GRILE Gelu Onose PDF [PDF]

Zitiervorschau

Sub redaţia:

Prof. Univ. Dr. Gelu Onose - autor principal şi editor coordonator -

Întrebări şi răspunsuri din Recuperare/ NeuroReabilitare, Medicină Fizică şi BalneoClimatologie – la adulţi şi vârstnici – şi din Geronto-Geriatrie Carte/ ediţie restructurată, revizuită şi adăugită

în colaborare cu (în ordine alfabetică):

Şef. Lucr. Dr. Drd. Aurelian Anghelescu Dr. Med. Ana Capisizu Asist. Univ. Dr. Drd. Cristina Octaviana Daia Chendreanu Asist. Univ. Dr. Med. Gheorge Chiriţi Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea Conf. Univ. Dr. Valentin Grigorean Asist. Univ. Dr. Drd. Monica Haras

Editura Universitară ”Carol Davila” București - 2010

Abrevieri principale ADL – activities of daily living ADN – acid dezoribonucleic AINS – antiinflamator(oare) ne-steroidian(ene) AIS – antiinflamator (oare) steroidian(ene) AND – algoneurodistrofie ARN – acid ribonucleic ATM – ataxia telangiectasia mutated (gena) AVC – accident/ atac vascular cerebral (stroke) CT – computer tomografie ECG – electro-cardiogramă ENMG – electro-neuro-miografie FFTN – factori fizici/(chimici) terapeutici naturali FIM – Functional Independence Measure FR – factor reumatoid GCS – Glasgow coma scale GDS – geriatric depression scale G-G – Geronto-Geriatrie HDL – high density lipoprotein HTA – hipertensiune arterială IADL – instrumental activities of daily living IM – infarct miocardic INGG – Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie (”Ana Aslan”) IR – (radiații) infraroşii ÎR/ NR – îngrijiri recuperatorii/ Nursing de reabilitare LASER – light amplification by the stimulated emission of radiation LCR – lichid cefalo-rahidian LDL – low density lipoprotein LED – light emitting diode LES – lupus eritematos sistemic MMS – (testul) „mini mental state” NMAK – (aparat) neuro-mio-artro-kinetic NMC – neuron motor central NMP – neuron motor periferic OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii PAVS – pain analogue visual scale PR – poliartrită reumatoidă PSH – periartrită scapulo-humerală RMFB – Recuperare, Medicină Fizică şi BalneoClimatologie RMN – rezonanţă magnetică nucleară ROT – reflex(e) osteo-tendinos(ase) SA – spondilită ankilozantă 2

SAHF – senescence associated hetero-chromatin foci SAP – spondilartropatie(ii) S-I – sacro-iliac(ă – articulație) SN – sistem nervos SNC – sistem nervos central SNET – Stimulare Nervoasă Electrică Transcutanată SNP – sistem nervos periferic SPE – sciatic popliteu extern (nervul) SPI – sciatic popliteu intern (nervul) SRO – specii reactive de oxigen STH – hormon somatotrop/ de creştere (somatotropic hormone) TA – tensiune arterială TBC – tuberculoză TCC – traumatism(e) cranio-cerebral(e) TENS – transcutaneous electric nerve stimulation TRPM – transient receptor potential member/ ion channel („melastatin”) TVM – traumatism(e) vertebro-medular(e) UV – (radiații) ultraviolet(e) VSH – viteza de sedimentare a hematiilor

3

Cuprins Cuvânt înainte .............................................................................. pag. ..... Prefaţă - Prof. Univ. Dr. Crina Sinescu ...................................... pag. ...... SECŢIUNEA I Partea I Întrebări din Recuperare/ NeuroReabilitare, Medicină Fizică şi BalneoClimatologie - la adulţi şi vârstnici I.1 Întrebări din Electrodiagnostic/ terapie şi din Sonoterapie ....... pag. ..... I.2 Întrebări din Fotobiologie/ terapie ............................................. pag. ..... I.3 Întrebări din Hidrotermobiologie/ terapie .................................. pag. ..... I.4 Întrebări din Kinetologie/ terapie şi din Masaj/ (Masoterapie) .. pag. ..... I.5 Întrebări din Balneologie/ Crenoterapie şi din BioClimatologie/ terapie .. .................................................................................................. pag. ..... I.6 Întrebări din Semiologie, Patologie/ Complicații şi Terapie/ Recuperare - specifice ............................................................. pag. ..... Partea a II-a Întrebări din Geronto-Geriatrie ..................... pag. ..... SECŢIUNEA a II-a Partea I Răspunsuri la întrebările din Recuperare/ / NeuroReabilitare, Medicină Fizică şi BalneoClimatologie - la adulţi şi vârstnici I.1 Răspunsuri la întrebările din Electrodiagnostic/ terapie şi din Sonoterapie............................................................................... pag. ..... I.2 Răspunsuri la întrebările din Fotobiologie/ terapie .................... pag. ..... I.3 Răspunsuri la întrebările din Hidrotermobiologie/ terapie ......... pag. ..... I.4 Răspunsuri la întrebăriledin Kinetologie/ terapie şi din Masaj/ (Masoterapie) ........................................................................... pag. ..... I.5 Răspunsuri la întrebările din Balneologie/ Crenoterapie şi din BioClimatologie/ terapie ........................................................... pag. ..... I.6 Răspunsuri la întrebările din Semiologie, Patologie/ Complicații şi Terapie/ Recuperare - specifice ........................................... pag. ..... Partea a II-a Răspunsuri la întrebările din Geronto-Geriatrie ............ pag. ..... Bibliografie ................................................................................... pag. ..... 4

Cuvânt înainte Suntem la puțin mai mult de două decenii de când a fost introdus in Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD) București, învățământul modular (reprezentat inclusiv și mai ales prin modalități de verificare a cunoștințelor dobândite, prin teste de acest tip - metodică didactică modernă și larg răspândită în țările dezvoltate, ce-şi are probate, în timp, avantajele şi eficienţa, reprezentate în principal de asocierea, deosebit de importantă, între exhaustivitate în verificare şi rapiditate în corectare) și respectiv, la o distanță, temporală de aproximativ jumătate din intervalul menționat, de când inițiatorul și principalul autor al prezentei suite de lucrări, a debutat în publicistica medicală de mari dimensiuni, prin cartea “Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie – Teste (pentru uzul studenților și rezidenților)”- apărută, ca și cea de față, în prestigioasa Editură Universitară “Carol Davila”. De la acea primă culegere de întrebări și răspunsuri – multe dintre ele amplu comentate explicativ - suita mai sus evocată a urmat un traiect evolutiv ascendent, atât cantitativ cât și calitativ. Astfel, această a treia carte/ ediție din suită, față de cea precedentă: “Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie – la adulți și vârstnici – și Geronto-Geriatrie: întrebări și răspunsuri” , apărută în urmă cu ceva mai mult de doi ani (ce conținea de circa două ori mai multe teste - de diverse grade de dificultate, cu variante multiple de răspuns ”complement multiplu”/ „multiple choice“ – decât cea din anul 2000) cuprinde, raportat la prima, un volum aproape triplu de asemenea teste. În plus, pe lângă domeniul geronto-geriatric (adăugat pentru prima oară în culegerea din 2007 și legat - inclusiv în raport cu demersurile editoriale modulare, actual și precedemt - de conjuncţia propensivă a unor repere din evoluţia profesională a autorului principal/ editor coordontor: ex Director General Adjunct al Institututlui Naţional de Gerontologie şi Geriatrie/ INGG „Ana Aslan“, medic primar și în această specialitate, de aproape un deceniu, titular şi al cursului de GerontoGeriatrie iar începând din 2004, totdată titular al cursului de Recuperare în Geriatrie - cu studenţii Specializării de Fiziokinetoterapie, respectiv ai Facultății de Moașe și Asistență Medicală - FMAM - din cadrul UMFCD), actuala carte include, în premieră, întrebări și răspunsuri din încă un domeniu complex, nou inclus în spectrul de activitate didactică și științifică, al Disciplinei/ Clinicii de Recuperare - coordonată de către Prof. Univ. Dr. G. Onose - de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni“ (SCUBA): NeuroReabilitarea (semiologie, patologie/ complicații şi terapie/ recuperare - specifice). Totodată – inclusiv conform angajamentului autorului principal, din 5

cadrul conducerii Catedrei M6, legat de strategia editorială a acesteia – ca premiză a unei încă și mai bune receptivități a testelor, la recomandarea Coordonatorului Decanatului FMAM, D-na Prof. Univ. Dr. C. Sinescu, întregul material din prezenta carte/ ediție este restructurat, întrebările și respectiv, răspunsurile modulare conținute, fiind gupate pe următoarele sub-secțiuni tematice (la adulți și vârstnici): Electrodiagnostic/ terapie şi Sonoterapie; Fotobiologie/ terapie; Hidrotermobiologie/ terapie; Kinetologie/ terapie şi Masaj/ (Masoterapie); Balneologie/ Crenoterapie şi BioClimatologie/ terapie; NeuroReabilitare (semiologie, patologie/ complicații şi terapie/ recuperare – specifice); Geronto-Geriatrie. Concordant trendului ascendent, atât cantitativ cât și calitativ, evocat: bibliografia actualei lucrări numără 250 de titluri - multe recente - față 140 - cea din 2007 - și respectiv, 47 - cea din anul 2000. Am urmărit încă de la început - și o facem în continuare - ca testele noastre modulare să fie, în același timp, un util instrument de studiu, complementar notelor de la cursuri și lucrări practice precum și bibliografiei indicate. În acest sens, pot fi observate atât modul riguros, uneori chiar pedant, în care sunt formulate testele - ajutând astfel pe cel verificat să se orienteze cât mai bine în cadrul materiei - cat și explicațiile exhaustive, cuprinse în răspunsurile la nu puține dintre intrebari; aceasta fără a mai sublinia faptul că unele dintre acestea solicită, în egală măsură antrenând astfel, implicit - capacitatea de concentratre/ atenție, respectiv perspicacitatea celor examinați - calități deopotrivă deosebit de necesare, unor viitoare cadre medico-sanitare performante. Așadar, considerăm utilă consultarea, în primul rând de către studenți, (inclusiv) a prezentei lucrări, din două motive principale: - după invățarea materiei predate, este o bună modalitate de verificare a modului în care au fost însușite cunoștințele necesare, inclusiv prin reproducerea stresului aferent promptitudinii cu care trebuie răspuns, ceea ce reprezintă un element propensiv acomodării cu spiritul testarii finale - având în vedere că și alte examinări decisive din cadrul procesului de formare a tinerilor medici se desfășoară prin metode similare de testare – a se vedea, în primul rând, concursul de admitere în rezidențiat – familiarizarea cu astfel de teste este și din această perspectivă, benefică. În fine, reiterăm o realitate care, de altfel, constituie și o probă concretă a evoluției cantitative din cadrul suitei noastre de culegeri de teste modulare: intrebările, inclusiv din această a treia lucrare, nu vor fi niciodată singurele selecționate pentru examenele viitoare, cu studenți sau rezidenți, la disciplinele aferente: vom continua deci, să concepem noi și noi întrebări – cu răspunsuri corespunzătoare/ instructive – ce vor fi reunite ulterior, periodic, în noi volume. 6

AUTORII

Prefață 7

Scrierea unui manual de specialitate este, de fiecare dată, în epoca actuală un act îndrăzneţ, care atestă curajul autorilor de a intra în bătălia cu timpul şi cu bogăţia informaţiilor medicale, atât de des reînnoite de continuul progres tehnologic la care asistăm. În aceste condiţii, conceperea unui volum de teste modulare, care sintetizează cunoştinţele din domeniul atât de vast al Recuperării medicale în întrebări şi răspunsuri, pare cu atât mai greu de realizat. Realizată sub redacţia Prof. Dr. Gelu Onose, cu participarea unor autori din diverse specializări medicale, ediţia de faţă, restructurată, revizuită şi adăugită, este o amplă expunere a informaţiilor moderne privind Recuperarea medicală la adult şi vârstnic, sub forma unor teste modulare pentru studenţi dar şi pentru rezidenți și specialişti din domeniu. Redactată în două secţiuni, lucrarea prezintă în secţiunea I întrebări din toate domeniile Recuperării, NeuroReabilitării, Medicinei Fizice şi Balneoclimatologiei la adulţi şi vârstnici, pe capitole tematice, un loc aparte ocupându-l, în aceeaşi secţiune, semiologia neuro-reabilitării şi a gerontologiei şi geriatriei. Secţiunea a II-a a lucrării cuprinde răspunsurile corecte la grilele de întrebări inserate anterior, răspunsuri structurate în aceeaşi manieră, modulară şi însoţite de ample explicaţii şi argumente de specialitate, care transformă această culegere de teste într-o lucrare valoroasă şi extrem de complexă. Variatele capitole din lucrare sunt dublate de o bogată bibliografie, expusă într-un capitol final. Doresc să remarc şi să apreciez faptul că o mare parte din această bibliografie conţine titluri ale autorilor români, care sunt din abundenţă citaţi, dovadă a calităţii şi tradiţiei învăţământului românesc din această ramură medicală a Recuperării şi Reabilitării fizice. În încheiere, felicit autorii pentru efortul depus şi sper ca lucrarea de faţă să corespundă exigenţelor cititorilor, studenţi şi medici, care vor să se instruiască în domeniul atât de actual al Recuperării şi Reabilitării medicale.

Prof. Univ. Dr. Crina Sinescu Şefa Clinicii de Cardiologie Spitalul Clinic de Urgenţă ”Bagdasar-Arseni” Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Carol Davila”, Bucureşti

8

SECŢIUNEA ÎNTREBĂRI

9

Partea I Întrebări din Recuperare/ NeuroReabilitare, Medicină Fizică şi BalneoClimatologie - la adulţi şi vârstnici I.1 Întrebări din Electrodiagnostic/ terapie şi din Sonoterapie

10

1. Numiţi patru dintre principalele metode de electrodiagnostic: ............................................... ............................................... ............................................. ............................................. 2. Precizaţi care dintre metodele de electrodiagnostic de mai jos permite alegerea, după criterii obiective, cantitative, a parametrilor prescripţiilor pentru curenţii exponenţiali utilizaţi în tratamentul paraliziilor flasce: a) cronaximetria b) E.M.G c) metoda curbei I/t (Honweg Weiss) d) testul galvanic al excitabilităţii e) testul faradic al excitabilităţii 3. Determinarea potenţialelor evocate, somato-senzitive sau/ şi somato-motorii, e o metodă de: a) fototerapie b) crenoteraie c) electroterapie d) hidrotermoterapie e) chimoterapie 4. Numiţi patru tipuri de curent/ impulsuri de curent electric ce pot fi utilizate în electrodiagnostic: ............................................. ............................................. ............................................. .............................................

5. Proprietăţile pasive ale ţesuturilor, în raport cu curenţii electrici excitatori, sunt: a) efectul tenodezic b) rezistivitatea electrică reală (intrisecă) c) rezistivitatea reactivă (la un anumit tip de curenţi) d) polarizarea tisulară (electrotonus) e) perioada de stimulare 6. Parametrului fizic al unui curent excitator: timpul util, îi corespunde, ca parametru al răspunsului fiziologic specific al structurilor excitabile la stimularea electrică: a) cronaxia b) viteza de inactivare a mediatorilor chimici în fantele sinaptice c) constanta de timp d) intensitatea excitaţiei e) acomodarea 7. Potenţialul bioelectric de repaus al membranelor excitabile este, în esenţă, unul de: a) acţiune b) mişcare c) potasiu d) calciu e) sodiu 8. Galvanotropismul este: a) o procedură de electroterapie b) o metodă de electrodiagnostic neuromuscular 11

c) o metodă de explorare imagistică cu ultrasunete d) un efect biologic interpolar, specific curentului continuu e) o tehnică de relaxare intrinsecă 9. Enumeraţi două substanţe active farmacologic, disociabile, utilizate pentru galvanoionizări, sub catod: ............................................. ............................................. 10. Condiţia bioelectrică pe care trebuie să o îndeplinească un ţesut, pentru a putea fi excitat electric/ electrostimulat, este: a) atingerea unei temperaturi intratisulare optime b) descrisă de expresia matematică (diferenţa a două funcţii exponenţiale – formula lui Monier) a relaţiei dintre excitaţie şi acomodare c) relaţia de interdependenţă dintre procesele de recrutare spaţială şi temporală motoneuroni d) acumularea unei cantităţi „critice“ de substanţă disociabilă, prin ionoforeză, în ţesut e) apariţia spasticităţii 11. În stări de hipocalcemie, curba parabolică de pararezonanţă a nervului, respectiv a muşchiului (Coppee-Monier), a relaţiei dintre frecvenţa stimulului sinusoidal şi intensitatea liniară a curentului excitator:

a) este mult alungită b) are contur dedublat c) prezintă valori identice pentru nervi şi muşchi d) prezintă un minim mai ascuţit decât în condiţii normale e) se aplatizează 12 . În cazul curenţilor Träbert, electrodul sub care se obţine analgezia este: a) cel negativ b) cel pozitiv c) din cauciuc electroconductor d) „stelat“ e) tip „ventuză“ 13. Numiţi două contraindicaţii specifice pentru aplicaţiile de curenţi interferenţiali de medie frecvenţă concomitente cu masaj prin vid-aspiraţie în ritm de joasă frecvenţă („mecanică“), comandat/ asistat electronic: ............................................. ............................................. 14. În Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură, intensitatea câmpului magnetic – inclusiv (în cadrul câmpurilor magnetice) cele de joasă frecvenţă, utilizate în Magnetoterapie – se măsoară în: a) Farad b) Tesla c) Amper d) Volt e) Watt 15. 12

În cazul microundelor, raportul caloric grăsime/ muşchi (coeficientul de încălzire tisulară/ unitate de volum), este: a) ¼ b) ½ c) 10/1 d) 1/1 e) 1/5 16. Care dintre următoarele grupaje metodologie terapeutice permit, în anumite condiţii, introducerea transcutanată de substanţe farmacologic active? a) galvanoterapia b) ultrasonoterapia c) terapia cu unde scurte decametrice pulsatile în câmp inductor d) masajul terapeutic „umed” e) terapia cu curenţi neofaradici 17. Electrostimulările selective pentru refacerea sensibilităţii kinestezice, din etapa a II-a de recuperare în leziunile de nervi periferici, au caracter predominant: a) profilactic b) spasmolitic c) terapeutic d) excitomotor e) recuperator 18. Parametrului fizic al unui curent excitator, „intensitatea“, raportat la suprafaţa electrodului de aplicare, respectiv, la suprafaţa membranei structurilor

performat excitabile subiacente (= „densitatea curentului“) îi corespunde, ca parametru al răspunsului fiziologic specific la excitoterapia prin stimulare electrică: a) cronaxia b) intensitatea excitaţiei c) constanta de timp d) viteza de inactivare a mediatorilor în fantele sinaptice e) acomodarea 19. Coeficientul de acomodare alfa este: a) o unitate de măsură a forţei musculare b) o variabilă utilizată în imagistica aparatului locomotor c) o constantă de calcul a costurilor unei zile de spitalizare în recuperare d) o mărime ce apreciază cuantificat fenomenul de acomodare și indirect, excitabilitatea unui cuplu nervmușchi e) o variabilă utilizată în calculul parametrilor de prescripţie a unei proceduri de hipertermie generală 20. Enunţaţi două dintre formele – în afară de cea electrolitică – sub care curentul galvanic mai poate traversa ţesuturile: ............................................. ............................................. 21. În cadrul tratamentului complex al sindroamelor de 13

neuron motor central, electrostimularea cu ajutorul curenţilor rectangulari tip Hufschmidt, se aplică: a) pe musculatura spastică b) pe musculatura extensoare (flască) a membrului superior afectat c) pe dorsiflexorii plantari d) pe eversorii plantari (peronieri) e) pe musculatura inspiratorie a hemitoracelui afectat 22. Numiţi care dintre procesele electro-chimice produse de curentul continuu sub anod (respectiv sub catod) sunt valorificabile din punct de vedere terapeutic pentru galvano-ionizări (galvano-ionoforeze) sub anod: ............................ sub catod: ........................... 23. Galvanotaxia este: a) o procedură de electroterapie b) o metodă de electrodiagnostic neuromuscular c) o metodă de explorare imagistică cu ultrasunete d) un efect biologic interpolar, specific curentului continuu e) o tehnică de relaxare extrinsecă 24. Elementele ce pot reduce fenomenul de acomodare (alungesc constanta de acomodare) favorizând răspunsuri repetitive (senzaţie de

vibraţie neplăcută percepută zile sau săptămâni întregi) după o procedură de electroterapie prin curenţi de joasă frecvenţă, sunt: a) răcirea locală a tegumentului b) migrena c) catelectrotonusul moderat d) coriza e) hipocalcemia 25. Curenţii modulaţi de tip Schwellström sunt utilizaţi terapeutic pentru: a) electrostimularea/ respectiv electrogimnastica musculaturii somatice denervate, în faza finală de reinervare b) tonifierea musculaturii normoinervate, dar cu insuficienţă funcţională şi hipotrofie prin neutilizare c) prevenirea aderenţelor intermusculare şi/ sau peritendinoase d) relaxarea musculaturii cu contractură reflexă antalgică e) stimularea electrică funcţională (electromecanoterapie) „rotatorie“ a musculaturii membrelor paralizate prin leziuni de neuron motor periferic 26. Fenomenul Djourno reprezintă: a) un efect direct al radiaţiilor calorice asupra tegumentelor b) un proces degenerativ de cauză post-traumatică c) un tip de evoluţie spre vindecare tisulară, în cazul escarelor 14

d) interferenţa (inversarea) dintre pragul sensibilităţii dureroase şi cel al contracţiei musculare tetanice, produsă la electrostimularea cu ajutorul curenţilor de medie frecvenţă e) un fenomen electrofiziologic 27. Mecanismul şi efectele biologice primare ale interacţiunii undelor scurte decametrice cu ţesuturile vii sunt puse în evidenţă de: a) teoria porţii de control (Melzack şi Wall) b) teoria relativităţii (Einstein) c) teoria dielectricului neomogen (Maxwell-Wagner) d) teoria ionică a excitaţiei (Pflűgger-Chavault) e) teoria asemănării („mimicriei“) moleculare (Ebringer) 28. Transformarea (parţială) în căldură – efectul Joule –, la nivelul ţesuturilor, a energiei câmpului electromagnetic al undelor scurte decametrice, emise/ aplicate în câmp inductor, se face proporţional cu: a) conductibilitatea termică a ţesutului b) volumul ţesutului c) masa ţesutului d) conductibilitatea electrică a ţesutului e) nici una din variantele de mai sus 29. O

contraindicaţie

relativ

specifică, pentru aplicaţiile de unde scurte decimetrice, este: a) tuberculoza b) psihoza maniaco-depresivă c) aplicarea în zona globilor oculari (risc de cataractă) d) fractura de humerus e) epilepsia 30. Acţiunile câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă la nivelul focarului de pseudoartroză sunt: a) favorizarea penetrării vaselor de neoformaţie asemănător modului în care aceasta se produce în osificarea encondrală normală b) resorbţia osteofitelor c) calcificarea ţesutului fibrocartilaginos în zona de pseudoartroză d) ameliorarea, la nivel local, a drenajului veno-limfatic e) o acţiune osteogenetică directă 31. Efectul termic al ultrasunetelor, atunci când sunt aplicate pe structuri musculo-scheletale, este maxim la nivelul: a) muşchiului b) membranei sinoviale c) măduvei osoase d) periostului e) cartilajului articular 32. Pseudocavitaţia este: a) o acţiune „degajantă“ a ultrasunetelor faţă de particulele de gaz dizolvate în lichide b) un fenomen folosit la 15

producerea aerosolilor c) un efect folosit în ecodiagnostic d) o leziune întâlnită în coxartroze e) un proces atomic produs de fasciculele LED 33. O contraindicaţie relativ specifică a ultrasunetelor este: a) tuberculoza b) neoplaziile c) epilepsia d) nevralgia de trigemen e) psoriazisul 34. Anumite substanţe medicamentoase, în condiţionări de uz extern, pot penetra mai uşor transcutanat cu ajutorul următoarelor proceduri fiziatrice: a) curenţi electrici de medie frecvenţă b) fascicule LASER c) masaj d) curent galvanic e) ultrasunete 35. În cadrul tratamentului complex al sindroamelor de neuron motor central, electrostimularea cu ajutorul curenţilor rectangulari tip Hufschmidt, se aplică: a) pe musculatura inspiratorie a hemitoracelui afectat b) pe musculatura extensoare (flască) a membrului superior afectat c) pe eversorii plantari (peronieri)

d) pe dorsiflexorii plantari e) pe musculatura spastică 36. Blocajul de depolarizare (depresiunea catodică) apare prin: a) efort fizic prelungit b) exces local de substanţe imunologic active c) ischemie loco-regională d) epuizarea substratului ionic de activare (excitaţie)/ acumularea, prin migrare, la nivel intracelular, a ionilor de Na+ e) creşterea temperaturii centrale a corpului la peste 37°C 37. Electrotonusul este un fenomen bioelectric generat, în mod caracteristic şi maximal, de: a) manevrele fundamentale ale masajului clasic b) curentul continuu (galvanic) c) expunerea la radiaţii ultraviolete d) tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă periferică e) crioaplicaţii 38. Enumeraţi trei dintre parametrii fizici ai curenţilor excitatori (electrostimulilor): ................................................ ................................................ ................................................ 39. Bruscheţea unui stimul electric reprezintă: a) amplitudinea de variaţie a 16

câmpului magnetic generat de curentul electric b) timpul (şi tipul) de creştere a impulsului, respectiv durata (şi forma) pantei ascendente (a frontului de creştere) a impulsului de curent electric c) capacitatea de a încălzi în profunzime a curentului electric d) potenţialul iatrogen al curentului electric e) efectul bacteriostatic al curentului electric 40. La baza fenomenului fiziologic al acomodării (Nernst – „efect mascat“) stă: a) recrutarea spaţială de motoneuroni b) capacitatea progresivă a sistemului de transport activ transmembranar pentru Na+ c) antrenarea alternantă a (termo) receptorilor d) „plasticitatea“ funcţională a sistemului nervos central e) virajul musculaturii striate spre metabolism anaerob 41. Durata minimă a unui electrostimul, sub care acesta nu mai este eficace, este: a) o oră b) durata unei semiunde pozitive c) durata unei perioade de stimulare d) 3 minute e) 0,01–0,02 milisecunde 42. Fibra

musculară

normo-

inervată este excitată de către o comandă endogenă motorie sau de către un electrostimul exogen, astfel: a) direct b) prin intermediul unei substanţe de cuplare c) prin intermediul câmpului magnetic al curentului electric d) prin intermediul fibrelor nervului motor periferic aferent acesteia e) prin fenomene capacitive şi de sumaţie temporală 43. Valorile cronaxiillor nervilor şi respectiv ai muşchilor scheletici, sunt în mod generic: a) mai mici de o milisecundă, respectiv mai mari de o milisecundă b) corespunzătoare tipului de curent excitator utilizat c) dependente de suprafaţa electrodului „activ“ d) dependente de starea tegumentelor suprajacente e) variabile cu tipul de climă în care se află individul respectiv 44. În cadrul aplicaţiilor terapeutice curente de ultrasunete, cea mai intensă acţiune termică – uneori cu potenţial iatrogen – se manifestă la: a) nivelul fanerelor b) nivelul periostului c) nivelul nodulilor mio-gelotici d) nivel cutanat e) nivelul prostatei 45. 17

Enumeraţi două dintre principalele caracteristici ale acţiunii fiziologice a impulsurilor de curent electric de joasă frecvenţă: ................................................ ................................................ 46. În cazul curenţilor electrici cu impulsuri de joasă frecvenţă, următoarele tipuri de curenţi au la intensităţi suportabile efect excito- motor pe musculatura normo-inervată: a) curenţii triunghiulari b) curenţii neofaradici c) curenţii rectangulari d) curenţii exponenţiali e) curenţii trapezoidali 47. Efectele fiziologice şi respectiv biologice principale ale curenţilor de medie frecvenţă sunt: a) excito-motor pe musculatura denervată b) decontracturant c) vasculobiotrofic şi resorbtiv d) analgetic e) ionoforetic 48. Fenomenul de anelectrotonus, care apare sub acţiunea curentului galvanic, constă în: a) stimulare neuro-musculară b) hiperpolarizarea membranei structurilor preformat excitabile c) depolarizarea membranei structurilor preformat excitabile d) spargerea, prin acţiunea curentului galvanic, în fantele sinoptice ale joncţiunilor mio-

neurale, a veziculelor cu mediatori chimici e) transmiterea (difuzarea) stimulului electric şi contralateral de locul de aplicare a curentului galvanic 49. Numiţi o contraindicaţie specifică aplicaţiei de ultrasunete: ................................................ 50. Utilizarea simultană a fenomenului piezoelectric, atât direct, cât şi invers, se întâlneşte în: a) baia generală de lumină b) ultrasonoterapie c) ecodiagnostic d) micromasajul tisular intern e) electroosmoza galvanică 51. Prezenţa unor corpi străini metalici (tije, broşe, endoproteze etc.) la nivelul unui segment al aparatului locomotor reprezintă o contraindicaţie pentru aplicaţiile loco-regionale de: a) curenţi electrici de joasă frecvenţă b) curenţi electrici de medie frecvenţă c) curenţi electrici de înaltă frecvenţă în emisie discontinuă (unde scurte pulsatile) d) câmpuri magnetice de joasă frecvenţă e) radiaţii infraroşii în câmp deschis (Solux) 52. 18

Potenţialul de repaus al membranei celulare a structurilor preformat excitabile este în esenţă: a) un potenţial de calciu b) un potenţial menţinut prin mecanisme active şi pasive c) un potenţial nul d) un potenţial de potasiu e) un potenţial menţinut prin mecanisme excusiv active 53. Efecte biologice (biofizice/ biochimice) primare ale curentului galvanic sunt: a) disociaţia ionică b) endotermia tisulară c) pseudocavitaţia d) ionoforeza e) electroosmoza 54. Efecte favorabile în tratamentul pseudartrozelor, produc: a) balneaţia în ape alcaline b) repausul postural absolut c) infiltraţii locale cu corticoizi d) aplicaţii de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă în emisie discontinuă e) tratamentul cu ultrasunete 55. Pseudocavitaţia este un efect generat asupra substratului expus la: a) radiaţii gamma b) curent galvanic c) congelare d) ultrasunete e) câmpuri magnetice de joasă frecvenţă

56. În lipsa unei protecţii corespunzătoare a tegumentului de sub catod, aplicaţiile de curent galvanic pot produce local: a) edeme pufoase b) elastoză c) necroză de colicvaţie (arsură chimică alcalină) d) hematoame e) hiperpigmentare melanică 57. Electrostimularea musculaturii netede viscerale (spre exemplu pentru tratamentul constipaţiilor cronice atone), se face cu: a) curenţi de înaltă frecvenţă b) curenţi de joasă frecvenţă, cu frontul de creştere modulat exponenţial c) curenţi rectangulari tip Hufschmidt d) curenţi diadinamici e) unde scurte 58. Efectul analgetic al curenţilor Träbert este produs prin: a) blocaj de depolarizare b) efect de acoperire (blocaj prin mecanism competitiv al „porţii de control“ a durerii) c) blocaj de hiperpolarizare d) blocaj la rece al pompelor ionice de la nivelul membranar e) acomodare 59. Enumeraţi trei dintre principalele tipuri de curent/ impulsuri de curent de joasă frecvenţă: ............................................... 19

............................................... ............................................... 60. Efectele fiziologice (generate de răspunsuri specifice) la nivelul structurilor preformat excitabile, pot produce: a) curenţi de joasă frecvenţă b) curenţi de medie frecvenţă c) fasciculele LASER d) câmpurile magnetice de joasă frecvenţă e) curentul galvanic 61. Oscilaţiile (vibraţiile) pendulare mecanice longitudinale, cu frecvenţe de 800 KHz–1 MHz, sunt utilizate pentru: a) radioterapie b) LASER – terapie c) vibromasaj d) ultrasonoterapie e) inhaloterapie 62. Numiţi trei dintre principalele caracteristici ale acţiunii fiziologice ale curenţilor de medie frecvenţă: ............................................... ............................................... ............................................... 63. Numiţi cuvintele engleze din ale căror iniţiale se compune denu- mirea TENS: ............................................... ............................................... ............................................... ............................................... 64.

Numiţi cuvintele româneşti din ale căror iniţiale se compune denumirea SNET: ............................................... ............................................... ............................................... ............................................... 65. Efecte de facilitare a penetraţiei transcutanate a unor substanţe farmacologic active au: a) câmpurile magnetice de joasă frecvenţă b) radiaţiile LASER c) radiaţiile ultraviolete d) curentul galvanic e) ultrasunetele 66. Efecte fiziologice, biologice şi terapeutice – inclusiv corolare – ale ultrasunetelor sunt: a) efectul analgetic b) efectul simpaticolitic/ hiperemizant c) efectul fibrolitic d) antiinflamator/ resorbtiv e) influenţarea favorabilă a vitezei de conducere în nervii periferici motori 67. Numiţi una din legile de bază ale conducerii influxului prin fibra nervoasă: ............................................... 68. Fibrele nervoase de tip A sunt: a) mielinice şi groase b) sensibile la presiune c) cu viteză de conducere rapidă 20

d) cu postpotenţial negativ scurt şi pronunţat e) cu postpotenţial pozitiv minim 69. Curenţii cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă, tip TENS, blochează transmiterea durerii prin: a) electrostimularea cordoanelor posterioare medulare b) blocaj de hiperpolarizare c) electrostimularea antalgică antidromică transcutană d) electrostimularea selectivă a fibrelor A e) blocarea pompelor ionice membranare 70. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la procesul de excitaţie al structurilor preformat excitabile, sunt adevărate?: a) este un fenomen de membrană b) înseamnă depolarizarea potenţialului de repaus al membranei c) are loc la interfaţa dintre mediul intern şi cel extern al structurii preformat excitabile d) are loc şi în mediul intern al structurii preformat excitabile e) expunerea prelungită la rece intens stimulează procesul de excitaţie 71. Principalele mecanisme de transport pasiv, la nivelul

membranelor structurilor preformat excitabile, sunt: a) ionoforeza b) osmoza c) fenomenul Donnan d) difuziunea pasivă e) disocierea 72. Care dintre următoarele tipuri de curenţi şi/ sau impulsuri de curent de joasă frecvenţă au efecte fiziologice predominant excitatorii pe musculatura scheletală normo-inervată?: a) curenţii sinusoidali alternativi b) curenţii sinusoidali redresaţi c) curenţii faradici d) curenţii neofaradici e) curenţii rectangulari (dreptunghiulari) 73. Care dintre următoarele tipuri de curenţi/ impulsuri de joasă frecvenţă au efecte de stimulare a musculaturii scheletale denervate periferic?: a) curenţii triunghiulari b) curenţii trapezoidali c) curenţii exponenţiali d) curenţii TENS e) curenţii Träbert 74. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la curenţii exponenţiali sunt adevărate?: a) au panta de creştere verticală (abruptă) b) au bruscheţe mare c) produc electrostimularea musculaturii scheletale normo21

inervate d) au efecte excitatorii fiziologice pe structurile preformat excitabile de tip muscular striat e) produc fenomene de acomodare pe musculatura netedă normo- inervată 75. Curenţii Träbert sunt: a) curenţi de înaltă frecvenţă b) curenţi de medie frecvenţă c) impulsuri rectangulare de curenţi de joasă frecvenţă d) curenţi de joasă frecvenţă alternativi, sinusoidali e) câmpuri magnetice de joasă frecvenţă 76. Stabiliţi, prin încercuire, care dintre următoarele caracteristici ale CDD sunt adevărate: a) frecvenţă de bază: 50 sau 100 impulsuri/sec. b) sunt impulsuri de curent de joasă frecvenţă c) sunt curenţi alternativi sinusoidali redresaţi d) sunt curenţi modulaţi exponenţiali pe pantă descendentă e) au efecte analgezice importante 77. Denumiţi un tip de curent de joasă frecvenţă, indicat în electro- gimnastica musculaturii normo-inervate şi/ sau în faza finală de reinervare: ...............................................

78. Electroterapia cuprinde: a) terapia cu ultrasunete b) terapia cu impulsuri de curent electric de joasă frecvenţă c) terapia cu radiaţii luminoase d) terapia cu curenţi de medie frecvenţă e) terapia cu raze X 79. Electroterapia cu alternativ cuprinde: a) curenţi faradici b) curenţi de la reţea c) curenţi Foucault d) C.D.D. e) curenţi Nemec

curent

80. Enumeraţi două tipuri de curenţi de tip impulsuri de joasă frecvenţă: ............................................... ............................................... 81. Excitoterapia specifică, prin stimulare electrică a structurilor preformat excitabile, se face cu: a) curenţi de medie frecvenţă b) curenţi de înaltă frecvenţă c) curent continuu (galvanic) d) curenţi de joasă frecvenţă e) impulsuri de curent de joasă frecvenţă 82. Enumeraţi două dintre structurile tisulare (STPE) de bază preformat excitabile asupra cărora acţionează excitoterapia specifică: ............................................... 22

............................................... 83. Stabiliţi, prin încercuire, care din următoarele afirmaţii referitoare la potenţialul de repaus al celulei sunt adevărate: a) este în esenţă un potenţial de Na+ b) se menţine în mod pasiv (fără consum de energie) c) rolul hotărâtor în menţinerea acestui potenţial îl are cuplul de ioni: Ca++/ Mg++ d) valoarea potenţialului de repaus al celulelor preformat excitabile este + 20 mV e) variaţiile valorilor potenţialului de repaus se însoţesc de emisii de radiaţii 84. Intensitatea minimă a unui curent continuu necesară pentru declanşarea excitaţiei, o reprezintă: a) reobaza b) potenţialul critic c) cronaxia d) media influxului de ioni de Mg++ extracelular e) constanta de timp 85. Conform teoriei lui Hermann referitoare la transmiterea excitaţiei prin curenţii „locali“, cu acelaşi nume, acest proces se caracterizează prin: a) transmitere din aproape în aproape b) se referă la fibrele nervoase sărace în mielină, nesegmentate c) transmiterea excitaţiei se

face foarte rapid d) include fibrele nervoase bogat mielinizate e) determină numai contracţia fibrelor musculare fazice 86. Curenţii internodali Tasaki asigură transmiterea excitaţiei: a) pentru fibrele mielinice cu strangulaţii Ranvier b) din aproape în aproape c) mai rapid decât prin curenţii locali Hermann d) în salturi e) dintr-o strangulaţie Ranvier în alta 87. Fenomenul de analgezie indus prin anelectrotonus este unul dintre efectele fiziologice ale: a) curenţilor de medie frecvenţă b) curentului galvanic c) curenţilor de înaltă frecvenţă d) ultrasunetelor e) câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă 88. Numiţi unul dintre efectele fiziologice ale curentului galvanic: ............................................... 89. Creşterea excitabilităţii neuromusculare de către curentul galvanic se datorează: a) fenomenului de catelectrotonus b) contracţiei musculaturii netede a vaselor mari c) contracţiei fibrelor 23

musculare striate tonice d) electrostimulării fibrelor striate denervate periferic e) fenomenului de galvanotaxie 90. Stabiliţi, prin încercuire, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la cronaxie sunt adevărate: a) se referă la perioada de maximă excitabilitate neuromusculară b) este timpul minim necesar unui curent continuu pentru a produce excitaţia c) se determină cu ajutorul unui curent galvanic a cărui intensitate este egală cu dublul reobazei d) este egală cu 1/2 din intensitatea minimă a curentului galvanic pentru declanşarea excitaţiei e) muşchii fazici au cronaxii mai mari decât muşchii tonici 91. Conform teoriei ionice a excitaţiei, substratul biochimic al procesului de acomodare îl reprezintă: a) activarea progresivă a sistemului de transport pentru Na+ b) influxul brusc al ionilor de Na+ în interiorul celulei preformat excitabile c) inactivarea progresivă a sistemului de transport pentru Na+ d) inactivarea progresivă a canalelor lente de Ca++

e) blocajul de hiperpolarizare 92. Enumeraţi două dintre acţiunile biologice ale curentului galvanic: ............................................... ............................................... 93. Arsurile şi necrozele ce pot apare în cazuri de supradozare a curentului galvanic sunt efecte polare, consecinţe locale ale următorului fenomen: a) electroliza b) electroosmoza c) ionoforeza d) electroforeza e) disociaţia ionică 94. Enumeraţi două din principalele efecte terapeutice ale curentului galvanic: ............................................... ............................................... 95. În practica fiziatrică, aplicaţiile de curent galvanic se pot face în următoarele moduri: a) cu electrozi-placă de dimensiuni diferite b) ca ionoforeză (introducere prin tegument de substanţe medicamentoase) c) ca baie hidro-electrolitică parţială (bi-, tri- sau cvadricelulară) d) ca baie generală (completă – Stanger) e) ca baie de lumină

24

96. În stimularea musculaturii striate normo-inervate se pot folosi următoarele forme de curenţi de joasă frecvenţă: a) dreptunghiulari b) faradici c) neofaradici d) curenţi Hufschmidt e) curenţi modulați/ progresivi tip Lapique (sub formă de trenuri de impulsuri cu pante variabile) 97. Enumeraţi două dintre efectele fiziologice ale curenţilor interferenţiali de medie frecvenţă: ............................................... ............................................... 98. Curenţii Nemec sunt: a) (curenţi) de înaltă frecvenţă b) (curenţi) stohastici c) (curenţi) interferenţiali de medie frecvenţă d) impulsuri de curent de joasă frecvenţă e) (curenţii) de tip galvanic 99. Principalele caracteristici ale endotermiei tisulare sunt: a) căldura remanentă b) temperatura tegumentului nu se modifică (sau creşte foarte puţin) c) se produce un eritem persistent d) polarizarea tisulară e) efect excitomotor pe musculatura striată normoinervată

100. Enumeraţi două dintre principalele proprietăţi/ caracteristici fizice ale curenţilor de înaltă frecvenţă: ............................................... ............................................... 101. Curenţii Foucault sunt: a) curenţi modulaţi de joasă frecvenţă b) curenţi electrolitici c) curenţi de aer foarte rece, folosiţi în crioterapie d) curenţi turbionari cu deplasare circulară în ţesuturi, induşi de forţa electromagnetică a câmpului magnetic din circuitul (bobina) rezonator şi care produc efectul Joule e) curenţi de medie frecvenţă 102. Blocajul de depolarizare (depresiunea catodică) apare prin: a) efort fizic prelungit b) exces de substanţe imunobiologic active c) ischemie loco-regională d) epuizarea substratului ionic de activare e) creşterea temperaturii centrale a corpului la peste 37°C 103. Electrotonusul este un fenomen bio-electric generat în mod caracteristic de: a) manevrele fundamentale ale masajului clasic b) curentul continuu (galvanic) c) expunerea la radiaţii 25

ultraviolete d) tehnicile de facilitare proprioceptivă periferică e) crioaplicaţiile locale

semiunde pozitive c) egală cu durata perioadei de stimulare d) de 2 secunde e) de 0,02 milisecunde

104. Bruscheţea unui stimul electric reprezintă: a) timpul şi tipul de creştere a impulsului electric (durata şi forma pantei ascendente a frontului de creştere) b) amplitudinea de variaţie a câmpului magnetic generat de curentul electric c) capacitatea de a încălzi în profunzime ţesuturile d) potenţialul iatrogen al curentului e) efectul bacteriostatic al curentului

107. Fibra musculară normoinervată este excitată de către o comandă endogenă motorie sau de către un electrostimul, astfel: a) direct b) prin intermediul unei substanţe de cuplare c) prin intermediul câmpului magnetic al curentului electric d) prin intermediul fibrelor nervului motor periferic aferente acestuia e) prin fenomene capacitive şi de sumaţie temporală

105. La baza fenomenului fiziologic al acomodării (Nernst – ”efect mascat”) stă: a) recrutarea spaţială de motoneuroni b) inactivarea progresivă a sistemului de transport pentru sodiu c) antrenarea succesivă a receptorilor de cald/ rece d) „plasticitatea“ funcţională a SNC e) virajul musculaturii striate pe metabolism anaerob

108. Valorile cronaxiilor nervilor şi respectiv ale muşchilor scheletici sunt, în mod generic: a) mai mici de o milisecundă, respectiv mai mari de o milisecundă b) corespunzătoare tipului de curent excitator utilizat c) dependente de suprafaţa electrodului „activ“ d) dependente de starea tegumentelor e) variabile cu tipul de climă în care se află individul respectiv

