Formatul Super 8 [II, 1st edition] [PDF]

  • Commentary
  • Digitized by Atelierele Albe.
  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

M�;��tc716;5v

Formatul Super 8 voi. li

39

,.--

lng. Mihai Musceleanu

Formatul Super 8 volumul li

Editura Tehnică Bucureşti, 1984

---

Pentru

m ulţ um eşte

analiza în mod

Elaborarea

materialului

şi

observaţiile

făcute,

autoru1

deosebit inginerului Alexandru :Marin.

prezentei

lu crări

a

necesitat

parcurgerea

unei

vaste bibliografii. În această dificilfL activitate, autorul a fost aju­ tat de:

- c.i:1f. i:q-. Syl,riu Comlnes�u c:aţiei .-\rtiştilor

şi colecfrrul bibliotecii Aso­

F o t o grafi .

- pr0I. Ana Avr am şi Mihaela Istrate din cadrul colectivului Bibliot�cii - ing.

de

documentare

Rodica Antuş,

UCECOM. Camelia Vizitiu şi Maria Dumitrescu

din cadrul Bibliotecii Tehnice IOR.

- Nicolae Rotar şi ing. Nicolae Bălăşoiu . La elaborarea desenelor ş i planşelor din prezenta lucrare au participat: Sorin

Rozana Musceleanu,

ing.

George Pârvu şi designer

Turculeţ.

Partea grafică a fost redesenată conform cerinţelor tipografice de designer Sorin Turculeţ şi Elena Gheorghe. Tuturor celor menţionaţi autorul le mulţumeşte în mod căl­ duros şi pe această cale.

Control ştiinţific: ing. ALEXANDRU MARIN Redactor: arh. ILEANA NACU Tehnoredactor: V. E. UNGUREANU Coperta: VALENTIN VIŞAN Bun de tipar: 31.05.1984. Coli de tipar: 10,25. Planşe: 12. CZ: 778.53. Tiparul .13

executat sub nr. 823 la

Intreprinderea

comanda

poligrafică

Decembrie

1918",

str. Grigore Alexandrescu nr. 89-91 Bucureşti, Republica

Socialistă

România

Cuprins Capitolu l

I. Înregistra rea s une tului la

1.1. Generalităţi

.

filmare

.. ...... .. . . .... .... . . . . .... ........ .

1.2. Sonorizarea în sistemul dublă bandă. 1.3. Sistemul m onobandă.

. . .

. . . • . . • .

15

.. .. . . .... .. ...... .

48

. • •

1.4. Consideraţii despre înregistrarea sunetului

sincron

cu 78

imaginea. Capitolu l

5

. .........

. .

II. Pe licula S upe r 8

2. 1. Generalităţi

. . . . . . . . . . . . . . • • . • . . . . . • . • . • . . . . . . . . . •

2.2. Caracteristici dimensionale şi comparaţie între substandard

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . .

2.3. Modurile de prezentare şi forrare 2.4.

Sorturile de peliculă Super 8

2.5.

Sistemul Polavision

91

formatele

..... ........

,

..

. .

........... ..........

.

101 109 127 13 4

Cuprins rezumat al volumului I Considera ţii generale Cinecamera Mecanica cinecamerelor Optica cinecamerelor Exponometria cinecamerelor Super 8

Cuprins rezumat al volumului III Prelucrarea fotochimică a peliculei Super 8 Montajul peliculei Super 8 Titrarea filmelor Super 8

Cap i to l u l

I Înregistrarea sunetului la filmare 1.1.

Generalităţi

ln epoca contempo rană, în care numă rul şi calitatea apa­ ratelor de înregistrare şi redare a sunetului accesibile masei largi de utilizatori este în continuă creştere, cineamatorii nu pot concepe şi nu trebuie să accepte ideea filmului mut şi aceasta nu ca un mijloc de expresie ci ca modalitate impusă de realizare. ln cazul filmului sonor, între sunet şi imagine trebuie să existe o corelare strînsă, unei anumite secvenţe de iina­ gine să îi corespundă o anumită secvenţă sonoră şi aceasta în limite foarte exacte, stare ce poartă denumirea de sincro­ nism şi fără de care nu este posibilă obţinerea unui specta­ col filmic de calitate. Acuitatea percepţiei sincronismului între imagine şi sunet de către spectator este deosebit de mare. La prim planuri, cînd se rostesc sunete articulate net, spectatorul poate observa decalaje de 0,04 s (echivalent cu o fotogramă la frecvenţa de 24 i/s), la planuri medii 2 fotograme (0,08 - 0,1 s) şi la planuri generale 0,12 s (3 fotograme). Aceste date se referă la ecranele mari din sălile de cinema. Înainte de a trece mai departe la analiza sistemelor de sonorizare cu aparatura Super 8, vom încerca să explicăm un aspect al problemei care în general creează confuzii. La filmare sunetul şi imaginea sînt emise simultan de către subiectul de filmare, între ele neexistînd practic decalaj. 5

