz iţia "mai prejos" sînt fără doar şi poate i n­ adecvate, de vreme ce impl ică o rel aţie expri mabi lă şi astfel pre­ supun În mod eronat că suprem u l sau infimul N i m i c este, În cele din urmă, relaţionat În mod negativ cu a lte n ivel e ale rea l ităţi i . Aj u ngînd astfel la punctu l cu l m i nant, dar, Î n acelaşi timp, şi l a ce l ma i de j o s a l ceea ce ar putea f i N i m ic u l , ş i operÎnd d i st i n cţ i a Între c e l e două t i p u r i de nefi i nţă, amîndouă abso l ut i nefabi l e, Da masc i os cade ch i a r În capcana a cărei evita re fusese princi­ pa l u l său scop: el defi neşte negativ ceea ce, d u pă cum o spusese c h i a r e l , nu poate fi n i ciodată defi n it astfe l , ca să' nu mai vorbi m d e vreo defi n i re pozitivă . Capcana autoreferenţi a l i tăţi i face pa rte i nevitabi l d i n orice Încerca re de a vorbi despre l ucru l care n u poate fi defi n it. A defi n i u n l ucru d rept i ndefi n i bi l Înseamnă să negi faptu l că este i ndefi n i bi l . A recomanda "tăcerea abso l ută" Însea m n ă să Încalci chiar această recomandare. 44

H orror Metaphysicus

Damasc ios cade şi m a i m u lt În a utocontrad icţie. După ce dec l a rase caracteru l abso l ut i nefabi l a l Eschaton u l u i şi depl i n a a bsenţă a oricăror rel aţi i p e care acesta le-a r putea avea cu orice a ltceva, e l se Întreabă (8) dacă o pa rte d i n cea mai subl i m ă Nefi i nţă n u s - a răsfrînt cu mva asu pra l u cru ri lor şi asu pra noastr� . Răspu nsu l l u i este că într-adevă r ex i stă în noi u nele d i n vesti gi i le s a l e - a l tfe l n-am putea avea în m i nte vreo i dee despre el . Rez u ltă de a i c i că totu l pa rt i c i pă l a Inefabi l , cu a lte cuvi nte, ceva d i n Inefabi l se păstrează în tot ce ex i stă . Mai m u l t, negînd ori ce cauzal itate care ar putea fi atribu ită Inefabi l u l u i, el sugerează că totu l porneşte de la acesta. Ş i astfel, N efi i nţa constitu i e pînă l a u rmă u n "pri ncipi u " . Faptu l că întu neri cu l i m penetrabi l este numele si ngu ru l u i pri n c i p i u - sau a l începutu l u i u n iversu l u i - era cu noscut înţel ep­ ţi lor egi pten i , d i n a căror învăţătu ră secretă Damascios şi-a pre­ l u at propria doctrină, d u pă cum o afi rmă c h i a r el ( 1 2 5 quater) . Proba b i l că Damascios a mers mai depa rte decît ori ca re d i ntre confraţi i săi p l aton i şti în a priva Eschaton u l de toate însuşiri le sa l e persona l i zate, ş i în a dezvă l u i i ncons i stenţa i nerentă m i nţi lor noastre atu nci cînd trebu ie să-I a bordă m : sîntem obl i gaţi să vorbi m despre e l deoa rece m i nţi l e noastre n u se pot s ustrage dori nţe i de a ati n ge gra n iţe l e u ltime a le fi i nţe i , şi sîntem conştienţi că toate cuvi nte l e şi i magi n i le pri n care încercăm să l e ati ngem sînt i nevita b i l greş ite. Deoarece şti m că toate cuvi ntele pe care l e-am putea folosi vreodată În această descriere depi nd de Însuş i r i l e cont i ngente a le l u m i i sau a l e l ucruri lor fi n ite, aj u ngem d u pă negări s ucces ive la ideea de N efi i nţă ca fi i nd n u mele cel m a i puţ i n deformant pentru Absol ut. Cînd Damascios vorbeşte despre U nu , el susţi ne că acesta este pri n defi n iţie u n non-l ucru; orice n u me s e referă l a u n l ucru ( 2 a b i s), ş i astfel, l a ceea c e poate fi , proba b i l , identifi cat pri n contrast c u a lte l u cru ri, În timp ce natu ra l u i Unu n u poate fi dependentă în mod negati v de n atu ra n i c i u n u i a l t l ucru . Se poate spu ne, fără îndo i a l ă , că Damascios a aj u n s - În haosu l l a borios constru it a l operei sale - l a noţ i u nea pe care 45

Leszek Kol akowski

H egel a rezu m at-o u lterior În această propoz iţie scu rtă : F i i nţa pu ră ş i Nefi i nţa pu ră sînt totu n a . Fără Îndoi a l ă, Da mascios a făcut d i sti ncţ i a pe care tocmai am a m i ntit-o Între cel e două n ivel e a l e N efi i nţei, Însă această d i sti ncţie nu e mai u şor de exp r i m at conceptu a l decît oricare d i ntre termen i i ei l u aţi sepa rat.

N efi inta D ivină În creştinism Tema N efi i nţei D i v i ne se păstrează l a mari i neoplaton i şt i creşti n i, o dată c e U n u l sa u Inefabi l u l onto l ogi lor păgîn i a fost Îngh iţit cu s u cces - deş i Într- u n mod i nd i gest - de către Tată l b i b l i c . Pri n c i pa l u l vinovat a fost, desigu r, Pseudo- D i o n i s i e, oricine a r fi fost el În real itate. Rol u l său În mode larea i storiei fi l osofi ei creşt i ne cu greu a r putea fi supra-est i mat. S-a subl i n iat n u o dată că dacă autoru l l u c rări i Despre Numele Divine n-ar fi fost confu n dat timp de seco l e cu c i ne preti n dea el că a r fi - ş i a n u me, Întîi u l epi scop a l Atenei convertit de Sfîntu l Pau l l a creşt i n i s m ( Fapte, 1 7 . 54) - e foa rte probab i l că el n-ar m a i f i trecut neobservat, cu neop lato n i smu l s ă u evi dent, iar opera sa ar fi rămas În analele gînd i r i i creşti ne ca o n ăscoc i re eretică. Această nevinovată fa rsă l itera ră (sau poate doa r u n act de modestie a l vreu n u i că l ugăr u m i l , ca re a preferat să atr i bu i e rea l izări l e sa l e u nei venerabi l e fi guri a trecutu l u i ) a dev i at cu rsu l i storiei spi ritu a l e a E u rope i . Ea a mol i psit defi n itiv creşt i nătatea apusean ă cu Înţe lepc i u nea h i ndusă şi budi stă, al cărei i m pact poate fi detectat, spu n i stor i c i i , În p l aton i sm u l tîrz iu, ori cît de puţi ne s-ar şti despre că i l e rea l e a l e acestei i nvaz i i pe p i aţa de idei a lexa ndrină şi aten i a n ă . În mod cert, Pseudo- D ion i s i e nu s-a m u l ţu m i t cu s i m p l e aserţ i u n i despre ca racteru l i nefabi l al l u i D u m nezeu; acesta constitu ia o teză standard a cred i nţei c reştine. Senti mentu l i nefabi l u l u i era sen s i b i l mod ificat, porn i nd de l a i deea c ă orice cuvînt rostit despre D u m nezeu este la fe l d e 46