106. Durata minimă a unui electrostimul, sub care acesta nu mai este eficace, este: a) de o oră b) egală cu durata unei

109. În cadrul aplicaţiilor terapeutice curente de ultrasunete, cea mai intensă acţiune termică, uneori cu potenţial iatrogen, se manifestă la: 26

a) nivelul fanerelor b) nivelul periostului c) nivelul nodulilor mio-gelotici d) nivelul tegumentului e) nivelul prostatei 110. Stabiliţi relaţia corectă între următoarele structuri tisulare ale organismului uman şi gradul lor de conductibilitate electrică: a) foarte buni conducători b) rău conducători c) foarte rău conducători d) buni conducători A) ţesut nervos, ţesut adipos, ţesut osos B) sânge, LCR C) muşchi, organe interne, ţesut subcutanat D) epidermă, păr 111. Valoarea raportului numeric de proporţionalitate, la nivelul fibrelor nervoase mielinice, dintre viteza de conducere a influxului nervos prin fibra respectivă, în m/s, şi diametrul fibrei, măsurat în µ, este: a) de cinci ori mai mare b) de şase ori mai mare c) de patru ori mai mică d) de opt ori mai mică e) egal 112. Corpul uman poate fi privit, din punct de vedere al fenomenelor de conductibilitate electrică, în mod global, ca fiind un: a) mediu fizic activ LASER b) mediu fizic de tipul plasmei

c) câmp mezonic d) electrolit e) solenoid 113. Numiţi trei efecte fiziologice sau/ şi biologice, complexe/ rezultante, valorificabile terapeutic, ale ultrasunetelor utilizate la doze clinice: ............................................. ............................................. ............................................. 114. Impulsurile de curent electric de joasă frecvenţă „clasic“, recunoscute şi utilizate în scop analgetic prin efect de „acoperire“, sunt: a) curenţii Hufschmidt b) curenţii exponenţiali c) curenţii modulaţi „tip Schwellstrom“ d) curenţii faradici e) curenţii Träbert 115. Care dintre următoarele manevre este, în acelaşi timp, o secvenţă procedurală de electroterapie cu curenţi interferenţiali de medie frecvenţă şi una de masaj?: a) manipulările vertebrale b) duşul-masaj c) PUVA-terapia d) electrocinezia e) vibro-masajul 116. Principalele procese fizice care influenţează, la nivel intim, efectele biologice – inclusiv pe 27

cele valorificabile terapeutic ale undelor scurte decimetrice, sunt: a) emisia stimulată a radiaţiei b) amplificarea radiaţiei c) reflexia d) dispersia e) absorbţia 117. Numiţi patru substanţe farmacologic active, disociabile ionic, ce pot fi amplasate sub anod, pentru a fi introduse transtegumentar prin galvano-ionizare (galvano-ionoforeză): ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 118. Care dintre următoarele tipuri de curent (sau impulsuri de curent) electric au, printre indicaţiile lor terapeutice, tulburările circulatorii arteriale şi/ sau venoase: a) galvanic b) modulaţi (Schwellstrom) c) neofaradici şi neofaradici modulaţi d) diadinamici e) interferenţiali de medie frecvenţă 119. Intensitatea curentului într-o baie galvanică generală, faţă de cea din cadrul unei galvanizări „uscate“ este mai mare, aproape de: a) 10 ori b) 0,5 ori c) 145 ori

d) 1.000 ori e) 775 ori 120. Numiţi o contraindicaţie relativ specifică pentru electro-punctură: ............................................. 121. Relaţia dintre frecvenţa curentului (alternativ sinusoidal de medie frecvenţă) şi numărul de perioade succesive ale stimulului electric se face după: a) curba de excitabilitate a lui D’Arsonval b) după o curbă de tip Schwartz c) după curba de pararezonanţă Coppee-Monier d) după o curbă gaussiană e) după curba de disociere a oxihemoglobinei 122. Pentru stimularea electrică funcţională (FES) este necesară aplicarea la nivelul fiecărui muşchi, denervat prin leziuni de neuron motor periferic (NMP), a unui număr de: a) 6–8 electrozi b) 3 electrozi c) 4–6 electrozi d) 2 electrozi e) 1 electrod monopolar 123. Curentul electric de înaltă frecvenţă formează, în cazul undelor scurte decametrice în câmp condensator, între plăcile condensatorului (cei doi electrozi emiţători), un câmp predominant: 28

a) electric b) ultrasonic c) interferenţial d) magnetic e) mezonic 124. Interacţia undelor scurte decimetrice cu substratele biologice este caracterizată, din punct de vedere fizic, de următoarele procese: a) amplificare b) reflexie c) dispersie d) emisie e) absorbţie 125. Numiţi patru indicaţii terapeutice relativ specifice ale undelor scurte decametrice pulsatile în câmp inductor: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 126. În ultrasonoterapie sunt folosite în mod curent, ca substanţe de cuplaj: a) parafina b) nisipul c) vaporii de apă d) aerul comprimat e) nămolul 127. Care dintre afecţiunile de mai jos reprezintă contraindicaţii relativ specifice pentru administrarea terapeutică de câmpuri magnetice de joasă

frecvenţă?: a) stări hemoragice b) boli hemoragice, inclusiv sindroame hemoragipare c) contenţie importantă de materiale metalice în cavitatea bucală d) sindroame endocrine majore e) epilepsia 128. Numiţi două substanţe farmacologic active, disociabile ionic, ce pot fi amplasate sub catod pentru a fi introduse transtegumentar prin galvanoionizare (galvano-ionoforeză): ............................................. ............................................. 129. În cazul undelor scurte decametrice în câmp inductor, curentul electric de înaltă frecvenţă generează, prin intermediul bobinei (solenoidului rezonator), la nivelul structurii biologice din vecinătate, predominant un cîmp: a) gravitaţional b) magnetic c) de radiaţii d) electric e) interferenţial 130. Acţiunea „pulsatoare“ a ultrasunetelor asupra ţesuturilor poate determina, în funcţie de doză: a) efect tixotropic b) eliberarea de factori antacoizi şi/ sau alte substanţe biologic active 29

c) efect fibrolitic d) efect de cavitaţie e) excitarea/ blocarea activităţii unor structuri neurale 131. Reconversia profilului morfofuncţional citosolic din starea de gel în starea de sol, se numeşte: a) efect Nernst (mascat) b) efect fotovoltaic c) efect cuantic d) efect tixotropic e) efect Joule 132. Principalul efect electro-chimic şi biologic, valorificabil din punct de vedere terapeutic, produs în interiorul organismului uman, atunci când acesta (sau doar o parte a acestuia) este plasat întrun câmp magnetic variabil de joasă frecvenţă – fenomen consecutiv, din punct de vedere fizic, inducţiei electromagnetice – este: a) apariţia fenomenului de rezonanţă magnetică nucleară b) emisia stimulată şi amplificată a radiaţiei c) eliberarea de specii reactive/ radicali liberi/ toxici, ai oxigenului d) blocarea specifică a fenomenului de acomodare e) punerea în mişcare, în ritmul variaţiilor câmpului magnetic de joasă frecvenţă, a ionilor din mediile tisulare expuse, de către tensiunile electrice generate 133. (Durata) Perioada(ei) impulsului – T – este:

a) durata între două începuturi consecutive de pantă ascendentă de impuls b) durata impulsului + durata pauzei aferente c) intervalul dintre două începuturi succesive de front de creştere de impuls d) o mărime invers proporţională cu frecvenţa electrostimulilor e) periodicitatea electrostimulării 134. Frecvenţele indicate de electrostimulare pentru muşchii somatici, sunt, în funcţie de viteza de inactivare a mediatorului în fantele sinapselor corespunzătoare: a) 1.000 impulsuri/sec b) 1.000 impulsuri/min c) 1 – 20 impulsuri/sec d) 1.000 impulsuri/oră e) 100 impulsuri/sec 135. Baza electrofiziologică a propagării axonale, atât dromice cât şi antidromice, a excitaţiei în fibrele amielinice/ slab mielinizate, o constituie, cel mai adesea: a) curenţii locali Herman b) curenţii aperiodici Adam c) curenţii Träbert d) curenţii Leduc e) curenţii Huhschmidt 136. Propagarea curentului electric sub formă de mişcare ionică, se produce prin conductorii abiotici: 30

a) de tipul (gradul) I b) de tipul (gradul) II c) de tipul (gradul) III d) lemnoşi e) textili 137. Câmpurile electro-magnetice alternative propagabile la distanţă sunt produse în jurul curenţilor electrici sinusoidali cu frecvenţe: a) între 8.000 – 9.000 Hz b) mai mici de 9.000 Hz c) de peste 10.000 Hz d) între 1.000 – 8.000 Hz e) mai mici de 1.000 Hz 138. Gradul de încălzire profundă a ţesuturilor (endotermie locală sau generală), realizată prin aplicarea de unde scurte, depinde în mod complex si variabil/ nuantat, de: a) frecvenţa curentului b) distanţa electrozi (emiţători/ antene) – tegument c) densitatea curentului d) rezistivitatea (capacitatea) diverselor ţesuturi e) conductibilitatea diverselor ţesuturi 139. Curenţii terapeutici de ultraînaltă frecvenţă sunt produşi de dispozitive de tip: a) betatron b) endovac c) generatori de oscilaţii cu fenomene de autoexcitare d) angiomat e) magnetron

140. Tensiunile electrice (diferenţele de potenţial) ce apar în ţesuturile expuse la câmpuri magnetice variabile de joasă frecvenţă, tensiuni ce pot pune în mişcare, în ritmul variaţiilor de câmp magnetic, ionii din mediile tisulare – şi care constituie principalul fundament al acţiunilor biologice/ terapeutice ale acestor câmpuri – iau naştere prin: a) încărcare electrostatică b) inducţie electromagnetică c) efect piezoelectric direct d) degenerare de spin e) emisie stimulată a radiaţiei 141. Secţiuni ale subgrupajului metodologic al sonoterapiei sunt: a) vibroterapia (vibromasajul) b) meloterapia c) „radarterapia“ d) ultrasonoterapia e) aerosoloterapia cu aparate de aerosolizare prin ultrasunete 142. Ce procedură electroterapeutică de joasă frecvenţă poate folosi impulsurile de curent cu duratele cele mai mici (0,3–0,5 msec.) – puţin peste limita minimă –, pentru excitarea neuro-musculară?: a) curenţii diadinamici b) electropunctura c) curenţii Träbert d) curenţii neofaradici e) TENS/ SNET 143. Ce proceduri de electro-terapie 31

de joasă frecvenţă se prescriu de regulă – ca intensitate subiectivă, resimţită de pacient la nivelul pielii – , la „senzatia de furnicătura plăcută“?: a) curenţi diadinamici b) curenţi Träbert c) curenţi galvanici d) electropunctura e) curenţi exponenţiali 144. Mecanismul şi efectele biologice primare ale interacţiei undelor scurte decimetrice cu ţesuturile vii sunt puse în evidenţă de către: a) teoria porţii de control (Melzack şi Wall) b) teoria relativităţii (Einstein) c) teoria ionică a excitaţiei (Pflügger – Chavault) d) teoria dipolului (Debye) e) teoria interacţiunii moleculare (Geczy) 145. Transformarea (parţială) în căldură (efect Joule) la nivelul ţesu- turilor a energiei câmpului electromagnetic al undelor scurte decametrice în câmp inductor se face proporţional cu: a) conductibilitatea electrică a ţesutului b) volumul ţesutului c) masa ţesutului d) conductibilitatea termică a ţesutului e) temperatura ţesutului 146. Raportul caloric (coeficientul de încălzire tisulară/unitatea de

volum) ţesut adipos/ţesut muscular este, în cazul undelor decimetrice „lungi“: a) 1/1 b) 10/1 c) 1/2 d) 4/1 e) 1/4 147. O contraindicaţie relativ specifică pentru aplicaţiile de unde scurte decimetrice, este: a) tuberculoza b) psihoza maniaco-depresivă c) periartrita scapulo-humerală d) fractura de humerus e) aplicarea în zona globilor oculari (risc de cataractă) 148. Acţiunile câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă la nivelul focarului de pseudartroză sunt: a) favorizarea penetrării vaselor de neoformaţie, asemănător modului în care aceasta se produce în osificarea encondrală normală b) resorbţia osteofitelor c) calcificarea ţesutului fibrocartilaginos în zona de pseudartroză d) ameliorarea, la nivel local, a drenajului veno-limfatic e) o acţiune osteogenică directă 149. Efectul termic al ultrasunetelor, când sunt aplicate pe structuri musculo-scheletale, este maxim la nivelul: a) muşchiului 32

b) membranei sinoviale c) epidermului d) cartilajului articular e) periostului 150. În afara structurilor musculoscheletale, acţiunea termică cea mai intensă a ultrasunetelor se exercită asupra: a) viscerelor b) vaselor c) fanerelor d) pielii e) nervilor 151. O contraindicaţie relativ specifică a ultrasonoterapiei este: a) rinita alergică b) gonartroza c) nevralgia de trigemen d) epilepsia e) psoriazisul 152. Baza electrofiziologică a propagării axonale – atât a celei dromice cât şi a celei antidromice – a excitaţiei, în fibrele amielinice/ slab mielinizate, o constituie, cel mai adesea: a) curenţii Leduc b) curenţii aperiodici Adam c) curenţii internodali Tasaki d) curenţii locali Herman e) curenţii Hufschmidt 153. Menţionaţi o contraindicaţie relativ specifică pentru aplicarea de curenţi Hufschmidt: .............................................

154. Curenţii electrici terapeutici de ultra-înaltă frecvenţă sunt produşi de dispozitive tip: a) betatron b) magnetron c) generatori de oscilaţii cu fenomene de autoexcitaţie d) angiomat e) tun electronic 155. Din punct de vedere procedural, „masca“ Bergonier este: a) o secvenţă de masaj cosmetic b) o secvenţă de galvanizare „umedă“ c) o secvenţă de fototerapie d) o secvenţă de galvanizare „uscată“ e) o secvenţă de climatoterapie 156. Intensitatea curentului este, într-o baie galvanică generală, faţă de cea din cadrul unei galvanizări „uscate“, mai mare aproape de: a) de 0,5 ori mai mică b) de 10 ori mai mare c) de 200 ori mai mare d) de 1000 ori mai mică e) de 1000 ori mai mare 157. Modalităţile tehnicoprocedurale de realizare practică a electrocineziei sunt: a) cu ajutorul fasciculelor LASER b) cu electrozi stelaţi 33

c) cu electrozi speciali tip rulou d) cu electrozi montaţi pe mănuşi e) cu electrozi cu „distanţe de aer“ 158. În afară de curentul galvanic, alţi curenţi/ impulsuri de curent electric ce pot fi aplicaţi sub formă de băi parţiale (celulare) electrolitice, sunt: a) de înaltă frecvenţă b) curenţi modulați/ progresivi tip Lapique (sub formă de trenuri de impulsuri cu pante variabile) c) faradici/ neofaradici/ neofaradici modulaţi d) de electropunctură e) diadinamici 159. Numiţi o contraindicaţie relativ specifică pentru electropunctură: ............................................. 160. O antenă de „câmp scobit (cavitar)“ emite: a) fascicule de fotoni cu energie înaltă b) unde scurte decimetrice „lungi“ c) lumină polarizată d) microunde e) câmpuri magnetice de joasă frecvenţă 161. Relaţia dintre frecvenţa curentului (alternativ sinusoidal de medie frecvenţă) şi numărul de perioade succesive ale stimulului electric se stabileşte

după: a) curba de excitabilitate a lui D’Arsonval b) după o curbă gaussiană c) după curba de pararezonanţă Coppée-Monier d) o curbă de tip Schwartz e) curba de disociere a oxihemoglobinei 162. Pentru realizarea stimulării electrice funcţionale (FES) este necesară, la nivelul unui muşchi somatic denervat prin leziune de NMP, aplicarea de elctrozi activi, in număr de: a) 6–8 b) 2 c) 4–6 d) 3 e) 11 163. În cazul undelor scurte decametrice în câmp condensator, curentul electric de înaltă frecvenţă formează între plăcile condensatorului/ cei doi electrozi emiţători, predominant: a) un câmp magnetic b) un câmp ultrasonic c) un câmp interferenţial d) un câmp electric e) un câmp mezonic 164. În cazul undelor scurte decametrice în câmp inductor, curentul electric de înaltă frecvenţă formează în bobină (solenoid), predominant: a) un câmp gravitaţional b) un câmp de radiaţii X 34

c) un câmp magnetic d) un câmp electric e) un câmp interferenţial 165. În ultrasonoterapie sunt folosite în mod curent, ca substanţe de cuplaj: a) parafina b) apa c) nisipul d) siliconul e) nămolul 166. Numiţi două efecte fiziologice ale ultrasonoterapiei: ............................................. ............................................. 167. Numiţi trei efecte biologice complexe ale ultrasonoterapiei: ............................................. ............................................. ............................................. 168. Interacţia undelor scurte decimetrice cu substratele biologice este caracterizată, din punct de vedere fizic, de următoarele procese: a) emisie b) reflexie c) dispersie d) absorbţie e) amplificare 169. Totalitatea liniilor de forţă magnetică ce trec prin suprafaţa de secţiune a unei bobine, constituie:

a) intensitatea câmpului magnetic b) inducţia magnetică c) fluxul magnetic d) forţa electromagnetică e) magnetron 170. Numiţi patru efecte bio-fizicochimice ale ultrasunetelor la nivel bio-molecular: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 171. Următoarele sunt contraindicaţii relativ specifice pentru administrarea terapeutică de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă: a) stări hemoragice b) astigmatismul necorectat c) epilepsia d) sindroame endocrinologice majore e) boala Menière 172. Principalul efect electro-chimic şi biologic valorificabil terapeutic, produs în interiorul organismului atunci când acesta (sau o parte a acestuia) este plasat într-un câmp magnetic variabil de joasă frecvenţă, fenomen consecutiv inducţiei electromagnetice, este reprezentat de: a) apariţia fenomenului de rezonanţă magnetică nucleară b) punerea în mişcare, în ritmul variaţiilor câmpului magnetic de joasă frecvenţă, a ionilor din 35

mediile tisulare expuse, de către tensiunile electrice induse c) interferenţa electromagnetică d) blocarea specifică a fenomenului de acomodare e) emisia stimulată şi amplificată a radiaţiei 173. Numiţi o afecţiune cutanată virală, pentru care expunerea la unde scurte decametrice pulsaţile în câmp inductor este (probabil singura metodă fiziatrică) indicată terapeutic: ............................................. 174. Efecte terapeutice ale câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă emise în regim continuu, sunt: a) spasmolitic pe musculatura somatică afectată prin sindroame piramidale b) sedativ/ hipnotic în sindroame nevrotice cu insomnii c) de hipertermizare centrală d) corectarea tulburărilor de memorie e) reducerea apetitului alimentar excesiv 175. Din punct de vedere electrochimic şi al gradului de conductibilitate (sau respectiv: rezistivitate/ impedanţă), corpul uman – inclusiv vârstnic – este considerat a fi un: a) solenoid b) conductor de gradul II c) tranzistor

d) deflector e) conductor de gradul IV 176. Daţi trei exemple de structuri tisulare preformat excitabile (STPE): ............................................. ............................................. ............................................. 177. Răspunsul fiziologic opus excitaţiei este, la nivelul structurilor preformat excitabile: a) contracţia b) contractura c) durerea d) acomodarea e) efectul de acoperire 178. Hipocalcemia marcată, ce poate fi întâlnită şi la pacienţi vârstnici, poate determina, cosecutiv excitoterapiei prin electrostimuli, în special de joasă frecvenţă: a) creşterea „masei grase“ b) favorizarea apariţiei unor trenuri de răspunsuri repetitive periodice cu o acomodare progresivă c) scăderea „masei slabe“ d) alungirea constantei de acomodare e) favorizarea apariţiei unor trenuri de răspunsuri repetitive stabile 179. Modulările şi supramodulările impulsurilor de curent electric de 36

joasă frecvenţă se pot face în: a) lungimea de undă b) forma de ansamblu c) intensitate d) frecvenţă e) durată 180. Curentul continuu (galvanic) se poate propaga prin ţesuturi, inclusiv la vârstnici, sub formă: a) electro-osmotică b) protonică c) electroforetică d) prin curenţi de deplasare e) electrolitică 181. Numiţi două proprietăţi electrice pasive ale ţesuturilor faţă de străbaterea lor de către un curent continuu/ galvanic: ............................................. ............................................. 182. Care dintre procesele electroionice de sub anod şi respectiv catod prezintă aplicabilitate terapeutică, inclusiv la vârstnici, sub forma galvano-ionizării: a) procesul 1 b) procesul 2 c) procesul 3 d) procesul 4 e) procesul 5 183. După Hill, frecvenţa cardiacă, măsurată prin pulsul radial, ar creşte, în urma unei aplicaţii de curent galvanic, cu: a) 12% b) 500%

c) 300% d) 141% e) 82% 184. Efectele hiperemizante locoregionale, cu unele consecinţe asupra circulaţiei sistemice, ale aplicaţiilor de curent galvanic, se menţin – inclusiv la vârstnici – semnificative şi post-procedură, timp de circa: a) 500 min b) 30 min c) 300 min d) 82 min e) 141 min 185. Efectele bioelectrice interpolare, valorificate extrem de recent pentru realizarea, în viitor, a unor nano-dispozitive – inclusiv terapeutice, performante – folosind nano-„conductori“ bacterieni, sunt: a) diatermia b) galvanotropismul c) monocromaticitatea d) acomodarea e) galvanotaxia 186. Efecte terapeutice ale aplicaţilor „generale“ de curent galvanic, aplicabile şi la vârstnici, în condiţiile unor metodologii de prescripţie şi aplicare adecvate, sunt: a) efect analgetic „chimic“ b) efect sedativ c) efect spasmolitic neuromuscular somatic d) efect hipotensor 37

e) efecte modulatorii endocrine 187. Substanţele disociabile, cu indicaţii şi utilitate pentru aplicaţii de galvano-ionizare, inclusiv la vârstnici, sunt: a) aconitina b) apele minerale sulfatate c) hialuronidaza d) acetilcolina e) soluţii de MgSO4 188. Forme de impulsuri de curent de joasă frecvenţă, de elecţie utilizabile în electro-gimnastică – inclusiv la vârstnici – pentru tonifierea musculaturii normoinervate dar insuficiente/ deperformate, predominant prin hipo-/ ne-utilizare, sunt: a) curenţi neofaradici modulaţi b) curenţi diadinamici c) curenţi modulaţi tip Schwellstrom d) curenţi Hufschmidt e) curenţi Träbert 189. Tipurile de curenţi sau impulsuri de curent utilizabile în tratarea incontinenţelor vezicale sau/ şi anale, sau a retenţiilor vezicale prin insuficienţa detrusorului – toate frecvent întâlnite la bătrâni – sunt: a) unde ultrascurte b) curenţi tip „Diapulse“ c) curenţi interferenţiali de medie frecvenţă d) curenţi tip TENS/ SNET e) curenţi modulaţi tip Schwellstrom

190. Daţi două exemple de stări dureroase foarte intense, acute sau cronice, întâlnite relativ mai frecvent la vârstnici, în care se indică TENS/ SNET: ............................................. ............................................. 191. NESS H200 (Neuromuscular Electrical Stimulation System) este indicat a fi utilizat: a) în timpul recuperării la domiciliu b) înainte de apariţia unei paralizii c) în recuperarea făcută în ambulator d) în recuperarea „în acut“, în spital e) după vindecarea/ recuperarea completă 192. Neuromuscular Electrical Stimulation System (NESS H200) este, concomitent: a) o orteză/ exoschelet pentru membrul superior distal b) un dispozitiv de stimulare electrică funcţională în leziuni ale SNC c) un dispozitiv complex, asistiv şi de recuperare funcţională d) un aparat de electroterapie pentru corectarea principalelor complicaţii ce pot surveni la nivelul membrelor superioare paretice e) un dispozitiv permisiv pentru exerciţii voluntare (tip Foerster) 38

de electro-mecanoterapie 193. Orientarea polară în câmpul electric al curenţilor de joasă frecvenţă, autogeneraţi fiziologic în timpul organogenezei, sau aplicaţi artificial, este determinantă pentru: a) creşterea normală, ca sens şi ritm, a fibrelor nervoase b) orientarea/ dezvoltarea/ structurarea geometrică, craniocaudală, a unui embrion, respectiv a viitorului individ c) orientarea, dezvoltarea/structurarea geometrică, dreapta/stânga, a unui embrion, respectiv a viitorului individ d) ghidajul matriceal bioelectric al (re)dezvoltării unor structuri tisulare, inclusiv de mari dimensiuni – complexe morfofuncţionale, cum sunt, spre exemplu membrele, ce includ şi ţesut nervos – la animale cu proprietăţi auto-regenerative (salamandre) e) incorporarea prin dispunere/ orientare polară – în câmpul electric auto-biogenerat –, a cristalelor de hidroxiapatită de calciu în traveele osoase, după linii de forţă, ca urmare a piezoelectricităţii induse fiziologic de încărcarea mecanică gravitaţională 194. Afecţiuni frecvent întâlnite la vârstnici, în care poate fi util tratamentul de electrostimulare cu impulsuri de curent de joasă

frecvenţă cu frontul ascendent modulat după o curbă exponenţială („curenţi exponenţiali“), sunt: a) migrena b) osteoporoza c) angorul instabil d) constipaţia atonă cronică (habituală) e) demenţa Alzheimer 195. Electropunctura echivalentă cu: a) electrocinezia b) electroforeza c) electro-acupunctura d) electro-osmoza e) electroliza

este

196. Care dintre următoarele forme de curent/ impulsuri de curent electric folosesc electrozi foarte mici/ punctiformi ?: a) curentul continuu – în aplicaţii monopolare active pentru cauterizări b) curenţii Hufschmidt c) curenţii Träbert d) curenţii tiratronici e) electropunctura 197. În cadrul repartiţiei inegale a ionilor de o parte şi de alta a membranelor celulare, în general – şi la nivelul celor aparţinând structurilor preformat excitabile, în special – pentru asigurarea potenţialului de repaus, numărul ionilor de potasiu de pe faţa internă a respectivelor membrane, comparativ cu cel de 39

pe faţa lor externă, este: a) egal b) jumatate c) de 50 de ori mai mare d) dublu e) triplu 198. În cadrul repartiţiei inegale a ionilor, de o parte şi de alta a membranelor celulare, în general – şi la nivelul celor aparţinând structurilor preformat excitabile, în special – pentru asigurarea potenţialului de repaus, numărul ionilor de sodiu de pe faţa externă a respectivelor membrane, comparativ cu cel de pe faţa lor internă, este: a) egal b) jumătate c) de 10 de ori mai mare d) dublu e) triplu 199. Permeabilitatea membranară a structurilor preformat excitabile, pentru principalii ioni implicaţi în pompele transportoare active de sarcini electrice – în cadrul proceselor electrofiziologice de repaus/ excitaţie – este diferită, astfel încât în repaus, fluxul transmembranar al ionilor de sodiu reprezintă (procentual), din cel al ionilor de potasiu: a) 1% b) 90%

c) 70% d) 4% e) 50% 200. În cadrul procesului de „overshoot“, ce caracterizează depolarizarea celulară în general – şi la nivelul structurilor preformat excitabile, în special – viteza de migrare transmembranară a ionilor de sodiu devine, faţă de cea a ionilor de potasiu, de: a) o treime b) de şapte ori mai mare c) egală d) subunitară e) cvadruplă 201. Electrostimularea musculaturii denervate susţine: a) păstrarea glicogenului în muşchi b) reducerea ratei de degradare a proteinelor musculare (inclusiv conservarea ATP-azei) c) menţinerea integrităţii morfofuncţionale a plăcuţelor motorii d) menţinerea proiecţiei fibrei motorii a muşchiului respectiv la nivel central e) menţinerea elasticităţii structurilor conjunctive componente

40

41

I.2 Întrebări din Fotobiologie/ terapie

42

1. Baza fizică a efectelor biologie şi, consecutiv, a celor terapeutice, în cazul practic al tuturor secvenţelor procedurale din Fotohelioterapie, o constituie: a) polarizarea ţesuturilor iradiate b) reacţiile de ionizare c) modificarea pH-ului local d) endotermizarea tisulară e) interacţiunea individuală a fotonilor cu moleculele şi atomii substratului biologic iradiat, sub forma unor procese de tip stocastic 2. Eliberarea de substanţe vasoactive din tegument de către radiaţiile infraroşii, este datorată efectului: a) fotovoltaic b) fotocatalitic c) fotoconductiv d) fotocaloric e) fototraumatic 3. Hiperpigmentarea reacţională (bronzarea) este produsă de radiaţiile electromagnetice prin: a) efect fotochimic b) efect fotocatalitic c) efect fotocaloric d) efect fototraumatic e) efect fotovoltaic 4. Proprietăţile fizice specifice radiaţiilor LASER sunt: a) monocromaticitatea b) direcţionalitatea c) penetranţa

d) coerenţa e) strălucirea 5. Efectele regionale şi/ sau sistemice ale radiaţiilor ultraviolete sunt: a) activarea riboflavinei, cu efect de tip insulinic b) efect antialgic – terapie antidominantă c) efect biostimulator global asupra metabolismului bazal d) reducerea titrului colesterolului liber plasmatic e) fotocataliza activării provitaminei D3 6. Numiţi o complicaţie relativ specifică, de tip iatrogen sau profesional, ce poate apare, la nivel ocular, după terapia cu radiaţii infraroşii: ................................................ 7. Numiţi o complicaţie relativ specifică expunerii îndelungate („cronice“) a tegumentului la radiaţiile ultraviolete sau/ şi solare: ................................................ 8. Numiţi o complicaţie relativ specifică, de tip iatrogen sau profesional, ce poate apare la nivel ocular, după terapia cu sau/ şi expunerea la radiaţii ultraviolete: ................................................ 9. 43

Stabiliţi relaţia corectă dintre următoarele noţiuni: a) sindromul Caplan-Colinet b) maladia Sudeck c) fenomenul Nernst d) fenomenul Djourno e) efectul fotocatalitic A) atrofia osoasă acută B) acomodarea (efect mascat) C) radiaţii ultraviolete (RUV) D) pneumoconioza reumatoidă E) interferenţa pragurilor 10. Numiţi două dintre proprietăţile (caracteristicile) de ordin fizic ale radiaţiilor LASER: ............................................... ............................................... 11. Consecutiv foarte numeroaselor efecte fizice şi reacţii biochimice pe care le induc în organism, radiaţiile ultraviolete sunt considerate: a) un panaceu universal b) adevăraţi biocatalizatori c) principalele radiaţii terapeutice pentru consolidarea fracturilor d) radiaţii „bisturiu“, cu utilizare chirurgicală e) radiaţii de depigmentare cutanată 12. Despre radiaţiile UV naturale (solare) este adevărat că: a) au efecte rahitogene b) intensitatea lor creşte cu înălţimea soarelui (este maximă la amiază)

c) intensitatea lor scade cu altitudinea geografică d) determină foto-eritem e) stimulează pigmentarea pielii 13. Helioterapia: a) se poate practica atât la munte, cât şi pe litoral b) nu se poate practica la munte c) necesită dozarea medicală a expunerii în funcţie de sezon, altitudine, condiţii meteorologice, particularităţile pacientului d) este indicată în stări precanceroase e) este indicată în astmul bronşic alergic 14. Helioterapia este indicată în: a) lupus eritematos sistemic b) angina pectorală de repaus c) psoriazis d) ulcer gastro-duodenal activ e) rahitism 15. Enumeraţi patru dintre contraindicaţiile de ordin general pentru tratamentul fizical şi curele balneo-climatice la adulţi: ............................................... ............................................... ............................................... ............................................... 16. Numiţi cuvintele engleze din ale căror iniţiale se compune denumirea LASER: ............................................... 44

............................................... ............................................... 17. Expunerea la soare este o expunere combinată la următoarele tipuri de radiaţii: a) Beta b) din spectrul electromagnetic vizibil c) LASER d) IR e) UV 18. Indicaţi unul din efectele terapeutice principale ale radiaţiilor infraroşii: ............................................... 19. Exemple de efecte modulatorii exercitate de epifiză, prin intermediul secreţiei sale hormonale, de melatonină, asupra răspunsului la lumină al axului diencefalo-hipofizo-corticosuprarenalian, sunt: a) variaţia diametrelor pupilare b) dimensionarea calitativă şi cantitativă/ adecvarea răspunsurilor psiho-emoţionale şi vegetativ-endocrine la expunere c) variaţia nivelului transducţiei foto-energiei în influx nervos la nivel retinian d) existenţa unui „consensualism invers“, de tip „contrareglator“ între expunerea diurnă la lumină a ochilor şi secreţia de STH e) adaptarea/ sincronizarea bioritmurilor secretorii endocrine circadiene în raport cu alternanţa

naturală: lumină întuneric nocturn

diurnă

-

20. Profunzimea de penetraţie în tegument, maxim posibilă pentru radiaţiile LASER, este de ordinul: a) micronilor b) metrilor c) decimetrilor d) centimetrilor e) milimetrilor 21. În ce situaţie concretă s-a constatat că, aplicate separat, radiaţiile infraroşii şi ultraviolete au efecte antagonice: a) bronzarea b) producerea eritemului cutanat c) dinamica sintezei vitaminei D3 d) producerea cataractei oculare e) producerea elastozei cutanate 22. Numiţi patru tipuri de reacţii biochimice fotocatalizante de către radiaţiile ultraviolete: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 23. Principala caracteristică fizică a luminii polarizate este: a) coerenţa b) strălucirea c) acomodarea d) încărcarea electrică a 45

fotonilor e) atenuarea 24. La baza încălzirii directe a tegumentului de către radiaţiile infraroşii, se află efectul: a) fotochimic b) fotocaloric c) fotocatalitic d) fototraumatic e) fotovoltaic 25. Care dintre enunţurile de mai jos reprezintă efecte/ răspunsuri specifice, fiziologice, ale unor structuri performant excitabile de la nivelul organismului, faţă de lumina vizibilă: a) variaţia diametrelor pupilare b) variaţia transducţiei luminoase la nivelul retinei c) conştientizarea, la nivel cortical, a percepţiei luminoase d) bronzarea e) biostimularea, cu modulări din partea epifizei, a axului (cortex)-hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian 26. Epifiza, prin intermediul melatoninei, exercită, în raport cu alternanţa lumină naturală diurnă – întuneric nocturn, un rol esenţial în: a) tanatologie b) cronobiologie c) gerontologie d) aritmologie e) crenoterapie

27. Baza fizico-chimică a acţiunii „day-light“-terapiei este: a) fotoplasmafereza b) fotocataliza activării provitaminei D3 din tegumente c) fototraumatizarea celulelor cutanate cu eliberare de factori antacoizi d) fotooxidarea bilirubinei la derivaţi hidrosolubili, mai puţin toxici şi mai uşor eliminabili renal e) fluorescenţa prin dezactivări energetice celulare 28. Eliberarea de substanţe vasoactive din tegument de către radiaţiile infraroşii este datorată efectului: a) fotovoltaic b) fotocaloric c) fotoconductiv d) fotocatalitic e) fototraumatic 29. Efectele acute la nivel cutanat ale radiaţiilor ultraviolete sunt: a) necroza de colicvaţie b) eritemul c) hiperpigmentarea reacţională/ bronzarea d) keratoza reacţională e) cavitaţia reacţională 30. Efectele regionale sau/ şi sistemice ale radiaţiilor ultraviolete sunt: a) activarea riboflavinei – cu efect de tip insulinic b) efect antialgic – terapie „anti-dominantă“ 46

c) efect biostimulant global asupra metabolismului bazal d) reducerea ritmului colesterolului liber plasmatic e) fotocataliza activării provitaminei D3 31. La baza încălzirii directe a tegumentului de către radiaţiile IR, se află: a) efectul fotochimic b) efectul fototraumatic c) efectul fotocatalitic d) efectul fotocaloric e) efectul fotovoltaic 32. În ce situaţie concretă s-a constatat că, aplicate separat, radiaţiile IR şi cele UV au efecte antagonice?: a) producerea hiperpigmentării reacţionale b) efectul antialgic c) producerea încălzirii tegumentului d) producerea cataractei oculare e) dinamica sintezei vitaminei D3 33. Care dintre cele de mai jos sunt efecte/ răspunsuri specifice, fiziologice, ale unor structuri preformat excitabile de la nivelul organismului, faţă de lumina vizibilă?: a) încălzirea tegumentului b) variaţia transducţiei luminoase la nivelul retinei c) eritemul d) biostimularea, cu modulări

din partea epifizei, a axului (cortico)-hipotalamo-hipofizosuprarenalian e) bronzarea 34. Epifiza, prin intermediul melatominei exercită, în raport cu alternanţa naturală luminăîntuneric, un rol esenţial în: a) tautologie b) aritmologie c) gerontologie d) cronobiologie e) somnologie 35. Principala caracteristică fizică a luminii polarizate este: a) coerenţa b) monocromaticitatea c) acomodarea d) refracţia e) încărcarea electrică a fotonilor 36. Efecte ale acţiunii de integrare/ modulare centrale, exercitate de epifiză prin intermediul secreţiei sale hormonale, de meletonină, asupra răspunsului la lumină al axului (corticalo)-diencefalohipofizocorticosuprarenalian, sunt: a) variaţia diametrelor pupilare b) dimensionarea/ adecvarea răspunsurilor emoţionalvegetativ-endocrine în raport cu gradul de expunere la lumină c) variaţia nivelului transducţiei energiei luminoase la nivel retinian d) „consensualismul invers“, cu 47

relaţii de feed-back hormonal negativ – de tip „contrareglare“ – între secreţia de melatonină, stimulată de expunerea la lumina diurnă şi secreţia de STH (stimulată, se pare, tocmai de absenţa acesteia) e) crono-adaptarea (plierea/ conectarea) bioritmurilor secretorii endocrine circadiene în raport cu alternanţa naturală: lumină diurnă/ întuneric nocturn

37. Eliberarea din tegument de substanţe vasoactive, de către radiaţiile IR, se datorează predominant efectului: a) fotovoltaic b) fotocaloric c) fotoconductiv d) fotocatalitic e) fototraumatic

48

49

I.3 Întrebări din Hidrotermobiologie/ terapie

50

1. Atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic/ metodologic, Hidrotermoterapia este: a) un grupaj metodologic invaziv b) un grupaj metodologic exclusiv profilactic c) principala verigă de legătură dintre domeniile: Medicină Fizică şi Balneoclimatologie ale RMFB d) un grupaj metodologic exclusiv recuperator e) un grupaj metodologic exclusiv terapeutic

(post-resorbţie transcutanată + post-inhalare): a) creşterea întoarcerii venoase b) creştea capacităţii de distensie a miocardului, cu umplerea mai bună a cordului în diastolă c) scăderea, cu bradicardie, a conductibilităţii la nivelul cordului d) creşterea debitului bătaie, a debitului sistolic/ minut şi a debitului circulator sitemic/ minut (uşor, moderat) e) vasodilataţie coronariană 5.

2. Efectorii adecvanţi ai termoreglării sunt: a) termoreceptorii cutanaţi b) tubul digestiv c) circulaţia periferică – cutanată şi acrală d) glandele sudoripare e) comportamentul termoreglator 3. Centrii termogenetici se află situaţi în: a) hipotalamusul anterior b) hipotalamusul posterior c) bulbul rahidian d) mezencefal e) puntea lui Varolio 4. Efectul fiziologic global al băilor cu CO2, de antrenare economică, moderată şi relativ lipsită de riscuri majore a cordului, se bazează pe următoarele efecte ale CO2

Indicaţi o metodă de termoterapie locală blândă, superficială: ................................................ 6. Efectele procedurilor generale intens hipertermizante sunt: a) declanşarea termolizei b) modificări complexe ale circulaţiei sanguine cutanate şi acrale c) modificări complexe ale circulaţiei sanguine sistemice d) efecte imunologice complexe e) efecte bactericide şi paraziticide 7. Enumeraţi două dintre rolurile zonei centrale în cadrul funcţiei de termoreglare: ............................................... ............................................... 8. 51

Procedurile de termoterapie locală indicate într-o gonartroză activată inflamator („încălzită“) sunt: a) crioaplicaţii b) comprese umede-acoperite, tip Priessnitz c) aplicaţii de parafină d) comprese umede călduţe e) comprese/ pungi termice fierbinţi 9. Enumeraţi două dintre rolurile zonei periferice în cadrul funcţiei de termoreglare: ............................................... ............................................... 10. Efectele imunobiologice semnificative (stimularea intensă a procentului de transformare limfoblastică, cu formarea „bonetei limfo- citare“ – capping – propensivă pentru o anticorpogeneză mai abundentă şi mai eficientă, intensificarea activităţii limfocitelor T, optimizarea raportului de distribuţie: plasmă/ ţesuturi în cadrul balanţei clonale imunocitare, etc.) se obţin prin: a) băi generale ascendente hiperterme b) băi generale calde c) proceduri cu factori termici constanţi d) împachetări generale cu nămol la peste 40°C e) băi generale de lumină (în metodologie standard) 11.

Numiţi trei dintre mecanismele fizice prin care organismul face schimb de căldură cu mediul înconjurător: ............................................... ............................................... ............................................... 12. Structuri anatomice specializate pentru eliminarea căldurii la nivelul extremităţilor – acral sunt: a) foliculii piloşi b) anastomozele arteriovenoase c) unghiile d) ţesutul adipos e) glandele sudoripare 13. Enumeraţi trei tipuri de suporturi fizice folosite în hidrotermoterapie ca vehiculi pentru a transfera vectorul termic la suprafaţa tegumentului: ............................................... ............................................... ............................................... 14. Tipurile de celule asupra cărora hipertermia generală exercită cele mai importante efecte sunt: a) mastocitele b) limfocitele c) trombocitele d) hematiile e) adipocitele 15. Kneipp-terapia se compune din proceduri de: 52

a) inhaloterapie b) electroterapie c) hidrotermoterapie cu factori termici contrastanţi d) climatoterapie e) psihoterapie 16. Ca „origine“, după mecanismele fizice prin care se poate produce, transferul de vector termic de la suprafaţa tegumentului către un suport fizic criogen, crioterapia poate fi: a) conductivă b) evaporativă c) convectivă d) electrolitică e) radiativă 17. Din punctul de vedere al temperaturii suportului fizic, apă minerală carbogazoasă, băile cu CO2 sunt: a) calde b) hiperterme c) cu căldură profundă d) răcoroase (hipoterme) e) fierbinţi 18. Aplicaţiile locale de rece, cu efecte terapeutice, se pot face sub formă de: a) comprese Priessnitz b) kelen c) gheaţă d) parafango e) nămol 19. Din punct de vedere al temperaturii suportului fizic, apa

minerală carbogazoasă, băile cu CO2 sunt: a) calde b) hiperterme c) răcoroase d) cu căldură profundă e) fierbinţi 20. Enumeraţi două proceduri ce pot fi folosite în cadrul terapiei cu factori termici contrastanţi: ............................................... ............................................... 21. În cadrul expunerii la cald se eliberează din tegumente şi ţesuturi următoarele substanţe: a) acetilcolina b) catecolamine c) heparina d) histamina e) plasmachinine 22. Crioterapia poate fi indicată pentru terapia: a) contracturilor b) contuziilor post-traumatice c) sindromului Raynaud d) crioglobulinemiei e) artritelor acute neinfecţioase 23. Vasodilataţia paradoxală alternând cu vasoconstricţia („hunting“) care apare în urma expunerii la rece intens, este: a) arteriolară b) venulară c) arteriolo-venulară d) capilară e) o reacţie psihotică la şoc 53

24. Dintre modalităţile de aplicare a nămolului, indicaţi una care face parte din metodologia de terapie cu factori termici contrastanţi: a) băile de nămol integral b) cataplasmele c) oncţiunile cu nămol „rece“ d) împachetările e) băile de nămol diluat 25. Noţiunea de deficit caloric sau gradient intern se referă, în condiţii normale, la: a) diferenţa dintre temperatura tegumentului şi cea a îmbrăcămintei b) diferenţa între temperatura centrală şi temperatura medie cutanată c) diferenţa între temperatura microclimatului şi cea a tegumentului d) diferenţa dintre nivelul producţiei şi cel al eliminării căldurii metabolice e) diferenţa dintre cantitatea de căldură eliminată prin convecţie şi cea eliminată prin evaporare 26. Principalul producător de căldură la nivelul organismului este ţesutul muscular, care contribuie în acest sens cu un cuantum de: a) 15% b) 25% c) 5% d) 50% e) 34%

27. În urma expunerii acute la rece se eliberează din tegumente şi ţesuturi următoarele substanţe: a) heparină b) peptone c) catacolamine d) histamină e) compuşi adenilici 28. Semnul Dalmady indică o reacţie dermo-vasculară bună dacă „umplerea petei palide“ (dispariţia acesteia) se face în: a) maxim 5 secunde b) instantaneu c) în 1–2 minute d) maxim 1 ora e) 30–60 secunde 29. Expunerea la rece extrem şi la cald extrem determină eliberarea, ca mecanism de alarmă pentru organism, cu efect algogen, de: a) compuşi adenilici b) histamină c) serotonină d) heparină e) acetilcolină 30. Expunerile generale la cald folosesc drept vehiculi suporturi fizice: a) undele scurte în câmp inductor, în cabine hipertermice b) aerul c) apa d) nămolul e) nisipul

54

31. Temperatura medie cutanată normală este de: a) 32–33°C b) 37–37,5°C c) 34–35°C d) 31–32°C e) 36°C 32. Băile hiperterme sunt băi cu temperatura cuprinsă între: a) 30–32°C b) 41–43°C c) 35,5–37,5°C d) 37,5–39,5°C e) 33–36,5°C 33. Expunerea la rece intens (1815°C), cu scop fizio-terapeutic, se face, în principiu, sub forma aplicaţiilor de tip: a) general b) local c) reflex d) hidrokinetologic e) parţial 34. Pentru procedurile de termoterapie locală se folosesc, de regulă, ca vehiculi (suporturi fizice): a) aerul b) apa c) nămolul d) gelurile termopexice siliconate (pungi termice) e) parafina 35. Prin aplicaţiile locale de căldură, în cadrul metodologiei

de recuperare, obţinem: a) asuplizarea ţesuturilor conjunctive b) scăderea pH-ului local c) drenarea cataboliţilor acizi d) creşterea circulaţiei locale e) relaxarea musculaturii 36. Endotermizarea tisulară produsă de curenţii de înaltă frecvenţă, se caracterizează prin: a) creşterea vâscozităţii colagenului local b) polarizarea soluţiilor biologice c) remanenţă d) hipertrofie musculară locală e) coerenţă 37. Aplicaţia „profundă“ de rece intens prin mecanismul de penurizare energetică determină următoarele modificări locale: a) scăderea vitezei de transmisie a influxului nervos b) scăderea performanţei actului contractil muscular c) scăderea percepţiei dureroase d) diminuarea unui proces inflamator, mai ales acut e) diminuarea tonusului muscular, inclusiv a contracturilor sau/ şi a spasticităţii 38. Enumeraţi modificările circulatorii periferice, cu mecanism neuro-vegetativ ce survin în expunerile generale la cald: ............................................... 55

............................................... ............................................... 39. În expunerea generală la rece extrem, zona periferică ajunge să reprezinte: a) 10% din volumul/ masa întregului corp b) 1/2 din volumul/ masa întregului corp c) tot conţinutul corpului d) 20% din volumul/ masa întregului corp e) 70% din volumul întregului corp 40. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la factorii fiziologici care influenţează temperatura corpului omenesc sunt adevărate: a) există variaţii circadiene (circa 36°C dimineaţa, respectiv aproxi- mativ 37°C între orele 16.00 – 18.00) b) alimentaţia (în special proteică) poate modifica temperatura, în sensul creşterii acesteia c) la bărbaţi exista variaţii ciclice mensuale legate de activitatea endocrină d) nou-născuţii şi sugarii au temperaturi mai mari, prin insuficienta maturizare a sistemului de termoreglare e) pot exista variaţii individuale 41. Procesele fizice prin care se realizează schimburile de căldură la nivelul organismului uman

sunt: a) radiaţia b) conducţia c) convecţia d) perspiraţia e) frisonul 42. Principalele procese fizice prin care se realizează termoliza sunt: a) radiaţia b) evaporarea apei c) efortul fizic d) convecţia e) conducţia 43. Următoarele mecanisme, activate de temperatura ambientă scăzută, cresc producţia de căldură şi/ sau scad pierderea de căldură: a) vasoconstricţia b) frisonul c) foamea d) creşterea secreţiei de adrenalină şi noradrenalină e) transpiraţia 44. Următoarele mecanisme activate de creşterea temperaturii ambiente măresc pierderea de căldură şi/ sau scad producţia de căldură: a) piloerecţia b) transpiraţia c) hiperpneea d) vasodilataţia cutanată e) anorexia 45. Hipertermiile

prin

depăşirea 56

capacităţii funcţionale a mecanismelor de termoreglare, pot apare în: a) efort fizic intens, în mediu cald şi umed b) stresul emoţional c) hipotiroidismul decompensat d) ingestia acută de alcool e) tireotoxicoza 46. Efectele fiziologice ale procedurilor locale calde sunt: a) vasodilataţia arteriolovenulară b) acţiune antiseptică directă pe fibrele musculaturii netede vasculare c) acţiune miorelaxantă pe musculatura striată superficială d) eliberarea locală de factori autocoizi e) ameliorarea clearance-ului tisular (se activează fenomenele de resorbţie în procese inflamatorii locale, se îmbunătăţeşte circulaţia arteriolară şi drenajul venolimfatic al deşeurilor catabolice) 47. Indicaţi o metodă de termoterapie locală blândă, superficială: ............................................... 48. Indicaţi o metodă de termoterapie locală intensă, cu penetraţie în profunzime: ............................................... 49. Efectele

aplicaţiilor

locale

„profunde“, de rece sunt: a) scad metabolismul local şi consumul de oxigen b) scad eliberarea de factori tisulari locali implicaţi în inflamaţie c) vasoconstricţie locală d) respectarea biotroficităţii tisulare la nivel local (prin perioade de vasoconstricţie arteriolară) e) creşterea tonusul tisular local 50. Stabiliţi relaţia corectă dintre modalităţile fizice ale schimburilor de căldură ale organismului cu mediul şi principalele tipuri de suporturi fizico-metodologice pentru aplicaţiile locale de rece: a) convecţie externă b) evaporare c) conducţie A) gheaţă B) flux de aer rece tegument C) clorura de etil-kelen

pe

51. Numiţi trei indicaţii ale crioterapiei profunde: ............................................... ............................................... ............................................... 52. Precizaţi o contraindicaţie de elecţie a crioterapiei: ............................................... 53. 57

Structurile anatomice specializate pentru eliminarea căldurii, la nivelul extremităţilor acrale, sunt: a) foliculii piloşi b) anastomozele arteriovenoase c) keratinocitele d) ţesutul adipos e) glandele sudoripare 54. Enumeraţi trei tipuri de suporturi fizice folosite ca vehiculi pentru vectorul termic la suprafaţa tegumentului: ............................................... ............................................... ............................................... 55. Tipurile de celule asupra cărora hipertermia generală exercită cel mai important impact sunt: a) mastocitele b) limfocitele c) trombocitele d) hematiile e) adipocitele 56. Kneipp–terapia compune din proceduri de: a) inhaloterapie b) electroterapie c) hidro(termo) terapie factori termici contrastanţi d) climatoterapie e) kinetoterapie

se

cu

57. Crioterapia, după tipurile fizice de realizare, poate fi: a) electrolitică

b) evaporativă c) convectivă d) conductivă e) radiantă 58. Termeni utilizaţi în hidrotermoterapie, cu semnificaţie echivalentă temperaturii apei de aproximativ 34°C – 35°C, sunt: a) punct de „0“ fiziologic b) punct crioscopic c) valoare de neutralitate termică d) zonă de „termo-indiferenţă“ e) „punct critic“ 59. Plaja de normalitate a valorilor temperaturii centrale, la om, este: a) 32°C – 33°C b) 39°C – 39,5°C c) 34°C – 34,5°C d) 35°C – 37,3°C e) 37,5°C – 40°C 60. Testele biologice ce se pozitivează în hipertremia centrală, sunt: a) testul de transformare limfoblastică (TTL) b) testul de inhibiţie a migrării macrofagelor (MIF) c) testul de inhibiţie a migrării leucocitelor (LIF) d) testul de activitate a granulocitelor (oxidativ/ metabolic, cu nitro- blue-tetrazol: NBT) e) testul de imunofluorescenţă a neutrofitelor

