Elanul 104 [PDF]

Zitiervorschau

Fondatã: 1998 Anul XII

ELANUL

Nr. 104 OCTOMBRIE 2010

REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“ DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI Rãsfoind prin arhive

Stroe Belloescu – victimã a celor pe care i-a ajutat (1838-1912) Ion N. OPREA Profesorul, profesorul Stroe Belloescu a fost omorât în noaptea aceasta! Rãspânditã în dimineaþa zilei de 21 octombrie 1912, vestea cã Stroe Belloescu ºi servitorul sãu Nicu Opriºan, au fost asasinaþi, s-a rãspândit ca fulgerul nu numai în oraºul Bârlad, ci ºi în întreaga þarã. Regretatul profesor ºi fãcãtor de bine prea era cunoscut. În câteva ore, aveau sã destãinuie sursele informative, n-a rãmas om din Bârlad, care sã nu alerge la locuinþa profesorului. Sã vadã, la fata locului, sã se convingã, care era adevãrul. Indignarea era publicã. Dacã criminalii ar fi fost prinºi imediat, îndatã dupã producerea faptei, în mod sigur, de indignare, cã cineva a îndrãznit sã se atingã de acest mare om, lumea i-ar fi linºat pe fãptaºi. - continuare în pagina 14 -

MANOLACHE COSTACHE EPUREANU – OMUL EPOCII SALE Laurenþiu CHIRIAC Neamul nostru n-a dus niciodatã lipsã de talente. Tot ce rãmâne în urma unui om este numele sãu. Suntem un popor norocos, fiindcã noi, spre deosebire de alte popoare, nu trebuie sã ne nãscocim strãmoºii. Noi chiar îi avem! De aceea, când dorim sã ne întoarcem în vremuri, ne vom întâlni sigur ºi cu marele om politic ºi de stat MANOLACHE COSTACHE EPUREANU. Numai cã la noi marile figuri ale trecutului stau adesea, bogate de înþeles, dar închise încã deplinei cunoaºteri. Pentru cã aceastã mare personalitate a epocii moderne a României nu e atât de uºor de înþeles ºi de cuprins, am ales sã-i ilustrãm remarcabila sa personalitate, tocmai pentru a realiza faptul cã, în afarã de memoria colectivã, noi îl cunoaºtem pe acest om al epocii sale mai mult din documentele vremii ºi mai puþin din descifrarea cuvintelor ºi faptelor sale pãstrate în luãrile de cuvânt, în dezbaterile parlamentare, în scrisori, în opiniile contemporanilor despre el ºi în alte cate ale vremii. Doar parcurgându-i cu obiectivitate timpul destinului sãu, vom înþelege limpede cã mãreþia ºi lumina chipului lui Manolache Costache Epureanu în istorie vor trebui sã fie mult mai bine zugrãvite, cãci ele îºi au izvorul în frãmântãrile ºi faptele sale deosebite. Chiar dacã ºi mai înainte din mijlocul neamului nostru au rãsãrit oameni politici care au atras atenþia asupra lor, cucerindu-ºi admiraþia ºi stima contemporanilor ºi a urmaºilor, totuºi MANOLACHE COSTACHE EPUREANU constituie un simbol reprezentativ al unitãþii elitei politice în realizarea dezideratelor neamului românesc: libertate, unire, independenþã ºi modernizare. - continuare în pagina 12 -

Europeana Moldovã* Dan RAVARU Trãsãtura esenþialã, definitorie, pentru apartenenþa la spaþiul european a unui stat a fost, este ºi va fi, ascendenþa spiritualã greco-latinã, plus creºtinismul. Teritoriul dintre Prut ºi Nistru a cunoscut încã din Antichitate integrarea culturalã în vechea Europã, mai intens decât multe alte zone româneºti. Existenþa coloniilor greceºti pe braþul Chilia, pe litoralul Mãrii Negre, la gura Nistrului ºi a Bugului este menþionatã încã din secolele VI - V î.Hr. ºi, pe aceleaºi cãi deschise, vor pãtrunde mai târziu romanii. Guvernatorii Moesiei Inferior ºi ai Scythiei Minor ºi-au exercitat autoritatea ºi au întreprins colonizãri în sudul Basarabiei (de fapt, Basarabia propriu-zisã), între care ºi Tetius Oppius Sabinus. O serie de descoperiri arheologice - cu toate strâmbele interpretãri ale unor cercetãtori ruºi sau mankurtiºti - mãrturisesc despre desfãºurarea unui adevãrat proces de romanizare. De altfel, zona a fost ocrotitã de castre, ale cãror urme au fost gãsite pe Nistru, ºi de douã valuri între Prut ºi Nistru, a cãror datare ºi funcþionalitate se aflã încã sub semnul controverselor, în viziunea popularã fiind atribuite romanilor. Sã adãugãm poziþia europeanã a Moldovei medievale în timpul lui ªtefan cel Mare, când se bucura de aprecieri din partea suveranilor din Apus, inclusiv a papilor de la Roma. Nu întâmplãtor, sângele voievodal moldovenesc, prin intermediul familiilor Wisznowiecki ºi Movilã, a curs ºi în venele regilor Franþei. - continuare în pagina 17 -

Sculpturã de Marin Rotaru.

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

Spiritualitatea perenã româneascã de pe Valea Rãutului ºi cea a Nistrului Vicu Merlan Încã din Antichitate în spaþiul Daciei sunt pomenite lãcaºuri de cult sãpate în stâncã, de o parte ºi de alta a râului Tyras (Nistru) ºi a afluenþilor sãi, atât în lucrãrile istoricului Herodot cât ºi în cele ale geografului Strabon, în care îºi duceau viaþa austerã numeroºi pustnici, ce formau o castã sacerdotalã importantã. Întruna din expediþiile organizate cu scopul de a carta peºterile din carstul ºi pseudocarstul dintre Carpaþi ºi Nistru, am fost profund impresionat de existenþa unor mãnãstiri rupestre în stâncile teraselor înalte a râurilor Rãut ºi Nistru din Basarabia ºi a unor mici afluenþi ai acestora. Dupã ce am vizitat Valea râului Rãut de la Orheiul Vechi-Butuceni, unde am petrecut douã zile cartând ºi cercetând peºterile rupestre, am plecat

spre valea Nistrului, la circa 50-60 km, spre Þâpova ºi Saharna. Mijloacele de transport sunt pe bucãþi, schimbând astfel patru „rutiere”, iar de la ultima oprire pe jos încã vreo 4 km. Efortul s-a meritat. Ajuns pe malul Nistrului la Þâpova (pentru a doua oarã - prima datã imediat dupã 1990 dupã „Podul de Flori” de la Prut, când am mers la Dubãsari, la un „pod de flori” peste Nistru, la românii de dincolo de acest râu. La aceastã manifestare era ºi fostul preºedinte Snegur care a þinut o alocuþiune fraternã , dupã care la puþin timp s-a declanºat un rãzboi sângeros între ruºi ºi moldoveni). Am rãmas mut la frumuseþea locului, la grandoarea râului-fluviu. Are o asemãnare izbitoare cu albia Dunãrii în zona apropiatã Cazanelor (Clisura Dunãrii). Diferenþa fiind mãrimea (cam 1/2) ºi faptul cã doar malul drept abrupt al Nistrului se aseamãnã cu cel deschis al Dunãrii, malul stâng fiind mult mai domol, dar totuºi nelipsit de relief carstic, deoarece se pot vedea în Transnistria câteva peºteri cu gura de intrare mare. Dupã ce am vizitat mãnãstirea nouã de pe terasa înaltã din marginea sudicã a satului, am coborât treptele spre schitul din piatrã unde ªtefan cel Mare ºi-a legat viaþa de Maria Voichiþa. Schitul este etajat: în partea superioarã clopotniþa, la mijloc bisericuþa ºi chiliile ce plecau din naos, comunicând între ele (9+3 chilii), iar la nivelul inferior magazie, pivniþã, prescurãrie. La nivelul mijlociu al schitului se vãd ruinele unei alte bisericuþe mai vechi cu hramul „Înãlþarea Sfintei Cruci”. Chiliile vechi antice ºi cele medievale pãstreazã laviþe de tip pat, din piatrã, cu mici ocniþe pentru provizii ºi chiar sobe din lut cu gaurã în stâncã pentru evacuarea fumului. La Þâpova complexul mãnãstiresc rupestru este la fel de numeros ºi bogat spiritual ca ºi cel de la Orheiul Vechi - Butuceni, cu menþiunea cã cel dintâi este vizitat integral, pe când cel din urmã doar 1/4 este integrat circuitului turistic, restul fiind vizitat de cercetãtori, alpiniºti sau cãutãtori spirituali evlavioºi. Vindecãrile miraculoase de la Þâpova atrag numeroºi bolnavi ºi turiºti care se cazeazã în sat pe la cetãþeni sau la Mãnãstirea Nouã. Din cele 36 de peºteri rupestre descoperite aici, 12 se gãsesc pe nivelul superior (Schitul Vechi), 12 pe nivelul median ºi 12 pe nivelul inferior. Toate sunt orientate spre est, având ca priveliºte pitorescul Nistru. Faþã de râul-fluviu, peºterile rupestre sunt poziþionate la peste 200 m faþã de albia minorã a acestuia. Schitul din stâncã a fost amenajat probabil prin secolul al XV-lea, pe vechile ruine antice, deoarece ªtefan cel Mare îl gãseºte aici ºi se cununã cu Maria. Tot despre acest schit se leagã ºi apariþia la 1666, în mod miraculos, a

2

icoanei Maicii Domnului, în timpul Episcopului Damian, care i-a sãpat o încãpere mare în etajul mijlociu al abruptului, denumitã biserica Sf. Nicolae (ANRM, fond 1135, inv. 2, dosar 66-Dosarul parohiei ªtefan cel Mare, comuna Horodiºtea, judeþul Orhei. Monografia 7.). Denumirea satului din apropiere Þâpova, se trage de la cetãþuia geticã de pe promontoriul dintre râpa Blãnãriþei ºi Valea Satului, ce ar fi fost denumitã TIPAVA sau de la þipãtul pe care îl fac cascadele din apropiere. Dupã o zi de muncã istovitoare, mi-am permis o baie în râul Nistru, la confluenþa pârâului Valea Satului cu acesta, ca apoi sã-l rog pe stareþul Mãnãstirii de pe Deal (Mãnãstirea Noua) arhimandritul Policarp, sã-mi asigure cazarea pentru acea noapte. Personalul mãnãstirii este alcãtuit din 6 cãlugãri ºi 9 fraþi. Mãrinimia românului nu cunoaºte limite. Bogãþia sufleteascã ºi altruismul lor nu au frontiere. Aceºtia, nu numai cã mi-au oferit cazare gratuitã, dar m-au invitat ºi la cinã. Sincer proviziile mele le consumasem, pe apucate, în chiliile antice, rãgaz de a cugeta la înaintaºii mei ce s-au desãvârºit în rugãciune pe malul Nistrului getic. Un bol cu orez ºi legume fierte, nelipsitul compot ºi bucata de pâine neagrã (aºa cum se gãsea pe vremuri ºi la noi, fãrã E-uri) m-au întãrit pentru încã o zi. A doua zi, dupã o scurtã discuþie cu monahul Eustafie, mulþumindu-i pentru ospitalitate, m-am îndreptat spre Valea Satului, din partea de N (pe unde curge pârâul Þâpova, afluent de dreapta al Nistrului). ªi acesta, ca ºi Nistru ºi-a croit albia, ferestruind pachetele de roci dure, în urma cãruia au rãmas umeri de terase, marmote, peºteri, cascade etc., toate constituind un colþ de rai al acestor locuri. Legenda locului pomeneºte de marele poet mitologic de origine traco-geticã Orfeu. Considerat pãrintele poeziei, Orfeu cânta atât de fermecãtor, încât reuºea prin intermediul lirei sale, sã îmblânzeascã animalele sãlbatice, vindeca pe cei bolnavi, înmuia orice inimã umanã. În continuare legenda spune cã Orfeu s-a îndrãgostit de nimfa EURIDICE, dar nu a avut parte de fericirea ei, deoarece aceasta a fost muºcatã de un ºarpe veninos, ºi moare. Înduioºat de aceastã pierde, Orfeu se retrage pe aceste locuri de la Nistru, (probabil în cetãþuia geticã Tipava, din care se trãgea). Tot legenda pomeneºte de faptul cã femeile getice ale locului, erau atât de atrase de Orfeu încât, pentru cã poetul nu le împãrtãºea iubirea, l-au sfâºiat, aruncându-i capul ºi lira în apele Nistrului. Trupul acestuia ar fi fost gãsit de un pãstor ºi îngropat în peºtera de lângã cascada mare, la poalele cetãþii geþilor. În acest context mitologic, m-am deplasat pe Valea Satului, bineînþeles abãtându-mã pe vãile mici secundare, pentru a carta toate cavernele existente. Dupã ce am urmat poteca spre nord, nord-vest, am ajuns la o confluenþã dintre douã pârâuri. Intuiþia m-a îndemnat sã-mi urmez paºii, spre cel vestic, în amonte. Am urcat poteca de urcuº ºi m-am deplasat pânã spre culmea superioarã, dupã care am urmãrit cursul pârâului, în aval spre confluenþa celor douã pârâuri de unde plecasem. Pe traseu am identificat mai multe "praguri" pseudocarstice, cu cascade ce aveau cãderi de mãrimi variabile, din care una mi s-a pãrut mai interesantã, deoarece în jurul ei existau cel puþin 5 peºteri, având chiar un prag de cãdere al apei de peste 8 m. Pe aceasta vale am descoperit 15 peºteri, unele locuite probabil din paleolitic. Pe cea de-a doua vale (spre nord) nu apar peºteri, iar drumul este mai accesibil. Înaintând spre amonte am ajuns, pe cursul mijlociu la o cascadã de peste 10 m înãlþime, care are în partea dreaptã, o micã niºã de unde þâºnesc la suprafaþã câteva izvoare foarte reci. Legenda spune ca sunt izvoare cu "apã vie", care vindecã orice boalã ºi cã aici ar fi fost îngropat trupul lui Orfeu. Nu am ratat o baie rãcoroasã sub tumultul zgomotos al cascadei (când temperatura aerului depãºea 350 Celsius), escaladând apoi urcuºul greoi al versantului stâng, spre platoul cvasiplan dintre Nistru ºi acest afluent. Fãcând o introspecþie, dupã ce am vizitat cele douã vãi (vesticã ºi nordicã), pare mai verosimilã ideea amplasãrii peºterii lui Orfeu, pe afluentul vestic unde locurile se apropie foarte mult de pitorescul descris de legendele locului. Mi se pare mai convingãtoare valea vesticã deoarece are un relief carstic bogat ºi variat, propice unei asemenea "ascunzãtori". Luând-o pe scurtãturã, am ajuns deasupra satului de la N de Þâpova, Buciuºca, iar dupã o coborâre prudentã am ajuns în acest sat ( amplasat în albia majorã ºi prima terasã inferioarã a Nistrului), urmând drumul spre Saharna, spre nord, nord-vest. Dupã ce am traversat satul Buciuºca ºi apoi Saharna, pe o distanþã de peste 10 km, am urmat indicatoarele spre Mãnãstire. Urcând pieptiº stânca din dreapta (la cavernele care sunt vizibile din vale), am ajuns la "Stânca Maicii Domnului", pe Grimidon. În acest loc a postit 40 de zile monahul Vartolomeu pentru a primi un mesaj de la Dumnezeu unde sã construiascã un schit. Maica Domnului s-a arãtat prin viziune, arãtându-i locul unde trebuie sã fie construitã Mãnãstirea. Locul apariþiei miraculoase a Maicii Domnului este marcat printr-un mic paraclis, iar unde au apãrut îngerii sunt amplasate cruci semeþe din lemn. Ca mãrturie

ELANUL

Nr. 104 - octombrie 2010

a prezenþei sale pe stânca Grimidon, Maica Domnului ºi-a lãsat, în piatrã, amprenta tãlpii piciorului stâng. Dupã aceastã viziune monahul Vartolomeu construieºte la 1778 o bisericuþã din lemn cu hramul "Sf. Nicolae". La 1813 se trece de la denumirea de Schit la cea de mãnãstire. Alãturi de Schit s-a construit ºi Biserica de varã "Sfânta Treime" în 1818. În 1863 s-a ridicat Biserica de iarna. În amonte de cele descrie se gãseºte Mãnãstirea din Scala, unde sunt ºi chiliile antice, care au fost reamenajate în perioada medievala, iar la stânga Izvorul Minunilor. Denumit ºi "Izvorul lui Vavilã", apa acestui izvor vindecã trupeºte ºi sufleteºte pe toþi cei care se scaldã în el. Am vãzut sute de pelerini care se afundau în bazinul special amenajat. Vindecarea þine în special de credinþa puternicã a fiecãrui pelerin. Chiliile antice din stâncã au fost lãrgite, fiind prevãzute cu ferestre ºi horn de evacuare a fumului de la vetrele de foc. Pe masivul Grimidon au fost cel puþin câteva peºteri rupestre, însã în timpul regimul comunist ateu, acestea au fost distruse prin exploatarea pietrei, prin taiere de bucãþi tip bolþar, folosit cu precãdere în construcþiile civile (astfel de distrugeri, dar minore, le am întâlnit ºi la Tribujãni ºi Þâpova). La Mãnãstirea din Scalã (cum este denumit locul cu peºterile rupestre) sunt vizibile douã aliniamente: -unul superior cu mici caverne, locuite mai ales vara sau pentru "izolare" ºi nivelul inferior compus din cel puþin trei peºteri rupestre, modificate ulterior de monahii precreºtini ºi creºtini (epoca medievalã ºi modernã). În chilia din partea stângã, de gãseºti un moment de rãgaz ºi singurãtate, eºti teleportat instantaneu cu câteva milenii sau secole în urmã. Liniºtea, ecoul spiritual adânc înrãdãcinat în aceste stânci te catapulteazã într-o altã dimensiune spaþio-temporalã, fapt care duce la transformãri uluitoare de ordin afectiv ºi empatic a fiinþei umane, simþind chiar fizic o anumitã"purificare" mentalã ºi o armonie sufleteascã de nedescris. Dupã vizita efectuata în acest colþ de athos românesc, de pe Valea Nistrului ºi cea a Rãutului, zile în ºir mi-au rãmas adânc întipãrite în minte ºi suflet aceste imagini imaculate ale momentelor de regãsire spiritualã cu Sinele meu. Fiecare pelerin în cele câteva minute petrecute în interiorul acestor chilii preistorice este "curãþat" sufleteºte de toate temerile ºi impuritãþile mentale, plecând cu speranþa cã nemurirea existã prin rugãciunea sufletului, prin credinþa puternicã în lumea de dincolo. Trãirile spirituale înãlþãtoare pe care le-am experimentat aici, mã cutremurã chiar ºi acum când aºtern pe hârtie aceste rânduri, fapt care m-au determinat sã mã gândesc la o revenire cât mai grabnicã în acele locuri. Amintindu-mi acestea îmi vine în minte ideea profesorului lingvist bucureºtean Gabriel Gheorghe, cã românul a fost creºtin din vremurile de demult, dovadã stând ºi aceste peºteri rupestre precreºtine, care funcþioneazã ca obiective religioase de peste douã milenii ºi jumãtate. De aici m-am îndreptat spre cascadele de pe cursul pârâului Saharna care însumeazã peste 20 de praguri, mai mari sau mai mici. Spre seara m-am întors la Chiºinãu, la niºte buni prieteni pe care îi am încã de la Podul de Flori din1990, iar a doua zi spre casa la Huºi. Expediþia din Basarabia mi-a oferit atât un bogat material ºtiinþific,

prin existenþa celor peste 80 de peºteri, din care cel puþin 2/3 au fost locuite din paleolitic pânâ în zilele noastre, fiind adevãrate focare spirituale, cât ºi o experienþã misticã pe care am trãit-o intrând în acele caverne misterioase,

cugetând adânc la simbolistica ºi rolul lor în susþinerea fenomenului religios, dar ºi o pelegrinare transsubstanþialã a sufletului în dimensiuni ce depãºesc limitele simþurilor umane obiºnuite. Bibliografie selectivã: ANRM, fond 1135, inv.2, dosar 66 - Dosarul parohiei "ªtefan cel Mare" comuna Horodiºtea judeþul Orhei, 1939. Topa Tudor, Mãnãstirile Moldovei, 1990. ªtefan Ciobanu, Basarabia, Chisinau, 1993. Vasile Ghimpu, Biserici ºi mãnãstiri medievale în Basarabia, Editura Tyrageþia, Chiºinãu, 2000, p. 175-176. Eugen Bâzgu, Mãnãstirile rupestre din bazinul fluviului Nistru, în "Natura", ian. 2002, p. 7. Ion Griþcu, Ludmila Iftodi, Mãnãstirea Þâpova, Chiºinãu, 2005. Tatiana Fondoº, Mãnãstirea Saharna, Chiºinãu, Editura Universul, 2009. Vicu Merlan, Carst ºi pseudocarst în Podiºul Moldovei între Carpaþi ºi Nistru, în curs de apariþie. Vicu Merlan, Dacia esotericã. Simboluri, legende ºi tradiþii, manuscris.

