Evolutia Sistemelor de Operare [PDF]

Zitiervorschau

PROIECT PENTRU OBŢINEREA ATESTĂRII PROFESIONALE ÎN INFORMATICĂ

TITLUL LUCRĂRII:

Evoluția Sistemelor de Operare

Profesor coordonator:

Elev: Anghel Iulian-Iosif

Popescu Emanuel-Doru

Clasa a-XII-a A

Liceul Teoretic Piatra

1

Cuprins

1. 2.

3.

4.

5.

6. 7. 8. 9.

Argument Introducere Primele sisteme de operare 3.1 Anii 1950 3.2 Anii 1960 3.3 Primul sistem de operare românesc 3.4 Anii 1970 Windows 4.1 Windows 1.0 4.2 Windows 2.0 4.3 Windows 3.0 4.4 Windows 3.1 4.5 Windows 95 4.6 Windows NT 4.7 Windows 2000 4.8 Windows XP 4.9 Windows Vista 4.10 Windows 7 4.11 Windows 8(8.1) 4.12 Windows 10 Linux Mac OS Android iOS Bibliografie

2

Argument Majoritatea programatorilor nu lucrează cu sisteme de operare. Având în vedere acest lucru, este alocarea de timp procesului de înțelegere a sistemelor de operare o idee bună? Da. Iată de ce. Există atât de mult software încât niciun om nu poate înțelege mai mult de o mică parte. Cum este posibil să scriem programe fără a rămâne confuzi datorită a tot ce s-a realizat până acum? Cum se poate ca programele scrise astăzi să facă atât de multe lucruri, comparativ cu cele de acum 50 de ani? Există un răspuns venit din partea unei persoane la care ne-am aștepta mai puțin: Isaac Newton. El a știut că poate privi mult mai departe, în perspectivă, deoarece el a dezvoltat cunoștințele ale căror bază a fost pusă deja de predecesorii săi. El nu a cunoscut niciodată noțiunea de ‘software’, dar cel mai probabil el și-ar da seama că programele de astăzi au fost realizate pe baza unor programe precedente, acesta fiind motivul pentru care cele de acum sunt mult mai performante. De fapt, întregul edificiu construit de programatori seamănă cu un zgârie-nori ajuns la înălțimi amețitoare prin consolidarea atentă a fiecărui etaj de către generații de lucrători. Strat peste strat de abstracție. Acest concept, al straturilor de abstracție, este unul dintre cele mai importante din știința computerelor. Desigur, cineva probabil se întreabă de ce sistemele de operare reprezintă un bun exemplu de abstracție pe mai multe straturi. Bună întrebare. Pentru a răspunde, să privim către acel zgârie-nori de care am vorbit. În jurul său domnește liniștea. Dar, dacă vei privi în sus cu mare atenție (și poate cu un binoclu), vei observa o activitate continuă în vârf. Acolo se află constructorii! Vei observa că aceștia fac un lucru destul de ciudat : în loc să construiască în mod normal, unele echipe încep să construiască în diferite direcții. Acest zgârie-nori are ramuri! De ce fac asta? Datorită faptului că au opinii diferite. Fiecare echipă de lucrători crede ca edificiul trebuie continuat după cum cred ei. Nicio echipă nu o poate convinge pe cealaltă că versiunea lor este cea corectă. Așadar, fiecare echipă continuă construcția conform viziunii lor. Eventual, una sau două ramuri le vor depăși pe celelalte, lucru ce s-a întâmplat de multe ori în istorie. Celelalte se prăbușesc sau sunt abandonate de constructori. Adevărul este că nimeni nu știe care va rezista și care va cădea. Ce înseamnă această analogie? Etajele de sus ale acestui zgârie-nori reprezintă programele informatice noi. Majoritatea programatorilor lucrează la cât mai multe astfel de proiecte. Acest nou software este construit într-o varietate de moduri, dar nimeni nu știe care este modalitatea “corectă”. Desigur, fiecare are felul său favorit de a programa și fiecare crede că are dreptate, iar dreptatea unora va fi inevitabil “dovedită”. Totuși aceasta nu înseamnă că unii sunt mai buni la a prezice care program va trece de testul timpului. Dar, privind în trecut, putem observa ce fel de software a trecut de acest test. Sistemele de operare se află la baza întregului zgârienori. Având în vedere acest lucru, înțelegerea modului în care au evoluat sistemele de operare până acum este esențială unei înțelegeri mai profunde a computerelor. 3

Introducere

Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză Operating system, prescurtat OS), este un ansamblu de programe care are rolul de a gestiona și de a facilita utilizatorului accesul la resursele sistemului de calcul. Metaforic, se poate spune ca un sistem de operare joaca rol de dirijor, orchestrand doleantele utilizatorilor prin atibuirea de partituri adecvate catre diversele resurse ale calculatorului si veghind la interpretarea armonizata a respectivelor partituri, astfel incat scopurile pentru care s-a apelat la calculator sa devina atinse. Pentru aceasta, nucleul sistemului de operare este primul program încărcat în memoria calculatorului si rămâne activ pe toată durata funcționării acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un netbook, un smartphone, un aparat de navigație rutieră, un e-book reader sau unele aparate de uz casnic, precum și playerele multimedia. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile care rulează pe echipamentul (hardware-ul) respectiv.

4

Primele Sisteme de Operare Până în anii ‘50, se dezvoltă prima generație de calculatoare, având la bază tehnologia tuburilor vidate. O inovație majoră este introducerea cartelelor perforate, ca modalitate de stocare a informației.Acestea erau bucăți de hârtie rigidă care conțineau informații digitale reprezentate de prezența sau absența unor găuri în poziții predefinite. În această perioadă nu existau limbaje de programare iar echipamentele electronice nu aveau sisteme de operare, fiind capabile să ruleze doar un singur program, utilizatorul fiind responsabil pentru interacțiunea directă cu hardware-ul.  Dezvoltatorul ideii de sistem de operare care să sintetizeze operațiile unui computer, și rularea simultană a mai multor funcții ale unui program, a fost Alan Turing, a cărui Turing machine este considerat precursorul tuturor computerelor.

 Anii 1950 În 1950, Laboratorul de Cercetare General Motors a realizat primul sistem de operare pentru calculatorul lor, IBM 701. Acesta rula un sistem de procesare în serii, deoarece programele și datele erau introduse pe rând. Sistemul de operare SHARE Operating Sistem creat de IBM în 1959, deservea computerele de tip mainframe IBM 704, IBM 709 și IBM 709. Apoi, este dezvoltată o nouă versiune, mult mai complexă, IBSYS (IBM’s Operating System).