58

61. După Lampert, împărţirea indivizilor umani în tipurile constituţionale: macro- şi microkinetic se face în funcţie de valoarea: a) temperaturii centrale b) gradientului intern c) punctului critic d) punctului de neutralitate termică e) punctului de „0“ fiziologic 62. Efecte ale glasajului, ca şi crioterapie superficială, sunt: a) combaterea durerii, prin efect de „acoperire“ b) creşterea concentraţiei de colagen în muşchii somatici c) generarea de reflexe cutaneo-fuzimotorii d) scăderea producţiei de prostacicline la nivelul miocardului e) stimularea sistemului eferent 63. În cadrul procedurilor hidrotermo-terapeutice contrastante, raportul optim între factorul cald şi cel rece, este: a) 15°C – 0°C b) 75°C – 50°C c) 29°C – 38°C d) 40°C – 20°C e) 55°C – 55°C 64. Stabiliţi raporturile corecte dintre tipurile de termogeneză şi de structuri viscerale, pe de o parte şi respectiv, procentele cu

care acestea contribuie la producţia de căldură a organismului, pe de alta: a) ficat b) termogeneză chimică c) ţesuturi viscerale (abdominale, cord, creier) d) termogeneză fizică e) ţesut adipos A. = 60% B. = 10% C. = 25% D. = 15% E. = 40% 65. Modalităţi (variante topografice) de măsurare indirectă a temperaturii centrale a corpului sunt: a) sublinguală b) timpanică c) rectală d) axilară e) esofagiană 66. Agenţii infecţioşi ce pot fi anihilaţi mai eficient de către capacitatea de apărare a organismului, crescută prin hipertemizare centrală la 39°C40°C, sunt: a) Escherichia coli b) bacilul pioceanic c) Bordetella perthusis d) Ricketsia prowazecki e) Salmonella tiphi 67. Efectele crioterapiei superficiale sunt: a) analgezie competitivă, prin 59

„mecanism de poartă“ (efect de „acoperire“) b) analgezie prin „blocare la rece“ c) inhibiţie a reflexului miotatic d) stimularea sistemului eferent γ e) spasmoliză pe musculatura striată 68. Efectele imunologice ale aplicaţiilor generale hipotermizante sunt: a) stimularea transformării blastice a limfocitelor B b) inhibiţia migrării macrofagelor c) inhibiţia migrării leucocitelor d) stimularea funcţională a limfocitelor T e) stimularea producţiei unor anti-mediatori ai inflamaţiei 69. Efectorii/ adecvanţii fiziologici ai funcţiei de termoreglare sunt: a) funcţia de termogeneză (fizică şi chimică) b) funcţia de termorecepţie c) sistemul secretor sudoripar d) circulaţia periferică, acrală şi cutanată e) comportamentul termoreglator 70. Agenţii infecţioşi sensibili, ce pot fi inactivaţi/ distruşi prin hipertemizarea generală intensă a organismului, sunt: a) Treponema pallidum b) Virusul imunodeficienţei umane

c) Legionella pneumophila d) Virusul hepatitic C e) Plasmodium malariae 71. Care este secvenţa unică, din punct de vedere calitativ, a reacţiei fiziologice în Hidrotermoterapie?: ............................................. 72. În expunerea la cald – inclusiv cald extrem – se eliberează următorii factori umorali: a) catecolamine b) heparina c) bioxid de carbon d) compuşi adenilici e) peptone 73. Temperaturile de neutralitate termică ale mediilor aerian şi respectiv acvatic – în imersie completă, exceptând regiunea cefalică – sunt: a) (pentru mediul aerian) – în poziţie şezândă: ............ b) (pentru mediul aerian) – în decubit: ............ c) (pentru mediul aerian) – în ortostatism: ............ d) (pentru mediul acvatic) – în poziţie şezândă: ............ e) (pentru mediul acvatic) – în decubit/ ortostatism: ............ 74. Adecvanţii fiziologici (efectori/ activi) ai funcţiei de termoreglare (ai schimburilor de căldură ale organismului cu mediul) sunt: a) perspiraţia insensibilă 60

b) comportamentul termoreglator c) glandele sudoripare d) circulaţia sanguina cutanată şi acrală e) sistemul limbic 75. Termoestezia pentru cald şi rece se realizează prin: a) receptori piezoelectrici b) receptori fuzali c) fibre nervoase eferente d) fibre amielinice neîncapsulate din plexurile nervoase cutanate e) receptori tendinoşi Golgi 76. Circulaţia sanguina periferică, de termoreglare, reacţionează la stimuli: a) umorali sistemici b) fizici/ fizicali c) factori antacoizi şi metabolici (locali) d) farmacologici (chimici) e) nervoşi 77. Vasoconstricţia din circulaţia sanguină cutanată şi acrală, de termoreglare, în expunerile generale acute ale corpului la rece, are la bază: a) efectul direct al recelui pe musculatura netedă vasculară b) reflexe de axon c) factori autacoizi şi metabolici tisulari locali d) factori umorali sau/ şi endocrini sistemici e) mecanism indirect reflex consensual, extins în întreaga

suprafaţă circulatorie termoreglare

de

78. Efectele băilor carbogazoase sunt: a) răcirea tegumentului b) tahicardie c) creşterea conductibilităţii la nivel miocardic d) reducerea întoarcerii venoase e) scăderea fracţiei de ejecţie 79. Enumeraţi patru efecte ale crioaplicaţiilor locale/ parţiale profunde, asupra complexului senzitivo-senzorio-motor: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 80. Centrii termogenetici se află în: a) puntea lui Varolio b) mezencefal c) talamus d) hipotalamusul posterior e) hipotalamusul inferior 81. Efecte imunologice ale hipertermiei generale sunt: a) stimularea transformării blastice a limfocitelor B b) stimularea factorului de inhibiţie a migrării macrofagelor c) stimularea factorului de inhibiţie a migrării leucocitelor d) stimularea funcţională a limfocitelor T e) stimularea producţiei de lizozim 61

82. Efectorii/ adecvanţii fiziologici ai funcţiei de termoreglare sunt: a) funcţiile de termogeneză (fizică şi chimică) b) talamusul c) sistemul secretor sudoripar d) sistemul secretor sebaceu e) comportamentul termoreglator 83. Agenţii infecţioşi sensibili ce pot fi inactivaţi/ distruşi prin hipertermizarea generală intensă a organismului sunt: a) Klebsiella pneumoniae b) Treponema pallidum c) Plasmodium malariae d) Neisseria gonorrhoeae e) Legionella pneumophila 84. Temperatura echivalentefectivă ambientală (a aerului dintr-o cameră în care se fac determinări de hidrotermobiologie) se calculează prin mediere, cu ajutorul unei nomograme, ai cărei parametrii principali sunt: a) termopexia b) temperatura aerului c) temperatura pereţilor d) umiditatea e) viteza curenţilor de aer 85. Agenţii infecţioşi ce pot fi anihilaţi mai eficient de către capacitatea de apărare a organismului – crescută prin hipertermizare la 39–40°C –,

sunt: a) Escherichia coli b) Pseudomonas aeruginosa c) Salmonella tiphi d) Ricketsia prowazecki e) Bordetella perthusis 86. Factorii variabili activi – inclusiv prin elemente de mişcare de tip reacţional, comportamental – ai schimburilor de căldură dintre organism şi mediul înconjurător, sunt: a) conducţia internă b) convecţia internă c) conducţia externă d) convecţia externă e) radiaţia 87. Efecte ale crioterapiei superficiale sunt: a) analgezie prin „blocare la rece“, prin penurizare energetică b) analgezie competitivă prin „mecanism de poartă“ c) inhibiţie a reflexului miotatic d) stimularea sistemului eferent γ e) spamoliză musculară striată 88. În expunerile tegumentelor la cald se eliberează următorii factori umorali: a) catecolamine b) heparină c) CO2 d) keratină e) peptone 89. Mărimea (ecartul), în °C, a 62

plajei de temperaturi extreme (maximă/ minimă) suportabile, pentru scurt timp, căreia îi poate face faţă, într-o manieră acceptabilă – fără apariţia de elemente patologice – funcţia de termoreglare a unui organism uman normal şi mediu antrenat este, în expuneri la vectorul termic transmis de aer, comparativ cu expunerea la acelaşi vector termic dar transmis de apă: a) egală b) cvadruplă c) ceva mai mult decât dublă d) cu peste 100% mai mare e) cu 65% mai mică 90. Mărimea (ecartul), în °C, a plajei de temperaturi extreme (maximă/ minimă) suportabile, pentru scurt timp, căreia îi poate face faţă, într-o manieră acceptabilă – fără apariţia de elemente patologice – funcţia de termoreglare a unui organism uman normal şi mediu antrenat, este, în expuneri la vectorul termic transmis de apă, comparativ cu expunerea la acelaşi vector termic, dar transmis de aer: a) egală b) un sfert c) cu 150% mai mare d) mai mică de jumătate e) cu 75% mai mare 91. În condiţii de confort termic, „zona periferică“ a corpului cuprinde:

a) sângele b) conţinutul craniului şi trunchiului c) părţile distale (acrale) ale extremităţilor d) ţesuturile profunde din membre e) rădăcinile extremităţilor 92. Efectele (răspunsurile fiziologice, la nivelul diferitelor sisteme, aparate, structuri tisulare funcţionale) expunerii generale (accidentale) a organismului uman la rece intens sunt, în linii generale, cvasisimilare, dar inverse ca sens faţă de cele ale expunerilor generale la cald intens; principalele deosebiri sunt: a) tahicardia (mai ales la cei neantrenaţi) b) TA diastolică (legată de rezistenţa periferică) c) deficitul caloric d) gradientul extern e) reologia sanguină 93. După Lampert, împărţirea indivizilor umani în tipurile constituţionale: macroşi acropoikiloterm se face în funcţie de valoarea: a) temperaturii centrale b) gradientului extern c) punctului critic d) gradientului intern e) temperaturii echivalent efective 94. Efecte al procedurilor generale 63

intens hipertermizante sunt: a) declanşarea termolizei evaporative sudoripare b) modificări complexe ale circulaţiei sanguine cutanate şi acrale c) modificări complexe ale circulaţiei sanguine sistemice d) ample şi subtile efecte imunologice e) efecte bactericide şi paraziticide 95. Circulaţia sanguină periferică de termoreglare reacţionează la stimuli: a) umorali sistemici b) fizici/ fizicali c) factori autacoizi şi metabolici (locali) d) chimici/ farmacologici e) nervoşi 96. Efectul global, multiplu benefic al băilor carbogazoase – de

antrenare economică, moderată dar efectivă şi relativ lipsită de riscuri majore, a cordului – se bazează pe următoarele efecte ale CO2 (realizate prin acţiunea directă şi multiplană la contactul cu pielea şi vasele din tegument, post-resorbţie de la nivel cutanat şi respectiv post-inhalare): a) creşterea întoarcerii venoase, cu ameliorarea (probabilă) a hematozei şi respectiv a curbei de disociere a oxihemoglobinei b) creşterea capacităţii de distensie a miocardului, cu umplere diastolică ameliorată c) scăderea funcţiei de conductibilitate a cordului, cu bradicardizare d) creşterea moderată a debitelor: bătaie şi respectiv, sistolic şi circulator sistemic/min e) vasodilatatie blândă, cu ameliorarea regimului de irigaţie în teritoriile coronarian şi cerebral

64

65

I.4 Întrebări din Kinetologie/ terapie şi din Masaj/ (Masoterapie)

66

1. Programul de kinetoterapie în coxartroza stadiul avansat presupune: a) tonifierea cvadricepsului b) asuplizarea ischiogambierilor c) tonifierea fesierilor d) posturări în decubit ventral cu rol preventiv al poziţiilor vicioase e) asuplizarea adductorilor coapsei 2. Programul de kinetoterapie al coxartrozei operate (artroplastie – proteză totală cimentată) cuprinde: a) exerciţii de urcat/ coborât scări b) exerciţii la bicicleta ergometrică c) exerciţii de refacere a moblităţii cu refacerea implicit a amplitudinilor de lux articulare d) exerciţii de reluare a a mersului cu baston în mâna contralaterală e) exerciţii de alergare uşoară, pe distanţe scurte 3. Programul de kinetoterapie în hernia de disc lombară, faza cronică, implică: a) exerciţii de înlăcătare a coloanei lombare şi de antrenare a trunchiului ca şi piesă unică în activităţi curente b) antrenarea menţinerii unor posturi adecvate, delordozante, în decubit dorsal sau lateral 1517 ore pe zi

c) tonifirea musculaturii abdominale cu rol de chingă fiziologică a segmentului vertebral lombar delordozat d) folosirea metodei Kabat pentru scăderea presiunii la nivel lombar e) tonifierea musculaturii spinale folosind metode kinetologice bazate în principal pe extensie 4. Programul de kinetoterapie într-o tulburare posturală în plan frontal tip scolioză dorsală dreaptă implică: a) exerciţii de bază tip Cotrell, bazate pe extensie, derotaţie şi flexie, tip „bărcile” b) din postura de start tip Cotrell se execută flexia articulaţiei coxofemurale drepte şi a genunchiului drept, asociat cu ridicarea mâinii drepte c) din postura de start tip Cotrell se execută flexia articulaţiei coxofemurale drepte şi a genunchiului drept, asociat cu ridicarea mâinii stângi d) din postura de start tip Cotrell se execută flexia articulaţiei coxofemurale stângi şi a genunchiului stâng, asociat cu ridicarea mâinii stângi e) exerciţii de blocare a segmentului dorsal din poziţia pe genunchi conform metodei Klapp 5. Postura cu cel mai mare grad de solicitare discală este reprezentată de: a) ortostatismul în poziţie „de 67

drepţi” b) statul pe scaun „relaxat” c) ridicarea de greutăţi din poziţie ortostatică, fără a îndoi genunchii d) ridicarea de greutăţi din poziţia relaxat pe fotoliu/ scaun e) decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate 6. Între elementele fiziokinetoterapiei care se intrică, dar nu se confundă cu cele de nursing, se numară: a) schimbarea poziţiei în pat pentru pentru prevenirea escarelor: întoarceri în pat (din 2 în 2 ore, dacă pacientul nu are saltea antiescară, respectiv la 46 dacă are ) b) inspecţia permanentă a tegumentelor pacientului (posibile leziuni eritematoase pe zonele de decubit), dar şi a aşternutului acestuia (cute, umiditate) pentru a preveni apariţia sau, respectiv, pentru a lua măsuri cu maximă promptitudine în caz de tendinţă la escare c) manevre de asistare a drenajului bronşic din posturi specifice d) mobilizări pasive ale membrelor: pentru ameliorarea nutriţiei tisulare, întreţinerea troficităţii şi supleţii entezoarticulare, pentru prevenţia tromboembolismului venos e) asistarea (de regulă necesară) a evacuării urinii (cateterism vezical, iniţial continuu şi, ulterior intermitent)

7. Masa de verticalizare se recomandă în: a) tetraplegii complete (AIS-A) b) paraplegii „înalte“ – cu leziunea mielică situată deasupra nivelului T8 –complete (AIS-A) c) hemiplegii severe, cu deficit motor complet la membrele afectate, ce nu permit folosirea altor dispozitive pentru asistarea verticalizării/ ortostatismului d) hemiplegii incomplete/ hemipareze fără comobirbidităţi asociate e) paraplegii „joase“ – cu leziunea mielică situată sub nivelul T8 – incomplete/ parapareze (AIS-B, C) 8. Realizati asocierile corespunzătoare între rădăcina nervoasă şi mişcarea pe care o deserveşte: a) L1, L2 b) L3, L4 c) L5 d) S1 A) Flexia coapsei B) Dorsiflexia piciorului C) Extensia genunchiului D) Flexia plantară 9. Realizaţi asocierile corespunzătoare între rădăcina nervoasă şi reflexul corespondent: a) L1, L2 b) L3, L4 c) L5 68

d) S1 A) Reflexul rotulian B) Reflexul achilean C) Nu are reflex corespondent 10. Realizaţi asocierile corespunzătoare între rădăcina nervoasă şi mişcarea pe care o deserveşte: a) C5 b) C6 c) C7 d) C8 e)T1 A) Flexia în articulaţia cotului B) Extensia în articulaţia cotului C) Abducţia degetelor D) Abducţia în articulaţia umărului E) Flexia degetelor 11. Realizaţi asocierile corespunzătoare între rădăcina nervoasă şi reflexul corespondent: a) C5 b) C6 c) C7 d) C8 e) T1 A) Reflex bicipital B) Reflex tricipital C) Reflex supinator D) Reflexe digitale E) Nu au corespondente

anterior: a) se observă mişcarea „de aripă” atunci când pacientul trage cu braţele (aflate în flexie de 90˚) de o bară, scapula distanţânduse de coloana vertebrală b) se observă mişcarea „de aripă” atunci când pacientul împinge cu braţele (aflate în flexie de 90˚) într-un perete, scapula apropiindu-se de coloana vertebrală c) mişcarea „de aripă” a scapulei este dată de disinergismul muşchilor dinţat anterior-romboizi d) mişcarea „de aripă” a scapulei este dată de dissinergismul muşchilor dinţat anterior-fascicol mijlociu trapez e) mişcarea „de aripă” a scapulei este dată de dissinergismul muşchilor dinţat anterior-rotund mare 13. Coxa valga: a) este definită radiografic prin lărgirea unghiului cervico-diafizar la peste 140˚ b) este definită radiografic prin îngustarea unghiului cervicodiafizar la sub 130˚ c) este frecvent substratul etiologic al coxartrozei secundare d) este însoţită de insuficienţa muşchiului fesier mijlociu e) determină tulburări posturale, de ortostatism şi mers

reflexe

12. În paralizia muşchiului dinţat

14. Gimnastica medicală şi Educaţia fizică aparţin mai ales: a) kinetologiei analitice de 69

evaluare/ bilanţ clinicofuncţional b) kinetologiei terapeutice c) kinetologiei recuperatorii d) kinetologiei profilactice e) kinetoterapiei parţiale 15. Exerciţiile de tip Haettinger şi Műller, folosite pentru creşterea forţei şi a tensiunii de contracţie, sunt: a) dinamice b) rezistive c) de facilitare neuromusculară d) statice (izometrice) e) de creştere a abilităţii 16. Pentru creşterea forţei şi tensiunii de contracţie (eventual şi a masei) musculare, principalele metode folosite sunt: a) metode bazate pe exerciţii statice (izometrice) b) metode bazate pe exerciţii dinamice rezistive c) metode bazate pe exerciţii izodinamice (lifting) d) autotraining-ul Schultz e) metode bazate pe contracţii foarte scurte, supramaximale, cu intervale

unui coxopat?: a) mersul pe bicicletă b) mersul pe teren accidentat c) înotul d) urcatul şi coborâtul scărilor e) alergarea 19. Care dintre următoarele activităţi fizice sunt recomandate unui discopat?: a) ridicarea şi/ sau purtarea de greutăţi b) exerciţiile programului kinetologic Williams c) repausul postural pe pat tare d) mersul pe teren accidentat e) jogging-ul 20. Care dintre următoarele variante metodologice aparţin unor manevre cu efect excitant/ trofic/ tonizant, ale masajului clasic? a) ciupirea b) stoarcerea c) petrisajul d) măngăluirea e) geluirea

17. Numiţi trei tehnici de facilitare neuro-musculară proprioceptivă periferică: ............................................. ............................................. .............................................

21. Numiţi trei dintre măsurile integrate/ intricate de nursing profilactic, terapeutic şi recuperator, indicate pentru bolnavii hemiplegici post-AVC: ............................................. ............................................. .............................................

18. Care dintre următoarele activităţi fizice sunt recomandate

22. Care activităţi

dintre fizice

următoarele nu sunt 70

recomandate unui coxopat? a) mersul pe bicicletă b) mersul pe teren accidentat c) alergarea d) urcatul şi coborâtul scărilor e) înotul 23. „Dorsalgo“ şi „Lumbago“ sunt: a) tehnici de relaxare intrinsecă b) afecţiuni reumatismale de tip colagen-vascular c) proceduri electroterapeutice cu efect antalgic d) durere de origine discopatică, intensă, la nivelul coloanei toracale, respectiv lombare e) proceduri de termoterapie 24. Forţa, în cadrul balanţei Pauwels, în sprijin unipodal, este reprezentată de: a) fesierul mare b) cvadriceps c) fesierul mic d) fesierul mijlociu e) tensorul fasciei lata 25. Efectul biologic specific al contracţiilor musculare supramaximale scurte, cu intervale (cu „zvâcnituri“) este: a) stimularea formării calusului în cazul fracturilor b) combaterea osteoporozei c) combaterea redorilor articulare d) creşterea masei de proteine contractile musculare (hipertrofierea musculară)

e) decontracturarea musculară 26. Care dintre următoarele forme de masaj este un masaj mixt? a) relaxarea intrisecă b) angiomatul c) duşul subacval d) duşul masaj e) frământarea 27. Stabilizatorii activi (musculari) ai articulaţiei genunchiului sunt: a) ischiogambierii b) tensorul fasciei lata c) muşchii „labei de gâscă“ d) tricepsul sural e) cvadricepsul – în special prin vastul medial (intern) 28. Menţionaţi o contraindicatie relativ specifică pentru masajul instrumental prin vid-aspiraţie (comandat electric, cu presiuni/ depresiuni mecanice de joasă frecvenţă – tip „Endovac“): ............................................. 29. În sprijin unipodal, în cadrul „balanţei Pawels“, raportul dintre braţul forţei şi braţul rezistenţei este în mod normal: a) 2/3 b) 4/7 c) 1/3 d) 1/8 e) 5/1 30. Testarea cvadriceps

de

muşchiului forţă 3 se 71

efectuează prin: a) decubit homolateral b) ortostatism c) decubit heterolateral d) poziţie şezândă e) decubit ventral 31. Efortul fizic (general) la un individ normal se referă la: a) situarea în activitate a cel puţin 2/3 din totalul musculaturii scheletice b) situarea în activitate a cel puţin ½ din totalul musculaturii scheletice c) modificări locale limfatice d) solicitarea adaptativă, de menţinere a musculaturii aflate în activitate (lucru mecanic), de către funcţiile: cardio-vasculară şi respiratorie, la nivel sistemic e) recrutare spaţială de motoneuroni 32. Care dintre următoarele manevre ale masajului clasic se aplică sportivilor înainte de efort, deoarece ameliorează performanţele contractile, regimul de irigaţie /nutriţie/ metabolic şi tonusul musculare, precum şi excitabilitatea neuro-musculară: a) efleurajul b) vibraţia c) frământarea d) baterea e) fricţiunea 33. Unitatea morfo-funcţională a coloanei vertebrale se numeşte: a) meningiom

b) osteom c) hemangiom d) vertebrom e) neurinom 34. Care dintre manevrele de masaj clasic se aplică la sportivi după antrenament sau competiţie, datorită efectului lor miorelaxant şi de stimulare a proceselor de refacere metabolică musculară post-efort trofic)? a) frământarea b) baterea c) netezirea d) vibraţia e) fricţiunea 35. Enumeraţi două cauze de gonartroză secundară prin supraîncărcare presională articulară: ............................................. ............................................. 36. E.R.S.I.Z. este: a) o maladie autoimună b) o formă de curent electric de joasă frecvenţă c) o procedură de climatoterapie d) o metodă de kinetoterapie pentru creşterea forţei şi tensiunii de contracţie musculară e) o metodă de diagnostic neuro-muscular 37. Obiectivele principale de recuperare la o articulaţie, în cazul membrului superior sunt: a) degravitarea 72

b) indoloritatea c) stabilitatea d) mobilitatea e) abilitatea 38. Tipuri particulare de masaj clasic, cu numeroase elemente de masaj reflex sau al ţesutului conjunctiv, aflate la graniţa dintre cele două tipuri de masaj, sunt: a) masajul Leduc (de drenaj veno-limfatic) b) masajul Cyriax (transversal profund, analgetic) c) masajul Vogler (periostal) d) sportiv e) cosmetic 39. Enumeraţi principalele structuri tisulare neuro-mio-artro-kinetice la nivelul cărora diverse tipuri de leziuni traumatice pot constitui sechele (post-traumatice): ............................................. ............................................. ............................................. 40. Precizaţi care sunt sechelele post-traumatice de tip muscular care beneficiază de tratament recuperator: a) retractura b) contractura c) atrofia musculară de imobilizare d) ruptura musculară fasciculară e) pseudartroza 41. Muşchiul

psoas

iliac,

principalul flexor în articulaţia coxo-femurală, este inervat (troncular) de: a) nervul obturator b) nervul crural c) nervul fesier superior d) nervul sciatic e) nervul safen 42. Enumeraţi două dintre regulile decalogului de „igiena ortopedică“ a şoldului, indicate coxopaţilor: ............................................. ............................................. 43. Mersul codificat este o metodologie de recuperare folosită în afecţiuni de tip: a) venopatii b) arteriopatii c) malperforant plantar d) limfedem e) pinteni calcaneani 44. În atrofia musculară de imobilizare apare: a) scăderea numărului de fibre musculare b) scăderea excitabilităţii neuro-musculare c) creşterea perfuziei musculare d) scăderea volumului fibrelor musculare e) scăderea elasticităţii ţesutului muscular 45. Stabiliţi relaţia corectă între următoarele forme de masaj de 73

tip intermediar şi următoarele nume proprii de autori: a) Cyriax b) Vogler c) Leduc A. Drenaj veno-limfatic B. Transversal profund C. Periostal 46. Tipul de masaj reflex propriuzis – ce se execută la nivelul structurilor sensibile ale coloanei vertebrale, cel mai bine argumentat şi conturat din punct de vedere conceptual şi metodologic, este: a) masajul periostal (Vogler) b) masajul de drenaj venolimfatic (Leduc) c) masajul transversal profund (Cyriax) d) masajul segmentar (Diecke şi Leube) e) masajul pneumatic 47. Numiţi două manevre cu efect tonizant din cadrul masajului clasic: ............................................. ............................................. 48. În cadrul masajului clasic, următoarele manevre au efecte de tip sedativ: a) frământarea b) vibraţia c) netezirea d) baterea e) fricţiunea

49. Programul de exerciţii de kinetoterapie indicat bolnavilor discopaţi, se numeşte: a) Sherrington b) Klapp c) Williams d) De Lorme-Watkins e) E.U.S.I.Z. 50. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate, în cazul masajului clasic: a) se face centrifug b) se execută „uscat“ sau „umed“ c) se execută optim în cronoritmicitate d) se execută instrumental e) nu are contraindicaţii 51. Numiţi o tehnică de facilitare neuromusculară proprioceptivă periferică: ............................................. 52. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii este corectă, în cazul masajului reflex: a) se execută centripet b) nu se execută în regiunile muşchilor: romboizi, marele dinţat şi trapez c) se execută manual, cu viteza mică şi se aplică presiuni mari d) se asociază obligatoriu cu hidro/termo-terapia e) presupune o bună cunoaştere a legilor homolateralităţii şi metameriei, precum şi a hărţii proiectării 74

cutanate a zonelor cu inervaţie segmentară comună 53. Masajul uscat este un grupaj metodologic de: a) hidrotermoterapie b) climatoterapie c) kinetoterapie d) terapie mecano-functională anexată kinetoterapiei e) electroterapie 54. Pentru a aplica diferite metodologii de masaj reflex, este necesară cunoaşterea: a) inervaţiei segmentare metamerice b) legii inducţiei electromagnetice c) legii homolateralităţii şi metameriei d) hărţii proiectării cutanate a zonelor segmentare cu inervaţie comună e) legii Dastre şi Morat 55. Kinetoprofilaxia secundară în sindromul dureros lombo-sacrat vizează următoarele obiective: a) conştientizarea de către pacient a poziţiei corecte a coloanei vertebrale lombare b) înzăvorârea (blocarea) segmentului lombo-sacrat în timpul efortului c) menţinerea/ recuperarea forţei musculare şi reechilibrarea morfo- funcţională la nivelul muşchilor paravertebrali regionali, a muşchilor abdominali şi fesieri

d) creşterea stabilităţii la nivelul articulaţiilor portante e) creşterea capacităţii generale de efort 56 Prin kinetoterapia de recuperare se urmăreşte: a) refacerea funcţiilor diminuate b) creşterea nivelului funcţional (actual) c) hipertrofierea musculară generală d) realizarea/ dezvoltarea unor mecanisme compensatorii permisive pentru readaptare funcţională e) prevenirea apariţiei unor complicaţii morfo-funcţionale în unele boli cronice (profilaxie terţiară) 57. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la contractura musculară, sunt adevărate?: a) se produce cu scurtarea muşchiului b) din punct de vedere biochimic, se caracterizează prin persistenţa ionilor de calciu în celulă c) determină reducerea sau chiar suspendarea temporară a mobilităţii unui(or) segment(e) locomotor(ii) d) generează o creştere a calciului extracelular e) beneficiază de tratament fizical 58. Principalul stabilizator intern al 75

genunchiului este: a) ligamentul colateral intern b) vastul medial c) (tendonul) mm semimembranos d) muşchii „labei de gâscă“ e) muşchiul gastrocnemian intern 59. Stabilizatori ai articulaţiei şoldului sunt: a) factorii osoşi – coaptarea suprafeţelor osoase articulare b) factorii ligamentari (în special ligamentul ilio-femural) c) bureletul fibro-cartilaginos d) factorii musculari (muşchii fesier mijlociu, pelvi-trohanterieni, adductori) e) factorii trofostatici 60. Enumeraţi două dintre structurile tisulare asupra cărora acţionează masajul clasic: ............................................. ............................................. 61. Fibrele musculare de tip I (T1) sunt: a) fibre roşii b) cu contracţie lentă şi de lungă durată c) predominante la muşchii extensori şi tonici d) bogate în sarcoplasmă şi mioglobină e) cu metabolism predominant glicolitic 62. Fibrele musculare de tip II (T2)

sunt: a) fibre albe b) cu contracţie rapidă, fazică (obosesc uşor) c) predominante în muşchii flexori d) cu metabolism predominant oxidativ e) sărace în mioglobină 63. Enumeraţi două dintre aspectele fiziologice fundamentale care stau la baza funcţiei musculare: ............................................. ............................................. 64. Mobilizarea activă reflexă se realizează prin următoarele tehnici: a) tracţiuni b) manipulări c) stimularea reflexului de întindere d) stimularea reacţiilor de echilibrare e) stimularea reflexelor posturale 65. Daţi două exemple de muşchi ce fac parte din grupul pelvitrohanterienilor: ............................................. ............................................. 66. Umărul este un complex articular format din următoarele articulaţii adevărate: a) sterno-claviculară b) acromio-claviculară 76

c) bursa subacromiodeitoidiană d) scapulo-toracică e) gleno-humerală 67. Din punct de vedere funcţional, la nivelul umărului se realizează următoarele tipuri de mişcări: a) pronaţie/ supinaţie b) flexie/ extensie c) abducţie d) rotaţie internă/ rotaţie externă e) adducţie / abducţie orizontală 68. Principalii abductori la nivelul articulaţiei umărului sunt: a) muşchiul deltoid, prin fibrele mijlocii b) muşchiul deltoid, prin fibrele posterioare c) muşchiul mare pectoral, prin fibrele sterno-costale d) muşchiul infraspinos e) muşchiul supraspinos 69. Următoarele grupe musculare fac parte din aşa numitul „coif al rotatorilor“ care, pe lângă rolul pe care îl are în mobilizările rotatorii active, este şi principalul stabilizator activ al articulaţiei umărului: a) muşchiul supraspinos b) muşchiul infraspinos c) muşchiul micul rotund d) muşchiul marele rotund e) muşchiul subscapular 70.

Articulaţia umărului articulaţie de tip: a) trohleartroză b) enartroză c) trohoidă d) elipsoidală e) sinostoză

este

o

71. Indicaţi, prin încercuire, care dintre următoarele articulaţii are conducere musculară: a) articulaţia cotului b) articulaţia umărului c) articulaţia talocrurală d) articulaţiile intervertebrale posterioare e) articulaţia şoldului 72. Articulaţiile cartilaginoase de tip simfize, în care ţesutul de continuitate dintre oase este fibro-cartilaginos, sunt: a) articulaţiile dintre corpii vertebrali b) articulaţiile de la nivelul osului coxal (dintre oasele bazinului) c) articulaţiile oaselor pubiene d) articulaţiile dintre laminele vertebrale e) articulaţiile tibio-peroniene distale (sindesmozele tibiofibulare) 73. Testarea muşchiului biceps brahial în realizarea mişcării de flexie a antebraţului pe braţ împotriva gravitaţiei, se face cu menţinerea segmentului corespunzător al antebraţului în poziţie de: 77

a) pronaţie b) supinaţie c) flexie d) indiferentă e) extensie 74. Muşchiul care realizează mobilizarea completă a segmentului corespunzător împotriva gravitaţiei, fără rezistenţă este de forţă: a) 2 b) 3 c) 1 d) 4 e) 0 75. Muşchiul care realizează mobilizarea segmentului corespunzător, doar dacă acesta este scos de sub influenţa gravitaţiei, este de forţă: a) 2 b) 3 c) 1 d) 5 e) 4 76. Mişcarea de flexie în articulaţia coxo-femurală, cu genunchiul extins, poate fi limitată prin retractura următorilor muşchi: a) abductori ai coapsei b) psoas iliac c) ischiogambieri d) fesier mijlociu e) fesier mic 77. Muşchiul cvadriceps este alcătuit din patru fascicule

musculare, dintre care unul este biarticular; încercuiţi-l: a) vastul intern b) vastul extern c) dreptul anterior d) cruralul (vastul intermediar) 78. În mişcarea de eversie piciorul este: a) în poziţie indiferentă b) planta priveşte spre exterior c) planta priveşte spre interior d) în semiflexie plantară e) în dorsiflexie completă 79. În mişcarea de inversie, piciorul este: a) în poziţie indiferentă b) planta priveşte spre interior c) planta priveşte spre exterior d) în semiflexie dorsală e) în extensie (flexie plantară) completă 80. Următoarele grupe musculare sunt supuse retracturii: a) ischiogambieri b) fesierul mare c) abdominalii d) adductorii e) (parţial) croitorul 81. Următoarele grupe musculare sunt supuse hipotrofiei: a) adductorii b) cvadricepsul c) fesierul mare d) psoas iliacul e) (parţial) croitorul

78

82. Obiective principale în recuperare, la o articulaţie portantă sunt: a) degravitarea b) indoloritatea c) stabilitatea d) mobilitatea e) abilitatea 83. În structura generică a programului recuperator al suferinţelor (motorii, senzitive, trofice) induse de leziuni neurale periferice severe, utilizarea de tehnici şi exerciţii kinetoterapeutice în scopul creşterii forţei şi tensiunii de contracţie sau/ şi a tonusului şi troficităţii sau/ şi respec- tiv, a rezistenţei musculare (eventual şi a abilităţilor motorii – inclusiv profesionale) este indicată în: a) primele minute după producerea leziunii neurale b) etapa I c) etapa a II-a d) etapa a III-a e) scop profilactic primar 84. Articulaţiile mobile – „adevărate“ din punct de vedere structural: sinoviale –, se numesc: a) atroze b) artrodeze c) diartroze d) sinartroze a) amfiartroze 85. Numiţi trei metode „speciale” în

kinetoterapie: ............................................. ............................................. ............................................. 86. Identificarea kinestezică este o metodă utilizată în kinetoterapie pentru realizarea obiectivului: a) nr. 1 – relaxare musculară şi psihică b) nr. 4 – (re)creştere a forţei şi tensiunii de contracţie c) nr. 6 – (re)antrenare la efort d) nr. 7 – ameliorare a controlului motor voluntar e) nr. 8 – corectare a deficitului respirator 87. Antrenamentul la efort dozat este o metodă utilizată în kinetoterapie pentru realizarea obiectivului: a) nr. 2 – corectare/ menţinere a corectitudinii posturii trunchiului sau/și membrelor b) nr. 3 – creştere a mobilităţii articulare c) nr. 8 – corectare a deficitului respirator d) nr. 9 – corectare a unor tulburări circulatorii periferice e) nr. 10 – reeducare a sensibilităţii 88. Cele mai specifice manevre/ metodologii pentru masajul reflex sunt: a) netezirea b) masajul segmentar (Dicke şi Leube) – la nivelul coloanei vertebrale 79

c) baterea d) vibraţia e) întinderea alternantă (dreapta-stânga) a ţesutului conjunctiv în jurul axelor de simetrie locale: dorsal inferior, reborduri costale, lombo-sacrat, sau/ şi sacro-iliac 89. „Metode speciale“ în kinetoterapie sunt: a) relaxarea intrinsecă b) manipulările articulare c) scripetoterapia d) corectarea deficitului respirator e) tracţiunile/ elongaţiile vertebrale 90. Principalele categorii de indivizi/ pacienţi la care se indică reantrenarea la (sau menţinerea capacităţii de) efort fizic, sunt: a) sedentarii b) pacienţii aflaţi în status-uri după afecţiuni consumptive ce au impus limitarea severă a capacităţii de mişcare c) bolnavii cardio-vasculari aflaţi în statusuri după infarct miocardic sau diverse intervenţii terapeutice pe cord d) bolnavii tetraplegici e) bolnavii respiratori cronici (obstructivi şi/ sau restrictivi) 91. Dintre manevrele fundamentale ale masajului clasic, cele mai multe elemente comune cu masajul ţesutului conjunctiv/ de tip reflex, prezintă:

a) netezirea b) frământarea c) baterea d) fricţiunea e) vibraţia 92. Redorile articulare pot fi: a) nedureroase b) dureroase c) ce necesită întinderea ţesuturilor d) ce necesită scăderea hipertoniei musculare e) ce necesită întinderea ţesuturilor şi scăderea hipertoniei musculare 93. Categorii de bolnavi, pe grupe de patologie, pentru care este util antrenamentul la efort dozat, sunt: a) reumatici b) post-traumatici c) cardio-vasculari d) renali e) pulmonari 94. Metodele Cotrel şi Klapp se folosesc în : a) kinetoterapia pentru corectarea scoliozelor b) kinetoterapia de coordonare la bolnavii neurologici, centrali c) kinetoterapia de relaxare (intrinsecă) d) kinetoterapia pentru creşterea forţei şi tensiunii de contracţie e) kinetoterapia ocupaţională 95. 80

În ansamblu, masajul exercită asupra organismului efecte complexe, prin acţiuni efective, la nivelul: a) sistemului nervos b) sistemului muscular c) tegumentului şi ţesutului conjunctiv subcutanat d) viscerelor (tub digestiv, rinichi) e) aparatului circulator 96. Secţiuni cu valenţe profilactice ale kinetologiei sunt: a) gimnastica medicală b) gimnastica aerobică c) educaţia fizică d) fitness-ul e) ergoterapia/ terapia ocupaţională de tip recreativ 97. Numiţi două caracteristici valorificabile în tratament, recuperare sau/ şi profilaxie, ale hidro-kinetoterapiei: ............................................. ............................................. 98. Pentru a combate hipotrofia/ hipertrofia musculară, cele mai eficiente sunt: a) ergoterapia b) antrenarea la efort c) contracţiile foarte scurte, supramaximale, cu intervale d) relaxarea musculară e) tehnici de facilitare neuromusculară 99. Tipuri de masaj instrumental

sunt: a) masajul pneumatic (angiomat, leg pump) b) vibromasajul c) duşul subacval d) masajul segmentar e) acva-vibromasajul 100. Vibromasajul este, din punct de vedere al efectelor predominante: a) sedativ b) excitant c) intermediar, între sedativ şi excitant d) hipertrofiant e) intermediar, între hipertrofiant şi vasoconstrictor 101. Metoda de masaj reflex propriu-zisă este: a) masajul transversal profund – Cyriax b) masajul periostal – Vogler c) masajul de drenaj venolimfatic – Leduc d) masajul cosmetic/ estetic e) masajul segmentar vertebral – Diecke-Leube 102. Tehnici, exerciţii, metode kinetologice pentru creşterea forţei şi rezistenţei musculare, se pot aplica – ca obiectiv kinetologic – musculaturii somatice a unui individ: a) la totalitatea acesteia, simultan b) la maximum 90% din aceasta c) la maximum 65% din 81

aceasta d) la aceasta e) la aceasta

maximum

50%

din

maximum

33%

din

103. Efortul fizic înseamnă aflarea în activitate a: a) circa 10% din totalul musculaturii scheletice b) cel puţin 66% din totalul musculaturii scheletice c) circa 45% din totalul musculaturii scheletice d) întregii musculaturi somatice şi a întregii musculaturi netede e) cordului şi a glandelor cu secreţie internă 104. Articulaţii cu două grade de libertate sunt: a) artrodiile b) articulaţiile elipsoidale c) sinartrozele d) articulaţiile selare e) enartrozele 105. Dintre manevrele fundamentale ale masajului clasic, cele mai multe elemente comune cu masajul ţesutului conjunctiv, de tip reflex, prezintă: a) netezirea b) baterea c) frământarea d) fricţiunea e) vibraţia 106. Efortul fizic înseamnă aflarea în activitate a:

a) întregii musculaturi somatice şi a întregii musculaturi netede b) cel puţin 66% din totalul musculaturii scheletice c) cel puţin 45% din totalul musculaturii netede d) cel puţin 33% din totalul musculaturii scheletice e) cordului şi glandelor exocrine 107. Grupele de patologie pentru care este util antrenamentul la efort dozat sunt: a) patologia reumatică b) patologia digestivă c) patologia pulmonară d) patologia post-traumatică e) patologia cardio-vasculară 108. Metodele Cotrel şi Klapp se folosesc în: a) kinetoterapia pentru creşterea forţei şi tensiunii de contracţie b) kinetoterapia de facilitare la bolnavii neurologici centrali c) kinetoterapia de relaxare (intrinsecă) d) kinetoterapia pentru corectarea scoliozelor e) ergoterapie 109. În ansamblu, masajul exercită asupra organismului efecte complexe, prin acţiuni efective la nivelul: a) sistemului nervos b) sistemului muscular c) tegumentului şi ţesutului conjunctiv subcutanat 82

d) viscerelor (tub digestiv, rinichi) e) aparatului circulator 110. Numiţi o metodă de kinetoterapie ce are la bază exerciţii fizice dinamice rezistive, utilizată pentru creşterea forţei şi/ sau a troficităţii musculare: ............................................. 111. Enumeraţi două dintre caracteristicile exerciţiului fizic la vârstnic: ............................................. ............................................. 112. Enumeraţi două tipuri de exerciţii fizice, mai frecvent utilizate, pentru creşterea forţei şi tensiunii de contracţie musculare: ............................................. ............................................. 113. Numiţi o metodă de kinetoterapie utilizată pentru creşterea rezistenţei musculare: ............................................. 114. Exerciţiile kinetoterapice de tip Haettinger şi Muller folosesc contracţiile musculare: a) dinamice b) rezistive c) de facilitare neuromusculară proprioceptivă d) statice/ izometrice e) de creştere a abilităţilor motorii

115. Efectul biologic specific pentru contracţiile musculare supramaximale scurte, cu intervale („cu zvâcnituri“), este: a) creşterea masei de proteine contractile/ hipertrofia musculară b) combaterea osteoporozei c) combaterea redorilor articulare d) stimularea calusării fracturilor e) decontracturarea musculară 116. În cadrul buclei γ intră fibre nervoase de tip: a) Ic b) II(a) c) Id d) Ib e) Ia 117. Unitatea kinetică este alcatuită din: a) articulaţie b) tegument c) nerv d) os e) muşchi 118. Tipuri de masaj instrumental sunt: a) masajul pneumatic (leg pump) b) vibromasajul c) duşul subacval d) masajul segmentar e) acvavibromasajul 119. 83

Indicaţi două proceduri de kinetoterapie aplicabile în hidrocefaleea operată: ............................................. ............................................. 120. Indicaţi răspunsul fals. În hidrocefalia operată (şunt ventriculo-peritoneal) sunt indicate următoarele proceduri de kinetoterapie: a) ridicare de greutăţi (20 kg maxim), cu contracţii în apnee b) ridicare de greutăţi (20-30 kg maxim), dar nu deasupra capului spre a evita o posibilă traumatizare craniană c) contracţii izometrice ale musculaturii abdominale (manevra Valsalva) d) kinetoterapia pasivă, la pat e) se contraindică eforturile fizice şi izometria 121. În cursul programului de kinetoterapie, la unul dintre pacienţii Dvs. survine o criză de epilepsie, cu convulsii toniococlonice generalizate. Ce măsuri de urgenţă aplicaţi ? a) daţi imediat drumul pacientului şi mergeti repede după asistenta medicală b) preveniţi căderea şi rănirea traumatică a pacientului c) posturaţi pacientul în decubit dorsal, pe un suport moale d) posturaţi pacientul în decubit lateral, pe un suport moale e) îl muscaţi de degetul mic de la mâna stângă (din dreptul

inimii) 122. Selectaţi (încercuiți) enunţurile false: a) pacientul aflat în stare de comă nu are voie sa fie integrat într-un program de kinetoterapie b) programul de kinetoterapie aplicat pacientului cu leziuni nevraxiale este individualizat şi adaptat statusului clinico-biologic al kinetistului c) prezenţa traheostomei contraindică orice procedură de kinetoterapie d) prezenţa sondei nazogastrice traduce o perturbare severă a deglutiţiei şi în consecinţă se contraindică orice procedură de kinetoterapie e) prezenţa escarelor sacrate şi calcaneene contraindică orice procedură de kinetoterapie 123. Paraplegia şi parapareza beneficiază de: a) program atent şi sistematic de nursing b) gimnastică respiratorie şi tonifierea musculaturii abdominale c) reeducarea echilibrului axial, a forţei le nivelul membrelor superioare d) reeducarea prehensiunii de fineţe e) reeducarea afaziei şi dizartriei 124. Lucraţi ca şi kinetoterapeut la o sală privată, în oraş. Înainte de 84

începerea programului de kinetoterapie, pacientul cu hemipareză sechelară vă spune că i s-a umflat şi înroşit gamba paralizată şi acuză dureri în molet. Cum procedaţi ? a) masaj uscat, intens şi program susţinut la bicicleta ergometrică, spre “a se trage umflatura” b) îi daţi un Algocalmin şi îl masaţi intens cu Lioton

c) îi pozitionaţi piciorul pe un plan mai înalt şi îl masaţi intens, spre a se favoriza întoarcerea venoasă d) nu efectuaţi programul la sală şi trimiteţi pacientul acasă, sfătuindu-l să-şi pună comprese reci e) nu efectuaţi programul la sală şi trimiteţi pacientul la medicul de famile sau la spital

85

86

I.5 Întrebări din Balneologie/ Crenoterapie şi din BioClimatologie/ terapie

87

1. Perioada de vârf a activităţii balneare în România a fost: a) 1780–1785 b) 1995–2000 c) 1970–1975 d) 1930–1935 e) 1950–1955 2. Domeniile de acţiune cărora Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) a decis să le dedice o preocupare prioritară în deceniul 2000 –2010, sunt: a) eradicarea leprei b) calitatea vieţii c) eradicarea tuberculozei d) populaţia vârstnică e) bolile articulaţiilor şi ale oaselor 3. Selectaţi enunţurile adevărate referitoare la climatul tonicstimulant: a) caracteristica fiziologică a acestui bioclimat este efectul de solicitare marcată a sistemului nervos şi endocrin, cu reperformarea acestora b) este indicat în principal în scop terapeutic, în afecţiuni psihiatrice şi la copii în perioada de creştere c) în scop profilactic este recomandabil studenţilor d) se regăseşte în zonele de câmpie şi podiş e) două variante ale acestui tip de bioclimat sunt mofetele şi salinele 4.

