Dulgher. Tamplar. Parchetar - Suport de Curs CONEST [PDF]

Zitiervorschau

DULGHER-TÂMPLAR-PARCHETAR

Iaşi, noiembrie 2011

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investeşte în oameni!”

DULGHER-TÂMPLAR-PARCHETAR suport de curs

IAŞI, noiembrie 2011

3

4

CUPRINS

Modulul I. Comunicarea interactivă la locul de muncă

pag. 5

Modulul II. Efectuarea unor calcule matematice simple

pag. 24

Modulul III. Identificarea sarcinilor şi planificarea activităţii

pag. 32

Modulul IV. Aplicarea procedurilor tehnice de execuţie şi control a calităţii

pag. 36

Modulul V. Utilizarea instrumentelor, sculelor, uneltelor, maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor

pag. 41

Modulul VI. Respectarea N.T.S.M. şi P.S.I

pag. 45

Modulul VII. Executarea schelelor

pag. 67

Modulul VIII. Executarea cofrajelor

pag. 73

Modulul IX. Montarea panourilor prefabricate

pag. 82

Modulul X. Executarea pardoselilor din lemn

pag. 86

Modulul XI. Executarea acoperişului tip şarpantă

pag. 98

Modul XII. Încadrarea şi ajustarea tâmplăriei

pag. 104

Glosar de termeni

pag. 108

Aplicatii

pag. 110

Bibliografie

pag. 121

5

6

MODULUL I COMUNICAREA INTERACTIVĂ LA LOCUL DE MUNCĂ

“Ceva exprimat (spus) nu înseamna neaparat deja ceva auzit. Auzit nu înseamna neaparat deja ceva înteles. Inteles nu înseamna neaparat deja ceva cu care sa fi de acord. A fi de acord nu înseamna deja ceva ce se va aplica. Aplicat nu înseamna nici pe departe mentinut.”

CAPITOLUL I

1. Ce este comunicarea?

Este o întrebare la care au încercat să ofere răspuns toţi autorii literaturii de specialitate. Definiţiile sunt numeroase şi diferite. În cele ce urmează vom prezenta două dintre acestea, mai largi ca sferă de cuprindere. Foarte simplu, comunicarea este definită ca un proces prin care sunt schimbate informatii sub forma de mesaje, ştiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ş.a. între două sau mai multe persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emiţători şi receptori. Comunicarea este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare. Societatea există datorită comunicării, ea înseamnă comunitate şi este văzută ca un proces care implică participare din partea membrilor unei societăţi. 2. Modelul de comunicare Shannon-Weaver Orice stiinta, orice domeniu de ceretare are nevoie de un model. Si in domeniul comunicarii, s-a incercat de-a lungul timpului crearea unui astfel de model cat mai complet. Vom analiza in continuare modelul de comunicare Shannon-Weaver

RASPUNS (FEED-BACK) 7

Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva elemente caracteristice:  existenta a cel putin doi parteneri – emitator (cel care trimite mesajul) si receptor (cel care primeste mesajul) - intre care se stabileste o anumita relatie;  capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod cunoscut de ambii parteneri (de mentionat este faptul ca, in general, in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de enuntiator si receptor);  existenta unui mesaj ce poate fi un sentiment, o idee, un gand. Mesajul are ca scop informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni, etc.  existenta unui canal/mijloc de transmitere a mesajului.  existenta unui raspuns – feedback – un mesaj specific prin care emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat, fapt care permite continuarea comunicarii  se realizeaza intr-un anumit context spatio-temporar. Contextul este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna  altfel intr-un birou decat intr-un mediu neoficial.  este influentat de o serie de bariere de comunicare, perturbatii care intervin in comunicare si care reduc fidelitatea transferului de mesaj. În acest context, se impune distincţia dintre informare şi comunicare, termeni adesea confundaţi. Altfel spus, termenul de informare se referă la situaţiile în care rolul activ îi revine exclusiv receptorului, în timp ce comunicarea vizează un sistem de relaţii interactive. Informarea constă deci, în relaţionarea oamenilor cu faptele, iar comunicarea în relaţionarea interpersonală. Comunicarea

Informarea - tine exclusiv de transferul de continut (emisie si receptare); - se refera la situatiile in care rolul activ ii revine exclusiv receptorului; Informarea functioneaza intrun singur sens, de la emitent catre receptor.

