Folosirea Jocurilor Didactice La Activitatile de Cunoastere A Mediului Inconjurator [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE’’ FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

LUCRARE METODICOŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC, Lect.univ.dr. OTILIA CLIPA CANDIDAT,Educat oare :

SUCEAVA -2015-

UNIVERSITATEA ,,STEFAN CEL MARE” FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

,,FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂŢILE DE CUNOAŞTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR”

,,Cine nu ştie să se joace cu copiii şi este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator” C. G.SALZMANN trebuie să se facă educator” trebuie să se facă educator” C.G.SALZMANN 3

CUPRINS: ARGUMENT…………………………………………………………………………5 CAPITOLUL I LOCUL ŞI ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIŢA DE COPII I.1.Importanţa cunoaşterii mediului înconjurător de catre copiii preşcolari……………..7 I.2.Cunoaşterea mediului înconjurător în contextul actualului curriculum pentru învăţământul preşcolar…………………………………………………………………..15 I.3.Conţinutul/specificul activităţilor de cunoaşterea mediului în grădiniţa de copii…...23 I.4 Obiectivele şi conţinutul programei de cunoaştere a mediulu.....................................30 CAPITOLUL II CARACTERIZAREA PSHIOLOGICĂ A VÂRSTEI PREŞCOLARE II.1 Necesitatea cunoasterii psihologice a varstei prescolare (3-6)ani.............................33 II.2 Substadiile preşcolarităţii (mic, mijlociu, mare)……………………………………38 CAPITOLUL III FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂŢILE DE CUNOASTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR III.1Jocul didactic –formă instructiv- educativă în grădiniţă..........................................40 III.2 Organizarea şi desfăşurarea jocurilor didactice la cunoaşterea mediului înconjurător.......................................................................................................................46 III.3 Jocul didactic –cadru optim pentru o evaluare eficientă la preşcolari.....................53 CAPITOLUL IV EFICIENŢA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂŢILE DE CUNOAŞTERE A MEDIULUI IV.1Tradiţional şi modern în alegerea mijloacelor şi strategiilor didactice de realizare a activităţilor de cunoaşterea mediului în grădiniţa de copii……………………………..57 IV.2 Studiu privind rolul jocului didactic la cunoaşterea mediului……………………60 CAPITOLUL V – CONCLUZII ……………………………………….....................................................78 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................80 ANEXE.............................................................................................................................82

4

ARGUMENT Învăţământul preşcolar prima verigă a sistemului de învăţământ are menirea de a forma copiii sub aspect psiho-intelectual, fizic şi socio afectiv,pentru o cât mai uşoara adaptare la activitatea de tip şcolar pentru integrarea şcolară şi socială. Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a copiilor într-un sistem de educaţie instituţionalizat este justificată de faptul ca vârsta preşcolară şi şcolară mică reprezintă perioada fundamentală pentru vârsta de 4-5 ani,copilul îşi dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate. O latură inportantă a perfecţionării instructiv educative în gradiniţă o constituie realizarea relaţiei optime între obiectivele,conţinutul şi modalităţile sale de înfăptuire şi ansamblul acestor condiţii interne care trebuie bine cunoscute şi adecvat stimulate. Este cunoscut faptul că activitatea specifică a copilului de vârsta preşcolară este jocul. Prin intermediul jocului, copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, învaţă să manifeste o anumită atitudine pozitivă sau negativă faţă de ceea ce întâlnesc,îşi educă voinţa,pe această bază formativă îşi conturează profilul personalităţii. Din practică am constatat că pentru ai spori cât mai mult eficienţa,jocul trebuie apreciat ca bază a conceperii întregii activităţi instructiv educative, că fără joc eforturile noastre ale educatoarelor,ar fi zadarnice,formale, lipsite de o reala finalitate. Având în vedere rolul comlex pe care îl au jocurile în cadru activităţilor de cunoaştere a mediului înconjurător, preocuparea mea a fost să studiez cu atenţie acest capitol din punct de vedere pedagogic şi metodic,să studiez cu atenţie particularităţile psihice ale copiilor de vârsta preşcolară pentru a putea pune în aplicare jocurile didactice propuse. În acest sens,am consultat bibliografia necesară ,m-am folosit de experienţa din activitatea desfaşurată cu copiii de-a lungul anilor,acordând astfel o atenţie deosebită tratării obictivelor ce vizează în principal folosirea jocurilor didactice la cunoaşterea mediului înconjurător. Jocurile didactice s-au dovedit a fi un mijoc eficient de realizare a unui ansamblu de sarcini instructiv educative din învăţământul preşcolar,exercitând o influenţă pozitivă atât asupra subiectului cât şi a întregii personalităţi a copilului la 3-6 ani. Am ales această temă ,deoarece din multiplele metode actv participative utilizate în cadrul activităţilor cu preşcolarii,jocul are o valoare aparte prin faptul că asigură un 5

randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în activităţile de învăţare la preşcolari. În activităţile de cunoaştere a realităţii înconjurătoare,jocul este punctul de plecare în orice acţiune(observare,plimbare,vizită ,excursie,activitate practică). Jocul are drept scop studierea sarcinilor,conţinutului,metodelor şi formelor de organizare a activităţilor instructiv educative,de însuşire a cunoştinţelor în legătură cu natura.. Prin lucrarea de faţă,doresc să demonstrez valoarea pe care o capătă activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător prin folosirea jocului didactic în gradiniţă .

6

CAPITOLUL I LOCUL ŞI ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎN GRĂDINIŢA DE COPII I.1. Importanţa cunoaşterii mediului înconjurător de catre copiii preşcolari

Jocurile didactice ocupă un loc tot mai important în activitatea grădiniţelor de copii,ele fiind activităţi deosebit de atrăgătoate şi care se adaptează optim caracteristicilor copilului in dezvoltare. Se ştie că prin joc copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale,traduce în fapte potenţele sale intelectuale,fizice,morale,le dezvolta,le îmbină.Jocul constituie o necesitate a organismului în dezvoltare.Natura, prin caracterul său viu şi dinamic,trezeşte interesul copiilor. Sub îndrumarea educatoarei jocurile didactice şi activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător îi înarmează pe copii cu informaţii diverse,lărgindu-le orizontul intelectual şi afectiv,dezvoltându-le capacitatea de a cerceta şi de a descoperi relaţiile dintre fenomene,le

răspunde

dorinţelor

acestora

de

investigare,răspunde

curiozităţii

lor,caracteristică şi specifică vârstei. Mediul înconjurător în care copiii îşi desfăşoară activitatea prin variatele lui aspecte,constituie un prilej permanemt de infulienţare asupra personalităţii acestora. Mai întâi de toate mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte. Astfel, din contactul cu obiectele şi jucăriile sale,cu lucrurile sale şi cele ale adultilor,apar diferite întrebări din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea,calitatea sau provenienţa lor.Adulţii din familie cât şi educatoarele la grădiniţă trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă.Cu alte cuvinte,concomitent cu transmiterea de cunoştinţe,se formează copilului o atitudine corespunzătoare,un anumit mod de comportare. Astfel ,se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător,ca şi integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu.Totodată,noile cunoştinţe dobândite devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse anterior. 7

Curiozitatea pe care o manifestă copiii faţă de mediul înconjurător trebuie permanent menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a afla mai mult şi mai multe şi de a înţelege ce se întâmplă dincolo de aparenţe. Problemele legate de mediul înconjurător trebuie studiate de la cele mai fragede vârste şi acest lucru poate fi realizat cu o mare eficienţă în cadru unitaţilor de învăţământ.Este foarte adevărat faptul că nu trebuie să uităm educaţia celor ,,7 ani de acasă,, prin care unui copil i se pot transmite cele mai elementare norme de comportament care să constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte.Perceperea componentelor mediului prin antrenarea tuturor analizatorilor ajută copilul să diferenţieze însuşirile caracteristice ale acestora,să-şi formeze treptat reprezentările respective,le dezvoltă spiritul de observaţie. În procesul cunoaşterii mediului copiii depun efort intelectual susţinut, deoarece observarea obiectelor şi fenomenelor îi pune în situaţia de a analiza ,de a sintetiza, de a compara, de a generaliza.Gândirea copilului este preconceptuală operând cu constructe care nu sunt nici noţiuni individualizate, dar nici noţiuni generale; cu ajutorul cuvântului care este un simbol, copilul reuşeşte să-şi reprezinte realitatea; treptat preconceptele vor câştiga în generalitate, în precizie, conducând astfel la constituirea claselor logice (Golu, 1994, p. 84-89). Copiii înţeleg noţiuni elementare, precum: floare, fruct, legumă, animal domestic, animal sălbatic, jucărie, anotimp, etc. Sub îndrumarea educatoarei începe să se dezvolte capacitatea preşcolarilor de a cerceta şi de a dezvălui relaţiile cauzale dintre obiecte, stimulând gândirea divergentă. Educaţia preşcolarilor este importană pentru: 

dezvoltarea sentimentelor de afecţiune faţă de tot ceea ce îi înconjoară;



corectarea atitudinilor comportamentale sau chiar suplinirea părinţilor formarea



în

comportamentelor copiilor;

transmiterea unor noi cunoştinţe şi lămurirea/corectarea informaţiilor pe care le au din familie, prin intermediul televizorului sau din basme;



formarea unor viitoare personalităţi; Puterea exemplului este foarte importantă la această vârstă.Deoarece copiii imită

ceea ce văd, adulţii din jurul lor trebuie să-şi controleze comportamentul în permanenţă. De aceea trebuie să dovedim copiilor că nu ne este indiferent nimic din ceea ce se petrece în jurul nostru.Totodată copiii sunt dornici să participe la acţiuni de amenajare a locului în care trăiesc şi se joacă.Aşadar ei se implică cu plăcere în activităţile de îngrijire a plantelor şi a animalelor,dar şi în acţiunile de cutăţare a locului sau camerei de joacă.În acest caz intervine puterea cuvântului şi a implicării cadrelor didactice,copiii îşi pot forma 8

comportamente ce dovedesc dorinţa de a nu deteriora locul în care se află.Ţinând sama de specificul vârstei şi de dorinţa arzătoare a copilului de a cunoaşte,s-au creat poezii şi jocuri educative care nu numai că desfată pe copii ,dar îi şi instruieşte,le formează notiuni noi şi le îmbogăţesc vocabularul. Datele recente ale cercetărilor în domeniul psihopedagogic şi practica în grădiniţă au contribuit la înţelegerea mai deplină a esenţei jocului didactic arătând că specificul lui constă în combinarea elementelor instructiv educative cu activitatea de joc care bucură pe copii. Jocul didactic este subordonat educatorului,este creat de el,face parte din fondul mijloacelor lui pedagogice şi influienţează conţinutul activităţii intelectuale a copiilor, dar şi de influienţare a senzaţiilor şi percepţiilor. La vârsta preşcolară, copilul distinge cu greu culorile şi nuanţele asemănatoare,indică prin cuvinte,cu destulă dificultate calităţile obiectelor .La această vârstă există tendinţa de a percepe obiectul în întregime,fără a deosebi părţile componente.Prin jocurile didactice la cunoaşterea

mediului

înconjurător

educatoarea

orientează

percepţiile

copiilor,le

perfecţionează,le leagă de cuvinte.Ea aduce în câmpul conştient al copilului o anume însuşire a unui obiect în aşa fel încât el să o perceapă,să o lege de cuvântul care o denumeşte şi să o recunoască dintr-un complex de însuşiri împreuna cu care s-ar afla în alte cazuri.În acest mod , jocul didactic contribuie la îmbogăţirea şi fineţea senzaţiilor şi reprezentărilor despre lumea înconjurătoare la precizarea,lărgirea şi întărirea reprezentărilor copilului dar şi la îmbogăţirea vocabularului.Prin intermediul regulilor şi sarcinilor stabilite în joc , educatoarea actualizează percepţiile anterioare ale copilului, atât prin stimulenţi concreţi (imagini,fotografii,material didactic folosit) cât şi prin stimulenţi verbali.Pe această ultimă cale reprezentările despre obiectele şi fenomenele naturii devin treptat imagini generalizate ale realităţii şi constituie trecerea de la senzaţii şi percepţii la noţiuni. Prin jocurile didactice desfăşurate la grupă copiii învaţă să raţioneze,să judece ,dezvoltându-şi şi perfecţionându-şi memoria ,atenţia şi spiritul de observaţie,Jucându-se copilul îşi concentrează atenţia,face observaţii,stabileţte identităţi şi deosebiri, grupează obiectele după criterii indicate de educatoare,face clasificări după specii şi gen (flori, pomi,copaci,animale sălbatice,domestice). Esenţa jocurilor didactice constă în faptul că această activitate îmbină armonios elementele de instruire cu cele de joc.Trebuie asigurată o deplină corelaţie între elementele structurale

specifice

jocului

didactic:

conţinutul

didactică,acţiunea de joc, regulile.

9

jocului,scopul

urmărit,

sarcina

Neglijarea uneia din aceste elemente structurale ale jocului dăunează bunei sale desfaşurări.Prin acţiunile sau elementele de joc trebuie să înţelegem calea sau mijloacele folosite pentru a antrena pe copil să colaboreze la realizarea conţinutului şi a sarcinilor didactice cuprinse într-un joc.Copilul trebuie să aibă mereu sentimentul că se joacă şi că nu are de rezolvat o anumită sarcină impusă. În activitatea de cunoaştere a realităţii înconjurătoare jocul trebuie să fie punctul de plecare în orice acţiune (observare,plimbare,vizită,excursie, activitate practică) să însoţească acţiunile respective de cunoaştere,şi în final, să stimuleze acţiunile de evaluare şi de autoevaluare. Activitatea de cunoaştere a naturii şi vieţii sociale ar fi lipsită de interes dacă acţiunile n-ar fi suficient de atractive.Micul ,,botanist,, este preocupat nu numai de ceea ce-i oferă observaţia directă ci mai ales de frumuseţea şi noutatea acţiunilor pe care le poate întreprinde:el percepe pe căi diferite caracteristicile de bază ale plantelor,participă la plantarea lor,urmăreşţe procesul evolutiv,asigură cu mijloacele proprii creşterea şi dezvoltarea acestora. În cadrul lecturii după imagini la tema ,,Cum circulăm pe stradă,, am prezentat un tablou ca fiind adus de un poliţist pentru al arăta copiilor.Le-am spus copiilor că ,,Poliţistul m-a rugat să-l priviţi cu atenţie şi apoi să discutăm despre ceea ce aţi văzut.Atenţia le-a fost orientată spre surprinderea conţinutului de ansamblu al tabloului ( o stradă cu intersecţie, trotuarele care o mărginesc,trecerea de pietoni,semaforul, agentul de circulaţie ,vehicule şi pietoni).La analiza tabloului am pus accent pe cunoaşterea şi respectarea regululor de circulaţie pietonale). Pentru a verifica modul în care copii au înţeles normele de circulaţie pe stradă şi felul în care le respectă, am organizat la finalul activităţii un joc ( ,,Micii pietoni’’). Un copil a fost ,,poliţistul,, ,iar ceilalţi ,,pietonii’’.S-a creat un cadru propice desfăşurării jocului: s-a delimitat strada ,cu intersecţie şi trecere de pietoni, s-a fixat semaforul-jucărie şi s-au stabilit regululile de joc. Copiii pleacă la plimbare în oraş , merg civilizat pe trotuar,ajung la semafor, urmaresc culoarea acestuia şi traversează pe zebră la culoarea verde.Unul dintre copii a rămas

în

urmă

şi

încearcă

să

traverseze

în

fugă,fără

a

urmări

culoarea

semaforului.Atunci ,,agentul de circulaţie ’’intră în rol ,îl fluieră ,îl atenţionează şi-l pune să repete ,ca o pedeapsă ,regulile de traversare a străzii.Apoi rolurile se schimbă, şi jocul se repetă de câteva ori. ,,Poliţistul’’ apreciază ,,pietonii’’ care au respectat normele de circulaţie şi le oferă o revistă 10

Intitulată ,,Micii pietoni’’. Pentru verificarea şi consolidarea cunoştinţelor copiilor asimilate prin contactul nemijlocit cu realitatea înconjurătoare se organizează şi se desfăşoară jocurile didactice cu teme adecvate. La grupa mare ,jocul didactic cu tema,,Când se întâmplă?’’vizează clasificarea unor imagini reflectând acţiuni şi fenomene specifice celor patru anotimpuri.,,Poştaşul’’ soseşte cu tolba plină de ilustraţii ( jetoane cu imagini) destinate celor paru zâne. Copiii,după preferinţa pentru un anotimp sau altul, se grupează în jurul celor patru ,,zâne,, ,,Poştaşul’’ îşi răstoarna tolba cu ilustrate pe o măsuţă aşezată în centrul clasei, iar copii vin pe rând,câte un reprezentant de le fiecare anotimp ,să ia câte o ilustrată, să denumească,să descrie ,să clasifice,să generalizeze.În finalul activităţii, educatoarea propune copiilor să-şi aleagă după merite un însemn de pe panoul din faţa clasei(jetoane cu imagini ale florilor specifice fiecărui anotimp). Din tot ce s-a scris despre jocuri în general şi despre cele didactice în special putem trage concluzia că ele ne ajută să organizăm activitatea intelectuală a copiilor în forme cât mai plăcute, atrăgătoare ,accesibile dar şi de o mare eficienţă. Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului său formativ, influenţează dezvoltarea personalităţii copilului. Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfăşoară; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi primesc mai multă încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează. Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de întrajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi de muncă organizată. Fiind o metodă activă de învăţare, prin joc copiii reuşesc să se integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se desfăşoară procesul de învăţare. Faptul că între ei se creează o stare de competiţie îi determină să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia, creativitatea copiilor precum şi viaţa afectivă, oferindu-le un randament sporit de învăţare. Copilul participă activ la propria formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini şi comportamente. 11

Copiii învaţă să utilizeze bine informaţiile , timpul, spaţiul şi materialele puse la dispoziţie, li se dezvoltă capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii. Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizate, subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice, să se desfăşoare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rolul important căpătându-l latura instructivă, elementele de distracţie nefiind decât mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. El poate fi folosit şi ca moment pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei lecţii. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a activităţii, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire nemijlocită a noilor cunoştinţe. Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt dedicate recapitulării, constituind şi un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preşcolarii o conştientizează mai puţin decât în cazurile stricte de evaluare anunţate. Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practicate în şcoală este cu atât mai mare cu cât se realizează o concordanţă perfectă între procesul de cunoaştere a mediului înconjurător, procesul de învăţare şi acţiunea de joc, atât de atractive pentru şcolari. În felul acesta procesul asimilării şi adâncirii cunoştinţelor este adaptat la cerinţele şi specificul vârstei şcolare.

Comparat cu celelalte jocuri cu subiect şi reguli stabilite de educatoare,

jocul didactic se deosebeşte prin conţinutul pe care-l dezvăluie şi prin faptul că accentul cade pe rezolvarea sarcinilor intelectuale, respectiv pe cunoaşterea mediului înconjurător, dezvoltarea vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice. Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice şi psihice a fiinţei umane, de aceea, intrarea în şcoală, frecventarea şi parcurgerea cu succes a sarcinilor impuse de obiectivele pedagogice ale cursului primar reprezintă momente hotărâtoare ale vieţii. Învăţarea de tip şcolar îşi are rădăcinile în formele de experienţă spontană ale vârstei preşcolare, care se îmbină când cu manipularea obiectelor, când cu jocul, când cu forme elementare de muncă. Se poate susţine că în jurul vârstei de şase ani, luată ca normă, se formează premisele trecerii de la activitatea de joc la cea de învaţare. Deşi se implică şi se întrepătrund, situându-se într-o ordine de succesiune genetică, jocul şi învaţarea, privite ca forme de activitate distincte ale conduitei infantile, se află în raporturi antinomice. “Timpul este un copil care se joaca“, este metafora “cu deschidere ludică maximă, generatoarea unei considerabile literaturi filosofice în care, sub masca jucătorului divin, sau perindat pe rand Natura, Ideea, Vointa, Noul Primordial, sau la limita, Nimeni, în care caz lumea a putut fi înţeleasă şi ca un joc fără de cel care se joacă.” 12

Mediul înconjurator în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influenţare asupra personalităţii acestora. Mai întai de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte, Astfel, din contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar diferite întrebări din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau provenienţa lor. Adulţii în familie, cât şi educatoarele la grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atat cunoştinţele solicitate de copil cât şi cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoştinţe, se formează copilului o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare. Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoştinţe dobândite devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior. Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a o cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine. Rolul deosebit de important al educatoarei trebuie înţeles în contextul stabilirii obiectivelor în acord cu respectare individualităţii copilului,a drepturilor acestuia,dar şi cosştientăzând imensa responsabilitate care decurge din a fi o figură centrală în devenirea copilului, a-i seconda dezvoltarea şi a-i trezi interese. Pentru aceasta e necesar ca educatoarea să se joace şi să comunice cu copilul.Întrucât educatoarea participă direct la jocurile copiilor,ea devine un partener direct al jocului lor. Grădiniţa este prima instituţie în care copilul învată să desfăşoare o activitate ordonată, încadrată într-un regim de muncă, într-o disciplină a vieţii. Aceasta conduce la achiziţii şi progrese în afara cognitivă , afectivă şi psihomorie a preşcolarului , precum şi în domeniul sociabilităţii lui. Vârsta preşcolară este considerată perioada imaginaţiei, fanteziei, visării şi a jocului. Prin joc se îmbogăteşte sfera vieţii psihice a copilului , se dezvoltă curiozitatea , se conturează interesele , se extinde câmpul şi natura relaţiilor interpersonale, se deschide planul imaginaţiei

prin imitarea lucidă a rolurilor socio-profesionale. Rolul educatoarei în

desfăşurarea jocului didactic este important de subliniat. Ea trezeşte curiozitatea copiilor, le menţine entuziasmul, le explică acţiunile în mod clar, simplu, în succesiunea firească şi precizează în mod repetat sarcinile copiilor.

13

De altfel, acest lucru a fost subliniat şi de Alexandru Găvenea: „Jocul este însă şi un mijloc de dezvoltare şi menţinere a capacităţii de adaptare a omului, ca orice acţiune exploratorie...Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi învăţării...În jocul didactic, divertismentul nu e un scop în sine, ci numai un mijloc de stimulare a energiilor cognitive”.

14

I2.Cunoaşterea mediului înconjurător în contextul actualului curriculum pentru învaţământul preşcolar.

,,Educaţia este lucru admirabil,dar este bine să ne amintim din când în când faptul că nu tot ce merită să ştim merită învăţat.” (Oscar Wilde) Învăţământul preşcolar se află într-un proces de restructurare şi revalorizare,de racordare la noutăţile existente pe plan mondial în acest domeniu şi,ca atare,este în continuare de datoria cadrelor didactice de specialitate să arate că schimbarea stă în puterea lor şi că prin ea se poate influenţa un întreg sistem. De aceea,la elaborarea noii programe pentru învăţământul preşcolar s-a ţinut cont de aspectele întâlnite în activitatea cadrelor didactice-educatoare,de tendinţele actuale în pedagogie,precum şi la nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţă.Elaborarea noului curriculum are în vedere doua mari tendinţe de schimbare care pun în centrul atenţiei copilul de astăzi şi anume:crearea unul mediu educaţional adecvat,pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului;introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social căruia îi aparţine,în ideea formării lui ca o persoană autonomă şi conştientă de sine. Educaţia timpurie ,de la naştere la 5/6ani,ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală,asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu( în jurul vârstei de 6 ani) ,prin formarea capacităţii de a învăţa. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai rentabilă investiţie în educaţie ,după cum arată un studiu elaborat de R.Cuhnea,unul dintre laureaţii Premiului Nobel în economie.Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Teoriile privind învăţarea sau dezvoltarea copilului la vârstele timpurii promovează conceptul de educator cu rol de ghid,astfel că învăţarea devine indirectă.Este vorba de un proces de învăţare lejer în care copilul învaţă o serie de lucruri noi, stabilindu-şi singur ,sau împreună cu educatorul atât subiectul învăţării cât şi limita. În acest sens noua reformă educaţională din România vizează câteva obiective concrete care fac trimiteri către un învăţământ:diversificat care permite şi stimulează rute individuale de pregătire; care încurajează competiţia şi favorizează înnoirea; cu standarde 15

ridicate, orientat spre cercetare ştiinţifică;compatibilizat cu sistemele europene şi,în acest sens,internaţionalizat; orientat spre valori. Curriculum pentru învăţământul preşcolar prezintă o abordare sistemică,în vederea asigurării continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular,interdependenţei dintre tipurile de activităţi de învăţare , deschiderii spre module de instruire opţionale,remarcându-se prin: - extensie – angrenează preşcolarii , prin experienţe de învăţare,în cât mai multe domenii experenţiale, din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de învăţare; -echilibru-asigură abordarea fiecărui domeniu experenţial atât în relaţie cu celelalte ,cât şi cu curriculum, ca întreg; -relevanţa-este adegvată atât nevoilor prezente, cât şi celor de perspectivă ale copiilor preşcolari,contribuind la optimizarea înţelegerii de către aceştia, a lumii în care trăiesc şi a propriei persoane,la ridicarea competenţei în controlul evenimentelor şi în confruntarea cu o largă varietate de cerinţe şi aşteptări,la echiparea lor progresivă cu concepte,cunoştinţe şi abilităţi necesare în viaţă; -diferenţiere-permite dezvoltarea şi manifestarea unor caracteristici individuale,chiar la copiii preşcolari de aceeaşi vârstă;progresie şi continuitate –permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul şi de la un ciclu de învăţământ la altul sau de la o instituţie de învăţământ la alta. D’Hainaut atrăgea atenţia asupra faptuiui că ,,punctul central al curriculumurilor trebuie să fie elevul,nu materia….şi că atunci când se vorbeşte de conţinutul curriculumului trebuie să înţelegem că nu este vorba de enunţări de materii de învăţat, ci de scopuri exprimate în termeni de competenţe,moduri de a acţiona sau de a şti în general,ale elevului’’(Preda,2009.p.5-8). Un mediu cultural favorabil nu duce numai la formarea unor deprinderi intelectuale,ci stimulează,totodată şi simţurile estetice ale copilului şi duce la aprecierea şi crearea frumosului ca valoare umana perenă,unanim acceptată,şi la educarea laturii afective a copilului privit ca o entitate a universului

căreia i se cere să se formeze în spiritul

dreptăţii,al democraţiei,al toleranţei. Activităţile de cunoaştere a mediului îi facilitează copilului medierea cu lumea ştiinţelor aparenţelor intelectuale.Accentul cade în aceate activităţi pe utilizarea cunoştinţelor în contexte variate,pe rezolvarea şi construirea de probleme ( situaţii –problemă, situaţii – experiment), ca şi deprinderea ordinii în gândire,care poate influienţa copilul în plan atitudinal şi social.

