Etica sociala si politica [PDF]

Zitiervorschau

ADRIAN-P AUL ILIESCU

ETICĂ SOCIALĂ ŞI POLITICĂ

ARS DOCENDI

@

2007

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

SUMAR

Sumar................................................................................................................ Ce este etica socială şi politică? ..................................................................... /1/ /1. 1 / Introducere..................... ........... .......... ..................... ..................... ................. II. 2/ Obi igaţi i le morale........ ........... ................... ................... ................... .............. Il. 3/ Problematica etică.............. .............. .............. .............. ...... ........ .............. ... 11. 4/ Sfera eticii ... ........... .............. .. ... ........ . .............. .............. ..... ......... ..... .......... /1.5/ Este loc pentru etică În viaţa publică? .............. .............. .............. ................ 11. 6/ Specificitatea eticii sociale.............. .............. .............. .............. ................... Il. 7/ Domeniile eticii economice, sociale şi politice.............. ..... ... ...... .................. /1. 8/ Rolul eticii sociale şi politice.............. .............. .............. .............. ............... /1. 9/ Importanţa actuală a eticii sociale şi politice...... ...... ....... ..... ............ ............. 71. 1 0/ Conceptele eticii sociale şi politice........... ........... ........... ........... ........... ...... /1. I I ! Metodele eticii sociale şi politice........... .......... ........... ........... ........... ......... /1. 12/ Texte de comentat........... ........... ........... ........... ........... ........... ........... ......... II. 13/ Întrebări-problemă........... ........... ........... ........... ........... ........... ........... ........ .

12/

5 9 9 10 Il

12 14 17 17 18 22 23 53 54 58

Etica aranjamentelor sociale fundamentale........... ........... ........... ..... ...... ... 59

/2. 1 / Introducere şi concepte (a) ........... ........... ........... ........... ........... ................... 59 /2. 2/ Introducere şi concepte (b) ........... ........... ........... ........... ........... ........... ....... 60 /2. 3/ Introducere şi concepte (c) ...... .... . ........... ........... ........... ........... ........... ....... 61 /2. 4/ Introducere şi concepte (d) ........... ........... ........... ........... ........... ........... ....... 63 /2.5/ Dreptatea distributivă........... ........ ... ........... ........... ........... ........... ............... 64 /2.5. 1/ Introducere şi concepte (a) ........... ........... ..... ..... ........... ...... ..... ............... 64 /2.5. 2/ Introducere şi concepte (b) ........... .... ....... .. ... ..... . ........... ....... .... .. ... .......... 66 /2.5. 3/ Dreptatea socială ca dreptate procedurală (Hayek) ........... ........... ............ 69 /2.5. 4/ Dreptatea ca îndreptăţire (Nozick) ........... ........... ........... ........... ............. 78 /2.5.5/ Dreptatea cafairness (Rawls) ... ........ ........... ........... ........... ........... ......... 90 /2.5. 6/ Egalitatea complexă (Walzer) ...... .... . ........... ........... ........... ........... ........ 111 /2. 5. 7/ De la imparţialitate la egalitate (Nagel) ........... ........... ........... ......... .. ..... .. 121 /2.6/ Raţionalitate, utilitate şi morală.......... ........... ... ........ ....... .... ........... ........ 125 /2.7/ Dreptatea ca acord (Gauthier) ........... .......... ........... .......... . .................... 128 Întrebări-test........... .. ......... ........... ...... ..... ........... ........... .... .... ................ 136 /2.8/ .

/3/

Etica politică..... ...... ........... ........... ........... ........... . .......... ........... .... .......... ..... 139

/3.1 / Este loc pentru etică În politică? (istoricul problemei de la Machiavelli la Cari Schmitt) ........... ........... ........... ........... ........ ... ........... ........... ........ ... ..... 139 /3.2/ Domeniile şi dificultăţile principiale specifice eticii politice........... ........... .... 159 /3.3/ Right sau Good? Care este sarcina guvernării? . .......... .. ......... ... ........ ... ........ 170 /3.4/ Deontologie politică........... .... ....... ........... ........... ........... ... ....... ... ............... 247 .