La o astfel de analiză eliminăm decalajul provenit din diferenţa vitezelor de propagare ale sunetului şi luminii şi care poate apărea la filmarea unor subiecte sonore îndepăr­ tate (de exemplu, trecerea unui tren la mare distanţă) . Sunetul şi imaginea pot fi înregistrate pe acelaşi purtă­ tor, respectiv pelicula, sau pe purtători diferiţi, respectiv peliculă şi bandă magnetică. În cazul în care imaginea şi sunetul sînt înregistrate ş i redate de pe acelaşi purtător, problema sincronismului este rezolvată a priori. Dacă cele două informaţii sînt stocate de purtători dife­ riţi, la filmare trebuie create condiţii care să permită repro­ ducerea ulterioară, respectîndu-se sincronismul. Filmarea sonoră, adică sunet sincron cu imagine, desem­ ne ază nu înregistrarea simultană a celor două informaţii sonoră şi vizuală (ele fiind emise, după cum arătam anterior, simultan) ci crearea condiţiilor pentru păstrarea sincronis­ mului la redare . Utilizarea t ermenilor „filmare sonoră" sau „filmare cu sunet sincron" se va face numai în cazurile în care la filmare au fost create condiţiile de sincronism: . La producţiile profesionale, , între sunet şi imagine, care la proiecţie sînt redate de pe acelaşi purtător, există un sin­ cronism riguros, în timp ce la creaţiile amatorilor, cînd în cele mai multe cazuri se utilizează purtători diferiţi, se acceptă şi unele decalaje. Posibilitatea sau imposibilitatea păstrării sincronismulu i la redare va determina şi limbajul de creaţie al realizatorilor care se vor orienta către modul de expresie cel mai potrivit dotării tehnice existente. La montaj se pot compensa unele desincronizări prin intercalarea unor planuri în care sunetul se aude „din off", fără a fi nevoie de sincronism foarte riguros, procedeu folo­ sit în mod curent în reportajele de televiziune şi în multe creaţii de ale amatorilor. În aceste cazuri, decalajul sunet - imagine poate să atingă cîteva secunde. Atunci dnd se doreşte o sincronizare precisă, aceasta implică utilizarea dotării tehnice care p�rmite asigurarea scopului propus. 6

Pentru obţinerea în final a sincronismului imagine-sunet, trebuie realizate mai multe elemente a căror compunere creează efectul amintit, pe care le vom denumi sincronisme parţiale : sincronismul instantaneu (momentan), sincronis­ mul t emporal şi sincronismul p::irnire-oprire. Sincronismul instantaneu caracterizează corespondenţa exactă între imagine şi semnalul sonor aferent la un moment dat . Sincronismul temp::irar este menţinerea sincronismului instantaneu pe toată durata filmării, respectiv proiecţiei. Sincronismul de pornire/oprire caracterizează realizarea aceluiaşi timp de răspuns al aparaturii utilizate pentru ima­ gini şi sunet (respectiv al sincronismului momentan) , ori de cîte ori este necesară pornirea şi ovirea repetată. Deoarece despre sunet şi sonorizare ne vom ocupa şi în următoarele capitole (montaj , proiecţie), vom preciza anumite lucruri valabile pentru toate etapele realizării unui film sonor. Realizarea filmului sonor cu prinde două părţi : - traseul imagine, care are ca rezultat obţinerea pelicu­ lei gata de proiecţie ; - traseul sunet, care are ca rezultat obţinerea benzii sonore pregătite pentru redare. În funcţie de felul filmului sau maniera de lucru a reali­ zatorului parcurgerea celor două trasee se poate face în mai multe moduri : - se realizează întîi traseul imagine, păstrîndu-se sin­ cronismul cu sunetul înregistrat, după care asupra sunetului se intervine cu elemente suplimentare pentru finalizarea benzii sonore (de asemenea în sincronism cu imagine) ; - se păstrează ca element de referinţă sunetul înregis­ trat la filmare, completat cu sunetul din studio, iar imagi­ nile corespunzătoare aflate în sincronism sînt „îmbogăţite" cu secvenţe filmate în alte ocazii ; - se urmăreşte riguros scenariul regizoral, imaginile şi sunetul fiind alese în conformitate cu acesta, menţinînd sincronismul, indiferent de ordinea în care sînt montate cadrele şi secvenţele sonore corespunzătoare . Similar imaginii, banda sonoră a filmului are trei etape de realizare : - captare şi înregistrare ; - montare ; 7

- redare . Aceste etape, după cum arătam anterior, sînt parcurse menţinîndu-se sincronismul sunet-imagine. În ceea ce priveşte realizarea benzii sonore, ne vom referi la tehnicile specifice formatului Super 8, tratarea sonori­ zării filmului făcînd practic obiectul unei lucrări separate. O tratare mai largă şi detaliată este făcută în lucrarea „Sono­ rizarea filmelor de amatori", autori ing. Alex. Marin şi ing. Aurel Mâşcă. Editura Tehnică, 1 980. î n fig. 1 . 1 sînt prezentate mai multe organigrame de reali­ zare a filmului sonor, plecînd de la filmarea sonoră în mono sau dublă bandă. N-am inclus în aceste organigrame modul de realizare a filmelor sonorizate în studio, fără utilizarea sunetului înregistrat sincron la filmare, în cursul sau după operaţia de montaj a peliculei . Produsul final - filmul sonor gata d e proiecţie, poate fi prezentat utilizînd aparatura Super 8, atît în mono sau dublă bandă, indiferent de modul în care s-a filmat. Î n faza de montaj , asupra căreia vom reveni, sunetul înregistrat la filmare poate fi îmbogăţit prin introducerea unor noi elemente sonore sau poate fi prelucrat prin diverse procedee (supraimprimări, atenuări, fondu-uri şi înlănţuiri sonore) . Pe scheme, această operaţie a fost figurată cu linie punctată. Fără utilizarea sunetului de studio şi a prelucră­ rilor ulterioare, practic nu este posibilă realizarea unei benzi sonore de calitate . În arimele două scheme din fig .1 . 1 , a ş i b s e pleacă d e la filmarea în procedeu dublă bandă urmată de prelucrarea în acelaşi mod, proiecţia finală făcîndu-se în primul caz în dublă bandă , iar în al doilea în monobandă. Următoarele scheme au ca punct de plecare filmarea mono­ bandă cu ajutorul cinecamcrei sonore după care urmează : - prelucrarea materialului filmat în monobandă cu aj u­ torul vizionezei cu bloc de sunet de redare, prin eliminarea unor secvenţe şi o eventuală reordonare a planurilor utili­ zînd în acest scop şi imagini filmate cu alte ocazii sau din filmotecă : acest procedeu nu include în prelucrarea benzii sonore decît eventual atenuatorul de sunet prezent pe vizio­ neză sub forma unui modul amovibil (fig. 1 . 1 , c); 8

o)