16

Structural , in contextul actualului curriculum pentru îvăţământul preşcolar este adusă in atenţia cadrelor didactice următoare componente : finalităţile , conţinuturile , tipul de intruire si sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vărstă 3-6 ani. Domeniile experenţiale sunt adevărate ,,câmpuri lognitive integrate”(L. Vlăsceanu) care transced graniţele dintre discipline şi care , în contextul dat de noul curriculum , se întâlnesc cu domeniile tradiţionale de dezvoltare a copilului : Domeniul estectic şi creativ – răspunde emotional şi intelectual la experienţe perceptive , sensibilitatea faţa de diferite niveluri de manifestare a calitaţii , aprecierea frumosului şi a adecvări la scop sau utilizare . În educaţia muzicala şi cea artistico-plastică sunt solicitate răspunsuri personale , imaginative , emoţionale şi uneori acţionale la stimuli . Domeniul om şi societate – include omul , modul lui de viaţa , relaţiile cu alţi oameni , relaţiile cu mediul social , ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează evenimente ; capacitatea umană de a controla evenimente şi de a ordona mediul . Preşcolarii vor fi încurajaţi să se angajeze în explorarea activă din punct de vedere uman si social în funcţie de zona în care locuiesc (sat-oraş) iar ca surse de informare pot fi utilizate materiale (audio-vizuale). Domeniul limbă şi comunicare -acoperă spăpânirea exprimării orale şi scrise ca şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă . Preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi , să-şi extindă propiul repetoriu de exprerienţe prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup. La domeniul limbă şi comunicare putem spune că este primul contact al copilului cu o limbă străină iar studiul operelor literate specifice vârstei rafinează gândirea şi limbajul acestora , activităţile specifice acestui domeniu fiind cele de Educarea Limbajului . Domeniul ştiinţe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experienţelor practice cât şi întelegerea naturii , ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu care se află în interacţiune . Preşcolarul este pus în contact în domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale ca nisipul , apa sau prin stimularea de cumpărături la magazine ; dezvoltându-şi astfel si conceptul de volum , masă , număr , clasificare sau descriere cantitativă ; acest domeniu se poate extinde şi în domeniul altor componente curriculare cum ar fi generarea unor desene geometrice , scheme , estimarea unor costuri . Tot la domeniul ştiinţe preşcolarii vor fi antrenaţi în observări convorbiri , jocuri didactice cu privire la fiinţe , plante , obiecte , fiinţe din mediul apropiat .

17

Domeniul psihomotric acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale , mobilitatea-generală şi rezistenţei fizice , abilităţi motorii şi de manipulare de fineţe , ca şi elemente de cunoaştere , legate mai ales de anotomia şi fiziologia omului . Activităţile prin care preşcolarii sunt puşi în contact cu acest domeniu sunt activităţi care implică mişcarea corporală , competiţie , având ca obiect abilităţi psihomotorii. În contextul reformei invătământului preuniversitar românesc un loc aparte îl ocupă perioada preşcolarităţii(3-6 ani) , care conform datelor şi concluziilor formulate de specialişti în pedagogie , psihologie şi antropologie , este decisivă pentru formarea tânărului şi perfecţionarea specialistului de mâine . Astfel , ne aflăm în momentul în care ne putem întreba ,,Cum vor reuşi acum să îmbunătăţim calitatea educaţiei la vârstele timpurii , pentru a putea răspunde exigenţilor copilului de astăzi?”. Noul plan de învătamânt este structurat pe doua niveluri de vârstă , învăţarea fiind centrată pe copil . Ea prezită o construcţie diferită în funcţie de tipul de program al grădiniţei (program normal şi program prelungit). Parcurgerea interdisciplinară integrată a conţinuturilor propuse asigură cadrului didactic libertatea de a-şi planifica activităţile zilnice cu preşcolarii conform noului plan de învăţământ . Astefel că primul pas se face către educatoare , primită ca agent al reformei . În acest sens putem spune că educatoarea , acceptând idea de schimbare şi adaptându-se cu uşurinţă acestea pot aduce schimbări în modul de a gândi şi de a acţiona . Al doilea pas are in vedere folosirea la grupă a metodelor de predare în procesul didactic. Pronind de la această premisă este necesar de subliniat faptulcă metodele de predare , învăţare si rolul educatoarei trebuie să fie legate de vârsta copilului şi să ţină cont de creativitatea şi încrederea în sine a fiecăruia dintre cei doi factori implicaţi în procesul didactic. Ultimul pas ne conduce spre regândirea şi potenţarea valenţelor formative ale mediului educational. Educatoarea este cea care crează mediul educaţional favorabil învăţării în sala de grupă şi că ea însăşi este parte integrantă a acestuia . De asemeanea pentru a stimula învăţarea copilului, este indicat să se apeleze la aceasta , solicitându-l să aducă în grupă ceva din viaţa lui petrecută în afara grădiniţei pentru a primi ajutor în alegerea şi definirea unui subiect de proiect de învăţare , pornind de la acel ,,ceva” familiar şi cunoscut . Bazându-se pe cei trei paşi esenţiali învătământuluş preşcolar românesc a încercat sa contureze ,, schimbarea în procesul didactic” prin : accentuarea ideii de folosire a contextului ludic în stimularea rutei individuale a învăţării , folosirea metodei proiectelor 18

tematice de grup , selectate , gândite şi elaborate cu ajutorul copiilor , utilizându-se brainstormingul , învăţarea prin descoperire şi acţiunea directă a copilului cu mediul . Noul curriculum prefigurează trei mari tendinţe de schimbare şi anume: 1.Difersificarea strategiilor de predare – învăţare – evaluare cu accent pe : metode activ participative care încurajează copilul în sitiaţia de a explora şi de a deveni independent . Pentru a se adapta corespunzător sarcinilor de învăţare trebuie luată în considerare experienţa de viaţă şi experienţa de învăţare a copilului ; jocul ca formă fundamentală de activitate în copilaria timpurie şi formă de învăţare cu importanţa decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului . Prin joc copilul poate obţine informaţii preţioase pe care le poate utiliza în activitaţile de învăţare structurate . Evaluarea care ar trebui să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup . Evaluarea îndeplineşte 3 funcţii : măsurare ( ce a invăţat copilul ?) , predicţie ( este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul următor ,şi în special pentru intrarea la şcoală ) şi diagnoză ( ce anume frânează dezvoltarea copilului ? ) . Mediul educaţional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziuni sociale . Familia are rolul de partener al grădiniţei prin prezenţa la activităţi şi în viaţa grădiniţei , prin participarea în luarea deciziilor legate de educaţia copiilor . Curriculum pentru invăţământul preşcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului . Domeniile dezvoltare sunt conturate în documentul realizat în 2007 de către specialiştii în educaţie cu sprijinul Reperzentanţei UNICEF din România şi anume ,,Reperele fundamentele privind învăţarea si dezvoltarea timpurie a copilului între naştere şi 7 ani” ( Preda , 2009 , p. 13 ) ilustrând legăturile acestora cu conţinutul domeniilor experienţiale din structura curriculumului : domeniul Dezvoltarea fizică , sănătate şi igienă personală ; Devoltarea socio-emoţională ; Dezvoltarea limbajului şi comunicării ; Dezvoltarea cognitivă ; Capacităţi şi atitudini de învăţare . Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate cu întreaga grupă în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum , precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă . Activităţiile pe discipline sunt ; Educarea limbajului , Activităţi matematice , Activităţi de cunoaşterea mediului , Activităţi de educaţie pentru societate , Activităţi de educaţie fizică , Activităţi practice , Activităţi de educaţie muzicală , Activităţi artisticoplastice . 19

Jocurile şi activităţile didactice alese se deşfăşoară pe grupuri mici , în perechi şi individual şi se pot planifica în etapa I , înainte de începerea activităţilor , în etapa a III a înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasă în cazul grădiniţelor cu program normal iar , în cazul grădiniţelor cu orar prelungit şi în etapa a IV-a înainte de plecarea acasă a copiilor . Educatoarea v-a acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca : Bibliotecă , Colţul căsuţei , joc de rol , Construcţii , Stiinţe , Arte , Nisip şi apă . Activitătile de dezvoltare personală cuprind , rutinele , tranziţiile şi activităţile opţionale iar în cazul grădiniţelor cu program prelungit se adaugă şi activităţile de dupăamiază care constau în activităţi , recuperatorii pe domenii experenţiale şi activităţi recreative . Astfel că planificările pot suferi modificări în programul zilnic al educatorului şi trebuie să se gândească la : 

un plan al rutinelor ;



un plan al tranziţiilor de la o activitate la alta ;



un plan al activităţilor în aer liber în cazul schimbării vremii.

Rutinele sunt activităţi care se derulează pe parcursul întregi zile şi au un rol deosebit de important pentru dezvoltarea personală a copilului . Prin participarea la aceste activităţi desfăşurate ritmic , copiii învaţă despre momentele zilei , succesiunea lor şi activităţile specifice acestora , li se formează sentimentul de apartenenţă la grup . Rutinele includ urmatoarele tipuri de activităţi : 

sosirea şi plecarea copilului în grădiniţă



salutul



gimnastica de înviorare



gustările



micul de jun şi masa de prânz



igiena , spălatul şi toaleta



somnul /perioada de relaxare de dupa-amiază Întâlnirea de dimineaţă este o activitate planificată , structurată pe patru momente

specifice : salutul , împărtăşirea cu ceilalţi , activitatea de grup şi noutăţile zilei. Copiii învaţă să fie preocupaţi de ceilalţi după cum şi ceilalţi sunt preocupaţi de ei ; împărtăşesc cu ceilalţi impresii , dorinţe , cunoştinţe antrenându-se în discuţii interesante de tipul : ,,Vreau să am şi eu o soră “, ,,Secretul meu“ , ,,Am un prieten” , ,,Piramidele din Egipt” , ,,Ce crezi că spun florile?” . Acest moment nu trebuie să se transforme într-o recapitulare sau verificare de cunoştinţe , deoarece copiii asteaptă zilnic să-şi împărtăşească

20

ideile , experienţele , grijile , să-şi deschidă sufletul în faţa celor pe care îi consideră prieteni . Tranziţiile sunt momente de scurtă durată care fac trecerea de la un set de activitaţi la altul , sunt pauze între activităţi . De exemplu , când copiii au încheiat activităţile pe Centre şi trebuie să se pregăteasca pentru masă . Adesea aceste momente sunt accelerate , tensionate , pot constitui o problemă pentru copiii care nu şi-au finalizat lucrul într-un Centru şi pentru educator,care trebuie să se încadreze în timp şi să respecte programul zilnic. Etpele de tranziţie pot fi marcate pe parcursul zilei de cântece, jocuri cu text şi cânt, recitative ritmice,sau prin alte mijloace atractice care desfăşurate zilnic, îi atenţionează şi-i pregătesc pe copii pentru un alt moment. Activităţile opţionale descoperă şi dezvoltă înclinaţiile copiilor şi abilităţi ale acestora ca o premisă pentru performanţele de mai târziu. Activitaţile desfăşurate în perioada de după-amiază sunt activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare,recreative,de cultivare şi dezvoltare a înclinării lor. Pentru Nivelul I (3-5 ani),categoriile de activităţi desfăşurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea lor şi obţinerea treptată a unei autonomii personale , iar pentru Nivelul II (5-7 ani),accentul va cădea pe pregătirea pentru şcoală. Temele anuale încearcă să acopere conţinuturile care pot fi abordate pe parcursul anului şcolar, ţinându-se cont de interesele şi particularităţile copiilor. Pentru fiecare grupă de vârstă se va decide, de către educatoare care sunt temele de proiect şi ce conţinuturi vor fi asociate acestora , precum şi care sunt temele independente şi care sunt conţinuturile lor. Temele anuale de învăţare sau temele independente se parcurg în funcţie de copiii din grupă, de perioada din an sau de posibilităţile cadrului didactic de a le desfăşura, nu neaparăt în ordinea sugerată de curriculum. Exemplu: Programul anual de studiu se va organiza în jurul a 6 teme: 1. Cine sunt/suntem? care urmareşte explorarea naturii umane,a convingerilor şi valorilor noastre , a corpului uman , a stării de sănătate proprii şi a familiilor noastre,a prietenilor,a drepturilor şi responsabilităţilor noastre. 2. Când , cum şi de ce se întâmplă? urmăreşte explorarea lumii fizice şi materiale, a universului apropiat sau îndepărtat , a relaţiei cauză efect , a fenomenelor naturii , a anotimpurilor , a domeniului ştiinţei şi tehnologiei. 3. Cum este , a fost şi va fi aici pe pământ? Urmăreşte explorarea Sistemului solar , a evoluţiei

vieţii pe Pământ , cu identificarea factorilor care întreţin viaţa , a 21

problemelor lumii contemporane , poluarea , încălzirea globală , suprapopularea , etc…. 4. Ce şi cum vreau să fiu urmareşte explorarea năzuinţelor noastre de dezvoltare personală , o incursiune în universul munci , a naturii şi a volorii sociale a acestuia. 5. Cu ce şi cum exprimăm cea ce simţim? urmăreşte explorarea felurilor în care ne descoperim şi ne exprimăm ideile , sentimentele , convingerile şi valorile prin limbaj şi prin arte. Noul curriculum prevede activitatea de cunoaştere a mediului următoarele obiective: Obiective cadru: -dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător , precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia , dezvoltarea capacităţii de observare şi stabilire de relaţii cauzale , spaţiale , temporale, utilizarea unui limbaj adegvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător , în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta. Obiecte de referinţă: - să cunoască unele elemente , componente ale lumii înconjurătoare (obiecte , aerul , apa , solul , vegetaţia , fauna , fiinţa umană ca parte integrantă a mediului , fenomene ale naturii) , precum şi interdependenţa dintre ele , să recunoască şi să descrie verbal şi , sau grafic anumite schimbări şi tranformări din mediul apropiat ; -să cunoască elemente din mediul social şi cultural poziţionând elementul uman ca parte integrantă a mediului;-să comunice impresi , idei , pe baza observărilor efectuate , să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului aplicând cunostinţele dobândite;-să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţie omului şi naturii.

22

I.3.Comţinutul /specificul activităţilor de cunoasterea mediului în grădiniţa de copii Una din principalele componente ale învăţământului în grădiniţă o reprezintă conţinutul activităţii educative

şi tinde să fie înlocuit cu termenul de „curriculum” (din

limba latină - scurtă alegere), care în sens restrâns are ca funcţie „specificarea conţinuturilor” (L. D'Hainaut), iar în sens larg cuprinde şi organizarea, proiectarea şi evaluarea unui conţinut al învăţământului, a conţinutului învăţământului în general (Nicola, 2003, p.428). Organizarea lui pe trepte şcolare,presupune stabilirea conţinutului învăţământului, structurarea lui astfel încât, să fie totodată îndeajuns de cuprinzător, dar şi accesibil vârstei educaţilor, să reflecte nivelul dezvoltării ştiinţei şi tehnicii contemporane, să fie adecvat din punct de vedere psihopedagogic şi să prevadă tendinţele dezvoltării societăţii; aşadar, trei mari domenii reprezintă sursele de conţinut: ştiinţific, didactic şi social. Se va realiza o optimizare între ceea ce este constant şi general în cunoaştere şi ceea ce este perisabil şi efemer. Nevoile educative ale educaţiilor sunt

puncte de referinţă în structurarea

programelor şcolare ce se pot evidenţia în următoarele cadre situaţionale: viaţa socială şi culturală; viaţa individuală; dezvoltarea economică şi socială; mediul; formarea permanentă. Structurarea conţinuturilor,dau direcţie şi sens întregului curriculum şi se realizează în concordanţă cu o serie de criterii ce reglează procesul de proiectare şi dezvoltare ale acestora: criterii filosofice, ideologice, epistemologice, sociologice, psihologice, etice, pedagogice. O serie de probleme care să nu ducă la o supraîncărcare a conţinuturilor sunt şi factorii de decizie care vor lua în considerare şi vor ţine cont de progresie sau ordinea de predare a materiei şi ritmul de învăţare. Există o anumită relaţie între conţinutul învăţământului şi conţinutul ştiinţelor care fiinţează la un moment dat. Transpoziţia didactică reprezintă traducerea

elementelor

cunoaşterii în elemente de conţinut didactic ceea ce presupune creativitate şi intervenţie activă, inspirată a cadrului didactic (Chevallard), pentru a facilita înţelegerea, de a stimula 23

interesele, de a produce satisfacţia cunoaşterii şi a folosirii elementelor achiziţionate. Proiectarea didactică se poate realiza în două etape: la nivelul programelor şi manualelor şcolare de către autorii acestora şi proiectarea din clasă, realizată de fiecare educator şi care presupune: detalierea temei de predat şi specificarea competenţelor de aşteptat de la fiecare secvenţă în parte; integrarea cunoştinţelor noi cu ajutorul celor vechi, înaintarea de la cunoscut la necunoscut; contextualizarea şi personalizarea experienţelor cognitive prin exemplificări, studii de caz, explicaţii suplimentare; introducerea unor informaţii de relaţie ce se ataşează obligatoriu informaţiei de bază; stabilirea unor raporturi intradisciplinare şi interdisciplinare între diferitele tipuri de experienţe de învăţare; folosirea unor metode didactice adecvate cantităţii şi calităţii experienţelor cognitive transmise; armonizarea situaţiei de predare cu situaţia de învăţare; explorarea valenţelor formative ale educării şi feedback-ului în chip oportun (întărirea răspunsurilor elevilor constituie un factor de motivare şi accelerare a învăţării); scoaterea în evidenţă a unor elemente de impact asupra dorinţelor

şi

necesităţilor

elevilor,

a

unor

seturi

informaţionale

cu

utilizare

concretă,imediată. Modalitatea de relaţionare şi de însuşire a cunoştinţelor îl predispune pe individ la cultura modernă., Cedează tot mai mult locul unei cunoaşteri aleatorii cunoaşterea de tip aristotelic, pe bază de date certe. Astăzi descoperim aproape la întâmplare lumea care ne înconjoară, de la o ordonare a lumii în categorii definite şi subordonate la un proces de încercări şi erori. Un ansamblu mai mult statistic sunt cunoştinţele noastre : ele provin din viaţă, din ziare, din datele alese în funcţie de nevoile noastre imediate, şi abia după ce am strâns un anumit volum de informaţii, se desprind diferite structuri. A. Moles denumeşte această nouă realitate „ cultura mozaicată” care se prezintă ca o asamblare de fragmente, prin juxtapunere, fără construcţie, fără un punct de reper, în care nici o idee nu este neapărat generală, dar în care multe idei sunt importante (idei-forţă, cuvinte-cheie). Cunoaşterea transmisă prin şcoală va trebui să păstreze un raport convenabil atât cu cunoaşterea savantă, caracteristică pentru comunitatea ştiinţifică, cât şi cu aşa numita cunoaştere devenită comună, pentru a asigura, în acest fel, o sedimentare a noului (Cucoş, 2006, p .219-220). În realizarea conţinutului, obiectivele sunt puncte de reper în organizarea şi selectarea informaţiilor, priceperilor şi deprinderilor vizate de obiective.Conţinutul programei reprezintă pentru educator elementul de strictă necesitate pentru formularea obiectivelor operaţionale. În funcţie de conţinut se alege strategia didactică în timp ce conţinutul este realizabil doar în condiţiile unei strategii adecvate. Drumul prin care ajunge la cunoaşterea lumii este conţinutul învăţământului ; în functie de conţinut se evaluează 24

rezultatele activităţii, progresul copiilor, în timp ce rezultatele evaluării reprezintă informaţii esenţiale pentru stabilirea noilor conţinuturi . Accentuarea caracterului său formativ este ideea centrală a conţinutului, renunţarea la reţinerea mecanică, formală a informaţiilor şi accentuarea formării deprinderilor de muncă intelectuală, de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, astfel încât ele să producă noi cunoştinţe, să influenţeze asimilarea altora şi să poată fi aplicate în practică fără dificultăţi. Strategiile de ierarhizare şi organizare este dată de eficienţa conţinuturilor şi de obiectivele educaţionale privind realizarea unei viziuni integrative, holistice la elevi. După G.F.Kneller (1973), materia de învăţământ poate fi ordonată logic, adică ideile sunt deduse unele din altele şi pseudologic, adică unele idei oferă structura de semnificaţii prin care alte idei pot fi formulate şi înţelese. Diferenţa între ordonarea logică şi cea pseudologică este aceea că relaţia dintre antecedent şi consecvent, la prima este lineară, iar la a doua, concentrică. Ordonarea spiralată presupune reintroducerea treptată în conţinut, a unor teme din ce în ce mai dezvoltate, la intervale periodice, conducând la o înţelegere mai adâncă a problemelor tratate. Specific învăţământului preşcolar este: organizarea concentrică a conţinuturilor, astfel încât să se revină asupra lor cu îmbogăţiri sau specificări ulterioare pe diferite niveluri de învăţământ; organizarea interdisciplinară (cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică complexă), organizarea integrată a conţinutului: integrarea unor elemente de conţinut particulare în noi structuri explicative (noi discipline) care realizează un salt „metateoretic”, preluând şi integrând conţinuturi esenţializate şi resemnificate din perspectiva „noii umbrele” explicative mai cuprinzătoare. Structurarea integrată realizează o joncţiune a obiectivelor educaţionale a unor structuri de conţinuturi corelative şi a intereselor şi disponibilităţilor actorilor antrenaţi în învăţare (Cucoş, 2006, p. 220-223). Conţinuturi pentru Activităţile de cunoaşterea mediului înconjurător 1. Cine sunt/suntem? Nivelul I: numele şi prenumele propriu şi al membrilor familiei; rolul familiei, relaţiile dintre membrii familiei, denumiri ale membrilor familiei: tata, mama, soră, frate, bunică, bunic, mătuşă, unchi, văr, verişoară; activitatea membrilor familiei în gospodărie şi în viaţa socială; numele oraşului, satului natal, al ţării de origine, al capitalei ţării, al conducătorului ţării; frumuseţile locului natal; comunitate (prieteni, vecini, colegi de grădiniţă - nume, prenume, responsabilităţi; personalul grădiniţei - atribuţii); domiciliul 25

adresa, topografia locului (recunoaşterea împrejurimilor); grădiniţa: adresa, denumire, exterior (curtea sau terenul de joc, nisipul şi unele aparate de joc, spaţii verzi, grădina de flori şi legume, împrejurimile); casa familiei, camera personală, grădiniţa, sala de clasă, alte spaţii familiare - vestiar, spălător, dormitor, sala de mese etc; obiecte specifice fiecărei încăperi şi modul lor de folosire; corpul omenesc - părţile corpului: rolul, funcţiile părţilor corpului omenesc, funcţiile organelor interne principale; obiecte de uz personal – denumire, rol, importanţă, condiţii de păstrare, consecinţele nefolosirii acestora; responsabilităţi proprii în familie, la grădiniţă; norme de convieţuire socială (de conduită, de circulaţie, igienice); familia/copilul în diferite ipostaze (a masă, în parc, în excursie, în livadă, pe ogor etc.); diferenţe individuale, de gen, rasă, cultură, limbă, etnie; drepturile copilului: de a fi protejat şi de a avea o familie, la o viaţă decentă, la îngrijire, educaţie şi instrucţie, la asistenţă medicală, de a se forma în spiritul înţelegerii toleranţei şi păcii, dreptul copilului aparţinând grupului minoritar sau populaţiei indigene la propria cultură, la practicarea propriei religii şi limbi, dreptul de a creşte în siguranţă, de a fi respectat pentru gândurile şi ideile sale etc.; valori individuale, naţionale. Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se şi valorile internaţionale. 2. Cum este/ a fost şi va fi aici pe pământ ? Nivelul I: mediul apropiat (casa/grupa, grădiniţa, şcoala, religia); însuşiri ale obiectelor: culoarea, forma, dimensiunea, grosimea, cantitatea, poziţii spaţiale; obiceiuri şi tradiţii locale/naţionale; costumul naţional ; însemne naţionale – stema, steagul, harta ţării; semnificaţia zilei naţionale a ţării; hrana omului: denumirea alimentelor de bază folosite de om, tipul de alimente: naturale, prefabricate, programe de alimentaţie în virtutea sănătăţii organismului şi consecinţele nerespectării acestor programe, reguli de igienă în consumul de alimente; vesela şi tacâmurile: materialele din care sunt făcute, modul de folosire şi întreţinere, ordinea în care se aşează şi se utilizează vesele şi tacâmurile la masă; îmbrăcăminte/încălţăminte, accesorii: utilizarea obiectelor de îmbrăcăminte/încălţăminte în funcţie de sezon, context, împrejurări, vârstă, gen, momente ale zilei, succesiunea operaţiilor de îmbrăcăminte/încălţăminte în funcţie de sezon, context, împrejurări, vârstă, gen, momente ale zilei, succesiunea operaţiilor de îmbrăcare/dezbrăcare, condiţii de îngrijire, păstrare, întreţinere a obiectelor de îmbrăcăminte/încălţăminte; oamenii şi locul lor de naştere; strămoşii oamenilor, arborele genealogic al unei familii; reguli de convieţuire socială şi păstrare/ menţinere a vieţii proprii şi a vieţii planetei; evenimente (istorice, personale, religioase – sărbători importante etc.); materiale (pământ, carton, lemn, 26