 Anii 1960 În anii ‘60, diferite companii producătoare de mașini de calcul au dezvoltat mai multe sisteme de operare: Control Data Corporation, Borroughs Corporation, IBM, UNIVAC, General Electri, Digital Equipment Corporation. Acestea au revoluționat conceptul de sistem de operare, introducând fiecare noțiuni și caracteristici noi. Sistemele de operare au evoluat în multiprogramare, în care mai multe programe puteau rula în memorie, capacitatea de a comunica în rețea sau de a distribui mai multor utilizatori accesul la un program sau chiar nivele inelare de securitate. 5

În 1961 Burroughs Corp. a introdus seria de calculatoare B5000, cu sistemul de operare MCP (Master Control Program), primul sistem de operare care a fost scris exclusiv ȋn ESPOL, un limbaj de nivel înalt, dialect al limbajului ALGOL. MCP a introdus de asemenea și prima implementare comercială de memorie virtuală. Sistemul de operare MCP este încă în utilizare și astăzi în linia de calculatoare Unisys ClearPath/MCP. Atlas Supervisor care a funcționat pe calculatorul Atlas, construit la Universitatea Manchester în 1962, a fost sistemul de operare care a reușit să aloce resursele de procesare ale calculatorului astfel încât acesta să poată acționa simultan pe mai multe sarcini și programe de utilizator. Diferitele sale funcții includ administrarea memoriei virtuale a computerului Atlas. Este considerat ca fiind primul sistem de operare modern recunoscut. UNIVAC, primul producător comercial de computere, a produs în 1962 sistemul de operare EXEC, pentru seria de calculatoare UNIVAC 1100/2200. Acesta a fost un sistem orientat pe loturi care putea opera cu discuri, cititoare de carduri și linii de imprimante. General Electric și MIT au dezvoltat GECOS (General Electric ComprehensiveOperating System), care a introdus conceptul de nivele de privilegii securizate pe inele. După achiziționarea acesteia de către Honeywell, a fost redenumit ȋn General Comprehensive Operating System (GCOS). Control Data Corporation (CDC), introduce sistemul de operare SCOPE pentru seria de calculatoare CDC 3000, CDC 6000, și CDC 7600. Digital Equipment Corporation a dezvoltat mai multe sisteme de operare de partajare pe timpi pentru liniile sale de calculatoare PDP-10 pe 36 biți, inclusiv TOPS-10 și TOPS20, lansate în 1962 și 1969. TOPS-10 a fost un sistem deosebit de popular în universități și în comunitățile ARPANET. În 1964 IBM a dezvoltat System/36, o familie de computere disponibile pe scară largă, cu diferite capacități. Pentru acestea a fost dezvoltat OS/360, primul sistem de operare capabil să lucreze la nivelul mai multor echipamente, centralizând astfel comanda unei întregi linii de procesare. OS/360 a deservit de asemenea computerele NASA în misiunea Apollo 11. Principalele sisteme de operare folosite astăzi de IBM sunt descendente ale OS/360.

6

 Primul sistem de operare românesc Calculatorul electronic DACICC-200 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj) 

a fost conceput și realizat între anii 1964-1968 la Institutul de Calcul (Academia Română, Filiala Cluj-Napoca) condus pe atunci de directorul acad.Tiberiu Popoviciu. Pentru partea hardware, echipa care l-a construit a fost condusă de inginerii Mircea Bocu și Gheorghe Farkas, fiind formată din ing. Bruno Azzola, Daniel Beloiu, Juhasz Iolanda, Tudor Mureșan, Mihai Mușteanu și Mircea Pătru (la care s-au alăturat spre sfârșit, în 1968, inginerii Petre Soreanu, Dan Cigmăian și Mircea Corpadea pentru testări). Pentru partea de software, echipa a fost coordonată de matematicienii Emil Muntean și Teodor Rus, fiind formată din Liviu Negrescu, Stefan Nițchi, Stein Hannes, Werner Schuster, Stela Laslău-Popescu și Mircu Mitrov.  a avut la bază experiența dobândită în conceperea și construirea calculatorului electronic precedent, DACICC-1;  a fost un calculator original, conceput și fabricat "la comandă", pentru Institutul Central de Cercetări Agricole din București; contractul a fost în valoare de 3.482.000 lei (echivalentul a 580.000 $, raportat la cursul din 1964); a funcționat la capacitate maximă între anii 1968-1973; a fost un calculator de generatia a doua, fiind complet tranzistorizat, și având trăsături "revoluționare" pentru acea vreme: aritmetică flotantă cablată hard, memorie modulară, cu simultaneități precum overlap (suprapunerea în timp a pregătirii unei instrucțiuni cu execuția precedentei) și simultaneitatea funcțională a blocurilor de memorie (întâlnită azi doar la calculatoarele paralele multiprocesor);  a fost cel mai performant calculator construit în țară cu proiect și materiale autohtone în perioada anilor '50-'60;  pentru el au fost dezvoltate următoarele componente soft:  o

asamblorul PAS (Program de Asamblare Simbolică), realizat de mat. Teodor Rus, mat. Stein Hannes și, ceva mai la urmă, mat. Viorel Costea; o monitorul, realizat de mat. Emil Muntean și Stefan Nițchi; o supervizorul de intrări/ieșiri, realizat de mat. Werner Schuster; 7

ansamblul de programe pentru testare BTH (Baterie de Teste Hard), la realizarea cărora o contribuție importantă au avut mat. Stela Laslău-Popescu și mat. Mircu Mitrov; o programul MOL (Machine Oriented Language), asimilat unui asamblor, realizat de mat. Werner Schuster; o compilatorul FORTRAN-2, scris în MOL de către mat. Liviu Negrescu. A fost primul compilator românesc, scris și realizat în țară. o

Utilizarea rațională a calculatorului, din punct de vedere al eficienței timpului de lucru se realizează prin multiprogramare. Din punct de vedere constructiv pentru a asigura posibilitatea multiprogramării sunt prevăzute următoarele:    

Un sistem de întreruperi prioritare care servește la utilizarea dispozitivelor periferice; Posibilitatea de blocare și deblocare a regimului de întreruperi prin program; Instrucțiuni speciale pentru tratarea întreruperilor și a folosirii progrmului dispecer; Posibilitatea de a realiza adresări relative pentru alocări dinamice, controlul domeniului de adresare în regim de program și acționarea perifericelor numai de către dispecer;

Dispecerul pentru multiprogramare asigură funcționarea a 4 programe simultan și conversația între om și calculator prin mașina de scris de la pupitrul de comandă. Una dintre principalele componente soft era asamblorul PAS (Program de Asamblare Simbolică), folosit la scrierea de programe în cod mașină. La realizarea lui au contribuit Teodor Rus, Stein Hannes și Viorel Costea. Monitorul a fost realizat de Emil Muntean și Ștefan Nițchi, iar supervizorul de intrări-ieșiri de Werner Schuster, care a dezvoltat și MOL (Machine Oriented Language), un asamblor care utiliza și adrese simbolice. Pentru testarea implementării hard a aritmeticii în virgulă mobilă s-a realizat un ansamblu de programe numit BTH (Baterie de Test Hard), la care au contribuit Stela LaslăuPopescu și Mitrov Mircu. Folosind MOL, Liviu Negrescu a dezvoltat pentru DACICC-200 primul compilator FORTRAN-2 din România. Sistemul de programare automată DACICC-FORTRAN, cum îl numește creatorul, cuprinde un limbaj deprogramare de tip FORTRAN și compilatorul, precum și o librărie de subprograme în cod mașină. Compilatorul realiza traducerea într-un singur pas în cod mașină a programelor din limbajul sursă, putând genera programul obiect în două moduri: în octal sau în binar.

