GROAPA [PDF]

Zitiervorschau

GROAPA Eugen Barbu

Debutul editorial cu volumul Gloaba(1955),caruia ii succede,in 1956,B alonul e rotund,Unsprezece,Tripleta de aur,nu anunta marile calitati literare din Groapa(1957). Eugen Barbu marturiseste ca ideea romanului i s-a revelat din adolescenta,ca indemnul de a-l scrie dateaza din 1946 cand asista la ultimele zile ale faimoasei gropi “a lui Ouatu”.Prin 1950 se profilau doua romane,unul a lui Stere, altul al hotilor,apoi prozatorul se decide sa le contopeasca. Ca si Intalnirea din pamanturi,cu aproape un deceniu inainte,sau Bietul Ioanide,Groapa a prilejuit stupide dezlantuiri ale dogmaticilor,dupa un val de elogii.Romanul a fost decretat naturalist,o revista facea iventarul cuvintelor vulgare,ca si cum ar apartinut autorului,nu personajelor sale. Groapa este intr-un prim strat,romanul periferiei bucurestene,al Cutaridei,in geneza ei.Epicul se desfasoara in doua timpuri,alternative sau suprapuse.Un timp istoric ne trimite la o perioada situata dupa primul razboi mondial dar acestui timp i se adauga unul fabulos,mitic. Se naste o lume,umanitatea are inca un caracter rudimentar,legile nu s-au cristalizat. Desi personajele apartin mahalalei romanesti,ceferisti,tramvaisti,salahori,chivute,parlagii,avem sentimentul straniu ca citim un roman al colonizarii,spatiul,ca si timpul cartii inscriindu-se in fabulos.

Groapa se compune dintr-o suta de naratiuni independente,acordate subtil la atmosfera si la tema romanului.Epic romanul se sustine prin istoria senzationala a hotilor,punctul de convergenta si de cristalizare a elementelor de degradare umana vizibile si in alte episoade. Hotii alcatuiesc o umanitate corupta, o lume inchisa,cu regulile si obiceiurile ei. Profunzimea cartii sta in descoperirea unei problematici dramatice a conditiei umane.Doua generatii isi disputa intietatea.Una e reprezentata de “hubarul” Bozoncea,ca sef,poarta semne distinctive,pantofi in doua culori,legati cu sireturi de piele,isi ia partea leului din prazi,pastoreste banda,intervenind la politie cand hotii sunt arestati,ii ajuta sa evadeze,dar daca cineva vorbeste la iesire e lichidat.Nimeni nu are voie sa priveasca la “gagica “hubarului,Didina,tiganca frumoasa si naravasa. Aceasta lume se defineste prin amoralitate,lipsa totala a principiilor.Singur Gheorghe,hotul imbatranit si fanfaron,cade in “groapa”,impuscat de politie,viseaza la o iluzorie casa tihnita,inconjurata de porumbei. “Ucenicul” Paraschiv aduce mentalitatea altei generatii,mai ambitioasa,mai calculata. Paraschiv e hotul de anvergura,fara scrupule,mizantrop,ametit de bani,de ideea stapanirii. Prin Paraschiv,scriitorul introduce o tema care va domina literatura deceniilor al saptelea si al optulea unde va fi tratata dintr-o perspectiva istorica si subliniat politica: tema puterii, Episoadele romanului aduc in scena o lume supusa automatismelor propriei sale naturi,supusa in egala

masuraciclurilor asa cum se desfasoara ele paralel in regnul animal si vegetal al “gropii”. Ascensiunea lui Stere,tratata cu mijloacele prozei obiective,ilustreaza un proces al parvenirii si unul al existentei in genere.Lina trece prin criza erotica a varstei,iubeste pe “alalalt”.apoi se casatoreste cu Stere.Nunta prilejuieste o larga trecere in revista a folclorului de mahala in pagini cu caracter etnografic,accentuat demonstrativ. Personajele din Groapa sunt in acord cu ceea ce preconiza G.Calinescu pentru eroii de nuvela:viata psihica limitata,reductibila la cateva automatisme.Ele sunt naturi rudimentare,cu simturile neacoperite,manate de instincte ,traindu-si pana la capat prea plinul care se cere cheltuit in acte violente.In “literatura mahalalei”,Groapa aduce o noutate si o superioritate de viziune. Singura viziune comparabila cu cea din Groapa apartine unui mare poet,Tudor Arghezi in Flori de mucigai.In Groapa,ca si in Flori de mucigai,subumaninatea ascunde rezerve de puritate si e vazuta ca o experienta fascinanta,fara ura sau admiratie. Personajul central al romanului ramane insa “groapa”,prezenta permanenta,insostind manifestarile efemere ale vietii omenesti.Avem de-a face deci cu un “suprapersonaj” asa cum sunt hanul la Sadoveanu,Slavici. In Groapa,el are un caracter emblematic si formativ.Ceea ce se petrece in “groapa” reprezinta o alta fata a dramelor care se petrec dincolo,la oameni. Naratorul isi insuseste prin transfer ,optica personajelor si proiecteaza asupra celor mai umile propria sa optica .Romanul se deschide cu tabloul primaverii,in mijlocul caruia

Grigore asculta lunecarea gunoaielor si gandeste ca lumea e ca o panorama.Tot Grigore se afla in imaginea finala,in alta primavara,raspunzand filozofic nevestei care-l face atent la lumea fenomenala: “Ti se pare,creste iarba….” In nuvelistica romaneasca Eugen Barbu ocupa un loc eminent.