.

Etica relaţiilor internaţionale . 273 /4.1/ Introducere .. 273 /4.2/ Problematica eticii relaţiilor internaţionale . . 276 /4.3/ Fundamentele clasice ale dezbaterii (Hobbes, Kant, Cari Schmitt) 279 /4.4/ O lume kantiană sau o lume hobbesiană? . . .286 /4.5/ Liberalismul internaţionalist.. ......... ........... ............. ......... ........... ............ ...... 293 /4.6/ Realismul politic . 296 /4.7/ Dilema securităţii . . . 300 /4.8/ Raţionalitatea agresivităţii . . . 301 303 /4.9/ Global Justice. Problema dreptăţii internaţionale /4.10/ Egalitatea . ... . ... .. .. ... . . 308 /4.11/ Responsabilităţi şi obligaţii .. .... .... . 309 /4.12/ Întrebări test. . ..... . . . . . 317

/4/

.. . . . . . ... .

. . .. . . . . . . .

. . . . . . .. ...

. . ........ .

.. .....

. . . . . .. . ...

...

...........

. . .. . ......

........ . . .

...........

. . . .... . . . .

... . . . . . ...

....... ..

. . .. .......

..... ........ .. .

. . . . . ......

...... .. . .. .

. ..

..........

. .. . .

. . . .....

..................

...........

...........

...... .....

... . . .....

...... . . . . .

........... ... . . . .....

. .. . . ......

.

...

..

...........

......

..

.....

........

Notă Bibliografie .......... .

.. .. . . . ....

.. . . . . .. ...

. ...........

...... . . . . .

..........

.

...........

.....

....... . . ..

.

........

.........

.

..

....

.

...........

.. . . ..... ..

...........

...........

....... ...

.

........ . . .

........... ...........

.

...........

.. . . .......

....

..

...

........

...

...........

... . .. . . ...

.....

.

...........

...... . . . .

.....

. . . . ....

. .. . .......

........... ...........

.........

..... ... . . . .

.......

.........

. ... . . .....

...........

.. . . ......

. . . . ........ ...........

..........

. .........

. . ...... . . .

...........

.. ..... ...........

. . .. .. . . . . .

.. ...........

...... . . . . .

... . . ......

.

. . . ..... ..

..........

..... . . ...

..........

. ......... .

..................

..

...............

... . . .............

............. . . . ..

319 321

De ce ar fi necesar să intervină etica în sfera socială şi politică? Cel mai bun răspuns scurt a fost furnizat de scriitorul englez Evelyn Waugh:

"Civilizaţia nu are o forţă a sa proprie, dincolo de cea pe care o primeşte din interior. Ea este asaltată tot timpul şi e nevoie de cea mai mare parte a energiilor omului civilizat pentru a o menţine în funcţiune [ ..}. Barbaria nu este niciodată definitiv Învinsă; În condiţii propice, bărbaţi şi femei care par foarte normali vor comite toate atrocităţile imaginabile. Pericolul nu vine doar din partea huliganilor obişnuiţi; suntem cu toţii recruţi potenţiali ai anarhiei. Este nevoie de eforturi nedomolite pentru a-i face pe oameni să trăiască împreună În pace [ ..} Odată deschise Închisorile mentale, orgia se dezlănţuie" Evelyn Waugh Aceste rînduri profetice au fost scrise în

1934, cu doar cîţiva ani înainte de

dezlănţuirea barbariei iniţiate de fascism, intensificate pe tot parcursul celui de-al doilea război mondial şi continuate, după încheierea lui, de regimurile totalitare, ale Stîngii (comuniste) sau ale Dreptei (militariste).

