Elogiul mersului 9789734680269 [PDF]

Zitiervorschau

SI-IANE O'MARA

ELGIUL MERSULUI

Shane O'Mara, In Praise of Walking: The New Science of How We Walk and Why it's

Goodfor us

Copyright© Shane O'Mara, 2019 Ali rights reserved © 2020 by Editura POLIROM, pentru ediţia în limba română Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclu­ siv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau tem­ porară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare săvârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. Pe copertă: ilustraţie de Radu Răileanu www.polirom.ro

Editura POLIROM laşi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bi. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: O'MARA, SHANE Elogiul mersului I

Polirom, 2020

Shane O'Mara; trad. de Anacaona Mîndrilă-Sonetto. - laşi:

Conţine bibliografie Index ISBN 978-973-46-8026-9 I. Mîndrilă-Sonetto, Anacaona (trad.) 61 Printed in ROMANIA

SI-IANE O'MARA

ELGIUL MERSULUI Traducere de Anacaona Mîndrilă-Sonetto

POLIROM 2020

Cuprins Introducere ......................................................................... 7 1. Beneficiile mersului..................................................... 13 2. Ieşirea din Africa ......................................................... 39 3. Cum mergem: mecanismele ........................................ 68 4. Cum mergem: încotro ne îndreptăm? ......................... 93 5. Mersul prin metropolă............................................... 118 6. Un balsam pentru corp şi creier ............................... 146 7. Mersul creativ ............................................................ 1 71 8. Mersul social ............................................................. 193 J?ostfaţă........................................................................... 213 Mulţumiri ......................................................................... 21 7 Note ................................................................................. 221 Index ................................................................................ 253

Introducere Ce anume ne face să fim oameni? Ce trăsătură par­ ticulară ne face să fim diferiţi de toate celelalte fiinţe vii? Limbajul figurează de obicei în capul listei - este, fără îndoială, o capacitate specific umană 1• Membrii altor specii comunică între ei şi adesea o fac la perfecţie şi complex, prin semnale indicând hrana şi pericolul, spre exemplu. Dar nicio altă specie nu are ceva similar limbajului uman, cu capacitatea sa infinită de a trans­ mite semnificaţii, conţinuturi şi cultură. De asemenea, noi, oamenii, folosim unelte com­ plexe şi ne învăţăm şi semenii să le utilizeze; mai r.1ult decât atât, modul cum folosim uneltele evoluează de-a lungul timpului. Dar şi alte specii folosesc unelte, deşi nu cu varietatea şi creativitatea cu care o facem noi. Este menţionată adesea şi înclinaţia specific umană de a ne găti hrana: este adevărat că nicio altă specie nu îşi găteşte hrana. Gătitul ne oferă substanţe nutri­ tive din surse pe care altfel nu le-am putea utiliza. Însă acest lucru ridică întrebarea: cum ne procurăm şi ne transportăm alimentele pentru a le găti? Un alt element aflat de obicei pe listă este investiţia excep­ ţională pe care o facem în copiii şi adolescenţii noştri, crescându-i şi având grijă de ei mult timp - un

8

Elogiul mersului

angajament mult mai mare decât cel pe care şi-l asumă orice altă specie. Există însă un element omis deseori din listă - ceva ce constituie una dintre adaptările noastre majore şi particulare (o modificare a structurii noastre biologice care ne ajută să supravieţuim), ceva de obicei trecut cu vederea de oameni. Este un element comun tuturor adaptărilor menţionate mai sus, precum şi multor altora. E vorba de capacitatea noastră de a merge şi îndeosebi de a merge în poziţie verticală, în două picioare, adaptare cunoscută ca „mers biped", care ne lasă mâinile libere pentru alte sarcini2 • Aproape toate celelalte animale terestre sunt patrupede - merg pe patru membre. Mersul biped este o realizare extra­ ordinară şi aparent simplă, pe care roboţii încă nu au reuşit să o imite cu o fluiditate asemănătoare cu cea a oamenilor şi a altor animale3• Mersul conferă minţii noastre o mobilitate de care alte animale nu au parte. Neurologul şi fenomenologul (aproape uitat în prezent) Erwin Straus a surprins în 1952 legătura strânsă dintre mers şi identitatea şi experienţa noastre, remarcând că „staţiunea verticală este o condiţie indispensabilă pentru autoconservarea omului. Avem staţiune verticală şi ne percepem pe noi înşine prin această relaţie specifică cu lumea"4• Poziţia verticală ne modifică relaţia cu lumea, inclusiv, după cum vom vedea, cu lumea noastră socială. Cimpanzeii, rudele noastre apropiate, prezintă o formă intermediară de mers biped: îşi folosesc în mod combinat mâinile şi picioarele. Această adaptare se numeşte „mers pe articulaţiile degetelor" şi nu con­ stituie o manieră prea eficientă de deplasare5 • Nume­ roase păsări merg şi ele în două picioare pe uscat, dar