�g1ne sunet

b)

c) TronsfN sonor intern

i�ne sunet

d)

i�ine suneI

•)

imagine

t) surwt

irncgine suf..et

9)

Fig. 1.1. Trasee de realizare a filmelor sonore utilizînd pelicula Super 8: CCM - cinecameră mută; CCS - cinecameră sonoră;

VZM -vizioneză

mută;

VZS -

vizioneză sonoră; MDB-aparatură de montaj în dublă bandă; TSS-aparatură de tran•

sfer al sunetului de pe film în procedeu dublă bandă; TSP - aparatură de transfer al sune­

tului din dublă bandă pe peliculă; CPM-cineproiector mut; CPS -cineproiector sonori

51 N -sincronizarea celor două aparate; SDS - sunet de studio; A DS -atenuator de sunet;

9

- prelucrarea materialului în monobandă avînd doi timpi (fig . 1 . 1 , d): - vizionarea, ascultarea şi eventual atenuarea unor sunete cu ajutorul vizionezei cu bloc de sunet şi atenuator; - prelucrarea sunetului cu cineproiectorul prin transfer intern cuplat cu înregistrarea unor sunete de studio; - prelucrarea materialului în monobandă utilizînd o vizionează complexă care înglobează funcţii multiple : vizio­ narea imaginilor filmate, ascultarea benzii sonore, atenuarea sunetului, transfer intern utilizînd ambele piste sonore ale peliculei Super 8, supraimprimă.Ti, fondu-uri. înlănţuiri sonore (fig. 1 . 1 , e); - transferul sunetului pe banda magnetică, prelucrarea ulterioară efectuîndu-se în dublă bandă, p;rbiecţia făcîndu-se de asemenea în dublă bandă (fig. 1 . 1 .j) ; - transferul sunetului pe bandă magnetică, prelucrarea ulterioară în dublă bandă, proiecţia efectuîndu-se în mono­ bandă (fig. 1 . 1 , g) . în variantele prezentate am căutat să includem princi­ palele moduri de lucru cu aparatura Super 8, dar între ele se mai pot intercala şi alte variante, rezultate în funcţie de dotarea tehnică a fiecărui realizator. Privind schemele observăm că în unele cazuri (b, f şi g) procedeele mono ş i dublă bandă se succed, trecînd dintr-o manieră de lucru în alta. Cititorul s-ar putea întreba care ar fi metoda ideală de lucru care să asigure o calitate ridicată atît imaginii cît şi sunetului. După părerea noastră, aceasta ar fi următoarea : L a filmarea sonoră : - monobandă - cînd se urmăreşte mobilitatea operatorului sau simplificarea mînuirii apa­ raturii; - dublă bandă - cînd se urmăreşte un sunet de calitate ridicată. La montaj: dublă bandă. La proiecţie sonoră : monobandă . O astfel de derulare a operaţiilor ar cere în primul rînd o dotare tehnică adecvată dar are avantajul realizării unui material de calitate ridicată, tinzînd spre profesionalism. 10

Realizatorii începători nu trebuie să creadă că filmarea sonoră conduce direct la obţinerea filmului sonor. Aceasta se poate întîmpla numai într-un singur caz : filmele nepre­ tenţioase (de familie) , montate direct în aparat . Filmele de familie, deşi sînt cele mai răspîndite în cadrul realizărilor individuale, nu trebuie luate ca etalon. Şi aceasta în primul rînd datorită încărcăturii subiective cu care sînt realizate şi privite şi care neagă de cele mai multe ori toate legăturile cu limbajul cinematografic. Scopul lor este pre­ zentarea unor evenimente sau persoane dragi celui care fil­ mează, cu condiţia ca imaginile să fie clare, să „rămînă" cît mai mult pe ecran şi să se audă ceea ce spun personajele. Noi nu ne vom referi la aceste „creaţii" , ci vom căuta să arătăm, în paginile care urmează; cum poate ajuta şi cum trebuie folosită dotarea tehnică din formatul Super 8 la crea­ rea unor filme de amator, respectînd cerinţele limbaj ului cinematografic. Am făcut această paranteză deoarece considerăm că cineamatorul este realizatorul total al filmelor sale, fiind pe rînd scenarist, regizor, operator, maşinist, monteur, proiec­ ţionist . Numai cunoscînd posibilităţile şi limitele tehnice ale aparaturii se poate aborda fără prejudecăţi limbajul ar­ tistic. Revenind la filmarea sonoră, trebuie să ţinem cont că abordarea ei trebuie făcută numai după ce cineamatorul dis­ pune de dotarea tehnică şi pentru etapele ulterioare de rea­ lizare a filmului. Cineamatorul trebuie să privească realizarea filmului în ansamblu, pe toate etapele de realizare enunţate. Degeaba vom filma cu sunet sincron, dacă mai departe nu avem posi­ bilitatea montării şi proiecţiei sonore, ambele etape execu­ t ate în sincron. De cele mai multe ori, cineamatorii preferă sonorizarea de studio, evitînd pe cît posibil subiectele în care este nevoie de filmarea sonoră. Î ntr-o primă fază, odată cu răspîndirea magnetofonulu i în a doua j umătate a deceniului şase, producătorii de apa­ ratură cinematografică destinată amatorilor au început să realizeze dispozitive al căror rol era menţinerea sincronis11