8

 Anii 1970 În anii 1970, microprocesoarele, cipurile și celelalte componente hardware, au devenit suficient de mici pentru a încăpea într-un calculator de birou, așanumitul desktop. Cele mai folosite sisteme de operare erau Microsoft MS-DOS, ce putea fi instalat pe IBM PC și pe calculatoarele cu procesorul Intel 8088, și UNIX care putea rula pe procesoarele Motorola 6899.

MS-DOS (prescurtat de la Microsoft Disk Operating System) este un sistem de operare comercializat de Microsoft. El a fost cel mai utilizat sistem de operare din familia DOS și a dominat sistemele de operare pentru PC în anii 1980. El a fost bazat pe familia de microprocesoare Intel 8086, în special pe IBM PC și compatibil. El a fost gradual înlocuit de sisteme de operare care oferă interfață grafică, în special diverse generații ale sistemului de operare Microsoft Windows. El a fost original cunoscut ca QDOS (Quick and Dirty Operating System) și 86-DOS. MS-DOS a fost inițial lansat în 1981 și are opt versiuni majore lansate înainte ca Microsoft să oprească dezvoltarea în 2000. El era un produs cheie pentru creșrerea Microsoft datorită diverselor limbaje de programare pe care compania le crea pentru firmele dezvoltatoare de software, furniza venituri importante companiei și resurse de comercializare. El a fost sistemul de operare pe care se bazau primele versiuni de Windows executate ca o interfață grafică.

UNIX este un sistem de operare inițiat de un grup de programatori de la AT&T Bell Labs, printre care Ken Thompson, Dennis Ritchie, Brian Kernighan, Douglas McIlroy și Joe Ossanna. Astăzi există mai multe variante (implementări) ale sistemului, acestea fiind dezvoltate atât de firme comerciale cât și de indivizi și organizații nonprofit (precum Free Software Foundation). Sistemul de operare Unix este folosit pe scară largă atât pentru servere cât și pentru stații de lucru. Mediul de dezvoltare Unix și modelul de programare client-server au fost esențiale în dezvoltarea Internetului și trecerea de la sistemele de calculatoare individuale la sistemele de calculatoare în rețea. 9

Atât Unix-ul cât și limbajul de programare C au fost dezvoltate de AT&T și distribuite guvernului și instituțiilor academice, ceea ce a dus la portarea lor pe un număr mai mare de calculatoare diferite decât orice alt sistem de operare. Astfel, UNIX-ul a devenit în informatică sinonim cu noțiunea de sistem deschis (open system). Sistemul de operare UNIX a fost conceput de la bun început ca portabil, multi-user și multi-tasking, și este caracterizat de următoarele concepte informatice de bază: datele sunt stocate în format text simplu într-un sistem de fișiere ierarhic; dispozitivele și toate elementele IPC (inter-process communication) sunt văzute ca fișiere; se folosește pe larg linia de comandă; în loc de programe monolitice masive se preferă programe simple care au o singură funcție, aceste programe fiind cascadate folosind facilitatea pipe pentru a obține funcționalitatea dorită. Sistemul UNIX constă din totalitatea acestor programe și a unui program master care controlează sistemul. Acest program poartă numele de nucleu sau kernel și oferă servicii precum: pornirea și oprirea altor programe; accesul la sistemul de fișiere; gestionarea resurselor și dispozitivelor hardware, etc. Ȋn cooperare cu Universitatea din Minnesota, pe parcursul anilor 1970, Control Data Corporation a dezvoltat sistemele de operare CDC Kronos și apoi NOS (Network Operating System), care suportau prelucrări simultane pe loturi și partajarea pe timp. Ca multe sisteme de operare comerciale ce foloseau partajarea pe timp, interfețele acestor sisteme de operare erau o extindere a sistemelor de operare Dartmouth BASIC. La sfârșitul anilor 1970, CDC și Universitatea din Illinoi, a dezvoltat sistemul de operare PLATO ce folosea monitoare cu plasmă și partajarea pe timp în rețelele de distanță lungă. Multe concepte moderne în computerele multi-utilizator au fost inițial dezvoltate pe PLATO, incluzând forumuri, panouri de mesaje, e-mail, mesagerie instantanee, partajare de ecran de la distanță și jocuri video multiplayer. La mijlocul anilor 1970, sistemul de operare MVS (Multiple Virtual Storage) folosit pe calculatoarele IBM, System/370 și System/390, oferea prima punere în aplicare a folosirii RAM-ului ca o memorie cache transparentă pentru date. CP/M (Control Program/Monitor apoi redenumit Control Program for Microcomputers), un sistem de operare creat de Digital Research în 1974, pentru microcomputerele Intel 8080. Sistemul de operare CP/M a fost un sistem de operare compatibil cu foarte multe echipamente microcomputer, care a stat la baza Microsoft MS-DOS, și IBM PC DOS. Spre sfârșitul anilor 1970, Apple a lansat sistemul de operare Apple DOS pentru seria de computere Apple II. Apple DOS a avut trei versiuni importante: DOS 3.1, DOS 3.2 și DOS 3.3. 10

Windows Apariția Windows a constituit o piatră de hotar în evoluția sistemelor de operare nu doar pentru desktop, dar și în general. Microsoft Windows este numele unei serii de sisteme de operare create de compania Microsoft. Microsoft a introdus Windows pe piață pentru prima dată în noiembrie 1985, ca un supliment la MS-DOS, deoarece interfețele grafice erau din ce in ce mai apreciate. Microsoft Windows a ajuns cu timpul să predomine pe piața de calculatoare mici, întrecând Mac OS, care fusese introdus pe piață mai înainte de către compania Apple Computers, astăzi numită Apple Inc.. La conferința IDC Directions din 2004, vicepreședintele IDC a constatat că Windows deține aproximativ 90 % din piața de sisteme de operare. Versiunea cea mai nouă de Windows pentru stații de lucru existentă pe piață este Windows 10, pusă în vânzare în Iulie 2015(versiunea completă). Versiunea curentă de Windows Server este "Windows Server 2016", urmașul lui "Windows Server 2012". Versiunile Windows 16 biți includ: Windows 1.0 (1985), Windows 2.0 (1987), Windows Server. Versiunile vechi de Windows erau deseori considerate doar o îmbunătățire sau variantă grafică a sistemului de operare MS-DOS. Spre deosebire de MS-DOS, Windows permite utilizatorilor să execute simultan aplicații complexe, prin utilizarea așa-numitului „multitasking cooperativ”. Un factor nou este utilizarea unei interfețe grafice cu utilizatorul de tip GUI. În Windows a mai fost implementată o schemă de memorie virtuală, care permite să se ruleze aplicații mai mari decât memoria de lucru fizică: atunci când memoria fizică devine insuficientă, segmentele de cod și resursele necritice se mută temporar pe un disc dur. La momentul necesar ele se reîncarcă în memoria fizică. Windows/386 a introdus un kernel (miez) scris pe 32 de biți și un monitor al mașinii virtuale. Pentru durata sesiunii Window, a creat una sau mai multe medii virtuale de tip Intel 8086 și a asigurat virtualizarea pentru placa grafică, tastatură, mouse, ceasul de control. Consecința văzută de utilizator a fost faptul că multitasking-ul putea fi realizat în ferestre separate, chiar dacă aplicațiile grafice MS-DOS aveau nevoie de modul full screen.