Între contraindicaţiile curei balneo-climatice la adult se numără: a) bolile infecţioase în orice stadiu evolutiv b) afecţiunile cardio-respiratorii decompensate c) afecţiunile endocrinometabolice compensate d) neoplaziile de orice tip, sediu sau stadiu evolutiv e) afecţiunile uro-genitale 5. Crenoterapia: a) reprezintă terapia per os (prin ingestie) de ape cu proprietăţi sanogene, conform unui protocol terapeutic stabilit de medicul specialist de recuperare, medicină fizică şi balneologie b) cura de diureză în afecţiunile renourinare cu indicaţie de cură favorizează drenajul urinar prin creşterea fluxului urinar la valori de 150180 ml/oră c) cura de diureză reprezintă un mijloc de combatere a recidivei infecţiilor de tract urinar d) crenoterapia – folosind ape alcaline simple sau sulfuroase mixte de concentraţie mică – are indicaţie în afecţiunile digestive tip dischinezie biliară e) crenoterapia nu are indicaţie în diabetul zaharat tip II, insulinoindependent 6. Apele minerale: a) reprezintă soluţii complexe de săruri minerale şi gaze, 88

nereproductibile în laborator, care iau naştere pe cale naturală b) reprezintă soluţii complexe de săruri minerale şi gaze, reproductibile în laborator, barotate în concentraţii conform standardelor de profil c) se consideră a avea mineralizarea de peste 1g/l, fiind astfel încadrate în grupa A d) corespund bacteriologic şi chimic, ceea ce le conferă efecte terapeutice şi acţiune confirmată e) nu pot aparţine, prin efectele terapeutice polimorfe, unor grupe de indicaţie terapeutică clară 7. Numiţi trei dintre principalii agenţi fizici bioclimatici: ............................................. ............................................. ............................................. 8. Peloidele din ţara noastră se împart în: a) nămoluri sintetice b) nămoluri minerale c) nămoluri sapropelice d) nămoluri de turbă e) nămoluri industriale 9. Numiţi trei dintre contraindicaţiile principale ale curei (crenoterapice) de diureză: ............................................. ............................................. ............................................. 10. „Secolul de aur“ al staţiunilor balneare a fost:

a) secolul al V-lea î. Ch. b) secolul al XX-lea d. Ch. c) secolul al XIX-lea d. Ch. d) secolul al V-lea d. Ch. e) secolul I î. Ch. 11. Conceptul modern al „turismului de sănătate“ s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului: a) XX b) XVIII c) XIX d) XVI e) XVII 12. Enumeraţi două tipuri de ape minerale cu efecte diuretice: ............................................. ............................................. 13. Care din următoarele staţiuni balneo-climatice au climat excitant- solicitant? a) Olăneşti (420–480 metri altitudine) b) Herculane (160–200 metri altitudine) c) Amara (30 metri altitudine) d) Techirghiol (6–20 metri altitudine) e) Neptun (5–20 metri altitudine) 14. Care dintre următoarele elemente reprezintă caracteristici terapeutice ale microclimatului de salină? a) prezenţa aerosolilor (în principal ai celor de NaCl) 89

încărcaţi electric b) microclimatul (temperatura, umiditatea) constant c) curenţii de aer cald d) presiunea atmosferică, presiunea parţială a O2 şi concentraţia CO2 din aer – discret crescute e) absenţa alergenilor şi a poluanţilor 15. Procedurile de climatoterapie (proceduri climatice) sunt: a) baia de nisip încălzit (psamoterapie) b) baia de soare (helioterapie) c) baia de aer d) cura de teren e) cura de/ în salină 16. Principalii germeni incriminaţi în etiologia artritelor reactive sunt: a) streptococul viridans b) stafilococul auriu c) Clostridium perfringens d) Brucella melitensis e) Corynebacterium parvum 17. Enumeraţi patru dintre entităţile nosologice „cert“ componente ale grupului morbid al spondilartropatiilor: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 18. Numiţi două dintre caracteristicile fizico-chimice ale

unei ape minerale, specificate în cadrul formulei Kurlow: ............................................. ............................................. 19. Enumeraţi două tipuri de ape minerale cu efecte diuretice şi câte două dintre staţiunile corespunzătoare: ............................................. ............................................. 20. Principalele obiective în recuperarea afecţiunilor de la nivelul articulaţiilor membrului inferior (portante) sunt: a) stabilitatea b) mobilitatea c) abilitatea d) indoloritatea e) reeducarea mersului 21. Care dintre staţiunile de mai jos beneficiază de bioclimat tonic- stimulant, benefic pentru bolnavii cu neurastenie? a) Mangalia (5 – 20 metri altitudine) b) Eforie Nord (6 – 20 metri altitudine) c) Călimăneşti (270 – 300 metri altitudine) d) Predeal (1000 metri altitudine) e) Tuşnad (625 – 655 metri altitudine) 22. Termenul de „discartroză“ este superpozabil cu cel de: a) discopatie de faza I 90

b) discopatie de faza a II-a c) spondiloza hiperostozantă d) discopatie de faza a IV-a e) stenoză centrală de canal rahidian 23. În care dintre domeniile medicale, de mai jos, diferite secvenţe şi grupaje metodologice ale specialităţii R.M.F.B. au indicaţii profilactice? a) arsurile b) sarcina c) tulburările legate de civilizaţie (sindroamele de dezadaptare/ decondiţionare/ igieno-comportamentale) d) traumatismele e) gerontologia 24. Bioclimatul alpin, corespunzător fizico-geografic subsectorului munţilor mijlocii, este: a) excitant b) sedativ c) de „întinerire“ d) agresiv e) tonifiant stimulant 25. Numiţi două localităţi cu saline amenajate şi exploatate în scop medical, din România: ............................................. ............................................. 26. Apele minerale vadoase au următorul mecanism de formare: a) existenţa îndelungată în zăcăminte, predominant de sare

b) din magme vulcanice, prin condensarea vaporilor emanaţi din acestea c) din izvoare subterane d) din precipitaţiile atmosferice căzute pe pământ şi penetrate în scoarţă până la nivelul unui strat impermeabil e) din apa mării, după retragerea mareelor 27. În care dintre următoarele staţiuni se găsesc ape minerale iodurate? a) Azuga b) Moneasa c) Poiana Negri d) Şaru Dornei e) Govora – sonda Gătejeşti 28. Unul dintre mecanismele principale prin care crenoterapia de diureză acţionează în tratamentul patogenic al infecţiilor urinare cronice înalte este: a) generarea unor mecanisme de anticorpogeneză la nivelul paren- chimului renal b) stimularea diapedezei leucocitare c) activarea procesului de cooperare imunologică d) modificarea raportului de perfuzie sanguină corticală/ medulară la nivelul rinichilor cu ameliorarea zonei perfuziei medulare e) creşterea densităţii urinare 29. Embrionul

instituţional

al 91

viitoarei specialităţi de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie şi respectiv, al viitorului Institut de profil, s-a constituit în anul: a) 1812 b) 1924 c) 1975 d) 1989 e) 1773 30. Tratamentul balnear în sindromul AND (stadiul II), după suferinţe post-traumatice, poate include: a) cure balneoclimatice pe litoral b) helioterapie c) talazoterapie d) cure externe cu ape minerale carbogazoase e) cure cu mofete 31. Bioclimatul de cruţare sedativ indiferent are ca indicaţii: a) stările de convalescenţă b) surmenajul psihic c) bolile inflamatorii cu potenţial evolutiv d) nevrozele e) boli cardio-vasculare/ respiratoriii cu rezerve funcţionale reduse 32. Principalele obiective ale recuperării în patologia articulară a membrului superior sunt: a) mobilitatea b) calmarea durerii c) reechilibrarea musculară d) stabilitatea

e) abilitatea 33. Vectorii fizici principali utilizaţi în Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, inclusiv în profilaxia prin mijloace fiziobalneare, sunt: a) mecanici b) climatici c) electromagnetici (radianţi) d) electrici e) termici 34. Mofeta artificială (sau după unii autori, „naturală artificială“) reprezintă: a) emanaţii vulcanice b) CO2 extras din ape carbogazoase c) aeroioni negativi d) aeroioni pozitivi e) aerosoli 35. Institutul de Medicina Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare medicală s-a înfiinţat în: a) 1724 b) 1983 c) 1930 d) 1949 e) 2000 36. Bioclimatul munţilor înalţi (cu altitudini peste 1900 metri): a) oferă un confort termic crescut b) este caracterizat de nebulozitate mare şi durată de strălucire a soarelui scăzută 92

c) este caracterizat de o presiune parţială atmosferică a oxigenului crescută d) la latitudinea României, altitudinea de 2000 metri este considerată limita superioară a bioclimatului cu indicaţii terapeutice e) este indicat persoanelor tinere, sănătoase, în vederea călirii, antrenării 37. Enumeraţi două staţiuni cu mofete naturale: ............................................. ............................................. 38. Apele alcaline conţin predominant anioni bicarbonici şi cationi de: a) sodiu (>= 60 mEq%) b) calciu ( 70 mg/l) d) prezenţa de cristale de urat monosodic la nivelul tofilor gutoşi e) răspuns terapeutic prompt la colchicină (în primele 48 de ore) 14. Precizaţi unul din criteriile diagnosticului de certitudine al gutei: ............................................. 15. Precizaţi un AINS inhibitor neselectiv de ciclooxigenază cu durată de acţiune lungă: ............................................. 16. Leziunea caracteristică în spondilartropatii, la nivel locomotor, este: a) osteoporoza pătată b) miozita c) d) discartroza e) sinovita 17. Enumeraţi cinci maladii endocrine şi/ sau metabolice mai frecvent asociate cu prezenţa artrozelor la indivizii afectaţi: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 18. Sindromul Pellegrini-Stieda este: a) asociat coxitei reumatismale 106

b) o complicaţie a entorselor de genunchi interne c) localizat paracondilian intern (osificare heterotopică) d) beneficiar de tratament conservator sau/ şi chirurgical e) potenţial recidivant 19. Următoarele semne clinice caracterizează stadiul 2 al sindromului AND ca sechelă post-traumatică: a) hiperemia tegumentului b) hiperhidroza c) anchiloza d) contracturi/retracturi (incipiente) musculare e) redori articulare 20. Tendinita jucătorului de tenis (tenis elbow) este o tendinită a muşchiului ce se inserează pe: a) olecran b) epitrohlee c) epicondil d) tuberozitatea radiusului e) membrana interosoasă 21. Tendinita jucătorului de golf, în cadrul reumatismelor abarticulare, este o tendinită de: a) flexor radial al carpului b) extensor radial al carpului c) extensorul comun al degetelor d) rotund pronator e) flexor comun superficial al degetelor 22. Sindromul Claude Bernard-

Horner poate apare în paralizia de plex brahial de tip: a) superior C5 – C6 (uneori şi parţial C4) b) mijlociu C7 c) inferior C8 – T1 (uneori şi parţial T2) d) total e) mixt 23. Indicaţi două din localizările mai frecvente ale entezitelor în spondilartropatii: ............................................. ............................................. 24. Numiţi una dintre complicaţiile tardive ale fracturii de col femural: ............................................. 25. Fracturile de col femural se pot manifesta clinic prin: a) durere (spontană sau provocată) b) scurtarea membrului inferior homolateral c) atitudine vicioasă a membrului inferior respectiv (frecvent în adducţie şi rotaţie externă) d) impotenţa funcţională e) pseudartroză 26. Indicele cirtometric (măsurarea expansiunii toracice în inspir) face parte dintre măsurătorile necesare clinice de diagnostic pozitiv al următoarelor afecţiuni: a) PR 107

b) PSH c) sechele post-laminectomie pentru HDL d) SA e) AND 27. Boala Scheuermann se caracterizează prin: a) afectarea coloanei dorsale b) noduli Schmorl (vizibili radiografic) c) cifoza adolescentului (dorsal inferior) d) sacroileita bilaterală e) osteofite dorsale (la examenul radiografic) 28. Enumeraţi două dintre caracteristicile durerii din SA: ............................................. ............................................. 29. Stadiul al II-lea al PR se caracterizează prin: a) absenţa deformărilor articulare b) artrofie variabilă a muşchilor interosoşi de la ambele mâini c) osteoporoza vizibilă radiografic d) posibila prezenţă de noduli reumatoizi şi/ sau tenosinovite e) semi-ankiloze 30. Precizaţi una dintre caracteristicile sacroileitei în SA: ............................................. 31. Stabiliţi, prin încercuire, care

este cel mai frecvent agent microbian (întâlnit în peste 50% din cazuri) în etiologia spondilodiscitei cronice: a) Pseudomonas aeruginosa b) E. coli c) Brucella d) stafilococul auriu e) bacterii neidentificate 32. În spondilo-discita infecţioasă examenul radiologic poate evidenţia următoarele modificări (după 14 – 21 zile de la debut): a) leziuni ale platoului vertebral b) rarefierea osului subcondral c) pensare discală asimetrică d) osteofitoză e) eroziuni subcondrale 33. Precizaţi o entitate clinică ce poate produce sindrom troncular (sciatica tronculară) prin compresia nervului sciatic: ............................................. 34. Precizaţi o entitate clinică, ce poate produce sindrom troncular prin compresia nervului crural: ............................................. 35. Cea mai frecventă artropatie cu microcristale este: ............................................. 36. Guta este o boală caracterizată printr-o reacţie inflamatorie locală, urmare a precipitării articulare a unuia din următoarele tipuri de cristale: 108

a) hidroxiapatita b) urat monosodic c) oxalat de calciu d) pirofostat de calciu e) colesterol 37. Cauza cea mai frecventă de condrocalcinoză secundară este: a) guta b) maladia Wilson c) hiperparatiroidismul primar d) artropatia ocronotică (alcaptonurică) e) hemocromatoza 38. Încadraţi hernia de disc în următoarele faze ale bolii degenerative disco-vertebrale: a) faza a II-a b) faza a III-a c) faza I d) faza a IV-a 39. În lombosciatică, forma compresivă, apar: a) diminuarea/ abolirea ROT b) hipotonia/ hipotrofia musculară c) parestezii d) deficit motor e) hipoestezii/ disestezii 40. Încadraţi hernia de disc în una din următoarele faze ale bolii degenerative discovertebrale: a) faza a II-a b) faza a III-a c) faza I d) faza a IV-a e) faza de spondiloză

hiperostozantă 41. Indicaţiile chirurgicale absolute la un bolnav cu radiculopatie prin hernie de disc sunt: a) abolire de ROT b) hipoestezie cutanată c) sindrom de coadă de cal d) pareză forte, paralizie recentă într-un teritoriu radicular e) fenomene de compresie medulară 42. Semnele indirecte de discopatie lombară care apar la examenul radiologic (faţă + profil), cunoscute ca „triada Barr“, sunt: a) osteoporoza b) scolioza (atitudine scoliotică) c) noduli Schmorl d) pensare unilaterală a spaţiului intervertebral respectiv e) rectitudine lombară 43. Nervul periferic cel mai expus la compresie prin încarcerare în canalul carpian este: a) nervul ulnar b) nervul radian c) nervul median d) nervul musculo-cutan e) nervul axilar 44. Un calus vicios la nivelul extremităţii superioare a scheletului antebraţului poate determina, la nivelul şanţului 109

epitrohleo-olecranian, compresia nervului: a) cutanat antebrahial medial b) ulnar c) radial d) median e) cutanat brahial medial 45. Într-o hemiplegie post AVC, stadiul II, de flacciditate, durează cel mai adesea: a) câţiva ani b) câteva minute c) câteva luni d) câteva (3–4) săptămâni e) tot restul vieţii pacientului 46. Într-o hemiplegie post AVC, durata maximă a procesului de recuperare, în care se pot realiza câştiguri semnificative în planul recuperării controlului motor voluntar, este de: a) 4 luni b) 4 ani c) tot restul vieţii pacientului d) 2 ani e) 10 săptămâni 47. Uncus-ul este: a) o formaţiune tendinoasă b) o afecţiune inflamatorie vertebrală c) un rebord articular specific coloanei cervicale d) o procedura de kinetoterapie e) o sechelă post traumatică 48. Enumeraţi două forme (entităţi)

clinice ale patologiei degenerative a coloanei cervicale (cervicartroza): ............................................. ............................................. 49. Indicii McRae-Wright și Schőber sunt utili în diagnosticul funcţional al următoarelor afecţiuni: a) infarctul miocardic acut b) spondilita ankilozantă c) hepatita lupoidă d) discopatia vertebrală lombară e) diabetul zaharat 50. Noţiunea de spondiloză cervicală se referă la următoarea localizare a procesului degenerativ: a) procesele uncovertebrale b) articulaţiile intervertebrale (interapofizare) posterioare c) corpii vertebrali d) arterele vertebrale e) musculatura paravertebrală 51. În gonartroza decompensată inflamator („încălzită“), lichidul sinovial are următoarele caracteristici: a) epanşament în cantitate moderată (hidrartroză moderată) b) consistenţă vâscoasă c) celularitate redusă (sub 5.000 elemente/ mm3) d) predominanţa mononuclearelor e) cheag de mucină dens şi lipsit de friabilitate, la testul 110

Rhopes 52. Enumeraţi două cauze posibile de gonartroză secundară, prin afectarea (alterarea) biomecanicii intra-articulare: ............................................. ............................................. 53. În mielopatia cervicală, cervicartrozică, cu hernie discală posterioară sau postero-laterală, cel mai adesea apar: a) parapareza spastică b) parestezii la nivelul mâinilor şi/ sau al picioarelor, însoţite de scăderea forţei musculare c) sindroame de neuron senzitiv şi motor periferic la nivelul membrelor superioare d) sindrom de coadă de cal e) sindrom de tunel în recesul lateral rahidian 54. Următoarele sindroame clinico-funcţionale caracterizează discopatia vertebrală lombară de faza a II-a (lumbago acut): a) sindromul dural b) sindromul vertebral dinamic c) sindromul vertebral static d) sindromul radiculo-neural e) sindromul miotendofascial 55. Durerea de tip inflamator are următoarele caracteristici: a) nu se calmează prin repaus b) este însoţită de redoare matinală, care durează mai mult de 30 de minute

c) este însoţită de redoare matinală, care durează mai puţin de 30 de minute d) apare la începutul mişcării şi după efort e) scoală bolnavul din somn, de regulă, în a doua jumătate a nopţii 56. Numiţi două dintre principalele ipoteze referitoare la patogenia algoneurodistrofiei: ............................................. ............................................. 57. Termenul de „discartroză“ este superpozabil cu cel de: a) discopatie de faza I b) stenoză centrală de canal rahidian c) spondiloza hiperostozantă d) discopatie de faza a II-a e) discopatie de faza a IV-a 58. Leziunea caracteristică la nivel locomotor în poliartrita reumatoidă este: a) b) artroza c) osteonecroza aseptică d) sinovita e) nevrita 59. Nodulii Heberden sunt noduli artrozici ce apar la nivelul: a) articulaţiilor intercarpiene b) articulaţiilor interfalangiene proximale c) articulaţiilor metacarpofalangiene 111

d) articulaţiilor carpometacarpiene e) articulaţiilor interfalangiene distale 60. Următoarele sindroame clinicofuncţionale caracterizează discopatia vertebrală lombară de faza a II-a (lumbago acut): a) sindromul dural b) sindromul vertebral dinamic c) sindromul vertebral static d) sindromul neuroradicular e) sindromul miotendofascial 61. Următoarele entităţi de tip miotendo-fascial sunt implicate în durerea intrinsecă de umăr: a) sindromul de tendon al supraspinosului b) sindromul coraco-clavicular c) sindromul scapulo-costal d) bursita subacromiodeltoidiană e) umărul în resort 62. Artroza precoce la nivelul articulaţiei femuro-patelare se evidenţiază în activitatea clinică curentă prin: a) radiografie axială – efectuată în plan transversal b) radiografie de genunchi – faţă c) radiografie de genunchi – profil d) ecodiagnostic mio-entezoosteo-articular de înaltă rezoluţie e) examen CT (tomografie computerizată)

63. Principalele structuri NMAK la nivelul cărora se pot constitui sechele post-traumatice sunt: a) articulaţiile b) muşchii şi/ sau tendoanele c) ligamentele d) oasele e) nervii 64. Enumeraţi, în ordinea crescătoare a gravităţiii, tipurile de leziuni ale nervilor periferici, după clasificarea anatomo-clinică a lui Seddon: a) ............................................ b) ............................................ c) ............................................ 65. Numiţi una dintre principalele teorii referitoare la dimensiunea imunogenetică a (etio)-patogeniei spondilartropatiilor (SAP): ............................................... 66. Ipoteza toleranţei încrucişate „nuanţează“ teoria: a) activării policlonale a limfocitelor B în poliartrita reumatoidă (PR), de către virusul Epstein-Barr b) genei unice în SAP c) porţii de control a durerii d) ionică a excitaţiei e) inflamaţiei articulare bazate pe microparticule 67. Ragocitele sunt: a) celule tumorale migrate la nivel sinovial 112

b) celule conjunctive distruse în procesul inflamator c) celule musculare migrate la nivel articular d) principalele elemente celulare ale panusului e) celule polimorfonucleare neutrofile care conţin incluziuni granulare intra-citoplasmatice mobile (rezultate din endocitoza de complexe imune şi de diverse subproduse ale inflamaţiei – inclusiv fracţiuni ale complementului) 68. Baza anatomo-patologică a leziunilor extraarticulare din poliartrita reumatoidă o constituie: a) panus-ul b) nodulii reumatoizi c) procesele de vasculită d) neuropatia carenţială e) encefalomielita 69. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată în cazul algoneurodistrofiei?: a) este un sindrom sau o boală b) se caracterizează prin dureri şi fenomene disfuncţionale la nivel musculo-scheletal, loco/ regional c) se caracterizează prin redori articulare, contracturi şi/ sau retracturi musculare d) se caracterizează prin tulburări trofice tisulare şi respectiv circulatorii, reflexe locoregionale e) se caracterizează prin afectarea cartilajului articular

70. Osteoporoza pătată este leziunea radiologică caracteristică pentru: a) discopatia vertebrală b) hemipareza c) algoneurodistrofie - stadiul II d) coxartroza e) entorsa de gradul II 71. Sindromul Volkman este: a) o suferinţă locomotorie de tip vasculitic b) o boală neurologică eredodegenerativă c) o miopatie autoimună d) o suferinţă musculară posttraumatică de tip ischemic e) o afecţiune datorată unei malformaţii osoase 72. Stabiliţi corespondenţa corectă între următoarele nume proprii de cercetători şi entităţile anatomoclinice: a) Boala Dupuytren b) Boala Peyroni c) Boala Lederhose A. Retracţia aponevrozei plantare B. Retracţia aponevrozei palmare C. Induraţia plastică de corpi cavernoşi 73. Celulele-cheie ale inflamaţiei în spondilartropatii sunt: a) Langhans b) mastocitele c) netrofilele polimorfonucleare 113

d) limfocitele T CD8 e) limfocitele T CD4 74. Sindromul Volkman este: a) o complicaţie a poliartritei reumatoide b) o afecţiune heamatologică genetică c) o suferinţă musculară posttraumatică de tip ischemic d) o suferinţă cerebrală posttraumatică de tip ischemic e) o afecţiune datorată unei malformaţii arterio-venoase 75. În cadrul leziunilor de nerv periferic la nivelul membrului superior, poate apare cauzalgia, ca fenomen de însoţire a leziunilor, la nivelul teritoriului: a) nervului radial b) nervului median c) nervului ulnar (cubital) d) nervului circumflex e) nervului hipoglos 76. Indicaţi o caracteristică clinică specifică stenozei de canal lombar: ............................................... 77. Enumeraţi două cauze de stenoză de canal vertebral lombar: ............................................... ............................................... 78. În radiculopatia femurală, forma algo-paretică, deficitul

motor apare prin afectarea mai frecventă a: a) muşchiului psoas iliac b) muşchiului obturator extern c) muşchiului cvadriceps d) muşchiului tensor al fasciei lata e) muşchiului solear 79. Leziunea trunchiului nervului sciatic poate determina: a) imposibilitatea mersului pe vârfuri b) pareză/paralizie de cvadriceps c) păstrarea posibilităţii de a merge pe călcâie d) abolirea ROT rotulian e) abolirea ROT achilian 80. În cadrul leziunilor de nerv periferic la nivelul membrului inferior poate apare cauzalgia ca sindrom de însoţire a leziunii de elecţie în teritoriul nervului: a) SPE b) SPI c) safen d) obturator e) tibial 81. Complicaţiile posibile luxaţiei scapulo-humerale sunt: a) fractura colului humeral b) pareza de nerv circumflex c) sindromul manşonului rotatorilor d) capsulita retractilă e) recidiva (mai ales la tineri) 82. 114

Anemia care apare în cursul evoluţiei PR poate avea următoarele cauze: a) supresie/ aplazie medulară după administrarea prelungită de AINS, în special de tip pirazolonic – în doze mari b) hemoliza autoimună c) blocarea („sechestrarea“) fierului în celulele sistemului reticulo-endotelial d) microhemoragii digestive – după administrarea prelungită de AINS e) scăderea capacităţii totale de fixare a fierului în ser 83. Care dintre modificările radiologice de mai jos constituie elemente care, deşi nu pot fi considerate patognomonice, au totuşi o importantă valoare diagnostică în PR?: a) osteofitoza b) osteoporoza subcondrală c) sindesmofitoza d) eroziunile marginale (geode şi microgeode) e) „edificările“ trabeculare, mai ales la nivelul oaselor corpului 84. Semnul Romanus este un semn radiologic precoce care apare pe radiografia de profil în: a) LES b) PR c) Spondiloză d) SA e) Boala Scheuermann 85. Testul

Yergason

este

o

manevră clinică, folosită pentru explorarea unei potenţiale leziuni la nivelul tendonului muşchiului: a) triceps brahial b) biceps brahial c) biceps femural d) triceps sural e) deltoid 86. Insuficienţa musculaturii abductoare a şoldului (stabilizatori dinamici laterali) poate fi pusă în evidenţă clinic prin semnul: a) Thomas b) Trendelenburg c) Tinel d) Kenny e) Wassermann 87. Sindromul faţetal se caracterizează prin: a) suferinţa discului intervertebral b) suferinţa (entorsa) unei articulaţii interapofizare posterioare c) semne clinice de compresie radiculară d) semne clinice de iritare radiculară e) modificări ale ROT patelar homolateral 88. Numiți patru tipuri de secvențe procedurale fizical-kinetice (relativ) eficiente în combaterea spasticității musculaturii somatice: ............................................... ............................................... 115

............................................... ............................................... 89. Sindromul Bertolotti este: a) un sindrom dureros secundar lombalizării b) un sindrom dureros secundar sacralizării unilaterale, cu hipertrofia unui proces transvers al vertebrei L5 c) un sindrom de însoţire al iliitei condensante d) un sindrom de însoţire al sindromului de apertură toracică e) o suferinţa reumatică inflamatorie periferică 90. În pareza de SPE, bolnavul poate realiza flexia dorsală a piciorului pe gambă: a) cu segmentul respectiv împotriva gravitaţiei b) cu segmentul respectiv scos de sub influenţa gravitaţiei c) cu segmentul respectiv împotriva gravitaţiei, la care se adaugă o rezistenţă moderată d) cu excepţia cazurilor când stă în poziţie şezând e) numai în alergare 91. În pareza de SPI se merge cu dificultate: a) pe călcâie b) pe vârfuri c) pe teren accidentat d) pe teren alunecos e) în mers „ghemuit“ 92. În pareza de SPE, se merge

cu dificultate: a) pe vârfuri b) în patrupedie c) pe teren accidentat d) pe teren alunecos e) în mers „ghemuit” 93. Indicaţi două grupaje metodologice fiziatrice majore utilizate în tratamentul SA: ............................................. ............................................. 94. Ascensionarea capului humeral, vizibilă la examenul radiografic, apare în: a) artrita gleno-humerală b) luxaţia acromio-claviculară c) artroza gleno-humerală d) tendinita muşchilor epitrohleeni e) umărul „în epolet“ 95. Nodulii Heberden sunt noduli artrozici care apar la nivelul: a) articulaţiilor interfalangiene proximale b) articulaţiilor interfalangiene distale c) articulaţiilor metacarpofalangiene d) articulaţiilor carpometacarpiene e) articulaţiilor intercarpiene 96. Durerea de tip inflamator are următoarele caracteristici: a) nu se calmează prin repaus b) este însoţită de redoare matinală, care durează peste 30 de minute c) este însoţită de redoare 116

matinală, care durează sub 30 de minute d) apare la începutul mişcării şi după efort e) scoală bolnavul din somn, de regulă în a doua jumătate a nopţii 97. Următoarele entităţi care fac parte din reumatismul ţesutului moale (abarticular) sunt suferinţe generalizate: a) bursitele b) sindromul fibrozitic (fibromialgia) c) sindroamele de „entrapment“ d) sindromul de hipermobilitate e) tendinitele 98. Tendinita care poate apare la jucătorii de tenis este o tendinită de inserţie a: a) flexorului radial al carpului b) extensorului radial al capului c) lungului abductor al policelui d) scurtului extensor al policelui e) extensorului comun al degetelor 99. Numiţi o entitate – dintre cele de mai jos – care face parte din reumatismul ţesutului moale (abarticular) şi care este cauză de dureri şi la nivel muscular: a) sindroamele de entrapment b) tendinopatiile c) sindromul miofascial d) sindromul fibrozitic (fibromialgia) e) bursitele 100.

Coxartroza

este

o

artropatie cronică ce se caracterizează, din punct de vedere radiologic, prin: a) pensarea spaţiului articular b) prezenţa nodulilor Schmorl c) osteofitoză d) osteoscleroză subcondrală e) osteoporoză 101. Leziunea iniţială în coxartroză este la nivelul: a) sinovialei b) cartilajului articular c) osului subcondral d) capsulei articulare e) ligamentelor para-articulare 102. Numiţi principalele teorii (etio)-patogenice referitoare la dimensiunea imuno-genetică în spondilartropatii: ............................................... ............................................... 103. Artroza are următoarele caracteristici: a) este una din cele mai importante probleme de sănătate publică b) predomină la bărbaţi c) este cea mai frecventă suferinţă cronică musculoscheletală la indivizii de peste 50 de ani d) se caracterizează prin degenerescenţa focală a cartilajului articular e) are caracter multifactorial 104. Artroza este determinată de: a) stresul mecanic b) boli metabolice c) boli psihice 117

d) boli digestive e) boli endocrine 105. Cea mai probabilă cauză a lombosciaticii la un individ tânăr poate fi: a) discopatie lombară de faza I b) discopatie lombară de faza a II-a c) discopatie lombară de faza a III-a d) discopatie lombară de faza a IV-a e) metastaze osoase vertebrale 106. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul artrozelor: a) modificările radiologice se pot produce înaintea apariţiei simptomatologiei clinice b) tomografia computerizată decelează numai leziuni vizibile prin metode radiologice standard c) scintigrafia poate detecta leziuni infra-radiologice d) ecografia este o tehnică noninvazivă, caree evidenţiază chisturi poplitee, calcificări intraşi peri-articulare e) RMN este utilă pentru identificarea modificărilor morfologice şi biochimice ale cartilajului 107. Localizările cele mai frecvente ale artrozei primitive sunt: a) genunchiul b) articulaţia tibio-tarsiană c) articulaţiile interfalangiene distale d) articulaţiile radio-cubito-

carpiene e) articulaţiile vertebrale

coloanei

108. Enumeraţi două dintre caracteristicile inflamaţiei cronice din PR: ............................................... ............................................... 109. Precizaţi care din agenţii biologici noi, tip DMARD, folosiţi în tratamentul PR, se administrează exclusiv în perfuzie i.v.: a) Enbrel b) Remicade c) Humira d) Kineret e) Azatioprina 110. Enumeraţi două din cauzele de limitare a mobilităţii articulare în PR: ............................................... ............................................... 111. Enumeraţi două dintre criteriile clinice pentru diagnosticul de spondilită anchilozantă (SA): ............................................... ............................................... 112. Numiţi două domenii/ „sub-specialităţi“, ce trebuie să fie reprezentate, prin personal de profil, în cadrul unei componenţe optime pentru o echipă completă, modernă şi performantă de Recuperare Medicală: ............................................... ...............................................

118

113. Prima catedră de „Balneo-fizioterapie“ din România a fost înfiinţată în anul 1931, la: a) Timişoara b) Iaşi c) Bucureşti d) Cluj e) Sibiu 114. Numărul sindroamelor/ subentităţilor clinice care compun neuropatia ulnară a pumnului este de: a) 11 b) 2 c) 5 d) 7 e) 9 115. Cheiralgia parestezică este întâlnită în leziunile de: a) cartilaj hialin b) nerv radial c) plex cervical d) trunchi cerebral e) periost 116. Numiţi trei factori de risc pentru AVC/ stroke, „modificabili“: ............................................... ............................................... ............................................... 117. Secvenţe procedurale fiziatrice utilizate în combaterea spasticităţii, sunt: a) întinderea (stretching) lentă b) metoda Bobath c) galvanizări generale descendente d) crioterapia profundă e) baterea sau vibraţia, echivalente stretchingului rapid,

la nivelul muşchilor antagonişti celor spastici 118. Numiţi trei dintre mijloacele terapeutice (exceptându-le pe cele antibio-/ chimio-terapice) recomandate în tratamentul/ prevenirea infecţiilor urinare şi totodată, a litiazelor urinare: ............................................... ............................................... ............................................... 119. Leziunea caracteristică în spondilartropatii, la nivel locomotor, este: a) osteoporoza difuză b) miozita c) sinovita d) entezita e) nodulii reumatoizi 120. Leziunea caracteristică, la nivel locomotor, în poliartrita reumatoidă este: a) osteoporoza pătată b) artroza c) entezita d) osteonecroza aseptică e) sinovita 121. În coxartroza incipientă apare o limitare precoce a mişcărilor de: a) abducţie b) adducţie c) rotaţie d) flexie e) extensie 122. Numiţi patru cauze principale de AVC ischemic: 119

............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 123. Atacurile ischemice tranzitorii, din punct de vedere patogenic/ topico-lezional/ clinic, presupun: a) apariţia/ existenţa unor focare tranzitorii de ischemie cerebrală sau/ şi retiniană b) micro-embolii plachetare la nivel retinian sau/ şi cerebral desprinse din plăci ateromatoase ulcerate c) ocluzii stenotice ireversibile la nivelul unor vase mici, penetrante intracerebrale, generatoare de microlacune în aval d) origini, de regulă, în teritoriile vasculare carotidian, vertebro- bazilar, coronarian sau/ şi endocardic-valvular e) episoade tranzitorii de hipoperfuzie cerebrală sau/ şi retiniană acută, din cauze extracerebrale (sau, mai rar, intracerebrale) 124. Conform sistematizării Duchene-Erb, deficitele motorii de diverse cauze, la nivelul plexului brahial, pot avea următoarele afectări pluriradiculare: a) C5 – C6 b) C5 – C6 – C7 c) C5 – T1 d) C4 – T2 e) C7 – C8 – T1 125. Reeducarea sensibilităţii,

în leziunile de plexuri/ nervi periferici, se face prin: a) LASER-terapie b) electrostimulări cu efecte senzitivo-senzorio-proprioceptive c) autorecunoaşterea kinestezică d) ultrasonoforeza e) stimulare cutanată nonelectrică 126. Principalele obiective profilactice, terapeutice şi respectiv recuperatorii, specifice primelor două etape ale recuperării unei leziuni de plex nervos sau de nerv periferic, sunt: a) menţinerea viabilităţii şi funcţiei specifice a muşchilor denervaţi b) menţinerea viabilităţii şi supleţei/ mobilităţii structurilor conjunctive, articulare şi periarticulare c) menţinerea posturii corecte în segmentele articulare afectate ca urmarea denervării musculare d) reeducarea sensibilităţii e) creşterea forţei şi a tensiunii de contracţie, a rezistenţei musculare şi a abilităţilor motorii 127. Anul 2003 a fost dedicat de către Comisia Europeană, ca an internaţional al: a) persoanelor vârstnice b) tineretului c) calităţii vieţii d) bolilor osului şi articulaţiei e) persoanelor cu handicap 128. Numiţi trei – fie unele, doar prin denumiri prescurtate, 120

cu iniţiale – tipuri de sisteme (grile/ scale) de evaluare cu finalitate funcţională specializată: ............................................. ............................................. ............................................. 129. Numiţi patru cauze de AVC hemoragic: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 130. Bolnavul merge talonat în: a) radiculopatia L4 forma compresivă b) radiculopatia L5 forma iritativă c) radiculopatia S1 forma iritativă d) radiculopatia L3 forma compresivă e) radiculopatia S1 forma (algo)-paretică, în teritoriul distal 131. Osteoporoza pătată este o leziune radiologică caracteristică pentru: a) discopatia vertebrală b) hemipareza c) algoneurodistrofia, stadiul II d) coxartroza e) entorsa de gradul II 132. Handicapul este: a) prejudiciul cauzat unei persoane de recidivarea unei afecţiuni b) prejudiciul cauzat unei persoane de cronicizarea unei afecţiuni c) orice reducere – parţială sau totală, datorată deteriorării – a

capa- cităţii unei persoane de a desfăşura o activitate de o manieră sau între limite considerate normale pentru un individ normal d) orice anomalie/ deteriorare/ deficit de structură sau funcţie: psihologică, fiziologică sau anatomică, congenitală sau dobândită e) prejudiciul, în plan psihosocio-profesional sau/ şi familial al unei persoane, rezultat al unei anomalii/ deteriorări sau/ şi invalidităţii, care îi împiedică sau îi limitează acesteia desfăşurarea unei vieţi normale 133. Menţionaţi cinci domenii de utilitate/ implicare a RMFB: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 134. Numiţi două teste clinice utilizate în diagnosticul neuropatiilor de încarcerare/ compresie la membrele superioare: ............................................. ............................................. 135. Principalele obiective (terapeutice şi/ sau profilactice) în prima etapă a recuperării unei leziuni de plex nervos sau/ şi de nerv periferic, sunt: a) reeducarea limbajului b) menţinerea viabilităţii şi mobilităţii (supleţei) structurilor (conjunc- tive) articulare şi periarticulare c) menţinerea posturii corecte 121

în segmentele articulaţiei afectate d) reeducarea sensibilităţii e) creşterea forţei şi tensiunii de contracţie

d) pacienţii aflaţi în statusuri după afecţiuni consumptive, ce au determinat limitarea severă a capacităţii lor de mişcare e) sedentarii

136. Ritmul de pierderi zilnice, procentuale, din masa proteinelor contactile, la nivelul unui muşchi complet denervat – pierderi ce reprezintă substratul intim al involuţiei sale morfo-funcţionale – este de: a) 15% b) 2% c) 50% d) 3% e) 80%

139. Reeducarea sensibilităţii în leziunile de plexuri/ nervi, periferice, se face prin: a) galvanoterapie b) electrogimnastică c) autorecunoaştere kinestezică d) electrostimulări cu efecte senzitivo-senzorio-proprioceptive e) stimulare cutanată nonelectrică

137. Sindromul AIT (atac ischemic tranzitor) are la bază, din punct de vedere patogenic: a) hipoperfuzie cerebrală/ retiniană acută, tranzitorie b) ocluzie(ii) stenoză(e) pe vase intracerebrale penetrante mici, cu micro-lacunarism cerebral distal/ în aval c) edem cerebral cronic d) micro-embolii plachetare provenite din teritorii extacraniene e) tumori cerebrale/ procese ocupatoare de spaţiu, în stadii avansate 138. Principalele categorii de pacienţi pentru care se indică reantrenarea la (sau menţinerea capacităţii de) efort fizic, sunt: a) bolnavii cu disfuncţii respiratorii cronice b) bolnavii tetraplegici c) bolnavii comatoşi

140. Elementele terapeutice de bază în diabetul zaharat sunt: a) crenoterapia b) tratamentul cu antidiabetice orale sau/ şi insulină c) kinetoterapia d) tratamentul neurotrofic e) dieta 141. Numiţi – fie şi numai prin iniţiale – trei tipuri de sisteme (seturi/ grile/ scale) de evaluare, cu finalitate funcţională specializată: ............................................. ............................................. ............................................. 142. Numiţi – fie şi numai prin iniţiale – trei tipuri de sisteme (seturi/ grile/ scale) de evaluare, cu finalitate analitică de tip global: ............................................. ............................................. ............................................. 122

143. Instrumente analitice generale de evaluare morfofuncţională neuro-mio-artrokinetică, sunt: a) bilanţul contabil b) bilanţul muscular c) bilanţul terapeutic d) bilanţul managerial e) bilanţul articular 144. Faţă de definiţia – exhaustivă şi deosebit de bine articulată – a Recuperării medicale (RM), a Academiei de Ştiinţe Medicale, din 1971, aproximativ în ultimele trei decenii, au apărut ca şi elemente conceptuale de noutate, în definirea RM: a) cooperarea dintre echipele de specialisti, pe de o parte, şi respectiv, pacienţi şi familiile lor, pe de alta, în procesul de RM b) identificarea cât mai precisă, prin diagnosticare/ evaluare clinico- funcţională, la fiecare pacient, a diferitelor disfuncţii/ deficite/ deteriorări sau/ şi incapacităţi/ dizabilităţi/ invalidităţi, sau/ şi handicapuri c) abordarea clinică a fiecărui caz, pe bază de obiective (generice, specifice sau/ şi de etapă/ intermediare) – rezultate din evaluarea clinico-funcţională – , ca „ţinte“ concrete ale procesului de RM d) recunoaşterea conceptuală a apartenenţei şi intricării, în cadrul RMFB (şi) a demersurilor de profilaxie – cu mijloace specifice (fizio-kineto-balneoclimatice) – precum şi respectiv,

a noţiunii de disfuncţie (inclusiv „disfuncţie cronică“ – atunci când o disfuncţie este cauzată de un proces patologic ireversibil) e) dezvoltarea/ cristalizarea conceptului de îngrijiri recuperatorii/ nursing de reabilitare 145. Secvenţele procedurale fiziatrice utilizate în combaterea spasticităţii, sunt: a) galvanizările descendente generale b) metoda Klapp c) întinderea (stretching) lentă d) crioterapia profundă e) baterea sau vibraţia (echivalenţe de stretching) rapide ale muşchilor spastici 146. Enumeraţi trei entităţi etiologice în stenoza de canal lombar, la vârstnici: ............................................. ............................................. ............................................. 147. Care dintre următoarele reprezintă o scală de evaluare a stabilităţii sau/ şi mobilităţii, la pacienţii cu coxartroză?: a) Spitzer b) Mercali c) Rankin d) Bertrand e) Richter 148. Numiţi patru elemente de apropiere sau/ şi complementaritate între G-G şi RMFB: ............................................. ............................................. 123

............................................. ............................................. 149. Clasificarea OMS: ICIDH (International Classification of Impairments Dizabilities & Handicaps) a fost emisă în: a) 1971 b) 2001 c) 1981 d) 1980 e) 1993 150. Stabiliţi relaţia corectă între indicii literali din cele două coloane de mai jos, conform corespondenţei logice, din punct de vedere conceptual, între categoriille de termeni pe care le reprezintă: A) turism de sănătate B) aclimatizare C) ritm de îmbătrânire biologică D) cei 7 „D“ E) indicatori sintetici ai stării de sănătate a populaţiei a) speranţa medie a vieţii la naştere b) cei 15 „I“ din Geriatrie c) acomodare d) gero-profilaxie e) gerontoxon 151. Conform „Manifestului pentru Mileniul III”, al bolnavilor cu afecţiuni reumatismale din Europa – întocmit sub egida EULAR şi ARI –, din totalul populaţiei continentului au resimţit suferinţe reumatice, cel puţin o dată în decursul întregii vieţi:

a) mai mult de un sfert b) mai puţin de o treime c) mai mult de jumătate d) trei sferturi e) în integralitate 152. OMS a schimbat denumirea unităţii sale de reabilitare – Rehabilitation Unit (RHB) – în Echipa de Dizabilitate şi Reabilitare (Dizability and Rehabilitation Team – DAR), în anul: a) 1998 b) 1996 c) 1981 d) 1971 e) 2004 153. Noua clasificare internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi stării de sănătate – International Classification of Functioning, Dizability and Health – ICF(DH) – a OMS a fost publicată, în forma finală, în anul: a) 1999 b) 2001 c) 2000 d) 2003 e) 2004 154. Dimensiunile sunt: a) structura şi organismului (B) b) deteriorarea (D) c) participarea (P) d) iatrogenia (I) e) activităţi (A)

ICF(DH) funcţiile

155. Periartrita scapulohumerală implică: a) tendinita coifului rotatorilor 124

b) bursita subacromială c) tendinita capului lung al muşchiului biceps d)degenerarea articulaţiei acromio-claviculare e) degenerarea articulaţiei gleno-humerale 156. Epicondilita: a) este denumită cotul jucătorului de tenis b) este denumită cotul jucătorului de golf c) apare prin afectarea muşchilor flexori şi respectiv pronatori ai membrului superior omonim d) apare prin afectarea muşchilor extensori şi respectiv supinatori ai membrului superior omonim e) este o suferinţă reumatică de tip abarticular 157. Noul sistem global OMS de evaluare a stării umane de funcţionare ICF(DH), cuprinde la nivelul denumit «Participare» următoarele paliere: a) participare la îngrijirea personală b) participare la schimbul de informaţii c) participare la educaţia individuală d) participare la viaţa economică e) participare în comunitate, la viaţa socială şi civică 158. Stadiul III al herniei de disc comportă următoarele faze: a) faza I, forma algoparestezică, caracterizată

anatomo-clinic prin fenomene de iritaţie disco-radiculară b) faza II, forma algo-paretică, caracterizată anatomo-clinic prin fenomene protruzive discoradiculare c) faza III, forma algoparalizantă, caracterizată anatomo-clinic prin fenomene de compresie la nivel disco-radicular d) faza IV, forma spondilartrozică e) faza II, forma algică, caracterizată anatomo-clinic prin fenomene de inclavare ale nucleuului pulpos printre elementele inelului fibros 159. Indicaţiile de intervenţie chirurgicală în hernia de disc sunt: a) deficit motor recent instalat b) sindrom de coadă de cal recent instalat c) suferinţă radiculară rebelă la tratament recuperator intensiv şi susţinut timp de trei luni (inclusiv multiple recidive ale radiculitei) d) solicitarea pacientului e) durerea lombară joasă cu caracter cronic 160. Graniţa unde se încheie îngrijirile recuperatorii/ nursing-ul de reabilitare (ÎR/ NR) o reprezintă: a) învăţarea/asistarea pacientului în realizarea transferurilor b) reeducarea/ recuperarea ortostatismului şi mersului, la nivel predominant de sală de kinetoterapie c) demararea exerciţiilor de terapie ocupaţională/ ergoterapie 125

d) reinstruirea mişcărilor prin program de mobilizări efectuat la pat e) trecerea către exerciţiile de logopedie 161. Termenii „umbrelă“ utilizaţi în ICF (DH) pentru a cuprinde şi defini toate laturile stării de sănătate (atât cele pozitive, non-problematice, componente ale „stării de bine“, ce sunt asociate stării de sănătate, cât şi cele negative, ce se referă la probleme/ modificări de funcţionare – statusul funcţional), sunt: a) capacitate b) funcţionare c) dezavantaje d) dizabilitate e) insomnie 162. Modelele conceptuale pe a căror sinteză coerentă se bazează ICF (DH) sunt: a) politic b) juridic c) economic d) social e) medical 163. Calificativele/ parametrii prin intermediul cărora se apreciază, în cadrul ICF (DH), modificările de funcţionare şi dizabilitate, sunt: a) calitatea vieţii b) durata medie de viaţă sănătoasă c) durata medie de viaţă cu incapacitate d) capacitatea e) performanţa