mului, dar aceasta numai în fazele ulterioare filmării, prin „legarea" aparatului de poiccţie cu magnetofonul. 1n această perioadă şi pînă la apariţia primelor sisteme de filmare sonoră, la sfîrşitul deceniului şapte, cineamatorii erau îndrumaţi spre sonorizările de studio, atît în sistem dublă bandă cît şi simplă bandă. Acesta din urmă se baza pe folosirea cineproiectorului cu cap de citire magnetic primele modele fuseseră realizate încă de la apariţia forma­ tului Super 8, În 1965, şi a filumlui Super 8 cu pistă mag­ netică depusă după prelucrarea fotochimică. Acelaşi mod de lucru este aplicabil şi celorlalte formate standard destinate cineamatorilor. După cum aminteam anterior, în domeniul formatelor substandard, Super 8 şi 1 6 mm erau cele cu aria de răspîn­ dire maximă în aceşti ani. Formatul Super 8 poate fi considerat primul sistem care a pus la dispoziţia publicului larg dotarea tehnică cu care să se obţină sunet sincron de la filmare. Producerea unor sisteme de înregistrare sincronă a sune­ tului cu imaginea (în marea majoritate dublă bandă), la care· puteau apela şi amatorii, s-a realizat cu mulţi ani înaintea apariţiei formatului Super 8, mai precis odată cu răspîn-· direa magnetofoanelor portabile. Este vorba de aparatura pentru formatul 1 6 mm (cu variante pentru 9,5 mm) desti­ nată în primul rînd sectorului profesionist şi la care au avut acces un număr restrîns de cineamatori - ci neclubişti sau. individuali, dar cu posibmtăţi financiare deosebite. Este evident că aria de răspîndire în cadrul masei largi de cinea­ matori a fost foarte restrînsă pentru aceste sisteme şi aceasta tn primul rînd din cauza preţului foarte ridicat. În acest context am afirmat anterior că pe plan mondial formatul Super 8 a adus la răspîndirea în masă pentru prima oară a filmării cu sunet sincron în ambele procedee (mono şi dublă-bandă). Calitatea sunetului înregistrat sincron la filmare de către· amatorii ce utilizează aparatura Super 8 sonoră aparţinînd grupelor 1 3 este în general modestă, rămînînd inferioară. imaginii obţinute cu aceeaşi aparatură. -

12

ln cazul cinecamerelor din grupele 4 şi PRO, revenim în situaţia aparaturii de 16 mm, preţul ridicat nu le poate face accesibile masei largi de cineamatori. În plus, indiferent de aparatura utilizată, captarea şi înregistrarea sunetului sincron cu imaginea la filmare ridică mari probleme. Asupra unora dintre elementele legate de filmarea cu sunet sincron vom reveni după prezentarea cine­ camerelor sonore şi aparaturii dublă bandă. �.unetul direct, captat sincron cu imaginea, trebuie folo­ sit numai în cazurile absolut necesare, cînd nu poate fi înlo­ cuit cu sunetul de „studio", ideală fiind captarea sunetului sincron în dublă bandă care ulterior va fi prelucrat în studio. Adorul utilizează termenul de „studio" pentru orice încă­ pere în care există o dotare minimă necesară înregistrării sonore. Cititorul nu trebuie �ă se gîndească neapărat la stu­ diourile profesionale de înregistrare, a căror dotare tehnică permite realizarea unor înregistrări de calitate foarte ridicată. Un sunet de calitate ridicată, conform normelor HiFi înaltă fidelitate, (DIN 45000) , solicită atît o dotare tehnică costisitoare şi din această cauză prohibitivă cît şi cunoştinţe în domeniu, ambele elemente lipsind de cele mai multe or i din „arsenalul" cineamatorilor. Sunetul de studio are avantajul utilizării unor înregis­ trări deja făcute de pe disc, benzi, casete sau de la alte surse (radio, TV) executate de profesionişti şi în plus înregistră­ rile pot fi reluate ori de cîte ori este nevoie. Sunetul pe care îl percepe spectatorul la o proiecţie cine ma tografică. poate fi: Din punct de vedere al componenţei: - dialog; - muzică. - zgomot. Din punct de vedere al sincronismului imagine-sunet: - sunet de ambianţă, care la rîndul său poate fi alcătuit din: - explicaţii improvizate; - fond muzical redat pe aparatura audio; - comentariu citit în direct pe fond muzical; - comentariu şi muzică înregistrate pe bandă şi redate fără dispozitiv de sincronizare, imagine-sunet; 13

- sunet sincron cu imaginea: - proiecţie dublă bandă : - cu sincronizare aproximativă ; - cu sincronizare precisă ; - sunet redat de pe film: - magnetic ; - optic . În lucrare, sonorizarea va fi prezentată în trei părţi: - înregistrarea sunetului la filmare; - sonorizarea de studio ; - proiecţia sonoră. Î n continuare, ne vom referi la captarea şi înregistrarea sunetului la filmare, urmînd ca celelalte etape să fie prezen­ tate după ce vor fi analizate mesele de montaj şi cineproiec­ toarele sonore. La proiecţie, spectatorul apreciază calitatea imaginii pro­ iectate, a sunetului redat şi menţinerea sincronismului din­ tre ele. Realizatorul profesionist sau amator va decide care este cel mai accesibil drum tehnic şi artistic pentru reali­ zarea filmului la un nivel calitativ cît mai ·ridicat . La filmare cu pelicula Super 8, sunetul poate fi captat şi înregistrat astfel: Sincron cu imaginea : - direct în cinecameră pe pistă magnetică de pe film în sistem monobandă ; - pe magnetofon sau casetofon portabil sau stabil, sincron cu imaginile din cinecameră în sistemul dublă bandă; - prin procedeu play-back. Fără sincronism cu imaginea : - pe magnetofon sau casetofon portabil sau stabil, fără dispozitiv de sincronizare cu imaginea. Î n funcţie de modul de înregistrare a sunetului la filmare, cinecamerele Super 8 se clasifică astfel : - cinecamere mute, fără posibilitatea de sincronizare; - cinecamere pentru sistem dublă bandă ; - cinecamere sonore cu bloc de sunet încorporat : - fără posibilitatea de sincronizare în dublă bandă ; - cu posibilitate de sincronizare în dublă bandă. 14

Pentru simplificare, folosim următoarele notaţii : - acelaşi purtător pentru sunet şi imagine - sistem monobandă (SMB) ; - purtători diferiţi pentru sunet şi imagine (ţinînd cont că în formatul Super 8 utilizarea înregistrării sunetului sin­ cron cu imaginea pe mai mult de o bandă sonoră nu este practic utilizată) - sistem dublă bandă (SDB) ; - lipsa sincronismului - comentariu sonor de ambian­ ţă (CSA). 1 .2 .