 Windows 1.0 Windows 1.0 este primul mediu de operare cu interfață grafică creat de Microsoft și lansat pe 20 noiembrie 1985. Acesta a fost prima încercare a firmei Microsoft de a implementa o interfață grafică care suporta multi-tasking pe platforma PC. Windows 1.0 a 11

fost de asemenea și primul din seria Windows, apoi succedat de către Windows 2.0 și discontinuat pe 31 decembrie 2001. Prima versiune Windows 1.0 apărută in 1985, lasă mult de dorit prin aspectul său grafic puțin încurajator, avea mecanisme de gestionare a memoriei puțin performante, fiind mai degrabă o deziluzie decât un succes pe piață. Acest început greoi și stângaci se datora in mare parte capacităților mici de memorare ale microcalculatoarelor de la acea vreme (piața era dominată de XT-uri, utilizatorii trebuind sa se limiteze pentru reluarea aplicațiilor lor la mai puțin de 640 KB de memorie RAM.

 Windows 2.0 A doua versiune Windows 2.0 lansată in 1987 nu a avut succesul scontat, fiind departe ceea ce se numeste azi o interfață grafică. Windows nu era decât un sistem de meniuri care ofera o listă aplicații disponibile. Dezavantajele interfeței se explicau și prin slabele performanțe ale microprocesorului 8086 de gestionare a memoriei și de capacitatea redusă de calcul a acestuia. Pasul înainte în evoluția sistemelor Windows (începând chiar cu Windows 2.0) a fost multitasking-ul, adică procesul de rulare a mai multor aplicații, "aparent" în același timp. Datorită restricțiilor impuse de capacitatea memoriei RAM, la Windows 2.0 nu se poate vorbi de un adevărat multitasking, ci de o comutare între task-uri. In condițiile unei incapacități de gestionare a memoriei extinse, utilizatorul putea să pornească mai multe aplicații în același timp doar in zona de memorie disponibilă (adică cea care nu era afectată de catre MS-DOS programului Windows și celorlalte aplicațtii). Pentru primele două versiuni Windows se poate vorbi de un mod de operare "real" ce utilizează 1 MB de RAM.

 Windows 3.0 Versiunea Windows 3.0 aparută în 1990 a fost considerată ca fiind al doilea mare succes al interfeței grafice de exploatare, după W/386. Produsul W 3.0. a fost versiunea care a început să ofere utilizatorilor un motiv serios pentru a prefera aplicațiile DOS. Aspectul lui Windows s-a îmbunătățit iar programul a oferit o funcționalitate mai bună. Aceasta a fost prima versiune care a introdus conceptul de program manager. Versiunea 3.0. a utilizat pe scară largă pictogramele pentru a reprezenta aplicațiile. Windows 3.0. putea rula in regim de multitasking cooperativ aplicații scrise pe 16 biti. Deficiența majora a versiunii 3.0. consta in instabilitatea sistemului, în sensul că unele aplicații violau integritatea sistemului.

12

 Windows 3.1           In 1991 apare pe piață cea mai cunoscută versiune a lui Windows înainte ca platforma de exploatare să se transforme într-un sistem de operare, Versiunea 3.1. permitea reluarea aplicațiilor pe 16 biți, dar le putea exploata și pe 32 biți. Voi prezenta în continuare cteva dintre atuurile pe care le-a adus această versiune: -         elementele 3D tind să domine interfața grafică -         a fost introdus mecanismul "obiectele legate și incluse" OLE, care permitea legarea dinamică a unor obiecte într-un document complex -         problema fonturilor a fost rezolvată prin introducerea posibilităților de actualizare a lor prin promovarea caracterelor True Type (corpurile de literă True Type sunt scalabile, adică micșorate sau mărite își păstrează forma lizibilă, tehnologiile anterioare necesitau un set diferit de corpuri de literă pentru fiecare dimensiune in parte) -         aplicațiile File Manager și Print Manager au fost îmbunătățite -         integrarea unor facilități multimedia - prin introducerea interfeței MCI (Media Control Interface) -         posibilitatea utilizării memoriei virtuale prin utilizarea unui spațiu de pe harddisk pentru a simula o memorie RAM -         capacitatea imbunătățită de utilizare și gestionare a driverelor -         creșterea siguranței generale a sistemului

 Windows 95 Windows 95, lansat în iunie 1995 a fost produsul care a înlocuit vechea platformă Windows 3.x cu un real sistem de operare performant. Windows 95 poate fi caracterizat succint prin: -         multitasking permitiv (controlat): W '95 deține tot timpul controlul asupra timpului de calcul și asupra aplicațiilor -         rulează aplicații pe 32 biți 13

-         include standardul Plug & Play ca parte integranta a  sistemului de operare -         are o interfata de programare a aplicatiilor API (Aplications Programs Interface) pe 32 de biti Windows 98 este sistemul de operare ce imbunatateste fiabilitatea si stabilitatea lui Windows 95.

 Windows NT Windows NT este o versiune de 32 de biți a interfeței Microsoft cu utilizatorul care oferă cu adevărat modul de lucru multitasking pentru calculatoarele personale bazate pe microprocesoare Intel și pentru stațiile de lucru. Windows NT (New Technology) rulează exclusiv protejat, permițând proiectanilor de aplicații să folosească până la 4 GB de RAM. Windows NT are facilități avansate de gestionare a fișierelor, puternice funcții de rețea, fiind un adevărat sistem client - server.

 Windows 2000 Windows 2000 a venit ca un upgrade semnificativ în lumea Windows NT şi a adus elementele de funcţionalitate din Windows 9x în sistemul de operare orientat către zona business, plus un număr foarte mare de elemente funcţionale complet noi. Active Direcotry este de departe cel mai important element care merită amintit. Windows 2000 a fost lansat în patru versiuni: Professional pentru staţiile de lucru şi laptop-uri, Server, Advanced Server şi Data Server. El mai oferă şi suport pentru hard disk de până la 64GB memorie.