164. Numărul total al secvenţelor procedurale (procedurilor) de RMFB, de diverse tipuri, utilizabile în prezent, în ţara noastră, este de circa: a) 491 b) 81 c) 17 d) 32 e) 4 165. Numiţi trei tipuri de vectori fizici, aplicabili inclusiv la vârstnici, utilizaţi în RMFB: ............................................. ............................................. ............................................. 166. Daţi patru exemple de grupaje sau/ şi subgrupaje metodologice ale RMFB: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 167. Coloana vertebrală: a) conferă stabilitate şi mobilitate trunchiului b) participă la procesele complexe de integrare în mediul ambiant c) este alcatuită din 24 de discuri intervertebrale d) inelele fibroase al discurilor intervertebrale sunt alcătuite din fibre conjunctive rezistente e) discurile realizează legătura/ solidarizarea, flexibilă dar robustă, dintre corpii vertebrali 168. Care dintre domeniile 126

medicale şi/ sau boli, enumerate mai jos, beneficiind de diferite secvenţe metodologice ale specialităţii RMFB, au indicaţii profilactice: a) traumatismele b) gerontologia c) prezenţa de factori de risc pentru boala varicoasă d) sindromul hipokinetic e) boli a frigore 169. Principalii stabilizatori dinamici care fixează capul humeral în cavitatea glenoidă sunt: a) m. biceps brahial b) m. supraspinos c) m. subscapular d) m. infraspinos e) m. micul rotund 170. Şocul neurogen caracterizează prin: a) hipotensiune arterială b) hipertensiune arterială c) tahicardie d) bradicardie e) hipotermie

se

171. Şocul spinal se caracterizează prin: a) apare exclusiv la pacienţii cu TVM situate deasupra lanţului simpatic splanhnic b) scopurile tratamentului şocului spinal sunt corectarea hipertensiunii arteriale şi tahicardiei c) abolirea activităţii somatice reflexe d) exagerarea reflexelor osteotendinoase e) retenţie de urină şi materii

fecale 172. Disreflexia autonomă: a) survine în faza acută a traumatismelor vetebromedulare b) apare la pacienţii cu TVM situate deasupra nivelului T5-T6 c) reprezintă un răspuns simpatic paroxistic la stimulii ce acţionează deasupra nivelul leziunii medulare d) distensia viscerală poate declanşa disreflexie autonomă e) episoadele de disreflexie autonomă nu necesită intervenţie de urgenţă, fiind autolimitate 173. În disreflexia autonomă simptomatologia constă în: a) hipotensiune ortostatică importantă b) bradicardie reflexă c) vasodilataţie cu hiperemie tegumentară, sub nivelul leziunii medulare, prin stimulare colinergică d) vasoconstricţie cu paloare tegumentară, deasupra nivelului leziunii medulare, prin stimulare simpatică e) în cursul episoadelor de disreflexie autonomă pot apărea fibrilaţie atrială, contracţii ventriculare premature, blocuri de conducere atrioventriculare, fibrilaţie ventriculară recurentă 174. Referitor la tulburărilor respiratorii secundare traumatismelor vertebromedulare sunt adevărate următoarele: a) TVM cervicale C1-C2 nu necesită suport ventilator 127

b) în TVM toracale înalte respiraţia diafragmatică este conservată c) apariţia ileusului, prin distensia abdominală pe care o induce, favorizează expirul şi astfel, ameliorează funcţia respiratorie d) în TVM cervicale C5-C6 funcţionalitatea diafragmului este parţial păstrată, rădăcinile C3 şi C4 fiind indemne e) în TVM cervicale reflexul de tuse este, fie absent, fie slab şi ineficient 175. Referitor la tulburărilor cardiace secundare traumatismelor vertebromedulare sunt adevărate următoarele: a) decondiţionarea cardiovasculară apare exclusiv în faza cronică a traumatismelor vertebro-medulare b) apariţia disfuncţiilor cardiovasculare depinde de topografia şi severitatea leziunii medulare c) bradicardia este cea mai comună tulburare de ritm d) bradicardia extremă sau prelungită, care nu răspunde la terapia medicamentoasă necesită montarea unui pacer e) aspiraţia traheală, intubaţia endotraheală sau laringoscopia pot induce bradicardie sau asistolă 176. Următorii factori influenţează apariţia hipotensiunii ortostatice la pacienţii cu TVM: a) disfuncţia sistemului nervos simpatic

b) nivelul ridicat de catecolamine c) hipernatremia d) alterarea funcţiei baroreceptorilor e) deficitul motor, cu pierderea subsecventă a activităţii de pompă a musculaturii scheletale 177. Referitor la tromboza venoasă profundă la pacienţii cu TVM sunt adevărate următoarele: a) riscul de a dezvolta tromboză venoasă profundă este mic în primele zile de la traumatism b) riscul de a dezvolta tromboză venoasă profundă scade după primele 8-12 săptămâni c) nu este necesară profilaxia trombozei venoase profunde d) tratamentul profilactic constă în administrarea de antiagregante plachetare e) riscul de a dezvolta tromboză venoasă profundă este mai ridicat în cursul fazelor iniţiale ale procesului de recuperare şi reabilitate 178. Leziunea neuronului motor superior (leziunea medulară medulară deasupra mielomerului T12) induce: a) spasticitatea peretelui intestinal b) hipotonia sfincterului anal extern c) pierderea controlului sfincterului anal extern d) abolirea reflexelor anocutant şi bulbocavernos 128

e) pierderea voluntar al defecaţiei

controlului

179. Leziunea neuronului motor inferior (leziunea medulară medulară sub mielomerului L1) induce: a) pierderea controlului sfincterului anal extern b) hipotonia sfincterului anal extern c) spasticitatea peretelui intestinal d) pierderea controlului voluntar al defecaţiei e) pareza peretelui intestinal 180. Semne sugestive ale unei patologii abdominale acute, la pacientul post TVM, sunt: a) creşterea gradului de spasticitate la membrele inferioare b) disrefexia autonomă c) creşterea alurii ventriculare d) durerea referită în umăr e) reapariţia şocului spinal 181. Referitor la ileusul survenit la pacienţii cu traumatismelor vertebromedulare sunt adevărate următoarele: a) cele mai multe cazuri de ileus sunt întâlnite la pacienţii cu TVM cu leziuni neurologice ASIA E b) cele mai multe cazuri de ileus sunt întâlnite la pacienţii cu TVM cu leziuni neurologice ASIA A c) intervenţia de stabilizare a coloanei vertebrale precede întotdeauna intervenţia

abdominală d) tabloul clinic este paucisimptomatic sau atipic din cauza deficitului senzitivomotor al peretelui abdominal şi al viscerelor intraperitoneale e) hematoamele perilezionale din fracturile coloanei vertebrale toracolombare pot genera ocluzii intestinale funcţionale, rebele la tratament 182. Leziunile medulare suprasacrate induc: a) areflexia detrusorului b) presiune intravezicală scăzută c) abolirea percepţiei de plenitudine vezicală d) dis-sinergia sfincterului striat şi a celui neted e) complianţă vezicală crescută 183. Leziunile măduvei sacrate induc: a) abolirea percepţiei de plenitudine vezicală b) hiper-reflexia detrusorului c) presiune intravezicală scăzută d) incontinenţă prin supraplin e) abolirea activităţii detrusorului 184. Tratamentele ce facilitează stocarea urinei sunt următoarele: a) miomectomia detrusorului b) rizotomia sacrată posterioară c) re-inervarea vezicii urinare d) cateterizarea vezicală e) ileo-cistoplastia 129

185. Referitor la tulburări sexuale la femeile cu TVM sunt adevărate următoarele: a) post-traumatic pacientele pot prezenta amenoree cu durată de 6 luni – 1 an b) sarcina este contraindicată c) 2/3 dintre gravidele cu TVM deasupra nivelului T6 prezintă disreflexie autonomă d) din cauza deficitului viscerosenzitiv pacienta nu poate conştientiza debutul travaliului e) fertilitatea este compromisă şi după reluarea ciclului menstrual 186. Referitor la escarele de decubit sunt adevărate următoarele: a) prezenţa deficitului senzitiv favorizează apariţia escarelor de decubit b) se descriu trei stadii evolutive ale escarelor de decubit c) în stadiul II soluţia de continuitate se extinde până în planul osos sau muscular d) hiper-responsivitatea alfaadrenoceptorilor creşte susceptibilitatea acestor pacienţi de a dezvolta escare de decubit e) schimbarea poziţiei pacientului de două ori pe zi previne apariţia escarelor de decubit 187. Referitor la spasticitatea secundară traumatismelor vertebro-medulare sunt adevărate următoarele: a) cel mai utilizat medicament este baclofenul

b) severitatea spasticităţii este evaluată prin scala Ashworth c) spasticitatea creşte riscul de o dezvolta tromboză venoasă profundă d) spasticitatea induce osteoporoză a oaselor membrelor e) accentuarea spasticităţii sugerează prezenţa unei infecţii urinare sau a unei patologii abdominale 188. Un pacient cu TVM cervical, cu nivel C3-C4, cu leziune neurologică completă ASIA A, prezintă: a) insuficienţă respiratorie ce impune ventilaţie mecanică b) hiper-reflexia detrusorului c) hipotonia sfincterului anal extern d) presiune intravezicală crescută e) hipotensiune arterială 189. Un pacient cu TVM toracal, cu nivel T10-T12, cu leziune neurologică ASIA A, prezintă: a) paralizia musculaturii diafragmatice b) spasticitatea peretelui intestinal c) disreflexie autonomă d) dis-sinergie anorectală e) tahicardie 190. Cortexul cerebral (frontal) premotor este responsabil pentru: a) planificarea şi selectia mişcărilor b) procesarea primară a 130

informaţiei vizuale c) procesarea primară a informaţiei senzoriale d) prepararea posturală anterioară oricărui eveniment motor e) sediul înţelegerii limbajului vorbit

Funcţiile cerebrale cognitive sunt reprezentate de către: a) memoria de lungă durată b) atenţie - nivel şi susţinere/ focusare c) starea de conştienţă d) capacitate de concentrare e) acuitate vizuală

191. Cortexul parietal posterior este responsabil pentru: a) responsabil pentru procesarea informaţiei senzoriale b) responsabil pentru procesarea informaţiei vizuale c) responsabil pentru procesarea informaţiei verbale d) sediul unei hărţi somatice conştiente a corpului, în relaţie cu mediul extern e) planificarea şi selecţia mişcărilor

195. Enumeraţi patru cauze ale patologiei nevraxiale: ............................................. ............................................. .............................................

192. Încercuiţi răspunsul fals. Funcţiile cerebrale cognitive sunt reprezentate de către: a) învăţare b) orientare vizuo-spaţială c) limbaj d) auto-control motor e) starea de conştienţă 193. Funcţiile cerebrale executive sunt reprezentate de către: a) inhibiţie, auto-control (automonitorizare) b) planificare c) starea de conştienţă d) percepţia timpului e) analiza şi sinteza cuvântului scris şi vorbit 194. Selectaţi răspunsul fals.

196. Încercuiţi răspunsul(rile) incorect(e). Leziunile secundare în TCC sunt reprezentate de: a) edemul cerebral b) hipoxia cerebrală c) fenomenul de “angajare” (hernierea structurilor cerebrale în orificiile naturale craniene) d) hipoperfuzie cerebrală e) hidrocefalie 197. Alegeţi răspunsul(urile) fals(e). Traumatismele craniocerebrale: a) reprezintă principală cauză a dizabilitării la tineri şi adulţi b) una dintre cauzele principale de deces şi dizabilitate pe termen lung/ pe viaţă c) predomină la sexul masculin d) predomină la sexul feminin e) predomină la trans-sexuali 198. Factorii de risc pentru TCC la vârstnicii peste 65, sunt reprezentaţi de: a) sexul feminin b) scăderea acuităţii vizuale c) demenţa 131

d) dextrocardie e) polipragmazie 199. Cauzele principale generatoare de TCC sunt reprezentate de: a) accidente rutiere b) hetero-agresiuni (lovire directă cu/ de un corp contondent) c) accidente sportive d) consum de droguri e) căderi accidentale (de la înălţime, sau de la acelaşi nivel) 200. Clasificati TCC: a) deschis (penetrant) – dilacerare cerebrală b) întredeschis (numai duramater este afectată) c) închis (comoţie, contuzie, leziune axonală difuză) d) fracturi e) contuzii

b) mecanismului de lovitură (impact direct) şi contra-lovitură c) unei fracturi a bolţii craniene d) unei fracturi a bazei craniului e) unei dilacerări corticosubcorticale severe 203. Hematomul epidural se caracterizează prin: a) este rezultatul ruperii arterei meningee mijlocie b) este rezultatul fracturii lineare a porţiunii scuamoase a osului temporal c) sângele se acumulează între faţa internă a craniului şi dura mater d) după o lovitură severă la tâmplă, pacientul îşi pierde starea de conştienţă (intră în comă) rapid – la interval de câteva ore e) nu are indicaţie neurochirurgicală decompresivă

201. În TCC cu leziuni axonale difuze suferă: a) cortexul cerebral al emisferelor b) cortexul cerebelului c) corpul calos d) zonele periaxiale (substanţa albă para-sagitală a emisferelor cerebrale e) joncţiunea pontomezencefalică, adiacentă pecunculilor cerebrali superior

204. Hematomul subdural: a) rezultă ca urmare a ruperii venelor de la suprafaţa creierului b) sângele se acumulează sub învelişul dural, între dura şi creier c) sângele se acumulează între dura mater şi cutia craniană d) are indicaţie neurochirurgicală decompresivă e) se întalneşte mai frecvent la vârstnici şi alcoolici

202. Mecanismul fiziopatologic al TCC cu leziuni axonale difuze este rezultatul: a) forţelor asociate de acceleraţie-deceleraţie şi rotaţionale

205. Hematomul subdural se întâlneşte mai frecvent la: a) sugari/ copii mici b) tinerii care plonjează în apă c) vârstnici d) alcoolici 132

e) în demenţa Alzheimer 206. Enumeraţi care sunt hematoamele intracraniene ce pot apărea post TCC: a) hematomul epidural b) infarctul cerebral, transformat hemoragic c) hematomul subdural d) hematomul intraparenchimatos, după un puseu de HTA e) leziunile axonale difuze 207. Care dintre următoarele condiţii reprezintă factori predictivi pentru un prognostic favorabil al recuperării post TCC ? a) severitatea (initială) a stării de comă b) declin psiho-cognitiv sechelar c) hemiplegie globală la 6 luni post TCC d) evoluţia favorabilă, către stare vegetativă e) nici unul dintre răspunsurile de mai sus 208. Încercuiţi răspunsurile(rile) fals(e) referitoare la agitaţia posttraumatică: a) este observată la cel puţin 1/3 dintre patienţii TCC, în stadiile precoce de recuperare b) stare confuzională, dezorientare, agitaţie psihomotorie în planul patului c) dezinhibiţie şi/ sau labilitate emoţională d) hetero-agresivitate/ autoagresiune

e) diminuă prin aplicarea unui program intensiv de kinetoterapie 209. Sechele psihologice şi psiho-sociale după TCC sunt reprezentate de: a) tulburări de comportament şi personalitate b) accentuarea dizarmoniilor psiho-comportamentale premorbide c) deficite motorii (paralizii) d) deficite cognitive e) deficite ale atenţiei (hipoprosexie) 210. Deficite motorii sechelare după TCC sunt reprezentate de: a) hemipareză spastică; hemiplegie b) cecitate c) afazie receptivă d) diskinezii, boală Parkinson e) alexie 211. Probleme potenţiale de recuperare după TCC sunt: a) probleme medicale b) modificări comportamentale şi ale personalităţii c) modificări cognitive d) probleme sociale e) probleme vocaţionale 212. Complicaţii neurologice tardive ale TCC sunt: a) spasticitate b) leziuni ale plexului cervicobrahial c) epilepsie d) modificări comportamentale şi ale personalităţii e) modificări cognitive

133

213. Sindromul subiectiv post TCC se caracterizează prin următoarele, cu excepţia: a) cefalee b) astenie c) afazie d) ameţeli e) hemiplegie 214. Starea de comă se caracterizează prin: a) stare de inconştienţă, în care indivizii sunt în viaţă, dar procesele lor interne (aparatul cardio-respirator, procesele metabolice) încetează să funcţioneze b) nu sunt capabili să răspundă în mod conştient la solicitările din mediul înconjurător c) sunt incapabili să vorbească d) reprezintă o contraindicaţie absolută pentru aplicarea tuturor procedurilor de kinetoterapie e) de regulă, este urmată de instalarea stării vegetative 215. Enumeraţi trei simptome de hipertensiune intracraniană: ............................................. ............................................. ............................................. 216. Cauzele cele mai frecvente de metastaze cerebrale sunt reprezentate de către cancerele de: a) tiroidă b) plămân c) melanom malign (tegument) d) col uterin e) glioamele cerebrale (cancere primitive cerebrale)

217. Indicaţi răspunsul(rile) fals(e). Cauzele frecvente de hemoragie cerebrală sunt reprezentate de: a) TCC b) ruperea unor malformatii vasculare, precum hemoroizii cerebrali c) stroke (AVC) ischemic d) stroke (AVC) hemoragic e) hemoragia subarahnoidiană 218. Încercuiţi răspunsul cel mai plauzibil. Unul dintre pacienţii Dvs. cunoscut cu antecedente de hidrocefalie internă operată, acuză în timpul programului la sala de kinetoterapie: dureri de cap, greaţă, începe să vorbească aiurea şi devine ataxic. Probabil că: a) a consumat alcool b) a facut un infarct miocardic c)este dement d) s-a înfundat şuntul ventriculo-peritoneal e) are gripă porcină 219. Încercuiţi răspunsul fals. Afazia Broca (motorie, expresivă) este caracterizată prin: a) debit verbal extrem de redus b) vocabularul (dacă mai persistă unele elemente) este redus la câteva cuvinte sau silabe; “stil telegrafic” c) scris defectuos (în parte şi prin slăbiciunea/ paralizia mâinii drepte) d) înţelegerea vorbirii este intens afectată e) poate fi rezultatul unei insulte cerebrale de natura 134

vasculară, tumorală

traumatică

sau

220. Încercuiţi răspunsul fals. Afazia Wernicke (senzorială, receptivă) este caracterizată prin: a) tulburări accentuate ale înţelegerii limbajului (comprehensiunii), până la "surditate verbală" b) producţie verbală fluentă, normală din punct de vedere fonetic, dar profund alterată semantic, de neînţeles pentru interlocutor c) vorbirea proprie e posibilă, însă plină de greşeli d) capacitatea de comunicare nu este alterată e) poate fi rezultatul unei insulte cerebrale de natura vasculară, traumatică sau tumorală 221. Încercuiţi cauzele posibile ale demenţei: a) tumori cerebrale b) TCC c) neuroinfectii (sifilis, HIV/ SIDA, etc.) d) maladia Parkinson e) AVC (stroke): ischemic sau hemoragic 222. Măduva spinării este: a) structură anatomică unde are loc sinteza elementelor figurate sanguine (hematii, leucocite) b) structură anatomică încadrată nevraxului c) structură anatomică încadrată sistemului nervos periferic

d) posedă o organizare somato-senzorială (somatotopie) precisă e) nici unul dintre răspunsurile enunţate mai sus 223. Care sunt cele patru sindroame neurologice paralitice specifice nevraxului? a) hemiplegia, hiperplegia, biplegia, triplegia b) hemiplegia, tetraplegia, paraplegia, diplegia c) hemiplegia, tetraplegia, parablegia, heteroplegia d) hemiplegia, preplegia, sensiplegia, motorplegia e) nici unul dintre răspunsurile enunţate mai sus 224. Plegia înseamnă: a) paralizia globală a tuturor nervilor cranieni b) paralizia incompletă motor a membrelor inferioare, cu abolirea sensibilităţii c) abolirea temporară sau definitivă a controlului nervos asupra unui teritoriu somatic (senzori-motor) şi vegetativ al organismului d) hipoestezia jumătăţii drepte sau stângi a corpului e) pierderea controlului voluntar asupra nervului vag 225. Topografia deficitului neurologic (motor, senzitiv şi vegetativ) în tetraplegie este: a) exclusiv jumătatea dreaptă a corpului b) localizat de la „brâu” în jos c) localizat de la „gât” în jos d) nu afectează membrele 135

superioare e) localizat de la genunchi în jos, extins şi peri-ano-genital

neurologice, în clasificarea ASIA (AIS) utilizată în cuantificarea unui TVM:

226. Topografia deficitului neurologic (motor, senzitiv şi vegetativ) în paraplegie este: a) exclusiv jumătatea stângă a corpului b) localizat de la „brâu” în jos c) localizat de la „gât” în jos d) nu afectează membrele inferioare e) localizat strict peri-anogenital

Membrele superioare 1. flexia cotului 2. extensia articulaţiei pumnului 3. extensia cotului 4. flexia degetelor (falanga distală a mediusului) 5. abducţia degetului mic

227. Ce maladii pre-existente predispun la apariţia de fracturi vertebrale? a) accidentele rutiere b) spondilita ankilozantă c) boala neuronului motor (scleroza laterală amiotrofică) d) spondiloza cervicală (stenoza de canal vertebral) e) miastenia 228. Ce maladii pre-existente predispun la apariţia de fracturi vertebrale? a) leuconevraxită (scleroză multiplă) b) tasări vertebrale osteoporotice c) tumori primitive sau metastaze vertebrale d) tuberculoză vertebrală (morb Pott) e) gonartroză 229. Asociati corect interrelaţiile testării musculare pe grupe musculare „cheie" cu următoarele niveluluri

a. abductor digiti minimi b. biceps brahial c. flexorul profund al degetelor d. extensor radial lung şi scurt e. triceps T1 C6 C8 C7 C5 Membrele inferioare: 1. flexia şoldului 2. extensia genunchiului 3. flexoria dorsală a piciorului (gleznei) 4. extensia halucelui 5. flexia plantară a gleznei a. extensor lung al halucelui b. tibial anterior c. cvadriceps d. iliopsoas e. gastrocnemieni şi solear L4 L3 S1 L5 L2 136

230. Scorul motor total, în testarea AIS/ ASIA este de: a. 50 puncte b. 100 puncte c. 112 puncte d. 150 puncte e. 200 puncte 231. Scorul sezitiv în testarea AIS/ ASIA rezută din testarea sensibilităţii algice (întepătura) şi epicritice (atingere de fineţe) la nivelul unui număr de ... metamere: a) 28 b) 112 c) 112 metamere algice şi 112 metamere epicritice d) 50 e) 14 232. Un TVM cervical este urmat de cele mai multe ori de: a) tetraplegie b) hemiplegie c) stare de comă d) paraplegie e) sindrom al cozii de cal 233. Repartitia pe sexe a TVM este după cum urmează: a) predomină la femei b) predomină la bărbaţi c) predomină la homosexuali şi trans-sexuali d) nu există o repartiţie discriminatorie pe sexe e) TVM sunt de două ori mai frecvente la femei decât la bărbaţi 234. Un TVM toracal cu nivel vertebral T6 este urmat de:

a) tetraplegie b) hemiplegie c) paraplegie d) sindrom al cozii de cal e) afectarea severă a plexului lombosacrat 235. Este posibil ca o persoană să-şi „rupă gâtul” (să aibă o fractură vertebrală cervicală), dar fără să sufere o leziune mielică (adică să nu aibă tetraplegie sau alte tulburări senzori-motorii ori viscerale)? a) da b) nu c) doar dacă nu se observă leziunea medulară la examenul RMN toracal d) numai dacă are o malformaţie vertebro-medulară e) doar dacă nu se observă nici o leziune vertebrală la examenul radiologic 236. În urma unui accident rutier, este posibil ca o persoană să sufere o leziune mielică la nivel cevical, urmată de tetraplegie, dar fără să sufere o leziune osoasă vertebrală ? a) da b) nu c) doar dacă nu se observă leziunea medulară la examenul RMN cervical d) numai dacă are o malformaţie vasculară medulară e) doar dacă leziunea este situată la nivelul C1-C2 237. Realizaţi corelaţiile corecte între nivelul neurologic lezional medular post TVM şi 137

gradul de dependenţă (independenţă) funcţională. Un pacient cu paraplegie cu nivel neurologic T11 tip A (clasificarea AIS/ ASIA): a) este independent în fotoliul rulant b) are control deplin vezicosfincterian c) este independent în activităţile uzuale de autoîngrijire, inclusiv îmbrăcatul trenului inferior d) nu i se recomandă ortostatismul, exersarea deplasării („mersului") folosind orteze lungi şi cadrul tetrapod sau cârje, chiar dacă fractura vertebrală este stabilă biomecanic e) îşi poate realiza programul de drenaj vezical prin tehnica de auto-cateterizare vezicală intermitentă 238. Cele mai frecvente fracturi vertebrale (TVM) se produc la nivelul segmentului: a) cervical (vertebrele C1, C2 şi C4 - C6) b) toracal (vertebrele T1-T6) c) joncţiunea toraco-lombara (vertebrele T11 - L2) d) cervical (vertebrele C7-C8) e) coada de cal 239. Clasificaţi corect topografia lezională a sindroamelor medulare incomplete: a) medular anterior b) cauda equina (coada de cal) c) centro-medular d) Brown-Sequard

(hemisecţiune medulară) e) medular posterior 240. Definiţi în clasificarea AIS/ ASIA leziunea neurologică (tetraplegie sau paraplegie) incompletă tip C: a) funcţia motorie este conservată parţial, la majoritatea muşchilor cheie sub nivelul neurologic lezional b) funcţia motorie este abolită la totalitatea muşchilor cheie sub nivelul neurologic lezional c) intensitatea forţei musculare segmentare este cotată peste gradaţia trei (intensitate funcţională) d) intensitatea forţei musculare segmentare este cotată sub gradaţia trei (intensitate nefuncţională) e) intensitatea forţei musculare segmentare este cotată peste gradaţia cinci (intensitate funcţională) 241. Definiţi în clasificarea AIS/ ASIA leziunea neurologică (tetraplegie sau paraplegie) incompletă tip D: a) funcţia motorie este conservată parţial, la majoritatea muşchilor cheie sub nivelul neurologic lezional b) funcţia motorie este abolită la toti muşchii cheie sub nivelul neurologic lezional c) intensitatea forţei musculare segmentare este cotată sub gradaţia trei (intensitate nefuncţională). d) intensitatea forţei musculare segmentare este cotată peste 138

gradaţia cinci (intensitate funcţională) e) intensitatea forţei musculare segmentare este cotată peste gradaţia trei (intensitate funcţională)

manuale adaptate d) are control vezicosfincterian e) nu necesită asistenţă din partea kinetistului pentru transfer pe şi din fotoliul rulant

242. Sindromul de coadă de cal mijlociu se manifestă prin: a) abolirea sau diminuarea reflexului rotulian b) abolirea sau diminuarea reflexului achilean c) tulburări ale flexiei coapsei d) tulburări ale mişcărilor de flexie-extensie ale piciorului e) tulburări ale mişcărilor de flexie-extensie ale degetelor piciorului

245. În cazul unui pacient tetraplegic cu nivel lezional C1C3, leziune de tip A, în clasificarea AIS/ ASIA: a) diafragma va fi indemnă funcţional b) nu are fenomene de insuficienţă respiratorie cronică, neurogenă c) este necesară canularea traheei şi asistarea mecanică a respiraţiei sau pace-maker pe nervii frenici d) respiraţia nu este perturbată e) sunt paralizaţi centrii nervoşi frenici, situaţi topografic la nivel medular cervical

243. Sindromul de coadă de cal inferior se manifestă prin: a) hipotonia muşchilor fesieri b) abolirea reflexului ahilian c) hipoestezie fesieră d) tulburări ano-rectale e) paralizia muşchilor extensori ai coapsei 244. Stabiliţi corelaţiile corecte între nivelul neurologic lezional medular şi gradul de dependenţă (independenţă) funcţională. Un pacient cu tetraplegie completă (leziune de tip A, în clasificarea AIS/ ASIA), cu nivel neurologic C5: a) poate să meargă cu cadrul tetrapod rolator b) poate să se alimenteze şi să îşi perieze dinţii, folosind dispozitive ajutătoare c) poate conduce fotoliul rulant electric, folosind comenzi

246. Stabiliţi corelaţiile corecte între nivelul neurologic lezional medular şi gradul de dependenţă (independenţă) funcţională. Un pacient cu paraplegie incompletă motor, tip D, cu nivel neurologic lezional la nivelul mielomerelor L4-5: a) este total dependent de utilizarea fotoliului rulant b) este capabil să meargă atelat cu orteze scurte gleznăpicior „anti-drop" şi cârje canadiene c) prezintă risc maxim de “disreflexie autonomă” d) are indicaţie majoră pentru cura chirurgicală a siringomieliei localizată la nivel cervical 139

e) nici un răspuns nu este corect 247. Complicaţii ale TVM în stadiul sechelar sunt: a) infecţii, în special urinare b) fistule uretrale (cale falsă de comunicare între uretră şi piele) c) insuficienţă hepatică d) hematurie e) osteoporoză 248. Complicaţii sistemice ale TVM în stadiul sechelar sunt: a) litiază vezico-renală b) hidrocefalie internă c) hidronefroză (distrugerea cronică a rinichilor şi deformarea arhitectonicii sistemului pielocaliceal) d) constipaţie e) diaree (dismicrobism) 249. Principalele cauze de morbiditate şi deces la sechelarii TVM sunt reprezentate de: a) complicaţii septice pulmonare (pneumonie, bronhopneumonie), în special în cazul leziunilor spinale înalte b) tromboembolie pulmonară c) complicaţii septice urinare d) siringomielie e) osteoporoză 250. Siringomielia posttraumatică: a) este caracterizată prin formarea unei cavităţi secundare în măduva spinării, după rezorbţia contuziei hemoragice post-traumatice b) este caracterizată prin formarea unei cavităţi chistice

secundare la nivelul filum terminale şi a cozii de cal c) reprezintă o complicaţie nevraxială tardivă a unui TCC d) este diagnosticată doar prin computer tomograf e) reprezintă o contraindicaţie majora pentru aplicarea kinetoterapiei 251. Elementele clinice definitorii ale sindromului lezional medular de tip siringomielic sunt: a) anestezie termo-algică supra-lezional b) anestezie termo-algică infralezional c) conservarea sensibilităţii algice infra-lezional d) senzaţie de arsură chinuitoare (dureri neurogene), la nivelul unui teritoriu somatic anesteziat (“anestezie dureroasă”) e) rezultă în urma unui sindrom lezional situat anatomic la nivel centro-medular 252. Disreflexia autonomă reprezintă o complicaţie a pacientului cu: a) tetraplegie post TVM b) sindrom de coadă de cal post TVM c) paraplegie înaltă post TVM d) tumori ale emisferului cerebral non-dominant e) dis-sinergie vezicosfincteriană 253. Disreflexia autonomă: a) se caracterizează prin creşterea brutală a valorilor TA b) se caracterizează prin 140

scăderea brutală a valorilor TA c) nu determină modificări hemodinamice (presionale) d) determină blocarea (înfundarea) sondei urinare şi distensie vezicală consecutivă e) reprezintă o complicaţie severă a administrării de medicaţie anti-hipertensivă la pacienţii cu TVM cervical 254. Indicaţi patru simptome şi semne esenţiale ale diagnosticului de disreflexie autonomă: ............................................. ............................................. ............................................. 255. Riscurile majore ale disreflexiei autonome sunt reprezentate de: a) fisură anală b) hemoragie cerebrală c) hemoroizi cerebrali d) infarct cerebral e) infarct miocardic 256. Tromboza venoasă profundă şi trombembolia pulmonară reprezintă: a) indicaţie de urgenţă pentru aplicarea unui program intensiv de masaj şi gimnastică medicală pasivă b) complicaţii rare (sub 1%) în stadiul acut şi subacut al TVM c) complicaţii redutabile, cauze majore de morbiditate şi mortalitate ale TVM d) survin exclusiv în paraliziile nervului sciatic popliteu extern e) pot fi induse prin aplicarea unui program de masaj viguros la

nivelul trenului interior, pacientul plegic post TVM

la

257. Spasticitatea reprezintă un semn diagnostic pozitiv al: a) bolii Parkinson b) sindromului de neuron motor central c) sindromului de neuron motor periferic d) leziunii cozii de cal e) areflxiei osteo-tendinoase 258. Spasticitatea: a) este întotdeauna nocivă b) poate stânjeni activităţile pacientului şi poate face fotoliul rulant inutilizabil ori mersul imposibil c) poate micşora riscul şi amploarea osteoporozei d) favorizează circulaţia de întoarcere venoasă e) poate determina contracturi musculare ireversibile 259. Enumeraţi patru factori ce determină agravarea spasticităţii: ............................................. ............................................. ............................................. 260. La nivelul teritoriului somatic spastic, se contraindică aplicarea: a) masajului b) manevrelor de elongaţie musculară (stretching) c) posturărilor inhibitorii reflexe d) hidro-terapiei pentru stretching subacval e) terapei injectabile de orice natură

141

261. Deformarea piciorului de tip „varus ecvin”: a) este consecinţa spasticităţii şi a neglijării tehnicilor de posturare profilactică b) se întalneste strict post AVC (în special infarctele cerebrale) c) are localizare strict unilaterală d) reprezintă o complicatie tardivă a paraliziei nerv sciatic popliteu intern e) reprezintă o complicaţie tardivă a unei lexiuni nevraxiale 262. Terapia farmacologică sistemică indicată în cazurile de spasticitate difuză, cu răsunet negativ asupra activităţilor zilnice curente, este reprezentată de: a) diazepam b) baclofen c) derivaţii de canabis – canabinoizii d) dantrolen e) derivaţii de morfină sau heroină 263. Contracturile sever deposturante şi invalidante sunt rezultatul: a) denervării musculare b) imobilizării în posturi patologice (“scurtate”) c) spasticităţii d) poziţionării incorecte, defectuoase, în pat sau în fotoliul rulant e) terapiei cu neurotoxină botulinică 264. Varusul equin (neglijat) bilateral, ireversibil, este cel mai bine tratat prin:

a) ortezare b) masaj antalgic c) elongaţie operatorie (chirugie plastică) a tendonului lui Achile d) electroterapie e) kinetoterapie 265. Profilaxia escarelor se realizează în principal prin asocierea următoarelor măsuri de nursing: a) inspectia tegumentelor şi a lenjeriei/ aşternutului pacientului (pentru prevenirea condiţiilor favorizante şi aparitiei de leziuni trofice) b) întoarceri în pat (din 2 în 2 ore, dacă pacientul nu are saltea antiescară, respectiv la 4-6 ore dacă pacientul posedă un astfel de dispozitiv) c) posturări anticipative (profilactice, în faza de flacciditate)/ corective (inclusiv ortezări cu efect totodată, spasmolitic) în faza de spasticitate d) manevre de drenaj bronşic (posturări specifice, tapotamente, manevre presoare/ reflexe) e) sondaj vezical intermitent 266. Elementul caracteristic al profilaxiei escarelor la pacientul mobilizat în fotoliul rulant constă în: a) monitorizarea, asistarea evacuării urinei (cateter vezical fix sau training vezical/ sondaj intermitent) b) depresurizarea cu regularitate şi ritmicitate de 15-20 minute a zonei ischioanelor 142

c) evitarea combustiei de la scrumul de ţigară d) evitarea arsurilor de la băuturile fierbinţi (ceai, cafea) ţinute pe picioare („în poală”) e) evitarea rănilor la degete şi mâini 267. Complicaţii sistemice posibile, la pacientul cu TVM, în stadiul sechelar sunt: a) schizofrenie b) tromboflebită arterială periferică c) escare d) trombembolie cerebrală e) spasticitate 268. Plexopatia brahială de tip superior se manifestă prin: a) paralizia muşchiului adductor al policelui b) paralizia muşchiului deltoid c) reflexul bicipital abolit sau diminuat d) paralizia muşchiului triceps sural e) paralizia muşchiului opozant al policelui 269. Plexopatia brahială de tip mijlociu se manifestă prin: a) paralizia muşchiului biceps brahial b) paralizia muşchiului triceps sural c) paralizia muşchiului deltoid d) paralizia muşchiului triceps brahial e) atrofia tricepsului şi a muschilor lojeu dorsale a antebratului 270. Plexopatia brahială de tip

inferior se manifestă prin: a) imposibilitatea flexiei mâinii b) amiotrofia muşchilor lojei anterioare a antebraţului c) amiotrofia muşchilor lojei dorsale a antebraţului d) amiotrofia şi impotenţa funcţională a muşchilor eminenţei tenare (ce comandă degetul mic de la mână) e) grifa medio-cubitală de tip Aran-Duchenne 271. Mono-neuropatia de nerv cubital se manifestă prin: a) hipoestezie la nivelul policelui şi indexului b) imposibilitatea flexiei antebraţului pe braţ c) imposibilitatea abducţiei degetului mic d) imposibilitatea abducţiei policelui e) imposibilitatea opoziţiei degetului mic 272. Mono-neuropatia de nerv median se manifestă prin: a) imposibilitatea supinaţiei antebraţului b) imposibilitatea pronaţiei antebraţului c) imposibilitatea opoziţiei policelui d) imposibilitatea flexiei antebraţului e) imposibilitatea adducţiei policelui 273. Mononeuropatia de nerv radial se manifestă prin: a) paralizia muşchiului biceps b) paralizia muşchiului triceps sural 143

c) paralizia muşchilor extensori ai degetelor d) paralizia muşchiului triceps e) paralizia muşchiului solear 274. Aspectul semiologic specific determinat de paralizia de nerv radial este: a) mână simiană b) mână în “gât de lebădă” c) grifă cubitală d) semnul “benedicţiunii papale” e) antebraţul în “gât de sticlă” 275. Durerile intense, fulgurante, iradiate pe traseul nervului sciatic, către călcâi şi degetul mic, pot fi consecinţa unei hernii de disc intervertebral: a) S2-S3 b) T12-L1 c) L5-S1 d) C5-C6 e) L5-L6 276. Durerile intense, iradiate pe traseul nervului sciatic către haluce, pot fi consecinţa unei hernii de disc la nivelul: a) L3-L4 b) T12-L1 c) L4-L5 d) L5-L6 e) C8-T1 277. Enumeraţi trei cauze de lezare a nervului sciatic: ............................................. ............................................. ............................................. 278. Mono-neuropatia de nerv sciatic se poate produce în:

a) disjuncţiile simfizei pubiene b) fracturile izolate ale osului sacru c) luxaţia capului femural d) fracturile apofizei transverse L5 e) injecţii greşit administrate intra-fesier 279. Asociaţi originile radiculare cu nervii corespunzători, emergenţi din plexul lombo-sacrat: a) N. sciatic b) N. femural c) N. tibial (sciatic popliteu intern) d) N. peronier (sciatic popliteu extern) e) Nn. gluteali (fesieri) 1) L1−L4 2) L4−S3 3) L4−S3 4) L4−S2 5) L4−S2 280. În leziunea traumatică de nerv femural, sub plica inghinală, sunt imposibile următoarele mişcări: a) adducţia coapsei b) extensia gambei pe coapsă c) flexia coapsei pe abdomen d) flexia gambei pe coapsă e) flexia gambei pe abdomen 281. Încercuiţi răspunsurile incorecte. Un sportiv care a suferit o paralizie unilaterală de nerv femural, poate să: a) urce scările (punând primul membrul pelvin afectat) b) coboare scările (punând 144

primul membrul pelvin afectat) c) înoate brass (ca broasca) d) joace fotbal e) efectueze mai mult de 10 genuflexiuni 282. În mono-neuropatia de nerv sciatic popliteu extern (n. peroneu) există următoarele semne: a) abolirea flexiei dorsale a piciorului b) abolirea flexiei plantare a piciorului c) hipoestezie peri-anogenitală d) abolirea sau diminuarea reflexului ahilian e) abolirea reflexului patelar 283. În mono-neuropatia de nerv sciatic popliteu intern (n. tibial) există următoarele semne: a) abolirea flexiei dorsale a piciorului b) abolirea flexiei plantare a piciorului c) abolirea sau diminuarea reflexului ahilian d) tulburări trofice e) abolirea reflexului patelar 284. Mono-neuropatia (paralizia) de nerv sciatic popliteu extern (n. peroneu) se caracterizează clinic prin: a) pacientul nu poate să menţină ortostatismul b) mersul este “stepat”, deoarece nu poate face dorsiflexia piciorului c) necesită orteză gleznă-picior pentru corijare d) pacientul nu poate să se

ridice pe vârfuri e) pacientul nu poate să stea pe călcâie 285. Paralizia nervului sciatic popliteu intern (n. tibilal) se caracterizează clinic prin: a) pacientul nu poate să se ridice în ortostatism, din poziţia şezând b) mersul este “stepat” deoarece nu poate face dorsiflexia piciorului c) pacientul nu poate să se ridice pe vârfuri d) pacientul nu poate să stea pe călcâie e) nu necesită orteză gleznăpicior 286. În mono-neuropatia de nerv sciatic popliteu extern (n. peroneu), cu forţă musculară segmentară 1/5, se indică: a) menţinerea profilactică a unei poziţii funcţionale, prin posturare într-o orteză care menţine piciorul în unghi drept faţă de gleznă b) mobilizări pasive ale tuturor articulaţiilor membrului inferior şi pasivo-active ale piciorului c) orteză dinamică a piciorului pentru corectarea mersului d) electrostimularea lojei antero-externe a gambei e) electrostimularea tricepsului sural 287. Obiectivele recuperării unui nerv periferic lezat sunt: a) evitarea apariţiei deformărilor şi atitudinilor vicioase (retracturi musculo145

tendinoase) b) electrostimularea intensivă a musculaturii antagoniste c) posturări corecte cu ajutorul ortezelor d) tehnici de kinetoterapie (mobilizări pasive, facilitare proprioceptivă) electrostimularea teritoriului muscular corespunzător unităţilor motorii afectate e) ergoterapie cu finalitate gestală utilă 288. Pentru reeducarea sensibilităţii sunt utile/ utilizate secvenţe procedurale din următoarele domenii: a) (hidro/termo)-crioterapia b) masaj uscat clasic c) Kinetoterapia d) Electroterapia e) masaj mixt (manual şi instrumental) – periaj 289. Indicele “C/H” (canal/ hernie) este: a) un efect de masă b) un raport de polaritate c) un raport de volum/ grad de criză de spaţiu d) un coeficient de corecţie e) un indicator sintetic al forţei musculare 290. Examenul RMN vizualizează mai bine: a) structurile nevraxiale mieloradiculare b) structurile osoase c) structurile cornoase d) structurile metalice e) structurile disco-radiculare 291.

Examenul

CT

vizualizează mai bine: a) structurile neurale cerebrale b) structurile osoase c) structurile cornoase d) structurile metalice e) părţile moi disco-vertebrale 292. Numiţi trei substanţe cu rol proinflamator eliberate în herniile de disc intervetebral: ............................................. ............................................. ............................................. 293. Indicaţi patru factori etiologici ai parkinsonismului: ............................................. ............................................. ............................................. 294. Tremurătura parkinsoniană: a) apare în cusul mişcării b) apare în repaus c) este accentuată în somn d) este accentuată prin aplicarea tehnicii de mobilizare articulară pasivă e) poate limita sever activităţile zilnice curente 295. Hipertonia parkinsoniană are următoarele proprietăţi: a) este plastică b) predomină pe extensori c) dispare în decubit dorsal d) nu influenţează mersul sau echilibrul axial e) contraindică procedurile de kinetoterapie şi în special mobilizarea articulară pasivă 296. Subliniaţi răspunsul fals. Hipochinezia parkinsoniană se 146

caracterizează prin: a) tulburarea predomină unilateral b) se însoţeşte de deficit motor contralateral c) determină afazie mixtă d) este însoţită de tremor parkinsonian e) se însoţeşte de fenomenul „roţii dinţate” 297. Semnele cardinale ale bolii Parkinson sunt: a) deficit de forţă musculară crural bilateral b) hipochinezie c) tremor de repaos d) tremor de mişcare e) hipertonie 298. Încercuiţi răspunsul incorect. Simptomatologia clinică de hipertensiune intracraniană se caracterizează clasic prin: a) cefalee b) vărsături c) ataxie d) afazie e) incontinenţă urinară 299. Încercuiţi răspunsul incorect: cauzele de hipertensiune intracraniană sunt: a) edem cerebral difuz sau localizat b) hidrocefalie obstructivă c) encefalopatie hipertensivă d) encefalopatie hepatică e) talasemie minoră 300. Încercuiţi răspunsul corect: cauzele de hipertensiune intracraniană sunt: a) tumoră cerebrală

b) hematom intracerebral c) abces cerebral d) dilacerare cerebrală postraumatică (TCC) e) chist hidatic hepatic 301. Cauze posibile de hemoragie cerebrală sunt: a) transformarea hemoragică a unui infarct cerebral (AVC ischemic) b) stroke hemoragic (AVC) c) tumori cerebrale complicate cu hemoragie intra-tumorală d) tromboflebita periferică e) nici una dintre variantele de mai sus 302. Clasificarea ICF DH 2001 caracterizează starea de sănătate pe următoarele “paliere”: “Body” (B) - structurile şi funcţiile organismului “Activity” (A) - activităţi la nivel individual “Participation” (P) - participare la nivel social Grupaţi (încercuiţi) pe palierele B, A, P dificultăţile cu care se poate confrunta un pacient cu leziune severă, sechelară, la nivelul măduvei spinării (TVM sechelar): a) tetraplegie/ paraplegie (B, A, P) b) bariere arhitectonice în locuinţa personală (B, A, P) c) lipsa de facilităţi de acces în clădiri publice şi transport (B, A, P) d) dificultăţi în accesarea informaţiei (B, A, P) e) absenţa dispozitivelor 147

ortetice (assistive) şi a serviciilor de asistenţă tehnică (B, A, P) 303. Clasificarea ICF DH 2001 caracterizează starea de sănătate pe următoarele “paliere”: “Body” (B) - structurile şi funcţiile organismului “Activity” (A) - activităţi la nivel individual “Participation” (P) - participare la nivel social Grupaţi (încercuiţi) pe palierele B, A, P dificultăţile cu care se poate confrunta un pacient cu leziune severă, sechelară, la nivelul măduvei spinării (TVM sechelar): a) depresie reactivă, nivel redus de auto-percepere (B, A, P) b) imperfecţiuni ale cadrului legislativ adecvat, protectiv (B, A, P) c) indolenţă/ nepasarea mediului politic (B, A, P) d) marginalizare, discriminare, deseori excludere din comunitate (B, A, P) e) Disperare, singuratate, lipsă de afectivitate din partea familiei, a prietenilor (B, A, P) 304. Între afectiunile de tip degenerativ artrozic de la nivelul entităţii: gleznă/ picior/ degete, o definire corectă o au urmatoarele: a) hallux valgus reprezintă deviaţia în abducţie a metetarsianului I, asociată cu adducţia primei falange b) degetul în ciocan reprezintă

deviaţia prin extensie a primei falange, cu flexia falangelor II şi III c) piciorul plat reprezintă deplasarea tuberculului navicularului de la coliniaritatea anatomică realizată între maleola internă şi metatarsianul I (Linia Feiss) d) piciorul escavat reprezintă exagerarea concavităţii arcului longitudinal, sprijinul postural realizându-se la nivelul metatarsala medie e) piciorul escavat se asociază frecvent cu degetul în ciocan 305. Între membrii echipei mixte ce acordă ÎR/ NR se numără: a) medic RMFB (în unităţile de neuroreabilitare – şi neurolog –, respectiv în cele cu profil de G-G – şi geriatru) b) fizio-kinetoterapeut c) asistentă medicală d) sociolog/ asistent social e) logoped 306. Poliartrita reumatoidă este o gamapatie: a) policlonală b) monoclonală de tip D c) cu alterarea lanţurilor grele d) monoclonală de tip E e) monoclonală de tip A 307. Celulele-cheie inflamaţia reumatoidă sunt: a) limfocitele TCD4 b) celulele lupice c) ragocitele d) macrofagele e) PMN

în

148

308. Comisia Europeană a declarat ca an internaţional al persoanelor cu handicap anul: a) 1999 b) 2003 c) 2001 d) 2004 e) 2005 309. Orice program profesionist de recuperare medicală porneşte de la identificarea, printr-o evaluare - „măsurători de rezultat“ – cât mai realistă şi precis cuantificată posibil, a obiectivelor sau „ţintelor“ pentru respectivul program; cel mai frecvent întâlnite asemenea obiective sunt sintetizate mnemotehnic sub forma iniţialei „D“, comună pentru cvasitotalitatea cuvintelor ce denumesc, în engleză, aceste obiective. Denumiţi „in extenso“ patru astfel de „D“-uri: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 310. Precizaţi care sunt clasele clinico-funcţionale la pacienţii cu PR, în care activităţile zilnice pot fi efectuate fără/ cu (moderată) reducerea mobilităţii: ............................................. 311. Asociaţi la tipul de rădăcină de nerv spinal predominant afectată compresiv, modificarea de reflex osteo-tendinos corespunzătoare:

a) L4 b) S2 c) S1 d) L3 e) L5 A – medioplantar B – rotulian C – achilian D – nu E – rotulian 312. Asociaţi la modificarea de reflex osteo-tendinos, numărul (numerele) corespunzător(oare) de rădăcină(i) de nerv(i) spinal(i) afectată(e), dintre cele enumerate: A – stilo-radial B – tricipital C – cubito-pronator D – bicipital E – cremasterian a) C5 b) C6 c) C7 d) C8 e) T1 313. În cadrul sindromului cervicocefalic de cauză degenerativă disco-vertebrală, pacientul poate prezenta următoarele manifestări: a) cefalee b) vertij/ ameţeli/ nistagmus c) acufene d) tulburări vizuale (scotoame, diplopie) e) modificări ale tensiunii arteriale sau/ şi ale frecvenţei 149

cardiace 314. Mecanismul patogenic specific în periartrita scapulo-humerală de tip umăr pseudo-paralitic este: a) tendovaginita extensorilor b) sinovita cronică nespecifică c) osteita d) ruptura, pe fond degenerativ sau traumatic, a manşonului „coifului“ tendoanelor muşchilor rotatori ai umărului e) spondilodiscita 315. În cadrul periartritei scapulohumerale, stabiliţi prin asociere de cupluri: literă mică cu literă mare, relaţia corectă între următoarele entităţi clinicofuncţionale şi substratul lor morfopatologic: a) umăr acut hiperalgic b) umăr blocat (model capsular) c) umăr dureros (cronic) simplu d) umăr pseudo-paralitic e) umăr blocat (model necapsular) A. capsulita retractilă B. ruptura tendoanelor coifului muşchilor rotatori C. leziuni degenerative ale tendoanelor, burselor şi/ sau tecilor sinoviale ale tendoanelor, uneori cu calcificări activate algic, eventual uşor inflamator D. tendinita şi/ sau bursita acuta, cu calcificări tendinoase („furuncul Codman“) E. tendinita, tendosinovita + contractura musculară antalgică

