Economie - Eseu Profit [PDF]

Zitiervorschau

Eseu : Relatia dintre profitul neligitim, profitul legitim, functiile profitului si economia subterana Caracteristica esenţială a oricărei activităţi economice o constituie raţionalitatea, pusă în evidenţă prin noţiunea de profit. Această noţiune s-a cristalizat printr-o îndelungată controversă între adepţii diferitelor curente de gândire, doctrine sau şcoli economice Teoria şi practica economică au asimilat treptat noţiunea de profit, fără a se realiza însă o accepţie universală şi imuabilă. De aceea, se întâlnesc mai multe accepţiuni, unghiuri în analiza şi aprecierea profitului. Un prim sens de abordare a profitului are caracter depreciativ, formulându-se opinia potrivit căreia profitul este considerat un avantaj dobândit, un câştig însuşit de o persoană fizică şi/sau juridică, fără să contribuie într-un anume fel la obţinerea acestuia. Se ajunge chiar la aprecierea persoanei care îşi însuşeşte acest venit, ca fiind un parazit social. Astfel, profitul este denigrat, fiind considerat de unii autori ca un „câştig imoral” al capitaliştilor. Cu toate acestea, în prezent în economiile de piaţă, aproape oricine trăieşte, într-o oarecare măsură, din asemenea câştiguri „imorale”. Profitul indeplineste urmatoarele functii: a. indicator sintetic de apreciere a eficientei folosirii capitalurilor si a desfasurarii activitatii; este cel mai bun indicator de apreciere a modului de folosire a resurselor în cadrul activitatii; b. sursa de autofinantare. O parte din profitul obtinut poate fi folosit pentru finantarea propriei activitati; c. stimuleaza initiativa si acceptarea riscului de catre întreprinzatori. Profitul este principalul factor motivator al proprietarilor de capitaluri. d. sursa de acoperire a capitalurilor împrumutate. Daca o întreprindere detine capitaluri împrumutate ea poate efectua plata dobânzilor din profitul obtinut; e. asigura formarea resurselor bugetului statului. 17% din totalul veniturilor la bugetul de stat provine din impozitul pe profit (a treia sursa de venit la bugetul de stat). f. instrument de control a activitatii economice a întreprinderii. În acelaşi sens, însă printr-o metodologie de analiză ce ţine seama mai ales de nerespectarea reglementărilor legale, s-a formulat noţiunea de profit nelegitim, ilegal, necuvenit. Printre acţiunile care favorizează obţinerea unui astfel de profit se remarcă: mărirea nejustificată a preţurilor de vânzare, în condiţiile unui anumit tip de concurenţă imperfectă; însuşirea unor venituri fără efort propriu, generate de dezechilibre economico-financiare, cum ar fi: inflaţie; Elev : Paraschiv Vlad Gigi Clasa : a XI-a A

1

diminuarea cheltuielilor pentru protecţia conservarea sau ameliorarea mediului ambiant; evaziunea fiscală etc. In acest mod se poate discuta despre „economia subterana”. Economia subterana reprezinta ansamblul activitatilor economice desfasurate organizat, cu incalcarea normelor sociale si ale legilor economice, avand drept scop obtinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Aparitia economiei subterane coincide cu aparitia statului si impunerea unor reguli, norme si legi, iar dezvoltarea fenomenului este corelata cu etapele istorice ale dezvoltarii statului. Comertul clandestin cu pietre pretioase si tesaturi deosebite, braconajul, distileriile clandestine sunt activitati ramase celebre pana in epoca noastra; apoi comertul complementar, traficul de frontiera cu bunuri de larg consum ce lipseau de pe piata organizata in sistemul socialist si marile afaceri, precum traficul de armament, de carne vie, droguri, tutun, alcool, au insotit economia subterana pe parcursul timpului,adaptandu-se realitatii imediate din fiecare perioada. Un alt sens de abordare a condus la aprecierea profitului ca un venit ce se obţine dintr-o activitate economică perfecţionată şi modernizată prin eforturile creatoare proprii ale firmelor. Prin acţiuni şi măsuri economice, tehnicoştiinţifice sau manageriale, firmele realizează venituri pe care şi le însuşesc sub formă de profit legitim. Acesta este efectul dezvoltării şi modernizării economice şi, totodată, este resursă importantă pentru progresul ulterior. Profitul legitim este stimulat prin acţiuni proprii întreprinzătorilor ca: modernizări şi retehnologizări; ameliorarea performanţelor bunurilor economice; organizarea ştiinţifică a producţiei şi muncii; întărirea motivaţiei activităţii economice etc. În această accepţie, profitul se regăseşte în toate acţiunile economice, executate în orice segment al vieţii economice şi poate fi sesizat cu prilejul analizelor proceselor respective, sub forma profitului din: cercetarea ştiinţificotehnică, industrie, bănci, asigurări, agricultură, comerţ, turism etc. Ţinând seama de acest sens de abordare, care conduce la înţelegerea profitului ca un venit fundamental legitim, ca factor de progres, vom trata în continuare profitul din unghiul genezei şi al destinaţiei sale legate de riscul asumat, accepţie care este larg răspândită în teoria şi practica economică anglosaxonă, şi de capacitatea de inovare managerială. Bibliografie :

Geoffrey Whitehead, Economia, Timisoara, editura Sedona, 1997 Peter F. Drucker, Societatea postcapitalista, Bucuresti, Editura Image, 1999

Elev : Paraschiv Vlad Gigi Clasa : a XI-a A

2

Manual Economie, Clasa a XI-a, Bucuresti, Preauniversitaria, 2006 Utilizarea Internetului : http://facultate.regielive.ro rentabilitatii)

Elev : Paraschiv Vlad Gigi Clasa : a XI-a A

3

Editura (Analiza