Introducere

9

nu cu coloana vertebrală în poziţie verticală6• Coloana lor vertebrală nu este perpendiculară pe sol, cu un cap mobil la extremitatea superioară. Pentru oameni, mersul biped a presupus modificări şi adaptări spectaculoase pe toată lungimea corpului, din creştetul capului până la degetele de la picioare. Prin ce anume ne face diferiţi mersul pe două picioare? În termeni evolutivi, mersul biped ne-a permis să plecăm din Africa şi să ne răspândim în toată lumea - până pe gheţarii îndepărtaţi ai Alaskăi şi în deşerturile arse de soare ale Australiei. Este o capacitate unică ce a definit istoria omului. Mersul în poziţie verticală ne-a adus diverse alte avantaje fizice. Ne lasă mâinile libere, ceea ce înseamnă că putem să cărăm hrană, arme şi copii. Transferarea locomoţiei în sarcina picioarelor, care ne-a stabilizat echilibrul de-a lungul coloanei vertebrale şi al şoldu­ rilor, ne-a permis să aruncăm pietre şi suliţe, să ne furişăm şi să-i atacăm pe alţii cu topoare primitive din piatră, să strângem prăzile furate în urma atacurilor şi luptelor şi să dispărem fără zgomot în noapte. Suntem capabili să ne transportăm copiii - adesea pe distanţe mari - pur şi simplu făcând pas după pas. Mersul în poziţie verticală ne dă mobilitate minţii, iar creierul nostru mobil a ajuns până la orizonturile îndepărtate ale planetei. Însă beneficiile mersului nu se limitează la istoria noastră evolutivă - mersul este deosebit de benefic pentru mintea, corpul şi comunităţile noastre. Mersul este holistic: fiecare aspect al lui sprijină fiecare aspect al fiinţei umane. Mersul ne asigură receptarea multisen­ zorială a lumii cu toate formele, sunetele şi senzaţiile ei, deoarece foloseşte creierul în numeroase moduri.

Elogiul mersului

Plimbarea împreună cu cineva poate fi una dintre cele mai plăcute experienţe de mers. Mersul social - marşul concertat şi hotărât - poate fi un imbold eficient pentru schimbări reale în cadrul societăţii. Mersul are o importanţă vitală, fundamentală pentru noi, la nivel individual şi la nivel colectiv deopotrivă, astfel încât ar trebui să se reflecte în modul cum ne organizăm viaţa şi societatea. Elaborarea politicilor publice tre­ buie să accepte pe deplin motivele care fac ca mersul să fie atât de definitoriu pentru noi, oamenii, şi să ţină cont de asta în planificarea urbană şi suburbană. Aştept cu nerăbdare ziua în care medicii din lumea întreagă vor prescrie mersul ca principal tratament pentru ameliorarea sănătăţii şi a stării de bine la nivel individual şi colectiv. De fapt, medicii de familie din Insulele Shetland au început deja să prescrie plimbări pe plajă ca tratament preventiv pentru bolile cerebrale şi nu numai 7. În această carte vom celebra mersul omenesc în toată profunzimea lui, de la originile sale îndepărtate în timp, trecând prin modul în care creierul şi corpul execută magia mecanică a mersului, ajungând la înţe­ legerea faptului că mersul ne poate elibera gândurile şi la aspectele eminamente sociale ale mersului - fie că e vorba de o partidă de golf pe echipe, o plimbare la ţară sau un marş prin care se încearcă transformarea societăţii. Pe parcurs vom trage învăţăminte şi vom prezenta efectele benefice pentru individ şi societate. Iar aceste lecţii sunt numeroase şi uşor de aplicat. Voi arăta că mersul ne face sociabili, eliberându-ne mâinile pentru instrumente şi pentru gesturi - mişcări care ne permit să transmitem semnificaţii. Datorită mersului ne putem ţine de mână, transmiţând în jur