Horror Metaphys i c u s

potri Vit ca orica re a l tu l , ş i că, de fapt, orice cu vînt este i m propr i u ; n ic i o teo logie n u poate fi concepută pe baza prem i­ sei că despre C reator n u se poate afi rma n i m i c cu sens. Ş i Pseudo- D i o n i s i e merge c h i a� mai departe. Nu ne este perm i s să spu nem despre D u m nezeu că posedă raţi u ne sau i nte l igenţă, că tră ieşte sa u că este vi aţă, su bstanţă, adevă r, spirit, înţe l epc i u ne, U n u ş i u n itate; într-adevăr, el n u e n i m i c d i n toate aceste l u cru ri, care ex istă sau nu (Myst. Theol. , capito l u l V; De Oivinis Nomin ibus, capito l u l V) . Mu lţi comentatori ortodocşi, începînd cu Sfîntu l Max i m Mărtu risitoru l , obişnu iesc s ă expl i ce p-xcesele d i on i siene ca pe o pre l u a re i nocentă a i de i i că D u m nezeu este " m a i pres us de orice" . Dar aceasta este o red ucţie care deformează l ucru ri le. Dacă e greş it să se spună că " E I este" sau că " E I este U n u l , Adevă ru l ş i Viaţa ", şi dacă, în conseci nţă, cred i nţa creşt i nă stă m a i presus de expres i a i nte l i ­ g i b i l ă, atu nci ră mînem cu contemp l a rea Nefi i nţei c a fi i nd s i ngu ra formă de cred i nţă . Desigur, m a i avem ş i Sfînta Scri ptu ră, ş i D io n i s i e ne prev i n e într-adevăr ( De Div. Nom., cap. 1 . 2 ) c ă n u treb u i e să rosti m sau s ă gîn d i m despre D u m nezeu n i m i c care să se afle d i ncolo de acest mesaj . Avem a ic i u n com prom i s i n cert ş i d u b i os între creşt i n i s m şi neop lato n i s m : Î n l u mea conceptelor avem, pe de-o pa rte, abisu l nen u m it al Nefi i nţe i, ş i pe de a lta textu l sacru, pe care nu ne e perm is să-I i nterpretă m ( n i c i c h i a r menta ! ), ş i ca re e Îngheţat în suprafaţa sa pur verba lă, fi i n d astfel neintel i g i bi l . U n i i m i sti c i spec u l ativi med i eva l i ş i a i creşti n i s m u l u i tîrz i u au prel uat temele d i on i s iene. Pri ntre e i se n u m ă ră ş i N i co l a u s C u sa n u s, care susţ i n e în aceeaş i m a n i eră tipic neop lato n i că faptu l că Adevă ru l, fi i nd i ncom u n i cab i l (de vreme ce el co i nc i de cu D u m nezeu), n i c i u n cuvînt, n i c i c h i a r cuvîntu l " i nefabi l ", n u - i poate f i atri buit În m o d adecvat l u i D u m nezeu ; dacă el n u poate fi n u m it " n i m i c ", asta se datorează fa ptu l u i că " N i m i c" este tot u n n u me ( Nihil non est quia hoc ipsum nihil nomen habet 47

Leszek Kola kows k i

nihil,'5 - Dialogus de Deo Abscondito), dar nu-I putem numi n i c i "ceva", acest u l t i m cuvînt putînd f i apl i cat doa r fi i nţe l or parti­ c u l a re. Dumnezeu este atu nci "supra Nihil et aliquicl"&, i a r cre­ d i nţa, recu noscută desch i s ca fi i nd i nexpri mabilă, degenerează într-u n act de venera re l i psită de un obiect identificabi l . Poate că rezumatu l cel mai sugestiv ş i mai conc i s al acestei doctri ne ne este dat de bi necu noscuta epigramă a l u i Ange l u s Si lesi u s : "Dum nezeu este . într-adevă r n i m ic, iar în măsura în ca re e l este ceva, el este astfel doa r în m i ne, a l egîndu-mă pe m i ne pentru E I Însuşi" ( Cherubimischer Wandersmann, 1 , 2 00) . Şti m d i n stud i i le l u i Gershom Scholem (vez i l ucra rea sa Ueber einige Crundbegriffe des Judentums, 1 9 76) că acelaşi puzz l e cum să combi n i într-u n u l s i ngu r Tată l b i b l ic ş i Absol utu l neo­ plato n i c - a sÎCÎit la fel de m u l t şi gînd i rea med ieva lă i u da i că, cu l m i nînd ocaz ional cu noţ i u nea - pe cît de aventu roasă, pe atît de melancol i că - a N i m i cu l u i su prem . Log i ca acestei teo l ogi i a Nefi i nţei pare greu de evitat, o dată stabi l it faptu l că Dum nezeu l trad iţi i lor creşt i n e şi i u da i ce repre­ z i ntă Într-adevă r Abso l utu l . U n teolog - plătind tribut p.ri n c i ­ p i u l u i i nefabi l i tăţi i l u i Dum nezeu, dar vorb i n d totuş i Î n deta l i u despre e l - este deseori con strîns s ă adm ită c ă Dum nezeu, neîmpă rtăş i nd nici u n fe l de proprietăţi cu creatu r i l e sa l e fi n i te, şi nefi i nd identificabi l în vreu n fel - n i ci chiar negativ - în i nterioru l u n u i d i scu rs ca re se potri veşte doa r l u m i i l ucruri l or, este în mod necesar un " non-ceva" sau un " non-l ucru". Şi a i c i l i m baj u l s e frînge.

5 nimicul nu există, deoarece Însuşi acest nimic poartă numele de "n imic" (În latină, În orig i n a l ) - n .t. 6 mai presus de Nimic şi mai mult decit atît (În latină, În origi n a l ) - n .t.

48

Horror Metaphys icus

Despre toate l i m bajele posibile (1 ) Poate că Într-adevă r l i mbaj u l a suferit o criză, dar ne putem a ştepta ca asta să nu fie u ltima l u i suferi nţă . EI va l ua, proba b i l , d e la capăt Încerca rea perpetuă de a-ş i depă şi propri i l e gran iţe şi de-a se aventu ra pe tă rîm u l i nterzi s a l i nexprimabi l u l u i . Tră i m, fă ră Îndoia l ă, Într-o civi l izaţie care ridică În ca l ea folos i r i i cuvi ntelor ba riere straşn i c păzite, d a r care nu a re referent" nu este mai puţi n 98

Horror Metaphysicus

adevă rată decît teza "orice l u cru ca re a re referent se referă l a cuvîntu l "? Vom Întîl n i oa re Într-o b u n ă z i u n gen i u care să dovedească (şi nu doa r să afi rme) că, de pe poz i ţi i m a i Îna lte, Sfîntu l Augusti n, Spi noza, H u me, Kant şi H egel fie au spus a ce l a ş i l u cru, fie a u expri mat viz i u n i perfect compat i b i l e despre rea l i tate, aşa c u m apar e l e privite d i n u n gh i u ri d i ferite? O z i ca l ă c i tată d e Mart i n B u ber spu ne c ă toate afi rmaţi i l e contrad i ctori i a l e Înţelepţi lor evre i sînt adevă rate În ceru ri, d u pă c u m toate adevă ru ri l e sînt u n ite În ceru r i . Să a n a l izăm această i dee. Dacă stratu r i l e rea l ităţi i, i ndependente u n u l faţă de a ltu l , neces ită l i mbaje i ndependente pentru a putea fi descri se, atu nci ex i stă o putern i că su gestie că acele l i m baje sînt com p l et i ntra­ d u cti b i l e, ş i dacă e aşa, atu n c i ex i stă Într-adevă r un m otiv sufi­ ci ent de bun pentru a susţ i n e că perspecti ve diferite asu pra l u m i i pot coex i sta Într-o perfectă i nd i ferenţă rec i procă: e l e n u se pot confru nta sau i ntra În contra d i cţie. Şi c h i a r această expres i e "ele n u se pot confru nta etc. " este expri mată Într- u n meta-l i m baj, care l a rîndu i l u i este n u l d i n pu n ct de vedere metafi z i c . Atu n c i reven i m l a vechea d i lemă : fie ne l i m ităm l a a cest meta- l i m baj ş i fa cem c a verd i cte l e noastre s ă fie i re l eva nte faţă d e temeri l e rea l e d i n care tră ieşte fi l osofi a, fie ne a ngaj ă m l a o perspectivă m etafizică part i c u l a ră şi dec l a ră m că a ceastă perspectivă, o dată defi n itivată, n u poate fi n i c i odată a rmon i z ată sau opusă riva lelor s a l e, ş i din nou a ceastă a uto- i nterpreta re face perspect i va noastră i re l eva ntă faţă de prob lemele rea l e d i n care tră i eşte fi l osofi a . Ex i stă u n motiv pentru care ecu men i s m u l metafi z i c e m a i puţ i n s i g u r ş i m a i preca r d i n p u n ct de vedere l og i c decît ecumen i sm u l re l i gios. Atu n c i cîn d rom a nti c i i ş i n u meroş i i lor conti nuatori d i n seco l u l nostru - fie e i teolog i s a u sava nţi - repeta u Î n d i verse va ria nte cuvi nte l e l u i Wi l l i am B l a ke "toate rel igi i l e sînt u na", e i avea u Î n vedere doa r u n u l d i n ce le două pri n c i p i i pos i b i l e, ş i se fă cea u vi novaţi de a n u fi operat o d i st i n cţ i e c l a ră Între e l e . "Toate re l i g i i l e sînt u n a " a r putea s ă Însem ne c ă ex i stă u n n u m ăr, ori cît de l i m itat, de cred i nţe ca re pot f i identifi cate ş i 99