MOªIILE CARE DUPÃ 15 OCTOMBRIE 1491 AU CONSTITUIT NOUL OCOL AL TÂRGULUI VASLUI - continuare din numãrul 100 Viorel ÞIBULEAC

E. Satele de pe Valea Vasluiului: 12) BRUDUREªTII; 13) SELIªTEA LUI FUNDEA Analizând documentele ºi generaþiile, apreciez cã ”moºul Brudur” al portarului Oanã dãruit de Alexandru cel Bun ºi întãrit de voievozii Ilie ºi ªtefan la 24 august 1436.1 La 9 februarie 1469, ªtefan cel Mare întãreºte aceeaºi proprietate urmaºilor acestuia: Petrea, Onea ºi Duma (la cel din urmã fiind posibilã o greºealã de traducere a numelui sau purtarea cognomenului ”Dobrul cel Bun”).2 Fiicele lui Duma-Dobrul Brudur vând domeniul la 1491 pentru 100 de zloþi. Hotarele moºiei au fost urmãtoarele: movila aflatã la sud de dealul Chicerea - pârâul Sãrãþii - ruptura dealului (actual Moara Domneascã) - malul Vasluiului - pârâul Vaslui spre sud pânã în dreptul gurii vãii Diaconului (un pãr) - spre vest pânã în fundul vãii Diaconului - spre nord, pe creasta dealului Morii, pânã la dealul Chicerea. Hotarele prezentate sunt relevate de urmãtoarele documente: - 15 octombrie 1491: uricul Vasluiului.3 - 11 august 1746: uricul moºiei Mãrãºeni.4 - 5 iunie 1758: alegerea daniei fãcutã de Antonie Vodã cãtre M-rea Fâstâci.5

14) MÃRÃÞEII Satul a aparþinut lui ”...Ionaºcu, feciorul Jorãi, nepot Giurgii Rãspop... ocinã din uricul ce l-au avut moºul lui Giurgea Rãspop, (probabil de la Alexandru cel Bun - n.n.) un sat anume Mãrãþãii, iar numele acelui sat din vechiu a fost Pîrþãnoºii, ºi l-au vândutu-l domnii meale dreptu ºaptezãci zlo?i.”6 Hotarele cunoscute ale moºiei sunt: movila de sub ”dealul cel mare” (dealul Grumãzeºtilor) - creasta dealului pânã la drumul Huºilor de pe creasta dealul Bahnarilor - prisaca Burgheleºtilor din valea Orzeºtilor - groapa nebunului de pe dealul Bahnarilor - drumul vechi (drumul sãpat, drumul Huºilor ) pânã în Rãioare - botul de deal spre nord-vest - ºesul pânã la pârâul Vaslui - pârâul Vaslui pânã în dreptul actualului sat Moara Domneascã. Documentele avute în vedere la determinarea acestor hotare sunt: - 15 octombrie 1491: uricul Târgului Vaslui.7 - 24 ianuarie 1635: actul de vânzare a unei pãrþi din Pîrþãnoºi (Mãrãþei) în care apar ca martori cãlugãrii de la M-rea Zugravi (posesori de terenuri la fântâna Raiei ºi obârºia vãii Bustei).8

3

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

- 5 iunie 1768: foaia hotarnicã de alegere a hotarelor daniei cãtre M-rea Fâstâci.9 F. Satele dintre Bârlad ºi Crasna: 15) FILIPEªTII; 16) SELIªTEA SECUIENILOR; 17) MUNTENII (?) În fapt, poziþia domeniului nu atinge pârâul Crasna, el desfãºurându-se între râul Bîrlad ºi zarea dealului Dobârcenilor. Satele au aparþinut lui Ioan Curui, iar nepoata sa, Nastea, fiica Anuºcãi, i le vinde lui ªtefan cel Mare cu 60 de zloþi. În acest perimetru apare, începând cu anul 166810, satul Munteni. Nu avem date referitoare la încadrarea acestui sat în domeniul familiei Curui. Totodatã, nu avem date suficiente pentru a-l identifica cu satul de sub Vaslui dat ºi hotãrnicit personal de ªtefan Vodã, fratele lui Iliaº Vodã, lui Gherghe Heregiul, acesta - la rândul sãu pierzându-l în folosul lui Coste pârcãlab în 1449.11 Nu cunoaºtem nici apartenenþa heregarului Gherghe sau a pîrcãlabului Coste la familia Curui sau Jumãtate pentru a putea formula o pãrere coerentã asupra numelui iniþial al satului sau al stãpânilor acestuia. Referirea la familia Jumãtate este legatã de moºiile despre care vom vorbi în urmãtoarele rânduri. Despre satele noastre se poate accepta doar faptul cã cele ale lui Ioan Curui au fost dãruite de Alexandru cel Bun. Hotarele acestor sate (cu tot cu Munteni) sunt: movila de deasupra Dobârcenilor - zarea dealului Dobârcenilor spre sud, pânã la movila de deasupra Filipeºtilor - în continuare pe deal, pânã la movila cea mare (movila Maua) - spre sud, pânã la apa Bârladului - râul Bârlad în sus, la gura pârâului Muntenilor - pârâul Munteni pânã în dreptul obârºiei Negrii - spre est pânã lângã Dobârceni. G. Satele de pe Bârlad (sub Vaslui): 18) SATUL UNDE AU FOST BALOSINÃUÞII Uricul Vasluiului aratã cã acest sat a aparþinut marelui boier Ion Jumãtate, numai cã, la împãrþirea averii lãsate între fiii sãi - Giurgiu, ªteful ºi Mândrea - prin actul din 7 iulie 143012, în zona Vasluiului nu era pomenitã nici o proprietate. Faptul cã în 1491 satul era vândut de urmaºii tuturor celor trei fraþi demonstreazã cã el a fost, totuºi, o proprietate comunã de familie, cu drepturi decurgând din uricul primit de la Alexandru cel Bun de cãtre moºul comun. Valoarea satului (500 de zloþi) aratã ºi faptul cã era o moºie mare, desemnând mai degrabã Tãtãraºii (Bahnarii) decât Muntenii de care am vorbit. Tãtãraºii nu mai erau o moºie de vale, ci un adevãrat domeniu ce se desfãºura între zarea dealului Bahnari ºi zarea dealului Racova, despicând toatã depresiunea Vasluiului. La nivel speculativ (dacã putem accepta cã Balosinãuþii din uric, printr-o eroare de redactare sau traducere, ar putea fi ”balosinãuþii”), putem

4

considera cã ”Tãtãraºii” derivã din baskari - bascaci - balosini balosinãuþi, justificând astfel apariþia în mijlocul ocolului a unei moºii prezentã în fapt, dar neatestatã documentar. Hotarele Tãtãraºilor - ”Balosinãuþilor” erau urmãtoarele: Cetãþuia - fântâna Corcii - ”movila unde a descãlecat sfânta” (colþul de sud-est al vetrei Târgului Vaslui) - capul Topilelor - fântâna Raiei - piscul Cornilor din capul dealului Viilor - zarea dealului Bahnari, la groapa nebunului - spre est, pe drumul Huºilor pânã deasupra izvoarelor din valea Orzeºtilor - spre sud, la movila lui Ciuteº - spre vest la movila de lîngã Dobârceni - peste obârºia vãii Negrei, peste pârâul Muntenilor dealul spre sud, pânã la râul Bârlad - în jos pe râu, pânã la mori - partea de sud a poienii lui Rãntunici - creasta dealului Timoftei, pânã în ”prihodiºte” (dealul Paiului) - zarea dealului Racovei, în drumul Bogdanei - spre nord, la movila lui Secarã - fântâna Prunilor - partea de

Harta ocolului domnesc al târgului Vaslui

ELANUL nord a runcului de pe dealul Timoftei - Cetãþuia. Ca documente doveditoare ale hotarelor satului citez urmãtoarele hotarnice succesive: - 17 iunie 1668: mãrturie hotarnicã a satului Tãtãraºi, ridicatã de Ilie Sturza ºi Gavril Costachi.13 - 17 mai 1691: Constantin vodã Cantemir întãreºte postelnicului Milescu moºia Tãtãraºii.14 - 15 decembrie 1725: alegerea hotarelor dintre Vaslui ºi Tãtãraºi.15 19) LIPOVÃÞ Satul nu este enumerat în uric, dar a fost înglobat în ocolul târgului ca achiziþie mai veche a domnului. În fapt, satul apare documentar la 24 februarie 1437.16, fiind întãrit lui ªteful Jumãtate de cãtre voievozii Ilie ºi ªtefan. Nu cunoaºtem dacã a fost o moºtenire, o cumpãrãturã sau o danie (puþin probabil, deoarece satul a fost dat numai lui Mândrea ºi a fost trecut în uric pentru alt sat). La 6 iunie 1469 satul era întãrit fraþilor Oanã ºi Ivaºcu Pascu, cu precizarea, importantã pentru noi, cã avea o moarã, deci cu un hotar pe râul Bârlad.17 Nu ºtim cum a ajuns Lipovãþul în posesia fraþilor Paºcu (cumpãrare, schimb sau vâslujenie) ºi nici nu avem date asupra modului în care voievodul ªtefan cel Mare a intrat în posesia certã a moºiei pe care, de altfel, în 1491, o va îngloba în ocolul Vasluiului. În orice caz, hotarele moºiei sunt urmãtoarele: runcul de pe dealul Timoftei - zarea dealului Timoftei pânã la drumul cel mare (drumul Galaþi - Râmnic - Tecuci - Bârlad - Vaslui), peste Vlamnic, de la partea de sud a poienii lui Rãntunici ºi pânã la râul Bârlad - apa Bârladului pânã la gura pârâului Secuilor, iar de aici la stâlpul Oprii - vârful dealului Osoiu zarea dealurilor, pe deasupra vãii Bilavãi - vârful dealului Orgoieºtilor capul de jos al runcului de pe dealul Racovei - drumul Bogdanei (loc de joncþiune cu moºiile Tãtãraºilor ºi Vasluiului) - spre nord, prin gura vãii lui Spanache, la runcul din dealul Timoftei. Documentele cu ajutorul cãrora am stabilit aceste hotare apar în revista ”Elanul”, nr. 90/2009, pag. 4-9. Referitor la ultimele trei sate, considerãm necesarã adãugarea urmãtoarelor comentarii (care vor constitui tematica obligatorie pentru cercetãrile ulterioare, în scopul finalizãrii studiului): 1. ispisocul din septembrie 1635 - care stabilea, parþial, hotarele mãnãstirii noi de la Corbu pânã în hotarele Hârsovenilor (în fapt, Hãoºeºtilor) - evidenþia hotarele sudice: poiana lui Rãntunici Vlamnic - râul Bârlad - gura pârâului Secuilor - stâlpul Oprii din teritoriul Lipovãþului. 2. semnalarea calitãþii lui ªtefan cel Mare de ctitor al uneia din ºirul de mãnãstiri succesive (vezi revista ”Elanul”, nr.90 din 2009), fapt ce poate arãta achiziþionarea mult anterioarã a Lipovãþului de cãtre acesta. 3. analiza uricului de la 12 iulie 141518 - prin care se relevã o situaþie demnã de o mai insistentã verificare: aceea cã dania lui Cârstea Negrea (comunã cu dania lui Alexandru cel Bun ºi a lui Oanã Jumãtate) cãtre M-rea Bistriþa se referã cu certitudine ºi la satele de pe Racova, iar Lipovãþul este aºezat geografic în vecinãtatea ºi în prelungirea spre sud a satelor lui Cârstea Negrea. De altfel, toate aceste sate donate provin din ”vâslujenie” ºi pare normal ca Oanã Jumãtate sã-ºi fi stabilit casa (neidentificatã datoritã deteriorãrii actului citat) în satul nou atribuit de Alexandru cel Bun (posibil Lipovãþul), alãturi de ”Balosinãuþii” - primit tot de la acesta, dar în altã zonã decât celelalte posesiuni ale familiei Jumãtate. Astfel, înstrãinarea celor douã sate ar justifica lipsa lor de la împãrþirea averii rãmase ºi ulterioara lor recuperare.

Nr. 104 - octombrie 2010 vecinãtatea lor directã cu Vasluiul). 4. Lipovãþului nu i se cunoaºte proprietarul anterior lui ªteful Jumãtate. 5. Urmare a celor arãtate, rezultã faptul cã vechiul ocol al Vasluiului ar fi cuprins între: valea lui Bejan de sub rediul lui Vodã de pe dealul Bârladului - drumul de pe zarea dealului Morii, în dreptul obârºiei vãii Diaconului - piscul dealului Bustei de deasupra Rãioarei - vechiul drum al Huºilor pânã la groapa nebunului de pe dealul Bahnari - zarea dealului pânã în fundul Viiºoarei - dealul Viilor pânã la piscul Cornilor peste gura Bustei în dealul Bustei - fântâna Raiei - capul Topilelor ”movila unde a descãlecat sfânta” - fântâna Corcii - gura Racovei - zarea dealului Gheorghiþoaiei pânã la vâlceaua Pãºcoaiei - pârâul Ulmilor (?) rediul lui Vodã de pe dealul Bârladului. IV. Concluzii La începutul materialului, afirmam cã dezvoltarea ocoalelor reflectã în anumite momente istorice creºterea sau descreºterea puterii domneºti. În cazul Vasluiului, am putut arãta instituþionalizarea ocolului ºi extinderea lui sub un conducãtor mai mult legiuitor ºi reformator decât luptãtor - Alexandru cel Bun. Am reuºit sã arãtãm ºi fãrâmiþarea moºtenirii acestuia sub urmaºii sãi, prinºi mai degrabã în pãguboase lupte dinastice. ªi, cel mai important lucru, am demonstrat semnificativ creºterea de 4-5 ori a feudei domneºti sub ªtefan cel Mare. Minimalizând, am putea spune cã este opera unui conducãtor chibzuit ºi gospodar. Dacã integrãm realizarea în contextul general - numãrul cetãþilor þãrii, numãrul luptãtorilor (de calitate) ai oºtirii sale, raportul dintre numãrul jupanilor ºi al ”panilor slujitori” din sfatul domnesc - vom realiza cu adevãrat mãreþia momentului. Nu extindem analiza (deºi ar fi atât de necesarã), ci mai arãtãm doar faptul cã, dupã 1490, începe o epocã nouã în istoria þãrii ºi în activitatea voievodului. Averea uriaºã acumulatã de un voievod rãzboinic (ºi aici simt aproape dureros necesitatea unei analize reale) a stat la baza nivelului maxim de dezvoltare economicã, militarã ºi culturalã pe care l-a atins Moldova ºi care, cu excepþia ultimei, a durat pânã la stingerea dinastiei Bogdãneºtilor. Note: 1. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 133-134. 2. Gh. Ghibãnescu, op. cit., p. 27. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 365-366. 3. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului. 4. Ibidem, p. 134-136. 5. Ibidem, p. 142. 6. Ibidem, p. 28 - Uricul Vasluiului. 7. Ibidem. 8. D.R.H., veacul XVII, A. Moldova, p. 264 9. Ibidem, p. 142. 10. Ibidem, p. 96-98 - Hotarele Tãtãraºilor. 11. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 241-242. 12. Ibidem, p. 89-90. 13. Gh.Ghibãnescu, op. cit., p. 99-101. 14. Ibidem, p. 130-133. 15. DIR, veacul XIV-XV, A. Moldova, p. 141-143. 16. Ibidem, p. 142-143. 17. Ibidem, p. 366-367. 18. Ibidem, p. 38-39.

III. Vechiul ocol al Vasluiului Plasarea de cãtre cronicarul Grigore Ureche a formãrii ocoalelor târgurilor în perioada lui Iuga Vodã face posibilã în fapt, aºa cum am arãtat, derularea ei fie în perioada de coregenþã, fie în perioada de început a domniei lui Alexandru cel Bun. Satele adãugate de ªtefan cel Mare ocolului Vasluiului se grupeazã astfel: 1. Crãstoaie, Bilcarii, Curteºtii, Bãltenii cu Delenii ºi seliºtea Micleºtilor, Mãrãºenii, Brudureºtii cu seliºtea Fundei, Filipeºtii cu seliºtea Secuilor, satul unde au fost Balosinãuþii (?) au acte de proprietate de la Alexandru cel Bun, dovedind neapartenenþa lor la vechiul ocol. 2. Feereºtii, Rohaþii ºi Câteºtii sunt danii iniþiale ale lui Alexandru cel Bun, pierdute de posesori ºi recuperate de fiii lor în timpul domniei lui Iliaº ºi ªtefan, fiind puþin probabilã apartenenþa lor la vechiul ocol. 3. Pãuceºtii ºi ”satul lui Gherghe heregiul” au fost date de ªtefan vodã ºi ele ar fi putut aparþine vechiului ocol (avem în vedere ºi

Gheorghiþã ªTIRBU

EPIGRAME

UNUI MINCINOS Douã vorbe-ai spus în grabã Aerul s-a condensat; Ai dus fraza pân' la capãt, Apa a ºi îngheþat.

UNUI FUSTANGIU Mergi pe stradã ºi-o zvârlugã S-a oprit în faþa ta: – Nene, eu am fusta lungã, Da-þi simt ochii pe sub ea.

UNUI ELEV TRANSFERAT Te-ai mutat la altã ºcoalã, N-ai mai stat cã nu mai vrei, Þi-ai luat transferu'n grabã, Dar nãravul, nu þi-l iei?

UNUI „GENTLEMAN” – Mulþumesc cã mi-ai dat locul, Am varici ºi-o gutã rea. – Pentru-n pic, rãspunse tipul; Sunt un domn... ce pana mea!

5

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

Ecaterina Cerchez, soþia lui Vasile Lupu Drd. Ciprian-Gicã TODERAªCU (Facultatea de Istorie Iaºi)

O altã domnie, un alt grup ce cerchezi adus în Þara Moldovei Cel dintâi eveniment din secolul al XVII-lea care i-a pus în centrul atenþiei pe cerchezii statorniciþi în Þara Moldovei a fost cea de-a doua cãsãtorie a lui Vasile Lupu voievod1. La scurt timp dupã sfinþirea mãnãstirii Trei Ierarhi, petrecutã la 6 mai 1639, cea dintâi soþie a domnului, Tudosca, fata boierului Coste Bucioc a încetat din viaþã2. În vara aceluiaºi an, Vasile Lupu l-a trimis pe boierul Nicolae Catargi cu solie în Circazia pentru peþirea unei noi neveste3. Dupã moartea doamnei, spune cronica, „au trimis Vasilie vodã pre Nicolae Catargiul în Þara Cerchijeascã”4. Traseul parcurs ºi dificultãþile cãrora a trebuit sã le facã faþã solia moldoveneascã, mai ales la întoarcere, au fost plastic descrise de cãlugãrul italian Niccolo Barsi da Lucca. Acesta, aflându-se în Crimeea, când Ecaterina, vistiernicul Catargi ºi însoþitoriii lor veneau spre Moldova, a aflat cã „având învoire de la han pentru a trece prin pãrþile acelea, dupã ce strãbãtu Circasia în lung ºi în lat, (solul moldovean n.n.) gãsi o fatã de o frumuseþe neobiºnuitã pe care o luã cu el, dupã ce a dat o mie de ducaþi tatãlui fetei, cinci sute mamei ºi o mie hanului”5. Pãrãsind Circazia, au trecut prin Baccisarai ºi cu învoirea hanului au plecat la 19 august spre Moldova6. Convoiul, alcãtuit din 60 de moldoveni, aproximativ 150 de tãtari7 ºi câþiva cerchezi, compatrioþi ai tinerei doamne ºi supuºi ai hanului crâmlean8, a ajuns în Moldova o lunã mai târziu, în jurul datei de 28 septembrie 16399, dupã ce a trecut cu greu de paºa de la Silistra, cel care susþinea cã legile islamului nu permit circazienilor musulmani sã se cãsãtoreascã cu creºtini10. La curtea domneascã de la Iaºi solia postelnicului Nicolae Catargi va fi fost primitã de domnul Moldovei probabil cu mult fast. Totul pare sã fi fost pus la punct din timp întrucât membri ai noului grup de cerchezi veniþi cu Ecaterina au fost duºi sã locuiascã pe Uliþa Fierbinte a oraºului, unde domnul le-a cumpãrat câteva case de la „Chira cojocariul ºi de la Ursul feciorul Bernoaiei ºãlariul ºi de la alþi vecini de prin prejur”11. La intrarea convoiului în capitala Moldovei privirile vor fi fost îndreptate cãtre Ecaterina însã ºi cãtre noul grup de cerchezi. Acesta alcãtuit din persoane de diferite stãri sociale, începând cu nobili, rude ale Ecaterinei ºi terminându-se cu robi12, oameni care-i erau credincioºi13, a fost de ajutor domnului moldovean pe parcursul ºederii sale pe tronul de la Iaºi întrucât i-a folosit ca ostaºi de încredere. Fratele minor al doamnei, „un bãieþel de o frumuseþe desãvârºitã”, precum ºi „o altã tânãrã (roabã), nu mai puþin frumoasã” decât doamna însãºi, au atras atenþia de-a lungul timpului nu numai cãlãtorului italian Niccolo Barsi da Lucca, venit o datã cu convoiul în Iaºi14, dar ºi viitorilor cercetãrori ai istoriei cerchezilor întrucât, dupã cum s-a putut citi deja într-un articol pe care l-am publicat cu ceva timp în urmã, Andronic Cerchez a ajuns capuchehaie la Constantinopol ºi mare vornic al Þãrii de sus dupã ce a deþinut ºi alte dregãtorii15. Tabloul votiv al mãnãstirii Hlincea (Vasile Lupu, ªtefãniþã Lupu ºi Ecaterina Cerchez)