plastic, fier etc.); mijloace de transport: denumire, importanţă, aspect exterior, tipologie – aeriene, de uscat, acvatice, asemănări/deosebiri, locuri de parcare/depozitare; semnificaţii ale indicatoarelor, semnalelor luminoase, marcajelor rutiere; reguli de circulaţie pentru pietoni şi pentru maşini; consecinţele încălcării regulilor de circulaţie; transportul în comun; reguli de comportare în timpul călătoriei; anotimpurile şi transformările din natură: aspecte specifice toamnei, iernii, primăverii, verii cu fenomene care impresionează mai mult pe copii; forme de relief şi topografice : munte-vale, ape-mări, dealuri, câmpii, oraşsat etc.; război/pace; corpuri cereşti/aparate de zbor; unelte, echipamente de-a lungul timpului; invenţii şi inventatori; tinereţe-bătrâneţe, trecut – prezent - viitor; oamenii şi activităţile lor de-a lungul istoriei; popor, locul natal; consecinţele acţiunii nefaste a oamenilor asupra vieţii planetei; cerinţe privind ocrotirea naturii şi a protecţiei mediului înconjurător Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: dezastru/înflorire a unei localităţi/naţiuni; evoluţia universului/evoluţia omului; materie şi materiale; mijloace de transport - trecut, prezent şi viitor; explorări şi mari descoperiri; elemente din spaţiu: lună, stele, nave spaţiale; cum reacţionăm la schimbare, la întâlnirea cu o altă formă de viaţă. 3. Când, cum şi de ce se întâmplă? Nivelul I: animale (domestice: câine, pisică, vacă, oaie, găină, raţă etc. şi sălbatice: vulpe, urs, lup etc.): denumire, înfăţişare, asemănări/deosebiri, denumirea şi funcţiile părţilor componente ale corpului, recunoaşterea glasului animalelor, hrana şi modul de viaţă, adăpostul, foloase şi pagube aduse de către animale; animale ocrotite prin lege, în România; animale de pe alte continente; insecte (albina, furnica, greierele, fluturele etc.): denumire, înfăţişare, asemănări/deosebiri, denumirea şi funcţiile părţilor componente ale corpului, hrana şi modul de viaţă, foloase şi pagube aduse de insecte; plante (ghiocel, lalea, crizantemă, pomul înflorit etc.): denumire, înfăţişare, părţi ale unei plante şi rolul acestora, însuşiri caracteristice - formă, mărime, culoare, miros, asemănări/deosebiri, importanţă,

mediu

şi

condiţii

de

dezvoltare,

procesul

de

dezvoltare,

plante

folositore/nefolositoare; legume şi fructe (măr, portocală, căpşuni, cireşe; ceapă, morcov, ardei gras etc.): denumire, înfăţişare, părţi ale unei legume sau fructe şi rolul acestora, însuşiri caracteristice - formă, mărime, culoare, miros, gust, asemănări/deosebiri, importanţă, mediu şi condiţii de dezvoltare, procesul de dezvoltare de la sămânţă la fruct.; munca în grădină, munca în livadă, pe câmp, în vie, plantarea puieţilor, tăierea crengilor uscate, stropirea pomilor şi a viţei de vie, culesul fructelor, îngroparea butucilor, protejarea pomilor tineri împotriva frigului şi rozătoarelor, munca în grădina de legume şi flori; lucrări 27

specifice unor plante de câmp, precum: grâu, porumb, floarea soarelui, sfecla de zahăr şi procesul de prelucrare a lor pentru obţinerea unor produse alimentare – făină, mălai, ulei, zahăr; materiale şi produse; utilaje, maşini, echipamente; procesul de producţie; despre economie şi comerţ; fenomene ale naturii; experienţe şi experimente: transformarea culorii unor lichide în amestec cu diferite substanţe; evaporarea diferitelor lichide, substanţe, conservarea lor; transformarea alimentelor în procesul preparării hranei, mişcarea aerului în natură; perceperea timpului şi a succesiunii diferitelor acţiuni, evenimente; procesul de încolţire a seminţelor în prezenţa factorilor necesari dezvoltării şi în condiţiile absenţei unora dintre aceşti factori. Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: vieţuitoare (prin comparaţie: lupul şi vulpea, câinele şi pisica, cocoşul şi găina etc.); plante (prin comparaţie: ghiocelul şi zambila, laleaua şi narcisa, crizantema şi tufănica etc.); legume şi fructe (prin comparaţie: mărul şi para, cireşele şi vişinele, nuca şi alunele; roşia şi ardeiul, cartoful şi morcovul etc.); materiale şi produse; materie vie, materie moartă, universul; combustibili; succesiunea etapelor unei zile; denumirea zilelor săptămânii în succesiunea lor, ca unităţi de timp ale săptămânii; curgerea timpului – ieri, azi, mâine prin raportare la propria activitate; denumirile lunilor anului; schimbări ce au loc odată 4. Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? Nivelul I: sentimente, gânduri, idei (definire de concepte); modul de exprimare a sentimentelor, ideilor, gândurilor, (convorbire/discuţii libere); modalităţi artistice de exprimare a sentimentelor, ideilor, gândurilor (observare); valori umane-valori artistice; decoruri şi costumaţie, regie (la teatru şi la film); despre măşti şi despre balul mascat; despre mimi şi mimă; despre euritmie. Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu aprofundările

de

rigoare,

adăugându-se:

comportamente;

comportamente

adecvate/inadecvate în raport cu exprimarea unui sentiment; cu trecerea de la un anotimp la altul. 5. Cine şi cum planifică/organizează o activitate? Nivelul I: munca fizică/munca intelectuală; proces şi planificare (paşi intr-un proces de planificare); comunitate/individ; rezultate ale activităţii; reguli de comportamente; răsplata muncii. Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: organizare/haos; sentimentul de împlinire de după finalizarea unei activităţi de succes. 6. Ce şi cum vreau să fiu ? 28

Nivelul I: grupa, casa, comunitatea şi regulile ei; meserii, profesii; unelte/instrumente/aparatură specifice (însuşiri, reguli de folosire); munca în calitate de angajat/munca în familie sau în propria gospodărie; muncă şi învăţătură (delimitări, interferenţe); responsabilităţi şi comportamente în legătură cu procesul muncii. Conţinutul specific acestei teme, pentru Nivelul I, este valabil şi pentru Nivelul II, cu aprofundările de rigoare, adăugându-se: patron/angajat; resurse naturale/resurse umane; responsabilităţi şi comportamente în legătură cu educaţia/dezvoltarea personală; educaţia pentru dezvoltare durabilă. (Preda, 2009, p. 9-103). Cunoaşterea componentelor mediului înconjurător îi ajută pe copii să folosească un limbaj specific ştiinţelor putând să denumească anotimpurile în ordine cronologică dar şi să descrie fenomenele din natură care au loc în fiecare anotimp. Copiii pot de asemenea să explice modul de producere a acestor fenomene (ninsoare ,furtună,vănt ,ploaie),iar în urma acestor fenomene ei pot explica modificările apărute în viaţa animalelor,plantelor ,dar şi a omului.Copilul preşcolar este capabil să denumească îmbrăcămintea potrivtă care poate fi purtată în fiecare anotimp şi să descrie senzaţiile (caldfrig,uscat-umed,îngheţat-dezgheţat) Copiii cunosc animalele domestice, animalele sălbatice şi vieţuitoarele acvatice, părţile com-ponente ale acestora cât si foloasele obţinute de la ele. Mediile de viaţă în care trăiesc animalele si modul de hrănire al acestora sunt cunoscute şi ele de către copii. Preşcolarii ştiu cum se numeste planeta pe care trăiesc si stiu să denumească şi alte planete ale Sistemului Solar. Ştiu să numească localitatea în care trăiesc, ţara si formele de relief ale acesteia. Căile şi mijloacele de transport pe care omul le foloseşte sunt cunoscute de către copii. În urma activităţilor desfăşurate la grădiniţă preşcolarii încearcă după puterile lor să participe la acţiuni de îngrijire protejare a mediului. Stiu ce înseamnă poluarea şi efectele negative pe care aceasta le are asupra mediului înconjurător. Tot în cadrul orelor de cunoastere a mediului copiii sunt învăţaţi ce înseamnă reciclarea diverselor materiale, şi sunt solicitaţi să îsi implice şi părinţii în acţiuni de colectare si reciclare . Sub atenta îndrumare a cadrului didactic copiii îşi însusesc cunoştinţele care treptat contribuie la formarea primelor elemente ale concepţie despre lume. Aceste cunostinţe ajută copiii să înţeleagă ce se petrece în jurul lor să se orienteze în mediul ambiant, şi cum să reacţioneze faţă de obiectele, fiinţele şi fenomenele în mijlocul cărora trăiesc. Aplicând în practică aceste cunoştinţe copiii reuşesc să îşi rezolve singuri prin forţe proprii anumite trebuinţe, să îşi satisfacă anumite dorinţe. Aceste cunostinţe contribuie la înţelegerea ei de către copii şi trebuie să reflecte realitatea . Numai însusirea unor astfel de cunostinţe pot sta la baza activităţilor pe care copiii o vor desfăsura ulterior. 29

I.4.Obiectivele şi conţinutul programei de cunoastere a mediului Domeniul ştiinţe include atât domeniul matematic cât şi domeniul cunoaşterii mediului .În cele ce urmează voi menţiona obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă pentru domeniul cunoaşterea mediului Obiective cadru: -Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare -Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător -Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia; -Dezvoltarea capacităţii de observare şi stabilire de relaţii cauzale,spaţiale şi temporale; -Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta; -Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de situaţii problematice, prin achiziţionarea de strategii adecvate; Obiective de referinţă şi exemple de comportamente 1.Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, fenomene ale naturii ,vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului ), precum şi interdependenţa dintre ele. Exemple de comportamente: -Să descopere elementele componente ale mediului înconjurător prin antrenarea organelor de simţ; -Să enumere şi să descrie părţile componente ale corpului omenesc, plantelor şi animalelor -Să descrie sumar şi cu cuvinte proprii, caracteristici ale mediului natural şi social; 2.Să recunoască şi să descrie verbal anumite schimbări şi transformări din mediul apropiat. Exemple de comportamente: -Să recunoască fenomene ale naturii(ploaie, ninsoare, vânt, grindină, trăsnet, furtună, polei, fulger, caniculă) în momentul producerii lor;

30

-Să observe şi să enumere modificările apărute în viaţa omului, plantelor, animalelor în funcţie de anotimp; -Să incerce să lege cauza de efect în natură şi viaţa cotidiană; 3. Să cunoască elemente ale mediului social şi cultural, poziţionând elementul uman ca parte integrantă a mediului. Exemple de comportamente: -Să denumească şi să identifice elemente locale(obiective socio-culturale economice,istorice, religioase); -Să vorbească despre semnificaţia unor evenimente naţionale(tradiţionale, religioase, culturale, istorice); 4.Să cunoască existenţa corpurilor cereşti, a vehiculelor cosmice. Exemple de comportamente: -Să denumească şi să descrie vehicule cosmice pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio-vizualului şi a cărţilor; -Să îşi imagineze/creeze vehicule spaţiale, oraşe ale viitorului prin desen, pictură, modelaj, construcţii 5. Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate. Exemple de comportamente: -Să adreseze întrebări în legătură cu acele aspecte studiate şi observate; -Să cunoască existenţa mai multor medii de viaţă şi factorii care le pot influenţa; -Să îşi exprime descoperirile şi ideile utilizând un limbaj adecvat în redarea cunoştinţelor despre aspectele studiate - Să vorbească despre munca fizică şi cea intelectuală, despre activităţi zilnice pe care le desfăşoară ei sau persoanele din jurul lor, despre planificarea acestora şi rezultatele lor; -Să interpreteze date şi simboluri din care extrage informaţii(tabelul responsabilităţilor, jurnalul grupei); -Să comunice în cadrul grupului rezultatele investigaţiilor; 6. Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului, aplicând cunoştinţele dobândite. Exemple de comportamente: -Să participe, alături de adulţi, la acţiuni practice de îngrijire, ocrotire şi protejare a mediului; -Să identifice unele probleme de mediu pe care le întâlneşte în activităţile desfăşurate în aer liber (excursii, vizite, plimbări) -Să participe la întreţinerea şi îngrijirea mediului apropiat(plante, vieţuitoare); 31

-Să motiveze necesitatea protecţiei mediului de către om; -Să îşi exprime impresiile şi trăirile proprii despre natură şi protejarea acesteia prin activităţi artistico-plastice, practice, muzicale 7.Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei omului şi naturii. Exemple de comportamente: -Să respecte regulile de convieţuire socială manifestând un comportament civilizat în relaţiile cu cei din jur; -Să manifeste atitudini de responsabilitate faţă de mediul în care trăieste(construirea de adăposturi pentru păsări pe timp de iarnă, hrănirea acestora); -Să îsi imagineze soluţii, acţiuni de remediere a unor probleme de mediu; -Să manifeste creativitate în lucrări destinate atenţionării celor din jur asupra necesităţii unui comportament adecvat (ex: realizarea unor afise, machete, bannere ,modele atractive de cosuri de gunoi). Succesul activităţii didactice este condiţionat de claritatea şi ordonarea obiectivelor pe care le urmăreşte, procesul de învăţământ fiind orientat spre realizarea unor obiective, spre producerea unor schimbări controlate şi dirijate, fiind caracterizat prin intenţionalitate. (conform . Curriculum pentru învăţământul preşcolar (2009), pp.25-123.)

32

CAPITOLUL II – CARACTERIZAREA PSIHOLOGICĂ A VÂRSTEI PREŞCOLARE

II 1 Necesitatea cunoaşterii psihopedagogice a copilului. În momentul sosirii la grădiniţă,copilul se situează în raport cu educatoarea, care o substituie pe mamă,şi cu ceilalţi copii.Educatoarea îndeplineşte rolul ,,adultului într-o poziţie privilegiată,, care îl primeşte pe copil,îl consolează şi îi pune la dispoziţie un univers bogat şi diversificat care îi organizează spaţiul,timpul,şi impune respectarea cu stricteţe a dispoziţiilor. Unii copii sunt însă prost obişnuiţi acasă,să li se satisfacă imediat toate dorinţele şi revenind la grădiniţă se ciocnesc de ceilalţi copii şi de cerinţele vieţii în grup.Aici ei pătrund într-o lume unde există şi oprelişti şi unde învaţă treptat să renunţe la unele dorinţe ale lor;copiii părăsesc lumea egocentrismului pentru a aborda pe cea a altruismului. Comunicarea dintre ei este dificilă din cauza mijoacelor reduse de care dispun dar ea este primordială pentru adaptarea lor socială prezentă şi viitoare.Copiii de 3 ani,egocentrici încă cu greu se pot juca împreună.După sosirea la grădiniţă şi după ,,Întâlnirea de dimineaţă’’,copiii se împrăştie la centrele deschise.Adesea doi sau trei copii doresc aceeaşi jucărie.Se stabileşte atunci un raport de forţă,în cadrul căruia învinge cel mai puternic,iar cel mai slab trebuie să renunţe.Când situaţia este mai dramatică educatoarea intervine,având grijă că învingătorul şi intrusul să nu fie întotdeauna acelaşi.E necesr ca fiecare copil să fie pus în mod echilibrat în situaţia de învingător şi de învins,eşecul având un rol formator.Treptat,fiecare copil învaţă să ţină seama de celilalţi şi să se comporte în funcţie de ei. În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului prelucrat,pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite şi tehnologia adecvată.Aceasta se impune ca o cerinţă logică,cu atât mai mult

33

în domeniul educaţiei , unde se

modelează ,,materialul,, uman care are o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute unele fiind chiar imprevizibile. Preocupări pentru cunoalterea personalităţii umane au existat încă din antichitate.Astfel , Socrate (469-399î.e.n ) consideră că binele şi adevărul salăşluiesc în om,fiind înăscute spiritului uman. Omului trebuie numai să se străduiască să descopere binele şi adevărul din el , să se cunoască pe sine. Maxima preferată de Socrate, ,,Cunoaste- te pe tine însuţi‘’, era scrisă pe frontispiciul templului de la Delfi. ,,Vorbeşte ca să te cunosc’’, spunea Socrate.De la el ne-a mai rămas metoda socratică sau euristică ( euristigo=a găsi , a descoperi ) care serveşte la descoperirea adevărului prin discuţie. Platon (427-343 î.e.n.) preconiza un sistem de educaţie în care acordă un prim loc învăţământului preşcolar. El spunea că educaţia copiilor trebuie să înceapă de la vârsta de 3 ani, de către doici special pregătite pentru această îndeletnicire care să folosescă jocul,cântul şi poveştile. El acordă o mare importanţă jocului, susţinând că în cadrul acestei activităţi putem cunoaşte înclinaţiile şi interesele copilului. Aristotel (384-322 î.e.n) cel mai mare cugetător al antichităţii, ocupându-se de periodizarea vârstelor,susţine că în împărţirea aceasta este mai bine să se ţină seama de mersul firii.El a elaborat principiul conformităţii educaţiei cu natura. Aristotel a sesizat că în dezvoltarea sa ontogenetică, copilul trece prin mai multe perioade de vîrstă, fiecare perioadă având trăsături specifice. El recomandă să se ţină seama de treptele evoluţiei copilului şi diferenţele individuale. J.A.Comenius (1592-1670) , considera omul că o parte a naturii care trebuie să se supună legilor ei. Chiar şi aşa procesul instructiv educativ, spunea Comenius , trebuie să se desfăşoare după anumite legi, aşa cum fenomenele din natură se desfăşoară după legile lor proprii. ,,Aşa cum natura ,spre a-şi realiza opera ei,aşteaptă timpul potrivit,tot aşa şi noi să educăm omul la timpul potrivit, în primăvara vieţii’’. La Comenius găsim ideea să înceapă de timpuriu.Şi tot la el găsim principiul gradării educaţiei şi învăţământului dupa vârstă. Comenius susţine că dezvoltarea copilului evoluează în perioade egale de câte 6 ani; perioada de la naştere până la 6 ani era numită de el ,,Şcoală maternă’’

34

Sfârşitul secolului al XIX- lea şi începutul secolului al XX lea au îmbogăţit numărul celor care nu numai că au sesizat necesitatea cunoaşterii copilului şi a luării în consideraţie a particularităţilor de vârstă,dar au fundamentat tot mai profund ştiinţific această cerinţă . cu caracter logic , a educaţiei. Cu privire la necesitatea cunoaşterii psihopedagogice ale copilului , pedagogii ce au emis aprecieri ca : ,,Cunoaşterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei.’ (Iosif Gabrea) ,,Problema cunoaşterii copilului este o adevărată revoluţie coperniciană în pedagogie’’ (Ed.Claparede) ,,Cunoaşterea personaliăţii copilului este atăt de importantă ca şi cunoaşterea lumii în care şi prin care învaţământul îşi atinge scopurile’’(B.Suchadolski) Pentru susţinerea acestei cerinţe psihopedagogice cu caracter logic, se pot aduce multiple şi solide argumente, legate de scopul general al educaţiei, de obiectivele şi sarcinile instrucţiei realizate în instituţiile şcolare şi de educaţia, de principiile educaţiei permanente privind prospectarea personalităţii umane. Întreaga activitate instructiv educativă se bazează pe cunoaşterea psihopedagogică a copillului , ,,Individualizarea ca principiu educativ –spune V. Paneleu – implică cunoaşterea structurii personalităţii celui ce urmează a fi educat întrucât , pentru a obţine rezultatele dorite, trebuie să ştim cum să acţionăm, ce procedee să folosim în raport cu fiecare copil în parte”. Cunoaşterea copilului trebuie considerată ca punct de plecare în orice acţiune formativă. Grădiniţa este prima instituţie în care copilul învată să desfăşoare o activitate ordonată, încadrată într-un regim de muncă, într-o disciplină a vieţii. Aceasta conduce la achiziţii şi progrese în afara cognitivă , afectivă şi psihomorie a preşcolarului , precum şi în domeniul sociabilităţii lui. Vârsta preşcolară este considerată perioada imaginaţiei, fanteziei, visării şi a jocului. Prin joc se îmbogăteşte sfera vieţii psihice a copilului , se dezvoltă curiozitatea , se conturează interesele , se extinde câmpul şi natura relaţiilor interpersonale, se deschide planul immaginaţiei prin imitarea lucidă a rolurilor socio-profesionale. Educatoarea notează multiple şi diverse manifestări ale copiilor în timpul jocurilor , mai ales a jocurilor libere, în cadrul cărora ei îşi stabilesc regulile îşi repartizează rolurile şi apoi desfăşoară în modul cel mai serios şi responsabil activitatea. 35

De-a lungul a trei ani de activitate cu o grupă de copii, începând de la grupa mică până la grupa mare , am constatat că la grupa mijlocie , copii încep să se considere mari , să fie independenţi , manifestarea care se deosebeşte de la un copil la altul. În majoritate copiii au tendinţa să se joace cu jocuri de construcţie, îmbină, combină, îşi imaginează diferite jocuri şi activităţi. Spre sfârşitul grupei mari , pe lângă manifestările existente în grupa mijlocie, interesul lor se îndreaptă spre activităţile practice pe care le execută în curtea grădiniţei , curăţă terenul de frunze , de iarbă. Copiii de la grupa mare aşează pământ în ghivece şi răsădesc flori. Am observat că din 24 de copii , numai 8 sau îndreptat spre activităţi practice , ceilalţi se uitau cum lucrează colegii lor , doar câţiva ajutând dar fără interes pentru această preocupare ; fetiţele erau preocupate de îngrijirea păpuşilor. La grupa mare copiii sunt mult mai preocupaţi de ceea ce le cere să facă.Au răsădit flori în ghivece , au semănat grâu pentru a creşte. Aspectul acesta mi-a întărit convigerea că interesul lor a început să fie stabil. Observând o astfel de preucupare am căutat să-i antrenez mai mult în astfel de activităţi practice. În acest scop am diversificat procedeile în funcţie de fiecare copil , le-am adus pliante cu imagini din care se vedeau oamenii care munceau în serii, solarii, se îngrijesc de plante, le-am vorbit despre importanţa îmgrăşămintelor naturale şi chimice la dezvoltarea plantelor. Pentru continuarea pregătirii lor am stat de vorbă cu învăţătorul la care urmau să meargă la şcoală în anul următor, i-am prezentat preocuparea lor pentru a putea să continue şi să le îmbogăţească interesul manifestat aşa de timpriu. În aceeaşi idee am vorbit şi părinţilor să le acorde o mai mare atenţie şi să-l antreneze şi-a casă în formă de muncă cu caracter practic. Dacă, noi, educatoarele, ţinem seama de toate aceste aspecte vom contribui la formarea interesului pentru diferite activitaţi. In această idee este bine să-i înconjurăm pe copiii care au dovedit interes pentru anumite aspecte sau activităţi , sa realizeze ceea ce şi-au propus şi să le stimulăm interesul pentru toate acţiunile lor. În grădiniţă copii au create condiţii pentru firmarea şi dezvoltarea interesului în spiritul noilor cerinţe fapt încurajat şi prin noua programă pentru grădiniţe, care ne dă libertatea de a asigura şi crea condiţii conform mediului nostru social şi dorinţelor manifestate de copii, ţinând seama şi de sugestiile primite de la părinţi. Necesitatea cunoaşterii psihopedagogice ale copilului este un proces de cercetare ştiinţifică , care parcurge etapele acestei activităţi, şi se încadrează în exigenţele ei. Astfel 36

este necesar ca cercetarea să aibă o bază teoretică, să se conducă după cele mai noi cuceriri teoretice , pe care autorul să se asimileze în faza de documentare. Problema studierii şi cunoaşterii copilului trebuie pusă astăzi în termeni mult mai largi , mai bogaţi şi mai diverşi , pentru a depăşi încadrarea trăsăturilor personalităţii în tipare preconcepute. Copilul de astăzi nu mai încape în caracterizările moştenite din scopul trecut până la jumatatea secolului nostru. A apărut chiar şi o evoluţie nativă. Copiii de astăzi işi consumă faza incipientă a dezvoltării în viaţa intrauterină. Aceasta face ca ei să ia totul de la un nivel mai ridicat decât esti considerat de obicei. În al doilea rând, nivelul de cultură şi civilizaţie care ia contact nou-născutul, din primele clipe ale vieţii , este indiscutabil mult mai elevat decât cel al copilului născut cu câteva decenii mai devreme . Aceasta face ca el să acumuleze de timpuriu o informaţie mai legată , să înceapă să gândească mai devreme , să adopte comportamente sociale după metodele oferite. În al treilea rând, nivelul economei şi cultural al familiei, năzuinţele şi aşteptările acestea oferă copilului posibilităţi de accelerare a ritmului de dezvoltare şi îmbogăţire a vieţii spirituale. În acelaşi timp, mediul social, cu precădere cel familial, creează condiţii pentru niveluri diferite de dezvoltare de aceeaşi vârstă. În ultimi ani , s-au costatat difereţe mari între copiii care au petrecut în familie din perioada de la 3 ani la 6 ani şi cei care au frecventat grădiniţa, diferenţe care au generat la cei din prima categorie dificultăţi de asteptare şcolară (cognitivă, voluţială şi mai ales comportamentală). Psihicul copilului – însuşirile personalităţii lui, interesele, aptitudinile, temperamentul şi caracterul – me poate fi înţeles decât din comportarea, din manifestările lui trecut, prezent şi din năzuinţele proiectate în viitor. Este vorba nu de manifestări de moment, întâmplătoare, ci de trăsături esenţiale, dominente, relativ permanente caracteristice personalităţii copilului. Aceasta rezultă din generalizarea faptelor concrete, dintr-o multitudine de informaţii adunate sisternative, cu migală, într-un timp îndelugat. Structura psihică a gândirii copilului preşcolar presupune o auto-învăţare prin intermediul observaţiei, experienţei şi comunicării. În cursul acestui proces logic, la care se adaugă imaginaţia , se formează inteligenţa, care , după Piaget, se dezvoltă ,, atunci când copilul reuşeşte să stăpânească temerile mediului ambiant”.