Sonorizarea

în sistemul

dublă bandă

În prezentul subcapitol ne vom referi la procedeul .. dublă bandă" la care există sincronism între imagine şi sunet. Filmarea în procedeul dublă bandă se execută cu o cine­ ate fi cuprinsă în domeniul 0,5-5 V. Forma semnalului nu are imp:)rtanFt. În cazul semnalului pilotone, acesta va avea formă sinu­ soidală, cu valoarea cuprinsă între 0,7 - 4 V. Reglajul cu cristal menţine viteza de derulare a benzii cu precizia de 1 fotogramă, timp de 1 3 minute la 24 i/s, în intervalul de temperatură 1 0 -:- +so°C (0,005%) . La aparat se poate conecta dispozitivul ACPAC cu mul­ tiple roluri : - preamplificator pentru semnalele de tip 1 /F ; - adaptor pentru reţeaua de curent alternativ incluzînd şi sincronizatorul de tip curent alternativ trifazat ; - alimentator pentru reîncărcarea acumulatorilor cu K1Cd ; - u n circuit de comandă automată pornire-oprire care poate utiliza un semnal audio electric sau luminos de tip fotostart . -

1 .3.

Sistemul monobandă

Desi ' încă din 1 960 firma Fairchild realizase cinecamere sonore p·c:ntru formatul 8 mm, primele modele sonore Super 8 - Kodak Supermatic - apar abia în 1 973. Noile cinecamere utilizau casete Kodapak modificate (sonore) . Ulterior, procedeul s-a răspîndit cu rapiditate, numărul cinecamerelor sonore crescînd de la an la an. Firma Fuj i a produs propriile casete sonore, utilizate pe cinecamerele prop1 ii. Înregistrarea sunetului în cinccamerrt presupune exis­ tenţa unui bloc de sunet montat în camera filmului . La procedeul monobandă, după cum arătam anterior, sunetul şi imaginea sînt înregistrate şi redate de pe u n singur p ;irtător informaţional - pelicula. Atît la filmare cît şi proiecţie, filmul este antrenat saca­ dat în dreptul ferestrei de filmare, resp·c:ctiv proiecţie. 48

În acelaşi timp, în dreptul cap:ilui magnetic, filmul tre­ buie să aibă o deplasare absolut uniform�L - egală cu viteza medie a antrenării p·eriodice. Or�ce ncuniformitatc datorată unui „rest" de miscare sacadată determină înrăutrttirca sen' sibilă a calităţii s�netului. Din cauzele arătate anterior, între fereastra de filmare si capul magnetic de înregistrare se lasă un spaţiu sau mai bi:n'.c zis o lungime de film pe care să se facă uniformizarea, „liniş­ tirea" vitezei de deplasare a filmului, astfel încît în dreptul capului magnetic filmul să aibă o deplasare cît mai uniformă. La formatul Sup er 8, această distanţrL este de 1 8 foto­ grame (76,2 mm) (fig. 1 . 1 5) sau, mai bine zis, sunetul preimagine

I

imagine

Fig. 1. 15. Decalaj ul de 18 fotograme între imagine şi sune� matul

Super

la for­

8.

cede imaginea cu l s pentru frecvenţa de 1 8 i/s şi O, 75 :;:·pentru 24 i/s. Casetele de film (care vor fi descrise mai pe larg în capi­ tolul 2) prezintă două decupări - una pentru imagine şi alta pentru sunet . 4 9!

Gruparea cinecamerelor, pe care am făcut-o în volumul I pag. 2 1 , îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte cine­ camerele sonore . De fapt, unele grupe (IV şi PRO) cuprindeau la exempli­ ficare şi cinecamere sonore . Cum este firesc, constructorii au preluat mecanica şi op­ tica cinecamerelor mute, p e care le-au adaptat cerinţelor sonore . Aceasta a însemnat o reducere pe ansamblu a zgomotului cinecamerei şi introducerea unor mecanisme suplimentare pentru a asigura deplsarea peliculei absolut uniformă în dreptul capului magnetic. Pe carcase au apărut în plus mufe şi elemente de vizua­ lizare fată de modelele mute. Prim�le două grupe de cirn�camere sonore au aceleaşi ca­ racteristici cu cinecamerele mute similare, cărora li se adaugă blocul de sunet. Modelele sonore au cîte o mufă pentru micro­ fon şi cască ; din cauza dimensiunilor mici ale cinecamerelor, la aceste grupe se preferă mufele pentru conexiuni de tip Jack. Reglajul nivelului sonor se face automat (ALC) , în vizor apf1rînd un semnal care atenţionează operatorul că filmează cu sunet. Pentru a forma cititorului o părere despre aceste cine camere, vom exemplifica ambele grupe . Cîteva exemple pentru : Gmpa I. Cinecamere sonore foarte simple : Fuj ica P 1 00, Kodak EKtasound 1 30 . Grnpa II. Cinecamere sonore simple : Chinon 20 XL, şi 20 PXL, Kodak Ektasound 1 40 şi 240 . Pc cinecamerele din grupele superioare III, IV şi PRO , blocul de sunet are posibilităţi multipk de prelucrare, iar calitatea sonoră este sensibil îmbunătăţită de la grupr1 la grupă. La fel ca şi la primele două categorii, caracteristicile mccano-optice sînt similare celor de la modele mute. Grupa III. Cinecamere sonore m edii Controlul nivelului sonor automat şi manual. Reglaj ul manual este controlat prin leduri în vizor ; fondu sonor ;

50

filtru de corecţie, mufe de cuplare pentru cascrt, microfon, surse auxiliare. Cîteva exemple : Canon AF 5 1 4 XL-S, Chinon 30 RXL şi AF 30 XL, Fuj i P 500, Sankyo XL-30 S. Grupa IV. Cinecamere sonore complexe Î nregistrări sonore de calitate ; reglajul nivelului sonor automat şi manual ; priza pentru conexiuni multiple ; filtre de corecţie. Fondu-anşeneu imagine şi sunet. Cîteva exemple : Canon 8 1 4 XL-S, Braun �izo Integral 7, Minolta XL Sound 84, Agfa Movexoom 1 0 MOS Sound, Chirlon 60 RXL, Sankyo XL-600 S. Grnpa PRO Rcaliza:-.;:i unor înregistrări sonore de înaltă calitate, cu mult pest� cdclalte clase ; reglajul nivelului sonor automat şi mc.nual c u controlul în vizor fondu-anşeneu imagine şi sunet .