- se refera la schimburile de idei ce vizeaza schimbarea comportamentului celuilalt; - vizeaza un sistem de relatii interactive; - consta in relationarea interpersonala.

Comunicarea se realizeaza in mai multe directii, fiecare emitent devenind la randul lui receptor si invers, in cadrul aceleiasi secvente de comunicare. Comunicarea implica existenta feedback-ului.








8

2

3. Ascultarea activa Desi poate parea paradoxal, cel mai dificil lucru in procesul de comunicare, fie ca se desfasoara fata in fata cu cel care poseda sau doreste informatia, fie ca il purtam cu mai multi parteneri deodata in cadrul unor intalniri este ASCULTAREA. De cele mai multe ori, intelegem ascultarea ca un proces in care rolul nostru este de a gasi punctele slabe ale celui din fata noastra, de a anticipa ceea ce vrea sa spuna, de a pregati un raspuns imediat. O alta abordare uzuala a procesului este de a considera apriorii nesemnificativ mesajul si implicit informatia furnizata de interlocutor. Nu uitati !: a nu acorda respect partenerului de dialog nu inseamna un punct castigat ci unul pierdut. 1. Ascultati toate cuvintele inainte de a decodifica mesajul 2. Percepeti sentimentele si starea partenerului de dialog inainte de a trage concluzii. Uneori poate spune mai multe decat mesajul in sine. 3. Recunoasteti barierele ce se opun comunicarii in acel moment. 4. Incurajati dialogul prin comunicare verbala sau nonverbala (expresii si gesturi). 5. Concentrati-va asupra esentialului dar nu pierdeti total din vedere detaliile. De cele mai multe ori mesajul este complet doar atunci cand toate detaliile sunt spuse. 6. Parafrazati des in timpul conversatiei, pentru a fi siguri ca ati inteles corect 7. Pastrati contactul vizual cu partenerul de dialog 8. Folositi cu masura si precautie intonatia si expresia fetei. Dupa terminarea dialogului, memoria vizuala lasa o amprenta deosebita si de multe ori induce confuzie si deruta. 9. Puneti intrebari directe si deschise. 10. Nu intrerupeti vorbirea directa a interlocutorului. 11. Nu va prefaceti ca ascultati 12. Nu considerati ca detineti monopolul adevarului si ca parerea dvs este cea mai buna. 13. Nu faceti presupuneri si nu va impuneti punctul de vedere. 14. Nu trageti concluzii pripite. 9

3

Care sunt calitatile unui bun ascultator? √

Deschiderea, disponibilitatea de a comunica, de a stabili relatii, si de a asculta.

√

Receptivitatea, in sens de manifestare a intersului fata de celalalt, de dorinta de a primi mesajele sale.

√

Empatia. Capacitatea de intelegere si rezonanta emotionala cu cel cu care comunici.

√

Acceptarea partenerului de discutie, o pozitie pozitiva lipsita de ironie sau agresivitate.

√

Rabdarea, capacitatea de a astepta ca persoana sa se deschida, sa vorbeasca, care este asociata cu o buna toleranta la frustrare.

√

Implicarea si prezenta in relatie, nu doar fizica ci mai ales mentala si emotionala.

√

Capacitatea de a oferi feedback-uri interlocutorului, astfel incat acesta sa poata sti ca este ascultat cu interes si ca celalalt intelege ceea ce spune. Aceste feedback-uri includ elemente verbale, precum si elemente de mimica si pantomimica si se refera mai ales la adecvarea acestora la situatie si persoana.