 Windows XP Sistemul de operare foloseşte kernel-ul 5.1 (preluat de la Windows 2000), peste care este introdusă o interfaţă grafică mai atractivă şi, în plus, sunt adăugate elemente noi pe partea multimedia. Din punct de vedere hardware, Windows XP presupunea un minim de 233MHz, 64MB RAM, 1.5GB liberi pe hard disk, placă video capabilă de o rezoluţie de 800 x 600, placă de sunet. Real, Windows XP funcţiona eficient cu 128MB RAM, o rezoluţie de 1024 x 768, un hard disk de 4GB şi un procesor de 600MHz. 14

Windows XP a avut un număr mare de versiuni, orientate către diverse tipologii de utilizatori: Home, Professional, Tablet PC, Media Center, urmate apoi de versiunile de 64 biţi plus cele marcate N şi care au fost create ca urmare a procesului pe care Microsoft l-a pierdut în faţa Comunităţii Europene şi prin care a fost nevoită să elimine din sistemul de operare Windows Media Player.

 Windows Vista Sfârşitul anului 2006 şi începutul anului 2007 au marcat lansările lui Windows Vista pentru piaţa OEM, respectiv consumatorii finali. Din nou, Windows se regăseşte în mai multe variante (Home, Home Premium, Business, Enterprise şi Ultimate), în funcţie de piaţa pe care o ţinteşte. Hardware-ul minim cerut de Vista – 1GB RAM, procesor de minimum 1GHz, placă video cu minimum 128MB RAM şi 40GB spaţiu liber pe hard disk plus unitate DVD şi placă de reţea – nu este în măsură să asigure cea mai bună experienţă. Conform testelor făcute, Vista rulează eficient pe 2GB RAM, hard disk de 80GB sau mai mare şi plăci grafice dedicate cu un minim de 128MB RAM plus un procesor de minimum 1.5GHz. De remarcat este faptul că din aces sistem de operare a fost exclus codul pe 16 biţi, el nemaiputând rula direct sub Vista. Scris pe un kernel cu versiunea 6.0, Windows Vista oferă o interfaţă foarte plăcută, cu transparenţă şi efecte 3D. La momentul lansării lui Vista, au fost semnalate două mari probleme: lipsa driverelor (deşi existau peste 32.000 de drivere pregătite în baza de date Windows Update) şi a aplicaţiilor scrise pe acest sistem de operare. În plus Vista necesita o configurare hardware semnificativ diferită de cea din Windows XP – 1 GB de memorie şi un procesor la 2GHz fiind nişte indicatori minimali. Performanţa totală a sistemului de operare lasă de dorit chiar şi cu funcţiile Superfetch şi ReadyBoost (folosirea stick-urilor USB pe post de memorie asociată sistemului – RAM). Rezultatul a fost acela că, în ciuda elementelor avansate de securitate şi design al interfeţei, utilizatorii au fost sceptici şi nu au migrat în masă către Vista.

15

 Windows 7 În ianuarie 2009, Microsoft a lansat prima versiune de test public pentru Windows7, iar utilizatorii s-au înghesuit să o descarce, motiv pentru care serverele de download s-au blocat. Ce aduce însă nou Windows 7 faţă de Vista? Vorbim despre o variantă de test, beta completă din punct de vedere al funcţiilor existente. În mare,este doar un Vista mai finisat şi pare că e mai rapid. În versiunea de test apare un nou taskbar, jump-list, Aero-shake, Aero-peak, Action Center, Internet Explorer 8, Windows Media Player 12, Home Group şi multe altele. Scris pe kernel cu versiunea 6.1, Windows 7 are cerinţe hardware, cu un procesor de minim 1GHz, 1GB memorie RAM, 16GB spaţiu liber pe hard-disk, placă video de minim 128MB, placă de reţea, placă de sunet, unitate DVD. Recomandat fiind un procesor de 1.8GHz, 2GB memorie RAM, 40GB spaţiu pe hard disk, placă de sunet, placă de reţea, unitate DVD sau Blu-Ray şi o placă grafică de 512MB RAM compatibilă DirectX 10.

 Windows 8(8.1) Principala schimbare cu care a venit Windows 8 (lansat în octombrie 2012) a fost noua interfață „Metro”. Pentru a pune mai mult accent pe dispozitivele care folosesc touchscreen, Windows 8 s-a dorit a fi o nouă schimbare radicală, fără taskbar, doar cu butoane mari și plate. E bine, fără prea mult succes – Microsoft făcând astfel câte un pas în spate pentru a reveni la interfața clasică, cu taskbar si desktop. Astăzi utilizatorii pot alege care 16

dintre cele două interfețe își doresc să pornească odată cu sistemul de operare.

 Windows 10 Windows 10 a introdus aplicațiile universale, acestea fiind proiectate să ruleze pe mai multe dispozitive din familia Microsoft, cu un cod aproape identic, incluzând computere personale, tablete, smartphone-uri, sisteme înglobate, Xbox One, Surface Hub și Windows Holographic. Interfața Windows a fost revizuită pentru a ușura tranziția dintre o interfață adaptată pentru mouse și o interfață adaptată pentru touchscreen, bazate pe dispozitivele de intrare disponibile —‌în special la PC-urile 2-în-1. Ambele interfețe includ meniul Start ce încorporează atât elemente din meniul Start din Windows 7, cât și din Windows 8.1 . Prima versiune de Windows 10 a mai introdus o caracteristică pentru a administra ferestrele și desktop-urile virtuale numită Timeline, browserul Microsoft Edge, suport pentru autentificarea cu amprentă sau prin recunoașterea facială (Windows Hello), noi caracteristici de securitate pentru sistemele enterprise, DirectX 12 și WDDM 2.0, acestea îmbunătățind capabilitățile de grafică ale sistemului de operare pentru jocuri și programe de editare foto și video.