6

Importanþa politicã a cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu Ecaterina Cerchez Nunta lui Vasile Lupu cu Ecaterina Cerchez nu a fost o „nuntã cu publicitate”16. Ea nu a beneficiat de o atenþie specialã din partea cronicarilor, iar ecouri ale acestui eveniment nu s-au fãcut auzite nici în alte surse de epocã. Bunãoarã, în ceea ce priveºte cea de a doua cãsãtorie a lui lui Vasile Lupu, cronicarul Miron Costin aminteºte numai de plecarea lui Enache Catargiul în Þara Cerchijeascã, însã nimic despre evenimentele ulterioare revenirii acestuia în þarã17. Se remarcã faptul cã nici însemnãrile cãlãtorilor strãini care au vizitat Moldova pe parcursul secolului al XVII-lea nu aduc un plus de informaþii în ceea ce priveºte cununia religioasã a domnului Moldovei cu circaziana ºi, cu atât mai puþin, alte surse. Care va fi fost motivul acestei tãceri e greu de precizat. Evenimentul va fi fost cu siguranþã unul important pentru acea vreme dar, nu-mi pot închipui de ce izvoarele totuºi „tac”. Având în vedere cã mare parte din cãsãtoriile principilor din Evului Mediu s-au încheiat cu mare fast ºi mai mult din raþiuni politice decât din trãiri sentimentale18, cronicarii puteau aminti acest lucru fãrã a þine seamã de alte aspecte legate de eveniment. Dar sã nu-i judecãm pe ei, ci sã încercãm acum, dacã atunci nu a nu a fost timp, sã explicãm motivul care a stat la baza acestei cãsãtorii dintre Vasile Lupu ºi Ecaterina. Înainte de a merge mai departe cu aceastã idee, sã facem cunoºtinþã cu Ecaterina, cãci pe Vasile Lupu voievod îl ºtie toatã lumea. Ecaterina era „fiica surorii lui Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir”19 ºi cumnata tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei20. Dupã unele surse care o prezintã, aceasta era ca un înger în mometul venirii în Moldova, fapt care ne îngãduie sã bãnuim cã s-a nãscut pe la 1620: „avea toate calitãþile pe care Afrodita le dã unei femei pentru a o numi frumoasã. Ochii negri, mâinile lungi ºi subþiri, dar pline, mijlocul mlãdios, gura micã cu buze nu prea mari, ºi albã cu totul, astfel se pãrea cã toate graþiile îºi aºezarã reºedinþa în chipul ei frumos”21. Era o femeie ce provenea, dupã cum s-a putut citi ºi mai sus, dintr-o familie de nobili22 al cãror nume nu ne este cunoscut, însã, care se aflau cu siguranþã în relaþii bune cu hanul tãtãr23, cãruia îi erau supuºi cerchezii. Cãlugãrul italian, Niccolo Barsi da Lucca, referindu-se la momentul în care Ecaterina a fost sechestratã de paºa de la Silistra, a evindenþiat, în ceea ce priveºte religia femeii, faptul cã circaziana era creºtinã ºi „fu datã în grija unui hogea sã o converteascã la credinþa mahomedanã” numai cã „ori de câte ori venea (acesta) la ºedinþa convertirii o gãsea la masã mâncând carne de porc ceea ce l-a determinat pe turc sã o ia la goanã, ºi astfel scãpa circaziana de cursa diavolului”24. Descrierile cãlãtorilor strãini ºi tablourile votive pãstrate de-a lungul timpului ne-o aratã pe Ecaterina drept o femeie cochetã, demnã de a fi soþie de domn. În timpul cãsãtoriei Mariei, una din fiicele lui Vasile Lupu, cu prinþul Janusz Radziwill, din 1645, apãrea astfel în ochii unui cãlãtor strãin: „Doamna purta un gugiuman maro de jder pe care strãlucea o diademã regalã de diamant. Rochia ei din stofã albã cu poalele lungi, piept scurt ºi mâneci strâmte se prinde la cingãtoare cu niºte paftale de rubin. Deasupra era aruncatã o manta de stofã verde presãratã cu aur, mânecile erau lungi, cãptuºite cu stofã mohorâtã ºi garnisitã cu soboli, mantia sa cobora mai jos de genunchi. O salbã de mãrgãritare invrestatã ºerpuia în jurul gâtului ei alb ca de lebãdã, smaraldele erau împrãºtiate cu îmbelºugare”25. În tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi, Ecaterina apare alãturi de Vasile Lupu ºi fiul ei ªtefãniþã la fel de frumos pictatã. Ea poartã pe cap o pãlãrie de modã polonã, surguciu din pietre preþioase, în care sunt prinse pene de cocor. Faþa îi apare rotundã, cu sprâncenele groase ºi arcuite, ochii vioi ºi pãtrunzãtori, exprimând o fire energicã. Ca podoabe, ea poartã cercei mari, cu pietre scumpe, un colier de perle ºi trandafiri prinºi în pãr, deasupra urechilor. Haina, confecþionatã din brocart cu flori mari, are mâneci scurte mai sus de cot ºi margini din blanã de samur. Rochia sa cu mâneci lungi are o dantelã la gât. Peste îmbrãcãminte poartã un lung ºi gros colier din fire de aur împletit, petrecut de douã ori pe dupã gât, ca apoi sã coboare pânã la jumãtatea

ELANUL

Nr. 104 - octombrie 2010 26

corpului; în mânã are o nãframã , ceea ce dovedeºte încã o datã cât de semnalul unui nou rãzboi40, Vasile Lupu s-a împãcat cu domnul Þãrii elegantã era. Româneºti, a pãrãsit alianþa cu tãtarii ºi s-a îndreptat cãtre alte Lãsând în urmã frumuseþea Ecaterinei, revin asupra ideii de prietenii41. la care am plecat, anume cã, în perioada medievalã, cãsãtoriile erau Toate aceste evenimente tensionate dintre domnul Moldovei încheiate mai mult din raþiuni politice. Cazul Ecaterinei ºi a lui Vasile ºi vecinii sãi au avut loc în mai multe etape. Unul din momentele care a Lupu pare sã corespundã întru-totul ideii anterioare întrucât mariajul dus la tensionarea relaþiilor dintre Vasile Lupu ºi veciinii sãi de peste celor doi poate fi privit ca un pas important în vederea întãririi relaþiilor de Nistru a fost cãsãtoria fiicei sale Maria cu magnatul polonez Janusz într-ajutorarea militare, economice ºi politice dintre Radziwill din februarie 164542. Aceast eveniment, moldoveni ºi tãtari. vãzut de cãtre tãtari ºi turci ca o alianþã a domnului Sigiliul Ecaterinei Cerchez Din câte se cunosc, pe parcursul Molodovei cu polonii, l-a determinat pe sultan sã-l doamna lui Vasile Lupu secolului al XVI-lea, în condiþiile în care atât ruºii cheme pe Vasile Lupu la Poartã. Refuzul acestuia 1 martie 1666 cât ºi cazacii au tulburat liniºtea Hanatului Crimeei, de a se prezenta în capitala imperiului a fãcut ca, în stat cu acelaºi statut juridic în cadrul „Semilunei” ca iarnã aceluiaºi an, domnului sã i sã cearã un zãlog ºi Þãrile Române27, Poarta a fãcut apel la domnii din neamul sãu: doamna ºi fetele. Voievodul nu a Þãrilor Române în vederea restabilirii ordinii din luat în considerare nici acest lucru43 astfel cã Est. Participarea armatelor moldoveneºti la relaþiile cu Poarta s-au înrãutãþit. Soarta pare sã-i fi evenimente, ca urmare a ordinului dat de cãtre fost hotãrâtã în acest punct, însã Vasile Lupu ºi-a sultan ºi a strânselor relaþii politice ºi economice jucat ºansa pânã la capãt. care se stabilesc între hanii tãtari ºi domnii Folosindu-se de mijloace diplomatice Moldovei pe parcursul secolului al XVI-lea28, au domnul Moldovei a reuºit pentru o vreme sã-i þinã deschis perspectiva stabilirii unor relaþii ºi mai bune departe pe cei care doreau a se înfrupta din roadele ca pânã atunci între moldoveni, tãtari ºi otomani. teritoriului sãu. Dar, cum vremurile sunt În prima jumãtate a secolului urmãtor, schimbãtoare aºa ºi politica. La mijlocul secolului al „perfecta colaborare” dintre tãtari ºi „vasalii Înaltei XVII-lea, raportul juridic existent între Vasile Lupu ºi Porþi Otomane din spaþiul carpato-danubianotãtari s-a schimbat întrucât, în toamna anului pontic”29 este ºi mai evidentã în actele vremii. Vasile 165044, pe fondul îmbunãtãþirii relaþiilor dintre Lupu, doritor de a asigura o perioadã de Moldova ºi Polinia, cazacii ºi tãtarii au atacat prosperitate þãrii sale, de a-i lãrgi graniþele30 ºi de a Moldova45. feri teritoriul acesteia de eventuale conflicte Deranjat de faptul cã Vasile Lupu armate, a recurs la încheierea unei alianþe matrimoniale cu hanul tãtar31, prindea „pentru poloni, corespondenþa cu Poarta, chiar cu Rákóczy ºi a intervenit în 1641, pentru restabilirea liniºtii pe care cazacii ºi ruºii o alþi vecini” ºi cã nu a vrut sã-i dea fata de norã, Bogdan Hmelniþki46, prin 32 tulburaserã în Hanatul Crimeii ºi a încheiat cu principele Gheorghe multe daruri ºi promisiuni fãcute cãtre hanul tãtar, l-a determinat pe Rakoczy al Ardealului „un tratat din cele mai priincioase”33. crâmlean sã ordone atacarea Moldovei47. Bunãoarã, în 1637, din partea Cu toate cã Vasile Lupu era rudã sultanului Murad al IV-lea, a primit poruncã prin alianþã cu ªirãm-bei, iar cu hanul Femeie din familia lui Vasile Lupu sã obþinã informaþii sigure în legãturã cu întreþinu-se corespondenþã diplomaticã tulburãrile din Hanatul Crimeei ºi sã intesifice multã vreme, nu a putut împiedica dezastru (poate doamna Ecaterina Cerchez) pregãtirile cu privire la aplanarea viitoarelor care avea sã se producã. Profitând de situaþia dificilã prin care trecea Imperiul de la conflicte militare din zonã34. Participarea Constantinopol, douãzeci de mii de tãtari ºi Moldovei la medierea conflicutului iscat a fost ºaisprezece mii de cazaci zaporojeni au un real succes35. Favorizat nu numai de atacat Moldova prefãcând Iaºul în cenuºã48. legãturile strânse ce le avea cu hanul tãtar, ci Tragedia abãtutã asupra capitalei Moldovei, ºi de politica timidã a Rusiei faþã de Poartã, în contextul prezentat, scoate la ivealã Vasile Lupu, în vara anului 1642, a reuºit sã politica defectuoasã dusã de Vasile Lupu în închidã breºa ce se ivise în monopolul ultimii sãi ani de domnie. Deºi a avut relaþii otoman asupra Mãrii Negre, fãcându-i pe strânse cu demnitarii tãtari, nu a ºtiut sã le cazaci sã pãrãseascã Azovul36, nu prin rãzboi gestioneze. Apropierea faþã de Polonia ci prin diplomaþie. stabilitã prin cãsãtoria Mariei cu Janusz La începutul anului 1642, Vasile Radziwill ºi indiferenþa arãtatã cererii lui Lupu, dându-ºi seama cã prin dãrãbanii ºi Bogdan Hmelniþki a costat scump Moldova49. oºtile lui de þarã nu ar putea obþine birunþa în Hatmanul cazacilor zaporojeni a ºtiut cum sã faþa cazacilor ce stãpâneau Azovul, a intrat în anihileze punctul forte a lui Vasile Lupu astfel negocieri cu þarul (Mihail Romanov ). Astfel se face cã în martie 1642, el a tãtari a eºuat. Cãsãtoria lui Vasile Lupu cu trimis printr-o scrisoare veste bunã spre Ecaterina Cerchez, „fata unui mârzac de al Constantinopol, cum cã a venit la el un sol lor”, nu a mai avut nici o importanþã pentru muscãlesc, ce nu ar fi altul decât hanul tãtar în urma promisiunilor fãcute guvernatorul cetãþii gata s-o dea oºtilor acestuia de hatmanul cazacilor zaporojeni, împãrãteºti37, fapt care s-a ºi întâmplat fãrã a iar pãcatele politice ale domnului Moldovei smai fi nevoie de intervenþia armatã a lui au rãsfrânt nu numai asupra familiei sale, ci ºi Mehmet paºa de la Silistra38. asupra populaþiei þãrii sale. Prietenia stabilitã cu tãtarii prin cãsãtoria cu Ecaterina Cerchez avea sã-l Ecaterina Cerchez la curtea lui Vasile facã pe Vasile Lupu sã emitã pretenþii la Lupu tronul Þãrii Româneºti. Cu ajutorul tãtarilor, Dupã ce a devenit doamna „mãnat de împrejurãrile care erau cum nu se Moldovei50, Ecaterina Cerchez l-a secondat puteau mai favorabile pentru el”, Vasile Lupu, pe domn tot timpul. L-a însoþit la primirea în noiembrie 1639, a pornit campania de soliilor, la serbãrile date la curte, la ospeþe, la cucerire a Þãrii Româneºti. Oastea de þarã, nunþile celor douã fiice ale sale, la slujbele sãptãmânale. A fãcut unele lefegii ºi tãtarii hanului, al cãror steag flutura înaintea oºtirii, nu i-au putut danii, a desfãºurat diferite activitãþi la curte, s-a implicat la nevoie în asigura victoria. Soarta i-a fost potrivnicã în confruntarea cu Matei unele probleme militare51 ºi, nu în ultimul rând, s-a strãduit sã scape din Basarab (1632-1654) întrucât a gustat la Ojogeni din amarul 39 captivitatea lui Gheorghe ªtefan pentru a putea merge la înfrângerii . Dorinþa rãzbunãrii a fost pe mãsurã, dar o datã cu trecerea Constantinopol sã cearã sultanului a repara nedreptatea ce i s-a fãcut anilor ea s-a stins. Chiar dacã la scurt timp de la înfrângerea suferitã soþului ei52. „tãtarii rudei sale hanul se aflau lângã Iaºi în tabãrã” ºi aºteptau

7

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

Cele dintâi fapte mãreþe ale Ecaterinei Cerchez, petrecute la aici se pregãtea intens înlãturarea lui Vasile Lupu de la domnie66 ºi scurt timp dupã venirea sa în Moldova, ne sunt relatate de însoþitorul înlocuirea lui cu logofãtul Gheorghe ªtefan. Dar, dacã tot am amintit de patriahului Macarie, Paul de Alep, care a vizitat Moldova în mai multe aceastã înlocuire de domn, produsã în Moldova la 1653, am sã mã abat pentru moment de la evidenþierea activitãþilor desfãºurate de Ecaterinei rânduri începând cu 165353. Acesta spune cã, la un an dupã nunta cu Cerchez la curtea lui Vasile Lupu, pentru a mã referi momentul în care Vasile Lupu, Ecaterina „cheltui mult în cinstea icoanii” Maicii Domnului Vasile Lupu, alungat de logofãtul Gheorghe ªtefan, ºi-a recãpãtat tronul. de la Mãnãstirea Golia (mãnãstirea Doamnei)54. Motivul era miraculoasa vindecare a bolii fiului ei, botezat ªtefan. Acesta, „cãzând greu bolnav, a fost dus de mama sa la icoana Maicii domnului din Biserica Goliei ºi pe Cerchezii ºi lupta de la Popricani din 20/30 aprilie 1653 Cronicarul Miron Costin ºi Paul de Alep au descris foarte bine loc se însãnãtoºi copilul”55. În semn de recunoºtinþã, doamna a îmbrãcat situaþia care a dus la confruntarea militarã de pe malul drept al Jijiei, icoana fãcãtoare de minuni în aur curat ºi a împodobit-o cu pietre dintre oastea lui Vasile Lupu ºi Gheorghe ªtefan. Bunãoarã, spune Paul scumpe de mãrgãritar56. Aceasta danie de mulþumire nu este singura pe de Alep, „În a cincea duminicã a postului am fãcut rugãciuni în biserica care circaziana a fãcut-o cãtre Mãnãstirea Goliei. În postura de ctitormãnãstirii, iar mãria sa domnul a pus // pe domnul nostru patriarh sã donator, doamna a fost ºi în momentul în care a adus mãnãstirii jilþuri fãgãduiascã cã va sluji liturghia la mãnãstirea Aron Vodã, afara oraºului. confecþionate la Constantinopol57. Alãturi de Vasile Lupu ºi fiul lor Dar, în dimineaþa acelei zile era tare supãrat ºi noi nu ºtian de ce”. ªtefãniþã, Ecaterina apare ºi în tabloul votiv al mãnãstirii Hlincea. Acesta Motivul astãzi este simplu de depistat. În vara anului 1653, logofãtul fiind o prefacere de secol XVIII sau chiar XIX, a stârnit în rândul Gheorghe ªtefan, sprijinit de oºtile lui Rákóczy conduse de Ioan cercetãtorilor numeroase controverse. Bunãoarã, spun unii istorici, ea a Kemeny ºi de cele ale lui Matei Basab, conduse de Diicu Buicescu, a fost pictatã þinând în mânã o pungã, fapt ce ar demonstra cã doamna a pãtruns în Moldova. Vasile Lupu a aflat despre invazia logofãtului susþinut cu bani proprii lucrãrile de restaurare ale biseriicii58. Cã lucrãrile rãzvrãtit în timpul slujbei de la de restaurare ale bisericii au fost mãnãstirea Aroneanu, la care susþinute ºi de Ecaterina e posibil, asista67. Paul de Alep spune cã, însã cu siguranþã aceasta ]n tabloul Tabloul votiv al mãnãstirii Golia din Iaºi printr-o scrisoare, domnul a aflat votiv nu are în mânã o pungã, ci o - de la dreapta la stânga: Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez, „cã boierii þãrii sale l-au trãdat68. nãframã. ªtefãniþã Lupu, Ruxandra Aceºtia se înþeleseserã cu marele Paul de Alep ne-o aratã pe logofãt ca sã-l omoare”69, iar vestea Ecaterina în camera ei de la curtea l-a determinat sã pãrãseascã în domneascã. Aceasta, povesteºte grabã Iaºul nu înainte de „a osândi cãlãtorul, l-a aºteptat în 1653 pe la moarte pe trei dintre cãpeteniile patriarhul Macarie în camera sa de oºtirii sale” implicate în complot: recepþie „stând pe un jilþ, purtând pe ªtefan serdariul, Constantin cap cu un calpac de catifea roºie, Ciogolea mare spãtar ºi Pãtraºco îmbrãcatã într-o hainã blãnitã de samur; chehaiaua ei a intrat întâi la Ciogolea mare stolnic70. ea ºi i-a luat încuviinþarea, apoi am Calea pe care a urmat-o intrat ºi noi”. Când a intrat patriarhul pentru a cere ajutor a fost „drumul ea s-a ridicat în picioare ºi s-a arãtat cãzãcesc” la capãtul cãruia Vasile mulþumitã de venirea lui ºi de Lupu avea ca ginere pe Timuº, fiul 59 darurile aduse . lui Bogdan Hmelniþki 7 1 . La În contextul cãsãtoriei chemarea domnului, acesta a fiicei sale vitrege Maria cu Janusz rãspuns cu 8000 de cazaci cu Radziwill, pe parcursul anului 1645, ajutorul cãrora ºi-a redobândit marele vizir a invitat-o pe Ecaterina tronul la 21 aprilie / 1 mai 165372. sã meargã împreunã cu cele douã Bucuria lui nu avea sã dureze însã fiice ale lui Vasile Lupu la prea mult întrucât a fost, în cele din Constantinopol60. Domnul Moldovei, urmã, detronat de logofãtul intuind cã acestea urmeazã sã rãzvrãtit73. rãmânã ostatece, a refuzat sã le Rãmânând puþinã trimitã61. vreme asupra evenimentelor din La 11 noiembrie 1647, cu data de 20/30 aprilie 1653, sã prilejul trimiterii în Transilvania a încercãm a explica, în cele ce marelui stolnic Gheorghe Ghica, urmeazã, cine erau acei cerchezi care urma sã discute cu Ioan din oastea lui Vasile Lupu care au Kemeny despre niºte pedestraºi luptau la vadul Jijiei, sub dealul doriþi de Vasile Lupu, domna Popricanilor, contra lui Gheorghe Ecaterina a trimis principesei ªtefan74. Susana Lorántffy câteva bucãþi de Cerchezii amintiþi de mãtase62. Miron Costin în letopiseþul sãu75, cu ocazia confruntãrii militare de la Dupã atacul cazaco-tãtar din 1650 asupra Iaºilor, Ecaterina a Popricani dintre oastea lui Gheorghe ªtefan ºi cea a lui Vasile Lupu, nu fost trimisã de cãtre Vasile Lupu în cetatea de la Neamþ întrucât, o datã pot fi decât un grup de ostaºi care au sosit în Moldova o datã cu alaiul cu nenorocirea provocatã de tãtari ºi cazaci, a izbucnit în Iaºi o ciumã doamnei Ecaterina ºi nici decum descendenþi de ai lui Cerchez cel care însuºi pe domn l-a determinat sã-ºi mute scaunul domnesc, pentru Bãtrân de pe vremea lui Petru ªchiopul76. scurtã vreme, în Codri Cãpoteºtilor63. Existã, credem, câteva argumente în favoarea ipotezei pe În anul urmãtor, dat fiind faptul cã polonii i-au bãtut pe cazaci care am formulat-o. Cel dintâi, ar fi cã prezenþa lui Ioniþã Cerchez este ºi pe tãtari la Beresteczko, lui Vasile Lupu nu-i mai surâdea ideea de a-ºi ºtearsã în cadrul aparatului de guvernare a lui Vasile Lupu, el apãrând mãrita fata cu Þimuº, fiul lui Bogdan Hmelniþki. Însã în anul 1652, la menþionat în numai câteva acte77. Cel de-al doilea, ar fi cã, tocmai rivalul Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, iar Vasile Lupu, în urma lui Vasile Lupu, Gheorghe ªtefan, a fost cel care a întãrit lui ªtefan ameninþãrilor lui Bogdan Hmelniþki, a trebuit sã accepte cãsãtoria dintre Cerchez ºi mamei sale niºte þigani78 ºi cel care a contribuit la ridicarea lui Ruxandra ºi Timuº64. Nunta s-a fãcut în 1652, iar în cadrul evenimentului ªtefan Cerchez în dregãtoria de medelnicer79. Ori, în asemenea o aflãm ºi pe Ecaterina Cerchez în calitate de soacrã micã ºi mamã împrejurãri, se poate crede cã ascendenþii lui ªtefan Cerchez nu au vitregã. Aceasta, mai tot timpul, a stat în preajma soþului ei alãturi de participat alãturi de Vasile Lupu la lupta de la Popricani. Cel mult ei 65 care a asistat, cu durere în suflet, la cununia dintre Ruxandra ºi Timuº . puteau participa de partea lui Gheorghe ªtefan, însã în nici într-un caz La începutul anului 1653, Ecaterina a fost pomenitã cu de partea lui Vasile Lupu. Atitudinea pe care a manifestat-o Gheorghe prilejul primirii unor flori de la Safta în numele soþiei lui Gheorghe ªtefan faþã de acest grup de cerchezi cãrora le întãreºte pãmânturi80 ºi le Rákóczy. Acestea împreunã cu vinul trimis lui Vasile Lupu aveau rolul de oferã posibilitatea de a avea dregãtorii81, în timp ce pe doamna Moldovei „a adormi casa domnului moldovean”, adicã de a nu lãsa impresia cã de (o circazianã) ºi pe fiul ei îi þinea sechestraþi la Buciuleºti, aratã cã cei ce