Obstacole pentru o buna ascultare:



mesajul supraincarcat si concentrarea asupra tuturor datelor duce la pierderea ideii esentiale (din cauza copacilor nu se observa padurea);



lipsa atentiei – de multe ori ascultatorul pare interesat doar pentru a-i oferi confort vorbitorului. Atentia poate fi de fapt orientata spre afaceri, preocupari sau probleme personale etc;



stimulii fizici – frig, zgomot, o alta conversatie auzita in paralel;



critica exprimarii si a infatisarii – din cauza prejudecatilor si perceptiilor personale multi oameni au tendinta sa-i judece spontan pe ceilalti in legatura cu modul in care se infatiseaza si in care vorbesc. Aceasta atitudine de snobism comunicational creeaza artificial categorii de persoane pe care merita sau nu merita sa le asculti;



evaluarea subiectului ca fiind neinteresant – aceasta este o justificare rationala pentru a nu asculta, insa aprecierea in acest caz este facuta inaintea discursului;



evitarea ascultarii dificile – multe persoane nu sunt obisnuite sa asculte intamplari detaliate care nu ii privesc direct;



gandirea poate prelucra 800 de cuvinte pe minut, iar vorbitorii pot debita maximum 200 de cuvinte pe minut – din aceasta diferenta rezulta un timp de rezerva pe care unele persoane o pot utiliza in vederea explorarii viziunii interlocutorului;



presupunerea falsa ca ascultarea este o activitate fundamental pasiva – de fapt ascultatorii buni sunt foarte activi: pun intrebari, parafrazeaza ideile vorbitorului, se asigura ca au inteles sensul. Nici tacerea nu inseamna pasivitate: ascultarea este obositoare, consuma energie mentala si solicita sistemul nervos in mare masura.

4 10

CAPITOLUL II

1.Mijloacele de comunicare (prin ce comunicam?) Mesajul pe care o persoana vrea si poate sa il transmita poate fi de natura: scrisă, verbala sau nonverbala.

Comunicarea scrisă Trebuie sa intelegem comunicarea scrisa prin cele trei aspecte ale sale obligatoriu de urmarit: 1. Evidentierea clara a obiectivelor a. Care este scopul unui document b. Care sunt urmarile pe care le avem in vedere c. Redactarea unui document este o forma de comunicare si nu o acoperire birocratica. 2. Receptorul mesajului a. Cui se adreseaza mesajul. Este receptorul ales personajul indreptatit sa primeasca acest mesaj? b. Care este nivelul de cunostinte al receptorului despre informatiile prezentate in mesaj? Este foarte posibil ca receptorul sa fie format din mai multe persoane fiecare cu nivelul sau de pregatire profesionala, fiecare cu un set diferit de abilitati in comunicare. c. Care sunt abilitatile de comunicare ale receptorului? d. Care este gradul de simpatie si sensibilitate existent intre noi si receptor? e. Care este starea profesionala si mentala a receptorului? (care sunt sarcinile lui, ocuparea profesionala in general si la acel moment de timp, relatia acestuia cu subiectul mesajului, starea de oboseala si de surmenaj, puterea lui de decizie si influenta in cadrul procesului ce face obiectul mesajului). 3. Mesajul in sine a. Necesitatea acestuia: este necesara transmiterea mesajului in forma scrisa? Nu trebuie sa omitem faptul ca un mesaj transmis verbal poate realiza o apropiere suplimentara fata de interlocutor, poate induce o crestere calitativa a relatiei manager-angajat, poate fi o forma de motivare. b. Respecta procedurile? Avem calitatea ca manager sau angajat sa transmitem acest mesaj? c. Avem abilitatile necesare pentru a scrie acest mesaj? Uneori trebuie sa admitem ca un document prost intocmit poate produce mai multe daune decat un mesaj transmis verbal chiar cu inadvertentele si punctele slabe pe care le poate avea. d. Trebuie sa analizam foarte exact necesitatea lui profesionala si nu in ultimul rand trairile noastre emotionale; trebuie mesajul transmis la acel moment de timp? 11