9 J1/ CE ESTE ETICA SOCIALĂ ŞI POLITICĂ? /1.V La originea preocupărilor politice şi morale stă sentimentul Sau intuiţia de

foarte largă răspîndire că oamenii nu pot trăi oricum: nu orice fel de viaţă este o viaţă omenească, viaţă demnă de un om. Anumite tipuri de viaţă sunt respinse ca «animalice» sau «sălbatice», ca fiind «din junglă» Sau «barbare»; sentimentul obişnuit ne sugerează că acestea trebuie respinse, că oamenii trebuie să trăiască aşa cum este bine. Teoria politică (în varianta sa de teorie normativă) şi etica au ceva comun: cercetează vi at a bună sau vi at a bine trăită. Nu este însă aici vorba de viata bună în sensul de «confortabilă», «agreabilă», «îmbelşugată»; ci este vorba de vi aţa aşa cum trebuie să.fie trăită, viaţa «corectă», , demnă de a fi trăită. ,

"

În trecut, se considera că morala (în accepţia sa obişnuită, tradiţională) explorează ce Înseamnă a trăi aşa cum este bine în sfera privată (personală), iar teoria politică cercetează ce înseamnă a trăi aşa cum este bine în sfera publică (socială, instituţională). Unii istorici ai ideilor afinnă că cele două domenii ar fi fost totdeauna legate logic între ele; de exemplu, Isaiah Berlin susţine, în cartea sa The Crooked Timber of Humanity, că însăşi filosofia politică nu este decît etică aplicată societăţii. În orice caz, etica socială şi politică este o specialitate contemporană care transcende acea diviziune tradiţională, pe de o parte aplicînd metodele şi conceptele eticii pentru a investiga viaţa socială şi politică, pe de alta explorînd experienţa socială şi politică, viaţa publică cu problemele şi situaţiile ei, pentru a trage concluzii etice noi. În comunităţile umane, problema principală rămîne deci aceea de a trăi aşa cum este bine. Dar cine stabileşte acest model de vi aţă bine trăită, de unde putem afla cum este bine (să trăim), sau ce este binele? În societăţile vechi, tradiţionaliste, exista cîte o unică doctrină canonică din care decurgea ce este bine şi ce este rău, cum trebuie să se comporte oamenii, cum trebuie să se desÎaşoare treburile publice. Spre exemplu, la vechii greci "valorile de bază ale societăţii erau date, predeterminate şi la fel era locul omului în societate, precum şi privilegiile şi datoriile ce decurgeau din statutul său" (M. 1. Finlay, apud A. MacIntyre, Afler Virtue). Omul liber, sclavul, femeia etc. aveau fiecare cîte un atare statut, şi era bine fixat prin tradiţie ce drepturi şi îndatoriri au, ce este bine/rău pentru ei. Fiecare avea rolul său precis detenninat. Cultul nonnei (legii, obiceiului, tradiţiei şi chiar al comenzii date de 'stăpîn') era caracteristic comunităţilor din vechime. Percepţia dominantă era următoarea: existenţa omenească nonnală este cea normată (guvernată de legi şi nonne); existenţa anomică (anomia desemnează starea de fapt în care legile şi normele nu mai există sau nu mai sunt respectate) este neomenească, malefică şi înspăimîntătoare. "Orice individ şi orice popor avea un nomos, un corp de obiceiuri şi convenţii care îl identifica. Oricine se rupea de nomos-ul său trebuia să fie de plîns şi, de asemenea, să stîrnească frica, aşa cum trebuia să fie de plîns şi să stîrnească frica 'nelegiuitul' sau 'cel fără stăpîn' din Evul Mediu. Tragedia greacă este plină de crize ale relaţiei individului cu familia, strămoşii şi nomos ul. Anomia era temuta stare a fiintei lipsite de orice convenţii, amorale". (Nisbet, (1 982], p. 1 2). -

10

La fel stăteau lucrurile şi în vechile societăţi creştine: Dumnezeu a fixat ce este bine şi ce este rău (prin poruncile sale), a fixat un loc şi rol pentru fiecare, a prescris moduri conduită, de organizare socială (roluri, ierarhie socială, dreptul divin al regilor ca urmaşi ai lui Adam etc). Respectarea poruncilor Însemna virtute (bine), Încălcarea lor Însemna păcat (rău).