Leszek Ko/a kowski

exprimate, ca re sînt com u ne tutu ror re l i gi i lor şi În ca re toţi cred i ncioş i i se regă sesc. Acea stă opi n i e, fi e ea corectă sau greş ită, i m pl ică fa ptu l că re l i g i a este o colecţie de afi rmaţi i , d i ntre ca re u nele sînt cu adevărat i m porta nte, i a r a l te l e n u , ş i că ace l e afi rmaţi i care contea ză sînt i n c l u se În toate s i stemele de cred i nţe c u noscute. Aceea ş i afi rmaţie a r putea să Însem ne, pe de a l tă pa rte, că toate rel i g i i l e sînt expres i i cu ltu ra l e a l e aceleiaşi experienţe umane fu nda menta le, care nu poate fi totuşi exprimată În forma sa neconta m i nată, orig i na ră, c i este deg h izată Într-o mu ltitu d i ne de ritu a l u ri, m i turi, dogme, ta bu-uri ş i norme, d i ntre ca re n i c i u n a n u poate spera s ă s e bucure d e va l id itate exc l u s ivă . Esenţa vieţi i re l i gioase este Într-adevă r aceeaşi, dar ea nu con stă În aserţi u n i doctr i n a l e ca re să poată fi extrase d i n nen u m ă rate l e forme de veneraţie, c a fi i nd pri n c i pi u l lor u n i fi c ator; o dată Îm­ brăcată În cuvi nte, acea stă esenţă nu poate decît să apa rţ i n ă u nei civi l izaţi i a n u me; oamen i i d i n epoc i ş i spaţi i cu ltu ra l e d i fer ite pot Îm părtăşi a ceea ş i experi enţă, d a r eşuează de fieca re dată atu n c i cînd Încearcă să- i dea forma "teoretică" adecvată : oa men i i d i n alte c i v i I izaţi i n u s e regăsesc Î n această reconstrucţie. Prima d i ntre ce l e două a lternative e a proa pe sigur greş ită . E foa rte puţ i n proba b i l să se poată găsi o dogmă u n iversa l ă a tutu ror re l ig i i lor, recu noscută efectiv În toate, ş i care să n u fie o genera l iza re vagă, vec i nă cu l i psa de sens, sau o necontroversată p l atitu d i ne. Cea de-a doua vers i u ne e m u l t m a i p l a u z i b i l ă, dacă n u ca teorie em p i ri c sa u i stor i c demonstrabi lă, atu n c i măcar ca regu l ă hermeneutică ferti l ă . În orice caz, ea ne aj ută să căută m ş i să găs i m o com u n i u ne d e sensu r� Î n forme d e vi aţă rel i g i oasă d i spa rate ş i fără l egătu ră, fă ră să preti ndă că sem n i fi caţia com u n ă astfe l descoperită a r putea În l ocu i c u ltu l re l igios ex i stent, mode lat i storic. Ea n u exc l ude n i c i c h i a r perspectiva u ne i com u n ităţi rel igioase u n i versa l e - ori cît de puţ i n probabi l ă ş i d e Îndepă rtată - ca re s ă găsească u n l i m baj com u n a l c u l tu l u i rel igios; totu şi, c h i a r ş i atu n c i expres ia u ne i experienţe rel i gioase 1 00

Horror Metaphys icus

tot a r fi s i m bo l i că şi i stori ceşte re lativă, deoa rece d i sta nţa d i ntre experienţa propri u -z i să ş i toate formele s i m bol ice, ori cît de bogate şi de l a rg ră spîndite, ră mîne de netrecut. Ecumen ismu l fi l osofi c nu suferă de a cea stă ambigu itate pentru că vocaţia fi l osofi ei este doa r aceea de a fi a rti cu l ată Într- u n l i m baj şi de a oferi a rgumente; e a n u s e poate referi - s a u cel puţ i n aşa pa re - l a o experienţă i nexpri mabi l ă, În căutarea esenţei sa le com u ne; dacă ar ex i sta o asemenea esenţă, ea a r avea o formă propoz iţion a l ă, ca re ar preti nde c ă e sati sfăcătoa re d i n pu nct de vedere log i c, şi n-ar fi extra să de s u b m u nţi i de cuvi nte d i n care e a l cătu ită fi losofi a . Ea n i c i măcar n-ar putea fi red usă la o p l atitu d i ne necontroversată, pentru că n i c i o ba na­ l itate n u e atît de ba n a l ă În cît sensu ri l e e i să n u fie d i n cînd În cînd provocate ş i contestate de fi l osofi . Pri n u rm a re, e mai probabi l - dacă avem Încredere În Învăţă m i nte l e experienţei i storice - ca i d iomu ri. le rec i p roc ne-i ntel igi b i l e şi i ncong u rente să i ntre În confl i ct. D i ntre toate l i m baj e l e pos i b i l e, i n fi n it de n u ­ meroase, proba b i l c ă n i c i u n u l n u este atotcupri nzător, exceptînd lingua incognita Oei. 22 C h i a r ş i tolera nţa e m a i uşor ş i m a i b i n e j u stifi cată de jure, n u d i n p u n ctu l de vedere a l docu mentelor i stori ce, des i g u r - În cu ltu l re l igios decît În fi l osofie, deoa rece, pe lîngă fa ptu l că a re n u meroase m ij l oace non-verba l e de expres i e, cu ltu l rel i g ios i n c l ude recu noaşterea, i m p l i c ită şi deseori exp l i cită, a fa ptu l u i că l i m ba omenească este i neptă şi i ncom p l etă atu nci CÎnd vorbeşte despre ceea ce n u poate fi expri mat. D i n acest motiv potenţ i a l , e m a i fi resc să accepţi d i versitatea i d iomuri lor rel i g i oase, toate i m perfecte În mod i nevita bi l . Î n rea l itate e c h i a r m a i d i fi c i l, pentru că n u doa r cred i nţe le model ate verba l , c i ş i ritu a l u r i l e ş i obice i u r i l e t i n d s ă rec l a m e va l i d itate abso l ută, i a r oamen i i a u motive să ia c a ata re ideea c ă , atu n c i cînd s e dezbat probleme -

22

limba necunoscută a lui Dumnezeu (În l a t i n ă , Î n ori g i n a l ) - n . t.