5

Consideratii generale asupra redactarii unui document 1. Stabiliti in scris obiectivele documentului 2. Stabiliti ideile de baza care vor reprezenta esenta documentului 3. Ordonati ideile in functie de obiective 4. Structurati planul in functie de tipul de document pe care il aveti in vedere 5. Fiecare fraza sau propozitie trebuie sa fie eficienta. De aceea trebuie sa scrieti scurt si concis, in termeni intelesi si apreciati de catre receptorul mesajului. Incercati sa gasiti o forma de comunicare care sa fie inteleasa de cat mai multi dintre receptori. Nu uitati ca cei cu care comunicati nu sunt o “masa” compacta si reprezinta personalitati distincte. 6. Incercati sa nu alterati mesajul prin imixtiunea naturii umane. Pe cat de reala este aceasta, pe atat subiectivismul pe care il introduce va produce pagube. Cel care receptioneaza mesajul va privi aspectul sentimental al acestuia ca pe ceva inadecvat care nu poate, in cel mai bun caz, decat sa scada calitatea procesului de comunicare. Daca simtim imperios nevoia de a “umaniza” mesajul atunci este recomandat sa pastram forma impersonala a acestuia si implicit calitatea profesionala si sa transmitem apoi verbal sentimentele sau gandurile noastre. Oricum hartia nu va reflecta ceea ce traim. 7. Respectati procedurile de adresare si redactare acceptate in cadrul organizatiei. In acest fel, mesajul va fi analizat prin prisma continutului si calitatii sale si nu va suporta critici legate de forma. Gradul de formalism al unui document trebuie sa fie in stransa corelatie cu relatia pe care o aveti cu cel caruia ii transmiteti mesajul precum si cu obiectivele mesajului. În cadrul institutiilor este inevitabilă această formă de comunicare. Ea se concretizează în documente precum:

 Procesul verbal – reprezintă un document oficial în care se înregistrează o anumită constatare sau se consemnează pe scurt discutiile si hotărările unei anumite adunări  Minuta – este un document care consemnează anumite lucruri, asemănându-se cu procesul verbal de constatare. Se deosebeste de acesta prin faptul că ea înregistrează si propuneri sau actiuni întreprinse la un moment dat care urmează a fi completate ulterior.

12

6

 Referatul – este documentul scris în care sunt prezentate aspecte concrete, date si aprecieri în legatură cu o anumită problemă, precum si propuneri de modificare a situatiei existente. Structura sa este compusă din: – prezentarea succintă a problemei abordate; – concluzii si propuneri; – semnătura.  Raportul – cuprinde o relatare a unei activităti (personale sau de grup). Se face din oficiu sau la cererea unui organ ierarhic. Se bazează pe cercetări amănuntite, schimburi de experientă, diverse documentări. Structura raportului: 1. Introducere: • este obligatorie chiar daca poate fi structurata intr-o singura fraza • poate pune in evidenta contextul in care este redactat raportul managerial; la cerere sau ca urmare a unei initiative proprii precum si contextul in care este realizat 2. Scopul raportului: • • • •

motivul realizarii raportului obiectivele raportului subiectele atinse sau cele pe care nu isi propune sa le atinga modalitatea de redactare a documentului: se prezinta pe scurt argumentele

3. Continutul raportului: • poate avea exclusiv una dintre formele mentionate anterior (de activitate, situatie, strategic) sau poate fi un mixt intre acestea • pentru a evita neclaritati si lipsa de fond este bine sa concluzionam de la bun inceput care este obiectivul raportului. Este foarte posibil ca un raport initial conceput ca unul de activitate sau situatie sa se transforme pe parcurs in unul de tip strategic. In general aceste transformari ar trebui sa aiba loc atunci cand raportul este adresat unui factor de decizie. Din pacate insa, se intampla exact invers. Cu cat destinatarul ocupa o functie mai inalta, cu atat primeste mai putine sugestii si cai posibile de actiune si cu atat mai putin recomandari • in cadrul cuprinsului este mult mai importanta coerenta si abordarea logica decat forma pe care o ia redactarea • nu incercati sa eludati sau sa alterati informatia in mod constient sau involuntar