8

ELANUL se aflau de partea lui Vasile Lupu erau rudele, slugile ºi apropiaþii cerchezi cu care a sosit din Caucaz în Moldova, Ecaterina, cea de-a doua soþie a sa. Dacã nu ar fi fost aºa, oare ar fi cutezat Gheorghe ªtefan sã cruþe viaþa prietenilor propriului duºman? Oare ar fi cutezat sãi lase în liberate, ba mai mult sã-i ridice în dregãtorii? E greu sã ne imaginãm cã ar fi putut face asemenea favoruri de vreme ce însãºi pe fosta doamnã Moldovei a ºi pe fiul ei i-a sechestrat la Buciuleºti82. Asediul cetãþii Suceava din 1653 În timpul crizei politice din primãvara anului 1653 Ecaterina a luat calea pribegiei în Polonia împreunã cu întreaga familie, ajungând pânã la Cameniþa83. În toamna aceluiaºi an, se afla în cetatea Sucevei, asediatã de trupele lui Gheorghe ªtefan ºi aliaþii acestuia din Transilvania ºi Polonia. O scrisoare din Lemberg, din perioada asediului (6 august), relateazã refuzul Ecaterinei doamna de a accepta capitularea ºi de a preda tezaurul domniei84. Interesantã pare a fi atitudinea doamnei în protejarea familiei ºi a oºtenilor sãi întrucât însãºi „împãrþea oºtenilor fãinã, carne, bãuturã, apã ºi vãrsa asupra cazacilor bani”85. Toate acestea au avut însã ºi sfârºit. Lipsa hranei a declanºat haosul în tabãra asediaþilor. Foamea i-a fãcut pe cei din cetate sã mãnânce pieile cailor morþi, curelele de la harnaºament, ba chiar ºi iarbã86. Ecaterina, „ºeful” celor din cetate. Dupã moartea lui Timuº Hmelniþki, cel care conducea apãrarea cetãþii, din septembrie 1653, Ecaterina a devenit „ºeful” celor din cetate. Ea a trebuit sã caute alte metode în vederea motivãrii soldaþilor cazaci rãmaºi fãrã conducãtor87. Panicatã de situaþia care se ivise, doamna a recurs la vãrsarea unei cantitãþi de aur peste ºanþurile cazacilor88, care aveau moralul puternic zdruncinat89. Cu toate cã aceºtia nu au abandonat lupta, ci au rãmas pe poziþii, Ecaterina a fost nevoitã sã înceapã negocierile în vederea obþinerii unei eliberãri condiþionate90, fiindcã ajutorul din partea soþului nu mai apãrea, deºi acesta îi promisese print-o scrisoare cã va ajunge la Suceava în scurtã vreme91. Înainte de toate însã, a încercat sã-ºi punã în valoare calitãþile sale diplomatico-politice în vederea dezbinãrii aliaþilor. Promiþându-le polonilor, ceea ce le promiseserã ºi Gheorghe ªtefan, tezaurul lui Vasile Lupu, ea a încercat sã speculeze neînþelegerile dintre aliaþi (evidente în timpul asediului) ºi s-a adresat, la 27 septembrie/7 octombrie, polonilor. Aceºtia erau interesaþi de „comorile pe care le are, imense, cu ea”, dar îi mãcina întrebarea: „în mâna cui vor ajunge acestea, în cea a muntenilor, a ungurilor, sau a polonilor?”92. Situaþia dificilã cu care se confruntau cei din cetate a dus în cele din urmã la capitulare93. Condiþiile impuse pentru acest pas de cãtre cei din cetate au fost acceptate de asediatori94, însã, membrii familiei lui Vasile Lupu, împreunã cu mai mulþi boieri, au fost duºi în captivitate în satul Buciuleºti pe Bistriþa (Neamþ), unde au fost puºi sub pazã95. Cuceritorilor, doamna Ecaterina a fost nevoitã sã le predea „o comoarã frumoasã ºi giuvaierurile, precum ºi cinci dintre caii cei mai frumoºi ai lui Lupu, socotiþi foarte scumpi96. Soarta Ecaterinei de la capitulare pânã în 1658 este de greu de urmãrit din lipsa informaþiilor. Se ºtie cã o parte a banilor lui Vasile Lupu doamna i-a folosit pentru niºte odoare bisericeºti rãpite de cazaci. La 28 septembrie 1653, un liturghier de la mãnãstirea Dragomirna, ferecat în aur ºi argint, furat de cazacii lui Hmelniþki, a fost rãscumpãrat pentru ca apoi sã fie dãruit din nou mãnãstirii97. În aceeaºi zi, doamna a mai rãscumpãrat ºi o „Psaltire” ale cãrei coperþi, ferecate în argint aurit, fuseserã rupte de cazaci98. În 1658, dupã ce Gheorghe ªtefan a fost mazilit, Ecaterina Cerchez ºi ªtefãniþã Lupu au scãpat din captivitatea de la Buciuleºti99. Ambii, dupã lungi negocieri duse fie cu Ioan Kemeny, fie cu hanul tãtarilor crâmleni, au fost eliberaþi100. Noul domn, Gheorghe Ghica (1658-1659), fost mai înainte vornic în Þara de Jos, le-a permis sã plece l-a Constantinopol, unde au ajuns în vara aceluiaºi an. La cei 18 ani pe care-i avea, ªtefãniþã a avut ocazia alãturi de mama sa sã-ºi viziteze tatãl la închisoare de la Edikule101. Cu sprijinul acestuia ºi a mamei sale, el a obþinut în cele din urmã tronul Moldovei, numai cã moartea sa (la numai 21 de ani), în septembrie 1661, a reuºit sã creeze din nou momente de grea cumpãnã pentru doamna Moldovei. O datã cu venirea lui Eustratie Dabija (septembrie 1661-septembrie 1665) pe tron, în septembrie 1661, Ecaterina a fost nevoitã sã ia calea pribegiei. Ea a gãsit ospitalitate la Constantinopol, la palatul construit de Vasile Lupu pe malurile Bosforului, în faþa Arsenalului102, aºa cum se relateazã într-un raport austriac103. Aici a stat înconjuratã de câþiva prieteni greci, câþiva însoþitori din neamul ei ºi de unii moldoveni legaþi de dânsa prin interese

Nr. 104 - octombrie 2010 104

sau recunoºtinþe . Dupã aproximativ 4 ani de pribegie, o datã cu venirea lui Gheorghe Duca pe tronul Moldovei, în anul 1665, Ecaterina Cerchez s-a reîntors în Moldova. Ea a revenit aproape în acelaºi timp cu domniþa Ruxanda, fiica lui Vasile Lupu cu cea dintâi soþie. La 1 martie 1666 o gãsim la Iaºi dând fostei sale roabe Hapca ºi lui Iane stolnicul „un loc de casã pe uliþa Herbinte, din zãplazii caselor ce au ºezut cerchezii”105. De aici înainte ºtiri despre Ecaterina nu mai avem. Care va fi fost sfârºitul ei nu ºtim momentan. O altã cercetare a izvoarelor, mult mai amãnunþitã decât cea de faþã, sper sã scoatã la ivealã alte ºtiri în legãturã cu aceastã doamnã. Câteva consideraþii Dacã ceva mai sus am putut descoperi care au fost cãrãrile urmate de Vasile Lupu în politica externã în urma cãsãtoriei cu Ecaterina Cerchez, aici e momentul sã închei acest periplu. Câteva concluzii meritã a fi evidenþiate. Ecaterina Cerchez, cea de a doua soþie a lui Vasile Lupu, a fost cu siguranþã de origine circazianã. A fost reprezentanta celui de-al doilea grup de cerchezi care a cãlcat pe pãmânt moldovenesc în perioada secolelor XVI-XVII ºi totodatã doamnã a Moldovei. Cãsãtoria lui sa cu Vasile Lupu a deschis, din punct de vedere politic, perspectiva unor relaþii mai bune între Moldova, Imperiul Otoman ºi tãtari, întrucât consoarta domnului a fost adusã în Moldova din Circazia cu voia sultanului ºi acordul hanului. Prietenia care a stabilit-o cu tãtarii prin aceastã cãsãtorie avea sã-i aducã voievodului moldovean liniºte în þara vreme de aproximativ zece ani, numai cã, apropierea politicii sale de politica marilor familii poloneze a dus la schimbarea raportului juridic existent între Moldova ºi tãtari. Bunele relaþii stabilite între tãtari ºi moldoveni prin intermediul cãsãtoriei lui Vasile Lupu cu Ecaterina nu au putut schimba decizia hanului de a ataca Moldova în 1650. În cariera politicã a lui Vasile Lupu, Ecaterina Cerchez nu a putut aduce decât puþinã strãlucire. În comparaþie cu alte soþii de domni care se înrudeau cu numeroase familii de renume în Europa106, Ecaterina nu a fost decât rudã a lui Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir, ºi a tãtarului Vazir-Alk Han, numit ªerif Bei. Este adevãrat poate cã, circaziana, doamnã a Moldovei, l-a ajutat uneori cu sfaturi importante pe Vasile Lupu în diferite probleme cu care se confrunta acesta, dar documentele nu consemneazã nimic în acest sens. Ele o aratã mai degrabã pe Ecaterina ca pe o doamnã care s-a implicat rareori în viaþa politicã, o doamnã care a apãrut în viaþa publicã numai când protocolul de la curte o cerut-o. Era o persoanã preocupatã mai mult de educaþia copiilor lui Vasile Lupu ºi mai puþin de politica pe care o ducea voievodul. Ea se îngrijea liniºtitã de „cuibul ei de la curte” ºi prefera sã nu se implice în activitãþi de ordin decizional. N-am gãsit-o niciodatã dând porunci în calitate de doamnã precum alte soþii ale domnilor români107. De vreme ce era strãinã pe pãmânt moldovenesc mã gândesc la faptul cã era aproape imposibil ca situaþia ei sã fi fost altfel. Înainte de a pune punct final acestui articol voi evoca un ultim episod istoric în centrul cãruia se aflã Ecaterina ºi Vasile Lupu, episod din care se poate deduce, pe de o parte, importanþa cãsãtoriei lor, iar pe de altã parte, care era garanþia unei prietenii între Moldova ºi marile puteri ale vremii. Dupã bãtãlia de la Sârca din 6 iulie 1653, Vasile Lupu înfrânt de oastea lui Gheorghe ªtefan nu a mai putut ajunge la Suceava unde erau soþia ºi copilul astfel cã „a alergat spre Nistru la cazaci”. Fostul domn, ajuns la Raºkov, greu a adunat oºteni cazaci sub steagurile sale. Bogdan Hmelniþki, cuscrul sãu, avea cu totul alte interese decât sã-ºi elibereze fiul asediat. În aceste condiþii, Vasile Lupu ºi-a pus „oarecare speranþã în hoarda de la Cetatea Albã”, dar nici tãtarii de aici nu puteau sã treacã peste porunca lui Islam Ghiray. Hanul a poruncit tãtarilor sã nul ajute pe Vasile Lupu, deoarece noul domn îi promisese toate comorile aflate la Suceava108. Totuºi, încet, încet, Vasile Lupu a reuºit sã adune oºteni în solda sa109 ºi în octombrie 1653 acesta a ajuns cu „cu ordele tãtãrãºti la Prut, la ªtefãneºti”. De aici nu au mai înaintat întrucât a aflat cã cetatea Sucevei cãzuse în mâinile lui Gheoeghe ªtefan. Tãtarii, conduºi de ªirãm-bei, cumnatul fostului domn, au fãcut cale întoarsã din douã motive. În primul rând pentru cã ºi-au dat seama de faptul cã o datã ce i-au fost luate averile Vasile Lupu nu avea cum sã-i mai plãteascã, iar, în al doilea rând, pentru cã au primit poruncã de la han cã a treia zi vor avea rãzboi cu craiul leºesc110. Din contextul prezentat mai sus se observã foarte clar garanþia care oferea liniºte ºi ajutor din exterior unei þãri precum Moldova. Sumele foarte mari de bani oferite atât sultanilor cât ºi hanilor

9

Nr. 104 - octombrie 2010 asigurau liniºte, iar rareori ajutor. Fiindcã în oastea tãtãrascã cu care venea Vasile Lupu sã o salveze pe Ecaterina se afla ªirãm-bei, cel care o luase în cãsãtorie pe sora Ecaterinei, putem considera cã ajutorul oferit fostului domn de tãtari s-a datorat ºi cãsãtoriei acestuia cu Ecaterina Cerchez. ªi dacã nu va fi fost aºa, atunci cum? Generaþiile viitoare de istorici sperãm sã aducã o altã razã de luminã în umbra documentelor încã prãfuite. *

Textul de faþã face parte dintr-o lucrare mai amplã, nepublicatã, intitulatã Cerchezii ºi rolul lor politic în Þara Moldovei. (sec. XVI-XVII)

Note: 1. Gheorghe ªincai, Hronica românilor, tom. III, ediþie îngrijitã de Florea Fugariu, prefaþã ºi note de Manole Neagoe, Bucureºti, Editura Pentru Literaturã, 1969, p. 51; Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu, domn al Moldovei (1659-1661), Bucureºti, Editura Fundaþiei „Regele Carol I”, 1938, p. 27; Constantin ªerban, Vasile Lupu, domn al Moldovei: 1634-1653, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1991, pp. 27-33. 2. Gheorghe Bãileanu, Iaºul în secolul al XVII-lea, partea a II-a, Evenimentele, bisericile, cultura ºi arta în timpul lui Vasile Lupu, extras din „Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei” (în continuare se va cita MMS), nr. 2, 1968, p. 75. 3. Constantin ªerban, op. cit., p. 36. 4. Miron Costin, Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Aron Vodã încoace, în idem, Opere, ediþie criticã cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice ºi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 119. 5. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol V, îngrijit de Maria Holban (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1973, p. 8. 6. Oltea Nistor, O circazianã pe tronul Moldovei, Cernãuþi, 1928, p. 14. 7.

8.

9. 10.

11.

12.

13.

14.

15.

16. 17.

Cãlãtori strãini…, vol V, p. 87. Constantin C. Giurescu susþine cã tãtarii erau 500. De acceaºi pãrere sunt ºi Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide. A sevedea: Constantin C. Giurescu, Le voyage de Niccolo Barsi en Moldavie -1663-, în „Melanges de l'Ecole roumaine en France”, 1925, I, Paris, p. 319; Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 27. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtiri despre petrecerea în Moldova a doamnei Ecaterina Cercheza dupã moartea lui ªtefan Vodã Lupu, extras din „Arhiva”, nr. 1-2, 1937, p. 36. Idem, ªtefãniþã Lupu..., p. 27. Oltea Nistor, op. cit. p. 21. Pentru sosirea convoiului în Moldova a fost nevoie de intervenþia personalã a lui Vasile Lupu care a trimis 3.000 de galbeni paºei de Silistra. Din alte surse aflãm cã suma trimisã paºei era de 50.000 de reali (Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 27.) Ioan Caproºu, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. II, acte interne (1661-1690), Iaºi, Editura „Dosoftei”, 2000, p. 100, nr. 105. A se vedea ºi planul oraºului Iaºi din secolul al XVII-lea de la sfârºitul lucrãrii. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere dupã originalul latin de Gheorghe Guþu, introducere de Maria Holban, comentariu istoric de N. Stoicescu, studiu cartografic de Vintilã Mihãilescu, indice de Ioana Constantinescu, cu o notã asupra ediþiei de D. M. Pippidi, Bucureºti, Editura Academiei, 1973, p. 281. Autorul menþioneazã cã în „veacul cest trecut, începu-se a se trimite de la Þarigrad domni în Moldova, care-ºi cumpãrau robi cerchezi ºi abãzeºti ºi dupã ce-i slujea pe dânºii (în vremea când nu erau încã domni ºi se aflau la Þarigrad) cu multã credinþã, îi puneau mai întâi pe la slujbele curþii Domneºti, iar pe urmã îi ridicau ºi în rândul boierilor”. Sergiu Bacalov, Boierimea Þãrii Moldovei la mijlocul secolului al XVIIlea-începutul secolului al XVIII-lea (studio istorico-genealogic), tezã de doctorat în manuscris, conducãtor ºtiinþific Demir Dragnev, Chiºinãu, 2007, p. 113. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. VI, partea I, îngrijit de Maria Holban (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu Dersca Bulgaru, partea a II-a, îngrijitã de Mustafa Ali Mehmet, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, p. 88. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Andronic cerchez tatãl ºi Andronic Cerchez fiul. Rolul lor pe plan politic în Þarã ºi la Poartã, în „Elanul”, nr. 101, iulie 2010, pp. 7-9. Expresia aparþine lui Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului, Iaºi, Editura Polirom, 2003, p. 478. Miron Costin, op. cit., p. 119.

18. Gheorghe David, Petru ªchiopul (1574-1577, 1578-1579, 15821591), Bucureºti, Editura Militarã, 1984, p. 136.

10

ELANUL 19. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. Nicolae Iorga, Femeile în viaþa neamului nostru. Chipuri, datine, fapte, mãrturii, Vãlenii de Munte, 1911, p. 35. 20. ªerif –bei a avut ca soþie pe sora doamnei lui Vasile Lupu ºi ea de origine circazianã. A se vedea Oltea Nistor, op. cit., p. 44; Petronel Zahariuc, Þara Moldovei în vremea lui Gheorghe ªtefan voievod (1653-1658), Iaºi, Editura Univeristãþii „Alexandru Ioan Cuza”, 2003, p. 179. 21. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 36; Oltea Nistor, op. cit., p. 18. 22. Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. IV, partea II, 1600-1650, Bucureºti, 1884, p. 64, nr. DLXXXVII. A se vedea Raportul lui Aloisiu Contarini cãtrã Dogele despre o circasianã dusã de Vasile Vodã Lupu în Moldova. 23. Nicolae Iorga, Femeile..., p. 35. 24. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 482. A se vedea ºi Constantin Gane, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, vol. I, Bucureºti, Editura Orizonturi, f.a., p. 250. 25. George Missail, Epoca lui Vasile Lupu ºi Matei Basarab, domnii M o l d o v e i º i a i Þ ã r i i R o m â n e º t i (1632-1634), Bucureºti, 1868, pp. 124-125; Oltea Nistor, op. cit., pp. 20-22. 26. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., pp. 38-39. A se vedea Fig. 17. 27. Idem, Tãtarii în politica externã a Moldovei în vremea lui Vasile Lupu (1634-1653), în Originea tãtarilor. Locul lor în România ºi lumea turcã, coord. Gemil Tahsim, Bucureºti, Editura Kriterion, 1997, p. 178. 28. Ibidem. 29. Ibidem. A se vedea ºi Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335. 30. Mã refer aici la neostenita idee a lui Vasile Lupu de a fi domn ºi peste Þara Româneascã. 31. Este vorba despre cãsãtoria lui cu Ecaterina Cerchez, fiica surorii lui Derviº Mehmed paºa, fost mare vizir ºi cumnata hanului tãtar VazirAlk, numit ºi ªerif Bei. A se vedea Nicolae Iorga, Studii ºi documente cu privire la istoria românilor, vol. IV, Legãturile Principatelor române cu Ardealul de la 1601 pânã la 1699. Povestire ºi izvoare, Bucureºti, Editura Ministerului de Instrucþie, 1902, p. CXCVIII din prefaþã. 32. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, 1975, p. 83. A se vedea ºi Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, tom. III, Bucureºti, 1900, p.153. 33. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCVIII din prefaþã. 34. Gemil Tahsin, Relaþiile Þãrilor Române..., pp. 237-238, nr. 103. 35. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 335; Gheorghe ªincai, op. cit, p. 53: „În anul acesta (1642) au luat turcii îndãrãpt cetatea Assovului de la cozacii mucãceºti, la a cãriia batere, precum scrie Bisaccioni, de la munteni ºi de la moldoveni eu fost mers întru ajutoriu turcilor 20000 de ostaºi; iar Sagredo tare vinãþuieºte pe Vasilie Lupu, domnul Molodvei pentru luarea cetãþei aceiia”. 36. Gemil Tahsin, Poarta Otomanã…, pp. 83-85. Paul de Alep povesteºte ºi el cã „Astfel, mulþumitã lui Alah, cetatea Azovului a trecut fãrã luptã în stãpânirea casei otomane… Îndatã dupã aceea, serdarul Mehmed paºa, alãturând trupele valahe, moldoveneºti, tãtare, cercheze ºi osmane, a zidit din temelie, în ºapte luni , cetatea Azovului, încât în prezent este o cetate întãritã, servind ca loc de pedepsire ” (Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 335). 37. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCV. 38. Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente…, pp. 154-155.Mehmed paºa avea o armatã de peste 100 de mii de ostaºi care aºteptau sã intre în luptã. 39. Nicolae Iorga, Studii…, vol. IV, p. CXCIX, din prefaþã. 40. Ibidem, p. CCII. 41. Ibidem, p. CCXI: „În contextul internaþional politic din 1645, Vasile Lupu nu se mai putea gândi la înlãturarea vecinului sãu creºtin. Ca sã-ºi arate trãinicia schimbãrii faþã de Matei Basarab a înãlþat o bisericã de mulþumire cãtre Dumnezeu pe pamântul fratelui sãu atâta timp duºman”. 42. Ibidem, p. CCX. 43. Ibidem, p. CCXI. 44. Gheorghe ªincai, op. cit., p. 71. 45. Ibidem, pp. 71-73: „Tãtarii ºi cazacii s-au sculat cu arme asupra lui Vasilie, despotul Moldovei; iarã polonii l-au apãrat ºi l-au îndemnat / sã facã pace, precum au ºi fãcut”. Lucrurile în au fost puþin mai complicate în realitate. Tot aceastã cronicã ne povesteºte cã Vasile Lupu era nedecis în ceea ce priveºte viitorul fiicei sale ºi din acest motiv tãtarii ºi cazacii au nãvãlit în 1650. În anul urmãtor, polonii i-au bãtut pe cazaci ºi pe tãtari la Beresteczko. În urma acestei înfrângeri, Vasile Lupu nu mai vroia sã-ºi dea fata lui Þimuº, fiul lui Hmelniþki. Însã în anul 1652, la Batow, polonii au fost înfrânþi de cazaci, ºi Vasile Lupu, la ameninþãrile lui Bogdan Hmelniþki, a acceptat cãsãtoria dintre Ruxandra ºi Timuº, nunta fãcându-se în acest an, 1652. 46. Constantin ªerban, Tãtarii în politica..., p. 180.