Dezvoltarea doctrinelor politice şi morale ia amploare În perioada modernă tocmai pentru că acest tradiţionalism îşi pierde audienţa şi forţa de dominaţie. Oamenii nu mai iau ca de la sine Înţeles faptul că binele se reduce la porunca biblică şi răul la ceea ce este contrar ei, că organizarea şi rolurile sunt cele prescrise de cărţile sacre. Ideile de bine-rău, corect-incorect, drept-nedrept etc. sunt confruntate cu experienţa, interpretate pe baza unor principii teoretice şi modele ideale, sunt analizate raţional, supuse criticii pe baza argumentelor etc. Rezultatul este diferenţierea opiniilor, apariţia unei multitudini de concepţii despre bine-rău. Un consens complet nu mai există. Dar societatea nu poate exista fără un minim de consens asupra binelui-răului, fără reguli de conduită şi fără obligaţii sau norme. /1.21 Obligaţiile morale. Viaţa socială este marcată de prezenţa obligaţiilor: practic, nu există societate omenească lipsită de elemente normative (de obligaţii de un tip sau altul). Obligaţiile joacă un rol decisiv În modelarea relaţiilor interumane: "În condiţiile unei infonnaţii limitate şi ale unei puteri restrînse de calcul, constrîngerile reduc costurile interacţiunii" dintre oameni (North [2003], p. 38). Printre cele mai familiare tipuri de obligaţii, se află obligaţiile legale (create de lege), obligaţiile contractuale (create de anumite contracte sau înţelegeri între pers oane , grupuri sau i nstituţii) şi (eventual) obligaţii religioase. Majoritatea oamenilor recunosc Însă că, pe lîngă aceste două tipuri de obligaţii, există şi un alt tip: obligaţiile morale. Importanţa acestora este mult mai mare decît s-a crezut anterior (vezi mai jos, paragraful

Importanţa eticii sociale şi politice).

Deşi se intersectează frecvent cu obligaţiile legale, obligaţiile morale nu sunt create de legi; dimpotrivă, de regulă ele preced leg islaţi a: Edmund Burke atrage atenţia încă de la sfîrşi tul sec. XVIII, că "moravurile sînt mai importante decît legile. De moravuri depind, În mare măsură, legile". Deşi au legătură cu contractele şi Înţelegerile dintre oameni, ele nu sunt ar:apărat co ntractuale (nu rezultă neapărat din contracte sau Înţelegeri făcute explicit oameni). Obligaţiile morale au deseori un caracter tacit sau implicit, «se Cu toate acestea, există şi teorii ce încearcă să fundamenteze morala pe � speciale de contracte (contractul social). Deşi se Înrădăcinează cu timpul prin tradiţii, obligaţiile morale nu provin kItIr ma dintr-o tradiţie şi nu se confundă cu ceea ce "se obişnuieşte": există şi oWippi morale noi, ce apar şi se fixează fără legătură cu «cutumele» sau «obiceiurile» şi chiar impotriva acestora. . Deşi se aseamăn ă frecvent cu unele datorii religioase (prin caracterul lor «spirituab», o b lig aţiile morale nu sunt neapărat obligaţii de tip religios: există etici

.� iIiljnfe1eg».

11

religioase, dar există şi etici laice (fără caracter religios). În cea mai mare parte, etica modernă nu se mai fundamentează pe religie. Obligaţiile morale (ca şi principiile morale, valorile morale, regulile morale) fac obiectul eticii. ILY Problematica etică. Ca şi alte componente ale ştiinţei sau filosofiei, etica nu cuprinde o singură disciplină, ci un ansamblu de discipline. Toate aceste discipline \izează problematica etică, adică o vastă sferă de dezbateri ce au În comun preocupări pentru: • ce este bine şi ce este rău (În conduita umană şi În aranjamentele sociale, În raporturile interindividuale sau intergrupuri, În instituţii etc.) • ce este corect şi ce este incorect (dar nu din punct de vedere juridic sau administrativ, nici din punct de vedere strict tehnic, ci dintr-un punct de vedere principial general, punctul de vedere moral); sau ce este Iair şi ce este unfair • ce se cuvine şi ce nu se cuvine (Într-o societate civilizată), cum trebuie să se comporte, sau ce trebuie şi ce nu trebuie să facă un om corect, un grup, o instituţie