13

7

4. Concluziile raportului: • liste de afirmatii clare si concise care exprima rezumatul cuprinsului • nu se vor introduce date sau argumente noi 5. Recomandari: • • • •

este etapa in care este permisa exprimarea opiniei personale se recomanda de catre expeditor alegerea unei anumite cai de actiune recomandarea va fi insotita de argumentele proprii se va intocmi o lista cu toate persoanele care, in viziunea autorului, sunt sau vor fi implicate in procesul aferent subiectului raportului

 Memoriul – este o prezentare amănuntită si documentată a unei probleme, a unei situatii. Structura unui memoriu este următoarea: – formula de adresare; – numele, prenumele, functia si adresa celui care l-a întocmit; – prezentarea si analiza problemei; – solutii preconizate; – semnătura; – functia adresantului si organizatia.  Darea de seamă – este documentul care cuprinde prezentarea si analiza activitătii unei organizatii, într-o anumită etapă sau justificarea unei gestiuni. Se prezintă lunar, trimestrial, semestrial sau anual de către conducerea în fata salariatilor sau a actionarilor. Materialul prezentat este critic, evidentiind dificultătile si cauzele lor, propunând totodată si solutii de remediere.

De asemenea, forme ale comunicarii scrise mai pot fi:     

note, circulare, propuneri, decizii, scrisori, etc.

Comunicarea scrisa are avantajul unei pregătiri atente a mesajului, care îi conferă claritate, precizie şi posibilitatea utilizării unor procedee corespunzătoare.

14

Marele dezavantaj constă în faptul că necesită mult timp pentru reacţie, iar costurile sunt ridicate, atât cele directe (hârtie, tipar, transmitere), cât şi cele indirecte (arhivare, deteriorarea mediului). Pentru a fi eficientă, comunicarea scrisă trebuie să fie formulata intr-o maniera pozitivă, care ţine de: politeţe, consideraţie, claritate, concizie, completitudine şi mod de organizare. Documentele scrise este bine sa fie întocmite cu multa grijă, respectându-se cateva recomandari: – redactare îngrijită si estetică; – limbaj simplu, fără a exagera în acest sens; – stilul energic pentru a sugera siguranta si încrederea în sine; – evitarea amănuntelor neimportante; – evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate; – evitarea unor critici nefondate.

Comunicarea verbala Foloseşte limbajul oral şi este utilizată pe scară foarte largă, reprezentând aproximativ 70-75% din timpul destinat comunicării. O importanţă deosebită o are maniera de adresare, de a transmite mesajul astfel încât acesta să fie convingător, clar, scurt şi precis pentru a-şi atinge ţinta. Această modalitate de comunicare prezintă o serie de avantaje: schimb rapid de informaţii directe, adeseori sub forma dialogului,  personalizarea relaţiei şef-subaltern,  flexibilitatea exprimării, folosirea chiar a jargonului (limbaj specializat al unei colectivităţi),  costuri mai reduse etc. 

Adresarea verbală are şi dezavantaje, legate de faptul că dialogul poate conduce la pierdere de timp şi nu se încheie întotdeauna cu acordul părţilor, iar în cazul transmiterii succesive, prin trepte ierarhice, se poate pierde şi o parte a informaţiilor, deoarece sunt filtrate de fiecare şef ierarhic. De obicei oamenii când vin în contact cu altii iau o figură serioasă, oficială care provoacă o impresie rece. Sunt rezervati în discutie, de aceea este greu să comunici cu ei. Sunt si oameni care zâmbesc de la prima întâlnire si se poartă atât de prietenos încât discutia se desfăsoară de la sine.