37

Copilul remarcă mai întâi faptul că este deosebit de ceilalţi şi, cu ajutorul simţitor, explorează prin experienţe mediul ambiant şi înregistrează noţiunile pe care le va utiliza ulterior după care întreprinde procesul de comunicare cu cei din jur. Uneori aceste experienţe au loc pontan, alteori de sunt provocate de adult prin exploatarea subiectelor care trezesc curiozitatea preşcolarului. Important este ca programul educativ să fie plăcut şi activ , ca prin intermediul jocurilor să se ajungă la dezvoltarea spontaneităţii, responsabilităţii preşcolarului şi la maturizarea acestuia pentru şcoală. II 2. Substadiile preşcolarului(mic, mijociu, mare) Conform teoriei piagetiene, perioada preşcolară poate fu împarţită în trei subperioade: preşcolarul mic(3-4 ani), a preşcolarului mijlociu(4-5 ani), a preşcolarului mare (5-6 ani). Datorită dependenţei de adult în special de mamă preşcolarul mic are difilcutăţi de adaptare. Întâmpină greutăţi în exprimarea clară , în înţelegerea mesajelor verbare ale adulţilor dar şi în înstabilitatea psihomotorie. J. Piaget a descris egocentuismul prin existenţa unor limite clare între realitatea personală şi realitatea obiectivă, favorizând astfel dilatarea şi inundarea realităţii, obiective de realitate subiectivă. La vârsta preşcolarităţii mici cresc interesele, cospiraţiile, dorinţele implicate în exploatarea mediului. Cât la vârsta de 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilităţi, decentrare de pe obiectele concrete pe integrarea lor în stagii mai largi de utilizare în care se conferă funcţii simbilice, jocul este principala formă de activitate cu preferinţă de manipulare a jucăriilor, dar şi de a se juca singur, fiind mai mult o repetare sterotipă a unor acţiuni. Acţiunile sistematice sunt de scurtă durată,simple în conţinut şi se desfăşoara tot sub formă de joc.Copilul devine tot mai sensibil la semnificaşia evenimentelor şi adoptă conduite mai adecvate la convenţiile sociale pe un fond de fragilitate afectivă cu unele manifestări

ale

crizelor

de

prestigiu.Gândirea

este

subordonată

acţiunii

cu

obiectele,limbajul având un caracter preponderent situativ.Preşcolarul mic trece uşor de la o stare la alta,este profund impresionabil,plânge râzând,trăind exploziv şi total evenimentele ce-l impresionează.(Verza, Verza,2000 p.98 ). Tot în perioada preşcolară mică se trece de la jocul simplu de manipulare la implicarea obiectelor şi a jucăriilor în scenarii de viaţă tot mai complexe,ca de pildă în cazul jocurilor. Preşcolarul mijlociu se adaptează cu mai multă uşurinţă mediului grădiniţei. Mişcările devin mai precise, iar mersul mai sigur. Jocul devine mai bogat în conţinut, activităţile obligatorii sunt mult mai solicitante. Procesele intelectuale se desprind treptat de acţiune, 38

devenind procese de sine stătătoare, independente; maxima receptivitate a preşcolarului mijlociu faţă de lume îi dezvoltă percepţia care devine proces orientat cu sarcini şi modalităţi proprii de realizare; se dezvoltă mult limbajul (se câştigă cam 50 de cuvinte pe lună); se amplifică puterile imaginative şi creatoare ale copilului; se conturează caracterul voluntar al memoriei, al atenţiei etc. Apar modalităţi psihocomportamentale noi, precum limbajul interior, spre vârsta de 5 ani. Reacţiile emotive sunt mai controlare şi mai în acord cu cerinţele educatoarei şi a colectivului de copii. Socializarea cunoaşte un ritm accelerat. Jocurile capătă un caracter colectiv; de la însingurare, rivalitate şi competiţie se trece la cooperare; apare procesul identificării cu grupul educativ din care face parte; se lărgesc interesele, se instalează unele trăsături caracteriale, care constituie nucleul viitoarei personalităţi (Golu, Verza, Zlate, 1994, p.76). Copilul devine mai sensibil la evenimentele din jurul său şi este capabil să facă aprecieri, relativ corecte, faţă de comportamentul altora; apare străduinţa de a fi de folos adultului, ceea ce produce mari satisfacţii (Verza, Verza, 2000, p. 98). Preşcolarul mare se adaptează relativ rapid la mediul grădiniţei şi la aproape orice situaţie nouă. Alături de joc ca activitate dominantă, îşi fac loc din ce în ce mai mult activităţile de învăţare sistematică; programul de la grădiniţă se aglomerează, începe pregătirea pentru şcoală. Copilul îşi va organiza mai bine propriile activităţi, va manifesta o atitudine critică faţă de ele. Percepţia, transformată de mult în observaţie, se exersează şi devine pricepere; limbajul se va construi după regulile gramaticale; apar primele forme ale gândirii logice orientate spre sistematizarea şi observarea faptelor particulare; sunt utilizate unele procedee de memorare; atenţia voluntară îşi prelungeşte durata; creşte forţa şi agilitatea; apare capacitatea de a se inhiba; se ataşează repede; opoziţia faţă de adult oscilează cu tendinţa de reconciliere cu acesta. Are loc o creştere evidentă a dorinţei copilului de a fi de folos adulţilor; devine mai atent şi reverenţios, imită discret conduitele adulte şi participă la activităţile ce-l interesează. Capacitatea de învăţare devine mai activă şi este dublată de interese de cunoaştere, unde sunt prezente forme mai evoluate de simbolizare în care acţionează integratori verbali; grădiniţa prin programele educative stimulează sensibilitatea intelectuală. L. RAMBERT consideră că simbolistica infantilă este impregnată de un decalaj între dezvoltarea mai accentuată a afectivităţii faţă de cea intelectuală; el vorbeşte de o vârstă a simbolului mimat, între 4-5 ani, şi de o fază a identificării de simbol, între 5-6 ani (Verza, Verza, 2000, p. 98) .

39

CAPITOLUL III FOLOSIREA JOCURILOR DIDACTICE LA ACTIVITĂŢILE DE CUNOASTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

III.1 Jocul didactic – formă instructiv educativă în grădiniţă. Un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învăţare este jocul didactic. Jocul didactic poate fi văzut ca o fază intermediară şi pregătitoare pentru copil în trecerea de la jocul liber la învăţare. De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe teorii referitoare la joc, dar cea dupa care m-am ghidat în activitatea didactică a fost pedagogul german Friedrich Wilhelm August Frobel care spunea: ,,Jocul contribuie la imbogăţirea a tot ceea ce ii oferă copilului viaţa sa exterioară şi din scoală , prin joc copilul se dezvolta cu bucurire , cum infloreşte o floare din boboc ; bucuria este sufletul tuturor acţiunilor de la vârsta copilariei. Jocurile sunt în mare parte corporale exersând forţele şi supleţea corpului sau exprimarea curajului , a bucuriei de a trăi , exersând îndrăzneala , vederea ; jocurile de tir , pictura sau desen , jocurile de reflecţie sau de judecată , toate vor trebui să fie dirijate astfel încât să răspundă spiritului jocului însuşi şi nevoilor copilului”. Jocul permite lărgirea continuă a informaţiei copilului , constituindu-se ca un mijloc discret de practică a cunoasterii , de apropiere a lumii înconjurătoare şi în acelaşi timp, prin joc copilul are posibilitatea de a-şi spori cunoaşterea de sine . În cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului înconjurător copiii trebuie să înteleagă unul din pricipiile fundamentale ale lumii vii : tot ce este viu se naşte , traieşte şi moare. Transformarile din viaţa socială pe plan economic căt şi din punct de vedere al mediului înconjurător conduc actul educaţional românesc. Copiii sunt martori oculari ale acestor transformări. Astfel că toate aceste aspecte noi le stârnesc curiozitatea punând întrebări iar prin răspunsurile oferite îi conducem la înţelegerea relaţiilor dintre fenomene şi rezultatul acestora . Grădiniţa constituie prima experienţă a copilului în societate. Copilul 40

face cunostinţă cu activităţi şi obiecte care îl face să se exprime şi să se angajeze în relaţiile sociale de grup . Prin activităţiile planificate în grădiniţă copiii trebuie să înţeleagă că orice fiinţă are dreptul la viaţă. Pe parcursul vieţii , animalele şi plantele cresc , se maturizează şi se înmulţesc. Prin activităţile practice şi experimentale copilul intră mai uşor în lumea înconjurătoare. Materialele didactice bogate şi atractive , indicaţiile verbale , descrierile adultului amprifică manifestările creative ale copilului în joc. Strategiile de educare utilizate în activităţiile de învăţare şi de joc favorizează dezvoltarea potenţialului creativ al preşcolarului. Un mijloc important pentru a-l face pe copil să acţioneze într-o direcţie sau alta pentru a-i mobiliza întregul potenţial psihic constă în a-l introduce în diverse activităţi şi situaţii care să-l determine la o participare activă. Jocul este o astfel de activitate . Practic , fiecare tip de joc desfăşurat în grădiniţă dar fin acordat în sarcini sau în materialul utilizat în raport cu scopul propus vizând activitatea educatoarei prin evidenţiere , amplificare , dezvoltare , poate activa potenţialul creativ al preşcolarului. În corelaţie, eficienţa metodelor de însuşire creşte dacă acestea răspund curiozităţii şi interesului copilului. De accea este necesar ca îmbinarea lor în procesul de învăţământ să se facă pentru un fond de problematizare permanentă şi să asigure o învăţare activă prin descoperire. Astfel , educatoarea trebuie să răspundă în primul rând solicitărilor societăţii de astăzi , de avansare pe scara modernismului , care conduc la schimbări şi în modul de joacă al copiilor . Astfel , jocuri de rol de genul : ,, De-a familia “ , ,, De-a mama” , ,, De-a grădiniţa”

şi-au pierdut atractivitatea în favoarea celor de genul : ,,Economiştii” ,

,,Informaticienii” , ,, La Metro” , ,,La Bancă” , ,,De-a roboţii” „ De-a stiliştii”. Pentru stimularea creativităţii jocurilor didactice,educatoarea trebuie să-l pună pe copil în faţa unor probleme mereu diferite, în situaţii variate ca scenarii sau ipoteza,ceea ce determină copilul să facă faţă unor eforturi de adaptare deoarece va fi pus în situaţii în care cunoştinţele concrete nu-l mai ajută suficient. Jocul didactic contribuie direct sau indirect la educarea emoţiilor,a sentimentelor morale şi a trăsăturilor pozitive de voinţă şi de caracter.Jocuri ca :,,Cine ştie mai bine? , Recunoaşterea

satului

tău

drag

,Călătotie

prin

ţara

mea

,Cine

a

trimis

scrisoarea?’’îmbogăţesc reprezăntările copiilor despre satul său,ţara sa,despre munca oamenilor, contribuie la formarea de noţiuni şi judecăţi morale. Multe jocuri didactice stimulează cinstea,răbdarea ,spiritul critic şi autocritic,stăpânirea de sine.În jocurile didactice Ce s-a schimbat? sau Unde a zburat pasărea?se cere copiilor să fie cinstiţi,să nu privească în timp ce educatoarea schimbă sau ascunde jucăriile. O astfel 41

de situaţie se regăseşte şi în jocul Găseşte şi taci,în care regula impune copilului să se reţină de la orice manifestare spontană când găseşte obiectul ascuns,pentru a nu influienţa pe ceilalţi jucători.În unele jocuri regula interzice copiilor să se uite la vecini sau să copieze după ei. Jocul didactic are un valoros aport la închegarea colectivului de preşcolari şi la formarea disciplinei în cadrul activităţilor.În joc, copilul este obligat să respecte iniţiativa colegilor săi, să le aprecieze munca şi să le recunoască meritele;de asemenea să respecte regulile jocului, să reacţioneze în conformitate cu ele . Trebuie să subliniem de asemenea ,influienţa pe care o au jocurile didactice în educarea estetică a copiilor.Mânuind diferite materiale artistic relizate,făcând aprecieri asupra lor, copii învaţă să aprecieze frumosul dezvoltându -şi astfel simţul estetic. Dintre cele arătate mai sus reiese că jocul didactic este activitatea cea mai firească,care corespunde cerinţelor de dezvoltare a copilului ,tendinţelor lui de a fi în contact cu adulţii şi cu alţi copii,de a percepe activ,de a înţelege şi a oglindi lumea înconjurătoare ,dorinţei lui de a –şi exprima gândurile.Acţiunea jocului didactic asupra comportării copilului în colectiv,asupra disciplinei,asupra caracterului şi voinţei este permanentă,directă şi de o intensitate mare,ceea ce-i măreşte considerabil valoarea educativă. Pentru a scoate mai bine în evidenţă specificul jocului didactic nu este suficient să-l analizăm

numai

sub

raportul

contribuţiei

sale

de

dezvoltare

multilaterală

a

copiilor.Problema principală care se pune în acest sens constă în determinarea părţilor sale componente,a trăsăturilor sale caracterisice prin care îşi menţine esenţa sa de joc şi în acelşi timp specificul său de activitate didactică. Pedagogia preşcolară fundamentează bazele teoretice ale jocului didactic, ocupându-se de ; - conţinutul jocului - sarcina didactică - acţiunia de joc,elementele de joc -reguluile jocului Esenţa şi specificul jocului didactic constă în întrepătrunderea şi interacţiunea acestor componente ,cât şi în echilibrul dintre sarcina didactică şi acţiunea de joc.Ponderea mai mică sau mai mare a unuia dintre aceste două componente poate duce la denaturarea jocului didactic dar şi la schimbarea profilului jocului.De exemplu, în jocurile didactice în care elementul de joc este slab ,accentul cazând numai pe rezolvarea sarcinii introductive ,îşă pierd caracterul şi se transformă în exerciţii cu material,convorbiri sau convorbiri după imagini ,şi invers. 42

Varietatea mare a jocurilor didactice practicate în grădiniţă la domeniul ştiinţă,spiritul creator şi inventivitatea educatoarelor care îmbogăţesc rezerva de jocuri prin creaţii noi,impun găsirea unor criterii de clasificare a acestora.Cel mai important criteriu în acest sens îl constituie conţinutul jocurilor didactice.Din acest punct de vedere distingem următoarele jocuri didactice la cunoaşterea mediului: -Jocuri didactice referitoare la cunoştinţe despre natură -animale: (Ştii unde trăieşte?, Animalele şi hrana lor,Al cui pui este?, Roata animalelor) -plante: (Loto cu flori, Ce a cumpărat mama de la piaţă?) -anotimpuri: (Ce se potriveşte?,După mine cine vine?) - Jocuri didactice referitoare la cunoştinţe despre mediul ambiant apropiat -obiecte de uz individual: (Săculeţul fermecat,Să servim păpuşa) -jucării:( Ce-a găsit păpuşa? -mobilier: (Să facem ordine în casa păpuşii) -îmbrăcăminte-(Cu ce se îmbracă păpuşa Mara?) -Jocuri didactice referitoare la cunoştinţe despre om şi activitatea lui - corpul omenesc:(Ce face păpuşa?) -activitatea părinţilor: (Ghici ce face mama?, Spune ce face?) -unelte şi produsul muncii:( Cu ce a fost lucrat?, Ghici la ce ne-am gândit?) -meserii sau meseriaşi:(Cine a trimis scrisoarea?, A cui este această unealtă?) -Jocuri didactice pentru cunoaşterea şi precizarea însuşirilor obiectelor lumii înconjurătoare -culoare:( Cu ce minge ne jucăm?, Care este culoarea ta?) -mărime:( Este mic ,este mare?,Panglicuţele?) -formă:( Cine are aceeaşi figură? ,Caută-ţi căsuţa) -Jocuri didactice pentru însuşirea reprezentărilor spaţiale şi de timp -reprezentări spaţiale : (Unde a zburat pasărea?, Spune unde stă?) -reprezentări de timp:(Când se întâmplă? Anotimpurile) -Jocuri didactice pentru exersarea vorbirii -formarea pronunţiei corecte:( Cine face aşa? Ghici cum face?) -formarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical:( Găseşte cuvântul potrivit,Spune mai departe) -Jocuri didactice pentru educarea proceselor şi calităţilor pshihice -jocuri de atenţie:( Ce lepseşte? Care sunt deosebirile? -jocuri de memorie vizuală:( Ce s-a schimbat?) -jocuri de memorie şi atenţie auditivă:( Cine l-a chemat pe ursuleţ?) 43

-jocuri logice:( Ce se află în sac?) ( Conform Metodicii cunoaşterii mediului înconjurător şi a dezvoltării vorbirii E.Varzari,M.Taiban, 1971) Jocurile didactice se diferenţiază în funcţie de vârsta copiilor astfel:

La grupa mică avem jocuri folosite la activităţile de cunoaştere a mediului: Spune cum se numeşte ce-ţi arăt eu (denumirea părţilor componente ale corpului), Ce se vede? Ce se aude? Ce gust are? Cum este? (dezvoltarea sensibilităţii), Ce culoare are(denumirea culorilor de bază ). La grupa mijlocie jocuri utilizate la activităţile de cunoaştere a mediului pot fi: Spune ce face copilul? (denumirea acţiunilor), Spune ce ai gustat? (joc sensorial gustativ), Să aşezăm flori în vază (selecţia şi asocierea corectă a obiectelor de aceeaşi culoare), Ce se potriveşte? (verificarea cunoştinţelor despre anotimpuri, aspecte din natură, fenomene, ), La magazine (verificarea cunoştinţelor despre legume , fructe, alimente, flori), Stiţi cine a venit? (verificarea cunoştinţelor despre păsări şi animale). La grupa mare, unele dintre jocurile folosite la activităţile de cunoaştere a mediului sunt: Când se întâmplă? (momentele zilei, săptămânii,anului), Roata timpului, Ce-i lipseşte fiecărui animal? Animalele şi hrana lor, Mama şi puiul (verificarea cunoştinţelor despre animale), Jocul anotimpurilor, Când se întâmplă? (caracterizări ale anotimpurilor, fenomene ale naturii), Căsuţa toamnei, Căsuţa iernii. Activităţi de cunoaştere a mediului se desfăşoară în toate ariile de activitate, astfel activităţile desfăşurate de copii fiind foarte variate .Ariile de stimulare trebuie să fie dotate cu materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ şi cultural, activ si stimulativ. La Centrul ,,Bibliotecă’’copiii vin în contact cu cărţi, reviste, ziare (cu imagini despre animale, plante, planete) caiete şi unelte de scris. În această centru copilul îşi dezvoltă motricitatea fină, învaţă cum să manevreze o carte, cum să folosească uneltele de scris pentru a transmite sau a stoca o informaţie. Centrul ,,Artă’’poate fi dotat cu diferite materiale: acuarele, pensule, plastilină, creioane colorate, materiale din natură şi materiale refolosibile, cu care copiii vor putea realiza lucrări individuale sau colective, dezvoltându-şi atât sensibilitatea tactil-kinestezică cât şi cea estetică. Centrul ,,Joc de masă’’ dezvoltă copiilor coordonarea oculomotorie, capacitatea de discriminare vizuală cât şi deprinderile de îmbinare, triere,aşezare în ordine,percepţiile de culoare, mărime, formă.

44

Centrul,, Joc de rol’’ este dotată cu materiale diverse cu care copiii să poată interpreta diferite jocuri de rol: De-a fermierulDe-a pădurarul, Doctorul veterinar,etc.. Centrul ,,Ştiinţă’’ este dotată cu atlase geografice şi botanice, glob pământesc, seminţe, flori uscate, pietre de diferite forme şi mărimi, scoici, melci, pene, pahare de diferite dimensiuni, cântar. Toate acestea şi multe altele urmăresc apropierea copilului de cunoaşterea lumii înconjurătoare pe care o descoperă pas cu pas. Alte mijloace prin care copiii cunosc mediul înconjurător sunt activităţile la colţul naturii, plimbările şi excursiile. Copiii au prilejul să îşi îmbogăţească cunoştinţele observând diferite animale, acţiuni, obiecte şi fenomene ale naturii. În cadrul plimbărilor sau excursiilor educatoarea acordă o deosebită importanţă transmiterii noilor cunostinţe referitoare la înfăţişarea vieţuitoarelor, la legătura dintre diferitele aspecte ale fenomenelor observate.

45

III. 2 Organizarea şi desfăşurarea jocurilor didactice la cunoaşterea mediului înconjurător. Pregatirea jocurilor didactice. Jocul didactic la cunoaşterea mediului ca şi celelalte activităţi din grădiniţă, necesită o pregătire temeinică şi atentă în vederea asigurării reuşitei sale depline, respectiv a atingerii scopului prin mobilizarea tuturor disponibilităşilor copiilor. Dintre măsurile care se referă la pregătirea educatoarei amintim: cunoaşterea jocului sub toate aspectele, alegerea şi planificarea lui corectă , atât în succesiunea activităţilor cât şi din punct de vedere al planului de activitate propriu-zis. Astfel , educatoarea trebuie să-şi procure sau să-şi confecţioneze materioale didactice corespunzătoare temei jocului. Educatoarea alege şi planifică jocul cel mai potrivit nivelului grupei de preşcolari pe care o conduce îm raport cu obiectivele intructiv-educative ale etapei şi plasarea lui în succesiunea activităţilor în funcţie de scopul principal pe care îl urmareşte: a) transmiterea unor cunoştiinţe dacă este o activitate de preşcolari prin planificarea la începutul grupului de activităţi cu conţinut similar; b) consolidarea, precizarea sau completarea cunoştinţelor deja transmise , caz în care jocul se programează după activităţile în care au fost predate cunoştinţele; c) sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor şi atunci jocul va fi introdus la încheierea ciclului de activităţi cu temă asemănătoare. Jocul care urmează să-l învăţăm

trebuie

adaptat grupei şi înţeles de către educatoare. Ţinându-se seama de faptul că, la vârsta preşcolară gândirea este concret intuitivă este recomandat că cea mai mare parte a jocurilor didactice să se desfăşoare cu material didactic. Acesta trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: 

Să fie practice, rezistente şi uşor de mânuit;



Să fie estetic, dar în acelaşi timp adaptate cerinţelor(tonuri vii, calde, sa nu fie stridente sau slab colorate)



Materialul utilizat să fie curat şi în concordanţă cu tema(jocul) propusă.