ELANUL 47. Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCXXXII din prefaþã. 48. George Bãileanu, op. cit., p. 70. 49. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 538. Vasile Lupu ºi-a ºubrezit singur domnia refuzând prietenia lui Bogdan Hmelniþki ºi rãmânând findel Poloniei. 50. Gheorghe ªincai, op. cit., pp. 71: „Vasile Lupu s-ar fi cununat în anul de acuma (1639) cu o turcoaicã din Þicassia. A se vedea ºi Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 29. Dupã aceºti istorici, nunta a avut loc spre sfârºitul anului 1639. 51. Mã refer aici la anul 1653 când a trebuit sã apere cetatea Suceavei în faþã asediului lui Gheorghe ªtefan. 52. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 38. 53. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 3. 54. D. Constantinescu, Lucruri noui despre arhitectura þi picture mãnãstirii Golia. Dicuþii fãrã cliºee, extras din „Cercetãri istorice”, an XIII, Iaºi, 1937, pp. 20-21. A se vedea ºi Radu Popa, Mãnãstirea Golia, Bucureºti, Editura Meridiane, 1966, p. 33. A se vedea tabloul votiv ºi imaginea mãnãstirii (Fig. 17; 18). 55. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 41. A se vedea ºi Sever Zotta, Mãnãstirea Golia. Schiþã istoricã, f. l., f. e., f. a., p. 5. 56. Constantin Gane, op. cit., p. 250. 57. Cãlãtori strãini…, vol. VI, p. 40. 58. N. Grigoraº, D. Miron, Biserica mãnãstirii Hlincea, extras din „Mitropolia Molodvei ºi Sucevei”, anul XLI, nr. 1-2, ianuarie –februarie, 1965, p. 89. A se vedea tabloul votiv de la finele lucrãrii (Fig.13). 59. Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 38. 60. Nicolae Iorga, Studii..., vol IV, p. CCXI din prefaþã; Eudoxiu Hurmuzachi, Fragmente..., tom. III, p. 178: „cu tot consimþãmântul formal pentru încuscrirea lui Lupu cu Radziwil, Marele vizir a invitat pe soþia domnului din Moldova ºi pe ambele fiice ale lui la Constantinopol – fãcându-le daruri politicoase; dar precautul Lupu nu intrã în cursã, ci refusã cuviincios invitaþiunea”. 61. Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, ªtefãniþã..., p. 29. Vasile Lupu a fost nevoit totuºi ca la 12 iulie 1645 sã trimitã la Poartã pe fiica Ruxandra. Într-o primã fazã a refuzat dorinþa sultanului. A se vedea Raportul misionarului Lainieri cãtre ducele de Modena, din Iaºi 14 iulie 1645, în Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, pp. 230-231, nr. LXVIII. 62. Andrei Veress, Documente..., vol. X, Bucureºti, 1938, p. 207; Petronel Zahariuc, op. cit., p. 46. 63. George Bãileanu, op. cit., p. 70. 64. Gheorghe ªincai, op. cit, p. 73. 65. Cãlãtori strãini…, vol. VI, pp. 471-478; Nicolae Iorga, Istoria românilor prin cãlãtori, ediþia a II-a adãugitã, vol. I, Bucureºti, 1928, pp. 361-366: „Când a fost sã plece, domniþa (Ruxandra) s-a prins cu mâinile de gâtul Doamnei, care nu era decât mama ei vitregã, iar Vasile a rãmas cu capul gol multã vreme, vãzând cum se duce în þarã barbarã”. 66. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 121. 67. George Bãileanu, op. cit., pp. 73-74. 68. Din conspiraþie mai fãceau parte, în afarã de logofãtul Gheorghe ªtefan: Pãtraºco Ciogolea mare stolnic (1650-1653), Constantin Ciogolea mare spãtar (1651-1653) ºi ªtefan serdarul (1651-1653). A se vedea Cãlãtori strãini..., vol. VI, p. 73 ºi Miron Costin, op. cit., pp. 135-140. 69. Cãlãtori strãini...,p. 73. 70. Ibidem, p. 75. 71. Ibidem, pp. 80-81. 72. Petronel Zahariuc, op. cit., pp. 125. Prima domnie a lui Gheorghe ªtefan (4/14 aprilie - 21 aprilie/1mai 1653). 73. Ibidem, p. 141. A doua domnie a lui Vasile Lupu (21 aprilie/1 mai 1653 6/16 iunie 1653). 74. Ibidem, p. 136. 75. Miron Costin, Letopiseþul..., pp. 145-146: „ªi era ai noºtri care þinea cu Vasile Vodã, pe lângã ªtefãniþã paharnicul, den Hânceºti ºi den Hânþeºti o samã ºi câþiva cercheji de ai lui Vasile vodã”. 76. Sergiu Bacalov, op. cit., pp. 133-135. 77. George Bezviconi, op. cit., pp. 190-191. 78. Ibidem, p. 191, nr. 1. A se vedea ºi Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444. 79. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. XI, Iaºi, 1922, pp. 5152; Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. I, acte interne (1408-1660), Iaºi, Editura Dosoftei, 1999, p. 480, nr. 419. 80. George Bezviconi, op. cit., p. 190-191. Se poate crede cã prin întãrirea de pãmânt sau oferirea unor dregãtorii Gheorghe ªtefan ar fi putut sã ridice condiþia socialã a unor cerchezi care, foarte bine, ar fi putut încerca sã lupte pentru înlãturarea sa în scopul eliberarea Ecaterinei ºi a fiului ei. Întrucât nu exista nici o legãturã între fosta doamnã a Moldovei ºi grupul de cerchezi din care fãceau parte urmaºii lui Ioniþã

Nr. 104 - octombrie 2010 81.

82. 83. 84. 85. 86.

87. 88. 89. 90. 91.

92.

93. 94.

95. 96. 97.

98. 99. 100. 101. 102.

103. 104. 105.

106. 107. 108. 109. 110.

Cerchez, acesta nu s-a ferit în a le întãri condiþia socialã ultimilor, ci dimpotrivã i-a sprijinit cu gândul cã la rândul lor îi vor arãta credinþã. Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, op. cit., vol. I, p. 480, nr. 419. ªtefan Cerchez este atestat în dregãtoria de medelnicer. A se vedea ºi Petronel Zahariuc, op. cit., p. 444. Eudoxiu de Hurmuzaki, op. cit, vol. IX, partea a II-a, p. 43; Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 212. Constantin ªerban, Vasile Lupu..., p. 39. Nicolae Iorga, Acte ºi fragmente privitoare la istoria românilor, vol. I, Bucureºti, 1893, p. 228. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178. Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, editatã de G. Duzinchievici, Bucureºti, 1965, pp. 167; Cãlãtori strãini…, VI, p. 100; Constantin ªerban, op. cit., p. 209. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 177. Ibidem, p. 174; A se vedea ºi Georg Krauss, op. cit., p. 165. Nicolae Iorga, Legãturile românilor cu ruºii apuseni ºi cu teritoriul zis „ucrainean”, Extras din AARMSI, s. II, XXVIII, 1916, p. 55, nr. XXXVII. Constantin ªerban, Asediul Sucevei din 1653, în „Suceava. Anuarul muzeului judeþean”, 1983, p. 24; Idem, Vasile Lupu…, p. 210. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 177; Nicolae Iorga, Maiolino Bissaccioni ºi „Rãzboaiele civile din Moldova”, în „Arhiva”, III, 10-11, 1982, p. 719720. Petrone Zahariuc, op. cit., p. 178; Ilie Corfus, Noi informaþii despre români în vechi ediþii polone de documente, în „Revista de Istorie”, XXXI, nr. 3, 1978, p. 495. Georg Krauss, op. cit., p. 168. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, pp. 210-212: Capitularea condiþionatã a avut loc dupã ce un împuternicit din partea aliaþilor, cãpitanul Ioan Mikes, a primit jurãmântul din partea asediaþilor cã vor respecta actul încheiat în care se prevedea cã japorojenii vor da ascultare asediaþilor ºi nu vor fi duºmanii lor niciodatã, ci dimpotrivã aliaþii lor în orice acþiune îndreptata împotriva duºmanilor lor, pe care-i socotesc drept proprii lor duºmani. Ibidem, p. 212. Georg Krauss, op. cit., p. 168; Petronel Zahariuc, op. cit., p. 181. V. A. Urechia, Biserica din cetatea Neamþu ºi documentele relative la Vasile Lupu ºi domniþa Ruxandra, Bucureºti, 1890, p. 22: Aceastã carte de cult, danie de la Constantin Movilã în 1610, ferecatã în aur ºi argint, fusese furatã de cazacii lui Hmelniþki. A se vedea ºi Emil Turdeanu, Manuscrisele robite de cazaci, la 1653, în „Fiinþa româneascã”, nr. 4, 1966, Paris, pp. 130-131. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 178; ªtefan S. Gorovei, Anastasie Crimca. Noi contribuþii, în MMS, LV, 1-2, 1979, pp. 155-156. Cãlãtori strãini..., VI, p. 101; Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 211. Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 212. Ibidem, p. 218. Paul de Alep descrie palatul în felul urmãtor: „palat minunat, aºezat în mijlocul mãrii, clãdit pe pilaºtri mari potrivit sistemului folosit la clãdirile din Istambul. Înãuntru sunt lacuri ºi castele ce încântã uimirea, o baie din marmorã, grãdini plãcute la vedere, o conductã de apã din mozaic de felurite culori, ºi de asemenea o bisericã, ºi toate acestea se înalþã deasupra mrii”(Cãlãtori strãini, VI, p. 209; Constantin ªerban, Vasile Lupu…, p. 219). Nicolae Iorga, Studii..., vol. IV, p. CCCIX ºi nota 8. C. I. Andreescu, C. A. Stoide, ªtefãniþã Lupu..., p. 33. Ioan Caproºu, Documente…, vol. II, p. 100, nr. 105. În legãturã cu aceast loc de casã este o întreagã poveste întrucât parte din el pare sã-l fi dat Ecaterina mãnãstirii Hlincea la un moment dat. Mai mult de cât atât, între 1666 ºi 1669 Iani stolnicul a trecut în nefiinþã. Acesta, în 1666, încã nu era cãsãtorit cu Hapca, roaba doamnei Ecaterina, ci urma sã o ia de soþie. Întrucât la scurt timp de la încheierea actului a survenit moartea lui Iani stolnicul, Hapca s-a mãritat cu Anastasie. Împreunã cu acesta, la 23 septembrie 1669, a vândut pãmântul dat de Ecaterina Cerchez. Beneficiarul vânzãrii a fost mãnãstirea Hlincea, care prin egumenul ei Teofan a plãtit vânzãtorilor suma de 150 de lei. În aceste condiþii, mãnãstirea, sus menþionatã, avea, dupã 1669, atât dughene cãlugãreºti pe uliþa Fierbinte cât ºi partea de pãmânt dãruitã de Ecaterina Hapcãi în aceeaºi uliþã (ibidem, p. 262, nr. 186; p. 267, nr. 291). A se vedea cazul Elenei Brancovici, cea de a doua soþie a lui Petru Rareº, în ªtefan Sorin Gorovei, Petru Rareº…, p. 76. A se vedea spre exemplu cazul Dafinei Dabija în Constantin Gane, op. cit., p. 240. Petronel Zahariuc, op. cit., p. 174. Ibidem, p. 175. Ibidem, p. 179.

11

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

MANOLACHE COSTACHE EPUREANU – OMUL EPOCII SALE - continuare în pagina 1 Prezenþa lui Manolache Epureanu pe scena politicã româneascã a constituit, astfel, începutul garantãrii puterilor în stat ºi impunerea autoritãþii ºi legimitãþii actului politic ºi juridic. În Manolache Costache s-au întrupat atunci nu numai tradiþiile unei culturi paºoptiste ºi geniul unei naþiuni, ci ºi eterna aspiraþie a fiinþei umane spre cunoaºtere ºi înþelegere. Gloria sa îºi are desigur explicaþia ºi în destinul lui uman, care s-a împletit în mod fericit cu al altor iluºtri contemporani - Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogãlniceanu, prinþul Carol I, I. C. Brãtianu, Lascãr Catargiu etc., dar mai ales îºi are sorgintea în forþa exemplului personal ºi în admirabila sa chibzuinþã ºi înþelepciune politicã. Se poate vorbi despre MANOLACHE COSTACHE EPUREANU ca despre cel dintâi model politic românesc de a fi în civilizaþia eutropeanã. Însã, pentru noi, el a fost, înainte de toate, cel ce a rezumat în faptele sale o istorie, o þarã, un popor, o culturã politicã, aducându-ºi importante contribuþii care au meritat sã fie consemnate ºi cunoscute de noi. Epureanu reprezenta la vremea sa personalitatea de excepþionalã complexitate, în stare sã refacã în dezvoltarea sa individualã drumul de secole ºi tipologia intelectualã a unei elite politice româneºti, aflatã între Lumea Veche ºi Lumea Nouã. În fine, nepreþuita dragoste a bârlãdenilor pentru acest mare concetãþean al lor ºi pentru apãrarea valorilor tradiþionale tutovene, ne-au determinat sã purcedem la o revalorizare a trecutului sãu, conºtienþi fiind cã bârlãdenii pot oricând sã-ºi aducã piosul lor omagiu faþã de MANOLACHE COSTACHE EPUREANU, cel care le-a îmbogãþit istoria cu a sa prezenþã.

1. Familia ºi viaþa privatã Manolache Costache Epureanu s-a nãscut la 22 august 1820, la Iaºi, probabil în “casele din mahalaua Sf. Andrei, cu mult loc ºi acareturi”.1 Totuºi, existã ºi ideea cã el s-ar fi nãscut la 19 septembrie 1824, la Iaºi sau la Bârlad. Descendent al unei familii boiereºti cu strãmoºi pomeniþi încã din vremea lui ªtefan cel Mare (cum ar fi familia boiereacã a marelui vornic Boldur), Manolache era fiul vornicului Ioan Epureanu ºi al Catincãi Costache Negel (fiica spãtarului Costachi Negre), cu proprietãþi în þinutul Tutova. Din aceastã familie s-a ridicat ºi renumitul cãrturar Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei. Se ºtie sigur cã familia lor a avut "rãdãcini" în comuna Epureni ºi în "târgul" Bârlad, unde aveau numeroase pãmânturi ºi case.2 Tatãl lui Manolache - Ioan Costache Epureanu - era fiul cel mai mare al lui Grigoraº Epureanu ºi al Mariei Caragea. Ioan Epureanu s-a nãscut la Epureni, probabil în 1771 ºi a deþinut mai multe ranguri: stolnic, spãtar, postelnic ºi vornic. El a locuit la Borosãºti (moºie ce o deþinea dintr-o moºtenire pãrinteascã) ºi la Bârlad - unde îºi fãcuse case pe un loc de 236 de stânjeni în “Mahalaua din gios de Cacaina” (loc situat astãzi pe strada Gh. Emandi, nr. 2).3 Pentru cã era energic ºi întreprinzãtor ºi pentru a-ºi suplimenta veniturile, Ioan Costache a înfiinþat târguºorul Borosãºti pe vechiul drum medieval Vaslui-ScânteiaIaºi (atestat ca rateº în 1815 ºi recunoscut ca târg permanent în 1845). Mai târziu, fiul sãu - Manolache Costache - a vândut aceastã moºie care s-a mai numit ºi Rateºul Epureanu, azi fiind satul Lunca-Rateº, com. Scânteia, jud. Iaºi.4 Mai mult, în calitate de epitrop al averii lui Gheorghe Roºca Codreanu (nepotul sãu de vãr primar, prin alianþã), Ioan Epureanu trebuia sã dea 700 de galbeni logofãtului Costache Conachi, cel care urma sã se îngrijeascã de moºia Vãleni ºi sã înfiinþeze aici o ºcoalã. Pentru cã abia peste doi ani i-a dat banii, lui Ioan Costache i s-a luat epitropia ºi i s-a imputat folosirea bunurilor moºiei Vãleni în interes personal.5 Totodatã, Ioan Epureanu a locuit ºi la Iaºi, în casele din mahalaua Sf. Andrei - case pe care le-a lãsat prin testament soþiei sale Ecaterina (nãscutã Negre).6 Mama lui Manolache - Catinca Costache Negre (Negel) - era fiica spãtarului Costachi Negre (devenit apoi ispravnic de Tutova la

12

finele veacului al XVIII-lea) ºi a Mariei Luca (strãnepoata Tofanei Luca care era bunica de pe tatã a lui Ioan Epureanu). Deºi erau oarecum rude, Catinca Negre ºi Ioan Epureanu s-au cunoscut la Bârlad, când ea venea în vizitã la sora ei, comisoaia Safta Negre, care îºi avea casele pe actuala stradã N. Bãlcescu, nr. 40. Pentru cã Safta Negre nu a avut urmaºi, aceste case i-au fost lãsate ca donaþie în 1839 lui Catinca, sora ei.7 Dupã ce s-au cãsãtorit, Ioan Epureanu ºi Catinca Costache au stat un timp la Bârlad, unde în aprilie ºi iulie 1819 fãceau împrumuturi de la Casa Obºtii Târgului Bârlad.8 Dupã aceea, cei doi s-au mutat la Iaºi, unde Ioan Epureanu a comandat unui pictor din ªcoala lui Eustatie Altini douã portrete pictate în ulei pe pânzã. Unul de bãrbat, îmbrãcat în costumul boieresc de modã veche, cu caftan din stofã ºi cu guler de blanã ºi iºlic, presupus ca fiind portretul sãu, iar celãlalt înfãþiºând o doamnã cu þinutã occidentalã, îmbrãcatã dupã moda francezã, cu rochia-mantou de catifea roºie-cãrãmizie, cu guler ºi bonetã din dantelã (brodate cu fir), probabil al Catincãi Costache.9 Fiul lor, Manolache Costache Epureanu, dupã ce s-a reîntors în þarã în august 1849, a locuit alternativ la Bârlad ºi la Iaºi. În Bârlad a cunoscut-o ºi a admirat-o pe frumoasa Maria (fiica lui Alexandru Sturza ºi a Smarandei Sturza Bârlãdeanul, nãscutã Costandachi), de care s-a îndrãgostit ºi cu care s-a cãsãtorit în 1851. Iniþial, împotriva cãsãtoriei lor a fost chiar logofeteasa Smaranda Sturza, care ºi-l dorea ca ginere pe Lascãr Rosetti (fost coleg de facultate ºi prieten cu Manolache Costache). Numai cã Maria a fugit cu Epureanu în timpul unui bal de la Casa Sturza din Bârlad, cununându-se a doua zi, în prezenþa prietenilor care îi însoþiserã, la biserica schitului din satul Borosãºti (ctitoria din piatrã a familiei Epureanu din comuna Epureni, jud. Vaslui).10 Cãsnicia celor doi a fost una din cele mai fericite, noua familie locuind fie la Bârlad, fie în conacul de la Epureni (moºie care a trecut în proprietatea lui Manolache, dupã moartea unchiului sãu Iordache Costache). Dupã 1854, ei au trebuit sã locuiascã la Iaºi, unde Manolache primise o funcþie. Copiii lor au fost: Catinca (1854-1911), principesa Elena (1855-1902) ºi Ioan (1856-1897).11 Prima lor fiicã - Catinca (Ecaterina) - a primit o aleasã educaþie în pensioanele de la Heidelberg, Mainheim ºi Viena, unde a studiat pianul. La 20 de ani s-a cãsãtorit cu diplomatul în drept Alexandru Exarcu (descendent al unei familii greceºti românizate). Ei au locuit la conacul de la Epureni, unde s-a nãscut fiica lor Maria Magdalena, dar ºi în casa lui Manolache Costache din Bucureºti. Catinca semãna mai mult cu mama ei ºi a fost doamna de onoare a reginei Elisabeta, participând deseori la seratele muzicale de la Palatul Regal din Bucureºti sau de la 12 Castelul Peleº. A murit în 1911, suferind de cancer. Al doilea copil - principesa Elena - a fost o renumitã personalitate artisticã de nivel european, studiind pianul la Epureni ºi la Bucureºti cu Anette Boscoff, dar ºi la Viena, unde l-a avut profesor pe celebrul compozitor Anton Rubinstein. De altfel, în ianuarie 1873, ea a câºtigat premiul I ºi medalia de aur la concursul de pian de la Conserrvatorul din Viena, iar în februarie a susþinut un concert de binefacere la Teatrul Naþional din Bucureºti, unde prinþul Alexandru Gh. Bibescu a cunoscuto. A doua zi, îndrãgostit de tânara pianistã, prinþul Bibescu a cerut-o în cãsãtorie de la tatãl ei, iar apoi tinerii cãsãtoriþi s-au stabilit la Paris. Aici, timp de peste 30 de ani, principesa Elena Bibescu a patronat un salon literar ºi artistic, frecventat de scriitori, artiºti ºi muzicieni francezi (Anatole France, Vuillard, Bonnard, Gaugain, Maillot, Saint-Saens), iar talentul ei de pianistã a fost apreciat de Wagner ºi Liszt. De multe ori, principesa concerta pentru cei sãraci la Bucureºti, Sinaia ºi Bârlad, iar de numele ei se leagã recitalul de muzicã clasicã a lui Paderevwski de la Ateneul Român (1899) ºi, mai ales, ascensiunea lui George Enescu la Paris (pe care l-a luat sub protecþia sa ºi l-a ajutat sã-ºi susþinã aici suita simfonicã “Poema românã”). Principesa a murit la 18 octombrie 1902, la Iaºi, fiind apoi înmormântatã la Bârlad.13 Singurul bãiat al lui Costache Epureanu - Ion - ºi-a început studiile în Germania ºi le-a terminat la Paris, unde a absolvit ªcoala de ªtiinþe Morale ºi Politice. Deºi era înalt, robust ºi avea statura unei persoane