Cî�cv;l exemple : Beaulieu 6008 S, Canon 1 O 1 4 XL-S, Bauer 715. Î n fig. 1 . 1 6 este schiţată o secţiune prin cinecamera sonoră Agfa Movexoom 1 0 MOS. Casetele sonore au prevăzută o degajare prin care pista magnetică a filmului este adusă în contact cu capul magnetic de înregistrare 5 . Blocul de sunet este de fapt un magnetofon miniatural care conţine : - motorul electric de antrenare ; - mecanismul de antrenare stabilizată a filmului ; - capul magnetic de înregistrare ; - blocul electric ; - anexele de control şi cuplare. Motorul de anfrenare trebuie să aibă turaţia riguros constantă. La modelele mai simple, mişcarea este preluată chiar de la motorul principal al cinecamerei, care asigură şi antrenarea periodică a filmului. Î n cazul existenţei unui motor diferit de cel principal, cele două trebuie sincronizate, fie printr-un circuit electro51

nic de asistare (comun ambelor motoare) fie printr-un dispo­ ziti\· electromecanic (fig. 1 . 1 7) . Î n acest caz, dacă viteza de derulare a filmului în dreptul capului magnetic nu este riguros egală cu viteza medie a 18

20

1 2 3 4 5

18

/

19 I I

6

9 12

Fig. 1 . 16. Secţiune prin cinecamera sonoră ..\GFA l\IOVEXOO:'.II 10

MO S :

7 - ocularul vizorului ; 2 - bloc prize de conectare ; 3 - contact

5

-

cap macinetic ; 6

-

baterie ;

7 - voJant ;

rupă tor general ; 17 - baterii de alimentare ; sunet ;

14 - motorul

cub divizor de rază ;

8

-

electric ;

4 - pelicula ;

cabestan ; 9 - rola presoare ; 7 0 - întrc·

72 - dcclan�ator ; 73 - motorul blocului de

principal ; 75 - obturat or ; 16 - obiectiv (adapto;ul variofocal) ; 77

18 -

obiectiv de bază ;

19 - lentile

-

de cîmp ; 20 - fereastra de filmare.

antrenării periodice, bucla filmului atinge contactul 3, deter­ minînd modificarea turaţiei motorului principal, prin inter­ mediul circuitului de alimentare 4 , sincronismul celor două mişcări fiind păstrat în limite destul de strînse. Sistemul de antrenare stabilizat al filmului are rolul de a face trecerea de la antrenare periodică prin grifă (mişcare 52

sacadată) la mişcare absolut uniformă în dreptul capului magnetic. Filmul, după ce a trecut prin dreptul ferestrei de filmare (fig. 1 . 1 7 ) , este antrenat de gnfă cu un pas şi împins către 15

15

9.

r---1 I I I aux l I I I I I

d Î's

I L___ J

5

4 Fig.

1

-

pelicula ; 2

-

1. 17.

Schema bloc

fereastra de filmare ; 3

motorului electric principal ; 5

7 - amplificator ; 8 - prize de sunet ; 10 - cabestan ; 17

-

-

6

contact electric ; 4

9 - circuitul

rolă presogistrare/redarc) ;



� 0.03

2

�I

de

7.2 b· 0.75 mi� O•O.S mu.

6 - cap magnetic

su p liment ar ; 7 - cap mag net ic cll' :� t ergerr.,

l'ig. 7

c = Cl,§�

2. lO.

J.2Z_± 0.04

7, 7,� ± om

Disp11 11crea

grafice (optice) pc

- cu suprafa�a variabil ă ;

fonogralllt'i

filmele

2

- cu

Super

fo t oS:

densitate optică

variabi lă ; a - J :'"1 l imr::i ul il;j a p is t l·i ,14- suncl ; b - J ă ţ i m f' a t n l al ă a f „ n o g r a m d l•i• t ice> ;

.- - J ., ţ i 1 1 1 t' EJ.

c i t ire 0 p t i 1::\.

!-ifLgeata indică se nsul l um i n i i l a

frrrst rr.i Llc"

prokcţk.

1 6 mm şi 0,049 m2 pentru Super 8 . Cum costul peliculei este direct proporţional cu suprafaţa, raportul rezultă imediat, mai ales că se păstrează şi la prelucrarea materialului filmat. Acest avantaj major al formatului Super 8 este însă „umbrit" de micşorarea în aceeaşi proporţie a suprafeţei utile a cadrului, care implică un raport de mărire dublu, pentru a obţine aceleaşi dimensiuni ale imaginii proiectate, şi, în acelaşi timp, o claritate redusă. Orice imperfecţiune de pe film (fire de praf, zgîrieturi, nestabilitate a imaginii) vor apărea de două ori mai mari în cazul utilizării formatului Super 8 faţă de 1 6 mm. Obţinerea unei calităţi a proiecţiei, conform normelor profesionale cu pelicula Super 8 , implică o manipulare mai îngrij ită, iar aparatura trebuie să asigure performanţe meca­ nice şi optice de două ori mai bune decît aparatura similară cupările de poziţionare „ C" ajută la identificarea case­ tei în maşinile de developat automate. Numărul maxim de decuţ:,:·i este 6 şi cu ajutorul lor se pot obţine 63 de combi­ natii ' ��andardizate. Dt-cuparea „ D"comandă, în funcţie de felul filmului conţinut de c 2 ;:�·t ă , extragerea sau introducerea filtrului de conversie. După. cum se observă în fig. 2. 1 1 caseta Kodapak este form 15 10 - 1-l

Iarna

I

+

15

1,5

+ 13,5

1,5

+

13,5

+

12

FF 1.5

+ Ll,5

--

----

1

FF + 12 --- ----

--

FF

-

1,5



12

�-

I0,5

+

21

---- 1 ---- -----

9 - 15

! I

I !