9 15

Nu există o retetă perfectă pentru o buna comunicare, însă folosind zîmbetul, tonul prietenesc, ascultarea atentă, privitul în ochii celuilalt putem rezolva multe probleme încă de la început. Printre regulile unei comunicări eficiente se numără: • orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulative) • comunicarea trebuie să fie bilaterală (permite schimbul de mesaje, punerea de întrebări) • comunicarea sa fie securizată (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui asupra celorlalti) • concordanta comunicării verbale cu cea mimico-gesturală • evitarea ambiguitătilor (subîntelegerilor, incertitudinilor) • evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia peste cuvântul celuilalt) • constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale) Nu există un stil de comunicare valabil pentru toti oamenii sau pentru toate situatiile, dar iată câteva reguli care pot să crească sansa de succes în domeniul comunicării: - fiecare să-si rezerve timp pentru dialog - să se asigure o atmosfera favorabila - să fie obiectivi - să se evite contrazicerile directe, atacul la persoana si conflictele - să se dea răspunsuri clare si la obiect pentru a evita neîntelegerea mesajului - să se evite ca unul din cei implicati in comunicare sa acapareze toata discutia - sa existe disponibilitatea de a lua în considerare punctele de vedere ale tuturor celor implicati in discutie si de a le accepta dacă sunt bune - crearea unor ocazii de feedback, oferind ocazia celor in discutie sa să explice si să argumenteze opiniile sale

Comunicarea nonverbală

constă în transmiterea mesajelor prin alt mijloc decât scrisul sau vorbitul, cum ar fi: gesturi, mimică, mişcări ale corpului etc. şi care sunt de fapt ,,mesaje parţiale sau adiţionale ce completează conţinutul mesajelor verbale“. Poate fi un mijloc eficient de descifrare a mesajelor pe care le transmite emitentul. Limbajele neverbale, completate de limbajul paraverbal (forma vocală de limbaj neverbal precum: inflexiunea şi tonalitatea vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele între cuvinte etc.) apelează la toate simţurile noastre şi se bazează pe seturi de simboluri care pot avea un înţeles clar sau ambiguu. Principalele tipuri de comunicare neverbală sunt: – comunicarea senzorială – se bazează pe ceea ce recepţionăm prin intermediul simţurilor; – comunicarea estetică – prin care se transmit diferite emoţii artistice;

10 16

– comunicarea însemnelor (insigne, fanioane, uniforme) şi a simbolurilor (titulatură, decoraţii). Cele mai utilizate mijloace de transmitere a mesajelor nonverbale sunt: limbajul corpului (expresia feţei, a ochilor, poziţia fizică, în special a capului şi a mâinilor), decorul biroului, modul de folosire a spaţiului şi îmbrăcămintea. Formele de manifestare ale comunicării neverbale cele mai eficiente sunt ilustrările (când se face apel la prezentarea unor obiecte) şi manifestările afective (stări emoţionale, inflexiunea vocii). Limbajele neverbale însoţesc şi comunicarea scrisă; ele sunt legate de aspectul grafic al foii, structura şi formatul scrierii. Specialiştii consideră comunicarea neverbală ca fiind subtilă şi complexă, iar gradul ei de conştientizare este destul de redus şi de aceea comunicăm adesea neintenţionat. În proporţie de 55% omul se exprimă prin limbaj neverbal, 38% prin limbaj paraverbal şi doar 7% prin limbaj verbal. Prin urmare, managerii trebuie să acorde atenţie deosebită comunicării neverbale, pentru a putea comunica eficient cu subalternii. De fapt, eficienţa comunicării depinde de abilitatea managerului de a combina cuvântul scris şi verbal cu limbajul neverbal şi paraverbal, pentru a exprima cu claritate sensul mesajului transmis. Tacerea , departe de a fi lipsita de comunicare,este incarcata profund de seminificatii comunicative. Cand suntem stingheriti, nestiind raspunsul la o intrebare, noi comunicam implicit ceva. Aceasta tacere e deosebita de tacerea omului meditativ sau a omului plictisit sau de tacerea impusa prin ,,reducerea la tacere’’. Tacerea se leaga de ascultare si de receptionarea corecta a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea creand interlocutorului posibilitatea de a-si exprima ideile sau sentimentele care astfel ar fi ramas ascunse. Limbajul spatiului . Ideea de la care se porneste este ca orice individ are tendinta de a-si revendica un spatial al sau, spatial din jurul trupului sau, pe care-l marcheaza imaginar, il considera drept spatial sau personal, ca o prelungire a propriului sau trup. Incalcarea acestui spatiu bazeaza profound individual, creand discomfort, stanjeneala si chiar stari conflictuale. Fiecare individ tinde sa mentina o distanta intre el si celelalte persoane sau lucruri. In limbaj curent se spune ,,il tine la distanta’’ sau ,,prieten apropiat’’, ilustrand faptul ca relatiile interumane pot fi exprimate spatial. In plan mai general, modul in care folosm spatiul de comunicare are determinatii culturale si sociale specifice. In lumea afacerilor, de exemplu, spatiul este in relatie directa cu rangul individului; pe masura ce avanseaza in functie, cresc dimensiunile biroului sau. In privinta spatiului familial ( cel al casei de locuit) accesul persoanelor straine este extreme de selective, in functie de relatiile pe care acestea le au cu proprietarul.Unele persoane sunt primate doar in vestibul, altele in bucatarie, altele in sugragerie sau in dormitor.

