Filosofia Şi Autoreflecţia În Viziunea Lui Simon Blackburn [PDF]

Zitiervorschau

Filosofia şi autoreflecţia în viziunea lui Simon Blackburn Punctul de vedere din „Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie”

“Filosofia se opune atitudinii de autosatisfacţie şi de tihnă intelectuală, reamintindu-ne mereu că viaţa neexaminată este o viaţă ce nu merită trăită.” (Simon Blackburn)

Simon Blackburn (n. 1944), este un filosof englez cunoscut pentru eforturile sale de a promova filosofia. Cartea „Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie” dezbate teme foarte discutate ca viaţa, cunoaşterea, adevărul, mintea, raţiunea, libertatea, Dumnezeu. Discuţiile pe baza acestor teme nu încearcă neapărat sa găsească noi răspunsuri la intrebările omului, ci încearcă mai degrabă să stimuleze omul să gândească, sunt exemple ce au menirea de a învaţa omul că filosofia prin autoreflecţie şi critică poate îndepărta elementele negative şi poate duce la înlocuirea lor cu unele pozitive. Primul capitol atrage atenţia asupra importanţei filosofiei ca mod de a gândi corect, bazat mai degrabă pe metoda de „ a şti cum”, decît pe metoda de „a şti ce”. Nu cantitatea de cunoştinţe contează în procesul de reflecţie, ci mai degrabă felul în care gândim, facem conexiuni şi ajungem la concluzii. Astefel, Blackburn aşază ca bază a filosofiei, autoreflecţia, capacitatea de a ne analiza pe noi înşine fără încetare.1 Blackburn explică şi geneza autoreflecţiei, având ca punct de plecare întrebările diferite şi derutante care pot apărea în existenţa unei persoane: Ce sunt eu?, Ce este conştiinţa mea?, Aş putea oare să trăiesc chiar şi după moartea corpului meu fizic? În timp ce încercăm să găsim răspunsuri la aceste întrebări, ne confruntăm cu categorii precum cunoaşterea (dacă ştim cu adevărat despre ceea ce vorbim), obiectivitatea (dacă ceea ce spunem este „în mod obiectiv” adevărul sau este doar perspectiva noastră subiectivă asupra lumii) şi adevărul (cât de bine cunoaştem adevărul despre ceea ce vorbim). Astfel stabileşte Blackburn etapele care conduc omul spre autoreflecţie.2

1

Simon Blackburn, Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie, traducere de Cristian

Constantinescu, Bucureşti, Editura ALL, 2009, p. 10. 2 Simon Blackburn, Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie, traducere de Cristian Constantinescu, Bucureşti, Editura ALL, 2009, p. 8-9. 1