în muşchii: rotatori, flexori şi/ sau abductori şi/ sau cu migrări de particule calcificate în bursa subacromio-deltoidiană la intensităţi suportabile 316. Bolnavul merge cu dificultate sau nu poate merge pe vârfuri, în radiculopatia algo-paretică: a) S1 b) L5 c) L4 d) L3 e) L2 317. În coxartroza incipientă apare o limitare precoce a mişcărilor de: a) abducţie b) adducţie c) flexie d) rotaţie e) aşezare „pe vine“ 318. Cea mai invalidantă pentru funcţionalitatea mâinii, este paralizia de nerv: a) radial b) median c) ulnar d) circumflex e) musculocutan 319. Stabiliţi relaţia corectă între tipul de nerv şi leziunile caracteristice ce apar prin pareza/ paralizia nervului respectiv: a) nerv radial b) nerv median 150

c) nerv ulnar d) SPE e) SPI A) mână simiană B) mâna „în gât de lebădă“ C) mers stepat D) grifa cubitală E) mers talonat 320. Sindromul Felty se caracterizează prin asocierea, la tabloul patologic al PR, a următoarelor elemente clinice şi

paraclinice: a) hepatomegalie b) fosfataza alcalină crescută c) fosfataza acidă crescută d) splenomegalie e) neutropenie 321. Sindroame dureroase şi neurovegetativ-vasculare sunt: a) sindromul Raynaud b) sindrom umăr-mână c) cauzalgia d) sindromul de tunel carpian e) sindromul Volkmann

151

152

Partea a II-a Întrebări din Geronto-Geriatrie

153

1. Principalele demersuri cu scop profilactic sau/ şi terapeutic la pacientul vârstic cu patologie tip degenerativ articular (artroza), vizând îmbunătăţirea calităţii vieţii implică: a) adoptarea unui stilul de viaţă activ, cu includerea unui program zilnic de exerciţii fizice (alergări pe distanţe scurte, ciclism) b) obţinerea, respectiv menţinerea unei greutăţi corporale normale c) abordarea dietei de tip metiteranean, cu conţinut bogat în legume, fructe, peşte oceanic d) evitarea suprasolicitării articulaţiilor afectate, inclusiv ferirea lor de şocurile/ agresiunile de ordin fizic/ traumatic e) scăderea pragului de percepţie a durerii, prin ameliorarea atât a tonusului fizic, cât şi a celui psihic (activităţi de grup, inclusiv psihoterapie)

osteoporozei d) factorii genetici nu sunt implicaţi in etiologia osteoporozei e) alimentaţia echilibrată permite optimizarea densităţii minerale osoase

2. Care dintre urmatoarele enunţuri privind osteoporoza sunt adevărate: a) osteoporoza este o boală scheletală caracterizată prin rezistenţă osoasă compromisă, urmată de creşterea riscului producerii de fracturi b) numărul pacienţilor diagnosticaţi cu osteoporoză se va dubla în următorii 20 de ani, datorită creşterii duratei medii de viaţă şi îmbâtrânirii populaţiei c) exerciţiul fizic are un efect dovetit în prevenirea instalării

4. În etiologia afecţiunilor osteoarticulate degenerative intervin: a) susceptibilitatea genetică, care generează un răspuns biologic particular la agresiunea mecanică articulară b) senescenţa, prin alterarea capacităţilor de producţie, respectiv reparatorii condrocitare c) factorii de agresiune, indiferent de momentul generator d) afecţiuni hematologice e) afecţiuni inflamatorii

3. Osteoporoza tip II se întâlneşte: a) frecvent la femeile postmenopauză b) apare la vârstnici peste 70 de ani c) rata pierderii de os trabecular este înaltă, datorită creşterii activităţii octeoclastelor, generând în principal fracturi vertebrale; în schimb osteoformarea este deficitară d) turn-overul celular este încetinit, pierderea de os fiind atât trabeculară, cât şi corticală; cea mai frecventă este fractura de col femural, urmată de cea vertebrală e) se intâlneşte la adultul tânăr

5. 154

Cea mai frecventă artropatie microcristalină la subiecţii vârstnici este: ............................................. 6. Menţionaţi trei dintre principiile managementului reabilitării la pacientul vârstnic: ............................................. ............................................. ............................................. 7. În coxartroza vârstnicului, simptoamele majore sunt: a) durerea (iniţial) după solicitări mecanice marcate b) (ulterior) durerea începe să însoţească pacientul în cursul zilei c) perioadele indolore sunt din ce în ce mai reduse în timpul zilei d) durerea este un factor perturbator în desfăşurarea mersului e) durerea induce mersul protectiv pentru şoldul afectat 8. Gonartroza vârstnicului se caracterizează prin faptul că: a) în stadiul iniţial, durerile apar la ortostatism prelungit b) în stadiul evoluat, durerile apar repede în ortostatism c) în stadiul evoluat, se constată creşterea în volum a genunchiului d) în stadiul final, apar dureri şi în repaus e) gonartroza este însoţită de stare generală febrilă

9. Obiectivele tratamentului artrozelor persoanelor vârstnice sunt: a) îndepărtarea durerii b) creşterea mobilităţii articulare c) împiedicarea progresiei bolii d) invocarea regulilor de profilaxie secundară e) pensionarea obligatorie 10. Osteoporoza secundară a vârstnicului poate fi: a) indusă de glucocorticoizi b) indusă de hipertiroidism c) a rezecaţilor gastrici d) indusă de diabetul zaharat e) indusă de imobilizare 11. Principalele mişcări care se testează în articulaţiile sternoclaviculară, acromio-claviculară, scapulo-toracică, la vârstnici, sunt: a) mişcarea de ridicare a umărului b) mişcarea de coborâre a umărului c) proiecţia anterioară a umărului d) proiecţia posterioară a umărului e) bascularea scapulo-axilară şi spirală 12. Principalele obiective ale recuperării la vârstnici, în patologia articulară a membrului superior, sunt: a) mobilitatea 155

b) calmarea durerii c) reechilibrarea musculară d) stabilitatea e) abilitatea 13. Artrita gleno-humerală apare în următoarele afecţiuni la vârstnici: a) PR b) artropatii microcristaline c) artrita psoriazică d) hemartroza hemofilică recurentă e) SA 14. Următoarele entităţi de tip miotendo-fascial sunt implicate în durerea intrinsecă de umăr, de tip periarticular, inclusiv la vârstnici: a) sindrom de tendon al supraspinosului b) sindrom cora-coclavicular c) sindrom scapulo-costal d) bursita subacromiodeltoidiană e) umăr în resort 15. Tratamentul balnear în sindromul AND, stadiul II, după suferinţe traumatice, poate include, la vârstnic: a) cure balneo-climatice pe litoral b) helioterapie c) talasoterapie d) cure externe în staţiuni cu ape minerale carbogazoase e) cure cu mofete 16. La vârsta de 80 de ani şi

peste, prevalenţa AVC, ajunge, în medie, la: a) 0,8 % b) 4% c) 2,5% d) 0,5% e) 1% 17. Termenul de Gerontologie a fost introdus de: a) Bechterew b) Pavlov c) Miciurin d) Basedow e) Mecinicov 18. OMS a declarat ca internaţional al vârstnicilor: a) 2000 b) 1982 c) 1999 d) 2003 e) 2004

an

19. Numiţi patru dintre cei 15 „I“ (formula mnemotehnică bazată pe iniţialele termenilor specifici in limba engleza) – „probleme speciale“/ obiective specifice, în Geriatrie: ............................................. ............................................. ............................................. 20. Dimensiunile determinismului biologic al procesului de îmbătrânire, sunt: a) culturală b) ocupaţională c) metabolică 156

d) genetică e) politică 21. Motivele pentru care vârstnicii se adresează medicului cel mai adesea sunt: a) anxietatea b) singurătatea c) impotenţa d) diareea e) durerea 22. Numiţi trei exemple de activităţi socio-personale – mai complexe – tip Instrumental Activities of Daily Living (IADL), reprezentând totodată parametri utilizaţi în evaluările IADL: ............................................. ............................................. ............................................. 23. Unul dintre instrumentele/ sistemele de evaluare a echilibrului static şi dinamic în şezând, ortostatism şi mers, frecvent utilizate în GerontoGeriatrie, este testul: a) Romberg b) Yesavage c) Marlow d) Tinetti e) Norton 24. Numiţi trei categorii de medicamente cu care un pacient vârstnic poate urma tratament şi despre care, în mod prioritar, trebuie întrebat în cadrul anamnezei geriatrice:

............................................. ............................................. ............................................. 25. Una dintre scalele de evaluare a depresiei, frecvent utilizate în Geriatrie, este: a) Mancini b) Yesavage c) Dalmady d) Henderson e) Nightingale 26. Numiţi trei parametri biologici serici care, de regulă, nu se modifică cu îmbătrânirea: ............................................. ............................................. ............................................. 27. Una dintre scalele de evaluare/ calcul a riscului de escare, frecvent utilizate în Geriatrie, este: a) Norton b) Aslan c) Meenan d) Callahan e) Laslett 28. Numiţi trei parametri biologici care, de regulă, suferă modificări la vârstnici: ............................................. ............................................. ............................................. 29. La persoanele vârstnice malnutriţia atinge, printre cazurile 157

asistate la domiciliu, o frecvenţă de: a) 84 – 86% b) 41 – 44% c) 5 – 8% d) 26 – 29% e) 73 – 78% 30. Numiţi două dintre particularităţile principale în prescrierea/ administrarea medicamentelor la vârstnici: ............................................. ............................................. 31. Malnutriţia, mai ales la bătrâni, stă la baza: a) degenerărilor neoplazice b) tulburărilor de comportament c) scăderilor rezistenţei la infecţii d) patologiei reumatice e) scăderii forţei şi masei musculare 32. Numiţi trei categorii de medicamente ce dau mai frecvent reacţii medicamentoase adverse, la vârstnici: ............................................. ............................................. ............................................. 33. În cursul/ cadrul procesului de îmbătrânire biologică survin modificări de tip: a) anticipativ b) deteriorativ c) prospectiv

d) retroactiv e) adaptativ 34. Principalele cauze/ surse potenţial generatoare de alterări/ perturbări la nivelul fluxului informaţional, replicativ, ce trece de la ADN (nuclear şi respectiv, mitocondrial) la sinteza proteică ribozomală, via ARN mesager informaţional, sunt: a) restricţiile calorice moderate b) produşii de metabolism celular (predominant speciile reactive de oxigen – SRO) c) toxinele din mediul ambiental d) radiaţiile ionizante sau/ şi UV e) dieta „mediteraneană“ 35. Numiţi trei componente ale evaluării complete/ complexe a unui pacient geriatric: ............................................. ............................................. ............................................. 36. Structurile tisulare al căror ritm de îmbătrânire dictează ritmul global de îmbătrânire al unui anumit individ, sunt: a) fanerele b) dinţii c) muşchii d) nevrax-ul e) vasele sanguine 37. Cele mai importante „I“-uri din Geriatrie – deoarece au 158

potenţialul invalidant/ dizabilitant cel mai marcat –, interferând cel mai amplu cu cele trei dimensiuni/ nivele ICF, (nivelul organismului – Body, nivelul individului – Activity, nivelul societăţii – Participation), sunt: ............................................. ............................................. ............................................. 38. „Rezultatele“ lezionale tisulare „emblematice“ pentru procesul de îmbătrânire biologică, sunt: a) necroza b) neurodegenerarea gerodistrofică (senilă) c) apoptoza d) gastrita e) ateroscleroza/ arterioloscleroza 39. Numiţi trei dintre scopurile urmărite, respectiv efectele scontate, prin care se argumentează utilizarea testelor/ scalelor/ grilelor de evaluare în Geronto-Geriatrie – inclusiv în nursing-ul sau/ şi recuperarea geriatrice: ............................................. ............................................. ............................................. 40. În afara radicalilor liberi toxici ai oxigenului/ SRO, alţi produşi care prin acumulare intratisulară, pot potenţa, prin efecte lezionale intracelulare, procesul de îmbătrânire biologică sunt: a) chinone

b) semichinone c) flavin-semichinone d) compuşi aromatici e) radicali thiol 41. Stresul oxidativ favorizează procesul de ateroscleroză, prin: a) modulare celulară (cu alterarea unor mecanisme transcripţionale nucleare: activare pentru stimulatori de citokine pro-inflamatorii, respectiv scăderea expresiei genice a unor interleukine anti-mediatoare de inflamaţie) b) inflamaţie cu auto-întreţinere prin mecanisme suprapuse, în cerc vicios c) fibroză d) lezare celulară ireversibilă prin peroxidarea lipidelor membranare e) alterarea – în sens de patogenicitate – a unor proprietăţi biologice ale moleculelor de LDL colesterol de către SRO şi unii radicali organici intermediari 42. Numiţi trei enzime sau/ şi neurotransmiţători cu implicare – în mod special – în apoptoza neuronală (şi indirect, în măsura în care aceasta virează spre un ritm şi o amploare mult accelerate şi exacerbate, prin/ cu formarea astfel, a unor cantităţi crescute de molecule insolubile/ precipitante de beta-amiloid) şi în neurodegenerarea senescentă/ senilă, (inclusiv, partial, în cea specifică tip Alzheimer): 159

............................................. ............................................. ............................................. 43. Principalul mecanism genic al pierderii de forţă şi masă musculară la vârstnici, este: a) lipsa de masaj b) lipsa expunerii la radiaţii UV c) sexul masculin d) declinul funcţiilor intelectuale e) leziunile ADN-ului mitocondrial 44. Numiţi trei specii reactive (radicali liberi/ toxici) de oxigen (SRO): ............................................. ............................................. ............................................. 45. Una dintre principalele proteinenzime ce „percep“ deteriorările ADN cauzate de stresul oxidativ şi atrag/ coordonează (alte) proteine reparatorii ale acestor deteriorări, având astfel un important rol geronto-protector/ „gero-profilactic“, este: a) ABS b) AKM c) ATM d) ALA e) ARO 46. Numiţi două sisteme enzimatice protectoare antioxidante: .............................................

............................................. ............................................. 47. Senescenţa celulară „normală“ (necomplicată/ agravată/ potenţată prin leziuni memebranare sau/ şi ale ADN), implică reorganizarea/ remodelarea cromatinei nucleare, cu apariţia: a) SURF b) SMURD c) SAHF d) SAGA e) SIDA 48. „Ceasurile genetice ale morţii celulare“ (genele clock – CLK genes) sunt: a) genele ce controlează metabolismul intermediar proteic b) genele ce controlează metabolismul intermediar lipidic c) genele ce controlează metabolismul intermediar glucidic d) genele ce controlează metabolismul şi lungimea telomerilor e) genele ce controlează activarea citokinelor proinflamatorii 49. Enzima care se opune senescenţei celulare fiziologice, favorizând menţinerea anormală a potenţialului (ciclurilor) de diviziune celulară şi astfel, favorizând, în dauna degenerării senile, pe cea neoplazică, este: a) telangiectaza b) teleportaza 160

c) telastaza d) telomeraza e) tumoraza 50. Numiţi patru modificări principale, caracteristice îmbătrânirii, la nivelul pielii: ............................................. ............................................. ............................................. 51. Secvenţele repetate de ADN, ce coafează cromozomii în scopul protecţiei acestora şi prin a căror scurtare progresivă, la fiecare diviziune celulară, este controlată, prin programare genică, reducerea potenţialului/ ciclurilor de diviziune şi astfel, senescenţa celulară „programată“/ controlată genetic – tip „aging by design“), sunt: a) templierii b) elastomerii c) cheloizii d) telomerii e) ribozomii 52. În fiecare an trăit cu durere (dorso)lombară cronică, întrucât aceasta s-a dovedit a fi un factor important de stres asupra ariilor cerebrale senzitive şi nu numai (prin hiperactivitatea metabolică generată de percepţia algică persistentă/ continuă – producătoare de stres oxidativ), masa de materie cenuşie se reduce – „atrofie cauzată prin mecanisme excitotoxice şi inflamatorii“, inclusiv la nivelul

ariilor creierului responsabile de procesarea informaţiilor şi respectiv de memorie, cu până la 1,3 cm3, iar ansamblul masei cerebrale, cu până la 11%, ceea ce corespunde unui ritm, raportat la îmbătrânirea normală, echivalent în unităţi de timp, cu: a) 10–20 ani b) 1–1,5 luni c) 48–70 zile d) 3–7 decenii e) 14–18 săptămâni 53. Stresul psihologic poate afecta/ augmenta procesul de îmbătrânire biologică, în principal prin următoarele mecanisme: a) favorizarea pensionării b) stresul oxidativ c) decuplarea profesională d) alterări în funcţionarea sau/ şi distribuţia clonelor imunocitare e) modificarea activităţii telomerazei 54. Numiţi trei elemente ale „dietei mediteraneene“ cu efect „antiaging“, de prelungire a speranţei de viaţă: ............................................. ............................................. ............................................. 55. Cercetări recente tind să răstoarne teoria „clasică“ – metabolică – privind îmbătrânirea, teorie conform căreia o activitate metabolică celulară intensă, prin producerea în exces de SRO, ar accelera 161

procesul biologic de îmbătrânire; noua teorie numită „decuplare pentru supravieţuire“, susţine că, în anumite condiţii, o hiperactivitate metabolică celulară ar putea dimpotriva, să încetinească procesul de îmbătrânire, prin virajul profilului metabolic al celulei, spre: a) acidoză b) alcaloză c) sol d) gel e) ciclare protonică mitocondrială

58. Urmate combinat şi sistematic, dieta mediteraneană, laolaltă cu ceilalţi trei „factori de stil de viaţă sănătos“, s-a constatat prin cercetări de specialitate şi statistice, că împreună duc, în ansamblu, la o reducere globală a riscului de deces la vârstnici, cu: a) 4% b) 65% c) 23% d) 52% e) 15%

56. „Factorii de stil de viaţă sănătos“, care s-a constatat, prin studii ştiinţifice, că alături de dieta mediteraneană, contribuie la reducerea mortalităţii la vârstnici, sunt: a) non-fumat b) activitatea culturală bogată c) viaţă activă fizic d) consumul moderat de alcool e) militantismul social susţinut

59. Numiţi două modificări funcţionale sau/ şi morfologice de îmbătrânire, la nivelul tubului digestiv: ............................................. .............................................

57. Urmând numai dieta mediteraneană, fără asocierea sistematică a celorlalţi „factori de stil de viaţă sănătos“, s-a constatat prin cercetări ştiinţifice, că aceasta duce la scăderea riscului de deces, la bătrâni (numai) cu: a) 93% b) 1,7% c) 23% d) 48% e) 74%

60. Elementele patologice prin a căror identificare şi măsurare se evidenţiază şi cuantifică sindromul metabolic, sunt : a) speranţa medie a vieţii la naştere b) TA ridicată c) intoleranţa la glucoza d) obezitatea (depunere adipoasă predominant la nivel abdominal) e) titrurile serice ridicate ale colesterolului 61. Plante (fructe, legume, alge) cu conţinut ridicat în substanţe cu proprietăţi anti-oxidante, sunt: a) afine 162

b) coacaze negre c) banane d) spanac e) spirulina 62. Principalele mecanisme la nivel intim, molecular şi subcelular, declanşate de „restricţia calorică“ – cea mai cunoscută şi probată ca eficienţă, până în prezent, modalitate de a combate procesele de îmbătrânire celulară şi de prelungire a duratei de viaţă, sunt: a) stimularea expresionării şi creşterea concentraţiei, cu peste 50% faţă de titrurile obişnuite, la nivel tisular – inclusiv a celui adipos alb –, a SIRT1 b) reducerea stresului oxidativ c) activarea sirtuin-diacetilazei d) reducerea producţiei de insulină, de insulin–like factor de creştere (IIS) şi respectiv, a mecanismelor fiziologice de semnalizare a acestor hormoni în procesul de utilizare a glucozei (în general, în organism şi în special în ţesutul gras) e) virajul metabolismului „ţesutului adipos alb“ de la profilul de depozitare spre cel de utilizare/ eliberare în circulaţie (inclusiv de – şi totodată, facilitat de – hormon „antiapetit“: leptina, pe care acest ţesut îl secretă) 63. Daţi două exemple de efecte cvasi-similare ale Gerovital-ului H3 şi Aslavital-ului: .............................................

............................................. ............................................. 64. Principalele mecanisme de acţiune „anti-aging“ ale sirtuinelor sunt: a) virajul metabolic în „ţesutul adipos alb“, de la profilul de depozitare spre cel de utilizare/ eliberare (inclusiv şi facilitat de hormonul „anti-apetit“: leptina) b) supresia proteinei Bax (mitocondrio-toxică) c) blocarea ciclului „regresiv“ al diviziunilor/ reproducerilor celulare succesive (care duce în final, la moarte „naturală“, prin apoptoză) d) stimularea proceselor de reparare a ADN e) activarea „programului de supravieţuire“ la nivelul tuturor celulelor (în special a celor din: creier, ficat, rinichi şi ţesutul gras), program caracterizat prin reducerea sensibilităţii celulare la stres, probabil prin „decuplare pentru supravieţuire“/ stimularea virajului metabolic energetic spre „ciclare protonică mitocondrială“ 65. În afara celei de stimulare/ inducţie a activităţii sirtuinice, Resveratrol-ului i s-au mai identificat, prin studii recente, următoarele acţiuni, (unele) cu efecte, inclusiv – şi indirect –, anti-aging: a) supresia acţiunii proteinei Bax (mitocondrio-toxică), promotoare a sinuciderii/ apoptozei celulare, induse de 163

stres b) combaterea fibrozei cardiace/ miocardioscleroza – ca rezultat – şi a entităţilor nosologice: HTA şi insuficienţa cardiacă (ce sunt generate de aceasta, respectiv o produc/ agravează, în cerc vicios) c) prevenirea formării de trombi d) reducerea titrului plasmatic al colesterolului e) modificarea, în sens protectiv, a absorbţiei, de la nivelul tubului digestiv, a particulelor alimentare nesănătoase 66. Cercetări foarte recente au evidenţiat că un consum moderat de alcool (prin orice fel de băutură) reduce riscul apariţiei declinului cognitiv la vârstnici; prin ingestie moderată zilnică de alcool, se înţelege o cantitate maximă de: a) 1 kg b) 5 g c) 475 g d) 15 g e) 50 g 67. Foarte recent molecule identificate care, în condiţii postagresive la nivelul ţesutului cerebral, se răspândesc pe suprafeţele neuronilor, inducându-le un profil metabolic hiperactiv şi consecutiv, hipersensibil la hipoxie – ce determină astfel, moartea acestora în circa 3 minute (faţă

de 3–4 ore în condiţiile absenţei/ blocării acestui tip de molecule), se numesc: a) RMFB b) PPRM c) TRPM d) GPCR e) SAHF 68. Numiţi cinci nevoi fundamentale ale fiinţei umane după V. Henderson: ............................................. ............................................. ............................................. 69. Structurile/ particulele nanooxidice – în principal datorită marcatelor lor proprietăţi antioxidante – au determinat, în condiţii experimentale, creşterea duratei de viaţă a neuronilor cerebrali, minimum de: a) 3–4 ori b) 5–6 ori c) 7–8 ori d) 9–10 ori e) 11–12 ori 70. Tehnica ultramodernă de terapie la nivel genic, prin care sunt introduse, transmembranar, secvenţe sintetice corespondente, „corecte“, de ADN – capabile să repare, în interiorul nucleelor sau/ şi al mitocondriilor, diverse leziuni ale ADN – se numeşte: a) proliferare b) protofectare c) proferare 164

d) procurare e) procesare 71. O nouă dovadă relevantă a strânselor şi amplelor inter-relaţii morfo-funcţionale imuno-neuroendocrine, pare a se afla în domeniul biologiei îmbătrânirii: una dintre genele considerate a fi major implicate în longevitate (denumită, de aceea „Metuselah“), codifică sinteza de proteine ce activează/ profilează un tip de receptori – foarte răspândiţi pe suprafeţele membranelor celulare – denumiţi GPCR; acest fapt pare să determine, consecutiv, reducerea producţiei de SRO de către celulele respective; situsurile GPCR sunt însă (totodată) morfoprofilate/ preformate („tip cheie în broască“), pentru a răspunde specific la semnalizările chimice ale unor molecule ce funcţionează şi sunt cunoscute ca aparţinând (predominant) sistemului imun; astfel, se consideră că genele ce controlează respectivele molecule imuno-competente sunt implicate, totodată, şi în îmbătrânire/ longevitate; respectivele molecule (predominant) imune, se numesc: a) leptine b) liganzi c) briganzi d) leoparzi e) lungoni 72.

Numiţi patru modificări morfologice sau/ şi funcţionale, legate de îmbătrânire, la nivelul sistemului nervos: ............................................. ............................................. ............................................. 73. Un medicament recent produs, care s-a dovedit că poate creşte semnificativ titrul plasmatic de HDL–colesterol, se numeşte (ca Denumire Comună Internaţională – DCI): a) Sahib b) Pib c) Abu(Grahib) d) Torcetrapib e) Sanepid 74. Torcetrapib-ul creşte titrul plasmatic al HDL–colesterolului, inhibând: a) enzima de conversie a angiotensinei b) enzima Endo-G c) glutation-peroxidaza d) enzima LDH e) protein-enzima de transfer colesteril-ester 75. La doze optime şi în asociere cu statine (medicamente ce scad titrul plasmatic al LDLcolesterolului), Torcetrapib-ul s-a dovedit că îşi potenţează (reciproc) efectul, putând astfel creşte nivelul seric de HDLcolesterol, cu: a) peste 100% b) peste 2% 165

c) peste 300% d) peste 41% e) peste 17%

c) 120 ani d) 300 ani e) 400 ani

76. Numiţi patru modificări morfologice sau/ şi funcţionale de îmbătrânire, la nivelul aparatului circulator: ............................................. ............................................. .............................................

80. Numiţi patru modificări morfologice sau/ şi funcţionale de îmbătrânire la nivelul aparatului respirator: ............................................. ............................................. .............................................

77. Care dintre următoarele medicamente sau categorii de medicamente s-a dovedit recent că, administrate cronic/ zilnic, determină, pe termen lung, o scădere semnificativă a riscului de apariţie a bolii Parkinson?: a) aspirina b) acetaminofen c) (alte) AINS d) ibuprofen e) antibiotice beta-lactaminice

81. Molecula mică, ce s-a descoperit recent că poate contribui decisiv la resetarea geno-biologică a unor celule – în primul rând a celor musculare –, transformându-le în celule primordiale (stem/ suşă), se numeşte: a) relansina b) renina c) rifampicina d) rezerpina e) ranitidina

78. În mod natural, resveratrolul se găseşte, în cantităţi mai mari, în: a) struguri b) vin roşu c) alune d) afine e) unele conifere 79. Duratele maxime de viaţă umană, avansate de diverşi cercetători ca posibile – conform exclusiv, programului genetic – sunt: a) 5 000 ani b) 90 ani

82. Daţi trei exemple de ţesuturi/ structuri anatomice „braditrofice“: ............................................. ............................................. ............................................. 83. Principalele enzime specifice, faţă de care, în senescenţă, se constată scăderea sensibilităţii de reacţie a macromoleculelor de colagen, sunt: a) catalaza b) elastaza c) caspaza 166

d) colagenaza e) acetilaza 84. Daţi trei exemple de biomarkeri ai senescenţei: ............................................. ............................................. ............................................. 85. Modificări de senescenţă în metabolismul hidro-electrolitic sunt: a) condensarea/ deshidratarea macro-moleculelor proteice b) scăderea ionizării coloidale c) scăderea conţinutului de apă din ţesuturi şi în ansamblu, de la nivelul întregului organism d) diminuarea capacităţii funcţionale, de pompă ionică, a principalelor sisteme transportoare e) diminuarea, în ansamblu, la nivelul cvasitotalităţii ţesuturilor, a numărului de sarcini electrice 86. Numiţi două tipuri de ioni a căror concentraţie intracelulară, de regulă, creşte odată cu îmbătrânirea: ............................................. ............................................. 87. Principalele cauze ale creşterii masei grase la vârstnici sunt: a) deficienţă/ insuficienţă relativă a proceselor oxidative (NADP-H2 şi α-glicerofosfat, cu efecte hipocatabolice globale) b) anomalii ale

(lipo)transportului plasmatic c) deficit de hormoni sexuali d) deficienţa de lipoproteinlipază e) anomalii ale (lipo)hidrolizei plasmatice 88. Care dintre cele de mai jos reprezintă factori majori de risc ce apar, în procesul de îmbătrânire, semnificativ statistic asociaţi atât cu apariţia patologiei cardio-vasculare, cât şi cu a celei cognitive (sindroame dementive)?: a) fumat b) diabet c) menopauza d) hipercolesterolemie e) HTA 89. Numiţi două tipuri de ioni a căror concentraţie intracelulară, de regulă, scade odată cu îmbătrânirea: ............................................. ............................................. 90. Parametrii biologici ai căror titruri serice, de regulă, suferă modificări în cadrul procesului de îmbătrânire biologică sunt: a) VSH b) creatininemia c) glicemia d) fosfataza alcalină e) raportul cantitativ albumine/ globuline 91. Încercuiţi afirmaţiile corecte, raportat la biologia 167

senescenţei: a) dezorganizarea, în ansamblu, a structurilor tisulare ale organismului b) creşterea depozitelor adipoase/ a „masei grase“ în ansamblu şi scăderea masei musculare (a „masei slabe“) c) unităţile celulare active metabolic scad numeric cu aproape 1/3, asociat cu hipertrofii celulare individuale, compensatorii d) reducerea, în ansamblu sau/ şi decuplarea funcţională, în proporţii semnificative, ale masei protoplasmatice active metabolic e) scăderea globală a conţinutului tisular de apă şi a celui de fibre elastinice intercelulare, cu reducerea consecutivă a elasticităţii ţesuturilor 92. Daţi patru exemple de îngrijiri recuperatorii (demersuri de nursing de reabilitare): ............................................. ............................................. ............................................. 93. Modificări ce caracterizează imunosenescenţa sunt: a) scăderea capacităţii/ eficienţei globale de răspuns la provocări antigenice noi b) creşterea globală, policlonală, a producţiei de imunoglobuline c) reducerea funcţiei supresoare limfocitare d) creşterea cantităţii de produse antigenice endogene

care, coroborat cu o creştere a sintezei crescute de (auto)anticorpi este propensivă pentru fenomenele de autoimunitate e) creşterea/ proliferarea expansiunilor clonale – nefuncţionale – ale celulelor T (TCE: cu până la 80%, în cadrul totalului populaţiei celulare TCD8) 94. „Coordonatorul ceasului biologic“ la mamifere – prin faptul că, prin secreţia sa hormonală, cu ciclicitate circadiană (ritmată de lumina diurnă), reprezintă principalul programator neuroendocrin (şi astfel, implicit), efector şi integrator al informaţiilor (şi) din „genele clock“, legate de ritmul şi amploarea fenomenelor de moarte celulară programată – este glanda: a) tiroidă b) suprarenală c) hipofiză d) parotidă e) paratiroidă 95. La ora actuală „pacemakerii-cheie“ pentru ciclicitatea menstruală feminină şi implicit pentru menopauză, sunt consideraţi: a) glandele suprarenale b) creierul c) uterul d) tiroida e) ovarele 96. Numiţi

trei

structuri

din 168

componenţa complexului pineal: ............................................. ............................................. ............................................. 97. Principalul organ integrator/ coordonator şi efector (indirect) la nivel sistemic, al semnalizărilor moleculare aferente dimensiunii genetice a procesului de îmbătrânire – provenite de la nivelul genelor „clock“ –, este: a) timusul b) sistemul limbic c) ganglionul stelat d) glanda pineală e) uterul 98. Parametri biologici cu valori relativ constant modificate la vârstnici, sunt: a) VSH b) sideremia c) glicemia d) albuminemia e) creatininemia 99. Care dintre următoarele modificări antropomorfice sunt adevărate în raport cu îmbătrânirea?: a) lărgirea nasului b) alungirea pavilioanelor auriculare c) rarefacţia pilozităţii corporale d) exacerbarea curburilor fiziologice, predominant cervicodorsale, ale coloanei vertebrale e) calviţia 100.

Numiţi trei modificări morfologice sau/ şi funcţionale, de îmbătrânire, la nivelul aparatului renourinar : ............................................. ............................................. ............................................. 101. S-a constatat statistic faptul că un individ din grupa de vârstă 65–74 ani are, în medie: a) între 4 şi 5 boli b) nici o boală c) între 1 şi 2 boli d) între 2 şi 3 boli e) între 5 şi 6 boli 102. Numiţi două modificări morfologice sau/ şi funcţionale, de îmbătrânire, la nivel sanguin: ............................................. ............................................. 103. Daţi patru exemple de geropatii sau/ şi de boli şi statusuri frecvente (comune, numai) la vârstnici: ............................................. ............................................. ............................................. 104. Diferenţe principale, ca efecte terapeutice, între Gerovital H3 şi Aslavital, vizează: a) susţinerea neuro-biologică generală în sindromul de stres b) efectele anticoagulante c) efectele antireumatice: analgezice, vasodilatatorii locale, imuno- modulatorii 169

d) efectele antioxidante e) efectele asupra tulburărilor de dinamică sexuală 105. Daţi trei exemple de gerodistrofii: ............................................. ............................................. ............................................. 106. Componenţa optimă a echipei de asistenţă recuperatorie geronto-geriatrică în spital, este: ............................................. ............................................. 107. Principalele subdomenii de asistenţă medico-sanitară, ce reprezintă interfeţe între RMFB şi G-G, sunt: a) Balneo-Climatologia b) Recuperarea geriatrică c) Geroprofilaxia balneofiziatrică d) Îngrijirile recuperatorii la vârstnici (Nursing de reabilitare) e) Îngrijirile paleative la bătrâni 108. Conform clasificării stadiilor vârstelor vieţii umane, introduse de Laslett, vârsta a doua este cuprinsă între: a) 16/18–59/64 ani b) 8 –18 ani c) 50 – 55 ani d) 80 – 100 ani e) 25 – 30 ani 109. Numiţi doi dintre factorii din

partea pacientului ce pot afecta relaţia asistentă de îngrijiri – pacient vârstnic: ............................................. ............................................. 110. Conform clasificării stadiilor vârstelor vieţii umane, introduse de Laslett, vârsta a treia este cuprinsă între: a) 1 – 15 ani b) 60/65 – 75/80 ani c) 15 – 45 ani d) 100 – 101 ani e) 25 – 35 ani 111. Numiţi doi dintre factorii care afectează relaţia asistentă de îngrijiri (nursă) – pacient vârstnic (din partea asistentei): ............................................. ............................................. 112. Conform clasificării stadiilor vârstelor vieţii umane, introduse de Laslett, vârsta a patra este cuprinsă între: a) 6 – 16 ani b) 55 – 60 ani c) 64 – 74 ani d) 20 – 30 ani e) 75/80 ani şi peste 113. Principalele domenii/ direcţii ale evaluării complete a unui vârstnic sunt: a) evaluarea urologică/ imunologică b) evaluarea politică c) evaluarea bio(psiho)clinico170

funcţională d) evaluarea socială (a funcţiei sociale) e) evaluarea medicală generală şi geriatrică 114. Care dintre următoarele trăsături sunt acceptate în prezent, ca fiind caracteristice pentru procesul de îmbătrânire biologică: a) variabilitatea b) diferenţialitatea c) determinismul biologic d) determinismul psiho-social e) ansamblul modificărilor „programate“ şi de „uzură“, survenite în dinamică, pe parcursul întregului ciclu ontogenetic 115. Care dintre următoarele procese intime de la nivel celular şi subcelular, sunt considerate a sta la baza îmbătrânirii biologice?: a) alterarea fluxului genoinformaţional: ADN nuclear – ARN mesager – ribozomi, cu creşterea progresivă a ratei de erori în replicare sau/ şi transcripţie şi cu acumulări consecutive de defecte la nivelul proteinelor sintetizate citoplasmatic b) scăderea eficienţei sistemelor (predominant) enzimatice responsabile de repararea leziunilor ADN sau/ şi proteice c) stresul oxidativ d) stresul caloric (alimentar)

e) inflamaţia cronică 116. În compoziţia Gerovitalului H3 intră: a) procaină hidroclorică b) acid paraaminobenzoic c) resveratrol d) potasiu e) fosfor 117. În compoziţia Aslavital-ului drajeuri, intră: a) vitamina B6 b) procaină hidroclorică c) resveratrol d) mezoinozitol e) potasiu 118. Stresul oxidativ intervine în procesele de arteroscleroză şi îmbătrânire biologică, participând la: a) modificarea factorilor de transcripţie, cu alterarea globală a expresiei genice b) inflamaţia cronică patogenă, prin stimularea indirectă a producerii de citokine inflamogene c) fibroza d) lezarea celulară ireversibilă e) alterarea complexă a mecanismelor răspunsului imun 119. Activităţile cele mai eficiente pentru menţinerea/ reperformarea capacităţii de muncă, cu prevenirea/ întârzierea/ limitarea declinului acesteia, odată cu îmbătrânirea, 171

sunt: a) practicarea zilnică de exerciţii fizice dinamice, repetitive, adecvate ca nivel de solicitare fizică b) practicarea unor forme de terapie ocupaţională adecvate ca nivel de solicitare fizică (grădinărit, pictură, modelaj, jucat golf) c) educaţia profesională continuă d) ocuparea (menţinerea) în funcţii de conducere e) cure balneo-climatice profilactice active, cu secvenţe procedural-metodologice de tip revigorare/ „întreţinere“/ antiaging şi antistres 120. Enumeraţi două elemente caracteristice pentru aspectul morfo- patologic al vasculitei din arterita temporală la vârstnici: ............................................. ............................................. 121. Sindroamele căderilor la vârstnici pot avea mai multe cauze; enumeraţi două dintre ele: ............................................. ............................................. 122. Enumeraţi două dintre principalele tulburări responsabile, mai frecvent la vârstnici, de pierderea echilibrului: ............................................. .............................................

123. Enumeraţi patru dintre caracteristicile PR la vârstnici: ............................................. ............................................. ............................................. ............................................. 124. Muşchii stabilizatori activi (dinamici) ai capului humeral în cavitatea glenoidă, inclusiv la vârstnici, sunt: a) bicepsul brahial b) supraspinosul c) subscapularul d) infraspinosul e) micul rotund 125. Artroza – categorie de afectări locomotorii, în mod specific mai frecventă la vârstnici – are următoarele caracteristici: a) este una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică b) predomină la bărbaţi c) este cea mai frecventă suferinţă cronică musculoscheletală la indivizii în vârstă de peste 50 de ani d) se caracterizează prin degenerescenţa focală a cartilajului articular e) are caracter multifactorial 126. Crizele majore ale bătrâneţii sunt: a) criza retragerii din activitatea profesională b) criza determinată de îmbătrânirea geriatrică 172

c) criza determinantă plecarea copiilor d) crizele comiţiale e) crizele de isterie

de

127. Încercuiţi afirmaţiile corecte (conform unor statistici europene): a) persoanele cu vârsta sub 55 de ani petrec, în medie, 5 zile pe an în spital b) persoanele cu vârsta peste 65 de ani petrec, în medie, 2 zile pe an în spital c) persoanele cu vârsta peste 85 de ani petrec, în medie, 12 zile pe an în spital d) bătrânii au boli cronice ocupă 2 paturi din 5 în unităţile spitaliceşti obişnuite e) bătrânii ocupă 1 din 2 locuri în unităţile de asistenţă socială 128. Creşterea debitului circulator sistemic, maxim posibilă la un individ vârstnic – creştere cu caracter adaptativ, la efortul fizic sau la solicitări extreme ale funcţiei de termoreglare, în expuneri generale ale corpului în mediu cald – este: a) de 2–3 ori b) de 100 ori c) de 0,44 ori d) de 7 ori e) de 6 ori 129. Termenul de Gerontologie a fost introdus în anul: a) 1783 b) 2001

c) 1993 d) 1903 e) 1848 130. Care dintre următoarele aspecte sunt acceptate în prezent ca fiind caracteristice procesului de îmbătrânire biologică?: a) modificările deteriorative b) modificările adaptative c) limitările graduale ale funcţiilor şi performanţelor majore de integrare şi de (auto)control d) scăderea treptată a capacităţii globale de adaptare şi de răspuns a organismului la stres e) declinul morfo-funcţional general, lent evolutiv, fără decompensări/ insuficienţe de organ sau sistem 131. ATM este: a) un program de acţiune gerontologică b) un biotrofic/ gerontoprotector c) o genă, plus produsul său de expresie: o proteină ce sesizează leziunile ADN cauzate de stresul oxidativ şi orientează acţiunea unor (alte) proteine reparatorii către leziunile respective d) o scală de evaluare geriatrică e) un dispozitiv de explorare paraclinică a compoziţiei corporale (body composition) 132. 173

Din perspectiva datelor actuale în biologia îmbătrânirii, ca baze moleculare ale acţiunilor subtile protective celulare în stres şi respectiv reparatorii enzimatice, cu efecte de de tip „anti-aging“ – inclusiv în interferenţa cu mecanismele intime declanşate de restricţia de aport caloric –, fiind astfel adevăraţi reglatori ai procesului de îmbătrânire celulară, sunt considerate: a) hidantoidele b) scopolaminele c) sirtuinele d) amfetaminele e) ciclinele 133. În compoziţia Aslavital-ului fiole intră: a) resveratrol b) acid glutamic c) procaină hidroclorică d) acid para-aminosalicilic e) potasiu 134. Practic, toate moleculele corpului uman sunt reînnoite odată la: a) 10 săptămâni b) 7 ani c) 2 trimestre d) 180 de zile e) 9 luni 135. Caracteristici ale îmbătrânirii la nivel celular şi tisular sunt: a) ţesutul conjunctiv, la nivelul tuturor structurilor ce îl conţin, sporeşte cantitativ şi îşi reduce elasticitatea

b) creşte, la nivelul cvasitotalităţii celulelor gradul de neregularitate – ca distribuţie – de dezorganizare structurală şi respectiv, de variabilitate – ca mărime c) se reduce cu circa 1/3 masa protoplasmatică/ numărul de unităţi celulare active metabolic d) creşte, ca fenomen de hipertrofie compensatorie, mărimea multora dintre celule e) scade conţinutul în apă 136. Numiţi trei dintre membrii echipei interdisciplinare de asistenţă geriatrică – inclusiv de tip recuperator şi de nursig de reabilitare (îngrijiri recuperatorii) – în comunitate: ............................................. ............................................. ............................................. 137. LDL-colesterolul acţionează asupra structurilor imunocompetente prin: a) stimularea sintezei de molecule de adeziune celulară b) inhibarea activităţii fagocitelor mononucleare c) stimularea procesului de cooperare celulară (helper), în elaborarea răspunsului imun d) creşterea sintezei de imunoglobuline e) alterarea producţiei de interferon şi a activităţii limfocitelor NK 138. Capacitatea

maximă 174

respiratorie la vârsta de 80 de ani faţă de cea de 30 de ani, este de aproximativ: a) jumătate b) trei sferturi c) un sfert d) nemodificată e) dublă 139. Persoanele de vârsta a treia, cu „îmbătrânire uzuală“ se caracterizează, din punct de vedere clinic, prin polipatologie cronică, având în medie peste: a) o boală b) două boli c) trei boli d) patru boli e) cinci boli 140. Numiţi patru modificări involutive datorate vârstei, ce influenţează capacitatea de muncă: ............................................. ............................................. ............................................. 141. În timpul exerciţiilor fizice rezistive solicitante, s-au constatat – aspect ce furnizează cel puţin o parte a argumentaţiei obiective pentru care kinetoterapia impune prudenţă şi atentă monitorizare şi modulare parametrială la vârstnici – creşteri semnificative ale titrurilor plasmatice, de: a) telomerază b) STH c) noradrenalină

d) reversină e) adrenalină 142. Durata actuală medie, considerată convenabilă pentru o cură gero-profilactică activă, de revigorare, întinerire, antistres, inclusiv de refacere a forţei de muncă, este: a) 21 zile b) 30 zile c) 6 zile d) 10-14 zile e) 18-20 zile 143. Populaţia „ţintă“, maxim beneficiară de cure geroprofilactice active, de revigorare, întinerire, antistres, inclusiv de refacere a forţei de muncă, este cuprinsă în intervalul de vârstă: a) 45–75 ani b) 16–49 ani c) 80–85 ani d) 21–41 ani e) 30–35 ani 144. Un indicator al stării de echilibru/ dezechilibru neurovegetativ, util pentru aprecierea influenţei asupra unui potenţial curant, a factorilor meteoclimatici/ climatoterapeutici, este indicele: a) Dow-Jones b) tineri/ bărâni c) Ott d) Stibor e) vegetativ 145. 175

Care din caracteristicile de mai jos sunt conexe vârstei a patra?: a) autonomie individuală deplină b) autonomie individuală pierdută c) nevoi speciale de îngrijiri/ asistenţă medicală sau/ şi socială d) vârsta de peste 75 de ani e) vârsta de 60-75 de ani 146. „Tinerii bătrâni“ cuprinse între: a) 40–50 ani b) 50–60 ani c) 60–75 ani d) 70–95 ani e) 30–40 ani

au

vârste

147. Ponderea procentuală actuală în România a populaţiei vârstnice (de 60 de ani şi peste) este de aproximativ: a) 19% b) 11% c) 38,5% d) 13,6% e) 8% 148. Care dintre următorii indicatori demografico-epidemiologici sunt totodată, indicatori sintetici ai stării de sănătate a unei anumite populaţii?: a) durata medie de viaţă b) speranţa medie a vieţii la naştere c) durata medie de viaţă sănătoasă d) durata medie de viaţă cu incapacitate

e) mortalitatea generală 149. Conceptualizarea evoluţiei, dea lungul timpurilor, a indicatorului sintetic major al stării de sănătate al unei populaţii: durata medie de viaţă sănătoasă, este exprimată grafic sugestiv, prin: a) multiplicitatea carierelor succesive b) rectangularizarea curbei de supravieţuire c) despecializarea vârstnicilor d) retragerea flexibilă din activitatea profesională e) profesionalizarea – ca şi carieră – a unor activităţi, iniţial benevole/ neprofesionale 150. Resveratrolul este un: a) imunomodulator natural b) dispozitiv de termoterapie c) stimulator sirtuinic d) dispozitiv de electrodiagnostic e) compus chimic ce se găseşte în vinul roşu 151. Nodulii Heberden sunt formaţiuni artrozice – cel mai frecvent întâlnite la vârstnici – ce apar la nivelul: a) articulatiilor interfalangiene distale b) articulatiilor interfalangiene proximale c) articulatiilor metacarpofalangiene d) articulatiilor carpometacarpiene e) articulatiilor intercarpiene 176

152. Artroza, inclusiv la vârstnici, are ca factori de risc determinanţi: a) stresul mecanic b) boli metabolice c) boli psihice d) boli digestive e) boli endocrine 153. Localizările cele mai frecvente ale artrozelor primitive, inclusiv la vârstnici, sunt: a) genunchii b) articulaţiile tibiotarsiene c) articulaţiile interfalangiene distale d) articulaţiile radiocubitocarpiene e) articulaţiile coloanei vertebrale 154. Care dintre următoarele sunt considerate, mai frecvent în literatură, sindroame geriatrice majore/ principale?: a) sindromul cardio-vascular b) sindromul cerebro-vascular c) sindromul anxios-depresiv d) sindromul locomotor e) sindroamele/ stările grabatare 155. Numiţi, în afara bolii Parkinson – cel mai frecvent la vârstnici – două forme de parkinsonism, întâlnite în Geriatrie: ............................................. .............................................