ELANUL puternice, Ion era în realitate un om blând, timid ºi nesigur chiar, amabil ºi gentil. Prestigiul tatãlui sãu l-a propulsat pe Ion ca deputat conservator al judeþului Tutova de patru ori, iar din aceastã calitate s-a implicat în construirea cãii ferate Bârlad-Fãlciu. Nu s-a cãsãtorit, poate pentru cã era bolnav de tuberculozã, maladie care l-a rãpus la vârsta de 38 de ani. A murit la Odessa (12 noiembrie 1894) ºi a fost înmormântat la Bârlad, alãturi de tatãl sãu.14 Prin origine ºi mentalitate, Manolache Costache Epureanu a rãmas mereu un boier de viþã veche, iar comportamentul sãu ezitant ºi inconsecvent l-au determinat sã-ºi piardã în timp mulþi prieteni. Cu toate acestea, contemporanii sãi i-au recunoscut “cinstea ºi onorabilitatea exemplarã”. Totuºi, a trãit mai mereu încurcat în datorii, asta ºi pentru cã socrii sãi - Alecu Sturza Bârlãdeanul ºi soþia sa, Smaranda - nu i-au dat nimic ºi nici nu l-au lãsat sã vinã în casa lor de la Bârlad. În aceste condiþii, pentru a-ºi achita împrumuturile fãcute în perioada exilului ºi cheltuielile necesare întreþinerii familiei, Epureanu ºi-a vândut moºia Borosãºti (1855), casele Catincãi Costache de pe actuala stradã Nicolae Bãlcescu, nr. 40 din Bârlad (februarie 1859) ºi casele sale din acelaºi oraº (în 1859 ºi 1868).15 Începând din 1861, Epureanu a fãcut din nou împrumuturi, cheltuind enorm pentru întreþinerea la ºcolile din Germania ºi de la Viena a copiilor sãi Catinca, Elena ºi Ioan. Ultimul împrumut de 29000 de galbeni l-a luat în 1866 de la logofãtul Anastase Baºotã. Nedorind sã-i rãmînã acestuia dator, Manolache a reuºit sã obþinã achitarea aproape integralã de cãtre stat a bonurilor lui Baºotã în valoare de 2000000 lei aur (pentru þiganii dezrobiþi ºi pentru pãmântul expropiat). Mai mult, în 1868, la sugestia lui Epureanu, Baºotã s-a asociat cu bancherul Leiba Cahana, pentru a o salva de la faliment pe Ruxandra RosettiRoznovanu. Tot atunci, Manolache ºi Eudoxiu Hurmuzaki au susþinut ideea logofãtului Baºotã de a lãsa, prin testament, jumãtate din avere unei ºcoli româneºti din Pomârla. Totuºi, dupã moartea logofãtului, la deschiderea testamentului acestuia, Epureanu a aflat cã nu e exclus dintre datornicii lui, deºi îl considerase un bun prieten. Probabil cã logofãtul nu-l iertase pe Epureanu pentru faptul cã a încercat sã o ajute pe fiica renegatã a acestuia (Elena Cantacuzino) în a obþine toatã averea de la tatãl ei.16 Manolache Costache Epureanu avea în casã una din cele mai mari biblioteci din Moldovca, era pasionat de lecturã ºi de muzica clasicã, preferându-l pe Beethoven. Ca semn al rafinatei sale inteligenþe, prefera sã joace ºah, iar în timpul unei cãlãtorii la Londra a cãºtigat o partidã de ºah jucatã cu un ministru englez. Acesta a venit apoi pânã la Epureni pentru a-ºi lua revanºa, iar Epureanu l-a lãsat sã câºtige, de teamã sã nu i se facã rãu politicianului englez. Oricum Epureanu a rãmas mereu o fire capricioasã ºi imprevizibilã, dar moderatã ºi onestã, considerând cã “extremele sunt periculoase ºi ostile þãrii”.17 Însã, cea mai bunã caracterizare a omului Manolache Costache Epureanu ºi a sensibilitãþii firii sale a fãcut-o concetãþeanul sãu bârlãdean N. G. Rãdulescu, cel care l-a cunoscut îndeaprope ºi l-a descris astfel în 1885, la cinci ani de la moartea sa: “... Pe lângã identitatea ºi spiritul pus totdeauna la locul lui, era de observat încã la Manolaki Kostaki o particularitate a inteligenþii sale: intuiþiunea. Îi era de ajuns sã asculte adeseori numai câteva fraze ale unui discurs, pentru a-l pãtrunde pânã la sfârºit. Când citea împreunã cu cineva vreo carte, acesta rãmânea surprins, uimit, vãzând pe Epureanu cã ghicea la citirea primelor pagini restul cãrþii aproape în întregime. Acest dar firesc surprinsese foarte mult ºi pe faimosul Crawley, care zise chiar fiului lui Epureanu: . ... În privinþa activitãþii era neobosit. Cu activitatea fizicã, era în stare sã meargã pe drum în puterea iernii pe gerul cel mai aspru, fãrã blanã chiar, aproape douãsprezece ceasuri; ºi sã doarmã nopþi întregi, când împrejurarea cerea aºa, numai pe un scaun; ori sã petreacã citind, studiind pânã la lumina albã a zilei fãrã a resimþi oboseala. Ca activitate intelectualã, a probat destul de mult în toatã viaþa-i politicã. Manolaki Kostaki era de o simplitate rarã, cãci fugea de alaiuri ºi parade pompoase, dispreþuia luxul ºi tot ce de aproape sau de departe formeazã plãcerile omului materialist. Din contra, tot ce privea ºtiinþa ºi arta, frumuseþile naturii chiar, îl încântau, îl înduioºau pânã la lacrimi. Citirea unei tragedii de Shakespeare, ascultarea unei melodii de Beethoven, privirea unui tablou frumos, gãseau în Manolaki Kostaki un admirator profund ; ºi cât trãi, spiritul sãu nu pierdu niciodatã focul tinereþii pentru toate simþirile nobile ºi mãreþe. Marele bãrbat nu putea suferi ºi nu voia iarãºi nimic sã se petreacã în afarã de patria lui care ar fi putut da altã faþã aspirãrilor ei ºi poziþiei ce ocupa. Nu suferea ca strãinii sã înþeleagã într-alt fel de cum era þara ºi locuitorii sãi, de orice clasã.”18

Nr. 104 - octombrie 2010 Cu toate acestea, Epureanu avea o fire copilãroasã. Astfel, dintr-o scrisoare din 8 martie 1847 a lui Alecu Cuza cãtre cumnatul sãu Iordachi Lambrino, aflãm cã “pe Manolachi Epureanu l-am iertat ºi aceasta ca urmare a copilãriei sale, cãci în ochii mei Manolachi ar trebui sã fie încã pe bãncile unui colegiu, supus pedepselor corporale ºi poziþia sa prezentã i-o cred uzurpatã, probã fiindu-mi purtarea sa în toate afacerile, purtare de copil îndãrãtnic.” Totodatã, Epureanu era bun prieten cu Al. I. Cuza, pe care-l ruga deseori sã-i facã diferite comisioane ºi de la care se mai ºi împrumuta cu bani, dar ºi cu Vasile Alecsandri, Mihail Kogãlniceanu, Alecu Russo, Costache Negri ºi Lascãr Rosetti.19 Mai mult, iatã ce spunea scriitorul Nicu Gane despre Manolache Costache Epureanu: "Manolaki Kostaki era un om bun, cinstit, dar fãrã mare statornicie ºi, ca toate naturile de artist, uºor se entuziasma ºi uºor se descuraja. La cea mai micã dificultate el se da înlãturi, pãrãsind situaþiuni excelente, care ar fi putut sã le pãstreze."20 Încã din februarie 1875, soþia lui Epureanu - Maria - era bolnavã de cancer ºi, astfel, a fost internatã într-un sanatoriu din Austria. La 27 septembrie 1875, în vârstã de numai 45 de ani, ea moare la Voslau (Austria) ºi este adusã în þarã, unde este înmormântatã la Biserica “Sf. Spiridon” din Bârlad - ctitoria familiei bârlãdene Sturdza. Osemintele ei de sub podeaua bisericii nu au fost gãsite încã.21 Când ºi-a dat demisia din funcþia de prim-ministru al guvernului liberal în iulie 1876, ca urmare a acuzãrii cabinetului foºtilor sãi colegi conservatori, Epureanu nu numai cã a dat dovadã de onoare ºi cavalerism, dar atitudinea lui a fost una demnã, cãci el a afirmat cã îºi asumã responsabilitatea pentru perioada cât a fost ministru conservator al Justiþiei ºi cã se va supune legilor dacã se vor gãsi fapte care sã-l incrimineze. Gestul sãu de solidaritate i-a miºcat chiar ºi pe adversari, I. C. Brãtianu apreciindu-l prin cuvinte elogioase, iar deputatul Nicolae Fleva (care propusese judecarea foºtilor miniºtri conservatori) ºi-a exprimat recunoºtinþa faþã de poziþia lui Epureanu: „Noi vom considera totdeauna în Manolaki Kostaki acea personalitate francã ºi loialã, care, când întinde mâna, e gata sã rãspundã la obligaþiunile ce a luat. Poate cã noi nu avem aceleeaºi vederi politice ca D-sa, dar sperãm cã ne vom reuni totdeauna pe acelaºi tãrâm când va fi vorba de libertãþile publice, iar atunci cu toþii ne vom da mâna cu siguranþã ºi vom face sã domine sistemul constituþional în aceastã þarã.”22 Din aprilie 1880, când bolnav de tuberculozã, organismul i-a slãbit, Epureanu a fost nevoit sã se retragã din viaþa publicã ºi sã întoarcã la moºia sa de la Epureni. De aici, a plecat la un sanatoriu din Viena, dupã care - la recomandarea medicilor - a trebuit sã se interneze la un spital din Wiesbaden (Germania). Apoi, ultimile sãptãmâni le-a petrecut la Schlangenbad (lãngã Nassau, acum în Germania), unde, “învins de boalã ºi de timpurie bãtrâneþe, ºi-a dat obºtescul sfârºit” în ziua de 7 septembrie 1880.23 Deºi iniþial familia sa a dorit ca el sã fie înmormântat în biserica de la Epureni (ctitoria neamului sãu), totuºi peste 200 de fruntaºi bârlãdeni i-au scris o scrisoare lui Alexandru Exarcu (ginerele urmaº care s-a ocupat de funeraliile lui Epureanu) ºi l-au rugat ca trupul marelui om politic sã fie înhumat în Cimitirul "Eternitatea" din Bârlad. Din ordinul primului ministru Ion C. Brãtianu, autoritãþile i-au organizat lui Manolache Costache funeralii naþionale, vagonul mortuar, intrat în þarã pe la Iþcani, fiind însoþit pânã la Bârlad. La înmormântare au participat reprezentanþii Casei Regale, ai Parlamentului, ai Guvernului, ai partidelor politice, ai armatei ºi ai autoritãþilor locale. Toþi cei care au susþinut discursuri panegerice au evidenþiat patriotismul lui Manolache Epureanu ºi enorma sa contribuþie la crearea ºi modernizarea statului naþional român. De altfel, în presa vremii au apãrut atunci ample comentarii despre remarcabila personalitate a acestui reputat om politic al epocii sale.24 În fine, iatã cum l-a schiþat principesa Elena Alexandra Bibescu pe tatãl ei, Manolache Costache Epureanu, într-o notã destinatã, probabil, Marii Enciclopedii Franceze: "Ceea ce l-a caracterizat cel mai mult, era simþul datoriei, a împins acest simþãmânt pânã la ideal. El a trecut prin lume cu inima ºi fruntea nepãtate, urmãrind fãrã preget acel înãlþãtor scop al datoriei, atât în politicã, cât ºi în viaþa publicã ºi de familie. Elocvenþa sa limpede, naturalã, curgãtoare, puternicã mergea pânã la entuziasmul vibrator atunci când vorbea de viitorul þãrii sale, de marile destine ce el le întrevedea pentru þarã. Arzãtoarea lui dragoste pentru þarã ºi devotamentul sãu pentru naþiune ºi Tron au fos dominantele existenþei sale. Nici un sacrificiu nu-i pãrea prea greu pentru progresul ºi gloria României."25 - continuare în numãrul urmãtor -

13

Nr. 104 - octombrie 2010 ELANUL Stroe Belloescu – victimã a celor pe care i-a ajutat - urmare din pagina 1 Groaza domina târgul, împrejurimile. Criminaliºtii, specialiºtii în citirea „presupunerilor” erau încurcaþi. Nu numai cã de pe urma criminalilor nu se gãsiserã urme certe, dar mai ales pentru cã timpul fugea ºi probele, destul de puþine, se pierdeau. Cine îi putea împiedica pe curioºii sosiþi sã nu umble efectiv peste tot? Aºa, urmele faptelor criminalilor se „îmbrãþiºau” cu cele rãscolite de mulþimea adunatã. Unde sã descopere acul în carul cu fân? – era întrebarea nedescurcatã. * Bãtrânul Stroe Belloescu, fost profesor de matematicã la liceu, acum pensionar onorabil, preºedinte al Ligii Culturale din oraºul Bârlad, era cunoscut ca un mare patriot. Un filantrop ºi în genere – om de bine. Era ºtiut în întreaga þarã, fusese senator în Parlamentul României, încât vestea cã acest mare român a cãzut victimã celui mai odios ºi miºelesc asasinat, s-a rãspândit fulgerãtor. Nota caracteristicã a celui rãpus, imprimatã în toate acþiunile vieþii sale, era dragostea de neam ºi mila de cei nenorociþi ºi nevoiaºi. Observând el cã toatã mizeria vieþii ºi necazurile sãrãcimii se datorau neºtiinþei de a gândi ºi fãptui a mulþimii, dar ºi din lipsa sentimentului religios care, dupã convingerea lui era – este ºi rãmâne, fãclia ºi pârghia moralitãþii sociale, permanent s-a gândit ºi i-a ajutat pe cei „oropsiþi ai soartei”. ªi, meditând el, ca un mare matematician ce era, dar ºi ca om de suflet, a gãsit cã cel mai bun lucru folositor atât pentru muncitori, cât ºi pentru sãtenii sãraci - pentru om în general – este a-i învãþa carte, a-i lumina, a le întãri sentimentul religios ºi moralizator… El a vãzut în ºcoalã ºi în bisericã leacul cel mare pentru ameliorarea stãrii deplorabile a mulþimii. De aici – spunea presa – când s-a difuzat vestea asasinãrii, pe care o duceau ºi ºoaptele – pornirea lui entuziastã de a face ºcoli ºi biserici, de a le înzestra ºi dãrui nu atât instituþiilor în cauzã, cât oamenilor. Pe foaia testamentului sãu, dupã ce zidise ºcoli ºi biserici la Griviþa ºi Palermo, fãcuse donaþii la spitale ºi înãlþase bârlãdenilor instituþia de culturã „Casa Naþionalã” cu mai multe sãli pentru bibliotecã, pentru un muzeu artistic ºi sediu al Ligii Culturale, preºedintele acesteia, dorise doar atât: „Îndatã ce corpul meu va fi scãldat, sã fiu aºezat în Casa Naþionalã, de unde, într-un car cu doi boi, sã fiu dus ºi îngropat în biserica din comuna Griviþa ºi carul cu boi sã fie dat unor însurãþei sãteni… Averea mea este astãzi, 9 iunie 1912 – când data ºi testamentul – de 15.000 lei, în trei înscrisuri funciare rurale 5%, în casa mea de fier ºi 8.500 lei la Banca Moldovei de Jos. Total 23.500 lei. Las 800 lei pentru ºcoala comunei Palermo, 3000 lei fiind la Casa ªcoalelor din Bucureºti, cu al cãrui venit sã se ajute la întreþinerea ºcoalei din Griviþa; 2000 lei fond la Casa bisericii din Bucureºti, din al cãrui venit sã se ajute întreþinerea bisericii din Griviþa; 3000 lei plata domnului Lãzãrescu pentru atelierul din Griviþa; 5000 lei zestrea copilei Marieta, fiica nepoatei mele Mariþa I. Terþescu. Cu restul sã se cumpere carul cu boi ºi înmormântarea mea. Doresc ca la înmormântarea mea sã nu se þie cuvântãri, nici coroane – de se poate cor vocal ºi nici cum instrumental.” Era scris, datat ºi subscris de Stroe Belloescu. Testamentul a fost gãsit în odaia în care profesorul fusese asasinat, scos din casa de fier, aruncat jos printre alte hârtii, ca nimic trebuitor. Ca ºi astãzi, atunci, aproape 100 de ani în urmã, gazetele vesteau des despre crimele sãvârºite în þarã… În noaptea de 17 spre 18 noiembrie 1911, mai mulþi indivizi mascaþi ºi multã vreme necunoscuþi, sosiserã cãlãri pânã în apropierea satului Ciureºti, din judeþul Tutova, s-au dus la locuinþa preotului ªtefan Balaban, i-au omorât unul din servitori, iar pe preot l-au bãtut straºnic ºi i-au furat banii ºi mai multe obiecte din casã. Apoi, au dispãrut… În dimineaþa zilei de 18 noiembrie, acelaºi an, a fost gãsit strangulat, cu mâinile ºi picioarele legate în sfori, ªtefan Udrea, concubina lui – Ioana Ene din strada Cananului nr.6 din Galaþi. Faptã tot a unor indivizi necunoscuþi. Acum, în dimineaþa zilei de 21 octombrie 1912, când s-a dat de veste despre asasinarea profesorului de la Bârlad ºi pânã în noaptea de 24 noiembrie, când s-a aflat numele criminalilor, autoritãþile au fãcut zi ºi

14

noapte cercetãri iar populaþia înspãimântatã, a tot vorbit. De toate. Presupuneri ºi vinovaþi, de tot felul. Au fost cercetaþi, anchetaþi, urmãriþi, suspectaþi, sute ºi sute de oameni. Posibili vinovaþi erau mulþi. De pildã, se ºtia cã profesorul fusese proprietarul moºiei de la Talaºmani, pe care o vânduse mai de mult unui frate al sãu Gheorghe Belloianu. Când a murit acesta, moºia le-a rãmas celor douã fiice ale sale. Una mãritatã cu un procuror Aslan, alta cu un militar – cãpitanul Anastasiu. Nici unul nu se ocupa de moºie. κi puseserã administrator pe ªtefan Dobreþin. Cum Stroe Belloescu era un argint viu, deºi nu mai era proprietar, continua sã meargã la Talaºmani, la moºie, ºi-l controla pe administrator. Îl admonesta. Ba, se spunea, cã Dobreþin era pe cale sã fie demis. Deci între cei doi era un conflict, pe faþã. De notorietate, cum se spunea ºi atunci. ªi cum chiar a doua zi dupã crimã, Dobreþin a fost vãzut cu o zgârieturã pe obraz, ipoteza materializãrii conflictului nu lipsea. A fost chemat, iscodit de jandarmi, procurori. De oameni chiar! Apoi, unii socoteau cã nici doamna Raluca, soþia lui Belloescu nu putea fi strãinã de faptã. Dânsa trebuia sã cunoascã pe criminali, e chiar complicea lor – susþineau unii. Dar, la un moment dat, se rãspândise zvonul cã doamna chiar fusese arestatã. Deci instrucþia cazului era nu numai dificilã, ci foarte grea! Descinderea de la domiciliul defunctului a reliefat existenþa unor picãturi de sânge pe locul unde au umblat ºi cãutat criminalii. Însemna cã cel puþin unul din ei a fost rãnit în lupta cu victima. De aici ºi întrebarea cu zgârâietura de pe obrazul administratorului… Îndatã s-a emis o circularã care cerea: „Rog cercetaþi pe toþi indivizii certaþi cu justiþia, dacã au leziuni pe mâini ºi faþã. Acei care vor avea leziuni, sã justifice provinenþa lor ºi sã explice întrebuinþarea timpului în ziua ºi noaptea de sâmbãtã 20 octombrie a.c. Acei care nu pot justifica ce au fãcut la data arãtatã, sã fie înaintaþi acestui cabinet” – scria circulara nr.43/1912, octombrie 26. Pânã la urmã, cercul suspecþilor s-a îngustat ºi profesionalismul anchetatorilor s-a oprit asupra urmãtorilor care ºi-au recunoscut faptele:

Stelian Iosep, de 36 de ani, grãdinar, domiciliat în oraºul Bârlad, fost condamnat în anul 1897 de cãtre Tribunalul Tutova, la doi ani închisoare pentru furt, dar acum arestat. Ion Iosep, zis Nica, de 33 ani, grãdinar, domiciliat in Birlad, numai cercetat, dar acum arestat; Vasile Chirica, de 31 ani, ghiocer, nãscut ºi domiciliat în Bîrlad, fost condamnat în 15

ELANUL rânduri pentru diferite furturi, arestat ºi el; Alecu Dima, de 56 ani, plugar, domiciliat în comuna Bereºti, cotuna Aldeºti, judeþul Covurlui, fost condamnat de Tribunalul Brãila, la doi ani închisoare pentru furt, acum ºi el arestat; Ioan I. Peleneagrã, zis Butuc, de 33 ani, muncitor din Bereºti, cu alte condamnãri ºi arestãri; Manole Chiriloi, de 26 ani, muncitor din Bereºti, numai cercetat, dar arestat în cazul de faþã; Manolache Popa, de 44 ani, plugar din Bereºti, nici el cercetat vreodatã. Cum s-au constituit în bandã, nu relatãm, ca sã nu dãm lecþii, deºi ºcoliþii de astãzi au devenit perfecþioniºti. Dar iatã cum s-au desfãºurat faptele, în rezumat: Prima descindere la casa Belloescu a avut loc la 27 septembrie. Stelian Iosep se duce la Bereºti dupã Peleneagrã, Alecu Dima ºi Manole Chiriloi, vin împreunã la Bârlad, iar seara se duc la locuinþa profesorului. Intrã în curte, se ascund într-o ºurã din faþa bucãtãriei. ªi în timp ce Vasile Chirica umblã prin curte ºi se uitã în casã, sã vadã ce face gazda, îl simte câinele ºi în lãtratul lui, „oaspeþii” se fac nevãzuþi. Cei doi fraþi Iosep se duc la casele lor, iar cei patru din Bereºti, merg ºi dorm la Vasile Chirica. A doua zi, seara, pe 28 septembrie, se duc din nou. Intrã în curte, ajung la ºurã, vãd pe Stroe Belloescu stând la masã, dupã care îºi împart rolurile: Manolache Chiriloi, Stelian Iosep ºi Vasile Berescu intrã în bucãtãrie, apoi la boer, dar cum câinele stãtea de strajã, acþiunea lor eºueazã din nou. Rãufãcãtorii se duc ºi dorm la Vasile Chirica. A treia searã – 29 septembrie – se duc iarãºi la Stroe Belloescu, dar câinele era la post. - Iosipe – îi zice Vasile Chirica lui Ion: eºti grãdinar. Fãþi de treabã la Belloescu. Zi-i cã vrei sã-i iei în arendã grãdina din faþa casei ºi dã niºte hapuri câinelui ãsta! La sfatul lui Vasile Chirica, Ion obþine câteva hapuri de stricninã de la sergentul de stradã Petrache Cruceanu ºi punând unul într-o bucatã de carne, trece chiar în seara aceea pe lângã poarta lui Belloescu ºi-i aruncã câinelui hapul. În seara urmãtoare revine pe lângã casa pensionarului sã vadã dacã câinele mai trãieºte. ªi vãzându-l în curte, îºi trimite fratele, pe Stelian Iosep – sã otrãveascã ºi el câinele. ªi chiar reuºeºte. Timpul trece ºi bandiþii lucreazã. Sâmbãtã seara, 20 octombrie 1912, zi fatalã pentru Stroe Belloescu, criminalii sunt în acþiune. Pe la ºase ºi jumãtate seara, au intrat în curtea gospodarului, pe portiþa dinspre casele lui Lascãr Costin, avocat, sar apoi gardul din grãdinã în curte ºi stau tupilaþi. Nicu Opriºan, servitorul profesorului, înhama calul la trãsurã. - Se duce la garã cu trãsura sã aducã profesorul, comunicã Vasile Chirica, celorlalþi. Pe la ora opt, opt ºi jumãtate, pe întuneric, când Belloescu s-a întors de la garã – acasã, tâlharii vãd servitoarea intrând cu mâncarea în casã. Manole Chiriloi, Manolache Popa ºi Stelian Iosep intrã ºi ei în bucãtãrie. Aici, vizitiul Nicu Opriºan, tocmai stãtea pe un scaun, dintre cele mici, în faþa focului, iar bucãtãreasa, la o masã, stând cu spatele spre uºã, tãia friptura pentru profesor. Bunã seara moº Nicolae – i se adreseazã Manole Chiriloi lui Nicu Opriºan, ºi, înaintând, apucã bucãtãreasa pe la spate, o trage mai la dos, stinge lampa ºi apoi o trânteºte pe pat atenþionând-o: - Sã nu þipi! – ºi o leagã cu sfori de mâini ºi de picioare, imobilizând-o total. - În timpul acesta, Manolache Popa, care a intrat ºi el imediat dupã Manolache Chiriloi, îl prinde pe Nicu Opriºan de mâni, i le duce la spate, Stelian le leagã cu sfori, dupã care tot Stelian i-a legat ºi picioarele. Ion Manolache Popa l-a îmbrâncit de a cãzut cu faþa la pãmânt. Dar cum Opriºan scoate þipete, Manolache scoate din buzunar o cârpã roºie, ruptã dintr-o obialã încã de acasa, i-o îndeasã pânã i-a intrat toatã în gurã. În timp ce cei numiþi „lucrau” în bucãtãrie, Ioan Peleneagra , Alecu Dima ºi Ion Iosep intrã într-un coridor, sar printr-un geamlâc în