1 01

Leszek Ko l a kows k i

rel igioase, Î n j o c s e află m a i m u l t decît atît ( u n foa rte i m portant motiv de d i spută În i storia sch i smei ră să ritene ca re a pecetl u i t ma rea sepa ra re a biser i c i i creşti ne, cu enorme consec i nţe pentru vi itoru l c i v i l izaţiei, a fost Întreba rea dacă În Sfînta Împă rtă şa n i e ar trebu i fo losită pîi ne dospită sau nedospită ) . Totu şi, fi l osofi a rec l a mă n u doa r adevă ru l, ci adevă ru l În sen s u l l itera l ; proc la­ maţi i l e ei, privite ca regu l i , sînt adevă rate l u ate ca ata re, fă ră conces i i făcute i nerentei i nadecvă ri a cuvi ntelor. Un fi lo s of presupune de regu l ă că, i nd i ferent ce ar spune un a l t fi l osof, dacă are vreun sens, atu nci acesta e traducti b i l În j a rgon u l propri u ; i ntraduct i b i l itatea, nerecu n oscută de obicei, fu n cţi onează totu ş i ca o plasă de sa l vare În t i m pu l confl i ctelor ("critica pe ca re m i -o aduci dovedeşte că m-a i Înţe l es com plet greş it"), doa r dacă n u cumva confl i cte le apar În i nterioru l aceleiaşi convenţ i i l i ngvistice ş i se referă l a chesti u n i spec ifi ce, restrînse. Mari i fi l osofi, care reprez i ntă puncte de d i scont i n u itate În iti nerari u l spi ritu a l al u m a n ităţi i, pornesc de la un punct care n-a fost Încă descoperit, de l a ceea ce a reprezentat pînă a c u m o pată a i bă pe ha rta Gînd i ri i . E i sînt obl igaţi să dea u n n u me aceste i pete, u n punct de u nde ei văd În mod d i ferit pe i saj u l Înconj u rător. Se creea ză astfe l o l i m bă v i rgi nă, ş i n i c i u n obsta col i nsurmontabi l n u stă În ca lea martori lor care vor să pună p i c ioru l În ace l a ş i l oc, să vadă aceeaşi prive l i şte ş i să preia ace l eaş i i n stru mente l i ngvistice pentru a o descrie. Totu ş i , de regu l ă acest l u cru nu e u şor, pentru că noi Încercăm În mod fi resc să traducem texte le stră i ne Într- u n d i a l ect fa m i l i a r - ş i rată m sensu l . Orice exem p l u o poate confi rma . Cînd citeşte cuvi nte l e l u i Hei degger: Oas Sosein des Oeseins ist die Sorge, u n fi l osof a n a l itic ti nde să creadă că ceea ce a Încercat să spu nă germa n u l este c ă oa men i i Îş i fa c deseo ri grij i pentru d i verse l u cru ri - o remarcă prea puţ i n i l u m i nată . Desigu r, a m putea Încerca o tradu cere m a i pu ţ i n ban a l ă , d a r ati ngÎnd u n a n u m it grad de 1 02

Horror Metaphysicus

i nt i m itate cu noua l i mbă, cel mai p robabi l vom aj u nge la con­ c l uz i a că mod u l cel mai bu n de a reda ceea ce a vrut Heigegger să spu nă este fel u l În ca re a spu s-o e l . N e-am ob i ş n u i t cu u n e l e concepte i ntraduct i b i l e a l e fi l osofiei orienta l e, c u m sînt Tao s a u Atm a n, i a r ce1 care (asemen i autoru l u i de faţă) n u pot citi texte l e c h i neze s a u sanscr ite Î n origi n a l n u vor Înţel ege probabi l n i c i ­ odată sens u l lor rea l, Însă confu z i a l i m bajelor În fi l osofie e d i fe­ rită şi mu lt m a i derutantă decît d i versitatea etn ică. Atît Înţe l epc i u nea i n d i a nă, cît ş i - În trad iţia eu ropeană - fi losofi a neo-plato n i că ocu pă u n teritori u spi ritu a l În care se presupune că Întregu l poate fi conţi nut În pa rte ş i că, dacă p l ecăm de la certitud i nea că acest fa pt este În mod evident i m pos i b i l deoa rece g l obu l terestru nu poate fi vîrît Într-o cutie de c iocol ată, atu n c i trebu ie să ren u nţă m la efortu l de a Înţe l ege ş i să a ba ndonăm această trad iţie În groapa trecutu l u i p l i n de su perstiţi i , căru i a probabi l că- i aparţ i ne. Ce-a r trebu i să facem cu afi rmaţia Înţelep­ ţi lor bud i şti, conform căre i a samsara ş i nirvana sînt u n u l şi ace­ I a ş i l u cru ? Sau cu pri n c i p i u l l u i San kara : " F i i nd l i psit de pri n­ c i p i u l vieţii, n u acţi onez. F i i nd l i psit de i nte lect, n u sînt u n Învă­ ţat. Pri n urmare, nu posed n i c i c u noaştere şi n i c i nec u n oaştere, ci posed doar l u m i na conşti i nţei pure"? (A Thousand Teachings, cap. 1 3 , În traducerea engleză a l u i Senga ku Mayeda). Şi totlJ ş i , celor care a u aderat pentru o vreme l a gîn d i rea budistă ş i h i nd u i stă n i m i c n u l i s e pa re de neînţeles Î n astfel de afi rmaţi i ; Î n sch i m b, ele pot avea prea puţ i n înţe l es pentru i magi nea p e care ş i -o fac evrei i despre Dum nezeu, de exem p l u . Scopu l no i l or l i m baje n u este propri u-z i s fa brica rea de neo l o­ g i sme, o artă În care germa n i i a u excel at timp de secole; mari i fi l osofi care a u uti l i zat doa r res u rsele l exicale ex i ste nte a u produ s ş i ei l i m baje noi, forţînd vec h i l e cuvi nte s ă descrie n o i l aturi a l e rea l ităţi i . Perm iteţi-m i o scu rtă d i gres i u ne: u n u l d i ntre profesori i mei de logi că, Kaz i m ierz Adj u k i ewi cz, a e l a borat o teorie form a l ă asu pra l i mbaj e l o r înc h i se ş i coerente, com plet i ntraducti b i l e u n u l "

1 03

Leszek Ko l a kows k i

În raport cu cel ă l a lt (teorie pu b l i cată ca o serie de art i cole În revi sta Erkenntnis la sfîrş itu l a n i lor '30). Mu l ţi a n i mai tîrz i u eu, ca tînăr student atoateşti utor (d i n feric i re, u rm a să-m i pierd În curînd aceste două cal ităţi) am atacat această teorie ş i am arătat că autoru l ei fu sese i ncapabi l să găsească măcar un si ngur exem p l u care s-o susţină. Acum sînt d e pă rere c ă ceea c e s e apropi e c e l m a i m u lt d e u n exemplu pentru astfel d e l i mbaje sînt sistemele" " fi l osofi ce auto-conţi n ute, ca ş i expres i i le cultu l u i rel igios. Oare cum s-a prod us a mestec u l l i m b i lor? Povestea b i b l i că ( Geneza, X I , 1 -9) se refer ă, des igu r, la l i m b i l e popoa relor, a căror d i vers itate pa re să fie atît o pedeapsă d i v i n ă pentru ră utatea umană, cît şi o măsu ră practică, l u ată de Dum nezeu pentru a Îm­ p i ed i ca acea stă ra să trufaşă să fa că tot ce- i trece prin cap. Exe­ geza creşt i n ă sta ndard leagă acest eve n i ment cruc i a l de cobo­ rîrea D u h u l u i Sfînt, care a dă ru it Aposto l i l o r haru l l i m b i lor ( Fapte, 1 1 , 1 - 1 3 ) , ref ăcînd astfe l , graţi e sacrifi c i u l u i l u i I s u s Chri stos, u n i tatea p e care u m a n itatea o pierd u se d i n v i n a e i . F i lon d i n A l exandria, Într- u n tratat consacrat acestu i subiect, a Înce rcat o a l tă i nterpreta re a l egorică, oarec u m ri sca ntă . De vreme ce oamen i i sînt foa rte adesea s l a b i ş i-şi fol osesc l i bertatea pentru a face rău (cei pioşi ar trebu i să se roage ca p l an u r i l e ş i i ntenţ i i l e acestora să dea greş), Dum nezeu, Împ i d i cîndu - i să-ş i Îndepl i nească dori nţele, a vrut pu r ş i s i m p l u să m i cşoreze rău l , ş i le-a amestecat l i mb i l e Î n acest scop. Totu ş i , confu z i a " n u " Înseamnă sepa raţi e - a ltfel Moi se a r f i folosit acest cuvînt. Confuzia apare atu nci cînd diferite i ngred i ente sînt amestecate astfe l Încît e l e nu mai pot fj separate şi n i c i u n a d i ntre fostel e lor Însuş i r i n u se mai păstrează, c i sînt create În sch i m b noi Însu ş i ri . L i m ba u n i c ă de d i n a i ntea constru i ri i Turnu l u i Babe l reprez i ntă m u lţ i mea de ticăloş i i u mane, d i n care D u m nezeu a rea l izat u n a mestec pentru a i m p ied i ca pe fiecare d i ntre e l e s ă d i strugă b i n e l e ( De Confusione Iinguarum, XXXVI I-XXXV I I I ) . Ca exerc i ţ i u de i nterpreta re, a l egoria l u i Fi lon n u sună convi n­ gător. Am a m i ntit-o a i c i pentru a face o sugest i e cvasi-teolog i că, 1 04