156. Ce factori consideraţi a fi implicaţi în patogenia artrozelor?: a) predispoziţia genetică b) boli metabolice (diabet, gută) c) boli endocrine (hipotiroidism, hiperparatiroidism) d) stresul mecanic/ suprasolicitare articulară e) senescenţa, inclusiv la nivelul structurilor articulare 157. „Teoria pierderilor“ se referă, în G-G, la: a) pierderea de rol şi statut în familie b) pierderea relaţiilor profesionale c) pierderea relaţiilor sociale d) pierderea memoriei e) pierderea de funcţii senzoriale 158. Principalele modificări de senescenţă la nivelul tubului digestiv sunt: a) subţierea mucoasei bucale b) retractarea gingiilor şi masticaţie dificilă c) uscăciunea la nivelul cavităţii bucale şi limbii d) atrofia mucoasei colonice e) incontinenţa ano-rectală 159. Semne de anemie, inclusiv la vârstnici, sunt: a) paloarea b) tahipneea c) bradicardia d) ameţeala 177

e) cefaleea 160. Arătaţi care dintre iniţialele de mai jos desemnează un test de evaluare a funcţiilor cognitive, folosit în Geriatrie: a) HDS b) MMS c) CREST d) FIM e) SARS 161. Numiti două dintre principalele – ca frecvenţă – domenii de patologie, întâlnite la vârstnici: ............................................. ............................................. 162. Enumeraţi doi dintre factorii, ce derivă din modificările biologice de senescenţă – implicaţi în fracturile traumatice la vârstnici: ............................................. ............................................. 163. Enumerati două dintre principalele modificări de tip histochimic ce apar la nivelul cartilajului artozic, inclusiv la vârstnici: ............................................. ............................................. 164. În artrozele activate, inclusiv la vârstnici, examenul fizic, de regulă, poate decela: a) articulaţii nedureroase b) articulaţii uşor tumefiate c) temperatura locală uşor

crescută d) limitarea mobilităţii articulare e) deformări articulare variabile 165. Radiologic, în artroze, inclusiv la vârstnici, se poate constata: a) îngustarea spaţiului articular b) scleroza sucondrală c) chiste osoase subcondral d) osteofitoza e) deformarea contururilor extremităţilor osoase 166. Obiective principale ale tratamentului recuperator complex la pacienţii vârstnici cu PR, cu disfuncţii cronice, sunt: a) controlul inflamaţiei b) reducerea durerilor şi redorilor articulare c) menţinerea sau/ şi ameliorarea forţei şi troficităţii musculare din vecinatatea articulaţiilor afectate d) adaptarea funcţională şi psihologică a bolnavului la disfuncţiile irecuperabile e) menţinerea sau/ şi restabilirea – în limitele posibile – a unor poziţii şi mobilităţi articulare funcţionale 167. Care sunt stadiile evolutive de tip clinico-funcţional, ale PR la vârstnici, în care aceştia, de regulă, (mai) pot desfăşura IADL?: a) stadiul I b) stadiul II c) stadiul III d) stadiul IV 178

e) stadiul prodromal 168. Care dintre domeniile medicale sau/ şi afecţiuni de mai jos, beneficiind de diferite secvenţe metodologice ale specialităţii de RMFB, au indicaţii profilactice la vârstnici: a) traumatismele b) gerontologia c) prezenţa de factori de risc pentru boala varicoasă d) sindroame hipokinetice e) boli „a frigore“ 169. Care dintre următoarele iniţiale se referă la un test de evaluare a depresiei la vârstnici?: a) HDL b) TPRM c) BBB d) GDS e) ABS 170. În timpul inspecţiei articulaţiilor coxo-femurale la vârstnici: a) se solicită bolnavului să facă câţiva paşi b) se consemnează eventualele redori, contracturi/ retracturi, sau/ şi atitudini vicioase c) se consemnează eventualele tulburări de statică vertebrală d) se consemnează eventualele tulburări de statică sau/ şi funcţionale la nivelul genunchilor e) se consemnează eventualele tulburări de statică

sau/ şi funcţionale la nivelul picioarelor 171. Stabilitatea şoldului, la vârstnic, este asigurată de: a) coaptaţia capetelor articulare b) direcţia axei colului femural c) ligamentul iliofemural d) muşchii pelvi-trohanterieni e) factori endocrini 172. Mini Nutritional Assessment (MINA): a) poate fi aplicat numai persoanelor vârstnice instituţionalizate b) presupune efectuarea, în prealabil, de măsurători antropometrice c) presupune anchetă dietetică d) cel mai fidel indice antropometric este circumferinţa moletului e) la vârstnici se obţin, în general, valori diminuate 173. Şoldul vârstnicului se caracterizează prin următoarele: a) este, ca tip de articulaţie, o enartroză b) mişcarile şoldului cu genunchiul flectat sunt mai ample decât cele cu genunchiul extins c) diferenţele dintre mişcările active şi cele pasive sunt mai mari la şold decât la alte articulaţii d) şoldul are, comparativ cu genunchiul, o mobilitate mai mare 179

e) şoldul nu posedă stabilitate deosebită

o

174. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la depresia vârstnicului, corespund(e) realităţii?: a) este o patologie frecvent întâlnită la bătrâni b) este semnificativ mai rar întâlnită la pacienţii spitalizaţi, faţă de bătrânii ce trăiesc în cadru familial c) una dintre scalele utilizate pentru evaluarea acestui tip de patologie este Geriatric Depression Scale (GDS) d) GDS cuprinde un chestionar cu 30 de întrebări e) un scor GDS de peste 22 de puncte semnifică depresie severă 175. În metodologia de testare a riscurilor de instalare a escarelor – inclusiv şi mai ales – la vârstnici, se evaluează: a) starea generală a bolnavului b) starea funcţiilor psihice/ cognitive c) capacitatea de mobilitate/ mobilizare d) starea de nutriţie e) continenţa/ incontinenţa urinară 176. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte, în legatură cu persoanele vârstnice?: a) în cadrul ciclului de mers, faza de sprijin pe planta afectată

este prelungită antalgic b) înclinarea posturală, accentuată de mers, este cauzată în pricipal de balansul altern al părţii superioare a trunchiului c) mersul legănat se datorează în principal redorilor (sau/ şi – mai rare – anchilozelor) la nivelul articulaţiilor coxofemurale d) şoldurile sunt structurate pentru sprijin în ortostatism şi mers (articulaţii portante) e) mersul pseudobulbar este cu paşi mărunţi 177. Actualul Institut Naţional de Gerontologie şi Geriatrie (INGG) „Ana Aslan“ – primul institut de profil din lume – a fost infiinţat în anul: a) 1931 b) 1952 c) 1974 d) 1909 e) 1903 178. Numiţi două elemente semiologice/ de patologie, din domeniul neuro-psihiatric, mai frecvent întâlnirte la vârstnici: ............................................. ............................................. 179. La ora actuală, în multe dintre ţările Europei Occidentale, formula cea mai agreată de abordare/ rezolvare integrată socio-psihologico-sanitară a problematicii complexe legate de creşterea, în ritm alert, a ponderii 180

populaţiei vârstnice (inclusiv a celei a „marilor bătrâni“ – „oldest olds“), o constituie: a) concesionarea către medicii de familie a cabinetelor de consultaţii b) suplimentarea numărului de pacienţi per medic c) acţiunea gerontologică în teritoriu d) creşterea numărului de imunizări la nivelul populaţiei active profesional e) creşterea numărului spitalelor de urgenţă 180. Termenul de Geriatrie a fost introdus de: a) Wirchov b) Sager c) Ringer d) Nascher e) Aslan 181. Termenul de Geriatrie a fost introdus în anul: a) 1689 b) 1909 c) 1787 d) 1804 e) 2003 182. În ţara noastră, „Grila Naţională de Evaluare a Nevoilor Persoanelor Vârstnice“, a fost adoptată, prin Hotarâre de Guvern, în anul: a) 1934 b) 1987 c) 1998 d) 2000

e) 2005 183. În cadrul evaluării gradate a nivelelor de funcţionalitate: independent/ dependent – inclusiv la vârstnici – mai ales în cadrul scalelor americane, se consideră că nivelul de „asistenţă totală“ înseamnă: a) subiectul poate face singur, corect, în timp corespunzător şi în proporţie de 100%, toate activităţile/ eforturile impuse de ansamblul vieţii cotidiene b) subiectul poate face singur până la 75% din activităţile/ eforturile impuse de viaţa cotidiană c) subiectul poate face singur până la 25% din activităţile/ eforturile impuse de traiul zilnic d) subiectul poate face singur până la 50% din activităţile/ eforturile impuse de traiul zilnic e) subiectul poate face singur peste 75% (în unele cazuri sau/ şi situaţii, chiar până aproape de 100%) din activităţile/ eforturile impuse de ansamblul vieţii cotidiene, dar necesită dispozitive ajutătoare sau/ şi durata de efectuare (cel puţin) a unora dintre activităţi depăşeşte timpul rezonabil sau/ şi există considerente de siguranţă 184. Moartea celulară programată endogenic, „silenţioasă“ – întrucât de regulă, nu produce semnalizări de la suprafaţa membranară spre restul organismului –, se numeşte: 181

a) angiomatoza b) necroza c) acrocianoza d) apoptoza e) aftoza 185. TRPM este: a) o tehnică de kinetoterapie b) o moleculă de semnalizare de la nivel cerebral, ce induce creşterea intra-neuronală marcată a activităţii metabolice oxidative, intens producătoare de SRO c) un marker al procesului de „întinerire“ neuronală d) un agent chimic endogen ce favorizează indirect apoptoza neuronilor cerebrali în condiţiile unor diverse situaţii de distres/ agresiune e) o proteină ce induce indirect creşterea marcată a nevoilor metabolice de oxigen şi astfel, a sensibilităţii deosebit de mari (cunoscute) a neuronilor cerebrali la hipoxie 186. În organism, în fiecare zi, la nivelul fiecărei celule se produc, în medie, leziuni ale ADN în număr de: a) 10.000 b) 800.000 c) 1.000.000.000 d) 10.000.000 e) 350 187. Numărul mediu de molecule de radicali liberi/ SRO, ce se produc zilnic la nivelul organismului, este

de: a) 900 b) 4.000.000.000 c) 7.000 d) 100.000 e) 100.000.000 188. Stabiliţi relaţia corectă dintre următoarele caracteristici anatomice ale grupelor musculare de mai jos şi mişcarea corespunzătoare, efectuată de muşchii respectivi la vârstnici: a) flexori b) extensori c) abductori d) adductori A) scurţi şi puternici B) lungi şi puternici C) relativ lungi şi foarte puternici D) scurţi şi relativ puternici 189. Principalele complicaţii ale HTA, frecvente la vârsta a treia, sunt: a) encefalopatia hipertensivă b) retinopatia hipertensivă c) accidentul vascular cerebral d) nefropatia hipertensivă e) cardiopatia hipertensivă 190. Simptomatologia accidentului ischemic tranzitor, formă a AVC ischemic, constă în: a) durata mai mare de 24 ore b) hipotensiune arterială c) ameţeli d) stare comatoasă e) pierdere tranzitorie de 182

conştienţă 191. Principalele manevre de îngrijire a pacienţilor vârstnici cu bronhopneumonie sunt: a) posturarea pacienţilor b) hidratarea c) schimbarea poziţiei la 4 ore d) aspirarea traheobronşică e) tapotarea toracică 192. Principalele simptome ale anginei pectorale la vârsta a treia sunt: a) durere retrosternală b) dispnee c) paloare d) scădere a tensiunii arteriale e) senzaţie de urinare 193. Investigaţiile care confirmă diagnosticul de cardiopatie ischemică, la un vârstnic, sunt: a) electrocardiograma b) coronarografia c) tomografia toracică d) radiografia toracică e) ecografia coronariană 194. Formele clinice atipice ale infarctului miocardic la vârstnici sunt: a) forma digestivă b) forma osteo-articulară c) forma fără durere d) sindromul coronaro-cerebral e) agravarea tulburărilor trofice din arterite 195.

Semnele insuficienţei cardiace stângi la vârstnic sunt: a) dispneea b) jugulare turgescente c) tusea nocturnă d) confuzia e) edeme 196. Principalele semne clinice în arteriopatia cronică obstructivă la vârstnici sunt: a) durere la mers b) durere la repaos c) parestezii la nivelul membrelor inferioare d) ameţeli e) edeme gambiere 197. Principalele complicaţii în AVC la vârstnici sunt: a) bronhopneumoniile b) tromboflebitele c) escarele de decubit d) coma e) infectiile urinare 198. Semnele clinice în traheobronşita acută la vârstnic sunt: a) febră b) durere toracică c) junghi intercostal d) spută hemoptoică e) tuse productivă 199. Principalele complicaţii ale bronhopneumoniei la vârsta a treia sunt: a) insuficienţa cardiacă b) abcesul pulmonar c) sindromul de deshidratare 183

d) pleurezia e) tahiaritmiile 200. Principalii factori favorizanţi ai infecţiilor urinare acute la vârstnici sunt: a) imobilizarea la pat b) sondarea vezicală c) accidentul vascular cerebral d) diabetul zaharat e) adenomul de prostată 201. Semnele clinice în infecţiile urinare acute la vârstnici sunt: a) febră b) durere lombară c) hematurie d) disurie e) nicturie 202. Tipurile de incontinenţă urinară (IU) la vârstnic sunt: a) IU de stres b) IU tranzitorie c) IU post AVC d) IU permanentă e) IU diabetică 203. Semnele retenţiei urinare la vârstnici sunt: a) durere abdominală b) incontinenţă urinară c) febră d) confuzie e) anurie 204. Hipoglicemia este prezentă, la vârstnici, în comele: a) cetoacidozică

b) insulinică c) hiperosmolară d) lactacidozică e) neurologică 205. Principalele semne clinice în anemie la vârsta a treia sunt: a) fatigabilitate b) paliditate tegumentară c) dureri digestive d) ameţeli e) lipotimii 206. Complicaţiile diabetului zaharat la vârstnici sunt: a) retinopatia b) vezica neurogenă c) pneumonia d) nefropatia e) polineuropatia 207. Tratamentul cardiopatiei ischemice cronice se face cu: a) vasodilatatoare coronariene b) antiagregante c) hipolipemiante d) antidiabetice e) anticoagulante 208. Clasele de medicamente antihipertensive, posibil utilizabile și la vârstnici, sunt: a) inhibitori de enzimă de conversie b) blocanţi ai canalelor de calciu c) beta-blocante d) sartani e) diuretice

184

185

SECŢIUNEA RĂSPUNSURI

186

Partea I RĂSPUNSURI la întrebările din Recuperare/ NeuroReabilitare, Medicină Fizică şi BalneoClimatologie - la adulţi şi vârstnici I.1 RĂSPUNSURI la întrebările din Electrodiagnostic/ terapie şi din Sonoterapie

187

1. testul galvanic al excitabilităţii; testul faradic al excitabilităţii; metoda curbei intensitate/timp (I/t – Honweg-Weiss); cronaximetria (metoda Lapique – Bourguignon); electro-neuromiografia (ENMG): de detecţie simplă, de stimulo-detecţie, bio-feedback ENMG (ultima face trecerea spre subdomeniul deosebit de actual şi de util al metodelor fiziatrice complexe de tratament recuperator, cu capacităţi concomitente de diagnostic şi de tratament, furnizate cu ajutorul unor dispozitive electronico/ electro/ kinetologice performante, de tip „all în one” – miniaturizate dar foarte complexe constructiv, aşa cum este spre exemplu, NESS H200 – capabile să furnizeze în timp real funcţii cvasi-simultane de: electrodiagnostic, electro-stimulare – cu parametri selectaţi astfel, riguros, sarcini kinetologice de tip ortetic/ postural precum şi facilităţi recuperatorii de tip asistiv/ compensator funcţional – unele temporare – cu marcate efecte propensive pentru reeducarea/ recuperarea, completă sau parţială, a unor funcţii motorii pierdute definitiv sau doar pentru o perioadă) 2. c) metoda curbei I/t (Honweg Weiss) 3. Nici una dintre variantele de

răspuns nu este corectă! 4. galvanici; faradici/ neofaradici; rectangulari, de joasă frecvenţă; triunghiulari, de joasă frecvenţă; alternativi/ sinusoidali de medie frecvenţă 5. b) rezistivitatea electrică reală (intrisecă) c) rezistivitatea reactivă (la un anumit tip de curenţi) d) polarizarea tisulară (electrotonus) 6. a) cronaxia 7. c) potasiu 8. d) un efect biologic interpolar, specific curentului continuu 9. iodura de potasiu; săruri de acizi organici; salicilat de sodiu 10. b) descrisă de expresia matematică (diferenţa a două funcţii exponenţiale – formula lui Monier) a relaţiei dintre excitaţie şi acomodare 11. d) prezintă

un

minim

mai 188

ascuţit decât în condiţii normale 12. a) cel negativ 13. aplicarea pe zone cutanate/ subcutanate cu pericol de sângerare (venectazii, varice, echimoze, hematoame); aplicarea la nivel pelvin/ peritrohanterian/ lombo-sacro-fesier/ la rădăcinile coapselor, în perioade premenstruale şi menstruale; aplicarea pe zone cutanate/ subcutanate cu leziuni inflamatorii acute 14. b) Tesla 15. d) 1/1 16. a) galvanoterapia b) ultrasonoterapia d) masajul terapeutic „umed” e) terapia cu curenţi neofaradici 17. c) terapeutic d) excitomotor e) recuperator 18. b) intensitatea excitaţiei 19. d) o mărime ce apreciază cuantificat fenomenul de acomodare și indirect,

excitabilitatea unui cuplu nervmușchi 20. electroforetică; electroosmotică; protonică 21. a) pe musculatura spastică b) pe musculatura extensoare (flască) a membrului superior afectat d) pe eversorii plantari (peronieri) 22. – sub anod – procesul nr. 2: cationii din soluţia (electrolitică) de sub electrod trec în tegument, prin respingere electrostatică (fiind de acelaşi semn cu anodul); – sub catod – procesul nr. 2: anionii din soluţia (electrolitică) de sub electrod trec în tegument, prin respingere electrostatică (fiind de acelaşi semn cu catodul) 23. d) un efect biologic interpolar, specific curentului continuu 24. a) răcirea locală a tegumentului c) catelectrotonusul moderat e) hipocalcemia 25. a) electrostimularea/ respectiv electrogimnastica musculaturii somatice denervate, în faza finală de reinervare 189

b) tonifierea musculaturii normoinervate, dar cu insuficienţă funcţională şi hipotrofie prin neutilizare c) prevenirea aderenţelor intermusculare sau/ şi peritendinoase d) relaxarea musculaturii cu contractură reflexă antalgică e) stimularea electrică funcţională (electromecanoterapie) „rotatorie“ a musculaturii membrelor paralizate prin leziuni de neuron motor periferic 26. d) interferenţa (inversarea) dintre pragul sensibilităţii dureroase şi cel al contracţiei musculare tetanice, produsă la electrostimularea cu ajutorul curenţilor de medie frecvenţă e) un fenomen electrofiziologic 27. c) teoria dielectricului neomogen (Maxwell – Wagner) 28. d) conductibilitatea electrică a ţesutului 29. c) aplicarea în zona globilor oculari (risc de cataractă) 30. a) favorizarea penetrării vaselor de neoformaţie asemănător modului în care aceasta se produce în osificarea encondrală normală c) calcificarea ţesutului fibrocartilaginos în zona de

pseudoartroză e) o acţiune osteogenetică directă 31. d) periostului 32. a) o acţiune „degajantă“ a ultrasunetelor faţă de particulele de gaz dizolvate în lichide 33. d) nevralgia de trigemen 34. c) masaj d) curent galvanic e) ultrasunete 35. b) pe musculatura extensoare (flască) a membrului superior afectat e) pe musculatura spastică 36. d) epuizarea substratului ionic de activare (excitaţie)/ acumularea, prin migrare, la nivel intracelular, a ionilor de Na+ 37. b) curentul continuu (galvanic) 38. forma de ansamblu a impulsurilor (electrostimulilor) de curent (sau a trenurilor de impulsuri în supramodulări); intensitatea medie şi de vârf ale curenţilor excitatori; durata impulsurilor de curent; tipul/ timpul pantei (frontului) 190

de creştere (ascendente); tipul/ timpul pantei (frontului) de descreştere; frecvenţa curentului sau a impulsurilor de curent (sau a trenurilor de impulsuri); durata perioadei de stimulare (periodicitatea stimulării); mărimea (eventual şi forma şi tipul) electrozilor; densitatea curentului (intensitatea curentului raportată la suprafaţa membranei preformat excitabile);

excitaţia este polară; rezistivitatea cutanată este mare; excitaţia este sincronă; este o excitoterapie specifică, generatoare de răspunsuri fiziologice din partea structurilor preformat excitabile 46. b) curenţii neofaradici c) curenţii rectangulari 47. b) decontracturant c) vasculobiotrofic şi resorbtiv d) analgetic

39. b) timpul (şi tipul) de creştere a impulsului, respectiv durata (şi forma) pantei ascendente (a frontului de creştere) a impulsului de curent electric

48. b) hiperpolarizarea membranei structurilor preformat excitabile

40. b) capacitatea progresivă a sistemului de transport activ transmembranar pentru Na+

49. Nevralgia de trigemen; Aplicaţia pe zonele metafizare la copii şi adolescenţi

41. e) 0,01–0,02 milisecunde 42. d) prin intermediul fibrelor nervului motor periferic aferent acesteia 43. a) mai mici de o milisecundă, respectiv mai mari de o milisecundă 44. b) nivelul periostului 45.

50. c) ecodiagnostic 51. a) curenţi electrici de joasă frecvenţă b) curenţi electrici de medie frecvenţă d) câmpuri magnetice de joasă frecvenţă 52. b) un potenţial menţinut prin mecanisme active şi pasive d) un potenţial de potasiu 53. 191

a) disociaţia ionică d) ionoforeza e) electroosmoza 54. d) aplicaţii de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă în emisie discontinuă 55. d) ultrasunete 56. c) necroza de colicvaţie (arsură chimică alcalină) 57. b) curenţi de joasă frecvenţă, cu frontul de creştere modulat exponenţial 58. b) efect de acoperire (blocaj prin mecanism competitiv al „porţii de control“ a durerii) 59. A – curenţi electrici de joasă frecvenţă: – curentul alternativ sinusoidal B – impulsuri de curent electric de joasă frecvenţă: a) de tip rectangular (cu panta ascendentă bruscă, abruptă, dreaptă): – „curenţi“ modulaţi (Schwellstrom) – „curenţi“ aperiodici, neregulaţi – stohastici (Adam) – „curenţi“ neofaradici şi neofaradici modulaţi – „curenţi“ diadinamici (CDD) – „curenţi“ Träbert

– „curenţi“ TENS/ SNET – „curenţi“ de electropunctură – „curenţi“ Hufschmidt b) de tip progresiv (cu panta ascendentă oblică sau curbă): – „curenţi“ triunghiulari – „curenţi“ trapezoidali – „curenţi“ exponenţiali 60. a) curenţi de joasă frecvenţă b) curenţi de medie frecvenţă e) curentul galvanic 61. d) ultrasonoterapie 62. 1) – sumaţia temporală (efectul Gildemeister) 2) – excitaţia apolară sau ambipolară (efectul Wyss) 3) – impedanţa scăzută a tegumentului faţă de aceşti curenţi, comparativ cu cel galvanic şi cu cei de joasă frecvenţă 4) – fenomenul de interferenţă a pragurilor (excitaţiei dureroase cu cel excitomotor – fenomenul Djourno) 63. Transcutaneous Electric Nerve Stimulation 64. Stimulare Nervoasă Electrică Transcutanată

192

65. d) curentul galvanic e) ultrasunetele 66. a) efectul analgetic b) efectul simpaticolitic/ hiperemizant c) efectul fibrolitic d) antiinflamator/ resorbtiv e) influenţarea favorabilă a vitezei de conducere în nervii periferici motori 67. – legea „tot sau nimic“ (inversarea polarităţii de repaus a celulei nervoase – nu doar depolarizarea acesteia – pentru generarea unui potenţial de acţiune propagat) – legea „integrităţii fiziologice“ a fibrei nervoase – legea „conducerii izolate“ – legea „conducerii bilaterale“ (exemplu: reflexul de axon) 68. a) mielinice şi groase b) sensibile la presiune c) cu viteză de conducere rapidă d) cu postpotenţial negativ scurt şi pronunţat e) cu postpotenţial pozitiv minim 69. c) electrostimularea antalgică antidromică transcutană 70. a) este membrană

un

fenomen

de

b) înseamnă depolarizarea potenţialului de repaus al membranei c) are loc la interfaţa dintre mediul intern şi cel extern al structurii preformat excitabile 71. b) osmoza c) fenomenul Donnan d) difuziunea pasivă 72. a) curenţii sinusoidali alternativi b) curenţii sinusoidali redresaţi c) curenţii faradici d) curenţii neofaradici e) curenţii rectangulari (dreptunghiulari) 73. a) curenţii triunghiulari b) curenţii trapezoidali c) curenţii exponenţiali 74. Nici una dintre variantele de răspuns nu este corectă ! 75. c) impulsuri rectangulare de curenţi de joasă frecvenţă 76. a) frecvenţă de bază: 50 sau 100 impulsuri/sec. b) sunt impulsuri de curent de joasă frecvenţă c) sunt curenţi alternativi sinusoidali redresaţi d) sunt curenţi modulaţi exponenţiali pe pantă descendentă 193

e) au importante

efecte

analgezice

77. Curenţii neofaradici Curenţii neofaradici modulaţi Curenţii modulaţi Schwellstrom 78. b) terapia cu impulsuri de curent electric de joasă frecvenţă d) terapia cu curenţi de medie frecvenţă 79. a) curenţi faradici e) curenţi Nemec 80. a) de tip progresiv: – curenţi exponenţiali – curenţi triunghiulari – curenţi trapezoidali – curenţi modulați/ progresivi tip Lapique (sub formă de trenuri de impulsuri cu pante variabile) b) de tip rectangular: –curenţi modulaţi Schwellstrom – curenţi aperiodici (Adam) – curenţi neofaradici – curenţi neofaradici modulaţi – CDD – curenţi Träbert – curenţi TENS/ SNET – electropunctura – curenţi Hufschmidt 81. a) curenţi de medie frecvenţă c) curent continuu (galvanic) e) impulsuri de curent de joasă frecvenţă 82.

Celulele nervoase Celulele musculare şi structuri tisulare derivate: – ţesutul cardionector – celulele receptoriale – celulele mio-epiteliale glandulare – celulele neuro-epiteliale secretorii (spre exemplu: celulele tecii lui Schwann) 83. Nici una dintre variantele de răspuns nu este corectă! 84. a) reobaza 85. a) transmitere din aproape în aproape b) se referă la fibrele nervoase sărace în mielină, nesegmentate 86. a) pentru fibrele mielinice cu strangulaţii Ranvier c) mai rapid decât prin curenţii locali Hermann d) în salturi e) dintr-o strangulaţie Ranvier în alta 87. b) curentului galvanic 88. 1) Anelectrotonusul 2) Catelectrotonusul (ambele sunt fenomene polare, ce apar sub anod, respectiv catod, rezultând la polul pozitiv senzaţii de furnicătură sau înţepături fine şi ulterior creşterea 194

pragului sensibilităţii dureroase – analgezie, respectiv scăderea pragului excitaţiei fibrelor motorii, cu creşterea excitabilităţii neuromusculareşi astfel efect de stimulare) 3) Acţiunea asupra SNC 4) Acţiunea asupra sistemului nervos autonom (neurovegetativ) în special în aplicaţiile în zona de elecţie pentru aceste efecte: „guleraşul Scerbac” de la nivelul regiunii cervicale şi dorsale superioare 5) Acţiunile asupra organelor de simţ (ochi, urechi, sistem labirintic, sistem gustativ) 6) Acţiunile asupra fibrelor vegetative vasomotorii şi influenţarea tensiunii arteriale (probabil prin interceptarea unor mecanisme vasoactive de acelaşi tip la nivel sistemic) 89. a) fenomenului catelectrotonus

de

90. b) este timpul minim necesar unui curent continuu pentru a produce excitaţia c) se determină cu ajutorul unui curent galvanic a cărui intensitate este egală cu dublul reobazei 91. c) inactivarea progresivă a sistemului de transport pentru Na+ 92. a) acţiuni biologice primare

(biologice şi biochimice): 1) disociaţia ionică 2) migrarea polară 3) electroliza biologică 4) galvano-ionoforeza 5) electroforeza 6) electro-osmoza b) acţiuni bio/ fiziologice specifice (proprii curentului galvanic) 1) dezintegrarea celulelor în suspensie 2) efectele (polare) la nivelul tromboşilor intra-vasculari 3) efecte (interpolare): – galvanotaxia şi galvanotropismul – fenomene vasoactive sistemice/ regionale 93. a) electroliza 94. Efectele terapeutice ale curentului galvanic sunt complexe, corolare şi foarte intricate între ele, depinzând totodată atât de poziţionarea electrozilor, cât şi de modul de lucru. 1) efecte analgetice (primare) sau/şi sedative 2) efecte asupra excitabilităţii neuro-musculare, prin acţiuni asupra structurilor SN, posibile atât la nivel central cât şi periferic (excitomotor, decontracturant/ spasmolitic – predominant în funcție de polaritate) 3) efect complex de „reglare a echilibrului tulburat al inervaţiei vegetative”, cu „provocarea” mecanismelor normale de 195

reglare a circulaţiei locale (prototip de efect mediat neuroreflex) 4) efect vasodilatator locoregional: neuroreflex - prin acțiune asupra receptorilor din pereții vasculari - și umoral - prin descărcare de factori autacoizi/ hormoni tisulari (predominant sub electrozi) la nivelul circulaţiei superficiale şi profunde 5) efect complex (derivat): vasculo-biotrofico-metabolic, hiperemizant, resorbtiv/ antiedematos, de ameliorare a nutriției și clearence-ului, tisulare, local şi loco-regional 6) efect de ameliorare a curbei de disociere a oxihemoglobinei – prooxidativ/ antiacidoticproalcalotic –, tisular 7) efecte antiinflamatorii și (secundar/ suplimentar: analgetice) locale la anod, prin conducere protonică, cu îndepărtarea/ respingerea și astfel, depleţia H+ (markerii și totdată, efectorii acidozei consecutive stazei/ congestiei pasive ischemiei sau/și inflamației, la nivel tisular) 8) efect tixotropic (inclusiv cu acțiuni asupra tonusului muscular segmentar – combaterea hipertoniei prin mecanism histo-fizico/chimic: modularea configurației și funcționalității punților de actină și miozină) 9) efecte specifice asupra trombuşilor intravasculari 10) efect fibrolitic (de dezagregare/ rupere a punților de fibrină - și consecutiv, a

aderențelor interfasciculare musculare și peritendinoase) 11) efecte distructive tisulare – în special prin arsură bazică/ necroză de colicvaţie, la catod (electro-cauterizare) 12) introducerea transtegumentară a unor substanţe farmacologic active (galvanoionizarea sau galvano-ionoforeza) 13) efecte endocrine/ secretorii sistemice, dependente de polaritatea aplicațiilor 95. a) cu electrozi-placă de dimensiuni diferite b) ca ionoforeză (introducere prin tegument de substanţe medicamentoase) c) ca baie hidro-electrolitică parţială (bi-, tri- sau cvadricelulară) d) ca baie generală (completă – Stanger) 96. a) dreptunghiulari b) faradici c) neofaradici d) curenţi Hufschmidt 97. 1) excitomotor 2) decontracturant 3) analgetic 4) vegetativ/ simpaticomodulator pe structurile dermato/ sclero/ miotomiale, respectiv neuro-ganglionare, vasculare, sau/ şi viscerale segmentare 5) efect vasoactiv pe circulaţia veno-limfatică de întoarcere, prin 196

microcinezia şi electrogimnastica asupra musculaturii scheletale 6) (de tip global, sumat) vasculo-biotrofico-metabolic, hiperemizant, resorbtiv, local/ loco-regional 98. c) (curenţi) interferenţiali de medie frecvenţă 99. a) căldura remanentă b) temperatura tegumentului nu se modifică (sau creşte foarte puţin) 100. 1) produc în jurul lor câmpuri electromagnetice alternative, ce se propagă în atmosferă sub formă de unde electromagnetice 2) produc importante fenomene capacitive şi inductive 3) într-un câmp electromagnetic de înaltă frecvenţă se produce predominant curentul/ câmpul electric, în cazul aplicaţiilor în câmp, condensator şi respectiv predominant pe seama componenţei magnetice a corpului electromagnetice într-o proporţie însemnată, transformarea energiei curentului electric (forţa electromagnetică – în cazul aplicaţiilor în câmp inductor) în căldura (efect Joule) 4) propagarea curenţilor de înaltă frecvenţă intr-un mediu heterogen nu urmează legile valabile pentru curentul continuu 5) nu produc fenomene electro-chimice de: ionizare, electroliza, electroforeza

6) sunt lipsiţi de polaritate şi deci, nu dau efecte polare (în sensul „clasic” – produc doar undele decimetrice – fenomene de dispersie polară a moleculelor de apă şi macromoleculelor, predominant proteice, din substratul biologic cu care interacţionează – fenomenul Debye) 101. d) curenţi turbionari cu deplasare circulară în ţesuturi, induşi de forţa electromagnetică a câmpului magnetic din circuitul (bobina) rezonator şi care produc efectul Joule 102. d) epuizarea substratului ionic de activare 103. b) curentul continuu (galvanic) 104. a) timpul şi tipul de creştere a impulsului electric (durata şi forma pantei ascendente a frontului de creştere) 105. b) inactivarea progresivă a sistemului de transport pentru sodiu 106. e) de 0,02 milisecunde 107. d) prin intermediul fibrelor nervului motor periferic aferente acestuia 197

108. a) mai mici de o milisecundă, respectiv mai mari de o milisecundă 109. b) nivelul periostului 110. a–B b–A c–D d–C 111. b) de şase ori mai mare 112. d) electrolit 113. Analgetic (prin acţiunea pe terminaţiile senzitive din tegument); Decontracturant/ antispastic muscular (inclusiv prin acţiunea asupra buclei); Vasoactiv: vasodilataţie locală – hiperemie arteriolară şi creşterea întoarcerii venolimfatice (prin acţiuni pe diverse structuri neuro-vegetative de la nivele dermatomiale sau/ şi sclero-miotomiale, acţiuni potenţate şi întreţinute de factorii autacoizi descărcaţi la nivel cutanat/ subcutanat sub acţiunea ultrasunetelor); Consecutiv, locoregional: efect vasculo-biotrofico-metabolic, hiperemizant, resorbtiv, de ameliorare a clearence-ului tisular, anti-inflamator secundar,

permeabilizant la nivel membranar celular, facilitator al pătrunderii/ introducerii transtegumentare de substanţe farmacologic active; Fibrolitic tisular 114. e) curenţii Träbert 115. d) electrocinezia 116. c) reflexia d) dispersia e) absorbţia 117. acetilcolina; adrenalina; cocaina; procaina; xilina; novocaina; aconiâtina; histamina; hialuronidaza; penicilina; sulfamide; corticoizi; sulfat de magneziu; clorura de calciu; viamina B1 118. a) galvanic b) modulaţi (Schwellstrom) c) neofaradici şi neofaradici modulaţi d) diadinamici e) interferenţiali de medie frecvenţă 119. d) 1.000 ori

198

120. unele zone hormonoreceptoare în timpul sarcinii; schizofrenia; (neindicaţie): afecţiuni organice sau/ şi cu alte soluţii terapeutice (mai) bine precizate 121. b) după Schwartz

o

curbă

de

tip

122. b) 3 electrozi 123. a) electric 124. b) reflexie c) dispersie e) absorbţie 125. durioame plantare sau/ şi digitale, operate; osteomielite; favorizarea „topirii” calcificărilor în părţile moi periarticulare; resorbţia hematoamelor; herpes zoster; arsuri; plăgi atone/ escare/ ulcere trofice varicoase; aplicare posibilă pe zone cu contenţii metalice (materiale de osteosinteză) sau/ şi deasupra tegumentelor acoperite cu îmbrăcăminte – inclusiv din texturi sintetice – sau cu aparate gipsate; unele afecţiuni stomatologice (predominant de tip inflamator): dento-gingivale sau/ şi buco-

maxilare 126. Nici una enunţate

dintre

variantele

127. a) stări hemoragice b) boli hemoragice, inclusiv sindroame hemoragipare c) contenţie importantă de materiale metalice în cavitatea bucală d) sindroame endocrine majore e) epilepsia 128. Săruri de acizi organici; Salicilat de Na 129. b) magnetic 130. a) efect tixotropic b) eliberarea de factori antacoizi şi/ sau alte substanţe biologic active c) efect fibrolitic d) efect de cavitaţie e) excitarea/ blocarea activităţii unor structuri neurale 131. d) efect tixotropic 132. e) punerea în mişcare, în ritmul variaţiilor câmpului magnetic de joasă frecvenţă, a ionilor din mediile tisulare expuse, de către tensiunile electrice generate 133. 199

a) durata între două începuturi consecutive de pantă ascendentă de impuls b) durata impulsului + durata pauzei aferente c) intervalul dintre două începuturi succesive de front de creştere de impuls d) o mărime invers proporţională cu frecvenţa electrostimulilor e) periodicitatea electrostimulării 134. b) 1.000 impulsuri/min c) 1 – 20 impulsuri/sec 135. a) curenţii locali Herman 136. b) de tipul (gradul) II c) de tipul (gradul) III 137. c) de peste 10.000 Hz 138. a) frecvenţa curentului b) distanţa electrozi (emiţători/ antene) – tegument c) densitatea curentului d) rezistivitatea (capacitatea) diverselor ţesuturi e) conductibilitatea diverselor ţesuturi 139. c) generatori de oscilaţii cu fenomene de autoexcitare e) magnetron

b) inducţie electromagnetică 141. a) vibroterapia (vibromasajul) b) meloterapia d) ultrasonoterapia 142. b) electropunctura e) TENS/ SNET 143. c) curenţi galvanici d) electropunctura 144. d) teoria dipolului (Debye) 145. a) conductibilitatea electrică a ţesutului 146. e) 1/4 147. e) aplicarea în zona globilor oculari (risc de cataractă) 148. a) favorizarea penetrării vaselor de neoformaţie, asemănător modului în care aceasta se produce în osificarea encondrală normală c) calcificarea ţesutului fibrocartilaginos în zona de pseudartroză e) o acţiune osteogenică directă 149. e) periostului

140. 200

150. b) vaselor e) nervilor 151. c) nevralgia de trigemen 152. d) curenţii locali Herman 153. Scleroza laterală amiotrofică (SLA); Scleroza difuză avansată 154. b) magnetron c) generatori de oscilaţii cu fenomene de autoexcitaţie 155. d) o secvenţă de galvanizare „uscată“ 156. e) de 1000 ori mai mare 157. c) cu electrozi speciali tip rulou d) cu electrozi montaţi pe mănuşi 158. c) faradici/ neofaradici/ neofaradici modulaţi e) diadinamici 159. Afecţiuni organice sau/ şi cu (alte) soluţii terapeutice, bine precizate; Schizofrenia; Unele zone hormonoreceptoare, în timpul sarcinii

160. b) unde scurte decimetrice „lungi“ 161. d) o curbă de tip Schwartz 162. d) 3 163. d) un câmp electric 164. c) un câmp magnetic 165. Nici una dintre variante nu este corectă 166. Efect analgetic Efect decontracturant/ antispastic Efect vasoactiv 167. Vasculo-biotrofico-metabolic local/ regional; Resorbtiv/ de ameliorare a clearence-lui tisular local/ regional; Antiinflamator; Permeabilizant membranar celular; Fibrolitic; De facilitare a pătrunderii/ introducerii transcutanat de substanţe farmacologic active 168. b) reflexie c) dispersie 201

d) absorbţie 169. c) fluxul magnetic 170. efecte oxidante şi reducătoare; modificări ale stării ionice; schimbarea pH-ului, cu viraj spre alcalin; modificarea raportului fracţiunilor proteice; creşterea permeabilităţii membranare, cu stimularea proceselor de difuziune; transformarea coloizilor citoplasmatici din gel în sol (efect tixotropic); eliberarea de substanţe biologic active, inclusiv de factori autacoizi 171. a) stări hemoragice c) epilepsia d) sindroame endocrinologice majore 172. punerea în mişcare, în ritmul variaţiilor câmpului magnetic de joasă frecvenţă, a ionilor din mediile tisulare expuse, de către tensiunile electrice induse 173. Herpes Zoster 174. a) spasmolitic pe musculatura somatică afectată prin sindroame piramidale b) sedativ/ hipnotic în sindroame nevrotice cu insomnii

175. b) conductor de gradul II 176. structuri neurale: celulele nervoase, cu prelungirile lor (dendrite şi axoni) şi derivate ale acestora: celule receptoriale, celule ganglionare, celule secretorii neuro-epiteliale (celule Schwann – secretoare de mielină, celule hipotalamice – secretoare de ocitocină, respectiv de vasopresină, neurosecreţii ce migrează de-a lungul tractului hipotalamohipofizar şi sunt stocate în hipofiza posterioară; structuri musculare: celulele musculare striate, netede şi derivate ale acestora (ţesutul nodal/ cardionector şi celulele mio-epiteliale glandulare – atât endo- cât şi exo-crine) 177. d) acomodarea 178. b) favorizarea apariţiei unor trenuri de răspunsuri repetitive periodice cu o acomodare progresivă d) alungirea constantei de acomodare e) favorizarea apariţiei unor trenuri de răspunsuri repetitive stabile 179. b) forma de ansamblu c) intensitate d) frecvenţă 202

e) durată 180. a) electro-osmotică b) protonică c) electroforetică e) electrolitică 181. polarizarea (electrotonusul – pentru structurile tisulare preformat excitabile aflate sub electrozi); rezistivitatea intrisecă/ ohmică; rezistivitatea reactivă (tip „antitensiune“) 182. b) procesul 2 183. d) 141% 184. b) 30 min 185. b) galvanotropismul e) galvanotaxia 186. a) efect analgetic „chimic“ b) efect sedativ c) efect spasmolitic neuromuscular somatic d) efect hipotensor e) efecte modulatorii endocrine 187. b) apele minerale sulfatate c) hialuronidaza e) soluţii de MgSO4 188.

a) curenţi neofaradici modulaţi c) curenţi modulaţi tip Schwellstrom 189. c) curenţi interferenţiali medie frecvenţă e) curenţi modulaţi Schwellstrom

de tip

190. stări dureroase din: neoplazii; („fantoma”) de la nivelul membrelor – post-amputaţii; cicatrici sau/ şi (alte) stări postoperatorii/ post-anestezie, posttraumatice – inclusiv fracturi, predominant cele de tip trabecular din tasările vertebrale osteoporotice; stări post-herpetice, (eventual şi din alte) afecţiuni neurologice periferice – nevralgii/ nevrite; afecţiuni reumatice diverse – acute/ acutizate sau cronice intense, inclusiv din unele forme severe/ rebele terapeutic de AND; anurii 191. a) în timpul recuperării la domiciliu c) în recuperarea făcută în ambulator d) în recuperarea „în acut“, în spital 192. a) o orteză/ exoschelet pentru membrul superior distal b) un dispozitiv de stimulare electrică funcţională în leziuni ale 203

SNC c) un dispozitiv complex, asistiv şi de recuperare funcţională d) un aparat de electroterapie pentru corectarea principalelor complicaţii ce pot surveni la nivelul membrelor superioare paretice e) un dispozitiv permisiv pentru exerciţii voluntare (tip Foerster) de electro-mecanoterapie 193. a) creşterea normală, ca sens şi ritm, a fibrelor nervoase b) orientarea/ dezvoltarea/ structurarea geometrică, craniocaudală, a unui embrion, respectiv a viitorului individ c) orientarea, dezvoltarea/ structurarea geometrică, dreapta/ stânga, a unui embrion, respectiv a viitorului individ d) ghidajul matriceal bioelectric al (re)dezvoltării unor structuri tisulare, inclusiv de mari dimensiuni – complexe morfofuncţionale, cum sunt, spre exemplu membrele, ce includ şi ţesut nervos – la animale cu proprietăţi auto-regenerative (salamandre) e) încorporarea prin dispunere/ orientare polară – în câmpul electric auto-biogenerat –, a cristalelor de hidroxiapatită de calciu în traveele osoase, după linii de forţă, ca urmare a piezoelectricităţii induse fiziologic de încărcarea mecanică gravitaţională

194. d) constipaţia atonă cronică (habituală) 195. Nici una dintre variante nu este corectă! 196. a) curentul continuu – în aplicaţii monopolare active pentru cauterizări e) electropunctura 197. c) de 50 de ori mai mare 198. c) de 10 de ori mai mare 199. d) 4% 200. b) de şapte ori mai mare 201. b) reducerea ratei de degradare a proteinelor musculare (inclusiv conservarea ATP-azei) c) menţinerea integrităţii morfofuncţionale a plăcuţelor motorii d) menţinerea proiecţiei fibrei motorii a muşchiului respectiv la nivel central e) menţinerea elasticităţii structurilor conjunctive componente

204

205

I.2 RĂSPUNSURI la întrebările din Fotobiologie/ terapie

206

1. e) interacţiunea individuală a fotonilor cu atomii şi cu moleculele substratului biologic iradiat, sub forma unor procese de tip stocastic

8. acute: foto-retinita (retinita actinică); foto-conjunctivita bulbară; fotokeratita cronice (mai ales la personalul de fizioterapie – foarte rar): retinita cronică; cataracta

2. d) fotocaloric e) fototraumatic 3. a) efect fotochimic b) efect fotocatalitic c) efect fotocaloric d) efect fototraumatic e) efect fotovoltaic 4. a) monocromaticitatea b) direcţionalitatea d) coerenţa e) strălucirea 5. a) activarea riboflavinei, cu efect de tip insulinic b) efect antialgic – terapie antidominantă c) efect biostimulator global asupra metabolismului bazal d) reducerea titrului colesterolului liber plasmatic e) fotocataliza activării provitaminei D3 6. foto-oftalmia (inclusiv la personalul de fizioterapie neprotejat – foarte rar); cataracta 7. foto-îmbătrânirea

pileii; eventual petele pigmentare (actinice); cancerele cutanate, în principal non-melanice;

(elastoza)

9. a–D b–A c–B d–E e–C 10. monocromaticitatea coerenţa direcţionalitatea strălucirea 11. b) adevăraţi biocatalizatori 12. b) intensitatea lor creşte cu înălţimea soarelui (este maximă la amiază) d) determină foto-eritem e) stimulează pigmentarea pielii 13. a) se poate practica atât la munte, cât şi pe litoral c) necesită dozarea medicală a expunerii în funcţie de sezon, 207

altitudine, condiţii meteorologice, particularităţile pacientului e) este indicată în astmul bronşic alergic 14. c) psoriazis e) rahitism 15. 1) Afecţiunile acute febrile şi afecţiunile cronice în perioada de exacerbare (acutizare). 2) Bolile infecţioase, în perioadele de contagiozitate, până la terminarea izolării obligatorii – inclusiv bolile venerice (sifilis, gonoree, SIDA, hepatite acute de tip B) în stadiul de contagiozitate – inclusiv tuberculoza, cu excepţia cazurilor vindecate, confirmate de specialistul ftiziolog. 3) Purtătorii sănătoşi de germeni patogeni, mai ales de agenţi parazitari. 4) Stările caşectice, indiferent de etiologie. 5) Tumorile maligne şi neoplaziile de orice tip, sediu sau stadiu evolutiv. 6) Stările hemoragice de orice natură – în special sângerările abundente. 7) Sarcina patologică în orice lună şi cea normală peste trei luni. 8) Bolile de sânge sau de sistem în pusee evolutive, cu alterarea stării generale sau/ şi potenţial de complicare. 9) Epilepsia, psihopatiile şi psihozele cu tulburări de comportament social – inclusiv

alcoolismul cronic şi alte toxicomanii. 10) Boli la limita decompensării de organ sau de aparat (insuficienţă cardiacă, renală, hepatică – manifeste – diabet zaharat dezechilibrat şi greu controlabil dietetic şi terapeutic); convalescenţele timpurii după boli grave. 11) Leziuni sau/ şi boli dermatologice, cu risc de agravare prin FFTN (factori fizici terapeutici naturali), cu potenţial contagios sau cu leziuni mari, inestetice. 12) Bolnavi care nu se pot autoservi. Bolnavii cu leziuni mari, inestetice şi cei care nu se pot autoservi vor putea fi trimişi pentru cure balneofizio-climatice doar în sanatorii speciale. 13) Purtătorii de pace-maker cardiac. 14) Hipersensibilitatea la curent electric - inclusiv tetaniile. 15) Regiuni cutanate inestetice relativ întinse. 16) Zonele cutanate cu iritaţii, soluţii de continuitate sau/ şi varice sau venectazii marcate. 16. Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation 17. b) din spectrul electromagnetic vizibil d) IR e) UV 208

24. b) fotocaloric

18. – analgetic – miorelaxant – antiinflamator – (uşor resorbtiv) 19. b) dimensionarea calitativă şi cantitativă/ adecvarea răspunsurilor psiho-emoţionale şi vegetativ-endocrine la expunere d) existenţa unui „consensualism invers“, de tip „contrareglator“ între expunerea diurnă la lumină a ochilor şi secreţia de STH e) adaptarea/ sincronizarea bioritmurilor secretorii endocrine circadiene în raport cu alternanţa naturală: lumină diurnă-întuneric nocturn