Organizarea jocului didactic. 46

Organizarea jocului didactic cuprinde un complex de măsuri ce trebuie luate înainte de începrea propriu-zisă a jocului şi visează atât pregătirea cadrului de desfăşurare a activităţii corespunzător în funcţie de ambianţă realizată în acest scop. Jocul didactic implică o multitudine de situaţii de joc, astfel că aranjarea mobilierului poate să difere de la un joc la altul fiind rezolvată cu inspiraţie şi operativitate. Modul de distribuire a materialului contribuie de asemenea la reuşita deplină a jocului(rafturile din supermarket , adăpostul animalelor , etc…). Sunt numeroase jocuri în care vizibilitatea materialului este esenţială pentru îndeplinirea sarcinilor. Participarea copiilor la crearea acestui cadru, ca şi introducerea lor în spaţiu de joc , asigură organizarea unui început bun de care depinde în mare măsură desfăşurarea ulterioară. Desfăşurarea jocului didactic. Desfăşurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente. Organizarea jocului presupune un complex de măsuri prealabile ,care în majoritatea cazurilor sunt aceleaşi ca la orice activitate:pregătirea materialelor didactice,aranjarea mobilierului sau amenajări speciale. Exemplu: dispunerea scaunelelor în formă de semicerc , aşezarea copiilor pe pernuţe. Introducerea în joc urmăreşte crearea unei atmosfere favorabile , trezirea interesului şi a curiozităţii copiilor pentru ceea ce va urma. Copiii grupelor mici vor fi introduşi în joc prin realizarea unei surprize a unui personaj cunoscut de copii , prin dezlegarea unei ghicitori sau a unor versuri cunoscute. Introducerea în joc se finalizează de obicei cu comunicarea titlului şi , în legatură cu aceasta cu o scurtă motivare a efectelor jocului didactic (copiii învaţă prin joc, la ce le foloseşte să cunoască anumite lucruri ). Prezentarea materialului ce va fi folosit în joc este pus la dispoziţia copiilor pentru a-i fi cunoscute caracteristicile intuitive dar şi pentru ca , copiii să se familiarizeze cu el. Educatoarea descrie materialul şi reaminteşte şi alte jocuri în care s-a mai folosit materialul mai ales la grupele mici. Pentru grupele mari educatoarea poate face intuirea materialului sub forma de reactualizare a cunoştiintelor. Materialul prezentat pentru joc este pus în coşuleţe , plicuri şi este adus de către personajul (copilul) ce joacă un anumit rol sau poate fi aşezat pe măsuţe. În funcţie de tipul de joc , copilul primeşte materialul la începututl jocului sau în timpul jocului.

47

Anunţarea titlului jocului se va face scurt şi sugestiv. De numirea jocului are rol de a sintetiza esenta jocului şi se constituie ca un adevărat laitmotiv pe întreaga durată de desfaşurare a acţiuni. Sarcina, regulile şi elementele de joc sunt determinate de scopul jocului şi de numirea lui. După intuirea materialului, educatoarea anunţă copiilor titlul jocului. Astfel, el poate sugera fie acţiunea jocului , exemplu: ,, Gaseşte un cartonaş la fel, Caută-ţi căsuţa, Să îmbrăcăm păpuşa”, fie materialul folosit în joc, de exemplu:,,Pănglicuţele“. Explicarea jocului este o sarcină mai dificilă care revine educatoarei. În explicaţiile pe care le dă, ea trebuie să facă pe deplin înteles atat acţiunea jocului, cât şi regurile pe care il reglementează explicarea jocului , metodele şi procedeele la care recurge educatoarea pentru a-l face înţeles variază după natura şi complexitatea lui, ca şi dupa posibilităţile grupei. La grupele mici şi mijlocii , metodele folosite sunt explicaţia şi demostraţia. Cu aceste metode , educatoarea arată în amănunt felul cum decurge acţiunea jocului şi regulile care trebuie respectate. Sunt jocuri la care acţiunea poate fi prezentată paralel cu regurile. La jocul ,,Cine face aşa ?”. Jocurile bazate pe o anumită acţiune cu material distribuitiv trebuie demostrate mai întâi, iar după accea se trece la precizarea regulilor. Astfel în jocul ,,Să împodobim bradul” Educatoarea arată în prealabil copiilor felul cum vor aşeza globurile în brad , unde şi în ce moment. Dupa ce s-a împodobit bradul, se precizează regurile: copiii trebuie să aşeze o jucărie de aceeaşi culoare cu cea arătată de educatoare şi numai la locul indicat de ea ( sus , jos ). Educatoarea demonstrează mai întai jocul şi apoi se trece la fixarea jocurilor. În jocurile cu o acţiune mai completată educatoarea poate să eşaloneze explicaţia în mai multe etape. O serie de reguli pot fi prezentate şi în timpul desfăşurarii jocului. Exemplu: ,,Ce se potriveşte?” la grupa mare , ,,Care este culoarea ta?” de la grupa mijlocie. În concluzie indiferent de grupa la care se face explicaţia şi de modul în care decurge , ea trebuie sa cuprindă urmatoareale: -descrierea acţiunilor jocului , în succesiunea lor firească; -indicaţii cu privire la folosirea materialului; -precizarea sarcinilor copiilor; -formularea clară a regulilor jocului precum şi rezultatului urmarit. Executarea jocului de probă se realizează sub directa îndrumare a educatoarei care dirijează şi explică copiilor fiecare acţiune . Jocul de probă permite educatoarei să constate măsura în care copiii au reuşit întelegerea succesiuni acţiunilor şi pot să explice corect regulile transmise. Dupa ce educatoarea s-a asigurat ca regulile jocului au fost întelese bine de către copii dă semnalul începerii jocului. 48

Executarea jocului de către copii se face în momentul imediat următor jocului de probă. În această etapă , care are loc sub conducerea educatoarei trebuie sa se urmarească mai multe probleme: -îndeplinirea acţiunilor în succesiunea dată; -respectarea regulilor; -reaminterea lor atunci când este necesar; -îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice; - atragerea în joc a tuturor copiilor; -sprijinirea celor care nu reuşesc să efectueze corect sarcina; -îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele educative; -asigurarea unui ritm vioi de joc, a unei atmosfere corespunzătoare lui, menţinerea disciplinei; -introducerea unei noi variante de joc; -complicarea jocului; Educatoarea este obligată să intervină ori de câte ori constată asemenea abateri.Ea poate grada sarcinile date copiilor cerându;le astfel eforturi sporite.De exemplu, în jocul ,,Roata animalelor’’ , copiii vor denumi şi descrie mai întâi imaginile care le sunt foarte cunoscute,apoi se va trece treptat la denumirea şi descrierea unei imagini sau jucării mai puţin familiare lor.Rezolvarea sarcinii didactice de către copii depinde de specificul fiecărui joc în parte.În unele jocuri didactice în care copiii trebuie să aducă un anumit material la masa educatoarei,sau să plaseze un jeton pe un anumit spaţiu(ex ,jocul :,,Ce se potriveşte?’’)este suficient ca educatoarea să urmarească cu atenţie felul cum au rezolvat practic,sarcina respectivă şi să intervină în joc numai în cazul nerezolvării corecte a cerinţei date.Jocul poate fi controlat şi pe cale verbală atunci când copiii nu mânuiesc permanent şi direct materialul.De exemplu ,în jocul didactic,,Cine face aşa? sau Ghici cum face ?’’ ,sunt puşi mai mulţi copii să respete răspunsul corespunzător.Ea trebuie să urmărească permanent antrenarea tuturor copiilor în joc. Sunt jocuri care prin structura lor,asigură o participare activă a copiilor,ei trebuind să mânuiască pemanent materialul distribuitiv,să-l selecţioneze,să acţioneze cu el într-un anumit fel , ca în jocurile: ,,Găseşte

aceeaşi

culoare, ,,Ce se potiveşte?,Ştiţi unde trăiesc?’’ Complicarea jocului se realizează după ce se constată că întreaga grupă de copii a executat corect elementele de joc.Pentru a se asigura transferul deprinderii se pot introduce materiale şi elemente noi de joc sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea situaţiilor problemă.

49

Încheierea jocului este momentul în care se fac aprecierele finale ,se formează concluzii asupra modului de respectare a reguluilor de joc.Pentru ca încheierea să nu scadă brusc dispoziţia copiilor,am încercat să folosesc procedee atractive prin care să se anunţe terminarea jocului.În jocul ,,A cui mamă este?’’la semnalul educatoarei ,fiecare ,,pui’’ îşi caută ,,mama’’ şi pleacă în rând câte doi. Procedeele cele mai frecvent folosite în încheiere jocului didactic sunt:jocul liber cu jucăriile folosite în jocul didactic ,,Săculeţul fermecat’’, mişcări imitative cu jucării sau fără jucării (imitarea trenului,autoturismului în jocul didactic ,,Ghici ,cum face?),reproducerea unor onomatopee (în jocul ,,A cui mamă este?, ,,Ce să-i dăm de măncare?) , Stabilirea câştigătorilor jocului,aplaudarea celor care au obţinut rezultate bune( ,,Cine ştie mai bine?), îndeplinirea acţiunii finale, consecinţă firească a acţiunii joculu:închiderea magazinului(în jocul de-a magazinul) plecarea păpuşilor la plimbare (în jocul didactic ,,Să îmbrăcăm păpuşa’’) , folosirea unei ghicitpri sau a unei poezii adecvate,în cazul în care acest procedeu n-a fost folosit în introducere( în jocurile:Anotimpurile ,Telefonul ,Oglinda fermecată). În continuare voi prezenta unul din jocurile didactice desfăşutate la grupă. ,, Spune ce ai gustat” Mijloc de realizare: – joc didactic Obiective de referinţă: -Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare; Obiective operaţionale: -Să recunoască fructul sau leguma aleasă; -Să răspundă la întrebările puse; -Să îşi aştepte rândul într-o sarcină dată fără să îşi deranjeze colegii; - Să îşi accepte eşecul atunci când nu dau răspunsul corect; Scopul: -educarea sensibilităţii tactile, olfactive, gustative şi vizuale prin antrenarea analizatorilor corespunzători; - asociere a unor însuşiri cu obiectele cărora le aparţin; Sarcina didactică: - recunoaşterea şi denumirea corectă a unor fructe şi legume, a unor însuşiri stabilite prin intermediul analizatorilor, raportarea însuşirilor la obiectele care le posedă. Regulile jocului: - Copilul legat la ochi, trebuie să numească fructul sau leguma după pipăit, miros, sau gust;

50

- Un alt coleg confirmă corectitudinea răspunsului şi spune care parte din planta respectivă se consumă de către oameni(rădăcină, tulpină, fruct); - În complicarea jocului după ce toţi copiii au ghicit sau nu alimentul ales le cer să spună dacă alimentele respective se cultivă sau nu la noi în ţară, şi anotimpul în care acestea se culeg. Elemente de joc: - Legarea la ochi a copilului care vine în faţa cutiei cu legume şi fructe; - Manipularea materialului didactic (fructe si legume) cu care sedesfăşoară activitatea; Elementul surpriză (descoperirea sau nu a fructelor şi legumelor după pipăit, gust şi miros); - Aplauze. Desfăsurarea activităţii Moment organizatoric: - Se asigură condiţiile bunei desfăşurări a jocului: aerisirea sălii şi aşezarea materialului didactic într-o cutie, pe o masă în mijlocul sălii de grupă. Captarea atenţiei : Se va face prin prezentarea eşarfei cu care copilul va fi legat la ochi -Priviţi ce am în mână! ce este? (o eşarfă) -Ce vedeţi pe masă? O cutie cu fructe şi legume. Anunţarea obiectivelor şi a temei: -Cu acestea noi vom desfăşura jocul: Ghiceşte ce ai gustat! Explicarea regulilor jocului. Copilul care este legat la ochi va alege din cutie un aliment( fruct sau legumă), îl va pipăi, mirosi sau gusta după care îl va denumi.Vecinul copilului chemat va veni şi va confirma dacă răspunsul este corect şi va spune care este partea din planta respectivă care se consumă de către oameni. Executarea jocului de probă. Se va juca o dată jocul de probă urmărindu-se respectarea regulilor şi exprimarea în propoziţii clare şi corecte din punct de vedere gramatical. Desfăşurarea jocului: Se va juca jocul cu întreaga grupă. Educatoarea urmăreste reacţiile copiiilor şi respectarea regulilor jocului, răspunsurile lor să fie clare, să nu vorbească în cor, să nu se deranjeze unii pe alţii. Copiii vor fi susţinuţi prin încurajări şi aplauze Complicarea jocului. În complicarea jocului voi spune copiilor ce gust are alimentul respectiv, iar copiii arată fructul sau leguma cu gust corespunzător ,spunând anotimpul în care acesta se culege şi 51

dacă se cultivă sau nu la noi în ţară. Câştigător este copilul care dă cele mai multe răspunsuri corecte. Asigurarea retenţiei şi a transferului. Ce joc am jucat astăzi? Dacă va plăcut vom relua acest joc la activităţile de dimineaţă. Încheierea jocului. Voi face aprecieri asupra modului în care s-au comportat copiii pe parcursul întregii activităţi. În concluzie, conducând jocul didactic educatoatrea trebuie să creeze cele mai bune condiţii de desfăşurare a lui,astfel încât jocul didactic să-şi păstreze specificitatea săi să-şi marească eficienţa.

52

III.3 Jocul didactic – cadru optim pentru o evaluare eficientă la preşcolari

Jocul este activitatea care dă specific preşcolarităţii. El îşi găseşte motivaţia şi împlinirea în sine însuşi. Spre deosebire de învăţare, nu ţinteşte în mod explicit obţinerea de noi cunoştinţe sau alte produse ale învăţării iar în comparaţie cu munca, jocul nu are ca finalitate obţinerea unor bunuri materiale. Jocul apare la toţi copiii şi, cu o frecvenţă mai mică şi o semnificaţie întrucâtva diferită, este prezent şi la adulţi. Dar, dacă pentru aceştia din urmă jocul constituie cel mai adesea o formă de divertisment, pentru copil el nu este nicidecum distracţie. El este în esenţă o modalitate de investigaţie şi de cunoaştere a lumii reale, o pre-învăţare (Vâgotski, Piaget, Wallon), un spaţiu de satisfacere a dorinţei fireşti de manifestare a independenţei (Freud), un mijloc de comunicare (Bateson).Implicarea copilului în joc este deplină; el îşi antrenează spontan şi voluntar toate potenţialităţile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare a sinelui (Claparede) şi de formare a eu-lui (Chateau).Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire şi educare a preşcolarilor şi a cărui eficienţă a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic. Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de asimilare, fixare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului său formativ, influenţează dezvoltarea personalităţii copilului. Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfăşoară; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi primesc mai multă încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează. Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al grupei, dezvoltând spiritul de echipă, de întrajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi de muncă organizată. Fiind o metodă activă de învăţare, prin joc copiii reuşesc să se integreze în climatul socio-afectiv al mediului în care se desfăşoară procesul de învăţare. Faptul că între ei se 53

creează o stare de competiţie îi determină să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul didactic îl conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic, are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia, creativitatea copiilor precum şi viaţa afectivă, oferindu-le un randament sporit de învăţare. Copilul participă activ la propria formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini şi comportamente. Copiii învaţă să utilizeze bine informaţiile , timpul, spaţiul şi materialele puse la dispoziţie, li se dezvoltă capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergenţa gândirii. Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizate, subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcinii didactice, să se desfăşoare după anumite reguli sub directa supraveghere a educatoarei, rol important căpătând latura instructivă, elementele de distracţie nefiind decât mediatori ai stimulării capacităţilor creatoare. El poate fi folosit şi ca moment pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei lecţii. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii ludice a activităţii, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire nemijlocită a noilor cunoştinţe. Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în acele tipuri de activităţi care sunt dedicate recapitulării, constituind şi un reper de evaluare pentru educatoare, evaluare pe care preşcolarii o conştientizează mai puţin decât în cazurile stricte de evaluare anunţate. Practic, în toate situaţiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condiţiile esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune cadrului didactic respectarea anumitor etape şi cerinţe metodice. Prioritar, este vorba despre exigenţele legate de proiectarea şi organizarea jocului, despre explicarea şi fixarea regulilor de joc, precum şi despre desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic. O problemă mult discutată în literatura de specialitate este aceea a finalizării acţiunilor instructiv-educative care sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic, respectiv problematica recompenselor oferite copiilor ca participanţi la joc. În unele situaţii se obişnuieşte să se condiţioneze primirea unor recompense de obţinerea unor rezultate bune în joc. Acest fapt însă, poate duce la modificarea caracterului jocului didactic, deoarece o mare parte dintre copii vor urmări obţinerea recompensei, fapt ce influenţează negativ scopul pentru care a fost creat şi facilitează apariţia unor interese momentane, înguste din punct de vedere valoric. Evaluarea este o componenta a activitatii de învatamânt în general, a procesului didactic, în special. Ea este punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde urmatorii pasi: 54

- stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului copiilor - proiectarea si executarea programului de realizare a scopurilor propuse - masurarea aplicarii programei Voi prezenta în continuare, succint, proiectul unei activităţi de evaluare interdisciplinară, desfăşurată la grupa mare, sub forma jocului didactic cu tema: „Prietenii primăverii”. În cadrul jocului se evaluează cunoştinţe din diferite categorii de activităţi: cunoaşterea mediului, educarea limbajului, activitate matematică, activitate artisticoplastică, activitate practică. Pentru desfăşurarea activităţii copiii sunt împărţiţi în trei echipe, prin tragere la sorţi: „echipa fluturaşilor” - „echipa florilor” - „echipa mămăruţelor” După repartizarea pe echipe, pentru ca fiecare dintre acestea să-şi păstreze numele atribuit, li se vor adresa o serie de întrebări în vederea evaluării cunoştinţelor acumulate în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului, cu privire la aspectele specifice anotimpului primăvara.Copiii din fiecare echipă se pot consulta, pentru a da răspunsurile corecte. Fiecare echipă se va prezenta celorlalte, recitând poezii şi denumind poveşti care se referă la numele echipei. Fiecare din cele trei echipe trebuie să despartă în silabe cuvântul care denumeşte numele propriei echipe, apoi să alcătuiască propoziţii cu acest cuvânt. Pentru ca fiecare echipă să aibă un semn caracteristic, ele vor trebui să-şi confecţioneze ecusoane cu flori, fluturi sau mămăruţe, în funcţie de echipa din care face parte.”Echipa fluturaşilor” va realiza fluturii astfel: va picta o jumătate din fluture şi apoi partea pictată o va suprapune peste cea nepictată. „Echipa florilor” va confecţiona florile specifice anotimpului primăvara, folosind tehnica mototolirii. „ Echipa mămăruţelor” va realiza mămăruţele utilizând tehnica umflării. Lucrările vor fi expuse pe un panou în faţa grupei.Se alege un concurent care va selecta un jeton specific anotimpului,şi îl va denumi, număra lucrările realizate de echipa sa.Cu ajutorul lucrărilor copiii vor efectua operaţii de adunare şi scădere în limitele 1-10, cu 1-2 unităţi. Sarcinile vor fi date de către copiii unei echipe pentru a fi îndeplinite de către concurenţii altei echipe. În încheiere fiecare echipă va oferi cadou celorlalte echipe o lucrare efectuată de grupa lor. Atunci când continuturile pedagogice sunt abordate interdisciplinar, copilului i se oferă posibilitatea să-şi aplice cunoştinţele însuşite din diverse domenii, prin punerea în practică a propriilor iniţiative, prin asumarea de responsabilităţi – e responsabil de propriul 55

comportament, cuvânt, atitudine – prin accelerarea abilităţilor de comunicare, descoperindu-şi astfel capacităţile şi limitele. Utilizarea unei game variate de jocuri, alese cu discernământ, în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei grupe de copii, în funcţie de scopul şi sarcina didactică propusă, duce cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice, proprii învăţării, şi implicit la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al copiilor.Organizând jocuri şi activităţi cât mai interesante, mereu noi, exerciţii a căror soluţionare reclamă „ mintea ageră” şi posedarea unor „ cheiţe minune”, am încercat să trezesc şi să întreţin un climat care generează curiozitate, dragoste pentru investigaţie, favorizând totodată descătuşarea tuturor forţelor intelectuale şi a motivaţiei intrinseci. O actiune de evaluare eficientă trebuie să fie continuă şi complexă, prin îmbinarea tuturor formelor de evaluare. Evaluarea continuă, în raport cu obiectivele propuse, mi-a permis: - să descopăr momentul în care copiii şi-au însuşit un obiectiv - să depistez şi să diagnostighez eşecul în scopul recuperării cunoştinţelor şi capacităţilor ce nu au fost însuşite - să stabilească măsura în care o capacitate umană s-a format ca rezultat al instrucţiei şi educaţiei. Cunoaşterea capacităţilor de dobândire de cunoştinţe ale copiilor, a nivelului lor de dezvoltare de la care se porneşte şi a gradului în care stapânesc cunoştinţele necesare asimilării conţinutului etapei care urmează, constituie o condiţie hotarâtoare pentru reuşita activităţii didactice. Prin joc se asigură premisele afectiv-motivaţionale pentru suprimarea stărilor de încordare şi neîncredere resimţite de unii dintre copii faţă de cerinţa de a lucra independent şi de a „crea”. Acceptate ca divertisment şi joc al fanteziei activităţile de mai mare dificultate sau cele de evaluare se efectuează facil, fără trăirea subiectivă a efortului. Apreciind pozitiv încercările individuale, aprobând creaţiile şi evitând evaluările negative şi critice se asigură un climat în care, dobândind încredere în forţele proprii şi dragoste pentru activitate, preşcolarii se descătuşează total. Aşadar, jocurile didactice desfăşurate în perioada preşcolarităţii constituie o excelentă şcoală a educaţiei, a conduitei, fanteziei şi imaginaţiei, a energiei, toate acestea datorânduse valorilor instructiv-educative, posibilităţii de a întredeschide, prin intermediul lor, porţi spre viitoarea treaptă – şcolaritatea.

56

CAPITOLUL IV EFICIENŢA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂŢILE DE CUNOAŞTERE A MEDIULUI

IV.1Tradiţional şi modern în alegerea mijloacelor şi strategiilor didactice de

realizare a activităţilor de cunoaşterea mediului în grădiniţa de copii Metodele didactice sunt căile principale folosite de cadrele didactice şi preşcolari în vederea descoperirii,asimilării ,fixăriişi evaluării cunoştinţelor pentru dezvoltarea aptitudinilor şi atitudinilor.Metodele sunt strâns legate de obiectivele şi conţinuturile învăţării. Modernizarea învăţământului presupune şi îmbogăţirea registrului metodic utilizat.Aplicarea de noi strategii pentru realizarea noilor obiective solicită din plin competenţa

şi

creativitatea

educatoarei.

Confruntându-se

cu

un

învăţământ

modern,educatoarea trebuie să dovedească ,pe lângă cunoştinţe de specialitate ,priceperi şi deprinderi care să îi facă pe copii să acţioneze cât mai eficient în pregătirea lor.Implicânduse activ,copilul îşi formează noi mecanisme de achiziţie,adică noi operaţii,structuri cognitive,în măsură să-i înlesnească preluarea de noi informaţii ce apar progresiv. Strategiile active- participative, care constituie instrumentul prin care se dezvoltă gândirea critică nu trebuie rupte de cele tradiţionale, ele marcând un nivel superior în spirala moderni-zării strategiilor didactice. Prin metode active –participative înţelegem toate situaţiile în care este pus preşcolarul şi nu numai metodele active propriu-zise, situaţii care îi scot pe aceştia din ipostaza de obiect al formării şi–i transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare.Puşi în ipostaza unor mici cercetători, copiilor le place să redescopere adevărurile ştiinţifice. Metodele active îl ajută să înţeleagă lumea în care trăieşte şi să aplice în practică ceea ce a învăţat. Toate activităţile de cunoaştere a mediului au rolul de a dezvolta la copiii o atitudine de responsabilitate faţă de mediu, să-i motiveze pentru protecţia mediului înconjurător. Prin folosirea la clasă a metodelor moderne copilul devine principalul beneficiar al propriei activităţi de descoperire, însuşindu-şi atât noi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi cât şi modalitatea de a le folosi în diferite situaţii noi.

57

În cadrul jocurilor despre mediul înconjurător cadrul am utilizat cu succes următoarele metode de învăţământ: conversaţia; explicaţia; exerciţiul ;problematizarea; învăţarea prin descoperire ; Diagrama Vern; Turul galeriei;Tehnica lotus;Explozia stelară ,Cubul.