Introducere

11

semnale de implicare sentimentală exclusivă; mersul ne permite să ne oferim unii altora sprijin fizic; marşul de protest este ceva obişnuit în viaţa noastră politică liberă, acesta fiind motivul pentru care interzicerea adunărilor şi marşurilor se numără printre primele ordine ale unui autocrat. Mersul este benefic pentru corp, pentru creier şi pentru societate în ansamblul ei. Dar şi reciproca este valabilă. Plătim preţul lipsei noastre de mişcare, indiferent dacă ea derivă din mediul în care trăim, din designul birourilor noastre sau pur şi simplu din lene şi sedentarism. Vreau să arăt în această carte că este imperativ să reîncepem să mergem. Mersul va face bine creierului şi corpului nostru, ne va îmbunătăţi dispoziţia, claritatea gândirii, creativitatea şi conectarea cu lumea socială, urbană şi naturală. Este remediul simplu, accesibil şi personal de care avem nevoie cu toţii. Ştiinţa care începe să se dezvolte ne oferă o imagine clară: plimbările regulate aduc beneficii durabile şi con­ sistente pentru indivizi şi pentru societate în ansamblu. Cartea de faţă celebrează deopotrivă ştiinţa mersului şi bucuria pură a plimbării. Vreau să pun o schimbare comportamentală aparent simplă pe o poziţie centrală, ca motor al stării de bine psihice şi fizice. Este o acti­ vitate pe care o poate desfăşura aproape oricine şi care vine de la sine. Creierul şi corpul umane sunt construite pentru mişcare în viaţa cotidiană, în mediile noastre naturale sau construite: mişcarea regulată ne îmbună­ tăţeşte laturile cognitivă, afectivă şi creativă în nenumă­ rate moduri şi, totodată, ne ameliorează sănătatea. E timpul să ne ridicăm şi să mergem, la propriu, spre o viaţă mai bună - să vedem lumea aşa cum este şi aşa cum doar noi, oamenii, o putem vedea.

1. Beneficiile mersului Trecem cu vederea, pe riscul nostru, câştigurile pe care ni le poate aduce mersul în ceea ce priveşte sănă­ tatea, dispoziţia, claritatea gândirii. Mulţi dintre noi trăiesc într-un mediu profund nenatural; aici petrecem intervale lungi din zi cu privirea concentrată asupra unui ecran, aflat poate la vreo jumătate de metru de ochii noştri. Când ne ridicăm şi mergem, postura noas­ tră se modifică, trunchiul şi coloana vertebrală for­ mând o singură axă verticală, de la cap în jos, de-a lungul spatelui, care, prin picioare şi labele picioarelor, intră în contact cu solul. Dimpotrivă, când stăm aşezaţi, greutatea trunchiului se concentrează în principal în zona lombară şi mai ales la nivelul coccisului, acel mic grup de vertebre care formează coada vestigială a omului 1 • Coccisul ancorează o reţea remarcabilă de ten­ doane şi muşchi, care se întinde de-a lungul coloanei vertebrale şi mai ales către partea de sus a picioarelor, muşchii fesieri din partea superioară a coapselor, care sunt esenţiali pentru mers. Nu e deloc de mirare că durerea lombară se numără printre cele mai răspândite afecţiuni din ţările dezvoltate. Ce caraghios e aşadar că remediul - să te ridici cu regularitate de pe scaun şi să te plimbi un pic - este atât de puţin înţeles şi aplicat! Perioadele lungi de

14

Elogiul mersului

imobilitate determină şi modificări la nivelul musculaturii: în muşchii picioarelor se acumulează depozite de gră­ sime şi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, pierdem masă musculară, parţial din cauza imobilităţii (sarcopenie). Mai există multe alte schimbări: ni se modifică ten­ siunea arterială, la fel şi metabolismul bazal (ritmul în care consumăm energie). Dar, când ne ridicăm în picioare, lucrurile se schimbă dintr-odată la nivelul creierului şi al corpului: căpătăm „mobilitate cognitivă", mintea noastră se află în mişcare, capul ni se roteşte, ochii privesc în toate direcţiile. Activitatea creierului se modifică atunci când ne mişcăm, declanşându-se rit­ muri cerebrale aflate anterior în repaus. Devenim mai alerţi, ni se modifică respiraţia, iar creierul şi corpul ne sunt pregătite pentru acţiune. Filosoful francez Jean-Jacques Rousseau remarca: ,,Eu nu pot să gândesc decât mergând. De îndată ce mă opresc din mers, nu mai gândesc; mintea mea nu funcţionează decât odată cu picioarele" 2• Iată o amintire de-a mea legată de mers: mă aflu la un congres studenţesc la Belfast, în mohorâţii şi parcă nesfârşiţii ani 1980. Fac o plimbare lungă pe Malone Road, pe lângă Queen's University, până în centrul oraşului. Trec de numeroasele cordoane de securitate. În oraş patrulează soldaţi tineri înarmaţi, căutând în sacoşe de cumpărături bombe şi arme de foc şi discutând nervoşi, cu accent englezesc. Atmosfera e tensionată. Campania politicianului loialist Ian Paisley împotriva Acordului anglo-irlandez se află permanent în fundal, la fel şi atrocităţile, numeroasele atacuri cu bombă şi omoruri. Oraşul e însă viu. Un oraş e greu de ucis.