Horror Metaphysicus

men ită să exp l i ce confu z i a l i m bi lor fi losofi ce şi bazată pe confu z i a celor două sem n i fi caţ i i a l e cuvîntu l u i "confuz ie" - cea creşt i n ă şi cea "ch i m i că", pe ca re a avut-o În vedere şi F i lon. Cît timp oamen i i tră iesc Într- u n u n i vers relativ stabi l ş i ordonat d i n pu n ct de vedere ontologic, atît sem n i fi caţi a eve n i ­ mentelor de z i cu z i , cît şi u n itatea l u m i i , edificată pri n i storia creaţiei, sînt clare ş i n u pot fi su puse Îndoiel i i . Ord i nea este atît fiz i că, cît şi mora lă, şi astfel prob lema d i sti ncţiei d i ntre rea l şi nerea l , sau d i ntre b i ne şi rău, n u-şi mai are rostu l, În cazu l În care ar apărea . Păcatu l origi nar al fi losofiei (sau al Înţe l e pci u n i i ) constă În faptu l că a ren u nţat l a această ord i ne pentru a constru i o a lta, Întemei ată doar pe Raţ i u ne. Asta ech i va lează cu În­ cercarea de a uzu rpa dreptu r i l e d i v i ne În benefi c i u propriu, sau de a constru i u n turn care să aj u ngă pînă la cer. Să ne a m i nt i m că Tu rn u l Babel trebu i a s ă Îm pied i ce oamen i i s ă se risi pească pe pămînt şi astfel, să Încu rajeze u n itatea umană; Însă rez u ltatu l a contraz i s i ntenţ i i le. F i losofi a era men i tă să descopere Într- u n cîm p gol sensu l l u m i i ş i u n itatea s a ; i n stru mentele pentru rea l iza­ rea acestu i scop erau s i mţu r i l e şi l ogica. Ca şi m itol ogi i le, fi l osofi a cons idera că l ucruri l e nu sînt ce ni se pare nouă c-ar fi, că l u mea are nevo i e de o exp l i caţie, ş i că, pentru a o face i ntel igi bi lă, trebu i e descoperită u n itatea sa - atît a l ucru ri lor care o com pu n, cît ş i a origi n i i sa l e i stori ce; spre deosebi re de m ito­ l og i i , ea nu considera că noi descoperim u n sens gata constru it, c i că Raţi u nea este capabi l ă să-I reconstru iască. F i l osofi a a fost, dec i , În mod fi resc obl igată să facă d i sti n cţ i a d i ntre cauze efi­ c i e nte ş i cauze fi n a l e, ad i că Între ceea ce este l i psit de sens ş i ceea c e are sens Î n ord i nea even i mentelor, l a fel c a ş i d i sti ncţ i a d i ntre ord i nea fiz i că ş i cea mora l ă . N i c i u n a d i ntre e l e n-a r putea servi ca bază pentru cea l a ltă, ş i trebu i e cercetate şi reconstru ite sepa rat. Confu z i a l i mbi lor era, dec i , i nevitabi l ă . Pri ntr- u n progres lent, criteri i le au fost cod i fi cate astfe l Încît să fie pos i b i l u n acord În cadre l e Raţi u n i i , iar setu l acestor criteri i avea să se n u mească 1 05

Leszek Ko l a kows k i

"şti i nţă " . În zona moşten ită de fi l osofie de la n u cleu l m ito l ogiei o l u me de sem n ificaţi i atotcupri nzătoa re - astfel de criteri i n u erau acces i b i l e, i a r acea stă zonă u rma eventu a l s ă s e defi nească pe s i ne ca fi i nd fi losofi a propr i u -z i să . F i losofi a este pri n defi n iţ i e u n terito r i u a l confuziei l i m bajel or, a l tfe l s p u s , o zonă Î n care n u e pos i b i l n i ci u n acord p e baza criteri u l u i va l id ităţi i . Fără doar ş i poate, o m a re pa rte a fi l osofi e i e consacrată scopu l u i de a doved i că ea, fi l osofi a, defi n i tă conform a m b iţi i l or sa l e i n i ţ i a l e, este i m pos i b i l ă , de vreme ce criteri i l e accepta b i l e În m od c u rent n u o pot va l ida, sau, m a i s i m p l u spus, de vreme ce căuta rea "sensu l u i " este i n ut i l ă pentru că sens u l n u poate fi văzut" În l u me (fapt asem ă n ător criti c i i atei ste a rel i g i e i , care " se red uce la observaţ i a că " n i me n i n u l-a văz ut pe D u m nezeu l u cru perfect adevărat, ş i totodată atestat de B i b l ie). I a r Între şti i nţă ş i fi l osofi e ex i stă o "zonă gri", care con stă În d i verse "sem i -şti i nţel/ . Pînă acum povestea dezastru l u i Tu rn u l u i Babel a rel i efat u rmătoarele, cel puţi n În aparenţă : confuzia l i m bajelor fi l osofi ce reprez i ntă o pedeapsă pentru însuşi fa ptu l de a fi i nventat fi l osofi a, sau răzbu narea m itologiei pentru emanci pa rea datorată încercări i aroga nte a fi l osofi ei de-a o răstu rna . F i l osofi a pret i n ­ dea, p e de-o pa rte, c ă este căutătoarea de adevăr per excellence, dar pe de a ltă pa rte deţi nea monopo l u l privi nd dreptu l de a sta bi l i ce este propriu-z i s adevăru l . Dacă ea a r l ua În serios acest d rept, s-a r pune pe s i n e În postu ra dem nă de i nvid iat a u n u i j udecător care n u este controlat n i c i d e u n cod lega l , n i c i de s ituaţi i le precedente: e l are pur ş i s i m p l u puterea de a pro m u lga ad hac o l ege u n i versa l va l i dă, ş i să dec l a re apoi că n i c i u n a d i ntre senti nţele p e care l e dă n u este l ega l ă şi nu-şi extrage va l i ditatea d i n cod u l u n iversa l . Totu ş i , acest privi l eg i u rega l are u n preţ, ş i e l constă În fa ptu l că ori c i ne poate em ite prete � ţ i i asu pra l u i . Porn i nd d e la această prem isă, conceptu l d e adevă r ş i , pri n u rmare, adevăru l Însu ş i ar putea deveni propri etatea exc l u sivă a oricu i ar vrea să-I deţi n ă . Pretenţia legitimă la dreptu l 1 06

Horror Metaphys icus de proprietate asu pra ace l u i a ş i l u cru em isă de n u meroşi i propri eta ri potenţia l i are ca rez u l tat, În mod i nevitabi l , nu me­ roa se l i mbaje, la fel de va l ide, dar i ntradu cti b i l e, de vreme ce n u ex i stă n i c i o Curte Su premă care s ă decidă c ă o pretenţie este m a i întemei ată decît oricare a lta . Horrar metaphysicus şi spectru l nesfîrş itei i ncertitu d i n i apar i nevita bi l . Totu şi, dacă î n l oc să constru i ască conceptu l d e adevă r po­ trivit i maginaţiei sale l i bere, fi losofi a îl preia d i n şti i nţe şi în­ cea rcă să se dec l a re pe s i n e drept una de-a lor, ea se ru pe de propri i l e rădăc i n i ş i de chemarea sa origi n a ră, riscînd astfel să dev i n ă u n divertisment nei nteresant, cu prea puţ i n ă re l eva nţă faţă de temeri le rea l e - fi e ele şti i nţifi ce, mora l e sau soc i a l e - a l e civi l izaţiei. Însă confuzia î n sensu l "sepa rări i " prez i ntă o latu ră ca re o aseamănă confuziei l u i F i lon, concepută ca u n amestec c h i m ic. În ci uda d i spersiei l i mbi lor natu ra l e, fi losofi a a reu şit să reprez i nte un dome n i u - ori cît de vag - al vieţ i i cu ltu ra le, ca re, deşi deseori d i spreţu it, se bucu ră de o l egitim itate precară ş i as i m i lează n u meroase idiomu ri, reciproc nei ntel i g i b i le. Asemen i păcatelor şi defecte lor uma ne, care se l i m itează ş i se controlează reci p roc, conform perfi du l u i proiect al l u i Dum nezeu d i n descrierea făcută d e F i l on, aceste idiomuri îş i ocupă propri i l e n i şe cu ltu ra l e ş i s e îm pied i că rec iproc s ă devină dom i n a nte. Pe acest tă rîm m i raco l u l penti costa l, dacă este pos i b i l , încă ne m a i aşteaptă .