Conversaţia nu se desfăşoară numai între educatoare şi copil ci şi între copiii înşişi. Prin intermediul dialogului educatoare-copil, prin efort propriu, copilul trece mai uşor la reţinerea informaţiilor . In cadrul procesului de dobândire de cunoştinţe. am căutat să folosesc toate variantele conversaţiei: euristica de clasificare, aprofundarea, de fixare, consolidare şi sistematizare, de verificare şi apreciere. Am aplicat-o şi în jocurile :Ce ştim despre păsările călătoare? “Căutătorii de comori” Comorile Zânei Primăvara "Ce ştii despre anotimpul toamna?” ,,Ce-i trebuie copilului la şcoală? Ce-i trebuie la grădiniţă?” „Animale sălbatice ,,Ce ştim despre animale“„Anotimpurile” ,,Ce îmi trebuie? dar şi în alte jocuri.Practica mi-a demonstrat că forma euristică a conversaţiei. modalitatea de învăţare prin descoperire contribuie în cea mai mare măsură la realizarea obiectivelor formative ale instruirii şi educării. Ea constă într-o succesiune de întrebări care urmăresc stimularea gândiri copiilor în descoperirea caracteristicilor unui grup de vieţuitoare. Exerciţiul poate contribui la clasificarea şi consolodarea cunoşinţelor copiilor referitoare la creşterea animalelor şi plantelor,la factorii de mediu.În aceleşi timp, exerciţiul dezvoltă deprinderea de a observa sistematic şi selectiv viaţa plantelor şi animalelor domestice :educă dragostea copiilor pentru plantarea şi îngrijirea plantelor,pentru creştera animalelor. Am folosit această metodă în jocurile:„Animale sălbatice ,,Ce ştim despre animale “Prin ce se aseamănă? „Anotimpurile’’Ce îmi trebuie? dar şi în alte jocuri Problematizarea este înţeleasă atât ca modalitate de lucru la grupă cât şi ca principiu care guvernează procesul instructiv.Problematizarea conduce la ,,provocarea ‘’ în mintea copiilor a situaţiilor problemă.Ea scoate la iveală şi conştientizează treptat nevoia depăşirii contradicţiilor dintre nivelul de cunoştinţe incomplet,şi găsirea unor răspunsuri noi ,pentru situaţii noi.Câteva din jocurile în care am folosit această metodă sunt: "Ce ştii despre anotimpul toamna?” „Animale sălbatice ,,Ce ştim despre animale “ Prin ce se aseamănă? Demonstraţia "In timpul demonstrării, copilul trebuie stimulat să urmăreasca obiectele şi fenomenele nu numai cu simţurile ci şi cu mintea, să gândească, să interpreteze, să încadreze în sisteme, să realizeze o explorare perceptivă mobilizând intelectul şi declanşând toate formele de acţiune, prin care se poate pătrunde în esenţa lucrărilor".Scopul fundamental pe care l-am urmarit, folosind metoda demonstratiei la jocurile didactice, a fost formarea unui bagaj de cunoştinţe cât mai bogat, în imagini şi 58

reprezentări corecte, ştiinţifice, în vederea prelucrării şi elaborării generalizarilor, familiarizarea preşcolarilor cu efectuarea şi împlinirea corectă a acţiunilor motorii. Am folosit-o în jocurile: “ Prin ce se aseamănă? Anotimpurile’’Ce îmi trebuie? dar şi în alte jocuri Explicaţia este atât metodă, cât şi procedeu al altei metode, folosită cu scopul de a descifra sensul şi semnificaţiile unor noţiuni, fapte, caracteristici ale lumii înconjurătoare, cauze, efecte ale unui fenomen; reuşita explicaţiei depinde de precizia, de corectitudinea şi de gradul ei de accesibilitate; solicită mult operaţiile gândirii;Exemple de jocuri:,,Comorile Zânei Primăvara ,Ce-i trebuie copilului la şcoală? Ce-i trebuie la grădiniţă?,Ce ştim despre animale? Anotimpurile” . Învăţarea prin descoperire Copiii capătă priceperea şi deprinderea de face observaţii independente asupra realităţii naturii, plante, animale şi fenomene ale naturii dar şi să se adapteze în mod independent la situaţii noi,aşa cum sunt solicitaţi în viaţa de zi cu zi. Copilul învaţă să se organizeze singur, să ducă pe cont propriu o sarcină de lucru până la sfârsit, în numele recompensei reprezentate de descoperirea ca atare.Exemple de jocuri: Ce ştim despre păsările călătoare? ,Ce ştii despre anotimpul toamna?, Prin ce se aseamănă?, Ce îmi trebuie?. Dintre toate metodele propuse în desfăşurarea antrenamentului creativ al jocului, unele dintre ele s-au dovedit mai eficiente în dezvoltarea intelectual-cognitivă. Dintre acestea, de un mare succes s-au bucurat

şi metodele activ-participative ca „Brainstormingul”cu

completarea „Ciorchinelui”, „Cubul”, „Explozia stelară”, „Turul Galeriei”. Metodele activ-participative i-au implicat în sarcinile de lucru, copiii fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă. Au asigurat un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea fiecăruia. Jocul didactic le-a oferit un cadru prielnic pentru învăţarea activă, participativă, stimulând iniţiativa şi creativitatea copiilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, cu atât copiii se implică mai mult în desfăşurarea lui. Când copiii se joacă sunt dezinhibaţi, relaxaţi, adică au exact starea necesară activării creativităţii.

59

IV.2 Studiu privind rolul jocului didactic la cunoaşterea mediului Pregătirea copilului din grădiniţă pentru şcoală se înscrie ca unul din obiectivele majore ale

învăţământului

preşcolar

şi

vizează

atât

latura

formativă

cât

şi

latura

informativă,revenindu-ne ca sarcină formarea unor deprinderi intelectuale încă din grădiniţă. În cadrul activităţilor comune ,de exemplu,copiii învaţă să mânuiască diferite materiale şi să le folosească,ei sunt obişnuiţi să fie atenţi,să se stăpânească, să observe sistematic materialele. Toate acestea contribuie la pregătirea lor pentru viaţa de şcolar.Ca urmare ,grădiniţei îi revin sarcini deosebite în pregătirea intelectuală a copilului . Această importantă sarcină am realizat-o mai ales prin joc şi îndeosebi prin jocul didactic care este unul dintre cele mai eficiente forme de muncă cu preşcolarii.În acest fel am rezolvat mai ales obiectivele de ordin formativ datorită faptului că jocul didactic îmbină elementele distractive cu cele instructive. Pornind deci de la ideea că jocul este activitatea pe care copilul o acceptă nu cu intenţia de a învăţa ,ci de a se distra,l-am folosit din plin în formarea deprinderilor de muncă intelectuală ,uşurându-le astfel integrarea in procesul instructiv educativ. Întrucât jocurile didactice de cunoaştere a mediului înconjurător au o arie mare de aplicare,l-am folosit în activitatea mea la grupa mare ,în activităţole comune ,ca formă a muncii intelectuale. Folosind materialul individual adecvat ,am căutat ca preşcolarii să înţeleagă şi să-şi însuşească sarcina didactică pe care o aveau de rezolvat.Astfel am desfăşurat urmatoarele jocuri didactice: Jocul ,,La Supermarket’’ La acest joc didactic copiii trebuiau să descrie şi să facă diferenţe între alimentele cunoscute.De pildă, copilul care făcea cumpărături de la alimentară trebuia să ştie să se aderseze politicos,apoi să ceară alimentul dorit ,descriindu-i însuşirile caracteristice fără săl denumească.Copilul care îndeplinea rolul vânzătorului trebuia să recunoască alimentul solicitat şi să i-l ofere.În cazul în care ,,vânzătorul’’nu ştia despre ce este vorba ,acesta era schimbat cu un alt copil numit de educatoare,dacă şi copilul acesta (cumpărător) nu ştia să descrie corect alimentul solicitat era şi acesta eliminat.De exemplu ,un copil care cere 60

vânzătorului să-i dea un pachet care are mai multe bucăţele de formă pătratăsau dreptunghiulară,de culoare albă gălbuie şi sunt făcute din făină, unt şi zahăr,copilul vânzător trebuie să înţeleagă că este vorba de biscuiţi.În cazul în care nu a putut face identificarea după descrierea făcută , este înlocuit de un alt copil care a spus cel mai repede despte ce este vorba. Un alt joc didactic prin care consider că am reuşit să-i formez pe copii este Jocul ,,Cu ce mergi azi?’’. La început am dat copiilor jetoane cu desenele mijloacelor de locomoţie – pe pământ ,pe apă şi în aer.Fiecare copil a ales mijlocul de locomoţie preferat şi a aşezat jetonul cu faţa în jos..Copilul numit de educatoare trebuie să ridice jetonul şi să spună locul pe unde circulă,unde a mai văzut ae asemenea mijloc de locomoţie ,dacă a mers vreodată cu el. După ce copilul a răspuns ridică jetonul să-l vadă toţi copiii.În cazul în care a greşit descrierea ,sau aceasta nu este completă,este corectat de un alt copil denumit de educatoare,apoi aceasta continuă descrierea imaginii pe care o are el. Jocul nostru mai poate fi desfăşurat şi astfel:se prezintă copiilor tabloul ,,Mijloace de locomoţie ,, şi li se atrage atenţia de la începutul activităţii că trebuie să-şi aleagă de pe un tablou un mijloc de locomoţie cu care ar dori să se plimbe,să meargă.În acest scop el trebuie să reţină :ce mijoc de transport şi-au ales ,în ce parte a tabloului este aşezat sau ce culoare are.Apoi tabloul este acoperit su luat din faţa lor.După câteva momente de contemplare copilul va spune:ce şi-a ales,unde se află pe tablou ,ce culoare are ,pe unde circulă. Pentru verificarea corectitudinii răspunsului ,copilul trebuie să răspundă:eu am ales un vapor care circulă pe apă; se descoperă tabloul şi se vede dacă răspunsul este bun sau nu.Dacă răspunsul este bun copilul are voie să denumească pe cel care urmează să răspundă , să continuie jocul.În cazul în care răspunsul nu este corect el nu are dreptul

să

denumească pe următorul copil şi iese din joc. În acest scop am realizat şi Jocul ,,După mine cine vine’’ L-am desfăşurat în scopul verificării cunoştinţelor copiilor despre aspectele caracteristice fiecărui anotimp.Copiii primesc câte o ilustraţie sau un jeton ce reprezintă un aspect specific unui anotimp.Un copil spune o ghicitoare legată de un anotimp de pildă: ,,Cine e ca ea bogată, Şi ne dă de toate. Fructe şi legume, Vai,cât sunt de bune ! 61

În lăzi stau la rând La piaţă se vând.’’ (Toamna) Toţi copiii care au imagini cu acest anotimp îi dau jetonul sau ilustraţia,motivând de ce o fac.Cei care greşesc sunt trimişi la locul lor spunâdu-le : Nu-i anotimpul potrivit î Treci la loc ,tu ai greşit!’’ De reţinut că ,trebuie să fie şi ilustraţii pentru fiecare copil,acestea să cuprindă aspecte caracteristice ale anotimpului.De exemplu:pentru vară-grâul copt,maci ,oameni la secerat;pentru toamnă-pomi încărcaşi cu mere ,jetoane cu struguri,cu legume şi fructe;pentru iarnă-pomi încărcaţi cu zăpadă,om de zăpadă,case cu ţurţuri de gheaţă etc. După ce rolurile şi materialele au fost împărţite şi se dau indicaţiile de joc,copilul ,,anotimp’’ spune ghicitoarea,stând în faţa grupei ,ceilalţi copiicare au jetoanele sau ilustraţiile anotimlpului respestiv se grupează în jurul lui şi pe rând fiecare copil spune, de pildă ,, eu sunt crizantemă şi înfloresc toamna,am culoarea roşie ,galbenă şi mă ofilesc când vine anotimpul iarna’’ sau ,, eu sunt cireaşa care mă coc vara şi când vine după mine toamna nu mai sunt’’. În acelaşi scop am desfăşurat şi Jocul ,,A venit toamna’’ Pornind de la ideea că preşcolarilor le plac activităţile şi jocurile despre anotimpuri,întrucât ei se întrec în a le descrie cu grijă să nu uite ceva din trăsăturile caracteristice fiecărui anotimp,am căutat să încep jocul printr-un dialog referitor la aspectele caracteristice anotimpului şi la cauzele care le provoacă.În acest mod i-am făcut pe copii să fie activi şi cât mai atenţi.După aceea le-am dat materialele necesare desfăşurării jocului-frunze îngălbenite ,flori de tufănele,castane etc.,înainte de începerea jocului,le prind în piept un ecuson cu imaginea materialului primit. Strânşi în grupuri mici- conform ecusonului prins în piept ,copiii,aşteaptă semnalul de începere a jocului.Conducătorul le spune versurile : A venit toamna la noi, După ce-o cunoaşteţi voi? Şi la ultimul vers arată cu mâna spre un copil care trebuie să răspundă; acesta descrie principalele aspecte ale anotimpului, trebuie însă să aibă grijă să înceapă cu imaginea din ecusonul pe care îl are în piept.Dacă răspunsul este corect ,copilul devine conducătorul jocului,dacă nu ,jocul este continuat de acelaşi copil.

62

Pentru a contribui într-o mai mare măsură,la dezvoltarea intelectuală a copilului ,educatoarea poate pune întrebări suplimentare ca,de exemplu, de ce îngălbenesc frunzele?, de ce cad frunzele?, de ce pleacă păsările călătoare?. Copiii care au răspuns bine sunt apreciaţi cu o bulină roşie sau li se oferă ecusonul.Ei mai pot fi antrenaţi în recitarea unor poezii despre toamna sau pot spune ghicitori despre acest anotimp. Cu deosebite valenţe formative este şi jocul ,,Aşază-mă la locul meu!’’ În faţa copiilor se află o mulţime de jucării-păpuşi,articole de îmbrăcăminte ,articole de baie:prosoape ,ligheane,săpun etc.Obiectele pot fi înlocuite cu jetoane care au aceleaşi imagini. Sala de grupă este amenajară cu o cameră pentru păpuşi,o baie şi o bucătărie .În loc de camera păpuşii se poate prezenta copiilor o planşă pe care sunt desenate camera păpuşii baia şi bucătăria şi grădina de legume şi flori. Copiii trebuie să ia din mulţimea de jucării pe aceea care-i vine la îndemânaşi la îndemnul conducătorului de joc sau a educatoarei: Aşază-mă la locul meu! Ei trebuie ,pe rând,să pună jucăria fie în încăperile respective ,fie să meargă la planşă şi să motiveze.Exemplu: Am în mână un prosop şi îl pun în baie. Cu el mă şterg când mă spăl; sau am în mâna un aragaz –jucărie ,îl pun la bucătărie ,pe el gătim etc. Important este ca ei să spună corect,în timp ce ei aşază obiectul,ce este şi la ce foloseşte.Dacă au greşit întrebuinţarea sau denumirea, educatoarea trebuie să-i corecteze,insistând până ce obţine de la el denumirea şi motivarea plasării. În cazul în care în grupă sunt copii cu un nivel mai redus de cunoştinţe, educatoarea va avea grijă să denumească mai întâi ea obiectul şi apoi să-l plaseze la locul lui,copilul repetând după educatoare denumirea şi la ce foloseşte. Jocul se poate repeta de mai multe ori ţinând cont şi de dorinţa copiilor. Respectând structura jocurilor şi scopul propus am reuşit să le cunosc mai bine posibilităţile defăşurând cu anumiţi copii muncă diferenţiată.În acest fel am căutat să corectez şi să previn anumite deficienţe,să cultiv spiritul de observaţie,atenţia,stăpânirea de sine. Procedând astfel am ajuns la concluzia că valoarea jocului ca mijloc de învăţare constă în stimularea şi dezvoltarea tuturor proceselor psihice , influienţând în mod nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor. Actul educaţional din învăţământul românesc cunoaşte,în ultimul timp ,o permanentă tendinţă de căutare şi transformare ,în mod deosebit sub aspectul conţinutului ,metodologiei şi a strategiilor didactice.Tinzând după o societate liberă şi democratică învăţământul 63

trebuie să fie deschis ,flexibil ,începând cu cel preşcolar,care asigură copiilor condiţii necesare dezvoltării normale întrucât ţine seama de ritmul de dezvoltare al fiecăruia ,de nevoile afective şi de activitatea fundamentală a acestei vârste-jocul. Grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societat.Această instituţie îl aşează într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul său.Aici copilul face cunoştinţă cu activităşi şi obiecte care-stimulează gustul pentru investigaţie şi acţiune,îl provoacă să se exprime şi îi propune ,incipient angajarea în relaţiile sociale de grup. Jocul, ocupând cea mai mare parte a timpului de veghe a copilului preşcolar ,este considerat activitatea fundamentală a acestuia şi fără îndoială că tipul de activitate care care îmbină în mod judicios jocul cu învăţarea la vârsta preşcolară este jocul didactic.Elementele de joc pe care le conţine jocul didactic dau posibilitatea copilului să asimileze ceea ce este nou,fără să conştienti-zeze efortul şi astfel să înveţe jucându-se ,întrucât jocul didactic îmbină elementul distractiv cu cel educativ,elementul de surpriză cu cel de aşteptare. Grădiniţa nu urmăreşte numai pregătirea copiilor pentru şcoală,ci şi pregătirea acestora pentru viaţa socială.Conform conţinuturilor şi principiilor noii programe ,una dintre activităţile din curriculum preşcolar este jocul liber şi dirijat sau didactic. Având în vedere importanţa deosebită a jocului didactic ,care îmbină în cel mai eficient mod învăţarea cu elementul de joc ,mi se pare, din punctul de vedere al educatoarei, că acest tip de activitate nu este suficient expoatat în noul curriculum preşcolar .Datorită faptului că activităţile obligatorii prevăd predarea de cunoştinţe ,verificarea şi consolidarea cunoştinţelor prin joc didactic,ca activitate de-sine –stătătoare,nu îşi găseşte locul pe care îl merită. Înţelegând importanţa acestui demers, am realizat un experiment didactic privind introduce-rea unei activităţi de joc didactic săptămânală, care să se desfaşoare în ariile de stimulare în sectorul ,,ştiinţă” şi care să verifice şi să consolideze cunoştinţele asimilate la tematica săptă-mânală. Argumentul supraâncărcării este discutabil pentru că cei mai mulţi copii depăşesc pe cont propiu aceste limite, o influenţă mare având emisiunile transmise prin mass-media. De asemenea sunt mulţi care vin din familie cu un bagaj mare de cunoştinţe ce pot fi foarte bine sistematizate şi consolidate în grădiniţă. Aceste consideraţii au motivat iniţierea unui experiment didactic de apreciere a capacităţii copiilor de grupa mare, de a-şi consolida şi verifica cunoştiinţele asimilate în

64

cadrul jocurilor didactice cu următoarea tematică. Anotimpurile(toamna şi iarna) , animalele domestice şi sălbati-ce . Pentru aceste teme am conceput jocuri didactice noi care să respecte metodologia organizării şi desfăşurării jocului didactic după cerinţele psihopedagogice moderne. În jocurile didactice propuse am pornit de la ideea valorificării comportamentului creativ ca suport al modernizării a învăţământului. Aceasta înseamnă prioritatea învăţării prin acţiune care să-i faciliteze copilului folosirea cunoştinţelor învăţate în activităţile din gradiniţă atunci când parcurge situaţii concrete de viaţă. Un exemplu edificator în acest sens este jocul didactic despre animalele sălbatice , joc care accentuează printre altele , de care animale sălbatice să se teamă într-o excursie în pădure şi de care să nu le fie frică. Succesul obţinut prin folosirea jocurilor didactice de cunoaştere a mediului atat la sectorul ,,ştiinţă’’ cât şi la activităţiile obligatorii ca activitate de verificare şi consolidare a cunoştinţelor de la tematica săptămânală m-a determinat să fac cunoscut şi altor colege acest experiment , cu rezultatele obţinute , pentru al putea aplica în activitatea didactică proprie. Am pornit de la ipoteza că printr-un asemenea demers se poate optimiza: -

consolidarea şi sistematizarea bagajului dobândit în activităţile de cunoaştere a mediului;

-

capacitatea de a aplica cele învăţate în situaţii informationale noi;

-

eficientizarea comunicării orale şi a gândirii logice;

-

capaciteatea de relaţionare copil-adult . In acest sens am conceput şi aplicat jocuri didactice de cunoaştere a mediului toamna

(fenomene specifice, fructe, legume), animale domestice , animale sălbatice , şi iarna(aspecte caracteristice). Fiecare joc didactic a avut ca aplicabilitate o fişă de evaluare conţinând mai multe secvenţe care au fost punctate, rezolvarea acesteia însemnând un numar maxim de puncte. Am pornit de la premisa că trebuie cunoscut nivelul iniţial al preşcolarilor din punct de vedere al deprinderilur formate despre mediu ,dar şi din punct de vedere al cunoştinţelor dobândite..Ei îşi pot proteja mediul numai formându-şi o idee clară şi corectă. Din practica pedagogică am constatat că preşcolarii vin din familie cu noţiuni greşite şi eronate despre vieţuitoare ,fenomene ale naturii. În scopul asigurării legăturii dintre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi educarea copiilor ,am urmărit următoarele obiective : -să ientifice e elementele de mediu pe baza relităţii înconjurătoare; - să dobândească corect şi coerent cunoţtinţele despre mediul înconjurător, 65

- să folosească şi să utilizeze diferite aparate şi instrumente de lucru pentru a-şi forma deprinderi. - să capete deprinderi de îngijire a mediului, -să apere şi să ocrotească natura. În decursul anilor 2011-2014 am desfăşurat la grupa de preşcolari un experiment pe un număr de 19 copii cu diferite jocuri didactice diferite jocuri didactice la Domeniul stiinţă – cunoaşterea mediului înconjurător:

,,Cine are un cartonaş potrivit?’’ Scopul: verificarea cunoştinţelor despre flori,fructe şi zarzavaturi ,despre culorile cunoscute anterior;dezvoltarea spiritului de observaţie;

Sarcina didactică:găsirea cartonaşului corespunzător cerinţei exprimate de educatoare; Obiective: -să recunoască fructele şi legumele de toamna; -să descrie caracteristicile legumei,fructului,(formă,culoare,mărime) -să selecteze jetoanele cu flori,fructe,legume,zarzavaturi; -să dea exemple de folosire a fructelor în alimentaţie; Să răspundă repede şi bine la întrebări.

Regulile jocului: 

Copiii ridică numai cartonaşul care are elementul corespunzător cu cerinţa educatoarei;



Copilul care a ridicat primul cartonaşul va denumi elementul de pe cartonaş şi va preciza culoarea;

Material didactic:pentru fiecare copil 2-3 cartonaşe reprezentând legume ,fructe ,flori( morcov, ceapă, castravete,roşie,măr,pară,strugure, cireaşă,ghiocel, lalea)

Desfăşurarea jocului: Ţinând seama de necesitatea mânuirii cartonaşelor ,mesele vor fi aşezate în careu deschis astfel încât să pot prinde cu privirea toţi copiii.Fiecare copil va primi 2-3 cartonaşe reprezentând imagini din diferite categorii (legume,fructe, flori).Aceeaşi imagine va putea

66

fi distribuită de mai multe ori.Varietatea va fi relizată prin coloritul diferit( o lalea roşie ,o lalea galbenă, un măr roşu, un măr galben, un strugure verde ,un strugure roşu). Am desfăşurat jocul în felul următor:Voi exprima o cerinţă simplă: doresc să oun în vază lalele.Cine are cartonaşul potrivit ?Copiii vor căuta printre cartonaşele lor,iar cei care au imaginea reprezentând o lalea ,indiferent de culoare o vor ridica.Va răspunde cel care a fost mai prompt în acţiune.Jocul continuă cu formularea altor cerinţe:doresc să fac supă.Cine are cartonaşul potrivit?; ,,Doresc să fac compot de mere’’etc. La grupa mijlocie, jocul se poate complica

prin introducerea unui dialog dintre

educatoare şi copil.Astfel educatoarea exprimă cerinţa: ,,Doresc să împodobesc casa cu flori’’.Copiii întrabă: ,,Cu ce flori doriţi să împodobiţi casa?’’.Educatoarea răspunde :,,Cu ghiocei’’.După ce se precizează elementul ,se aduc cartonaşele cu imaginea lui la masa educatoarei.. Pentru acest joc didactic am aplicat fişa de evaluare ,,Rezolvă repede şi bine !’’în care am urmărit următoarele aspecte: Fişa 1.b (anexe) Itemi: I.1.recunoaşte fructele şi legumele I.2.selectează jetoanele cu flori,fructe şi legume I.3.dau exemple de folosire a fructelor şi legumelor I.4.face corespondenţa dintre culoare şi cartonaşul cu imaginea potrivită În urma acestei fişe copiii au obţinut urmăţâtoarele rezultate. Total nr copii 19

Comportament insusit

Comportament

in Comportament absent

dezvoltare 2

15

2

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat fişa corect.Ei nu au suficiente cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de cunoştinţe. Tot la grupa mică în cadrul tematicii ,,Animale domestice ’’am desfăşurat jocul didactic,,Cei mici ,cei mari’’care a avut ca obiectiv principal fixarea ,consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor despre animalele domestice observate anterior şi puii lor.

67

,,Cei mici ,cei mari’ Scopul: fixarea cunoştinţelor referitoare la caracteristicile unor animale (aspectul exterior),la modul lor de viaţă,la foloasele aduse de ele şi la denumirea puilor;dezvoltarea atenţiei,memoriei şi perspicacităţii.

Conţinutul jocului: cunoştinţe referitoare la animalele domestice : mediul de viaţă, înfăţişare, denumirea corectă a puilor

Sarcina didactică: recunoaşterea animalelor după descriere,denumirea corectă a puilor lor.

Obiective: -să recunoască şi să denumească animalele, - să descrie un animal ; - să compare două animale domedtice ; - să specifice hrana animalelor şi mediul de viaţă ; - să numească puii animalelor facând corespondenţa dintre mamă şi pui; -să grupeaze imagini după un criteriu dat; -să identifice caracteristicile animalelor domestice

Regulile jocului: 

copilul care ghiceşte mai repede animalul,după descrierea făcută de către educatoare, caută imaginea şi o afişează pe suportul pregătit.



La

întrebarea

:,,Care

este

puiul?’’un

alt

copil

selecţionează

imaginea

corespunzătoare ,o denumeşte şi o aşază în dreptul imaginei mamei.  

Răspunsurile corecte sunt recompesate printr-un medalion cu animalul preferat; Răspunsurile greşite vor fi sancţionate cu o pedeapsă hazlie adecvată temei(onomatopee, diferite mişcări specifice animalelor).

Material didactic:panou,pe care sunt aşezate ilustraţii reprezentând animalele care urmează afi verificate;plicuri cu jetoane reprezentând puii unor animale.