Linux Linux este o familie de sisteme de operare de tip Unix care folosesc Nucleul Linux (în engleză kernel). Linux poate fi instalat pe o varietate largă de hardware, începând cu telefoane mobile, tablete, console video, continuând cu calculatoare personale până la supercomputer. Linux este cunoscut în principal pentru utilizarea sa ca server, în 2009 i se estima o cotă de piață între 2040%. Cota de piață de desktop este estimată între 1-2% și 4.8%. În ultimii ani, Linux a început să devină tot mai popular atât datorită unor distribuții 17

precum Ubuntu, openSUSE, Fedora, precum și datorită apariției netbook-urilor și a noii generații de telefoane inteligente (în engleză smart phone) care rulează o versiune embedded de Linux. Uneori mai este întâlnit sub numele de GNU/Linuxși este cel mai cunoscut exemplu de colaborare și dezvoltare Software liber sub licență GPL. Termenul Linux se referă și la nucleul Linux, însă în mod uzual este folosit pentru a descrie întregul sistem de operare pentru calculatoare, compus din nucleul Linux, biblioteci software și diverse unelte. O "distribuție Linux" adaugă acestor componente de bază o mare cantitate de programe, organizate în „pachete”. Folosirea termenului „Linux” pentru întreg sistemul, deși foarte răspândită, este contestată de către Richard Stallman și Free Software Foundation (autorii Proiectului GNU, ale cărui produse sunt incluse în cea mai mare parte din distribuțiile Linux). Aceștia propun utilizarea termenului GNU/Linux ("GNU și Linux") sau GNU+Linux ("GNU plus Linux"). Nucleul Linux a fost dezvoltat inițial pentru microprocesorul Intel 386, dar în prezent rulează pe o mare gamă de microprocesoare și arhitecturi de calculatoare. Este folosit pe calculatoare de tip personal, servere, pe supercomputere, dar și pe sisteme înglobate (embedded ), cum ar fi unele telefoane mobile sau recordere video. Sistemele Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile de dezvoltare și un număr (de obicei destul de ridicat) de programe utilitare și aplicații, servere grafice (X), sisteme de ferestre si managere de desktop-uri (KDE, Gnome, Blackbox, Fluxbox, Xfce etc.), browsere web (Firefox, Lynx, Konqueror), aplicații și suite de aplicații „de birou” (OpenOffice.org), software de prelucrare grafică (Gimp), software de configurare, servere de web etc. Instalarea programelor noi se poate face fie prin compilare directă, fie prin intermediul pachetelor, care verifică existența și disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala noul program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea pachetelor lipsă necesare (dacă este cazul) și instalarea lor automată „dintr-un clic”. Sistemele moderne Linux au atât capacități multimedia avansate, (grafică 3D accelerată hardware, sunet surround, suport pentru tehnologie bluetooth etc.), cât și suport pentru hardware mai vechi, fiind adaptabile și scalabile în funcție de necesități. Dezvoltarea sistemului a fost începută de către inginerul finlandez Linus Torvalds, care inițial dorea să obțină un sistem similar cu Minix, derivat din Unix, dar fără limitările acestuia. Torvalds a scris un kernel care să lucreze pe platformele AT-386 și 484 având la baza conceptele din cartea Operating System a lui Andrew Tanenbaum. Sistemele de operare bazate pe Linux sunt disponibile în general sub formă de "distribuții" (denumite mai rar și "arome"). Unele dintre acestea sunt orientate spre utilizatorul particular, altele către servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi. Câteva din cele mai folosite distribuții de Linux sunt: 18

Ubuntu, un proiect orientat spre utilizatorul obișnuit bazat pe Debian GNU/Linux, care a câștigat o mare popularitate prin faptul că este ușor de utilizat și configurat, fiind în același timp puternic și stabil. Distribuții înrudite: Kubuntu (folosește KDE), Xubuntu (folosește Xfce), Edubuntu (orientat spre aplicații pentru educație). În prezent, Ubuntu este cea mai populară distribuție Linux. openSUSE Leap - o distribuție orientată atât spre server cât și spre stații de lucru și desktopuri, care pune accentul pe ușurința în utilizare și configurare. Produsă de compania germană SuSE, parte a grupului Novell. Fedora (distribuție Linux) - născută din proiectul Red Hat Linux, dar conținând exclusiv software liber și disponibil gratuit de pe Internet. Debian GNU/Linux, una din distribuțiile cele mai cuprinzătoare din Internet, conținând un număr uriaș de pachete. Creatorii proiectului au dezvoltat managerul de pachete APT și al pachetele DEB. PCLinuxOS - o distribuție derivată din Mandriva Linux, destinată mediului desktop și care se remarcă prin usurința instalării, fiind adecvată pentru utilizatorii începători. Mandriva Linux (denumită anterior Mandrake Linux) - o distribuție ușor de utilizat, orientată spre utilizatorii desktop, creată de compania franceză Mandriva. Slackware Linux, este una din cele mai vechi distribuții, având ca moto "Ține (lucrurile) simple". Distribuției îi lipsesc unelte de configurare ușoară, dar beneficiază de viteză mare de rulare, posibilitate a de a fi instalată pe hardware mai vechi și o organizare simplă a sistemului. Gentoo Linux, o distribuție orientată spre performanțe maxime și destinată utilizatorilor avansați. Distribuția se remarcă prin timpul foarte lung necesar instalării, care necesită de regulă compilarea și optimizarea pachetelor pe sistemul pe care se face instalarea (spre deosebire de majoritatea distribuțiilor, care instalează software precompilat). Acest lucru are ca rezultat ulterior un spor de performanță, dar și o configurare mai dificilă. Gentoo beneficiază de un manager de pachete și de sistem foarte avansat denumit portage. Knoppix, o distribuție „live” care rulează direct de pe CD sau DVD, fără a instala nimic pe hard disk, ce poate fi utilizată, printre altele, în călătorii, demonstrații sau pentru diagnosticări de sistem, reparări, recuperări de date etc. RedHat Linux - una din cele mai cunoscute distribuții, în prezent o distribuție comercială orientată exclusiv spre piața serverelor și spre mediul de afaceri. Este distribuția care a dat naștere proiectului Fedora Core. Slax, o distribuție "live" bazată pe Slackware, care poate rula de pe suport optic (CD sau DVD) sau de pe o memorie Flash de 256 MB. 19

NimbleX, o distribuție "live" versatilă, produsă în România și bazată pe Slackware, care rulează direct de pe CD, mediu USB sau chiar și din rețea. Distribuția, deși nu ocupă mult spațiu, are o interfață grafică puternică și atractivă și include un număr mare de programe pentru navigarea pe Internet, editarea de documente, redare de conținut multimedia etc. TFM/GNU Linux - distribuție de Linux Server și Workstation 100% românească, stabilă, ușor de instalat și care nu necesită cunoștințe avansate de Linux. Produsă de compania TFM Group. Rogentos - o distribuție Românească bazată pe Sabayon Linux, stabilă, ușor de instalat și care este adresată atât utilizatorilor obișnuiți cât și celor avansați. Tiny Core Linux - având o dimensiune de doar 12 MB, acesta este probabil cel mai mic sistem de operare bazat pe nucleul Linux.