[sensul expresiilor trebuie - nu trebuie din etică nu coincide cu sensul aceloraşi expresii În ştiinţele formale sau ale naturii: de exemplu, În logică trebuie să ai bă loc p implică p este adevărat (are loc p); dimpotrivă, În etică, "trebuie să te comporţi aşa" nu implică faptul că te comporţi Într-adevăr aşa, ci numai faptul că ar trebui să te comporţi aşa - legile logicii sau ale naturii nu pot fi Încălcate, dar obligaţiile morale pot fi Încălcate sau ignorate de către unele persoane sau grupuri] • ce este acceptabil şi ce este inacceptabil (ce nu trebuie blamat şi respectiv ce trebuie blqmat, În mod obiectiv şi raţional, nu În sens strict personal şi subiectiv) • obligaţii şi drepturi (nu În sens strict juridic sau instituţional, ci Într-un sens general-uman sau social de ordin general); acest sens este sugerat de Întrebarea: ce datorii au oamenii, ca oameni sau ca membri ai unei comunităţi, Între ei? Drepturile pot fi incluse şi ele printre datorii, deoarece "oricărei datorii Îi corespunde un drept" (Kant [1991], p. 229; şi, aşa cum au arătat diverşi teoreticieni (de exemplu, Joseph Raz), drepturile unei persoane se concretizează În faptul că ele crează datorii ale altora faţă de acea persoană • normele şi regulile ce trebuie să funcţioneze Într-o comunitate demnă de acest nume; viaţa civilizată (şi raţională) nu se poate lipsi de norme şi reguli - căci "dacă dorim să trăim conduşi de raţiune, va trebui să urmăm reguli şi principii; căci aceasta Înseamnă a fi raţional" (lsaiah Berlin [1996], p. 69). Disciplinele eticii se deosebesc Însă Între ele prin unghiul de abordare, metodele folosite, aspectele de interes special etc. Aceste discipline sunt Înrudite, Între ele se fac transferuri de concepte, metode şi idei, dar fiecare dintre ele se specializează Într-o direcţie diferită.

12 /1.41 Sfera eticii /1.4.V Etica se poate divide în

Etică teoretică (cercetarea problemelor etice din perspectivă teoretică sau

fi losofică, sub aspect principial sau abstract, pur conceptual) Etică aplicată (cercetarea problemelor eticii din perspectiva unor situaţii concrete sau cazuri speciale, reale, posibile sau imaginare, cu care se confruntă oamenii şi comunităţile) Etica aplicată studiază fie aspecte morale ale conduitei umane individuale şi ale sferei private (etica individuală), fie aspecte ale conduitei umane colective sau ale sferei publice (etica socială). Etica individuală are tangenţe speciale şi legături logice cu ontologia vieţii interioare (de exemplu, cu problematica libertăţii voinţei sau a raţionalităţii), antropologia filosofică, axiologia, teoria alegerii raţionale, psihologia individuală. Etica individuală se ocupă de raportarea persoanei la drepturi le şi obligaţiile sale (morale), şi implicit de raporturile interpersonale (sub aspect moral). Etica socială, în schimb, are conexiuni precumpănitoare cu ontologia socială, filosofia politică, filosofia economiei, teoria (sau logica) acţiunii colective, teoria politicilor publice, psihologia socială, teoria instituţiilor etc. Ea vizează raporturile dintre diverse grupuri economice, sociale, etnice, de vîrstă, de sex, dintre generaţii, dintre institutii şi persoane, dintre naţiuni şi state, sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor (morale) reciproce sau a felului în care se distribuie aceste drepturi şi obligaţii între grupurile ce participă la o viaţa comunitară. În linii mari, analiza aspectelor morale ale conduitelor colective sau publice, ale vieţii de grup, de comunitate, cad în sfera eticii economice şi sociale. Sintetic spus, /1. 4. 11 Obiect Etica socială se ocupă de Întemeierea şi distribuirea drepturilor şi a obligaţiilor morale la nivel social, Între diverse grupuri: grupuri economice, sociale, etnice, generaţionale, de vîrstă, de sex etc. Etica politică se ocupă de funcţionarea drepturilor şi obligaţiilor

morale În sfera politică, de distribuirea acestora Între cetăţeni (pe de o parte) şi politicieni sau functionari publici (pe de alta), de corectitudinea raporturilor dintre instituţiile politice şi cetăţeni, dintre grupuri politice sau partide etc. Etica socială şi politică, deşi s-a constituit ca disciplină academică destul de

tîrziu, nu este cîtuşi de puţin o preocupare recentă sau specializată. Dimpotrivă, i nteresul pentru obligaţiile morale valabile în societate şi În viaţa politică este extrem