11 17

Limbajul trupului are si el o semnificatie aparte. Prin intermediul acestuia putem depista daca o persoana relateaza un fapt adevarat sau o minciuna. De exemplu, daca in timpul conversatiei, persoana nun e priveste timp indelungat in ochi, daca isi framanta mainile in mod constant,daca exercita o frecare asupra ochilor, daca is misca nasul si colturile gurii,este clar ca acea persoana nu este o persoana sincera in ceea ce ne comunica. Totodata, prin limbajul trupului, putem deduce ocupatia unei persoane dar putem descoperi si modul ei de viata. O persoana imbracata decent, elegant, mereu ingrijita si care acorda o atentie modului in care se prezinta in fata celorlalti este clar o persoana care traieste intr-un ambient intelectual, ocupand o functie importanta. Gesturile, cum ar fi miscarea mainilor si a corpului, pozitia corpului (modul in care suntem asezati), orientarea ( daca stam cu fata sau cu spatele catre interlocutor) , contactul vizual ( daca privim spre destinatarul mesajului sau nu) cat si intervalul de timp in care il privim, paralimbajul ( vibratii ale vocii , variatii de inaltimii sunetelor, taria lor si capacitatea vorbirii, calitatea si tonul vocii). Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De cate ori comunicam, trimitem in exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cand scriem sau vorbim, noi totusi comunicam si altceva decat mesajul, uneori involuntar sau inconstient.

Elemente ale comunicarii non-verbale

1. Orientarea corpului: persoanele stau cu spatele la cei pe care doresc sa ii evite; 2. Postura: semnalele posturale care arata relaxare sau tensiune sunt corelate cu statutul persoanei 3. Gesturile: frecventa crescuta a anumitor gesturi arata o stare de tensiune si disconfort sau lipsa onestitatii, de exemplu gesturile prin care se maseaza, freaca, strange, culege, inteapa o parte a corpului – aceste gesturi sunt descurajate in public 4. Privirea: privirea directa: onestitate, intimitate, amenintare; privirea intr-o parte: lipsa de interes si raceala; privirea evitanta poate transmite nesiguranta, lipsa increderii in sine etc.; evitarea privirii: ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie; miscarea ochilor in sus: incercarea de a ne aminti ceva; miscarea ochilor in jos: tristete, modestie, timiditate, ascunderea unor emotii. 5. Zambetul:

12 18

poate exprima o complexitate de informatii: placere, bucurie, satisfactie, promisiune, cinism, jena. 6. Mimica: figura cu comisurile buzelor lasate poate indica tristete marcata; fruntea incruntata: preocupare, manie, frustrare; sprancene ridicate: mirare, surpriza; nas incretit: neplacere; buze stranse: nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii. 7. Postura corpului: tinuta capului: in sus-persoane dominante, in jos- persoane supuse; aplecarea corpului: - in fata – interes pentru interlocutor, neliniste preocupare; - relaxata – detasare, plictiseala, autoincredere excesiva; 8. Distanta: zona intima (0 – 46 cm); zona personala (46 – 122 cm) Corespunde distantei normale la care doi oameni converseaza pe strada sau intr-o incapere mare. Regula: daca partenerul se retrage sau face gesturi de distantare, fii sigur ca ai patruns in spatiul sau personal; zona sociala (1,23 - 3.5 m) Este spatiul rezervat contactelor sociale, negocierilor, vanzarilor, relatiilor profesionale, vanzarilor, relatiilor profesionale; zona publica (peste 3.5 m) Este spatiul in care comunicarea si relatia isi pierd caracterul interpersonal; este vorba deja de un discurs public, cu caracter oficial, formal, ritual. 9. Gestica: ridicatul din umeri: neintelegere; gestul acoperirii gurii: demascarea unei situatii de nesinceritate; gesturi facute cu palma; strangerea de mana: dominare (cu palma in jos), supunere (cu palma in sus), egalitatea (cu palma perpendiculara); frecarea palmelor: asteptari pozitive; inclestarea mainilor: frustrare, reprimare a atitudinii negative.