Nr. 104 - octombrie 2010 sufragerie. Aici, Stroe Belloescu ºi doamna sa Raluca stãteau la masã. Domnul – pe scaun, doamna – în capul mesei, pe pat. Ion Peleneagra, cum a intrat, a ºi slobozit un foc de armã, sã-i intimideze. Lampa s-a stins, iar el punându-ºi revolverul în buzunar, s-a repezit asupra profesorului. L-a prins cu mâna ºi i-a astupat gura, l-a trântit jos cu scaun cu tot. Alecu Dima s-a repezit asupra doamnei, i-a smuncit pelerina de pe spate, i-a acoperit faþa cu ea, a trântit-o pe pat, a legat-o cu mâinile de bara crivatului ºi i s-a adresat poruncitor: - Unde e câºtigul moºiei? Ce bani mai ai în casã? Scoate-i! De nu, moartea! ªi în timp ce Alecu Dima lupta cu doamna, Ion Peleneagra lovea cu pumnii pe Stroe Belloescu. L-a cotrobãit prin buzunare, i-a luat ceasul, iar Ion Iosep, dupã ce i-a legat mâinile la spate, i-a smuls din buzunar cheia de la casa de fier ºi a dat s-o deschidã. - Ce zice boierul? – l-a întrebat Manolache Popa pe Ion Peleneagra, iar Alecu Dima a adãugat: - Lãsaþi-l pe mâna mea! ªi în vreme ce profesorul se ruga, „lãsaþi-mã, nu mã omorâþi, cã sunt creºtin ºi eu ca ºi voi, ºi am fãcut mult bine pentru þarã!”, cum a pus mâna Manolache Popa pe Belloescu, acesta n-a mai vorbit. O datã cu sfârºitul profesorului, petrecut în chinuri, Vasile Chirica deschidea casa de fier, din care au luat ce au mai gãsit de valoare: câþiva bani de argint ºi cei 511 lei, pensia pe care profesorul o încasase joi, 18 octombrie, 1912. La plecare, când au ieºit din casã, au aruncat o saltea peste doamna Raluca, dupã care s-au oprit la Vasile Chirica. Au intrat în grajd, au aprins o lumânare, au aºternut jos un sac pe care au pus toate lucrurile furate din casa lui Stroe Belloescu. ªi-au împãrþit banii care îi luaserã: câte 21 de lei de fiecare! Iar celelalte lucruri: bijuterii, bonuri de valoare le-a luat ºeful – Alecu Dima. Printre hârtiile scoase din casa de fier ºi împrãºtiate s-a gãsit ºi un alt document împãturit. Un testament fãcut de ªtefan Belloiu din Brãila, fratele lui Stroe Belloescu, care-i lãsa o avere de 693.000 lei. Dacã Stroe Belloescu ar fi trait ºi ar fi intrat în posesia averii lãsate lui, câte ºcoli, câte biserici, câte ajutoare n-ar fi împãrþit profesorul, care, dupã ani îndelungaþi de muncã, reuºise sã aibã o pensie de 511 lei pe lunã!

Dar cum ªtefan Belloiu a murit la 31 ianuarie 1913, deci dupã Stroe Belloescu, acesta ºi-a schimbat testamentul. A fãcut altul! * În afara petelor de sânge, ce a gãsit ancheta la faþa locului, în casa lui Stroe Belloescu? Sosiþi la domiciliu profesorului, procurorii l-au gãsit pe acesta în antretul din faþã, culcat jos, cu faþa în sus, legat la gurã cu un ºervet, plin de sânge, deschis la hainã ºi vestã, un nasture de la hainã ºi doi de la vestã rupþi, iar buzunarul stâng de la palton scos în afarã. Fusese buzunãrit! - Era cu faþa în jos ºi crezându-l în viaþã, l-am întors cu faþa în sus ºi i-am pus ºi douã perne sub cap. Dar degeaba! – a explicat doamna Raluca investigatorilor. În bucatarie era cadavrul vizitiului Nicu Opriºan. „Culcat cu faþa la

15

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

pãmânt, cu mâinile ºi picioarele legate cu sfori, la gurã legat cu un au rãsãrit tocmai din mijlocul pãturii þãrãneºti pentru care sãrmanul prosop, tot plin de sânge.” Tot ce a fost socotit corpuri delicte, ajutãtoare Belloescu ºi-a sacrificat timpul ºi tot avutul sãu, oferindu-l ºcolii, bisericii anchetei, au fost împachetate profesionist ºi luate de anchetatori pentru ºi instituþiilor de binefacere”. alte ºi alte aprofundãri. În ce priveºte crima, s-a arãtat cã S-a reþinut cã Raluca Belloescu ºi aceastã grupare constituitã de a face rãu, a servitoarea din casã fuseserã ºi ele grav fost pornitã de la bandiþii Vasile Chirica, Stelian maltratate. Ulterior, autopsia cadavrelor Iosep ºi Nica Iosif, care au atras ºi pe ceilalþi la stabilea: moartea celor doi a fost violentã. fãptuirea crimei, în cauzã. Cauza morþii – asfixierea prin sufocare. Cunoscându-se nesfârºitul ºir de fapte Descoperite ºi alte fapte ale grupului bune a lui Belloescu, s-a cerut îndepãrtarea infracþional, instrucþia a declarat cã existau oricãrui sentiment de milã, iar avocaþii, pentru suficiente dovezi la dosar pentru a socoti acuzaþi, au solicitat pedeapsa cea mai faptele criminalilor crimã de tâlhãrie prin energicã, nu din spirit de rãzbunare, ci pentru întrebuinþarea de violenþã, bãtãi ºi cazne educaþia acelora de felul asasinilor lui Stroe producãtoare a morþii profesorului ºi Belloescu, dacã vor mai fi existând dintre servitorului. aceºtia. * Deliberând în numele legii, curtea a Judecarea procesului a început în ziua condamnat majoritatea acuzaþilor la muncã de 21 martie 1913 ºi a durat 5 zile. Curtea a silnicã pe toatã viaþa ºi numai pe Vasile fost prezidatã de I. Zãhãrescu, consilier la Berescu la 5 ani închisoare, Neculai Cuþitaru, Curtea de Apel Iaºi, asistat de A.P. Rãdulescu Ghiþã Cuþitaru, ªtefan Cuþitaru, Iacob – ca judecãtor instructor ºi N. Vernescu, Maxineanu, Constantin Ilie Cuþitaru ºi judecãtor de sedinþã. Acuzarea a fost susþinutã Gheorghe Grecu la doi ani de închisoare; pe de procurorul general C.Toneanu ºi Ion N. Costache la un an închisoare. G.Petrescu Dâmboviþa, judecãtor de ºedinþã, Data in ºedinþa publica la data de 27 Sterian Iosep, Vasile Chirica, delegat în locul lui Lascãr Davidoglu, care cu martie 1913, Decizia Curþii a fost supusã Manolache Tufescu, zis Guzu, Ion Iosep. câteva zile înainte de a se deschide Curtea cu recursului Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, Juraþi, a fost grav rãnit într-un accident de care, sub preºedinþia lui El.G. Economu, automobil. consilier, deliberând în ziua de 31 mai 1913, în Din comisia juraþilor au fãcut parte: Gh. Neºtian, G. Paladi, Geneti numele legii, Curtea a respins recursul. Constantin, Lascãr Borº, Iorgu Radu, Ion Roºeanu, Gh. Neacºu, Detalii mai aprofundate se pot culege din lucrarea lui V.I. Dobrovici Matei, Petrachi Dinu, Teodor Ion, Emil Palade, Dimitri Vladicol Stamatopol, judecãtor de instrucþie, „Ordonanþã definitivã datã în crima iar ca juraþi suplinitori-Ion Corciovã ºi Petrachi Paretiu. de tâlhãrie cu omor sãvârºitã asupra lui Stroe Belloescu din Bârlad ºi a Lucrãrile procesului, ocupându-se de memoria mãrinimosului vizitiului sãu Nicu Opriºan”, Bucureºti, Atelierele grafice SOCEC, 1913, bãtrân patriot Stroe Belloescu (nãscut 1838) au subliniat cã acesta „a 91 p., (B.C.U.III B – 39895, Iaºi). avut nenorocul sã fie trimis în lumea celor morþi, de cãtre nelegiuiþii care

George-Felix Taºcã. Un cercetãtor nu numai pasionat Un cercetãtor, George-Felix Taºcã, scria în „Acta Moldaviae Meridionalis XXV – XXVII, 2004- 2006 – Anuarul muzeului judeþean Vaslui „ªtefan cel Mare” , vol. I, p. 180, Editura Fundaþiei Academice AXIS, 2007: „În anul 1975, fãcând cercetare la Arhivele Statului de la Iaºi, am dat întâmplãtor peste trei volume – manuscrise ale protoereului Ioan Antonovici ºi mi-am notat cotele lor: 127,128 ºi 1564, catalogate cu titlul „Note istorice ºi tradiþionale privitoare la bisericile din þinutul Tutova”. Domnia sa, în continuare, arata cã a intervenit pentru trecerea lor în paginã de carte publicã, dar fãrã succes, ºi regreta cã manuscrisele lui Antonovici au „rãmas uitate în Arhivele Statului”, la Iaºi. Preluând informaþia, ajutat de Serviciul judeþean Iaºi al Arhivelor Naþionale ale României, manuscrisele citate, cu comentarii suplimentare, urmeazã sã devinã sub semnãtura de autor a subsemnatului, nu prea târziu, cãrþi de uz public. Cum din scrierea d-lui Taºcã am înþeles cã din ceea ce a îndosariat viitorul episcop de Huºi, Iacov Antonovici, domnia-sa a valorificat doar partea manuscriselor referitoare la preoþii ºi bisericile din Bãlãbãneºti, interesul de a afla cum a fãcut-o, nu mi-a dat pace. Urmare, din interes public ºi pentru informarea confraþilor de condei ºi manuscris arhivistic, nerãbdãtori de a gãsi surse de informare pentru punerea lor în volume, deconspir total dezinteresat material ºi pe rãspundere personalã, poate spre surprinderea ºi a autorului lor, neobosita realizare a cercetãtorului care pe mine, dupã cum spuneam, m-a ajutat. Dupã activitatea sa de la Iaºi, în 1975, astãzi inventarul Serviciului Arhivelor Statului de aici s-a îmbogãþit cu urmãtoarele titluri ale cercetãtorului George – Felix Taºcã, cifrele din paranteze

16

indicând cotele de inventariere: 1. „Întinse rãdãcini adânci – un lung filon genealogic, 1270 – 1984,”manuscris dactilografiat, 24 file (2637); 2. „Bãlãbãneºti – Tutova”, minimonografie, 55 file, manuscris dactilografiat ( 2640 ); 3. „Unele documente inedite privind biserica Sfintul Nicolae din Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 38 file (2641); 4. „Rãzeºii de Bãlãbãneºti”, manuscris dactilografiat, 510 file (2642 ); 5. „Neamul nostru Tãºculesc”, manuscris dactilografiat, vol. I ºi II, 361 + 395 file ( 2643 ); 6. Strãmoºii noºtri îndepãrtaþi, generaþiile secolelor VI – XXI”, 305 file (2649 ); 7. „Un proces civil în Moldova care a durat 150 ani”, conferinþã þinutã la Asociaþia pentru istoria comparatã a dreptului”, 27 file (2650); 8. „Prestigioasa ascendenþã maternã a chirurgului oncolog clujean Ion T. Chiricuþã”. Reghin, 1989. Manuscris xerografiat, 58 file (2653 ); 9. „Un tribun al rãzeºilor din Bãlãbãneºti – vel Cãpitanul Constantin Balaban”, 38 file (2656); 10. „Gheorghe ºi Maria Taºcã”, cuvântare rostitã la ºcoala din Bãlãbãneºti, manuscris xerox, 4 file (2661). Dupã cum am spus, le-am cules titlurile din registrulinventar al prestigioasei instituþii ieºene ºi le nominalizez spre cunoaºtere generalã. Poate la cartea notatã – ies alte cãrþi. Dã, Doamne!

ELANUL

Nr. 104 - octombrie 2010

Europeana Moldovã* - urmare din pagina 1 Dan RAVARU Sã mai adãugãm cã în perioada interbelicã, atunci când România avea Nistrul drept hotar, ea a fost una dintre þãrile fondatoare ale Ligii Naþiunilor, la a cãrei tribunã au strãlucit Nicolae Titulescu ºi Martha Bibescu. Dupã înstrãinarea ruseascã, Moldova dintre Prut ºi Nistru se întoarce iarãºi la originile sale. Tocmai aceasta rezultã din cartea domnilor Iulian Sînzianu, ªtefan Plugaru ºi Viorel Mãtãsaru, intitulatã „Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã”, cu subtitlul „Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective”. Lucrare ºtiinþificã, în primul rând, dar ºi mãrturisire de suflet, este structuratã în cinci ample capitole, urmate de o bibliografie la obiect, consideratã a fi, în primul rând, de mare utilitate. Domnul Iulian Sînzianu trateazã mai întâi subiectul Uniunea Europeanã, din douã puncte de vedere. Mai întâi ne prezintã un scurt, dar foarte dens istoric al acestei entitãþi, apoi trece la o monografiere a structurilor sale instituþionale ºi a politicilor comunitare. De la bun început este subliniat faptul cã ideea Comunitãþii Europene a apãrut în circumstanþele încheierii celui de al doilea Rãzboi Mondial, cu toate ororile sale. Starea psihologicã a europenilor înclina tot mai mult spre crearea unui climat de cooperare ºi spre ºtergerea rãnilor dureroase ale trecutului, în primul rând ostilitatea franco-germanã, care a generat atâtea conflicte militare de-a lungul istoriei. Iniþial, în prim plan s-au situat structurile economice. Încã din 1948 se instituie o organizaþie europeanã de cooperare, care avea în vedere gestionarea Planului Marschal, prin care Statele Unite au sprijinit redresarea economicã a continentului. A urmat o adevãratã cascadã de organizaþii superstatale, cu caracter economic iniþial, apoi ºi politic, legislativ, social etc. Totul culmineazã cu Uniunea Europeanã care, în concepþia autorului, este o construcþie ce se bazeazã pe trei piloni: comunitatea economicã întemeiatã pe integrare, piaþa comunã, moneda unicã, eliminarea barierelor vamale ºi libera circulaþie a persoanelor ºi capitalurilor; politica externã ºi de securitate comunã; politicile de justiþie ºi de poliþie. în continuare, printr-o documentaþie exhaustivã, Iulian Sînzianu ne pune la dispoziþie structurile externe de ramificaþie ale tuturor instituþiilor europene. Cu aceeaºi minuþiozitate ne sunt prezentate relaþiile bilaterale dintre Republica Moldova ºi Uniunea Europeanã, pe parcursul a douã decenii. O cale îndelungatã, sinuoasã, cu urcuºuri ºi coborâºuri, dar cu o statornicie ºi tenacitate remarcabile, apropierea de punctul final, respectiv integrarea Moldovei de peste Prut ºi Nistru pare sã se fi apropiat mult dupã eliminarea comuniºtilor de la putere ºi orientarea actualului guvern. Prof. dr. Iulian Sînzianu urmãreºte cu mare acuitate raporturile dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, în sensul doritei integrãri, aportul românesc fiind tot mai important, mai ales dupã anul 2007. Un rol determinant revine proiectelor comune Moldova România - Ucraina, în multe dintre acestea fiind implicat judeþul Vaslui ca unitate administrativã, dar ºi numeroase localitãþi de pe cuprinsul acestuia, aflate în relaþii de parteneriat cu localitãþi din stânga Prutului. Viorel Mãtãsaru se transpune în postura simplului cetãþean care se întreabã care sunt oportunitãþile ºi avantajele cuvenite ºi îndeplinite pentru Republica Moldova în cazul aderãrii sale la Uniunea Europeanã. în prealabil se impune, însã, aºa cum face autorul, o analizã obiectivã a stãrii de fapt a Moldovei, a evoluþiei sale în ultimele douã decenii, pentru a se putea cunoaºte posibila sa armonizare economicã în raport cu realitãþile din Uniunea Europeanã. Perspectivele nu par deloc scãldate în roz dar, ca o contrapondere la o eventualã viziune pesimistã, Viorel Mãtãsaru ºi Iulian Sînzianu ne prezintã într-un mod realist „poveºtile de succes” ale Spaniei, Italiei ºi Þãrilor Baltice. Existenþa unui plan de acþiune,

relaþiile benefice de pânã în prezent, dar mai ales noua atitudine politicã a autoritãþilor de la Chiºinãu, constituie premise dintre cele mai îmbucurãtoare. Cel mai important aspect constã, însã, în realizarea abia acum a autenticei desprinderi de spaþiul fost sovietic, de Rusia în primul rând, eliberarea de clauze economice ºi politice impuse de aceasta, mai ales în context energetic. Se sperã, de asemenea, libertatea de miºcare în cadrul Uniunii Europene, un climat de stabilitate în relaþiile externe, subvenþii agricole, cunoaºtere aprofundatã a teritoriului dintre Prut ºi Nistru, datoritã specialiºtilor moldoveni prezenþi la Bruxelles. ªtefan Plugaru îmi este mai cunoscut datoritã activitãþilor sale publicistice, editeazã revista „Maluri de Prut”, colaboreazã în presa judeþeanã cu ample articole bazate adeseori pe documente inedite din arhive. Totodatã, este sufletul filialei „Mihail Kogãlniceanu” - Huºi a Asociaþiei Culturale „Pro Basarabia ºi Bucovina”, fiind vicepreºedintele acesteia pe plan naþional. In studiul sãu aminteºte mai întâi frumuseþea entuziasmului de acum 20 de ani, când podurile de flori - ironizate de cei ce se temeau de posibilitatea Unirii - pãreau sã prefigureze dispariþia nedreptãþilor istorice. Nu a fost sã fie aºa, românii nu au fost pe mãsurã sã rãspundã aºa cum se cuvenea deschiderii sufleteºti a basarabenilor. Nu am avut atunci conducãtorii care ar fi trebuit, s-a pierdut momentul esenþial legat de complotul nostalgicilor comuniºti de la Moscova. Treptat, pe de o parte cei interesaþi au creat în Republica Moldova mitul unei agresiuni româneºti care ar strivi identitatea naþionalã a moldovenilor (!), pe de alta, dincoace de Prut s-a instituit un climat de indiferenþã, aproape generalizat. ªi, un fapt care meritã calificarea de grotesc. Dacã putem înþelege pânã la un punct mercenariatul unor Vasile Staþi sau Vasile Vieru în stupidul lor efort de a susþine existenþa unei „limbi moldoveneºti", cu totul absurdã ni s-a pãrut atitudinea lui Leonard Orban, despre care, din fericire, nu se mai aude nimic. în calitate de comisar european din partea României, în probleme de lingvism, a acceptat din prostie sau din obscure interese sintagma de „limba moldoveneascã”. Între observaþiile pertinente ale lui ªtefan Plugaru se înscrie ºi aceea cã, prin plecarea la muncã în strãinãtate a basarabenilor, au avut schimbãri de naturã etnicã în teritoriul dintre Prut ºi Nistru. Desigur, în favoarea minoritarilor care, având o mai bunã situaþie materialã, au fost mai puþin tentaþi sã emigreze. Integrarea în Uniunea Europeanã ar reglementa o serie de raporturi de muncã, posibilitatea unor investiþii ar aduce înapoi acasã pe unii dintre cei plecaþi, mai ales cei care lucreazã în Rusia. O altã observaþie se referã la aprecierile celor de peste Prut privind unele progrese ale României „europene”. Întradevãr, discutând cu un primar din Republica Moldova, îi povesteam cã pânã în anul 1989, fãcând teren pe Valea Prutului, stãteam uneori în întuneric ºi priveam luminile de peste râu. Primarul mi-a dat replica: acum este invers! ªtefan Plugaru are în vedere mai ales aspectele culturale, morale ºi psihologice ale intrãrii în Uniunea Europeanã, ceea ce ar echivala undeva cu revenirea în România. Ceea ce ignorã mulþi români, ºi autorul a scos în evidenþã, este trauma psihologicã pe care au suferit-o basarabenii pãrãsiþi de noi în 1940, teama ºi de acum a unei noi invazii ruseºti când, oarecum legal, efectivele din armata a XIV - a s-ar însuti peste noapte. Totul s-ar vindeca atunci când Republica Moldova, statul românesc dintre Prut ºi Nistru, ar deveni membru deplin în drepturi al Uniunii Europene. Cartea are marele merit de a fi un ghid competent pentru aceastã cale. _____________________ *Prefaþã la Republica Moldova, România ºi Uniunea Europeanã. Douã decenii de colaborare. Bilanþ ºi perspective. Autori: Iulian Sînzianu (coord.), ªtefan Plugaru, Viorel Mãtãsaru. Editura PIM, Iaºi, 2010, 108 p.