În încercarea de a explica ce rost au toate acestea, Simon Blackburn porneşte de la relaţia directă dintre reflecţie şi practică, stabilind că felul în care gândim determină acţiunile noastre. Pentru a ilustra mai bine această idee, el se foloşeste de mai multe exemple, fiecare pornind de la un anumit concept filosofic. Primul concept abordat este reflecţia asupra naturii umane din care reiese faptul că oamenii sunt nişte fiinţe egoiste, facem totul pentru propriul interes, iar dacă facem ceva bun este pentru a obţine avantaje viitoare. Aceasta teorie a stat la baza apariţiei omului economic (homo economicus).3 Principiul formulat de anumiţi filosofi a fost îmbrăţişat şi de către economişti care afirmă faptul că ordinea economiei (producţia de bunuri corespunzătoare, ocuparea şi crearea locurilor de muncă) este determinată de faptul că oamenii îşi urmăresc propriul interes şi fac ceea ce este mai profitabil pentru ei.4 Blackburn, însă, demonstrează că această teorie este una greşită, provenind dintr-o eroare filosofică în care oamenii sunt analizaţi prin prisma unor categorii inadecvate. Pornind de la premisa că o astfel de gândire ar duce numai la suspiciuni şi dezbinări, acesta oferă un exemplu concludent în aceste sens: la încheierea unui contract ar putea apărea suspiciuni în legătură cu corectitudinea celeilalte părţi şi astfel persoana în cauză apelează la un avocat, dar pot apărea suspiciuni şi în legătură cu avocatul, întrucât nu face decât să umble după bani, aşadar, ar trebui plătit un alt avocat care să verifice primul avocat şi aşa mai departe. Un alt concept este epistemologia care se referă la teoria cunoaşterii, fondată pe concepţiile perspectivale, teorie lansată de atronomul polonez Nicolaus Copernic. Aceasta spune că percepem un anumit lucru ca fiind în mişcare în raport cu propria noastră situaţie (starea de repaus sau mişcare în care ne aflăm). Exemplul folosit în acest caz este unul simplist: când trecem cu trenul pe lângă un tren staţionat avem senzaţia că trenul staţionat se mişcă, dar realizăm că trenul nostru de fapt se mişcă.5 Al treilea concept este certitudinea a priori, adică gândim un lucru înainte să-l cunoaştem cu adevărat. Aici, Blackburn se foloseşte de un exemplu din medicină pentru a demonstra că acesta este tot o greşeală filosofică ce poate afecta acţiunile noastre: un medic poate desconsidera în tratamentul pe care îl aplică legătura dintre minte şi corp, aplicând un tratament pentru o afecţiune fizică, fără să ia în considerare că natura problemei poate fi una psihică, astfel doctorul va trata efectul, şi nu cauza, iar de multe ori tratamentul poate să nu dea rezultate.6 Ultimul concept explicat este reflecţia critică. Blackburn arată că atunci când raţiunea doarme, oamenii se pot lăsa influenţaţi de convingerile din partea altora sau propriile convingeri, care de cele mai multe ori conduc la conflicte, războaie, neînţelegeri şi certuri.7 Simon Blackburn, Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie, traducere de Cristian Constantinescu, Bucureşti, Editura ALL, 2009, p. 12. 3

4

Coralia Angelescu, Marin Dinu, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Cristian Socol, Economie – Ediţia a opta, Editura Economică, Bucureşti, 2009, p. 14-15. 5 Simon Blackburn, Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie, traducere de Cristian

Constantinescu, Bucureşti, Editura ALL, 2009, p. 13. 6 7

Ibidem, p. 14. Ibidem, p. 15.