Desfăşurarea jocului: În cadrul jocului descriu sumar câte un animal insistând asupra înfăţişării sale şi asupra foloaselor pe care le aduce .Exemplu:Pentru vacă voi spune: ,,este un animal mare ,are 68

coarne,copite,omul o îngrijeşte pentru lapte şi carne’’După descrierea unui animal ,copilul care ghiceşte mai repede ,vine la masa educatoarei ,alege ilustraţia corespunzătoare descrie-rii ,o arată copiilor şi o afişează ,intrbând grupe:,,Care este puiul?’’.Un alt copil care se anunţă sau este solicitat de către educatoare vine şi caută imaginea ce reprezintă puiul şi o aşează ăn dreptul animalului descris. Vrianta I: ,,Ghiceşte cine a plecat ’’.Cer copiilor să închidă ochii,timp în care iau unul dintre

jetoane reprezentând un pui.La semnal ,copiiideschid ochii,privesc cu atenţie

panoul şi denumesc puiul plecat: ,,De lângă oaie a plecat puiul ei , mielul’’ Varianta II: Grupa se împarte in două echipe cu număr egal .O parte din copii interpretează rolul animalelor mamă ,iar cealaltă parte a puilor acestora.Pentru a le diferenţia am folost medalioane reprezentând puii diferitelor animale. La semnalul : ,,Caută-ţi mama!’’sau ,,Caută-ţi puiul !’’copiii se grupează în jurul mamei.Exemplu:,,Ham-ham,mi-am pierdut puişorii’’,toţi copiii care au medalionul cu căţei se adună în jurul mamei-căţel. În încheierea acestui joc am dat o fişă de evaluare ,,Uniţi fiecare animal cu puil său şi colorati corespunzător’’ Fişa 2.b Itemi 1. Colorează corect şi în spaţiu dat animalele

-2 puncte

2.Uneşte corect animalul cu puiul său

-2 puncte

3. Specifică hrana animalelor şi mediul de viaţă ;-2 puncte În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate.

Total nr copii 19

Comportament insusit

Comportament dezvoltare 1

18

in Comportament absent 0

Aceste rezultate mi-au arătat ca 1 copil nu a rezolvat corect toată fişa,dar cu ajutor a reuşit să ducă la îndeplinire toate cerinţele.

Ce îmi trebuie?

Scopul jocului: sistematizarea cunoştinţelor despre meserii şi uneltele necesare practicării lor; educarea capacităţii de a efectua asocieri. 69

Conţinutul jocului: cunoştinţe cu privire la anumite meserii/ profesii, uneltele necesare practicării lor, utilitatea acestora.

Sarcina didactică: să selecteze jetoane cu unelte, ustensile specifice unei meserii; stabilirea legăturii între unelte, materiale, produse, acţiuni şi denumirea profesionistului care le foloseşte sau le produce.

Obiective: O1 – să recunoască profesiile sau meseriile pe baza unei imagini; O2 – să asocieze imaginea profesiei sau meseriei cu imaginea uneltelor necesare pentru desfăşurarea ei; O3 – să motiveze alegerea unei unelte pentru o anume meserie şi să motiveze când se mai poate folosi; O4 – să identifice produsele specifice unei anumite profesii sau meserii ; O5 – să identifice pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită profesie sau meserie ; O6 – să execute corect sarcinile de pe fişa de lucru.

Reguluile jocului: 

Copiii sunt împărţiţi în 4 echipe, reprezentate printr-o costumaţie adecvată: bucătar – bonetă, medic – stetoscop, croitor – centimetru, constructor – cască;



Se distribuie fiecărei echipe un număr de 7-8 jetoane ce conţin imagini cu diferite unelte;



Fiecare echipă trebuie să obţină uneltele necesare meseriei pe care o reprezintă prin întrebarea: „Ce îmi trebuie?”;



După răspunsul la întrebare se descrie imaginea, motivând răspunsul;



Membrii unei echipe au voie să se consulte;



Câştigă echipa care obţine cel mai repede jetoanele cu unelte specifice meseriei;



Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziţii corecte;

Elemente de joc: 

Costumaţie adecvată;



Interpretare de roluri;



Manipularea materialului didactic: jetoane;



Mimarea unei acţiuni specifice;



Mişcarea. 70

Desfăşurarea jocului: Dintre

acţiunile

mai

uşor

de diferenţiat,se

recomandă:cusutul,bătutul

unui

cui,călcatul,tăiatul scândurii cu ferăstrăul,frământatul ,bătutul cu telul,săpatul,efectuarea unei injecţii etc. La aducerea imaginilor sau a uneltelor,copiii vor arăta felul în care se foloseşte unealta şi eventual materialul.De exemplu: -ţi-am adus acul ca să coşi cu el; -ţi-am adus materialul ca să-l croieşti

Variante: 1. Educatoarea prezintă imaginea unui produs al muncii ( o haină,un pantof,un cozonac ,un coşcu fructe) şi cere copiilor să selecteze di jetoanele primite pe cele care reprezintă uneltele şi materialele corespunzătoare realizării acestora. 2. Copii stabilesc o acţiune caracteristică unuia din meseriaşii cunoscuţi de el..Fiecare din copiii care au imagini cu uneltele şi materialele necesare,le dau conducătorului jocului,după ce acesta a pus întrebarea ,,Ce ne trebuie pentru…? (a coase o haină, a face o injecţie). În încheierea acestui joc am dat o fişă de evaluare ,, ,,Potriveşte imaginile’’în care am urmărit: Fişa 3b –anexe

I.1 alege pentru fiecare meserie uneltele de care e nevoie ca să fie practicată I.2. motivează alegerea uneltei pentru o anume meserie şi motivează când se mai poate folosi; I.3. identifică produsele specifice unei anumite profesii sau meserii meserii; I.4 identifică pe baza unei ghicitori uneltele care se folosesc într-o anumită profesie sau meserie În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate: Total nr copii 19

Comportament insusit

Comportament dezvoltare 2

14

in Comportament absent 3

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerinţele fişei.Trei dintre copii nu au suficiente cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de cunoştinţe. 71

Aşează la locul potrivit!

Scopul jocului: Sistematizarea cunoştinţelor cu privire la mijloacele de locomoţie cunoscute, precizarea nuor reguli de circulaţie ,dezvoltarea capacităţii de selectare

a

cunoştinţelor în funcţie de problema de rezolvat.

Sarcina didactică: compunerea unor ghicitori,recunoaşterea unor mijloace de locomoţie după ghicitoare şi clasificarea lor după locul pe unde circulă.

Obiective: -să recunoască şi să denumească mijloacele de transport; -să reproducă sunetele emise de diferite mijloace de transport; -să descrie caracteristicile unui mijloc de transport; -să stabilească asemănări şi deosebiri între mijloacele de transport; -să recunoască mijlocul de transport după principalele caracterisici prezentate într-o ghicitoare

Reguluile jocului: 

Plicul porneşte la semnalul verde şi se opreşte la semnalul roşu al semaforului.



Copilul la care s-a oprit plicul ,iese în faţa grupei şi formează o ghicitoare după ctitriile stabilite .



Copilul care ghiceşte aşează siluieta mijlocului de locomoţie pe macheta sau tabloul care reprezintămediul prin care circulă (apă,aer,pământ).

Material

didactic:siluiete

reprezentând

locomoţie:automobil,autobuz,trolebuz,maşina

următoarele

mijloacede

salvării,pompierilor,vapor,barcă,avion

,etc.Machete sau tablouri reprezentând mediul prin care pot circula mijloacele de circulaţie menţionate.

Desfăşurarea jocului:

Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în formă de semicerc

închis.Educatoarea dă semnalul de pornire şi de oprire a plicului prin schimbarea culorii semaforului .Copilul la care se opreşte plicul

îl deschide,priveşte imaginea din

plic,formulează o ghicitoare după criteriile stabilite.În timp ce copilul formulează ghicitoarea se va urmări ca ceilalţi copii din grupă să nu vadă conţinutul plicului,cu excepţia vecinilor copilului care la solicitarea sa îl pot ajuta.Copiii vor fi îndrumaţi să cuprindă în ghicitoare numai ceea ce este caracteristic mijlocului de locomoţie respectiv.În 72

timpul aşezării siluetei la locul potrivit se va cere copilului să motiveze acţiunea supusă,pe unde poate circula mijlocul de locomoţie respectiv.Exemplu: trenul porneşte numai la semnalul şefului de gară,maşina se opreşte când semaforul indică culoarea roşie li la trecerea de pietoni).

Variante: 1. Educatoarea indică un mijloc de locomoţie,iar copiii pe rând, spun ceea ce ştiu despre el:cine-l conduce,ce combustibil foloseşte ,ce tranfportă cu el.Ultimul copil sintetizează cele spuse de colegii lui ,selectând obiectul sau imaginea acestuia şi îl plasează pe machetă la locul potrivit. 2. Copiii sunt împărţiţi în două echipe .Fiecare echipă primeşte un plic având grijă să nu-l arate colegilor de lângă el.Se consultă şi alcătuiesc împreună câte o ghicitoare apoi o expun celeilalte echipe pentru a fi ghicită şi să fie aşezată la locul potrivit. În încheierea acestui joc am dat fişa de evaluare : Fişa 4b Itemi: I.1- recunoaşte şi să denumeşte mijloacele de transport I.2- reproduce sunetele emise de diferite mijloace de transport I.3-

recunoaşte mijlocul de transport după principalele caracterisici prezentate într-o

ghicitoare În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate. Total nr copii 19

Comportament insusit

Comportament dezvoltare 2

16

in Comportament absent 1

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerinţele fişei iar un copil nu are suficiente cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de cunoştinţe.

Florăria 73

Scopul jocului: sistematizarea cunoştinţelor despre florile observate anterior( denumire, culoare,mărime ,caracteristici după caz şi timpul de înflorire)

Sarcina didactică: selectarea şi gruparea florilor după criteriul dat. Obiective: -să descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma); -să sesizeze asemănările si deosebirile faţă de alta floare -să descrie părţile componente ale plantei; -să spuna conditiile necesare cresterii şi dezv. plantei; -să explice în ce constă grija omului faţă de plante; -să interpreteze o strofă din cântecelul ,,Primăvara”; -să raspundă adecvat verbal sau comportamental la ceea ce i se spune;

Material didactic: flori naturale sau artificiale cunoscute copiilor:ghiocel ,zambilă,narcisă ,lalea,garoafă

Desfăşutarea jocului : Jocul se desfăşoară pe baza semnalelor verbale ale educatoarei.Ea joacă rolul vânzătoarei dintr-o florărie ,primind un coş cu flori pe care trebuie să-l aranjeze într-o vitrină în funcţie de diferite criterii.Copiii trebuie să o ajute. Astfel florile vor fi aşezate după: 

După culoare-Copiii primesc câte o floare ,iar la semnalul educatoarei trebuie să fie aşezată în vaza indicată.Unul din reprezentanţii grupului denumeşte florile din vază.De exemplu: ,,În vaza noastră sunt flori galbene.Avem o narcisă,o crizantemă , un trandafir ,o frezie.



După lungimea tulpinii-Educatoarea cere copiilor să sorteze florile după lungimea tulpinilor(lungi,mijlocii,scurte).De lungă:gladiola,trandafirul

exemplu:flori

,liliacul,

crizantema,flori

cu

tulpina cu

tulpina

mijlocie:frezia,zambila,flori cu tulpina scurtă:ghiocelul, panseluţa,toporaşul. 

Dupa anotimpul în care înfloresc-Educatoarea precizează că nu toate florile înfloresc în acelaţi anotimp.În anotimpul iarna nu sunt flori în grădină ci doar în sere speciale.Pe masură ce vremea se încălzeşte,apar tot mai multe flori.Copiii trebuie să grupeze florile prezentate după anotimpul în care înfloresc.De exe4mplu:primăvara:ghiocei,narcise zambile,lalele,etc.

Variantă: 74

Joc de rol ,,De-a florăria’’.Un copil va fi cumpărătorul care vine la alt copil vânzător şi va descrie o floare fără să o numească.În descriere va utiliza elementele caracteristice acelei flori.Vânzătorul va asculta cu atenţie descrierea şi va alege floarea care se potiveşte acelei descrieri ,denumind-o. Cumpărătorul cere:,,Aş dori să cumpăr o floare roşie,parfumată,cu tulpina lungă şi cu ţepi’’.Vânzătorul îi spune:,,Cred că doriţi un trandafir’’În încheiere se pot împărţi copiilor ecusoane cu jumătăţi de flori şi aceştia să primească sarcina de a-şi găsi jumătatea (,,Din jumătate întreg’’) Itemi: I.1.descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma); I.2.sesizeză asemănările şi deosebirile faţă de altă floare I.3.descrie părţile componente ale plantei; I.4.colorează florile cu culorile specifice În urma acestei fişe copiii au obţinut următoarele rezultate. Total nr copii 19

Comportament insusit

Comportament dezvoltare 2

16

in Comportament absent 1

Aceste rezultate mi-au arătat ca 2 copii nu au rezolvat corect toate cerinţele fişei iar un copil nu are suficiente cunoştinţe pentru a putea să facă generalizări şi transfer de cunoştinţe. În urma acestor rezultate mi-am propus să lucrez diferenţiat cu acei copii care au obţinut comporta-mentul absent ,dar şi cu cei care au obţinut comportament în dezvoltare,insistând pe dezvoltarea gândirii şi a operaţiilor acesteia. În urma lucrului diferenţiat am observat la sfârşitul fiecărui an un interes major al copiilor pentru dobândirea de cunoştinţe. Acest lucru mi-a dovedit încă o dată că metodele şi mijloacele didactice folosite, cât şi activitatea diferenţiată sunt eficiente.Am pus accent pe tratarea diferenţiată dar şi pe prezentarea cât mai atractivă a conţinuturilor. Mi-am propus să îmbin în cadrul activităţilor desfăşurate la grupă,acele metode ,procedee,mijloace de învăţământ care să-i antreneze pe copii în formarea deprinderilor de auto-instuctiv şi auto educativ .

75

Am cautat să fac conţinutul cât mai atractiv prin introducerea jocurilor didactice şi la centrul ,,ştiinţă’’,dar şi a cântecelor ,proverbelor şi zicătorilor,să folosesc mai mult activitatea diferenţiată. Voi prezenta căteva din jocurile test pe care le-am folosit la grupă în activitatea diferenţiată: Jocuri - test ,,Cum numim toate acestea la un loc?’’care a avut ca scop identificarea nivelului iniţial de gândire a copilului pe un anumit criteriu: Exemple de întrebări: -

,,Care sunt pasările care pleacă iarna de la noi?’’

-

,,Cum se numesc toate la un loc?’’

-

,,Care animale trăiesc pe lângă casa omului?’’

-

,,Cum le spunem la toate împreună?’’

-

,,Ce animale au două picioare,două aripi şi fac ouă?’’

-

,,Cum se numesc toate la un loc?’’

-

,,Ce plante folosim pentru pregătirea mâncării?’’

-

,,Cum le numim pe toate la un loc?’’

-

,,Cu ce lucruri ne îmbrăcăm?’’

-

,,Cum le numim pe toate la un loc?’’

La sfârşitul acestor jocuri test am obţinut următoarele rezultate: COPII CARE AU OBŢINUT PUNCTAJ MAXIM LA PROBELE APLICATE Numărul maxim de copii a fost de 19 Nr.crt

Denumirea

jocului Comportament insusit

Comportament

1.

didactic Cine are un cartonaş

17

2. 3. 4.

potrivit? Cei mici cei mari Ce îmi trebuie? Aşează la locul

18 15 15

1 3 2

0 1 2

5.

potrivit Florăria

16

2

1

dezvoltare 2

in Comportament absent 0

Copiii au rezolvat aceste sarcini în proporţie de 85%. În urma acestor jocuri –test am observat că datele obţinute prin aceste probe cumulate cu observaţiile zilnice ,cu lucrările copiilor , m-au ajutat în continuarea activităţii. 76

Aşa cum am descris mai sus ,fiecare joc didactic a avut ca aplicabilitate o fişă de evaluare conţinând mai multe secvenţe care au fost punctate . Aceste rezultate mi-a permis emiterea unor concluzii. Am admis ipoteza că rezultatele obţinute prin utilizarea acestor jocuri vor dovedi eficienţa unui joc didactic de cunoaştere a mediului la fiecare tematică săptămânală.Aşadar,mi-am propus ca pentru etapa următoare a activităţilor mele didactice să am în vedere: -să folosesc mai mult material didactic pentru a explica interdependenţa dintre diferite elemente ale mediului înconjurător -să pun accent pe activitatea independentă,de descoperire a cunoştinţelor prin observarea directă . .

-să

acord

o

mai

mare

atenţie

exerciţiilor

de

comparare

,clasificare,generalizare,integrare -să folosesc evaluarea sub toate formele sale ,dar mai ales evaluarea continuă pentru a şti în orice moment care va fi următorul pas în adoptarea strategiilor de învăţare.

CAPITOLUL V –

77

CONCLIZII Copilul, acest univers mic, care ne este dat nouă, dascălilor să-l cunoaştem, să-i pătrundem tainele, să-i explorăm ,,zăcămintele”, să-i dăm strălucirea necesară pentru a răspândi la rându-i lumină, necesită multă atenţie în ceea ce priveşte cultivarea cunoaşterii lumii ce-l înconjoară. Folosind jocul didactic în procesul instructiv-formativ a făcut ca preşcolarul să înveţe cu plăcere, să devină interesat faţă de activitatea pe care a desfăşurat-o, a făcut ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai Consider că această problemă a utilizării jocului didactic ca activitate sau ca metodă de învăţare merită o mai mare atenţie . Învăţarea prin efort personal şi în grup, prin manifestarea independenţei în acţiune, gândire şi exprimare, însoţită de bucurie şi satisfacţie, va fi temeinică şi va genera noi interese de cunoaştere.Integrarea organică a jocului didactic în activitatea de învăţare a şcolarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale personalităţii copilului. În lucrarea de faţă am arătat modul în care am aplicat metode şi procedee active,mijloace de învăţământ adecvate care au contribuit la însuţirea cunoştinţelor ,fenomenelor,la uşurarea întregii noţiuni ştiinţifice. Putem afirma cu certitudine că introducerea mai frecventă a jocului didactic de cunoaştere a mediului şi la centrul ,,Ştiinţă’’nu supraîncarcă programul copiilor cu prea multe cunoştinţe ci doar ajută la o mai bună consolidare a cunoştinţelor referitoare a mediului înconjurător. Am constatat că deprinderile de muncă cu caracter activ ale preşcolarilor se formează gradat ăn funcţie de particularităţile de vârstă.Obiectivele care au fost urmărite le-am relizat în special în timpul activităţilor desfăşurate la grupă dar şi în plimbări,excursii vizite.De asemenea folosirea celor mai eficace metode moderne ,îmbinarea modernului cu tradiţionalul ,folosirea mijoacelor audio-video au condus întreagul colectiv de copii spre aşi însuşi temeinic cunoştinţele. Jocul didactic le-a oferit un cadru prielnic pentru învăţarea activă, participativă, stimulând iniţiativa şi creativitatea copiilor. Cu cât jocul este mai bine structurat, cu atât copiii se implică mai mult în desfăşurarea lui. Când copiii se joacă sunt dezinhibaţi, relaxaţi, adică au exact starea necesară activării creativităţii. Activităţile desfăşurate cu preşcolarii mă determină să afirm că este foarte simplu să 78

formezi grupul , dar mai greu să-l pui în situaţia de a funcţiona ca un grup de lucru. Şi totuşi, practica la grupă demonstreză că, la grupa mare, prin exerciţiu, copiii ajung să deţină abilităţile necesare, participă cu plăcere deosebită la astfel de activităţi, utilizează în comun materialele puse la dispoziţia grupului, se ajută reciproc, se încurajează, susţinându-se unul pe celălalt în procesul de învăţare. Pe baza constatărilor făcute în activitatea desfăsurată până acum, consider că utilizarea jocurilor didactice de cunoaştre a mediului în activitățile cu preşcolarii contribuie la dezvoltarea procesului intelectual la toate categoriile de copii, dezvoltă capacitatea de analiză şi sinteză, stimulează gândirea creatoare. Analizând datele prelucrate si făcând o analiză comparativă între partea teoretică şi practică, am trecut la stabilirea unor concluzii: Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce ţin de latura formativă, dar şi de cea informativă în dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar. Jocul evită achiziţiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaştere la nivel operaţional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini, sentimente, structuri de personalitate. Nici o altă programă instructiv-educativă nu a contribuit într-un mod atât de înalt sau, altfel spus, într-un mod atât de diversificat şi ştiinţific la înţelegerea şi legătura didactică a omului cu natura, societatea, universul cu posibilităţi de explorare şi observare, prin modalităţi simple dar cu efect atât de valabil pentru copii. Prin conţinut, obiective, forme de realizare, desfăşurarea şi conceperea întregii activităţi la grupă pe baza cerinţelor programei, conduce copilul spre o bună pregătire pentru şcoală, cu un inventar de abilităţi. Pentru desfăşurarea eficientă a activităţii preşcolare, un rol important îl deţine materialul didactic şi mijloacele de învăţământ. Rezultatele muncii cu aceşti copii depinde de: cunoaşterea trăsăturilor psiho-fîzice specifice vârstei precum şi de cunoaşterea trăsăturilor individuale ale fiecărui copil, deci tratarea lor diferenţiată. Considerăm că prin joc poate fi transmisă o mare parte din informaţiile cuprinse în programele grădiniţei. Din materialul prezentat în lucrarea de faţă reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală, a memoriei, a imaginaţiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale educaţiei în instituţiile preşcolare. În raport cu aceste afirmaţii, consider că experienţa mea personală trebuie să se dezvolte şi mai semnificativ în legătură cu problematica abordată în lucrare, în folosul real al copiilor pe care îi îndrum.

Bibliografie : 1.Elkeerin D.B.-,,Psihologia jocului’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980 79

2.Cochinescu Lucian, 2008, ,,Probleme actuale ale psihologiei sociale”, Ed. Paralela 45, Piteşti 3 Culea Laurenţia, 2009, ,,Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie- o provocare”, Ed. Diana , Piteşti; Debresse Maurice-,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980 4. Debresse Maurice-,,Etapele Educatiei” Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1981 5 Chateu Jean- “Copilul si jocul’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti ,1968; 6. Comănescu Maria, Gheorghe Doina, 1998, ,,Cunoaşterea mediului-grupa pregătitoare, ghidul educatoarei”, E.D.P., R.A., Bucureşti 7.Rosca Al, Chircev A.,, Psihologia copilului prescolar,, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1975 8.Schiopu Ursula,Piscai Viorica - ,,Pedagogia prescolara a copilului’’Manual pentru clasele IX-X Licee Pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1989 9.Elena Varzari,Maria Taiban- ,,Pedagogia prescolara’’ Manual pentru Liceele Pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1976 10. Bonchiş Elena, Trip Simona, Drugaş Marius, Dindelegan Camelia, 2006, ,,Introducere în Psihologia Personalităţii”, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea; 11Chircer A.Rosca Al.-,,Aspecte teoretice si metodologice ale dezvoltarii creativitatii in gradinita’’ Editura Revistei Pedagogice,Bucuresti ,1975 12.Lovinescu A.V.-,,Jocuri,exercitii pentru prescolari’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1979 13. Debresse Maurice-,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta’’ Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1980

14. Ezechil Mihaela, Păişi Lăzărescu Mihaela, 2001, ,,Laborator preşcolar - ghid metodic”, Ed. V&I Integral, Bucureşti 15. Golu Mihai, 2002, ,,Fundamentele psihologiei I “, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti; 16. Mitu Florica, Antonovici Ştefania, 2005, ,,Jocuri didactice integrate pentru învăţământul preşcolar, Ed. Humanitas Educţional, Bucureşti; 17.. Munteanu Camelia, Munteanu Eusebiu Neculai, 2009, ,,Ghid pentru învăţământ preşcolar. O abordare din perspectiva noului curriculum.”, Ed. Polirom, Iaşi

80

18. Necula Gabriela, Dan Silvia, Roman Loredana, Lucuşa Maria, Manolache Adriana, Mateiu Roza, Pană Cecilia, Tomescu Victoria, Mocanu Silvia, Paşca Angela, Soriţeu Emilia, Cojocaru Luminiţa, Preda Viorica(coord. Insp. M.E.C.) , 2009, ,,Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Ed. ,,Gheorghe-Cârţu Alexandru”, Craiova 19.Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Editura Didactică Publishing House, Bucureşti, 2009 20.Radu ,T. Ion

-Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, E.D.P., 1996

21.Pavelcu, V. Psihologie pedagogică. Studii. EDP Bucureşti, 1962 22.Revista Învăţământului Preşcolar, nr. 4/2008, Ed. Arlequin, Bucureşti

ANEXE

81

Anexa 1a

Anexa 2a

82

Anexa 3a

Anexa 4 a

83

Anexa5 a

Anexa 6a

Anexa 7a

Anexa 8a

84

Anexa 9a

85

Anexa 1.b

DOMENIUL ŞTIINŢĂ Grupa

mică

1. Încercuieşte partea comestibilă a roşiei şi morcovului

2. Încercuieşte mărul roşu

3. Subliniază floarea galbenă

86

87

Anexa 3b DOMENIUL ŞTIINŢĂ                                          POTRIVESTE IMAGINILE 1.Alege  pentru  fiecare  meserie  uneltele  de  care  e  nevoie  ca să  fie   practicată

88

89

Anexa 5b FIŞĂ ŞTIINŢĂ  Taie cu o linie ce nu se potriveşte! Colorează cu ROŞU lalelele, cu ALBASTRU zambilele şi cu GALBEN narcisele!