Lectu rÎnd l u mea Gînditori i germa n i ne în vaţă de m u ltă vreme că rasa umană a re o înc l i naţie " h erm eneutică" natu ra l ă, a ltfe l spus, că ea încea rcă aproape i n sti nctiv să descopere sem n i ficaţia a tot ceea ce se întîm p l ă să experimenteze. În acest context, a gă s i o "sem n i fi caţie" înseamnă m a i m u lt decît a identifica obi ecte, 1 07

Leszek Kola kows k i

even i mente şi concepte În termen i i nevo i l or, asp i raţi i lor, obi ce­ i u ri lor şi pericole lor u m a ne - i nd i vidu a l e sau u n i versa le; cu asta - vorb i nd despre "sem n ificaţie", sau despre "Înţel egerea sem n ifi­ caţiei " - n u mergem ma i depa rte decît a ntropo logia strict natu ra­ l i stă sau fu ncţiona l i stă . "Sen s u l " despre care vorbeşte herme­ neutica pa re să sugereze m u lt ma i m u lt. Ma i Întîi, este un fa pt ba n a l ş i necontroversat - exceptÎndu-i pe behaviorişti i rigizi - că noi Înzestrăm În mod fi resc (ceea ce Însea m n ă : ca o chesti u ne de obişn u i nţă cultura l ă) cu o sem n i fi caţie s u p l i mentară acele activi­ tă ţi şi prod use u mane ca re a r putea să pa ră drept n i m i c m a i mu lt decît o pre l u ng i re a comporta mentu l u i a n i ma l . Şti m d i n expe­ rienţă că dragostea Însea mnă m a i m u l t decît i n sti nctu l de repro­ ducere şi că i deea de căm i n a re o sem n i fi caţie ca re nu ţine de s i m p l a noţ i u ne de adă post". Con s i derăm cu noaşterea noastră n u " doa r u n m ij loc pri n care sporim şansele d e su pravieţu i re a spe­ ciei , ci susţi nem că ea reprez i ntă o căuta re a adevă ru l u i , un bu n de preţ pentru noi, i ndependent de avantajele practice pe ca re n i le-ar putea aduce creşterea e i . Con s i derăm c ă persoa na umană este preţioasă În si ne, şi n u doa r ca agent angajat de Natu ră să prod ucă sperma sau embrion i i necesa ri pentru conti n u itatea spec iei . Şti m că rel aţi i l e d i ntre pă rinţi şi cop i i merg m u lt d i ncolo de legi l e naturi i , sub ord i nea căreia gen itori i Îş i cresc progenituri le. S i mţim că l i m baj u l nostru este m u lt mai mu lt decît o colecţie de sem n a l e pe ca re l e sch i m bă m Între noi În scopu ri practi ce, că este o formă de vi aţă spiritu a l ă ş i că e l creează o com u n i u ne ce constitu i e o entitate onto l ogică de s i n e stătătoa re, şi nu doa r un m ij loc de su prav ieţu i re. M a i m u lt, cons i derăm că toate ca racterist i c i l e com u ne nouă şi a n i malelor Îş i sch i m bă la rîndu i lor sem n i fi caţia ca efect al aceste i noi sem n i fi caţi i, o dată ce ele ni se Înfăţi şează sub forma acestei perech i anti nom i ce a n i ma l-fi i nţă umană", cu a lte cuvi nte, cons i derăm că n u ex i stă " n i m i c non-uman În noi : şi tîrfa , şi Sfînta Fec ioară sînt deopotri vă uma ne; la fel , conşti i nţa fa ptu l u i de a fi m u ritor şi conşti i nţa nem u r i ri i . Pe scu rt, noi credem În mod fi resc În caracteru l 1 08

Ho rror Metaphysicus

Întreru pt al arbore l u i vieţi i , sau În ex i stenţa u nei poru n c i apa rte, care ne-a adus pe noi la viaţă. Concepută astfe l , "sem n ificaţia " pa re să se refere la întreaga rea l itate spi ritu a l ă excl u s i v uma nă, care nu se red u ce la date l e ps i hologi ce, a d i că l a ceea c e este tră it În mod efect i v, ş i n i c i n u e redu cti bi l l a aspecte le pre-umane a l e exi stenţei noa stre. "Sem n i ­ ficativ" este ceea ce face parte, sau poate fi descris În term en i i aceste i rea l ităţi, pe care H egel a identifi cat-o pri m u l ca fi i nd u n domen i u aparte a l F i i nţe i . Î n măsu ra Î n care doreşte s ă desc ifreze o astfel de "sem n i fi caţie", hermeneutica nu este neutră d i n pu nct de vedere onto l ogic: ea e nevoită să afi rme - cel puţi n i m p l icit fa ptu l că Gînd i rea poate fi Înţe l easă sau poate dezvă l u i "sem n i ­ ficaţi i " pentru c ă e a este efecti v Înzestrată cu sem n i ficaţ i i, a l tel e decît i ntenţi i l e conştiente a l e oa men i l or care au lăsat u rmele m a ­ ter i a l e a l e ex i stenţe i lor sub forma d i verse lor a rtefa cte - u neltele, c l ă d i ri le, operel e de artă, l i m ba vorbită, legi l e, teori i l e şt i i nţifi ce, m itu r i l e, oasel e ru pte ale vec i n i l o r şi toate ce l e l a l te. Dacă totu ş i Înţe l egerea ( verstehen) se referă la semnifica,tie ca fi i nd tra n s m i să de i ntenţi i l e i nd i vizi l o r care sînt a utori i acestor a rtefacte, şi dacă ea constă În Încerca rea de a re-a şeza aceste i ntenţi i Într-o perspecti vă empatică ( D i lthey îşi Îndem na u neori cit itor i i spre această prem isă; nu şi Gadamer), atu n c i n u e necesa ră o onto l ogie spec i a l ă a "Gînd i r i i Obiect i ve", Însă pers­ pectivele căută ri i sem n ifi caţi e i dev i n Îndoiel n ice. Putem susţine că sîntem capabi l i să Înţel egem, să z i cem, ta blou l "Sfîntu l Bonaventu ra pe patu l de moarte" de Zurbara n , sa u Concertu l pentru vioară de Beethoven pentru că Împă rtă ş i m asp i raţ i i le, temeri l e, dori nţe l e, bucu ri i l e ş i grij i l e u n i versa l u m a ne şi ne­ l i m itate i storic, şi pentru că şti m cîte ceva despre cO,ntexte l e cu ltu ra l e spec ifice a l e că ror fragmente sînt aceste creaţ i i, da r În mod cert noi nu putem În l ocu i m i ntea l u i Zu rba ra n sau a l u i Beethoven c u a noastră, ş i n u putem s ă re-creă m sau s ă re-tră i m i ntenţi i l e ş i senti mentele lor. "Sem n ifi caţi a" care n u poate fi defi n ită d i n pu nct de vedere ps i hol ogic, da r se presupune că fa ce pa rte Într-a devăr d i n 1 09