MacOS Mac OS (Mac Operating System) este un sistem de operare (SO) produs de firma Apple Inc. pentru computerele sale. Lansat în 1989 împreună cu primele calculatoare de tip Macintosh.  Mac OS reprezintă o serie de sisteme de operare cu interfață grafică, proiectată de firma Apple (nume anterior: Apple Computer) pentru gama sa de computere de tip Macintosh. A fost introdus pentru prima dată la modelul Macintosh 128K în anul 1989. Prin intoducerea sistemului de operare Mac OS, computerele Apple au devenit mai prietenoase pentru utilizatori decât cele cu sisteme de operare MS-DOS. Termenul „Mac OS” nu a existat cu adevărat până când a început să fie oficial utilizat la mijlocul anilor 1990. De atunci, acest termen a fost folosit pentru a distinge toate aplicațiile sistemului Mac de celelalte sisteme de operare. Primele versiuni erau compatibile doar cu Macintosh-urile bazate pe microprocesorul Motorola 68000, iar versiunile mai noi erau compatibile și cu arhitectura PowerPC. Recent, Mac OS X a devenit compatibil și cu arhitectura Intel x86, care stă la baza tuturor PC-urilor. Primele SO Macintosh constau din două elemente software numite „System” și „Finder”, fiecare având versiunea sa. System 7.5.1 a fost primul care includea logoul Mac OS (o variație a iconiței de pornire a lui Finder - „Happy Mac” smiley face), iar Mac OS 7.6 a fost primul numit Mac OS. Până la apariția sistemelor bazate pe microprocesorul PowerPC G3, părți importante ale sistemului de operare erau păstrate în memoria fizică ROM pe placa de bază, scopul fiind evitarea utilizării cu limitări a spațiului oferit de floppy disk, luând în considerare că primele Mac-uri nu aveau hard disk. Mac OS poate fi divizat în două categorii de sisteme de operare: 20

Mac OS

Classic - sistemul care era livrat împreună cu primul Macintosh în 1989, inclusiv urmașii săi, culminând cu Mac OS 9. Pentru Mac OS Classic este caracteristică lipsa liniei de comandă, fiind un SO în întregime bazat pe interfața grafică. Cu toate că era ușor de utilizat, la primele versiuni era criticat pentru single tasking (o singură aplicație rulată), și pentru multitasking (mai multe aplicații rulate simultan) cooperativ (în versiunile mai noi, pentru administrarea limitată a memoriei, lipsa memoriei protejate). Inițial Mac OS utiliza sistemul de fișiere Macintosh, un sistem plat - cu un singur nivel de mape. Acesta a fost înlocuit cu un sistem de fișiere ierarhic, care avea un adevărat arbore de mape.



Mac OS X („X” este un 10 roman) care include elemente de OpenStep și Mac OS 9. Spre deosebire de versiunile anterioare, Mac OS X este un sistem de operare multi-user, multitasking, de tip Unix. Mac OS X este o familie de sisteme de operare cu interfață grafică, proiectate, promovate și vândute de firma Apple, ultima versiune Mac OS X v10.07 (Lion), fiind instalată la toate computerele Macintosh până în anul 2012. După această dată, numele a fost redenumit în OS X.

Android Android este o platformă software și un sistem de operare pentru dispozitive și telefoane mobile bazată pe nucleul Linux, dezvoltată inițial de compania Google, iar mai târziu de consorțiul comercial Open Handset Alliance. Android permite dezvoltatorilor să scrie cod gestionat în limbajul Java, controlând dispozitivul prin intermediul bibliotecilor Java dezvoltate de Google. Aplicațiile scrise în C și în alte limbaje pot fi compilate în cod mașină ARM și executate, dar acest model de dezvoltare nu este sprijinit oficial de către Google. Lansarea platformei Android la 5 noiembrie 2007 a fost anunțată prin fondarea Open Handset Alliance, un consorțiu de 48 de companii de hardware, software și de telecomunicații, consacrat dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitive mobile.Google a lansat cea mai mare parte a codului Android sub licența Apache, o licență de tip free-software și open source. 21

În iulie 2005 Google a achiziționat Android, Inc, o mică companie de tip startup cu sediul în Palo Alto, California, SUA. Cofondatorii companiei Android, care au continuat să muncească la Google, au fost Andy Rubin (cofondator al Danger), Rich Miner (cofondator al Wildfire Communications, Inc), Nick Sears (fost vicepreședinte al T-Mobile) și Chris White (unul dintre primii ingineri ai WebTV). La acea dată se cunoștea foarte puțin despre Android, Inc., doar că făceau software pentru telefoane mobile. Aceasta a cauzat zvonuri că Google ar plănui să intre pe piața telefoniei mobile, deși era neclar ce funcție ar putea îndeplini în această piață. La Google, echipa condusă de Rubin a dezvoltat un sistem de operare pentru dispozitive mobile bazat pe Linux, pe care l-au prezentat producătorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețele de telefonie mobilă, cu perspectiva de a asigura un sistem flexibil, upgradabil. Google a raportat că a aliniat deja o serie de parteneri producători de componente hardware și software la noul concept, și a semnalat operatorilor de rețele de telefonie mobilă că era deschis la diferite grade de cooperare din partea acestora. Mai multe speculații că Google ar fi putut intra pe piața telefoniei mobile au apărut în decembrie 2006. Rapoarte de la BBC și Wall Street Journal au remarcat faptul că Google își dorea căutarea web și aplicațiile sale pe telefoane mobile și că lucra din greu către acest țel. Presa și siturile de știri au publicat curând zvonuri că Google ar dezvolta un dispozitiv mobil marca Google. A urmat și mai multă speculație, susținând că în timp ce Google definea specificațiile tehnice, ar fi demonstrat prototipuri producătorilor de telefoane mobile și operatorilor de rețea. S-a raportat că până la 30 de telefoane prototip operau deja pe piață. În septembrie 2007 InformationWeek a publicat un studiu al companiei Evalueserve care dezvăluia că Google a depus cereri pentru mai multe brevete de invenție în domeniul telefoniei mobile. Sistemul de operare Android a avut o evoluție spectaculoasă, de la 9,6 % cotă de piață din vânzările de telefoane smartphone în primul trimestru din 2010 la 36 % în primul trimestru din 2011.

22

iOS iOS desemnează sistemul de operare de la compania americană Apple Inc. pentru următoarele calculatoare și aparate "inteligente":    

iPhone - un smartphone de mare succes pe piața de telefoane mobile iPod touch - un player MP4 iPad - un calculator tabletă Apple TV - un aparat de tip Settop box