< 9 > 15 -

Iarna

.

tr u Fi l ���� l artificială

____ , ____ ----

9 - 15 Cer acop eri t parţial, cu n ori albi sau atmosferă uşor

_L J

I • *I

1 * < 10

zi

4

,- 3

9 - 15 < 9 15

1,5



>

16,5

----15

-

15

--

1 .3 , 5

G

18

< 9 > 15

4,5

16,5

9 - 15

4, 5

< 9 > 15

3

9- 15

7,5

9 - 15

-----

< 9 15

>

9- 15

Lămpi Nitrafot (TDC= 3200°K) Blitz electronic Blitz cu magneziu Blitz cu combustie Lampa cineproiectorului Lampă cu incandescenţă (25 W)

ora 9 ( 1 0) ; > 15 ( 14) - peste ora 15(14).

1 6 , .5 15

i

19,5

6

I

18

6

I

I

I

18

----16,5

'l , 5

-

' T

12 1,5

- 6 - 10,5 - 13,5 - 21

FF -·-

-

'

12 () 1 , .5

- 1,5 - 9

Metoda constă în determinarea valorii filtrului de corec­ ţie prin însumarea a patru cifre de control (indici) care se aleg din tabelele 2. 1 4, după c um urmează : - indicele pentru felul filmului ; - indicele referitor la luna calendaristică cînd se face filmarea ; - indicele referitor la ora cînd are loc filmarea ; - indicele privitor la condiţiile atmosferice. 1 46

Tabelul 2. H Elementele de stabilire a indicilor necesari calculării valorii filtrelor de conversie în fnnctie de felul filmului, conditiile atmosferice, ' ora i luna de filmare

Ş

Fe l u l filmului

Indice

Film pent ru lumină de zi T D C = 5500°C

+

Film pentru lumină artificială TDC = 1200°c

Luna

:Mai Iunie Iulie

+ 25

Indice

August

Ora din z i

pînă la 9

+

Indice

-

1

între

i\Iartie Aprilie

17

9- 1 1 o

şi

o

1 3 - 15

Septembrie Octombrie între Ianuarie Februarie Noiembrie Decern brie

1 1 - 13 -

1 după 15

Obiecte în lumina directă a soarelui Obiecte în umbră

Cer albastru cu nori albi sau cer albastru fără nori dar cu o uşoară nebulozitate atmosferică

-

1

Indice

Sursa de lumină Cer senin fără nori

' '

'

2

+ i

Obiecte în lumina directă a soarelui

o +

2

Cer înnorat fără soare

'

2

Nori foarte întu necoşi, fără soare, inclusiv ploaie

+

3

Obiect în u mbră

147

Exemplu de calcul :

Indice Filmul utilizat este de tip de z1 + 17 o Filmarea se face în aprilie Ora de filmare este 1 4 o Cer senin ; obiectul este la umbr[t + 4 TOTAL + 21 Î n tabelul 2. 15, în dreptul cifrei 2 1 rezultă filtrul de corecţie RC 6. -

Tabelul 2. 1 5

Echivalare a i n d ici lor stabili \ i prin me toda

Meusc cu valoare a filtre lor

de con ve rsie Indice

33 ' 32 -;- 3 1 + 30 + 29 +

' -;-

28 27 26

+ 25 2-1

23 22 + 21 + 20 19 ' -i- 18 + '

+

...L

' -'-

'

-i·r

148

Tipul filtrului

RC RC RC RC RC H.C

H.C

H.C RC RC RC RC RC RC RC RC

24 22 , 5 21 19,5 18 16,5 15 13, 5 12 10,5 9 7,5 6 4,5 3 1,5

17

fără filtru

16 15

BC 1 , 5 BC 3 BC 4, 5 BC 6

14 u 12 ll JO 9 8 7 6

5

4 3 2

ne

BC

BC

BC BC BC BC BC BC BC BC BC

7,5

9 10,5 12 13,5 15 16,5 18 19,5 21 22 ,5

z4·

Faţă de cele două metode prezentate, la care un rol important în stabilirea valorii îl are aprecierea subiectivă a parametrilor, se poate arăta că temperatura de culoare poate fi măsurată precis cu aj utorul unor exponometre specializate. ConstructiY, pot fi deosebite două mari categorii : - exponometre specializate, formate din două elemente fotosensibile care acţionează asupra aceluiaşi gah·ano­ metru. Î n faţa fiecărui fotoelement este dispus cîte un fil­ tru colorat albastru , respectiv roşu. Indicaţia este citită direct în grade Kelvin sau mired pe scala aparatului, în dreptul acului indicator ; - exponometre specializate, denumite şi colortester, care utilizează un singur fotoelement în faţa căruia se aduce pe rînd cîte un filtru colorat (albastru, respectiv roşu) , rezultatul obţinîndu-se prin compararea celor două citiri. Cineamatorii vor decide care dintre metodele prezentate este mai aproape de dotarea tehnică şi exprimarea artistică. Marea majoritate a cinecamerelor au montate un filtru de conversie din seria rosiatică, de obicei echiYalent cu Wrat­ ' ten 85 B, care se află în interior. Acest filtru poate fi introdus în dreptul axei optice prin comutarea unei taste (LOMO 2 1 4) sau prin comanda case­ tei K 1 5 , datorită decupării respective . Filtrul este prezent pe cinecameră deoarece multe din filmele color „ambalate" în casete (v. tabelul 2.6) sînt pentru lumina de interior. La filmarea în lumina de exterior, filtrul trebuie obliga­ toriu adus în dreptul obiectivului. Odată cu modificările aduse temperaturii de culoare, se impune şi corecţia expunerii, respectiv deschiderea dia­ fragmei cu un număr de trepte (v. tabelul 2. 1 1) . Î n gene­ ral, această corecţie se face automat la aparatele Super 8 cu casetă. La cele cu măsurare interioară (TTL) , fototraduc­ torul va sesiza imediat diminuarea iluminării datorită fil­ trului. La alte aparate ca de exemplu LOMO 21 4 şi 2 1 6, prin comutarea unei taste, odată cu plasarea filtrului în dru­ mul luminii ce trece prin obiectiv se aduce în dreptul foto­ traductorului un filtru de compensare. 149