17

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

Al.I.Cuza în filatelia româneascã Sorin LANGU Figura lui Cuza este una din cele mai cunoscute din istoria noastrã ºi a inspirat în cei 150 de ani multiple abordãri istorice, artistice sau de altã naturã (medalisticã, numismaticã, literaturã etc.) În filatelie figura lui Cuza nu a ocupat un spaþiu prea larg, în parte datoritã condiþiilor obiective (domnie scurtã, perioadã de adaptare etc.) cât ºi a celor subiective (domnie încãrcatã de conotaþii politice, anturaj controversat, viaþã aventuroasã etc.). Primele emisiuni filatelice româneºti sunt arhicunoscutele „Cap de bour”, legendare,1 ºi în acelaºi timp cele mai preþioase produse filatelice româneºti.2 Acestea circulã în Moldova pânã la unire, iar apoi în principate pânã la 5 mai 1862, când este înlocuitã cu emisiunea „Principatele Unite”. Aceste emisiuni grupeazã împreunã vulturul valah, capul de bour moldav, cornul poºtal ºi valoarea timbrului, 3, 6 ºi 30 de parale. Emiterea acestor emisiuni este strâns legatã de evenimentele de la începutul anului ºi se încadreazã în ansamblul mãrcilor luate dupã recunoaºterea unirii Principatelor de la Conferinþa de la Paris din decembrie 1861.3 Interesant este cã ºi proiectele de monedã ale lui Cuza, blocate de puterea otomanã, au în perioada 1859-1860, pe avers, stema Principatelor,4 ºi nu efigia domnitorului, dupã cum se vede de pe proba monedei de 5 parale, datatã 1860.5 Lovitura de stat din 2 mai 1864 modificã viziunea ºi atitudinea lui Cuza: proiectul monedei este reluat, ºi chiar se bate o probã de argint de 5 sutimi, se pare cã ºi una de 10 sutimi, dar ea nu a fost descoperitã niciodatã.6 Proba are pe avers efigia lui Cuza, profil, spre stânga heraldicã, iar pe revers milesimul ºi valoarea nominalã. Filatelic, Cuza a dorit repede o marcã poºtalã cu efigia sa. A fost contactatã imprimeria Waneberg din Bucureºti, care tipãreºte aproximativ 200 000 de exemplare, dar nu sunt puse în circulaþie pentru cã, anterior, Ministerul de Finanþe încheiase un contract cu imprimeria Socec.7 În ianuarie apar emisiunile contractate la Socec, în tiraj de aproape 2 milioane de exemplare; portretul lui Cuza e acelaºi cu cel din proba monetarã, diferã restul elementelor: emisiunea din 1864 are efigia lui Cuza încadratã într-un dublu cerc, unul simplu, celãlalt perlat, în cea din 1865 e încadratã într-un oval; legenda este în prima emisiune „Poºta Românã” sus ºi valoarea jos, în a doua emisiune „Poºta Românã” apare pe ambele laturi, sus valoarea în litere, iar jos „Franco”.8 Portretul din cele 2 emisiuni filatelice are acelaºi caracteristici majore cu cel care apare pe proba monetarã din 1864: efigia înclinatã spre stânga heraldicã, portret cu barbã, tãieturã accentuatã a bustului la gât etc. elemente ce pot conduce ideea cã este vorba de acelaºi portret, preferat evident de domnitor. Venirea lui Carol I a adus schimbãri importante ºi imediate, inclusiv în emiterea de monede ºi mãrci poºtale. Primele emise sunt mãrcile poºtale cu aºa – zisa emisiune „Carol I cu favoriþi”,9 în care efigia regelui e înclinatã spre dreapta heraldicã într-un cerc dublat de un cerc perlat. Urmeazã apoi alte emisiuni avându-l în centru pe Carol I, apoi emisiuni de binefacere ca „Torcãtoarea”, „Þesãtoarea”,10 altele de celebrare ca emisiunile „Carol I, 40 de ani de domnie”, „Încoronarea regelui Ferdinand la Alba – Iulia”, „50 de ani de la Independenþã”, „Dobrogea. 50 de ni de la Unire”, „Unirea Transilvaniei”, „Centenarul Armatei Române”, „Semicentenarul Marinei Române”, „Trei Regi”, „500 de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun”, „Centenarul oraºului Turnu Severin” (important pentru cã pe aici a intrat în România Carol I în 1866), „Semicentenarul Castelului Peleº”, „Horia Cloºca ºi Criºan” º.a. Prima emisiune filatelicã care-l înfãþiºeazã pe Cuza în perioada regalã va fi în 1938; Cuza face parte din seria „Straja Þãrii”, serie de 11 mãrci, primele 7 mãrci reprezentând „voievozii”: D.Cantemir, Maria de Mangop, Mircea cel Bãtrân, C.Brâncoveanu, ªtefan cel Mare, Al.I.Cuza ºi M.Viteazul, iar ultimile 4 casa regalã: Regina Elisabeta, Carol II, Ferdinand I ºi Carol I. Surprinde alegerea Mariei de Mangop, dar se pare cã alegerea e motivatã, credem noi, de panteonul feminin sãrac al românilor, ºi de necesitatea de a contrapune o imagine femininã reginei Elisabeta. Este singura emisiune regalã în care apare figura lui Cuza, dar nu este o emisiune dedicatã în totlitate lui Cuza sau Unirii din 1859.11 Venirea guvernului P.Groza pe 6 martie 1945 s-a resimþit ºi în filatelie: emisiunea „Apãrarea patrioticã”cu 6 mãrci înfãþiºeazã ºi 3 figuri ale mitologiei comuniste: Ilie Pintilie, Bernath Andrei ºi Filimon Sârbu. Recuperarea lui Cuza, vãzut ca o contrapondere a regalitãþii de cãtre noul regim, se face rapid în „noua lume” comunistã: încã din 1948 Cuza apare pe o emisiune celebrând „Centenarul Revoluþiei de la 1848”,12 în marca dedicatã revoluþiei moldovene. Personajul central este însã N.Bãlcescu, prezent în toate mãrcile dedicate provinciilor, beneficiind în plus ºi de o marcã individualã. Reþinerile faþã de domnitorul Unirii se vãd în 1949 cu ocazia centenarului Unirii: un singur timbru ºi atât,13 adicã mult mai puþin decât cea de anul trecut dedicatã revoluþiei, serie ce cuprindea 5 valori. În 1959 este celebratã, din nou, Unirea cu o emisiune ce-l înfãþiºeazã pe Cuza, într-un oval, între cele 2

18

steme ale Principatelor, în colþurile de sus fiind notate datele 1859 ºi 1959.14 Centenarul universitãþii ieºene din 1860 este celebrat filatelic de o emisiune în care nu apare portretul lui Cuza ci doar clãdirea universitãþii.15 În 1964, cu prilejul centenarului universitãþii bucureºtene, Cuza apare într-o emisiune dedicatã celebrãrii mai multor evenimente. Portretul lui Cuza este în stânga heraldicã, în dreapta fiind clãdirea universitãþii.16 În 1968 cu ocazia a 120 de ani de la revoluþia paºoptistã Cuza nu mai apare, emisiunea de 3 valori având portretele lui Bãlcescu, Iancu ºi Alecsandri,17 pentru ca în 1969 sã nu mai fie nicio emisiune dedicatã unirii din 1859. Neapariþia lui Cuza în 1969 s-a datorat, probabil, ºi preconizatei emisiuni din 1970, emisiune care a celebrat 150 de ani de la nºterea lui Cuza, ºi a constat într-o marcã ce înfãþiºeazã portretul lui Cuza, pictat de C.Popp de Szatmary. În 1973 lui Cuza i se dedicã o altã emisiune comemorând 100 de ani de la moartea sa, cu efigia lui Cuza în costum militar într-un oval, iar pe margini este scris numele domnitorului, intervalul temporal ºi evenimentul comemorat.18 Faptul cã nici în 1969 ºi nici în 1979 nu au apãrut emisiuni despre Unirea Principatelor determinã autoritãþile sã scoatã o emisiune specialã în 1984 la 125 de ani de la evenimente, emisiune care a constat într-un bloc cu marca în centru, Cuza în stânga heraldicã a mãrcii, iar sub marcã cuvintele lui M.Kogãlniceanu: „Unirea e actul energic al întregii naþiuni române”.19 Este ultima emisiune ce-l înfãþiºeazã pe Cuza, pentru cã suntem în plina epocã „dacicã”, Burebista ºi Decebal fiind mult mai ofertanþi, propagandistic, decât domnitorul Unirii. Revenirea la democraþie nu a adus o reevaluare a imaginii lui Cuza: prima emisiune este în 1994, cu prilejul a 130 de ani de la înfiinþarea Curþii de Conturi.20 Marca îl are pe Cuza într-un oval, dedesubtul lui este scris „Curtea de Conturi a României 1864-1964”.21 În 2008 Cuza apare pe o emisiune dedicatã oraºului Iaºi, la 600 de ani de atestare documentarã, pe a 4-a marcã, alãturi de Muzeul Unirii din Iaºi.22 În acelaºi stil apare Cuza ºi pe emisiunea din 2009 celebrând 150 de ani de la înfiinþarea Facultãþii de Drept a Universitãþii Bucureºti.23 În schimb pe o emisiune similarã, din acelaºi an, dedicatã împlinirii a 150 de ani de la înfiinþarea Armatei Române Cuza nu mai apare, blocul fiind încadrat de figuri religioase (Fecioara Maria, Sf.Ilie, Sf.Gheorghe). Spre sfârºitul anului apare un bloc având ca subiect 150 de ani de Unire, în stânga heraldicã fiind 3 strofe din poezia „Hora Unirii” de V.Alecsandri, restul blocului fiind ocupat de o hartã a Principatelor Unite, în stânga hãrþii fiind efigia lui Cuza, iar în dreapta stema Principatelor.24 Concluzionând, prezenþa lui Cuza în filatelia româneascã are câteva faze: prima în care emisiunile îi aparþineau domnitorului, o lungã tãcere în perioada regalã (singura excepþie în 1938), perioada comunistã, neunitarã însã, majoritatea apariþiilor fiind între 1948 ºi 1973, centrate pe Unire ºi universitãþi, dupã 1973 înregistrându-se doar o singurã apariþie pânã în 1989. Perioada de dupã 1989 a adus doar în ultimii emisiuni ceva mai consistente privitoare la Cuza. Cuza nu a fost o personalitate comodã ºi acest lucru este reflectat ºi în filatelie, regalitatea l-a privit ca pe un rival la glorie, Carol I a avut, probabil, un complex cuzist; perioada comunistã s-a folosit de el în primii 20 de ani, pânã când puterea ºi-a gãsit predecesori mai puþin expuºi controverselor (regii geto-daci, voievozii medievali, revoluþionarii paºoptiºti etc.), pentru ca dupã 1990 sã aparã strict cu emisiuni sporadice ºi dedicate unor evenimente. Destinul sinuos dupã 1866 continuã. Note: 1.

Vezi cunoscuta povestire a lui V.Voiculescu, Capul de zimbru, în vol.Capul de zimbru – Povestiri, I, 1982 2. Conform cataloagelor valoarea unei mãrci, emisiunea I, se situeazã între 10000 ºi 67000 RON (uzate), vezi Lista preþurilor mãrcilor poºtale (în continuare LPMP), Bucureºti, 2008, p.3 3. C.Popescu, Marca poºtalã – mesaj controlat politic, Philatelica, 3 (8), mai-iunie 2010, p.1 4. O.Iliescu, Moneda în România, Bucureºti, 1970, p.55 5. C.Kiriþescu, Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, I, Bucureºti, 1997, p.127 ºi planºa XII, foto 1-3 6. Ibidem, p.125 7. Catalogul mãrcilor poºtale româneºti (în continuare CMPR), I, Bucureºti, 1984, p.11 8. Ibidem, p.11-12 9. Ibidem, p.13-14 10. LPMP, p.9-10 11. CMPR, I, p.102-103 12. Michel Europa – Katalog, 4, 2004-2005, (în continuare Michel) p.368

ELANUL

Nr. 104 - octombrie 2010

13. Ibidem, p.370 14. Ibidem, p.398; Standard Postage Stamp Catalogue 2008, Scott Publishing Co., vol.5, 2007, (în continuare Scott), p.484 15. Scott, p.485 16. Michel, p.426 17. Scott, p.496 18. Ibidem, p.500 19. Ibidem, p.511 20. Michel, p.588 21. Scott, p.523 22. www.romfilatelia.ro/marci/colectia.php?year=2008 23. Ibidem, anul 2009 24. Ibidem

Foto 3: timbru omagial din 1970

Contul Asociaþiei Culturale “ACADEMIA RURALÃ ELANUL” 2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad

e-mail: [email protected]

Redacþia (tel.: 0235-436100) Redactor ºef: Marin Rotaru Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel Redactori corespondenþi: Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca Laurenþiu Chiriac, Vaslui Dan Ravaru, Vaslui Ion N. Oprea, Iaºi Simion Bogdãnescu, Bârlad Serghei Coloºenco, Bârlad Mircea Coloºenco, Bucureºti Laurenþiu Ursachi, Bârlad Teodor Hardon, Rânzeºti Florin Varvara, Sãrãþeni Sorin Langu, Galaþi

Tehnoredactare: Bogdan Artene Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad

ISSN: 1583-3593

Foto 1: probe monetare din timpul lui Cuza (dupã ce C.Kiriþescu)

Foto 2: mãrci de 2 ºi 5 parale, emise în 1865.

Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui

Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

19

Nr. 104 - octombrie 2010

ELANUL

Poeme, mai ales, necomune Simion BOGDÃNESCU Aflat în „þara Vaslui” la constituirea Reprezentanþei USR – Filiala Iaºi, poetul Mihai Apostu (din ale cãrui versuri citisem la întîmplare prin revistele judeþene) mi-a înmînat antologia de autor „Poemele auguste” (Ed. Pim, Iaºi, 2010), frumos adunatã în coperþi negre, cartonate, ce inspirã severitate ca roba de tribunal. Prefaþa, cu judicioase idei critice, este semnatã de Theodor Codreanu, unul dintre cei mai avizaþi critici literari actuali. Aceastã crestomaþie liricã, dupã se cum precizeazã, reuneºte, selectiv, poezii din volumele anterioare („Atentat la poezie”, Editura Macarie, Tîrgoviºte, 1995, avînd girul regretatului poet Cezar Ivãnescu, „Vocile”, Editura Cronica, Iaºi, 1997, titlu care ar fi trebuit, la vremea respectivã, schimbat, deoarece un volum la fel botezat „Vocile” a editat cu mult înainte poetul Lucian Valea, „A cincea stare”, Editura Junimea, Iaºi, 2000, însoþit de generoasele aprecieri ale lui Daniel Corbu ºi Dan Ravaru, „Dialoguri perpendiculare”, Editura Panfilius, Iaºi, 2001, prefaþat de Constantin Dram) ºi ultima secþiune, „Poemele auguste”, alcãtuitã din versuri inedite. Cine este atent la „Cuprins” observã cã Mihai Apostu ºi-a gîndit riguros structura cãrþii, cãci, cu excepþia a trei poeme („153 de cuvinte”, p.46, „24 de ore”, p.212 ºi „Cercul nostru nu mai e rotund”, p.144), toate celelalte sînt înregistrate alfabetic, precum într-un dicþionar. De aici, dificultatea de a putea aplica metoda diacronicã ºi chiar biografist psihocriticã, de a urmãri, aºadar, toate reþelele fenomenologice ale demersului liric în raport cu starea genuinã a inspiraþiei. Însã cum debutãm arghezian cu fiecare nouã poezie pe care o scriem, conteazã mai ales ºi mai acum rezultatul. ªi mai conteazã crearea unui uni-vers liric, pentru cã imperiul spiritului se închide ºi se deschide la infinit. „Poemele auguste” (împãrãteºti, preamãrite, maiestuoase?) nu vor sã fie modeste, titlul este preþios ºi hiperbolizant ºi atrage imediat atenþia. Poetul ne propune poezia ca biografie a unei nopþi necomune: „Noaptea aceasta e o altfel de noapte/ nu are nimic comun cu tot ce-i comun,/ e noaptea în care pe strãzi umblã sfinþii –/ prin ceruri, eu umblu nebun.// Noaptea aceasta e o noapte prea sfîntã/ nu e o noapte trecutã-n hrisoave –/ e noaptea în care tãcerea cîntã/ alãturi de zeii din Ceruri – Ave!”. La o privire generalã, statutul eului liric pare împãunescian, chiar dacã autorul nu acceptã nici ocazionalul, nici conceptualizarea lui – ermetismul: „Eu nu sunt un poet în cod cifrat,/

cînd mamã spun, eu mamã-am vrut sã spun/ sã fac sã cînte graiul meu strãbun/ am vers ºi adjectiv îndestulat.// Nu cred cã-n toatã naþia românã/ cultura se împarte din buget.../ ºi nu pot astãzi sã îi fac portret/ sau poate din buget sã-i pun cununã”. ªi, mai evident: „Iubita mea din alte constelaþii,/ am sã-þi transmit imaginea-napoi/ ºi cred cã peste ºapte generaþii/ vom face dragoste în actul doi”. Ferindu-se ºi de „croitoria” dadaistã, ºi de aglomerarea modernistã a obiectualului, Mihai Apostu recurge ironic, postmodernist, la fabricarea poemului ºi se încrede mai mult în grupul verbal, nãscãtor de versuri cezarice, comune uneori ºi necomune: „Poemul suferã de claustrofobie/ evadînd deodatã/ în toate punctele cardinale/ volatilizîndu-se.// Eu dezbrac salopeta de pe creierul mic,/ mã afund în mulþime/ ºi cumpãr garoafe / într-o searã de luni” (Fabrica de poeme). ªi astfel, multe texte lirice devin pretexte de poezie sau poezie de poezie. Nimic rãu în aceasta, întrucît, în ultimã instanþã, autoscopia limbajului trimite, implicit, la autoreferenþialitate. În mitologia sa personalã, atît cît se întrevede pînã acum, poezia devine o misterioasã Atlantidã, continent fãrã structurã geograficã precisã, ºi poetul un X atlant care pãrãseºte forma fixã a sonetului tradiþional, ºi inventeazã „Sonetul verde”, intenþionat destructurat pentru a mãri libertatea inspiraþiei: „Mi se pare cã ninge verde/ dar toþi din jurul meu/ mã condamnã/ ªi atunci am sã exist verde,/ am sã mor verde”. Destinul autorului în viitor, în lipsa manuscriselor ºi în prezenþa calculatoarelor, va fi bizar: „În lipsã de hîrtie/ voi scrie pe asfalt poezie”, conchide scriitorul. În secþiunea de inedite „auguste”, existã cîteva în care eul liric regretã dispariþia sentimentului patriotic la români, ºi pe drept. Tonul confesiv este miºcãtor autentic ºi umanizeazã parcã pagina cãrþii. Jocul de cuvinte dispare, gratuitatea se preschimbã în gravitate, ca în aceastã „Addendã” a iremediabilei pierderi de sine: „Atîta suferinþã ºi atîta dor mã cheamã,/ am devenit nostalgic fãrã sã vreau ºi cred/ cã sîmburele þãrii încet mi se destramã/ ºi tot patriotismul încep, încet sã-l pierd. (...)// Cum pot sã-i spun eu oare bunicului aceste/ deziderate prinse în sufletu-mi rebel/ ºi cum pot sã îl mint cã abundenþã este –/ ar însemna sã-mi mint strãmoºii, nu pe X el”. Lãsînd la o parte unele declarativisme lejere, comune, „Poemele auguste” ca poezie despre poezie impun încã un bun poet din Þara Vaslui!

Texte de romanþe de Corneliu VÃLEANU De ce-ai venit ?...

Ne-am cunoscut din întâmplare ªi ne-am plãcut de la-nceput, Þi-am oferit în dar o floare, Tu m-ai vrãjit cu un sãrut.

Te-am visat, iubito-n zori, Când roua cade peste flori ªi steaua încã n-a murit: De ce-ai venit? De ce-ai venit?...

Apoi, de mânã pe alee, Am mers sub cerul înstelat, Tu m-ai sedus ca o femeie, Eu nici nu ºtiu ce þi-am jurat.

Cu pasul mic, cu pas uºor, Plutind pe-aripile de dor, La patul meu tu te-ai oprit: De ce-ai venit? De ce-ai venit?...

Privesc grãdinile îngãlbenite ªi frunzele ce cad ºi mor. În depãrtare piscuri neclintite Spre care se îndreaptã pãsãrile în zbor.

La nuntã nici nu ºtiu ce-a fost, Cãci am fost beat de fericire, În viaþã ne-am fãcut un rost Þesut din vise ºi iubire.

ªi ca un înger adorat, La capul meu te-ai aplecat, Cu glasul dulce mi-ai ºoptit: Iubirea mea, de ce-ai venit?

Satul doarme, apãsarea-i grea, Îmi amintesc de dragostea uitatã. Eu privesc cu nostalgie la cãsuþa mea, La poarta care este încuiatã.

X Ce fericiþi suntem ca soþi, Cu bucurii viaþa se umple, Avem copii, avem nepoþi ªi-argint în pãrul de la tâmple.

De þi-am rãspuns sau am tãcut, Nu ºtiu nimic, cã-n somn eºti mut, Iar dacã, totuºi, þi-am vorbit, M-ai dezmierdat ºi m-ai iubit?...

O, câte amintiri îmi trec prin cap acum, Iar inima nãvalnic bate. Alene merg pe vechiul drum X de dor ºi de pãcate. Cuprins

Acum, ajunºi la bãtrâneþe, Îi mulþumim lui Dumnezeu, Cã ne-a dat pilde ºi poveþe ªi ne-ajutat când ne-a fost greu.

Când ochii larg eu i-am deschis, M-am întrebat dac-a fost vis – ªi vraja-atunci s-a destrãmat: Dac-ai venit? De ce-ai plecat?...

ªtiu cã e toamnã pentru mine, Dar satul meu îl voi avea în vis mereu. Târziu, în nopþile senine, Voi medita la tot ce a fost greu.

20

Neculai I. ONEL

X Ne-am cunoscut...

E TOAMNÃ Din dealul Nucãrie Privesc sãtucul meu cel drag, Ce îmi aminteºte de copilãrie, De mama ce mã aºtepta în prag.