Beneficiile mersului

15

Când mă întorc cu gândul la această plimbare din timpul primei mele vizite la Belfast, îmi amintesc că am trecut pe lângă Hotelul Europa, supus multor bom­ bardamente. Apoi m-am îndreptat spre est, către Botanic Avenue, după care am făcut un ocol lung pe străzile din spatele Hotelului Europa. De ce acest traseu? Pur şi simplu pentru că puteam; asta îţi oferă mersul pe jos. E sâmbătă, la începutul după-amiezii, vremea e cenuşie şi în aer se simte un iz de ploaie. Hoinărind, m-am trezit mergând pe Sandy Row, epicentrul loialist al Belfastului. Picturile murale sunt uimitoare - şi puţin înfricoşătoare pentru cineva din sudul paşnic şi lipsit de evenimente. Merg înainte cu paşi iuţi, ajungând într-un final la intersecţia cu Lisburn Road şi reuşesc, în sfârşit, să mă întorc pe Malone Road, unde eram cazaţi noi, studenţii. Aici, în Belfast, o plimbare te duce într-un trecut care rămâne prezent; cum spune o vorbă veche, ,,trecutul nici măcar n-a trecut". Această scurtă călătorie personală conţine multe din elementele poveştii ascunse a mersului: întoar­ cere mintală în timp pentru a rememora detalii, remi­ niscenţe despre o plimbare, orientare şi navigare cu succes printr-un mediu urban străin, micul fior de frică pe care îl simt şi acum când îmi aduc aminte de cordoanele de securitate şi de picturile murale. Azi ştim că sistemele cerebrale corelate cu toate aceste funcţii comunică permanent între ele şi îşi susţin reci­ proc funcţionarea. Şi, lucru esenţial, aceste sisteme nu sunt perfecte. Memoria m-a păcălit puţin. A simplificat traseul şi a omis detalii importante. Îmi amintesc că Botanic Avenue era aproape vizavi de Hotelul Europa.

16

Elogiul mersului

Nu e aşa însă, după cum pot constata aruncând o privire pe hartă. Botanic Avenue formează un unghi ascuţit cu Great Victoria Street, unde se află, de fapt, Hotelul Europa. Şi, în mod straniu, am omis majo­ ritatea detaliilor despre poziţionarea Sandy Row în raport cu Hotelul Europa. Îmi amintesc că Sandy Row era aproximativ în spatele hotelului. Nu e aşa: Sandy Row se află mult mai spre sud. Rămân cu amintirea imperfectă a esenţei poziţiilor, locurilor, lucrurilor; nu dispun de o înregistrare video fidelă, stocată undeva în creierul meu, a traseului pe care l-am parcurs cu mulţi ani în urmă. Acesta este aspectul-cheie ce stă la baza amintirilor noastre episodice şi a celor legate de evenimente: sunt imperfecte, conţin esenţialul, extrag semnificaţii, se concentrează asupra anumitor aspecte dominante şi le ignoră pe altele3• În mediu există mai multe informaţii decât poate să înregistreze mintea noastră mobilă şi decât avem nevoie să cunoaştem. Cum ne mişcăm, la ce ne uităm, cu cine vorbim, ce simţim în timp ce ne mişcăm - acestea sunt componentele centrale ale expe­ rienţelor noastre. Ele ne pot pătrunde în memorie, lăsându-ne urme în creier. Nu suntem nişte creiere fără corp care călătoresc prin spaţiu şi timp: simţim solul sub tălpi şi ploaia pe faţă; poate scrutăm necunoscutul, dar, făcând acest lucru, ne lărgim gama experienţelor în această lume complicată. Şi în tot acest timp creăm în tăcere amintiri ale locurilor în care am fost şi alcătuim hărţi ale lumii pe care am experimentat-o. Puterea de a genera schimbări în creier a simplului act de a ne ridica şi a ne plimba poate fi demonstrată. Un experiment simplu, intitulat Testul Stroop - con­ ceput de psihologul american John Ridley Stroop4 -,