O mare atenţie trebuie acordată orei de filmare, deoarece ochiul omenesc sesizează mai slab (în special la cineamatorii începători) dominanta de culoare. Cele mai frecvente greşeli apar la folosirea peliculei de „zi" cu o oră-două înainte de apusul soarelui, cînd preponderenţa de raze luminoase „calde" este substanţială şi subiectele filmate capătă reflexe roşictice. Conform tabelelor 2 . 9 -:- 2 . 1 5 , realizatorii scrupuloşi pot corecta chiar diferenta minimă între TDC 3 400° -3 200° K , prin introducerea filtrului d e conversie corespunzător. Î n mod obişnuit se poate filma cu acelaşi film în ambele feluri de lumină, fără să apară alterări majore ale culorilor. Rezultatul de vine catastrofal (din punct de vedere al culorilor) cînd se utilizează film de interior în lumina de zi sau invers. Am analizat pînă acum aspectele referitoare la influ­ enţa compoziţiei su rselor de lumină asupra modului de utilizare a peliculelor Super 8 color. Să vedem în conti­ nuare care este situaţia din punct de vedere al sensibilităţii. Atît din tabelul 2.6 cît şi din cele arătate anterior se observă o grupare a filmelor color după sensibilitate , indiferent de firma producătoare. Care este explicaţia ? Majoritatea camerelor Super 8 nu au un obturator cu sectorul deschis variabil. Pentru frecvenţa de fimare stan­ dard de 1 8 im/s, timpul de expunere efectiv este de 1/30- 1/60 s sau, în unele cazuri - camerele XL, mai mare de 1/30 s. La filmare în plin soare, pentru un film cu sensibilitate ASA 25/ 1 5 DIN, diafragma trebuie închisă la 1 1 - 1 6. Dacă filmul este mai sensibil, ar necesita folosirea unui filtru neu­ tru de compensare a iluminării, deoarece numai prin dia­ fragmare nu s-ar mai expune corect. Cineamatorul caută în general să filmeze (indiferent de anotimp) pe timp însorit, cînd imaginile obţinute sînt deo­ sebit de frumoase. Chiar şi pe timp noros, datorită timpului de expunere destul de lung, pericolul subexpunerii este minim la filmările de exterior. 1 50

Ţinîndu-se teama de aceste considerente, mai ales că obiectivele moder ne de pe cinecamere au deschideri rela­ tiv mari, filmele pentru lumina de zi au sensibilitatea de numai ASA 25/ 1 5 DIN. Cu totul alta este situaţia pentru filmele de interior, unde apare reversul problemei : limitarea folosirii Super 8-ului în condiţii de iluminare scăzută (sub 1 00 l x) . Rezolvarea pentru aceste cazuri cuprinde două aspecte : - filme color mai sensibile, ASA 200-1 60/24-23 DIN ; - cîştig luminos prin construcţia specială a cinecamerei (camere XL) . Cu aceste elemente, filmele color de interior le putem cla­ sifica în două grupe : - filme cu utilizare generală (ASA 40/ 1 7 DIN) , care după introducerea filtrului de conversie pentru lumina de zi pierd din sensibilitate, devenind filme cu sensibilitatea ASA 25/ 1 5 DIN ; - filme foarte sensibile, A SA 200-1 60/24-23 DIN, con­ cepute în special pentru utilizare în condiţii de iluminare grele. Şi aceste filme pot fi utilizate în lumina de zi după introducerea filtrului de conversie. Unele pelicule pot fi „forţate" la developare, adică prin mărirea timpului de prelucrare se creează o suprasensibili­ zare. De exemplu, pelicula Ektachrome EF-7 242 poate fi transformată din ASA 1 60/23 DIN în ASA 250/25 DIN, adică un cîştig de circa o diafragmă. Forţarea la developare produce o creştere a granulaţiei peliculei, dar este de preferat o imagine mai slabă calitativ decît nimic. Puterea de rezoluţie şi factorii de granulaţie ai filmelor color sînt inferiori celor alb-negru de aceeaşi sensibilitate (ORWO UP 1 5- 1 1 1 1 /m ; U:O)l; 22 SVEMA 1 3 DIN - 79 1 /m) . Este de aşteptat ca în viitorul apropiat să apară filme Super 8 mai sensibile, avînd o putere de rezoluţie ridicată. 2.5.

Sistemul Polavision

Unul din neajunsurile peliculei fotosensibile o constituie necesitatea procedeelor de developare, respectiv obţinerea 151

imaginii vizibile din imaginea latentă stocată pe peliculă în timpul expunerii la filmare. Developarea se face de obicei în laboratorul specializat şi constă din imersia peliculei într-o succesiune de soluţii chimice. Procedeele cele mai rapide de developare şi care se pot executa numai în maşini sau laboratoare automate de mare complexitate scurtează developarea peliculei Super 8 la circa 8 minute. 1 n realitate timpul este mult mai mare deoarece trebuie să includem şi