Leszek Kola kowski

activitatea u m a n ă ş i d i n produsele ei, sau că reprez i ntă o ex­ pres ie a Gînd i ri i, ar trebu i să fi e totodată şi o expresi e a i storiei u ma ne; cu a lte cuvi nte, pe baza acestei prem i se istoria u m a n ă devine i ntel i g i b i lă per se, ş i n u doa r În sensu l c ă motivaţi i l e actori l or ei sînt i ntel i g i b i le. Şi ce însea m n ă oare să Înţe legi istoria, dacă nu însea m n ă n i ci să înţeleg i motivaţi i l e i nd i v i z i lor, n i ci să dezvă l u i - ca Bossuet - u n p l a n d i v i n b i n e t i c l u it, pe care cursu l acti vităţi lor u mane de-a l u ngu l secolelor îl dezvă l u i e ş i în acelaşi t i m p îl ascu nde? Cu sigura nţă, nu înseamnă doar să rema rci unele tendi nţe c u a ntificabi le, cum a r fi fa ptu l că, dacă se u rmăreşte un i nterva l de t i m p sufi c ient de mare, oamen i i încep să tră iască m a i m u lt ş i sînt capa b i l i să con sume d i n ce în ce ma i mu ltă energie pentru scopu ri l e l or; astfel de l u cru ri sînt doa r date, şi nu sem n ificaţi i . A înţe lege i storia n u însea m n ă n i c i exa­ m i na rea re l aţ i i lor cauza le. Atu n c i care este scopu l acestei căutări a înţe l egeri i ne-teleolog i ce ş i ne-ps i holog i ce? Apa rent, prem isa ar fi că noi înţel egem procesu l istoric ca pe o desfăşu ra re a u n u i Spririt U n iversa l hege l i a n, care n u este n i c i d e natu ră d i v i n ă, n i c i de natu ră u m a n ă, n u a re conşti i nţă de s i ne ş i n i ci m ij l oace de subz i stenţă tra nscendenta l e, dar pregăteşte teren u l pentru un ţel i ndefi n i b i l p r i n i ntermed i u l efortu ri lor ş i aspi raţi i l or uma ne; spre deosebi re de Hegel, hermeneutica n u trebu ie să identifice ţe l u l u l ti m a l Spi ritu l u i, ş i dec i, s e poate mîndri c ă e neutră d i n p u n ct de vedere metafi z i c . Ş i totu ş i , n u e aşa. Să susţi i - c h i a r ş i i m ­ pl icit - c ă ex i stă o Gîn d i re Impersona l ă i m a nentă în i storie, o Gînd i re în raport cu care fi i nţe l e u m a n e constitu ie aj utoa re (dacă nu c h i a r s l u g i ) i nconştiente, şi care îş i m a n i festă voi nţa într-o ma­ n i eră aparent haot ică, în seamnă să i ntri pe teren u l metafi z ic i i . Asta n u Înseamnă Î n n i c i u n caz c ă a n a l iza hermeneut ică e greş ită sau steri lă, c i înseamnă că, spre deosebi re de şti i nţă, ea n u poate a pe l a la criteri i l e de va l i d itate adm i s i b i l e în mod curent. Ma i m u lt, acest fapt n u exc l ude o exti ndere u lterioară; hermeneut ica e gata să l ă rgească sem n ificaţia ş i asupra natu ri i 110

H o rror Metaphysicus

non-u mane. Gadamer (În eseu l său des pre hermeneutică şi estetică) citează cuvi ntele lui Goethe: "totu l este- u n s i m bo l " , şi exp l i că fa ptu l că, atît În experienţa i storică, cît ş i În cea natura l ă, noi ascu ltă m u n l i m baj . Faptu l că totu l poate fi ascu ltat astfel n u Înseamnă că Î n actu l ascu ltă r i i reu ş i m să afl ă m c e a n u me este Exi stenţa, ci doa r cum a n u m e apare ea pentru Înţe l egerea u m a n ă ; şi Într-adevă r, a i c i nu e n i m i c de neînţe les pentru n o i . Acea stă expl i caţie este oa rec u m nec l a ră . Faptu l c ă tot ceea ce noi experi mentă m şi fieca re obi ect Întîl n i t poate avea o re l eva nţă pentru exi stenţa u mană nu constitu i e u n motiv de d i spută, atîta t i m p cît ne referi m fie l a pos i b i l u l ava ntaj pract i c, fie la reacţ ia estet i că (perm iteţi-mi o d i gres i u ne : Însu ş i fa ptu l că sîntem capabi l i să rea cţionăm estet ic În faţa natu r i i e su rpri nzător, i a r În termen i i u nei fi l osofi i care l eagă toate experienţe l e u m a ne de "gă u ri l e" cu ltu ra l e el trebu ie cons i derat un fa pt ce parazitează percepţi a a rtei, sau poate c h i a r treb u i e resp i ns - ca În caz u l l u i Croce) . Orice s e afl ă Î n orizontu l percepţiei ş i gînd i r i i noastre este as i m i l at ca fi i nd o pa rte a l u m i i În care l ocu i m şi pe care Încercăm s-o supu nem. Da r oa re noi creă m pu r ş i s i m p l u acest sens al l u m i i pri ntr-u n decret, l egîndu-I de asp i raţi i le noastre practi ce, cogn itive ş i estet i ce, sau ÎI descoperi m ? Sau ambele? Pă rerea mea este că, din perspectiva hermeneut i c i i, ră spu nsu l este: ambele. Dacă e aşa, sem n i fi caţ i a n u e n i c i constru ită de noi În mod l i ber, n i c i pu r ş i s i m p l u gata-făcută, ascu nsă În natu ră sau i stori e şi aşteptîndu-şi descoperitoru l . Ma i degrabă Gînd i rea generatoare-de-sem n i ficaţ i i dev i n e actu a l ă c h i a r în procesu l pri n ca re ea se dezvă l u i e m i nţi lor noastre, sau Existenţa înzestrată-cu­ sem n ificaţ i i "devine ceea ce este" graţie Înţel egeri i oamen i lor. Acea stă i poteză se aproprie mai m u lt de ideea d iscutată ma i sus, cea a "Dum nezeu l u i istoric " . N u sînt foa rte sigur că aceasta e o reconstrucţie exactă a presu pusu l u i fu nda ment metafi z i c a l hermeneuti c i i . Dar esenţ i a l a i c i n u este care e i nterpreta rea corectă a u n u i fi l osof, ci m a i degrabă fa ptu l că, dacă hermeneut ica Însea m n ă că uta rea u nei 111

Leszek Kol a kowski

"sem n i ficaţ i i " d i ncolo de i ntenţi i l e i nd i vizi lor, dacă vrea să cuprindă procesel e istorice şi Întregu l domen i u al natu ri i , ea n-a r trebu i să ren u nţe la cred i nţa Într-o Gînd i re care n u ne a parţi ne, c h i a r dacă ea nu e neapă rat guvernatoru l d ivin, înţel ept şi perfect conştient de s i ne a l U n i versu l u i , sau Absol utu l atem pora l . Alternativa aceaste i concepţi i este o i magi ne consecvent şti i n­ ţifică asupra l u m i i , care sugerează sa u afi rmă exp l i cit că "a fi " este l i psit de sens, că n i ci u n iversu l , n i c i vi aţa , n i c i i storia, n u au un scop, ş i că n u ex i stă n i c i o a l tă sem n i fi caţie În afară de i n ­ tenţi i l e u m a ne. p i aget expl ică, de pi ldă, c ă i nvestiga rea cauzelor u ltime corespu nde în dezvo lta rea uma nă stad i u l u i cop i l ă r i e i ; n u m a i copi i i întreabă Într-una "cine l e-a făcut?" (pe acest mu nte sau pe acea cascadă), dar ei cresc şi Încetează să mai Întrebe - la fe l şi uman itatea . Ca rtea lui Jacques Monod Hazard şi Necesitate23 e o Încerca re de a ne convi nge că viaţa se datorează şa n sei În sen su l cel m a i putern i c al acestu i cuvînt. Şi totu ş i , noi nu creştem În sensu l În care dorea piaget, i a r dacă copi i i p u n astfel de Întrebă r i , e pentru că probabi l stă Î n fi rea noastră să procedă m a şa . Dezvo ltarea Il u m i n i sm u l u i cu l m i nează exact c u acea stă senti nţă : " n u m a i pu neţi astfe l de Întrebări " . Dar l I u m i n i smu l , d u pă cum observă şi Gadamer, este doa r o eta pă În desti n u l nostru . N-am Încetat n i c i odată - şi probabi l n i c i n u vom În ceta - să pu nem astfel de Întrebă ri . N u vom scăpa n i c iodată de tentaţ ia de a percepe u n i vers u l ca pe o scriere secretă, că reia Încercăm cu î ncă păţînare să-i gă s i m che i a . Ş i Într-adevă r, de ce ne-am e l i bera de acea stă tentaţ ie, care se dovedeşte a fi su rsa cea mai fert i l ă a tutu ror civi l izaţi i l or, exceptînd-o pe a noastră (sau măcar ten d i nţa ei dom i na ntă) ? Şi de u nde provi ne su prema va l id itate a verd ictu l u i care ne i nterz ice acea stă că utare? Doa r d i n faptu l că această civi l izaţie - a noastră - ca re s-a e l i berat în mare măsură de acea stă căuta re, s-a doved it extrem de pl i nă de su cces În u ne l e privi nţe; dar ea a eşuat la mentab i l În a ltele. 23

1 12

Jacques Monod, Haza rd şi necesita te, H u m a n i tas, Buc. 1 99 1 .