2

Un bun exemplu despre cum altii ne pot influenţa părerile dacă renunţăm la a mai gândi este dat de reţeaua fast-food, McDonald’s. Faimosul restaurant provoacă o confuzie în mintea oamenilor, inducându-le acestora ideea că mai mult, mai mare înseamnă mai bun. Acesta folosea panouri imense sub arcade aurii urişe care făceau reclamă la miliardele de hamburgeri vânduţi de McDonald’s. Această metodă era pentru a înştiinţa potenţialii clienţi de marele succes al firmei, dar susţinea şi ideea că vânzările uriaşe se datorau calităţii superioare a acestora, cantitatea apărând ca un echivalent al calităţii.8 Pentru a întări această idee, McDonald’s se foloşeşte de anumite iluzii, cum ar fi umplutura şi diversele garnituri aranjate astfel încât să iasă din chiflă, care deşi mult prea mare, nu poate cuprinde porţia „imensă” din interior. În acest caz, McDonald’s nu creează doar iluzia de cantitate, ci aduce la cunoştiinţa clienţilor că această porţie uriaşă are şi un preţ foarte mic. În realitate, marja de profit la reţelele fast-food este foarte mare, ajungând la 400% sau chiar şi 600%.9 Reţeta aceasta pare să aibă mare succes, deoarece nimeni nu-şi pune întrebarea dacă preţul este cu adevărat avantajos şi dacă porţia este chiar atât de mare pe cate pare a fi, iar McDonald’s continuă astfel să aibă un succes imens în toată lumea. Un bun exemplu despre modul în care propriile convigeri pot duce la conflicte este romanul lui Jane Austen, Mândrie şi prejudecată. Convingerea înrădăcintă despre oamenii bogaţi o determină pe Elizabeth Bennet să afirme despre domnul Darcy următoarele: „Este mult mai firesc, decât ar fi de dorit, ca un tânăr crescut de oameni încrezuţi, bogaţi, şi egoişti să fie şi el încrezut şi egoist”, dar în final aceasta îşi dă seama de greşeala pe care o face. În aceste momente raţiunea trebuie trezită prin reflecţia critică care ne ajută să avem o privire mai detaşată asupra situaţiei în care ne aflăm.10 Relaţia dintre reflecţie şi practică este foarte bine ilustrată şi în literatura motivaţionlă. Scriitorul Anthony Robbins demostreză cum reflecţia şi puterea de a întreba corect pot schimba destinul unui om. Un băieţel a fost bătut într-o zi de un alt băiat din clasa a VII-a, iar pentru a se răzbuna acesta face rost de o armă şi pleacă după duşmanul său. Înainte să tragă, acesta are un moment de reflecţie ce-l face să se întrebe ce se va întâmpla cu el dacă apasă pe trăgaci. În minte îi apare o imagine cu el la inchisoare, lucru care-l face să schimbe ţinta şi să tragă într-un copac. Acest băieţel a ajuns în cele din urmă una din marile legende ale sportului american, schimbându-şi destinul printr-o singură întrebare.11 Această întâmplare este o ilustrare perfectă a ceea ce Nicolae Titulescu spunea cândva: „Când este contrazisă raţiunea, o stare de spirit poate constitui un pericol.” Un alt motiv care ne poate determina să îmbrăşişăm autoreflecţia este faptul că orice progres uman este precedat de noi întrebări. Punându-ne întrebări, ne cunoaştem limitele, putem doborî orice obstacol în orice domeniu. De asemenea, întrebările pe care ni le punem pot avea 8

George Ritzer, mcdonalizarea societăţii, traducere de Victoria Vuşcan, Bucureşti, Editura comunicare.ro, 2003, p. 68. 9 Ibidem, p. 80. 10 Simon Blackburn, Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie, traducere de Cristian

Constantinescu, Bucureşti, Editura ALL, 2009, p. 15. 11

Anthony Robbins, Paşi uriaşi – Schimbări mici cu efecte mari – 365 de idei pentru autocontrol, traducere de Irina-Margareta Nistor, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2002, p. 67. 3