Beneficiile mersului

17

este folosit pentru a testa „controlul cognitiv", cu alte cuvinte, uşurinţa sau dificultatea cu care poţi să-ţi diri­ jezi şi să-ţi controlezi atenţia şi gândirea. Testul Stroop vizează identificarea culorilor şi cuvintelor, conţinând un element care îl complică puţin. Participanţilor li se prezintă liste cu nume de culori (roşu, verde, albastru, negru etc.). Acestea sunt tipărite fie în culoarea res­ pectivă (de exemplu, cuvântul „roşu" tipărit cu roşu), fie cu altă culoare (cuvântul „roşu" tipărit cu verde). Participanţilor li se cere să numească, cât de repede pot, culoarea cuvântului tipărit. De regulă, când cuvântul tipărit şi culoarea pe care o denumeşte coincid, timpul de reacţie este scurt, iar răspunsul, corect. În schimb, când cuvântul tipărit şi culoarea pe care o denumeşte nu coincid, timpul de reacţie este mult mai lung. Deseori, performanţa la Testul Stroop este afectată în condiţii cu sarcină dublă. Spre exemplu, unui parti­ cipant i s-ar putea cere să numească culori şi, simultan, să asculte propoziţii pe care le aude în căşti, urmărind apariţia unui anumit cuvânt sau a unei anumite expresii, pe care trebuie să le identifice apăsând pe un buton. Efectul Stroop e foarte sigur şi uşor de detectat; este adesea explicat prin faptul că testul necesită ca par­ ticipantul să acorde atenţie selectivă anumitor aspecte ale stimulului vizual şi totodată să inhibe activ îndrep­ tarea atenţiei spre alte aspecte (automate, care acapa­ rează atenţia, dominante) ale stimulului vizual, pentru ca apoi să selecteze şi să dea răspunsul corespunzător. Dar ce se întâmplă dacă la toate acestea adăugăm mişcarea? David Rosenbaum, psiholog experimentalist, şi colegii săi de la Tel Aviv University s-au întrebat dacă simplul fapt de a sta în picioare ar putea să aibă

18

Elogiul mersului

un efect asupra rezultatelor la Testul Stroop5 • Printr-o serie de trei experimente, ei au constatat că, atunci când participantul stă în picioare, efectul Stroop pentru stimuli incongruenţi - când reacţia ar trebui să fie mai lentă - evidenţiază, de fapt, timpi de reacţie mai scurţi decât ar fi normal, comparativ cu rezultatele în poziţie şezând. Este ca şi cum simplul act de a sta în picioare ar mobiliza resurse cognitive şi neuronale care, altfel, ar rămâne inactive. Mai mult decât atât, studii recente arată că mersul determină intensifi­ carea circulaţiei sangvine la nivelul creierului şi o face într-o manieră care contrabalansează efectele statului pe scaun6 • Întreruperea cu regularitate a intervalelor de imobilitate îndelungate prin simplul act al ridicării în picioare modifică starea creierului, activând resurse neurocognitive mai mari şi constituind un apel la acţiune şi, de asemenea, la cogniţie. Pe lângă un control cognitiv mai bun, este clar că mersul aduce multe, multe alte beneficii. Ştim cu toţii că este benefic pentru inimă. Dar şi pentru restul corpului. Plimbarea contribuie la protejarea şi repa­ rarea organelor care au fost supuse la stres şi supra­ solicitare. Este benefică pentru intestine, stimulând tranzitul alimentelor 7 • Mersul practicat cu regularitate acţionează totodată ca o frână asupra îmbătrânirii creie­ rului şi poate să inverseze semnificativ acest proces. Experimente recente au invitat nişte vârstnici să se înscrie în grupuri de mers pe jos pentru a face, de trei ori pe săptămână, plimbări relativ nesolicitante8 • În grupul de mers pe jos obişnuit, de-a lungul unui an, îmbătrânirea normală a zonelor cerebrale care asigură eşafodajul pentru învăţare şi memorie a fost întru câtva dată înapoi cu aproximativ doi ani la participanţi. S-a

Beneficiile mersului

19

descoperit şi o creştere a volumului respectivelor zone cerebrale; acest f