Horror M etaphysicus

Te-ai putea Întreba : presupu nînd că u n i versu l este Într-adevă r o scriere secretă a zei lor şi că ne transmite Într-adevă r u n mesaj, de ce n-ar fi scri s acest mesaj în cuvi nte obişnu ite mai degrabă decît În h i erogl ife, a căror desc i fra re e descu raj ant de difi c i l ă şi În p l u s, nu cond uce n i c i odată la certitud i n i ? Întreba rea e su perfl u ă d i n două motive d i sti ncte . M a i întîi, ea presupu ne că noi şti m sau ne putem într-adevă r i magi n a cum ar fi u n i versu l dacă mesaj u l ş i sem n ifi caţia lui a r putea fi desc ifrate c l a r şi prezentate fă ră ambigu ităţi În faţa och i l or noştr i . Dar noi n u şti m toate astea, şi ne l i pseşte acest t i p de i m a g i n aţie. În a l do i l ea rînd, dacă a m şti d e c e mesaj u l este asc u n s (sau pa rţ i a l ascu ns) s-a r putea c a el s ă Înceteze a m a i f i astfe l ; cu a l te cuvi nte, această tă i n u i re a mot i velor pentru care e l e ascuns fa ce pa rte i nevita b i l d i n fa ptu l de a fi ascu ns. U n i i preti nd că sînt capa b i l i să spa rgă - parţ i a l , des i g u r, n i c i od ată com p l et - acest cifru u i m itor, şi asta n u neapă rat d atorită unei i n iţieri de tip gnosti c, u n u i acces privi legiat la o comoară esoterică a cunoaşteri i ; ei pret i n d m a i degrabă că a u adoptat o atitud i ne spi ritu a l ă spec i a lă, desch i zînd u -se î n faţa voc i i Gînd i r i i pu rtătoa re-de-sem n ificaţi i ; şi m a i spu n că acest acord m u z i ca l este u n i versa l acces i b i l . S-a r putea să se înşele, desigur, i a r cei care n u i-au a u z i t vocea n u pot fi convi nşi de motivele ce lorl a l ţ i ; cei care au a u z it-o sînt dec i cons ideraţi v i ctimele u nei i l u z i i . Dar dacă ei au d reptate, şi dacă vocea poate fi a u z i tă de oricine vrea Într-adevăr să a u dă, atu n c i întreba rea " d e ce e ascu ns mesaj u l ? " e greş it form u l ată . Ş i n u e oare îndreptăţită bă n u i a l a că, dacă "a fi " a r fi l i psit de sens, i a r u n i versu l n-ar avea n i c i un înţe l es, noi n-am fi dobînd i t n i ciodată n u doa r ca paci tatea de a ne i magina a l tceva, c i şi capacitatea de a gînd i exact acest l u cru : "a fi " este într-adevă r l i psit de sens, i a r u n i vers u l n-are n i c i u n înţeles?

113

I ndex de nume

Adj u k iewicz, K . , 1 03 Anse l m , Sf. , 7 7 Ari stote l , 9 6 Augu � i n , Sf. , 2 6- 2 7 ; 42 ; 78; 8 1 ; 96; 99 . Av icenna, 9 6

Bergson, H . , 26; 44 Bern a rd, Sf. , 88 B l ake, W., 99 Bohm, D . , 66 Boh r, N . , 67 Bon aventu ra, Sf. , 88; 1 09 B rad l ey, F . H . , 92 B u ber, M . , 9 9

Ca ntor, G . , 52 Carnap, R. , 1 4 Chwistek, L . , 98 Comte, A. , 92 Croce, B . , 1 1 1

Damasc ios, 40-46; 50; 69 Dav i es, P., 67 Descartes, R. , 1 4- 1 5 ; 20-2 1 ; 24; 5 3 - 5 6 ; 5 8-60; 63; 9 1 ; 93 D ' E spagn at, B . , 68 D i lthey, W., 1 09 D i o n i s i e Pseu do-Areopagitu l , 46 Duns Scotu s, 76

Leszek Ko l a kowsk i E c k h a rt, Meister, 40; 6 9 ; 70; 8 6 ; 8 9 E p i c u r, 60 E rasmus, 8 7 E ri ugena, I o a n Scotu s, 8 6 E u c l id, 6 ; 67

F i lon din Alexand r i a , 1 04- 1 0 5 F i chte, J . G . , 66 Fermat, P., 5

Gada mer, H . G . , 1 09, 1 1 1 , 1 1 2 G a l i l eo, 6; 1 2 Gasse n d i , P . , 5 4 G i lson, L , 6 1 -62

Hege l , G.W. F . , 7; 30; 36; 46; 96; 99; 1 09 - 1 1 0 H e i degger, M . , 1 4; 2 6-2 7; 58; 8 7 ; 96; 1 02 - 1 03 Hei sen berg, W., 3 Hobbes, T., 5 4 H u me, D . , 7 ; 1 6; 5 6 ; 6 1 ; 67; 9 9 H u sse r l , E . , 2 6; 5 6-60; 6 3 ; 66

Ioan al Cruc i i , Sf. , 88 Ioan d i n M i recou rt, 1 8 Iusti n i a n , 40

James, W., 96; 98 Jansen i u s, 9 6 Jaspers, K . , 8; 9; 7 1 -73

Kant, 1., 1 6; 90; 99 Kie rkegaard, S . , 64; 66; 71 116

Horror Metaphys icus Lactantius, 88 L e i bn i z , G . W . , 73-77 Lev i n as, E., 66 L u ka s i ew i cz, J., 32 L uther, M . , 63; 8 1 ; 88

Mach, E., 2 1 ; 67 M a i mon ide, 8 3 M a l ebranche, N . , 6 2 Max i m Mărtu r i s i toru l , 47 Merleau-Ponty, M., 5 8-60 Monod, J., 1 1 2

N ewto n , 1 . , 6 N icolas d i n Autrecou rt, 1 8- 1 9 N i co l a u s Cusanus, 47; 69; 70; 86 N ietzsc he, F., 2 5 -2 6

Parmen i de, 4 1 Pei rce, C . S . , 9 6 P i aget, J . , 1 1 2 P l aton, 1 0; 67 P l oti n , 1 6; 2 6; 34; 4 1 ; 69 Proc l os, 1 6; 30; 35-38; 40-4 1 ; 6 7 ; 69

R u sse l l , B . , 9 6

San kara, 1 03 Sartre, J . - P . , 2 6-2 7; 9 6 Scholem, G . , 4 8 S i lesius, A., 4 8 Socrate, 1 ; 96 S p i n oza, B . , 1 6; 40; 67; 69-70; 99 117

Leszek Ko l a kowski Şestov, L., 66

Tau l er, J . , 88 Tereza, Sf. , 88 Toma d i n Aq u i no, Sf. , 1 5 ; 6 1 -62; 77; 79

Vatier, 1 5

Wh itehead, A. N . , 1 2 Wittgenste i n , L . , 4-6; 95-96

118