efecte diferite asupra noastra: ne pot bucura, ne pot enerva, înfuria, ne pot inspira, de aceea trebuie să ne punem întrebările care ne vor stimula spiritual şi care ne vor îndruma pe calea desăvârşirii spirituale.12 Diferenţa dintre oamenii care reuşesc în viaţă şi cei care nu reuşesc are la bază acelaşi principiu, întrebările. Cei care reuşesc sunt cei care şi-au pus întrebări mai bune şi au obţinut răspunsuri mai bune. De exemplu, când automobilul abia apăruse, sute de oameni au tot încercat să-l construiască, dar singurul care şi-a pus întrebarea: „Cum aş putea face o producţie în serie a acestei maşinării?” a fost Henry Ford.13 Ford a introdus diferite metode de producere în masă a automobilelor și managementul în masă a unei forțe de muncă industriale, în special producția pe bandă rulantă a automobilelor. Combinația lui Henry Ford de fabrici eficiente, muncitori bine plătiți și prețuri mici a revoluționat lumea automobilelor iar acest proces a fost cunoscut sub numele de "Fordism". Astăzi, Ford Motor Company este o corporație multinațională americană situată pe locul trei în lume la producția de automobile. O singură întrebare care a transformat un om simplu într-un mare om de succes. Astfel, munca de-o viaţă este rezultatul punerii de întrebări: Ce-i îndeamnă pe oameni să facă ceea ce fac? Ce i-a făcut pe unii să reuşească, deşi aveau mai puţine resurse decât au alţii care au dat greş? Cum am putea multiplica rezultatele lor? Cum am putea face mai uşor şi mai repede nişte schimbări? Cum am putea îmbunătăţi calitatea vieţii tuturor?14 În încheiere, Blackburn concluzionează importanţa filosofiei, atrăgând atenţia asupra unor motive puternice care să ne îndemne să nu respingem gândirea. Potrivit lui Blackburn, filosofia: -se opune atitudinii de autosatisfacţie şi de tihnă intelectuală, afirmând că o viaţă neexaminată este o viaţă ce nu merită trăită -ajută la cernerea elementelor negative şi la înlocuirea lor cu unele pozitive -prin autoreflecţia critică ne conduce spre cunoaşterea de sine ce determină direcţia noastră în viaţă. Dar chiar şi cu aceste argumente, mulţi refuză reflecţia pentru că aceasta de cele mai multe ori atrage critica.15 Critica poate fi îndreptată spre multe domenii din viaţa omului şi poate ataca nişte convingeri puternice în ceea ce priveşte: -tradiţiile şi obiceiurile unui popor -credinţa -personalitatea -gândirea -politica. 12

Anthony Robbins, Paşi uriaşi – Schimbări mici cu efecte mari – 365 de idei pentru autocontrol, traducere de Irina-Margareta Nistor, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2002, p. 120. 13 Anthony Robbins, Paşi uriaşi – Schimbări mici cu efecte mari – 365 de idei pentru autocontrol, traducere de Irina-Margareta Nistor, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2002, p. 108. 14 Ibidem, p. 111. 15 Simon Blackburn, Gândeşte – O introducere convingătoare în filosofie, traducere de Cristian

Constantinescu, Bucureşti, Editura ALL, 2009, p. 16. 4

Simon Blackburn nu este singurul care şi-a expus părerea în legătură întrebările, cu reflecţia. Albert Einstein are şi el propria-i opinie în legătură cu acest subiect când afirmă faptul că: „Important este să pui tot timpul întrebări. Curiozitatea stă la baza existenţei. Atunci când admiri misterele eternităţii, ale vieţii şi ale extraordinarei alcătuiri a realităţii, nu poţi decât să rămâi uimit în faţa lor. Este de ajuns dacă încerci să înţelegi măcar o părticică a acestei taine, zilnic. Nu-ţi pierde niciodată sfânta curiozitate.”16 În faţa unor argumente atât de puternice în ceea ce priveşte reflecţia şi filosofia nu putem decât să suţinem gândirea ca proces de întrebări şi răspunsuri ce pot îmbunătăţi calitatea vieţii noastre şi ne pot oferi sau schimba direcţia în viaţă. Nu putem să nu luăm în calcul sfaturile lui Anthony Robbins atunci când spune că: -„întrebările sunt laserul conştiinţei umane, foloseşte-i puterea pentru a doborî orice obstacol”17 -„copiii sun tot timpul campionii întrebărilor”, aşa că nu ar strica să imităm naivitatea şi curiozitatea lor.18 Mintea este aceea care face bine din rău, care te face nenorocit ori fericit, bogat sau sărac. (Edmund Spenser)19

16

Anthony Robbins, Paşi uriaşi – Schimbări mici cu efecte mari – 365 de idei pentru autocontrol, traducere de Irina-Margareta Nistor, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2002, p. 105. 17 Anthony Robbins, Paşi uriaşi – Schimbări mici cu efecte mari – 365 de idei pentru autocontrol, traducere de Irina-Margareta Nistor, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2002, p 107. 18 Ibidem, p. 110. 19 Ibidem, p. 71. 5