26. b) cronobiologie 27. d) fotooxidarea bilirubinei la derivaţi hidrosolubili, mai puţin toxici şi mai uşor eliminabili renal 28. e) fototraumatic

20. d) centimetrilor 21. c) dinamica sintezei vitaminei D3 22. oxidări; reduceri; polimerizări; combinări; disocieri; fotosinteză; fotoliză; ionizări 23. d) încărcarea fotonilor

25. a) variaţia diametrelor pupilare b) variaţia transducţiei luminoase la nivelul retinei c) conştientizarea, la nivel cortical, a percepţiei luminoase e) biostimularea, cu modulări din partea epifizei, a axului (cortex)-hipotalamo-hipofizocortico-suprarenalian

electrică

a

29. b) eritemul c) hiperpigmentarea reacţională/ bronzarea d) keratoza reacţională 30. a) activarea riboflavinei – cu efect de tip insulinic b) efect antialgic – terapie „anti-dominantă“ c) efect biostimulant global asupra metabolismului bazal d) reducerea ritmului colesterolului liber plasmatic e) fotocataliza activării provitaminei D3 31. 209

d) efectul fotocaloric 32. e) dinamica sintezei vitaminei D3 33. b) variaţia transducţiei luminoase la nivelul retinei d) biostimularea, cu modulări din partea epifizei, a axului (cortico)-hipotalamo-hipofizosuprarenalian 34. d) cronobiologie 35. e) încărcarea fotonilor

electrică

36. b) dimensionarea/ adecvarea răspunsurilor emoţionalvegetativ-endocrine în raport cu gradul de expunere la lumină d) „consensualismul invers“, cu relaţii de feed-back hormonal negativ – de tip „contrareglare“ – între secreţia de melatonină, stimulată de expunerea la lumina diurnă şi secreţia de STH (stimulată, se pare, tocmai de absenţa acesteia) e) crono-adaptarea (plierea/ conectarea) bioritmurilor secretorii endocrine circadiene în raport cu alternanţa naturală: lumină diurnă/ întuneric nocturn

a 37. e) fototraumatic

210

211

I.3 RĂSPUNSURI la întrebările din Hidrotermobiologie/ terapie

212

1. c) principala verigă de legătură dintre domeniile: Medicină Fizică şi Balneoclimatologie ale RMFB 2. c) circulaţia periferică – cutanată şi acrală d) glandele sudoripare e) comportamentul termoreglator 3. b) hipotalamusul posterior 4. a) creşterea întoarcerii venoase b) creştea capacităţii de distensie a miocardului, cu umplerea mai bună a cordului în diastolă c) scăderea, cu bradicardie, a conductibilităţii la nivelul cordului d) creşterea debitului bătaie, a debitului sistolic/ minut şi a debitului circulator sitemic/ minut (uşor, moderat) e) vasodilataţie coronariană 5. comprese umede: calde (căldură blândă) sau reci (răcoroase, inclusiv acoperite, tip Priessnitz); împachetări generale (complete): umede sau uscate; pernă electrică; băi galvanice; aplicaţii de ultrasunete; aplicaţii locale de RIR (Solux mic) sau RUV 6.

a) declanşarea termolizei b) modificări complexe ale circulaţiei sanguine cutanate şi acrale c) modificări complexe ale circulaţiei sanguine sistemice d) efecte imunologice complexe e) efecte bactericide şi paraziticide 7. termogeneza chimică (metabolică) – inclusiv ritmarea acesteia: circadian/ nictemeral, lunar, sezonier/ anual; egalizarea/ omogenizarea temperaturii la nivelul zonei centrale (între diferitele regiuni/ viscere ale „nucleului“, „miezului“); reacţii vasomotorii de redistribuire a masei circulante – inclusiv modificării reologice ale sângelui – în expunerile la cald şi la rece; termoliza evaporativă a apei (umiditatea) din aerul expirat 8. b) comprese umede-acoperite, tip Priessnitz d) comprese umede călduţe 9. termorecepţie: prin activitatea specifică, termo-estezică, a receptorilor pentru cald şi rece din plexurile nervoase cutanate; tampon termic între interiorul organismului şi mediul extern (în special datorită rezistenţei calorice mari, respectiv termoconductibilităţii reduse a ţesutului 213

adipos); conducător sau izolator caloric variabil – inclusiv, prin intermediul structurii şi funcţionalităţii preformate în acest sens, a circulaţiei cutanate şi acrale – şi comutator al funcţiei de tampon termic al straturilor de ţesut adipos; organ efector al termolizei în mediul cald (inclusiv prin situarea la nivelul tegumentului a glandelor sudoripare) 10. a) băi generale ascendente hiperterme d) împachetări generale cu nămol la peste 40°C e) băi generale de lumină (în metodologie standard) 11. conducţie convecţie radiaţie evaporare 12. b) anastomozele arteriovenoase e) glandele sudoripare 13. aer apă (în stare lichidă), gheaţă (în stare solidă), vapori de apă (în stare gazoasă) nămol, parafină pungi termice (care conţin geluri siliconate cu calităţi termopexice) nisip

14. a) mastocitele b) limfocitele 15. c) hidrotermoterapie cu factori termici contrastanţi 16. a) conductivă b) evaporativă c) convectivă 17. d) răcoroase (hipoterme) 18. a) comprese Priessnitz b) kelen c) gheaţă 19. c) răcoroase 20. duşul alternant; duşul scoţian; afuziunile alternante Oncţiunile cu nămol (cura egipteană sau naturistă) sau psamoterapia, alternând cu băi/ scăldat; Helio-thalazoterapia; Compresele Priessnitz (cu valorificarea şi a timpului II al procedurii); Sauna; Baia rusească; Succesiunile procedural metodologice din cadrul „hidroterapiei mari“ şi „mici“ „Kneipp-terapie“ 21. 214

a) acetilcolina d) histamina e) plasmachinine 22. a) contracturilor b) contuziilor post-traumatice e) artritelor acute neinfecţioase 23. a) arteriolară 24. c) oncţiunile cu nămol „rece“ 25. b) diferenţa între temperatura centrală şi temperatura medie cutanată 26. d) 50% 27. a) heparină b) peptone c) catacolamine e) compuşi adenilici 28. a) maxim 5 secunde 29. c) serotonină 30. a) undele scurte în câmp inductor, în cabine hipertermice b) aerul c) apa d) nămolul e) nisipul 31.

c) 34–35°C 32. d) 37,5–39,5°C 33. b) local d) hidrokinetologic e) parţial 34. b) apa c) nămolul d) gelurile termopexice siliconate (pungi termice) e) parafina 35. a) asuplizarea ţesuturilor conjunctive c) drenarea cataboliţilor acizi d) creşterea circulaţiei locale e) relaxarea musculaturii 36. c) remanenţă 37. a) scăderea vitezei de transmisie a influxului nervos b) scăderea performanţei actului contractil muscular c) scăderea percepţiei dureroase d) diminuarea unui proces inflamator, mai ales acut e) diminuarea tonusului muscular, inclusiv a contracturilor sau/ şi a spasticităţii 38. Vasodilataţie: – directă – indirectă 215

– reflexă consensuală, extinsă metameric la întreaga circulaţie de termoreglare – generalizată (cu mecanism central, hipotalamic anterior, şi mediere parasimpatică) 39. b) 1/2 din întregului corp

volumul/

masa

40. a) există variaţii circadiene (circa 36°C dimineaţa, respectiv aproxi- mativ 37°C între orele 16.00 – 18.00) b) alimentaţia (în special proteică) poate modifica temperatura, în sensul creşterii acesteia d) nou-născuţii şi sugarii au temperaturi mai mari, prin insuficienta maturizare a sistemului de termoreglare e) pot exista variaţii individuale 41. a) radiaţia b) conducţia c) convecţia d) perspiraţia 42. a) radiaţia b) evaporarea apei d) convecţia e) conducţia 43. a) vasoconstricţia b) frisonul c) foamea d) creşterea secreţiei adrenalină şi noradrenalină

de

44. b) transpiraţia c) hiperpneea d) vasodilataţia cutanată e) anorexia 45. a) efort fizic intens, în mediu cald şi umed b) stresul emoţional e) tireotoxicoza 46. a) vasodilataţia arteriolovenulară b) acţiune antiseptică directă pe fibrele musculaturii netede vasculare c) acţiune miorelaxantă pe musculatura striată superficială d) eliberarea locală de factori autocoizi e) ameliorarea clearance-ului tisular (se activează fenomenele de resorbţie în procese inflamatorii locale, se îmbunătăţeşte circulaţia arteriolară şi drenajul venolimfatic al deşeurilor catabolice) 47. – compresa caldă (simplă) – perna electrică – purtarea accesorie de lenjerie „terapeutică“ – generatoare de „căldură neutră“: brâu de lâna, blană, bumbac flauşat, etc. – duşul cu aer cald (phoen-ul) – compresa umedă acoperită – tip Priessnitz – aplicaţia de buiote, în a două fază, când se încălzeşte de la 216

tegument şi apoi menţine local, superficial, o temperatură uşor crescută prin împiedicarea eliminării căldurii metabolice la nivelul suprafeţei cutanate acoperite – aplicaţii de IR în câmp deschis 48. – aplicaţie de unde scurte – aplicaţie de unde decimetrice – aplicaţii de parafină, sub diverse forme – aplicaţii de nămol, sub diverse forme – aplicaţii de pungi termice – compresii umede fierbinţi – aplicaţii de sare sau nisip fierbinte – aplicaţii de ultrasunete, mai ales în emisie continuă şi în câmp staţionar – băi parţiale de lumină 49. a) scad metabolismul local şi consumul de oxigen b) scad eliberarea de factori tisulari locali implicaţi în inflamaţie c) vasoconstricţie locală d) respectarea biotroficităţii tisulare la nivel local (prin perioade de vasoconstricţie arteriolară) e) creşterea tonusul tisular local 50. a–B b–C c–A

51. – spasme musculare posttraumatice – dureri acute de umăr (PSH umăr hiperalgic, eventual se asociază cu bursita subacromiodeltoidiană) – periartrita coxo-femurală – torticolis (se aplică direct pe muşchiul sternocleido-mastoidian sau pe zone care reflectă durerea) – spasticitatea musculară în sindromul de neuron motor central – entezite post-traumatice – sindroame dureroase lombare cu contracturi dureroase reflexe 52. – sindromul Raynaud – pacienţii care prezintă hipersensibilitate la rece – pacienţii cu reacţie intensă de tip histaminic – aplicaţia în zone cu vasoconstricţie 53. b) anastomozele arteriovenoase e) glandele sudoripare 54. aer; apă; vapori de apă; parafină; nămol; parafango; geluri (siliconate) termopexice (termice); sare; 217

nisip;

62. a) combaterea durerii, prin efect de „acoperire“ c) generarea de reflexe cutaneo-fuzimotorii e) stimularea sistemului eferent

55. a) mastocitele b) limfocitele 56. c) hidro(termo) terapie factori termici contrastanţi

cu

57. b) evaporativă c) convectivă d) conductivă 58. a) punct de „0“ fiziologic c) valoare de neutralitate termică d) zonă de „termo-indiferenţă“ e) „punct critic“ 59. d) 35°C – 37,3°C 60. Testele biologice ce se pozitivează în hipertremia centrală, sunt: a) testul de transformare limfoblastică (TTL) b) testul de inhibiţie a migrării macrofagelor (MIF) c) testul de inhibiţie a migrării leucocitelor (LIF) d) testul de activitate a granulocitelor (oxidativ/ metabolic, cu nitro-blue-tetrazol: NBT) e) testul de imunofluorescenţă a neutrofitelor 61. b) gradientului intern

63. d) 40°C – 20°C 64. a–C b–A c–D d–E e–B 65. a) sublinguală b) timpanică c) rectală d) axilară e) esofagiană 66. d) Ricketsia prowazecki e) Salmonella tiphi 67. a) analgezie competitivă, prin „mecanism de poartă“ (efect de „acoperire“) d) stimularea sistemului eferent γ 68. a) stimularea transformării blastice a limfocitelor B b) inhibiţia migrării macrofagelor c) inhibiţia migrării leucocitelor d) stimularea funcţională a limfocitelor T 218

e) stimularea producţiei unor anti-mediatori ai inflamaţiei 69. a) funcţia de termogeneză (fizică şi chimică) c) sistemul secretor sudoripar d) circulaţia periferică, acrală şi cutanată e) comportamentul termoreglator

a) umorali sistemici b) fizici/ fizicali c) factori antacoizi şi metabolici (locali) d) farmacologici (chimici) e) nervoşi

71. Vasoconstricţie/ vasodilataţie activă/ vasodilataţie pasivă

77. a) efectul direct al recelui pe musculatura netedă vasculară b) reflexe de axon c) factori autacoizi şi metabolici tisulari locali d) factori umorali sau/ şi endocrini sistemici e) mecanism indirect reflex consensual, extins în întreaga suprafaţă circulatorie de termoreglare

72. Nici una dintre variantele de răspuns nu este corectă!

78. Niuci una din varinate nu este corectă

70. a) Treponema pallidum e) Plasmodium malariae

73. a) 28°C – 29°C b) 25°C – 26°C c) 31,5°C – 32°C d) 34°C – 35°C e) 34°C – 35°C 74. b) comportamentul termoreglator c) glandele sudoripare d) circulaţia sanguina cutanată şi acrală 75. d) fibre amielinice neîncapsulate din plexurile nervoase cutanate 76.

79. Ca efect, în principal al răcirii tisulare locale profunde: scade excitabilitatea receptorilor şi a terminaţiilor nervoase priferice locale – atât a celor de tip senzitiv/ senzorial, de la nivelul tegumentului, cât şi a celor de tip fuzal, de la nivelul muşchilor somatici subjacenţi zonei cutanate unde se efectuează crioaplicaţia profundă – şi totodată, scade conductibilitatea/ viteza de conducere nervoasă şi respectiv, transmisia sinaptică, atât pentru impulsurile aferente (în principal senzitiv/ senzoriale şi proprioceptive), cât şi pentru cele eferente (în principal motorii şi 219

vegetative); Consecutiv, scade aferentaţia periferică a măduvei spinării (inclusiv suportul funcţional, reprezentat de mecanismul său fiziologic de „servo-asistenţă” : bucla γ, cu inhibiţia selectivprioritară a fibrelor acestui sistem eferent), scăzând, totodată, şi integrarea senzitivosenzorio-motorie centrală (inclusiv percepţia durerii din zona periferică respectivă – efect analgetic cu mare valoare clinicoterapeutică); Mai detaliat: scad, în principal, viteza şi tensiunea de contracţie musculare (cu creşterea consensuală a perioadei de latenţă – cu circa o treime –, a duratei fazei de relaxare – aproximativ de două ori faţă de perioada de contracţie – şi a perioadei de refacere metabolică a structurilor preformat excitabile) precum şi – deosebit de important, valorificabil terapeutic, scade tonusul muscular (inclusiv hipertonia/ contractura/ spasticitatea, dacă există) la nivel segmentar; La toate efectele crioaplicaţiilor profunde – de diminuare a capacităţilor funcţionale ale structurilor preformat excitabile de la nivel local şi segmentar – mai sus menţionate, se mai adaugă şi cel pur fizico-chimic (nelegat strict de subiectul acestei înterbări dar, totuşi, neneglijabil sub aspect practic), al creşterii, la rece, a vâscozităţii fibrelor conjuntiv-colagene din ţesuturile expuse răcirii profunde,

element ce contribuie la marcata depreciere a abilităţilor/ preciziei/ fineţii mişcărilor – într-un cuvânt, a dexterităţii – la nivelul segmentelor musculo-scheletale supuse acestui tip de crioaplicaţii; În plus, şi nelegat de această întrebare: răcirea tisulară profundă locală mai determină şi o importanată vasoconstricţie loco-regională, coroborată cu o severă penurizare energetică zonală – prin multiple mecanisme fizice şi fiziologice, inclusiv reacţionale – procese ce îşi potenţează reciproc un foarte marcat efect anti-inflamator (valoros sub aspect terapeutic). 80. d) hipotalamusul posterior 81. a) stimularea transformării blastice a limfocitelor B b) stimularea factorului de inhibiţie a migrării macrofagelor c) stimularea factorului de inhibiţie a migrării leucocitelor d) stimularea funcţională a limfocitelor T 82. a) funcţiile de termogeneză (fizică şi chimică) c) sistemul secretor sudoripar e) comportamentul termoreglator 83. b) Treponema pallidum c) Plasmodium malariae d) Neisseria gonorrhoeae 220

84. b) temperatura aerului c) temperatura pereţilor d) umiditatea e) viteza curenţilor de aer 85. c) Salmonella tiphi d) Ricketsia prowazecki 86. b) convecţia internă c) conducţia externă d) convecţia externă e) radiaţia 87. b) analgezie competitivă prin „mecanism de poartă“ d) stimularea sistemului eferent γ 88. Nici una dintre variante nu este corectă 89. c) ceva mai mult decât dublă d) cu peste 100% mai mare 90. d) mai mică de jumătate 91. c) părţile distale (acrale) ale extremităţilor 92. b) TA diastolică (legată de rezistenţa periferică) c) deficitul caloric e) reologia sanguină

93. d) gradientului intern 94. a) declanşarea termolizei evaporative sudoripare b) modificări complexe ale circulaţiei sanguine cutanate şi acrale c) modificări complexe ale circulaţiei sanguine sistemice d) ample şi subtile efecte imunologice e) efecte bactericide şi paraziticide 95. a) umorali sistemici b) fizici/ fizicali c) factori autacoizi şi metabolici (locali) d) chimici/ farmacologici e) nervoşi 96. a) creşterea întoarcerii venoase, cu ameliorarea (probabilă) a hematozei şi respectiv a curbei de disociere a oxihemoglobinei b) creşterea capacităţii de distensie a miocardului, cu umplere diastolică ameliorată c) scăderea funcţiei de conductibilitate a cordului, cu bradicardizare d) creşterea moderată a debitelor: bătaie şi respectiv, sistolic şi circulator sistemic/min e) vasodilatatie blândă, cu ameliorarea regimului de irigaţie în teritoriile coronarian şi cerebral

221

222

I.4 RĂSPUNSURI la întrebările din Kinetologie/ terapie şi din Masaj/ (Masoterapie)

223

1. b) asuplizarea gambierilor c) tonifierea fesierilor 2. b) exerciţii ergometrică

la

ischio-

d) mobilizări pasive ale membrelor: pentru ameliorarea nutriţiei tisulare, întreţinerea troficităţii şi supleţii entezoarticulare, pentru prevenţia tromboembolismului venos

bicicleta

3. a) exerciţii de înlăcătare a coloanei lombare şi de antrenare a trunchiului ca şi piesă unică în activităţi curente c) tonifirea musculaturii abdominale cu rol de chingă fiziologică a segmentului vertebral lombar delordozat 4. a) exerciţii de bază tip Cotrell, bazate pe extensie, derotaţie şi flexie, tip „bărcile” b) din postura de start tip Cotrell se execută flexia articulaţiei coxofemurale drepte şi a genunchiului drept, asociat cu ridicarea mâinii drepte e) exerciţii de blocare a segmentului dorsal din poziţia pe genunchi conform metodei Klapp 5. d) ridicarea de greutăţi din poziţia relaxat pe fotoliu/ scaun (Gradul de încărcare discală pentru poziţiile precizate este: a: 100%, b: 140%, c: 220%, d: 275%, e: 150%) 6. c) manevre de asistare a drenajului bronşic din posturi specifice

7. a) tetraplegii complete (AIS-A) b) paraplegii „înalte“ – cu leziunea mielică situată deasupra nivelului T8 –complete (AIS-A) c) hemiplegii severe, cu deficit motor complet la membrele afectate, ce nu permit folosirea altor dispozitive pentru asistarea verticalizării/ ortostatismului 8. a – A; b – C; c – B; d – D 9. a – C; b – A; c – C; d – B 10. a – D; b – A; c – B; d – E; d – C 11. a – A; b – C; c – B; d – D; e – E 12. b. se observă mişcarea „de aripă” atunci când pacientul împinge cu braţele (aflate în flexie de 90˚) într-un perete, scapula apropiindu-se de coloana vertebrală d. mişcarea „de aripă” a scapulei este dată de dissinergismul muşchilor dinţat anterior-fascicol mijlociu trapez e. mişcarea „de aripă” a 224

scapulei este dată de dissinergismul muşchilor dinţat anterior-rotund mare 13. a) este definită radiografic prin lărgirea unghiului cervico-diafizar la peste 140˚ c) este frecvent substratul etiologic al coxartrozei secundare e) determină tulburări posturale, de ortostatism şi mers 14. d) kinetologiei profilactice 15. d) statice (izometrice) 16. a) metode bazate pe exerciţii statice (izometrice) b) metode bazate pe exerciţii dinamice rezistive c) metode bazate pe exerciţii izodinamice (lifting) e) metode bazate pe contracţii foarte scurte, supramaximale, cu intervale 17. Knott şi Voss (fundamentale/ speciale – cu caracter general sau specifice); Vojda; Brunnstrom; Kabat; Temple-Fay; Bobath; Rood; Kenny; Basmajian 18.

a) mersul pe bicicletă c) înotul 19. b) exerciţiile programului kinetologic Williams c) repausul postural pe pat tare 20. a) ciupirea b) stoarcerea c) petrisajul d) măngăluirea e) geluirea 21. inspecţia tegumentelor şi a lenjeriei/ aşternutului pacientului (pentru prevenirea condiţiilor de apariţie/ apariţiei de leziuni trofice); întoarceri în pat (din 2 în 2 ore, dacă bolnavul nu are saltea antiescară) şi rostogoliri în posturi reflex inhibitorii (cu rol inclusiv antispastic); degravitări segmentare (pentru prevenţia edemelor de declivitate); posturări anticipative (profilactice, în faza de flacciditate), corective (inclusiv ortezări, cu efect totodată spasmolitic) în faza de spasticitate; manevre de drenaj bronşic (posturări propensive specifice, tapotamente, manevre presoare/ reflexe); asistarea evacuării urinei (montare de cateter fix sau training vezical/ sondaj intermitent); mobilizări pasive ale 225

membrelor paralizate (cu efect de „pompaj” circulator exogen); alimentarea pe sondă nazogastrică (şi instruirea aparţinătorilor în acest sens) a pacientului cu tulburări de deglutiţie, inclusiv, în caz de necesitate, aspirarea alimentelor pătrunse accidental în zona laringo-traheală; verticalizarea progresivă a bolnavului în pat/ posturarea în „şezut alungit” şi apoi progresiv în „şezut scurtat”, inclusiv la marginea patului, cu asistarea menţinerii/ reeducarea echilibrului postural al trunchiului (predominant prin dezechilibrări controlate); asistarea/ promovarea (re)efectuării unor activităţi gestuale: mai întâi de autoservire, cu membrele şi hemicorpul indemne, ulterior, în cazul unei evoluţii recuperatorii îndelungate sau nesatisfăcătoare, să scrie cu mâna neafectată; învăţarea şi asistarea pacientului în efectuarea transferurilor în şi din fotoliul rulant; educarea pacientului să-şi trucheze anumite mişcări (în principiu, ireversibil) pierdute; autorecunoaştere kinestezică 22. b) mersul pe teren accidentat c) alergarea d) urcatul şi coborâtul scărilor 23. d) durere de origine discopatică, intensă, la nivelul

coloanei lombare

toracale,

respectiv

24. c) fesierul mic d) fesierul mijlociu e) tensorul fasciei lata 25. d) creşterea masei de proteine contractile musculare (hipertrofierea musculară) 26. d) duşul masaj 27. a) ischiogambierii b) tensorul fasciei lata c) muşchii „labei de gâscă“ d) tricepsul sural e) cvadricepsul – în special prin vastul medial (intern) 28. zonele cu pericol de sângerare (venectazii, varice, hematoame, echimoze); aplicaţiile de tip „Endovac“ nu sunt recomandate premenstrual şi în timpul menstrelor, pe regiunile: lombo-sacro-fesiere, abdomino-pelvină, peritrohanteriene, de la rădăcinile coapselor 29. c) 1/3 30. d) poziţie şezândă 31. a) situarea în activitate a cel 226

puţin 2/3 din totalul musculaturii scheletice d) solicitarea adaptativă, de menţinere a musculaturii aflate în activitate (lucru mecanic), de către funcţiile: cardio-vasculară şi respiratorie, la nivel sistemic 32. c) frământarea d) baterea e) fricţiunea 33. d) vertebrom 34. c) netezirea d) vibraţia 35. dezaxări: în varrum, valgum, flexum – inclusiv statica timp îndelungat (uzuală) pe tocuri înalte; obezitatea; ridicarea sau/ şi purtarea frecventă de greutăţi; activităţi fizice solicitante statico-postural (ortostatism prelungit: stomatologi, ospătari, santinele) 36. d) o metodă de kinetoterapie pentru creşterea forţei şi tensiunii de contracţie musculară 37. b) indoloritatea d) mobilitatea e) abilitatea 38. a) masajul Leduc (de drenaj

veno-limfatic) b) masajul Cyriax (transversal profund, analgetic) c) masajul Vogler (periostal) 39. articulaţii ligamente muşchi (sau/ şi tendoane) oase nervi 40. a) retractura b) contractura c) atrofia musculară de imobilizare d) ruptura musculară fasciculară 41. b) nervul crural 42. reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub greutatea ideală; evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit pe jos; evitarea şchiopătării; evitarea mersului pe teren accidentat; păstrarea – timp de 15-30’ – de cel puţin două ori pe zi, a unui repaus postural la pat, cu şoldurile întinse; mersul cu sprijin în baston; se recomandă pedalajul şi deplasările pe bicicletă; se recomandă purtarea de încălţăminte cu toc şi talpă elastice, moi (microporos, crep, perne de aer, etc.); se recomandă corectarea 227

promptă a oricărei inegalităţi între membrele inferioare, mai ales a acelora care depăşesc 2 cm; se recomandă executarea, de cel puţin două ori pe zi, a programului de kinetoterapie adecvată suferinţei de şold 43. b) arteriopatii 44. d) scăderea volumului fibrelor musculare e) scăderea elasticităţii ţesutului muscular 45. a–B b–C c–A 46. d) masajul segmentar (Dicke şi Leube) 47. Frământarea Baterea Fricţiunea 48. b) vibraţia c) netezirea 49. c) Williams 50. a) se face centrifug b) se execută „uscat“ sau „umed“ c) se execută optim în cronoritmicitate

51. Vojda, Kabat, Brunnstrom, Knott şi Voss Fundamentale: întinderea secvenţialitatea normală a acţiunii musculare mişcările de decompensare; Speciale: (cu caracter general): inversarea lentă (IL) şi inversarea lentă cu opunerea (ILO) contracţiile repetate (CR) secvenţialitatea pentru întărire (SI) inversarea agonistică (IA); Specifice: iniţierea ritmică (IR) mişcarea activă de relaxare – opunere (MARO) relaxare – opunere (RO) relaxare – contracţie (RC) stabilizarea ritmică (SR) rotaţia ritmică (RR) contracţia izomerică în zona scurtată (CIS) izometria, alternantă (IZA) progresia cu rezistenţă (PR) secvenţialitatea normală (SN) 52. a) se execută centripet b) nu se execută în regiunile muşchilor: romboizi, marele dinţat şi trapez c) se execută manual, cu viteza mică şi se aplică presiuni mari e) presupune o bună cunoaştere a legilor homolateralităţii şi metameriei, precum şi a hărţii proiectării 228

cutanate a zonelor cu inervaţie segmentară comună 53. d) terapie mecano-functională anexată kinetoterapiei 54. a) inervaţiei segmentare metamerice c) legii homolateralităţii şi metameriei d) hărţii proiectării cutanate a zonelor segmentare cu inervaţie comună 55. a) conştientizarea de către pacient a poziţiei corecte a coloanei vertebrale lombare b) înzăvorârea (blocarea) segmentului lombo-sacrat în timpul efortului c) menţinerea/ recuperarea forţei musculare şi reechilibrarea morfo- funcţională la nivelul muşchilor paravertebrali regionali, a muşchilor abdominali şi fesieri e) creşterea capacităţii generale de efort 56. a) refacerea funcţiilor diminuate b) creşterea nivelului funcţional (actual) d) realizarea/ dezvoltarea unor mecanisme compensatorii permisive pentru readaptare funcţională e) prevenirea apariţiei unor complicaţii morfo-funcţionale în unele boli cronice (profilaxie

terţiară) 57. a) se produce cu scurtarea muşchiului b) din punct de vedere biochimic, se caracterizează prin persistenţa ionilor de calciu în celulă c) determină reducerea sau chiar suspendarea temporară a mobilităţii unui(or) segment(e) locomotor(ii) e) beneficiază de tratament fizical 58. e) muşchiul intern

gastrocnemian

59. a) factorii osoşi – coaptarea suprafeţelor osoase articulare b) factorii ligamentari (în special ligamentul ilio-femural) c) bureletul fibro-cartilaginos d) factorii musculari (muşchii fesier mijlociu, pelvi-trohanterieni, adductori) 60. Pielea Ţesutul (conjunctiv) subcutanat Musculatura scheletică Ţesutul nervos (structuri relativ superficiale, accesibile) Vasele sanguine şi limfatice 61. a) fibre roşii b) cu contracţie lentă şi de lungă durată c) predominante la muşchii extensori şi tonici 229

d) bogate în sarcoplasmă şi mioglobină 62. a) fibre albe b) cu contracţie rapidă, fazică (obosesc uşor) c) predominante în muşchii flexori e) sărace în mioglobină 63. – muşchiul este un transformator de energie chimică în energie mecanică şi termică – efectul (lucrul) mecanic se realizează prin contracţie – sursa de energie necesară contracţiei este reprezentată de moleculele macroergice de ATP – contracţia musculară se declanşează printr-un stimul fiziologic (impuls nervos) – baza biochimică a contracţiei o reprezintă constituirea complexului acto-miozinic 64. c) stimularea reflexului de întindere d) stimularea reacţiilor de echilibrare e) stimularea reflexelor posturale 65. Obturatori, intern şi extern Gemeni, superior şi inferior Pătrat femural Piramidal 66. a) sterno-claviculară b) acromio-claviculară

e) gleno-humerală 67. b) flexie/ extensie c) abducţie d) rotaţie internă/ rotaţie externă e) adducţie / abducţie orizontală 68. a) muşchiul deltoid, prin fibrele mijlocii e) muşchiul supraspinos 69. a) muşchiul supraspinos b) muşchiul infraspinos c) muşchiul micul rotund d) muşchiul marele rotund e) muşchiul subscapular 70. b) enartroză 71. b) articulaţia umărului 72. a) articulaţiile dintre corpii vertebrali c) articulaţiile oaselor pubiene 73. b) supinaţie c) flexie 74. b) 3 75. a) 2 76. 230

c) ischiogambieri 77. c) dreptul anterior 78. b) planta priveşte spre exterior 79. b) planta priveşte spre interior 80. a) ischiogambieri d) adductorii e) (parţial) croitoru 81. b) cvadricepsul c) fesierul mare e) (parţial) croitorul 82. b) indoloritatea c) stabilitatea d) mobilitatea 83. d) etapa a III-a 84. c) diartroze 85. (după Sbenghe, cu unele precizări/ completări/ comentarii): Mecanoterapia; scripetoterapia; sistemul GuthrieSmith; suspenso-terapia; Terapia ocupaţională; ergoterapia – termen francez, relativ neacceptat, în prezent, în literatura anglofonă(?); terapia/ reabilitarea vocaţională – un domeniu relativ nou,

interdisciplinar de activitate, aflat în dezvoltare, implicând cooperarea dintre specialişti în Recuperare Medicală şi Medicina Muncii/ Ocupaţională; Manipulările articulare; Elongaţiile/ tracţiunile vertebrale: alungirea axială activă sau pasivă, manuale sau instrumentală (mecanice sau asistate electronic – spre exemplu, tip „Tru-track”), pe uscat sau în apă; Hidrokinetoterapia 86. a) nr. 1 – relaxare musculară şi psihică 87. c) nr. 8 – corectare a deficitului respirator d) nr. 9 – corectare a unor tulburări circulatorii periferice 88. b) masajul segmentar (Dicke şi Leube) – la nivelul coloanei vertebrale e) întinderea alternantă (dreapta-stânga) a ţesutului conjunctiv în jurul axelor de simetrie locale: dorsal inferior, reborduri costale, lombo-sacrat, sau/ şi sacro-iliac 89. b) manipulările articulare c) scripetoterapia e) tracţiunile/ elongaţiile vertebrale 90. a) sedentarii 231

b) pacienţii aflaţi în status-uri după afecţiuni consumptive ce au impus limitarea severă a capacităţii de mişcare c) bolnavii cardio-vasculari aflaţi în statusuri după infarct miocardic sau diverse intervenţii terapeutice pe cord e) bolnavii respiratori cronici (obstructivi şi/ sau restrictivi) 91. b) frământarea d) fricţiunea 92. a) nedureroase b) dureroase c) ce necesită ţesuturilor d) ce necesită hipertoniei musculare e) ce necesită ţesuturilor şi scăderea musculare

întinderea scăderea întinderea hipertoniei

97. descărcarea parţială de gravitaţie (element propensiv pentru mişcări ale pacientului, ajutate); coeziunea dintre moleculele de apă (superioară celei dintre moleculele de aer – element propensiv pentru mişcări ale pacientului, rezistive); rolul, în general relaxant, al factorului termic (asociat cu cel al descărcării parţiale de gravitatie) – ambii propensivi pentru creşterea eficienţei lucrului mecanic la nivel musculoarticular 98. c) contracţiile foarte scurte, supramaximale, cu intervale

93. c) cardio-vasculari e) pulmonari 94. a) kinetoterapia corectarea scoliozelor

a) gimnastica medicală b) gimnastica aerobică c) educaţia fizică d) fitness-ul e) ergoterapia/ terapia ocupaţională de tip recreativ

pentru

95. a) sistemului nervos b) sistemului muscular c) tegumentului şi ţesutului conjunctiv subcutanat d) viscerelor (tub digestiv, rinichi) e) aparatului circulator

99. a) masajul pneumatic (angiomat, leg pump) b) vibromasajul c) duşul subacval e) acva-vibromasajul 100. c) intermediar, între sedativ şi excitant 101. e) masajul segmentar vertebral – Diecke-Leube

96. 232

102. c) la aceasta

maximum

65%

din

103. b) cel puţin 66% din totalul musculaturii scheletice 104. b) articulaţiile elipsoidale d) articulaţiile selare 105. c) frământarea d) fricţiunea 106. b) cel puţin 66% din totalul musculaturii scheletice 107. c) patologia pulmonară e) patologia cardio-vasculară 108. d) kinetoterapia corectarea scoliozelor

pentru

109. a) sistemului nervos b) sistemului muscular c) tegumentului şi ţesutului conjunctiv subcutanat d) viscerelor (tub digestiv, rinichi) e) aparatului circulator 110. Exerciţiile dinamice-rezistive „propriu-zise” (varianta tehnică de tip progresiv – „clasică“: De Lorme-Watkins – şi varianta tehnică „regresivă” OxfordZinovieff – şi apoi, cu unele

modificări: Mc Govern şi Luscombe). De menţionat faptul că, în condiţiile respectării elementelor de prudenţă necesare, acest tip de exerciţii pot – este chiar recomandabil – să fie practicate (şi) de către vârstnici, lucrări recente constatând ca practicarea zilnică a exerciţiilor dinamice active s-a dovedit cea mai eficientă metodă non-farmacologică pentru menţinerea capacităţii de muncă şi atenuarea/ încetinirea proceselor de involuţie cognitivă, caracteristice senescenţei; Exerciţii izokinetice (în care, cu ajutorul unor dispozitive aparatuale de kinetoterapie, gradul de rezistenţă opusă de acestea contracţiilor dinamice active ale pacientului este permanent adaptat forţei reale de contracţie posibil dezvoltată de muşchiul/ grupul muscular antrenat – aceasta întrucât, după cum se cunoaşte, forţa de contracţie a unui muşchi somatic, în special lung, este în relaţie cu gradul său de întindere şi astfel, spre finalul excursiei de mişcare/ contracţie, datorită scurtării muşchiului, rezistenţa opusă ar trebui să fie, în principiu, mai mică); Exerciţii izodinamice (care sunt tot contracţii active dinamice cu rezistenţă, dar care au suplimentar un important moment izometric/ static final – plus, eventual, şi alte momente izometrice/ statice, pe parcursul respectivelor excursii de mişcare activă dinamică rezistivă); 233

Exerciţii cu contracţii musculare foarte scurte, supramaximale – „cu intervale” sau „cu zvâcnituri” – care, datorită stresului metabolic anaerob deosebit de intens pe care-l produc la nivelul ţesutului muscular, pot ge- nera post efort, fenomene vasculo-metabolice de „supra-compensare”/ „supraacumulare” bazate în special, se pare, pe eliberarea intramiocitară a unui complex bioactiv – denumit generic „Muscle Activity Factor”/ „MAF” – compus din factori endo-umorali de tip insulin- şi respectiv STH-like – responsabil de stimularea (re)creşterii masei de proteine contractile, propensive pentru combaterea hipotrofiei şi chiar – la tineri, în anumite condiţii metodologice suplimentare şi asociat cu susţinere (supra)alimentară proteică – pentru obţinerea de hipertrofii musculare. De subliniat că ultimele două tipuri de exerciţii dinamice rezistive prezentate, sunt inspirate – bazându-se metodologic pe ridicarea de greutăţi – din tehnicile culturiste, de „lifting” şi mai ales că, evident, nu sunt indicate a fi utilizate la vârstnici! 111. Este strict adaptat la caz, în primul rând gradului de toleranţă cardio-vasculară şi respiratorie şi respectiv complianţei cognitive a vârstnicului; Caracterul analitic este redus faţă de adulţi, căutându-se a

avea predominant un caracter funcţional global; Durata nu depăşeşte 30 de minute, eventual poate fi mult mai scurtă; Are o progresivitate lentă, prudentă, a complexităţii sau/ şi intensităţii (spre exemplu: exerciţiile dinamice rezistive nu depăşesc 40% din valoarea 1 sau 10 RM-ului individual); Sunt acceptabile/ posibile exerciţiile fizice cu profil metabolic aerob – dar lente şi blânde – şi respectiv cele de tip stretching articular 112. Exerciţii bazate pe contracţii musculare izometrice/ statice, mai întâi sub forme/ variante metodologice de tipul „exerciţului unic scurt izometric zilnic”/ E.U.S.I.Z. (Haettinger şi Muller – iniţial şi apoi, cu unele modificări – Rose), iar mai modern, sub forme/ variante metodologice de tipul „exerciţului repetitiv scurt izometric zilnic”/ E.R.S.I.Z. (Coburn, Liberson şi – ulterior – inclusiv cu unele adaptări de ordin organizatoric, din experienţa practică a I.M.F.B.R.M.), la ora actuală metodologia cel mai larg utilizată în acest sens la noi, este: trei contracţii izometrice/ statice, cu durata fiecare de câte 6 secunde – urmate, fiecare dintre ele de câte o pauză/ perioadă de relaxare de 15–20–30 secunde – constituie un „set”, „grupaj” sau „şedinţă” şi asemenea seturi, grupaje sau şedinţe se repetă, de 234

regulă, de trei ori pe zi, timp de câteva săptămâni, cu reevaluări/ testări/ bilanţuri, în principiu săptămânale, ale progreselor înregistrate); Exerciţii dinamice cu rezistenţă – cu diversele lor variante 113. Exerciţii dinamice rezistive (cu valori reduse ale rezistenţei aplicate: 15–40% din valoarea 10 sau 1 a RM-ului pacientului respectiv, dar cu durata de acţiune prelungită – întrucât pentru realizarea acestui obiectiv kinetologic de bază, esenţială este creşterea capacităţii unui muşchi sau grup de muşchi de a susţine/ rezista prin contracţii, în timp, împotriva unei rezistenţe, nu foarte mari, aşa cum se întamplă, spre exemplu, în procesul muncilor fizice contemporane –; de aceea, pentru realizarea acestui obiectiv kinetologic, în pricipial se urmăreşte creşterea progresivă a duratei exerciţiului); Terapia ocupaţională/ sporturi terapeutice; Ergoterapia 114. d) statice/ izometrice 115. a) creşterea masei de proteine contractile/ hipertrofia musculară 116. b) II(a) d) Ib e) Ia

117. a) articulaţie c) nerv e) muşchi 118. a) masajul pneumatic pump) b) vibromasajul c) duşul subacval e) acvavibromasajul

(leg

119. Întrebare capcană – nu se spune hidrocefalee, ci hidrocefalie ! 120. a) ridicare de greutăţi (20 kg maxim), cu contracţii în apnee b) ridicare de greutăţi (20-30 kg maxim), dar nu deasupra capului spre a evita o posibilă traumatizare craniană c) contracţii izometrice ale musculaturii abdominale (manevra Valsalva) 121. b) preveniţi căderea şi rănirea traumatică a pacientului d) posturaţi pacientul în decubit lateral, pe un suport moale 122. a) pacientul aflat în stare de comă nu are voie sa fie integrat într-un program de kinetoterapie b) programul de kinetoterapie aplicat pacientului cu leziuni nevraxiale este individualizat şi adaptat statusului clinico-biologic 235

al kinetistului c) prezenţa traheostomei contraindică orice procedură de kinetoterapie d) prezenţa sondei nazogastrice traduce o perturbare severă a deglutiţiei şi în consecinţă se contraindică orice procedură de kinetoterapie e) prezenţa escarelor sacrate şi calcaneene contraindică orice procedură de kinetoterapie

a) program atent şi sistematic de nursing b) gimnastică respiratorie şi tonifierea musculaturii abdominale c) reeducarea echilibrului axial, a forţei le nivelul membrelor superioare 124. e) nu efectuaţi programul la sală şi trimiteţi pacientul la medicul de famile sau la spital

123.

236

237

I.5 RĂSPUNSURI la întrebările din Balneologie/ Crenoterapie şi din BioClimatologie/ terapie

238

1. c) 1970–1975 2. b) calitatea vieţii d) populaţia vârstnică e) bolile articulaţiilor şi ale oaselor 3. b) este indicat în principal în scop terapeutic, în afecţiuni psihiatrice şi la copii în perioada de creştere c) în scop profilactic este recomandabil studenţilor 4. b) afecţiunile cardio-respiratorii decompensate d) neoplaziile de orice tip, sediu sau stadiu evolutiv 5. a) reprezintă terapia per os (prin ingestie) de ape cu proprietăţi sanogene, conform unui protocol terapeutic stabilit de medicul specialist de recuperare, medicină fizică şi balneologie b) cura de diureză în afecţiunile renourinare cu indicaţie de cură favorizează drenajul urinar prin creşterea fluxului urinar la valori de 150180 ml/oră c) cura de diureză reprezintă un mijloc de combatere a recidivei infecţiilor de tract urinar d) crenoterapia – folosind ape alcaline simple sau sulfuroase mixte de concentraţie mică – are indicaţie în afecţiunile digestive

tip dischinezie biliară 6. a) reprezintă soluţii complexe de săruri minerale şi gaze, nereproductibile în laborator, care iau naştere pe cale naturală b) reprezintă soluţii complexe de săruri minerale şi gaze, reproductibile în laborator, barotate în concentraţii conform standardelor de profil c) se consideră a avea mineralizarea de peste 1g/l, fiind astfel încadrate în grupa A d) corespund bacteriologic şi chimic, ceea ce le conferă efecte terapeutice şi acţiune confirmată 7. temperatura aerului; radiaţia solară (cu ansamblul „cocktailului” radiativ solar: RIR, RL, RUV – în proporţii naturale, corespunzătoare situaţiei orare/ sezoniere); presiunea atmosferică (şi respectiv presiunile parţiale ale O2 şi CO2); umiditatea; nebulozitatea; aerosolizarea; aeroionizarea; curenţii de aer/ vânturi; (eventual) magnetismul sau/ şi radioactivitatea naturale (terestre/ atmosferice) 8. b) nămoluri minerale c) nămoluri sapropelice d) nămoluri de turbă 9. anomalii sau/ şi prezenţa oricărui obstacol organic la nivelul căilor urinare, mai ales generatoare de hidro- sau/ şi pio239

nefroze sau/ şi hematurii; hidro/pio-nefroze caliceale, mai ales mari şi mai ales cu acutizări colicative frecvente; litiazele cu simptomatologie redusă sau/ şi cu comunicare redusă cu căile excretorii mari ale rinichilor; insuficienţa cardiacă; HTA cu valori mari şi răspuns terapeutic slab 10. c) secolul al XIX-lea d. Ch. 11. a) XX 12. Ape oligo-minerale/ metalice acratopege (reci); Ape carbogazoase; Ape alcaline; Ape alcalino-teroase; Ape sulfatate calcice (gipsoase) 13. c) Amara (30 metri altitudine) d) Techirghiol (6–20 metri altitudine) e) Neptun (5–20 metri altitudine) 14. a) prezenţa aerosolilor (în principal ai celor de NaCl) încărcaţi electric b) microclimatul (temperatura, umiditatea) constant d) presiunea atmosferică, presiunea parţială a O2 şi concentraţia CO2 din aer – discret crescute e) absenţa alergenilor şi a

poluanţilor 15. b) baia de soare (helioterapie) c) baia de aer d) cura de teren e) cura de/ în salină 16. Nici una dintre variantele de răspuns prezentate nu este corectă 17. Spondilita anchilozantă; Sindromul Reiter-FiessingerLeroy/ Artritele reactive; Artrita psoriazică; Spondilitele entero(colo)patice; Uveita anterioară; Spondilartropatiile nediferenţiate 18. concentraţia (exprimată în mg/l sau mEq%) de substanţe nedisociate, inclusiv gaze; (gradul de) mineralizare totală (exprimată g/l); raportul anioni/ cationi (înşiruiţi în ordinea descrescătoare a concentraţiei lor, exprimată în mEq%); debitul respectivei ape minerale (exprimat în l/24h) la sursă/ izvor; temperatura respectivei ape minerale (exprimată în °C) la sursă/ izvor 19. a) ape oligominerale (oligometalice) reci (acratopege): Olăneşti, CălimăneştiCăciulata-Cozia, Brădetu, SlănicMoldova, Azuga, Buşteni, Sinaia, 240

Cheia; b) ape carbogazoase: Borsec, Tuşnad, Vatra-Dornei, Covasna, Buziaş; c) ape alcaline: Sângeorz Băi, Slănic-Moldova, Malnaş; d) ape alcalino-teroase: Borsec, Tuşnad, Covasna, Bodoc, Biborţeni, Vâlcele; e) sulfatate calcice (gipsoase): Bizusa, Sărata-Monteoru, Ivanda, Vaţa de Jos 20. a) stabilitatea b) mobilitatea d) indoloritatea 21. d) Predeal (1000 metri altitudine) e) Tuşnad (625 – 655 metri altitudine) 22. d) discopatie de faza a IV-a 23. b) sarcina c) tulburările legate de civilizaţie (sindroamele de dezadaptare/ decondiţionare/ igieno-comportamentale) e) gerontologia 24. e) tonifiant stimulant 25. Slănic-Prahova; Târgu-Ocna

26. d) din precipitaţiile atmosferice căzute pe pământ şi penetrate în scoarţă până la nivelul unui strat impermeabil 27. e) Govora – sonda Gătejeşti 28. d) modificarea raportului de perfuzie sanguină corticală/ medulară la nivelul rinichilor cu ameliorarea zonei perfuziei medulare 29. b) 1924 30. a) cure balneoclimatice pe litoral b) helioterapie c) talazoterapie d) cure externe cu ape minerale carbogazoase 31. a) stările de convalescenţă b) surmenajul psihic c) bolile inflamatorii cu potenţial evolutiv d) nevrozele e) boli cardio-vasculare/ respiratoriii cu rezerve funcţionale reduse 32. a) mobilitatea b) calmarea durerii c) reechilibrarea musculară e) abilitatea 33. 241

a) mecanici b) climatici c) electromagnetici (radianţi) d) electrici e) termici 34. b) CO2 extras din ape carbogazoase 35. d) 1949 36. b) este caracterizat de nebulozitate mare şi durată de strălucire a soarelui scăzută d) la latitudinea României, altitudinea de 2000 metri este considerată limita superioară a bioclimatului cu indicaţii terapeutice e) este indicat persoanelor tinere, sănătoase, în vederea călirii, antrenării 37. Covasna; Tuşnad; Borsec; Balvanyos; Lugoj-Băi; Miercurea Ciuc; Harghita-Băi; Sângeorz-Băi 38. a) sodiu (>= 60 mEq%) b) calciu (