90

PROIECT DIDACTIC METODA CUBULUI

Grupa : mare Domeniu experiential-D.S.: Cunoasterea mediului Tema: „Cubul florilor” Tipul de activitate: Predare si invatare Forma de realizare: Joc didactic interdisciplinar- folosirea metodei interactive de grup „Cubul” Scopul activităţii: Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a plantelor, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestora; Obiective operaţionale: Cognitiv-informaţionale: 1.să descrie floarea prin antrenarea analizatorului vizual (culoare, marime,forma); 2.să sesizeze asemănările si deosebirile faţă de alta floare( crizantema) 3. să descrie părţile componente ale plantei; 4.să spuna conditiile necesare cresterii si dezv. plantei; 5.să explice în ce constă grija omului faţă de plante; 6.să recite corect,logic,expresiv poezia,,Crizanteme”; 7.să interpreteze o strofă din cântecelul ,,Toamna”; 8.să raspundă adecvat verbal sau comportamental la ceea ce i se spune; Psiho-motorii: -să mânuiască materialul pus la dispoziţie; Afective: -să se implice afectiv în activitate. SARCINA DIDACTICĂ: Se împarte efectivul de copii în 6 subgrupuri, fiecare subgrup urmând să analizeze tema aleasă, „tufanica”. In acest mod se împart sarcinile fiecărei grupe prin aruncarea cubului şi preluarea sarcinii corespunzatoare culorii pe care cade cubul (întrebarile sunt în plicuri colorate conform cu feţele cubului). REGULI DE JOC: Fiecare grup răspunde pe rând conform cerinţei primite: 91

(R-descrie, G-compară, V-asociază, A-analizează P-aplică, M-argumentează). După fiecare raspuns educatoarea pune pe tabliţa magnetică, jetoane magnetice reprezentând răspunsul dat. ELEMENTE DE JOC: Surpriza, aplauzele. STRATEGII DIDACTICE: METODE ŞI PROCEDEE: explicaţia, conversaţia, demonstraţia,instructajul verbal, cubul, brainstorming. MATERIAL DIDACTIC: cubul cu cele 6 fete divers colorate, tufanele si crizanteme,stegulete în culorile cubului,inimioare colorate. EVALUAREA: Continuu-formativă, observarea comportamentului copiilor, orală, aprecieri privind corectitudinea răspunsurilor copiilor. DURATA: 30 min. MATERIAL BIBLIOGRAFIC: Revista de pedagogie nr. 1-2/2009 Reviasta de pedagogie nr.3-4/2009 Metode interactive de grup-S. Breben,E.Gongea,G. Ruiu,M.Fulga Metodica activitatilor instr.-educative in gradinita de copii-Craiova 2009

„SCENARIUL DIDACTIC EVENIMENTU CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC STRATEGII DIDACTICE L METODE ŞI MATERIAL DIDACTIC PROCEDEE DIDACTIC 1.Momentul Asigurarea condiţiilor optime pentru organizatoric desfăşurarea activităţii: - aranjarea scaunelor în semicerc; - pregătirea materialelor didactice pentru activitate. 2. Sensibilizarea Se va realiza prin introducerea pentru activitate elementului surpriză: „Cubul Vaza cu flori ( a) captarea colorat”. Conversaţia tufanele si atenţiei Se descoperă celelalte materiale: crizanteme)ste ,,Ce a primit grupa noastra? gulete b) intuirea In ce anotimp suntem? colorate, materialului Cum este toamna? De ce? inimioare. 3. Anunţarea temei

Astăzi vom juca un joc care se numeste „Cubul florilor”. Se imparte efectivul de copii in 6 subgrupuri, fiecare subgrup urmând sa analizeze tema aleasa, „tufanica”. In acest mod 92

Explicaţia

EVALUA REA

se impart sarcinile fiecarei grupe prin aruncarea cubului si preluarea sarcinii corespunzatoare numărului pe care cade cubul. 4. Prezentarea regulilor jocului

Fiecare grup raspunde pe rând conform cerinţei primite (R-descrie, G-compară, V-asociază, Aanalizează, P-aplică, Margumentează). Dupa fiecare răspuns educatoarea pune pe tabliţă magnetică, jetoane magnetice colorate reprezentând raspunsul dat.

Instructajul verbal

5. Desfăşurarea jocului de probă

Voi reaminti titlul jocului „Cubul florilor” şi voi executa jocul de probă.

Demonstratia

6. Desfăşurarea jocului propriuzis

Arunc cubul către primul grup, spunând: „Cubul se rostogoleste si Cubul la .Miruna soseste”. Repet acest lucru pentru toate cele 6 subgrupuri. Numesc un copil din grupul respectiv care să răspundă, celalalt copil putând veni si el cu alt răspuns. Copiii vor răspunde in funcţie de cerinţa ce corespunde culorii de pe una din fetele cubului: 1. Descrie! (Ce este acesta? – o planta); Brainstorming 2. Compară! (Cum este tufanica fata de crizantema? ); 3. Asociază! (Cuvantul floare cu alte cuvinte); 4. Analizează! (Care sunt părţile componente ale plantei?); 5. Aplică! ( deseneaza o floare dupa descriere) 6. Argumentează! (De ce trebuie sa ingrijim si sa iubim plantele, afirmatia: Floarea neudata pe jumatate moarta sau Plantele sunt nemuritoare”?); După fiecare raspuns voi pune pe tablita magnetica, jetoane magnetice reprezentand raspunsurile copiilor .

93

Cubul

Tufanica si crizantema, tabliţa magnetică, plicuri colorate care contin intrebari

Continuuformativă

Observare a comporta mentului copiilor

7. Obţinerea performanţei

Copiii vor cânta o strofa din cântecelul ,,Toamna” şi vor recita poezia „Crizanteme”.

8. Asigurarea Feed-back-ului

Se va purta o conversaţie despre jocul de astăzi şi se va fixa tema jocului. Copii coloreaza tufanele sau crizanteme conform culorii steguletului de pe masa.

9. Încheierea activităţii

Se fac aprecieri individuale şi colective asupra modului de participare la activitate. .

94

Imagini reprezentative pentru cantecel si poezie

Orală

Conversaţia

Stimulente

Aprecieri privind corectitudi nea răspunsuril or copiilor

STRATEGIA DIDACTICĂ

DS– Cunoşterea mediului TEMA: : Când / Cum şi de ce se întâmplă? TEMA SĂPTĂMÂNII: „Poveste cu două surori: iarna şi primăvara” TEMA ZILEI: Cărarea anotimpurilor TEMA ACTIVITĂŢII: „Pe cărările anotimpurilor” FORMA DE REALIZARE: Joc didactic TIPUL ACTIVITĂŢII: Exersare de cunoştinţe

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:    

Să descrie anotimpurile: iarna şi primăvara precizând principalele caracteristici; Să identifice elementele care nu aparţin anotimpului respectiv, pe baza cunoştinţelor acumulate anterior; Să formuleze ( sau să răspundă la ) ghicitori despre caracteristicile anotimpurilor; Să sintetizeze cunoştinţele şi informaţiile despre un anotimp, exprimându-şi idei şi sentimente personale;

SARCINA DIDACTICĂ:  completarea celor două cărări, reprezentând anotimpul iarna şi primăvara, cu elementele specifice;  descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv;  rezolvarea sarcinilor surpriză, întâlnite pe cărările anotimpurilor. REGULILE JOCULUI:  copiii vor respecta cerinţele educatoarei;  copiii aleg, pe rând câte un cartonaş cu aspecte ale naturii sau din activitatea omului, şi-l aşează în dreptul anotimpului la care se potriveşte, motivând alegerea făcută;  se vor grupa şi regrupa pe tot parcursul jocului în funcţie de metoda folosită, vor formula ghicitori, vor adresa întrebări. ELEMENTE DE JOC: coroana Bătrânului An, castelul Bătrânului An, Iarna şi Primăvara două dintre fiicele anului, limitarea timpului, mişcarea, întrecerea, recompensa. a) METODE ŞI PROCEDEE: explicaţia, demonstraţia, problematizarea, „bula dublă”, ciorchinele, tehnica blazonului, benzi desenate, aprecierea verbală, conversaţia, expunerea. b) MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: planşe cu imagini reprezentative pentru fiecare anotimp, ecusoane ( ghiocei, fulgi etc. ), tablouri cu caracteristicile anotimpurilor, jetoane reprezentând simboluri ale anotimpurilor,cretă, jetoane pentru concurs. c) FORME DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII: individual, frontal, pe grupuri, în echipă. DURATA: 35 minute BIBLIOGRAFIE: 1. * Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Prezentare şi explicitări, Ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, 2009; 2. Nicu G., Antonovici Ş., Jocuri interdisciplinare, material auxiliar pentru educatoare, Editura Aramis 2008 95

3. Novac C., Gherghina D., Simiciuc E., Ionescu I., Bangă J., Modoran M., Moroianu M., Metodica activităţilor instructiv-educative în învăţământul preşcolar Vol. II, Editura Didactica Nova, Craiova 2008 4. Păunescu A., Bunăiaşu C., Novac C., Gherghina D., Cămăraşu G., Dănilă J., Oprescu N., Metodica activităţilor instructiv educative în învăţământul preprimar (Educarea Limbajului, Activităţile matematice. Cunoaşterea mediului, Educaţia pentru societate), Editura Didactica Nova, Craiova 2007

96

EVENIMENT DIDACTIC Moment organizatoric

Captarea atenţiei

Reactualizarea cunoştinţelor

Anunţarea temei şi a

CONTINUTUL STIINTIFIC Se creează condiţiile psiho-pedagogice necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii: - aranjarea măsuţelor pentru cele 2 grupe; - pregătirea materialelor didactice; - aerisirea sălii de grupa; - intrarea ordonată a copiilor în sala de grupa. Copiii vor fi îndrumaţi către 2 grupe reprezentând cele 2 anotimpuri surori, în funcţie de ecusonul din piept: echipa ghioceilor-mărţişor şi echipa fulgilor de zăpadă. O voi face printr-o poezie ghicitoare, urmată de prezentarea sub forma de surpriza a celor patru anotimpuri: “Anul patru fete are… Au şi ele meşteşug: Una flori, alta belşug, Una cu soare când vine, Îţi scoţi haina de pe tine; Iar a patra mai ghiduşă Ţi-aduce nămeţi la uşa.” -Care sunt cele patru fiice ale anului? (primăvara, vara, toamna şi iarna) -Visul neîmplinit al Bătrânului An, este că niciodată nu a putut să le adune împreună. Eu însă azi l-am invitat să participe la activitatea noastră, deoarece în săptămâna asta se întâlnesc două surori ale anului: Iarna şi Primăvara -Prezint copiilor cele 2 surori (planşe reprezentând fiecare anotimp în parte) PRIMAVARA: „ – Eu sunt fiica cea mai tânără şi cea mai frumoasă a Bătrânului An. Pe mine mă mângâie soarele cu razele lui călduţe şi luminoase. Eu trezesc la viata întreaga natura. Aici flori, dincolo verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumuseţe, câtă viată şi veselie peste tot locul!” IARNA: „ – Eu nu mă laud cu frumuseţea, nici cu bogăţia. Deşi am inima de gheata, eu ţin cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe şi moi de nea. Eu le pregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpada pentru schi, gheata pentru patinaj, pârtiile pentru săniuş. Le aduc Crăciunul cu pomul de iarnă şi jucării.” Se realizează o scurtă convorbire după prezentarea fiecărui anotimp. Se anunţă jocul şi motivaţia desfaşurării lui. - Astăzi vom desfăşura un joc numit “Pe cărările anotimpurilor”, pentru a-i demonstra Bătrânului An că noi ştim foarte multe lucruri despre fiicele

97

D Ins

T

obiectivelor

Dirijarea învăţării

sale: Iarna şi Primăvara.

Prezentarea regulilor jocului - Copiii vor respecta cerinţele educatoarei; -Copiii aleg, pe rând câte un cartonaş cu aspecte ale naturii sau din activitatea omului şi-l aşează în dreptul anotimpului la care se potriveşte motivând alegerea făcută; - Se vor grupa şi regrupa pe tot parcursul jocului, în funcţie de metoda folosită, vor răspunde la ghicitori, vor adresa întrebări, vor recita sau vor cânta. Executarea jocului de proba - Se realizează prin Tehnica Blazonului (reprezentată de coroana Bătrânului An) Sarcina: în cele 2 spaţii ale blazonului va trebui să plasăm imagini corespunzătoare celor 2 anotimpuri. În ce anotimp ne aflam? Ce surprize ne aduce Iarna? Un copil va căuta imaginea corespunzătoare şi o va plasa în spaţiul nr.1 . La fel se va proceda şi pentru anotimpul Primăvara. Răspunde pe rând cate un copil din fiecare echipa; răspunsurile corecte sunt recompensate cu buline lipite pe rochiţele anotimpurilor.

Tehn

Executarea jocului propriu-zis Proba1: Aşează pe cărarea potrivită! - Pe masă sunt aşezate jetoane cu imagini din cele două anotimpuri, un copil va veni şi va alege un jeton şi va spune ce reprezintă. La întrebarea „Când se întâmplă?”, va recunoaşte anotimpul corespunzător şi va aşeza jetonul pe cărarea acelui anotimp. *Aleg un jeton. - Ce observaţi pe acest jeton? (copii cu sania) - Când se întâmplă? (iarna) - Pe ce cărare trebuie să-l aşez? (pe cărarea iernii) Un copil va alege un jeton. - Ce reprezintă imaginea de pe jeton? (un ghiocel) - Când înfloresc ghioceii? (primăvara) Pe ce cărare trebuie să-l aşez? (pe cărarea primăverii) Jocul se va desfăşura după modelul prezentat până la epuizarea jetoanelor. primăvara: ghiocei, mărţişoare, crenguţe înflorite, plantarea copacilor, la arat, barza cu puii in cuib, rândunica îşi face cuib; iarna: la săniuş, copii patinând, brad împodobit, copaci ninşi, copaci desfrunziţi, Moş Crăciun. Proba 2: Ciorchinele: - Fiecare copil va extrage dintr-un coşuleţ un jeton şi la semnalul educatoarei se vor grupa în jurul uneia dintre cele 2 fetiţe reprezentând

98

Met

anotimpurile motivând alegerea făcută: (grupează în jurul iernii imaginile aduse de iarnă, în jurul primăverii surprizele aduse de primăvară etc.) Proba 3: Benzi desenate : Doi copii din fiecare echipa vor ieşi la tablă şi vor desena câte un element specific anotimpului pe care îl reprezintă. Primăvara – ghiocel, mărţişor Iarna- om de zăpadă, brad Complicarea jocului Proba 4: Repară greşeala! (copiii închid ochii în timp ce educatoarea strecoară elemente nepotrivite pe cărările anotimpurilor) Bătrânul An este foarte supărat pentru că fetele lui s-au jucat şi el nu le mai recunoaşte. Priviţi primăvara! Tot ce are ea, îi aparţine? Ce nu este specific anotimpului primăvara? (bradul de Crăciun, fulgul de nea…) Cui îi este specific fulgul de nea? (iernii) *se va proceda în acest mod până la refacerea cărărilor iniţiale *fiecare răspuns corect va fi aplaudat Proba 5: Asemănări şi deosebiri între cele două anotimpuri:

M

P

Met

99

Asigurarea retenţiei şi a transferului

Încheierea activităţii

- Cum s-a numit jocul? - Ce am invăţat din acest joc? După ce copiii rezolva corect toate sarcinile întâlnite în obstacolele de pe cărări, descoperă în Castelul Bătrânului An, primul cadou al Primăverii. Tot in castelul Batranului An vor descoperi o scrisoare adresată educatoarei. Se stabileşte echipa câştigătoare, prin numărarea bulinelor primite. Se apreciază răspunsurile copiilor şi întreaga lor comportare în timpul activităţii.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

NIVEL:II(grupa mare) TEMA DE STUDIU:”Cine şi cum planifică/organizează o activitate?” TEMA PROIECTULUI:”Ce ne-aduce toamna în coş?” SUBTEMA:”La piaţa!” FORMA DE REALIZARE:activitate integrată ALA+ADE(DS,DOS)+ADP ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE: ADP:  :Întâlnirea de dimineaţă:discuţii despre anotimpul în care ne aflăm,luna în care suntem,cum e vremea,citirea scrisorii de la Zâna Toamnă.  Rutină  Tranziţii:cântece între activităţi ALA:CENTRE DE INTERES:  Bibliotecă :”Sortăm imagini cu legume şi fructe de toamnă”  Artă:”Cartea legumelor”-colorare legume şi fructe de toamnă  Ştiinţă:”Caută jumătatea-fişă ” ADE:”Hora bogăţiilor toamnei”(DS-joc didactic;DOS-activitate practică) SCOPUL ACTIVITĂŢII:  Formarea deprinderii de a răspunde corect şi complet la întrebările adresate;  Dezvoltarea capacităţii copiilor de a descrie imagini,obiecte;  Educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic,lexical şi sintactic;  Efectuarea unor operaţii simple de lucru cu material pus la dispoziţie;  Valorificarea deprinderilor de lucru însuşite prin realizarea unei lucrări practice inspirate din natură. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: ALA: 100

Eval

Ştiinţă:  să îşi dezvolte spiritul de observaţie şi să unească printr-o linie jumătăţile legumelor şi fructelor; Bibliotecă:  să aleagă dintr-o varietate de jetoane pe cele care reprezintă legume şi fructe de toamnă; Artă:  să coloreze,respectând conturul şi culorile potrivite,legume şi fructe de toamnă. ADE: DS:Joc didactic:”Ce ştii despre...”  să denumească imaginile de pe jetoane;  să spună tot ce ştiu despre imaginea de pe jeton(legumă,fruct):formă,gust culoare,întrebuinţare etc.;  să răspundă corect la ghicitori şi la întrebările adresate de educatoare. DOS:Activitate practică:”Ariciul”;”Legume şi fructe vesele”  să realizeze din cartof(material din natură)ariciul,utilizând scobitori;  să personalizeze diferite legume şi fructe prin lipirea ochilor,a gurii,mâini şi picioare. STRATEGII DIDACTICE: Metode:conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul,lucrul individual,metoda „Diamantul”. Mijloace de învăţământ:jetoane cu imagini reprezentând legume şi fructe,legume şi fructe mici pentru echipe,recompense(legume,fructe),cartofi,scobitori,lipici,legume şi fructe din hârtie colorată,elemente pentru realizarea legumelor şi fructelor vesele(ochi,gură,mâini,picioare). FORMA DE ORGANIZARE:pe grupuri,frontal,individual DURATA:o zi LOCUL DE DESFĂŞURARE:sala de grupă MATERIAL BIBLIOGRAFIC:  REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR,2009;  SUPORT PENTRU APLICAREA NOULUI CURRICULUM PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR,nivel 3-5 ani;  CURRICULUM PENTRU ÎNVĂŢĂMŢÂNTUL PREŞCOLAR(3-6/7 ani),MECI,2008  BREBEN S.,FULGA M.,GONGEA S.,”Metode interactive de grup”-ghid metodic,Editura Arves,Craiova,2002.

SCENARIUL ZILEI

101

ADP: Activitatea începe cu întâlnirea de dimineaţă în care voi face prezenţa,voi stabili cu ajutorul copiilor,aranjând la CALENDARUL NATURII,ziua,data,cum e vremea,luna în care suntem. Le voi spune apoi că Zâna Toamnă mi-a trimis o scrisoare în care ne roagă să îi arătăm cât de multe ştim noi despre roadele ei şi în special despre legume şi fructe. „Dragi copii,am aflat că voi ştiţi multe despre roadele mele, în special despre legume şi fructe. Domnul Măr şi domnul Morcov mi-au spus toate aceste lucruri.Ştiu că voi iubiţi fructele şi legumele mele,de aceea vă rog să-mi faceţi bucuria de a-mi arăta câte aţi învăţat voi despre ele.Acum mă grăbesc, dar voi trece zilele următoare pe la voi să vă admir munca.Până voi veni eu la voi,domnul Măr şi domnul Morcov vor rămâne cu voi. Pe curând!” Îi voi îndruma apoi spre centrele deja pregătite:Ştiinţă,Artă şi Bibliotecă,spunându-le că prin activităţile pe care le vom desfăşura,vom încerca să o înveselim şi să o bucurăm pe Zâna Toamnă. În funcţie de jetonul pe care îl vor avea în piept,se vor aşeza la centrul corespunzător.Explic pentru fiecare centru sarcina de lucru.Urmăresc realizarea cât mai corectă a sarcinilor de lucru.Cântăm apoi cântecul”Bate vântul frunzele” ca element de tranziţie pentru ADE.Le explic pe parcursul întregii activităţi sarcinile pe care le au de îndeplinit,urmând ca pe tot parcursul desfăşurării activităţii,să îi îndrum şi să îi corectez acolo unde este cazul. În încheiere voi face aprecieri verbale şi le voi acorda recompense,ţinând totodată să le mulţumesc pentru tot ce au lucrat pe parcursul zilei în numele toamnei.

PROIECT DIDACTIC EVENIMENT DIDACTIC 1.Moment organizatoric

CONŢINUT ŞTIINŢIFIC

2.Captarea atenţiei

Le voi citi scrisoarea de la Zâna Toamnă .

3.Reactualizare a cunoştinţelor

Le prezint cele trei centre şi după ce toţi copiii s-au aşezat la măsuţe,le explic sarcinile pentru fiecare centru.

STRATEGII DIDACTICE -aerisirea sălii de grupă; -pregătirea centrelor şi a materialelor necesare activităţilor -explicaţia; -conversaţia; -frontal; -pe centre; -explicaţia; -conversaţia;

EVALUARE

-orală; -sesizarea atenţiei copiilor; -urmăresc cu atenţie explicaţiile date;

102

4.Anunţarea temei

5.Dirijarea învăţării

Centrul”Artă-„Cartea legumelor şi a fructelor”.Sarcina este aceea de a colora legume şi fructe de toamnă şi de a realiza apoi „Cartea legumelor şi a fructelor”. Centrul”Ştiinţă”-„Caută jumătatea”.Sarcina este aceea de a reface întregul unind jumătăţile de legume şi fructe desenate printr-o linie. Centrul”Bibliotecă”-„Sortează jetoane cu legume şi fructe de toamnă”.Sarcina este aceea de a alege doar acele jetoane care reprezintă legume şi fructe de toamnă.Fac apoi o scurtă evaluare asupra lucrărilor realizate la centre.Cântăm apoi cântecul”Bate vântul frunzele”ca element de tranziţie pentru următoarea etapă a zilei. „Pentru că aţi lucrat frumos şi corect la cele trei centre,haideţi să-i arătăm Zânei Toamna câte lucruri mai ştim noi.” Acum ne vom juca jocul”Ce ştii despre...” în care vom afla cât de multe ştiţi voi despre legumele şi fructele de toamnă şi apoi îi vom arăta Zânei Toamna ce ştim noi să realizăm din legume şi cum vedem noi legumele şi fructele. Le explic modul de desfăşurare al jocului. I variantă.Fiecare copil va primi câte un jeton pe care va fi desenat un fruct sau o legumă de toamnă.Copiii vor avea sarcina de a denumi fructul sau leguma respectivă. A-II-a variantă.Voi împărţi grupa în două echipe:echipa „Fructele vesele” şi echipa „Legumele vesele”.Un copil numit de mine va ridica un jeton,va denumi ce este desenat pe el iar copiii din cealaltă

-se urmăreşte realizarea corectă a sarcinilor;

-conversaţia; -explicaţia;

-explicaţia; -exerciţiul; -conversaţia;

-urmăresc şi apreciez răspunsurile copiilor;

103

6.Asigurarea feed-back-ului 7.Încheierea activităţii

echipă vor trebui să spună cât mai multe despre fructul sau leguma de pe jeton.Echipa „Fructele vesele”vor avea jetoane cu fructe iar cealaltă echipă,cu legume.După ce denumeşte imaginea,copilul care are jetonul va întreba echipa adversă:”Ce ştii despre...(măr,de exemplu). A-III-a variantă.Voi aplica metoda „Diamantul”.Pe un panou voi avea desenat schema Diamantului,iar copiii vor răspunde la ghicitori şi întrebări despre fructe şi legume de toamnă.Voi nota răspunsurile până se completează schema. Fac apoi aprecieri verbale asupra desfăşurării jocului. „Şi,pentru că aţi răspuns atât de frumos la joc şi pentru că i-aţi arătat toamnei că ştiţi atâtea,haideţi să-i pregătim şi o surpriză.O echipă va realiza ariciul din cartofi iar cealaltă va da viaţă legumelor şi fructelor,prin lipirea ochilor, a gurii,a mâinilor şi a picioarelor”. Cântând cântecul”Toamna”copiii se vor aşeza la măsuţe pentru a realiza sarcinile activităţii practice. Le explic apoi sarcinile. Fac un bilanţ asupra activităţii desfăşurate pe parcursul întregii zile. Fac aprecieri verbale cu privire la modul în care au răspuns în cadrul jocului şi asupra modului în care au lucrat la activitatea practică şi le dau recompense.

-explicaţia; -demonstraţia; -lucrul individual;

-observarea realizării sarcinilor cât mai corect; -aprecieri;

-conversaţia; -conversaţia;

-aprecieri verbale; -recompense.

104