În 2005, când Steve Jobs a început să planifice iPhone-ul, el a avut de ales să "micsoreze Mac-ul, ceea ce ar fi un succes epic al ingineriei sau să crească iPod-ul". Locurile de muncă au favorizat abordarea anterioară, dar au lovit echipele Macintosh și iPod, conduse de Scott Forstall și Tony Fadell, respectiv împotriva unui alt concurent intern, câștigând Forstall prin crearea sistemului de operare iPhone. Decizia a permis succesul iPhone-ului ca platformă pentru dezvoltatorii terți: prin utilizarea unui sistem de operare desktop bine-cunoscut, baza a permis numeroaselor dezvoltatori Mac să scrie software pentru iPhone cu o recalificare minimă. Forstall a fost, de asemenea, responsabil pentru crearea unui kit de dezvoltare software pentru programatori pentru a construi aplicații iPhone, precum și un App Store în cadrul iTunes. iOS este un sistem de operare de tip Unix, care încă în prima sa versiune a conținut multe elemente din Mac OS X, tot un sistem de operare de tip Unix de la Apple. Versiunea actuală (19 Septembrie 2017) este iOS 11.Ca noutate, ofera , de exemplu un nou panou de control, un nou AppStore și aspect nou al aplicației Calculator sau o noua aplicație numita “Fișiere”. Funcționalitatea iOS poate fi întregită de către utilizator prin procurarea de aplicații suplimentare specializate numite apps în prăvălia online''App Store'' a lui Apple. În mai 2011 stăteau la dispoziție acolo cca 350.000 de apps, din care unele sunt chiar gratuite. Exemple de appsgratuite: cumpănă "cu apă"; mici animale casnice mișcătoare care se lasă alintate etc.; pahar cu bere virtual. La cealaltă extremă stă aplicația I'm rich („Sunt bogat”) care nu poate decât să afișeze pe ecran un diamant rotitor, dar care în schimb costă circa 800 euro. Desigur însă că majoritatea aplicațiilor oferă o utilitate reală. Odată cu iOS 11 o noua categorie și-a făcut loc in AppStore: AR. Aplicațiile AR au nevoie de acces la 23

camera și de o suprafața plana. Aplicațiile AR necesita cel puțin un iDevice cu procesor Apple A7, iar jocurile AR necesita cel puțin un dispozitiv cu procesor Apple A9. Din motive de politică a produsului, iOS nu sprijină aplicația multimedială Flash a companiei americane Adobe. Prin funcționalitatea sa iOS este unul din factorii de succes primordiali al telefoanelor iPhone pe piața mondială. Un concurent al lui iOS este sistemul de operare Android de la compania Google si Windows Phone, un sistem de operare dezvoltat de către Microsoft.

Bibliografie

1. ^ https://www.macrumors.com/2018/12/05/ios-12-1-1-released/  2. ^ Apple Releases Updated Version of iOS 12.1.2 for iPhone (în engleză), 20 3. 4. 5. 6.

7. 8. 9. 10.

11. 12.

13. 14. 15.

decembrie 2018, accesat în 20 ianuarie 2019 ^ About the security content of iOS 12.1.3 (în engleză), 22 ianuarie 2019, accesat în 26 ianuarie 2019 ^ About the security content of iOS 12.1.4 (în engleză), 7 februarie 2019, accesat în 8 februarie 2019 ^ About the security content of iOS 12.2 (în engleză), 25 martie 2019, accesat în 31 martie 2019 ^ https://www.bloomberg.com/news/articles/2011-10-12/scott-forstall-thesorcerers-apprentice-at-apple Scott Forstall, the Sorcerer's Apprentice at Apple, accesat 19.09.2018 en http://itcmedia.ro/de-la-windows-1-0-la-windows-10/ https://rgrig.appspot.com/static/co527-2016/00-intro.pdf http://windows-ro.blogspot.com/2009/03/evolutia-windows-ului.html ^ , 25 octombrie 2017 https://www.openhub.net/p/android/analyses/latest/languages_summary, accesat în 15 decembrie 2017  ^ „Licenses”. Android Open Source Project. Open Handset Alliance. Accesat în 22 octombrie 2008. ^ a b c d e „Industry Leaders Announce Open Platform for Mobile Devices” (Press release). Open Handset Alliance. 5 noiembrie 2007. Accesat în 5 noiembrie 2007. ^ „Google's Android parts ways with Java industry group”. ^ „General Android”. Accesat în 29 august 2008. ^ „Native C application for Android”.

24

16. ^ „Open Handset Alliance”. Open Handset Alliance. Accesat în 6 noiembrie 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23.

24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42.

2007. ^ „Open Handset Alliance”. Accesat în 23 septembrie 2008. ^ a b Elgin, Ben (17 august 2005). „Google Buys Android for Its Mobile Arsenal” (HTML). Business Week. Accesat în 7 noiembrie 2007. ^ Markoff, John (4 noiembrie 2007). „I, Robot: The Man Behind the Google Phone” (HTML). New York Times. Accesat în 14 octombrie 2008. ^ Scott Kirsner (2 septembrie 2007). „Introducing the Google Phone”. Accesat în 24 octombrie 2008. ^ „Nokia Archive”. Accesat în 5 aprilie 2009. ^ Block, Ryan (28 august 2007). „Google is working on a mobile OS, and it's due out shortly”(HTML). Engadget. Accesat în 6 noiembrie 2007. ^ Sharma, Amol (2 august 2007). „Google Pushes Tailored Phones To Win Lucrative Ad Market”(HTML). The Wall Street Journal. Accesat în 6 noiembrie 2007.  ^ „Google admits to mobile phone plan” (HTML). directtraffic.org. Google News. 20 martie 2007. Accesat în 6 noiembrie 2007. ^ McKay, Martha (2006). „Can iPhone become your phone?; Linksys introduces versatile line for cordless service”. The Record: L9.  ^ Ackerman, Elise (30 august 2007). „Blogosphere Aflutter With Linux-Based phone Rumors”(HTML). Linux Insider. Accesat în 7 noiembrie 2007. ^ Safalra (14 aprilie 2007). „Pronunciation of 'Linux'”. Safalra’s Website. Accesat în 15 septembrie 2009. ^ Free On-Line Dictionary of Computing (2006). „Linux”. Accesat în 15 septembrie 2009. ^ IBM (2001). „Linux Watch”. Accesat în 29 septembrie 2009. ^ Linux Devices (2010). „Trolltech rolls "complete" Linux smartphone stack”. Arhivat din original la 25 mai 2012. Accesat în 29 septembrie 2009. ^ Computerworld, Patrick Thibodeau. „IBM's newest mainframe is all Linux”. Accesat în 22 februarie 2009. ^ Lyons, Daniel. „Linux rules supercomputers”. Accesat în 22 februarie 2007. ^ W3Schools. „OS Platform Statistics”. Accesat în 14 iulie 2010. ^ The Economist (2008). „Small is beautiful”. Accesat în 21 decembrie 2008. ^ The Developer-network (2010). „Smartbook Playing Field Wide Open for Linux”. Accesat în 21 decembrie 2008. ^ De ce GNU/Linux? - Proiectul GNU - Fundația pentru Software Liber (FSF Free Software Foundation) ^ Interview: Richard Stallman | KernelTrap ^ Istoria Linux-ului ro.tldp.org, George Petre ^ O scurtă istorie a UNIX-ului - de la MULTICS la Linux cs.cmu.edu ^ DistroWatch.com: Put the fun back into computing. Use Linux, BSD ^ Portal:Leap Istoria sistemelor de operare Articol Scribd 25