13

de vechi şi de larg răspîndit. De multe ori, găsim În publicistică şi în literatură, ca şi În alte domenii culturale, preocupări intense de acest tip. La noi, Mihai Eminescu, 1. L. Caragiale, C. Rădulescu-Motru, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, 1. D. SÎrbu şi mulţi alţi scriitori au comentat şi criticat diverse aspecte ale moravurilor sociale şi politice (vezi şi textele de comentat de la sfîrşitul acestui capitol). Etica individuală şi etica socială nu sunt separate În mod absolut. De cele mai multe ori, o problemă de etică aplicată are şi aspecte vizînd individul, şi aspecte vizînd sfera publică. De exemplu. Avortul poate fi privit din punct de vedere individual sau familial (moralitatea deciziei personale de a avorta sau de a contribui la avortul unei persoane) dar şi din punct de vedere social (moralitatea politicilor demografice, moralitatea legislaţiei privind avortul, a alocării de resurse bugetare pentru spitale În vederea asigurării de avorturi, educaţia şi planificarea familială etc.). Minciuna poate fi privită ca eşec moral personal, dar (În cazul oamenilor politici sau al funcţionarilor publici) şi ca problemă publică, ca ţintă pentru politici de asigurare a transparenţei, a infonnării corecte sau a prevenirii manipulării opiniei publice. lncorectitudinea (concretizată, bunăoară, În nerespectarea propriilor promisiuni sau datorii morale) are fireşte o dimensiune individuală binecunoscută: opinia noastră despre cineva este puternic influenţată de corectitudinea/incorectitudinea dovedită de persoana În cauză; dar, În cazul persoanelor ce Îndeplinesc funcţii publice (politicieni sau funcţionari publici), corectitudinea/incorectitudinea are importante efecte sociale, consecinţe În viaţa publică etc., care fac obiectul eticii politice. Etica socială şi politică este o etică aplicată, În sensul că ea apelează la concepte, idei şi argumente ale eticii teoretice, pe care le aplică unor contexte de viaţă socială, viaţă publică, viaţă politică etc. Dar ea nu este În nici un caz doar o simplă ilustrare a ideilor eticii teoretice, şi nu derivă pur şi simplu (deductiv) din aceasta, subordonÎndu-se concluziilor ei. Dimpotrivă, prin experienţa pe care o acumulează şi analizează, prin cazuistica pe care o oferă, prin analizele specifice pe care le face asupra unor situaţii tipice sau relevante (studii de caz), etica socială şi politică se profilează ca domeniu specific, cu un extrem de bogat material documentar, cu intuiţii proprii, fiind deci aptă să inspire, să Îmbogăţească şi să ghideze etica teoretică. Cazurile analizate de ea nu se adaugă doar ca ilustrări la concluziile eticii teoretice, ci constituie teste pentru acestea: «În cele din unnă, orice regulă etică trebuie testată prin confruntare cu cazuri reale» (Stephen Gillers, 1989). De multe ori, tocmai dilemele, situaţiile, problemele şi cazurile de etică socială sau politică sugerează distincţiile importante, conceptele şi argumentele, sau chiar concluziile de ordin teoretic pe care le poate prelua etica teoretică.

14 /1.51 Este loc pentru etică În viaţa publică? /1.S.V În diverse cazuri, În mod sincer sau În mod interesat, se neagă posibilitatea sau

oportunitatea aplicării normelor etice În viaţa socială şi mai ales În politică. Se pretinde uneori că viaţa socială este domeniul luptelor de interese Între grupuri (