13 19

2. Comunicarea Organizationala Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea organizationala nu este un proces spontan si natural. Ea trebuie proiectata in asa fel incat sa permita: coordonarea: proces ce are in vedere atingerea unui obiectiv prestabilit, necesar pentru realizarea scopului final al organizatiei armonizarea: activitate ce are drept scop definirea unui obiectiv comun Pentru cursul de fata am considerat a fi necesara detalierea ultimului punct al acestei categorii deoarece reda tipurile de comunicare adaptate la tipurile de organizare a institutiilor, iar aceasta adaptare ajuta la construirea mesajelor de comunicare interna. Astfel: • comunicarea descendenta urmeaza, de obicei, relatiile de tip ierarhic, derulanduse de la nivelul managementului de varf catre nivelurile de executie. Continutul este dat de decizii, reglementari, instructiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de informatii. Principala problema a acestui tip de comunicare o constituie marea probabilitate ca mesajul sa fie filtrat in timp ce este vehiculat de la un nivel la altul, deoarece fiecare nivel poate interpreta mesajele in functie de propriile necesitati sau obiective; • comunicarea ascendenta consta in transmiterea de mesaje de catre subordonati sefilor directi si, succesiv, nivelurilor superioare ale managementului. Prin ele se vehiculeaza cereri, rapoarte, opinii, nemultumiri. Rolul comunicarii ascendente este esential pentru eficienta procesului de comunicare, deoarece atesta receptarea mesajelor transmise de manageri. De asemenea, prin intermediul ei se informeaza managementul de nivel superior asupra starii morale a personalului, asupra obstacolelor din calea comunicarii, nivelului si formei abaterilor inregistrate cel mai frecvent. Faptul ca mesajul circula de la executanti la manageri nu-l scuteste de filtrele cognitive sau psihologice. Astfel, in cazul transmiterii unor informatii, rapoarte, sugestii privind continutul muncii si modalitatile de imbunatatire ale acesteia, sefii intermediari pot fi incercati de teama ca subordonatii lor ar putea fi apreciati de superiori ca fiind mai competenti decat ei; ori, in cazul in care informatia constituie un feedback la un mesaj anterior, seful poate interpreta comunicarea subordonatului drept o incercare de a-i testa competenta profesionala ori autoritatea. In asemenea situatii, se pot instala blocaje cu efecte asupra capacitatii de control si mentinere a procesului de comunicare; • comunicarea pe orizontala (sau laterala) se stabileste intre persoane sau compartimente situate la acelasi nivel ierarhic. Rolul acestui tip de comunicare este de a facilita coordonarea activitatilor ce vizeaza obiective comune, excluzand interventia managerilor de nivel superior;

14 20

• comunicarea diagonala este practicata in situatiile in care membrii organizatiei nu pot comunica prin celelalte canale. Spre exemplu, in cazul utilizarii managementului prin proiecte, apar frecvent comunicarile diagonale intre echipa de proiect si restul compartimentelor structurii. Spre deosebire de comunicarile clasice, acest tip prezinta avantajele economiei de timp si costuri, ale folosirii unor relatii informale, ale potentarii unui climat bazat pe apreciere reciproca. Stiluri de comunicare organizationala Adriana Ritt aminteste o clasificare a stilurilor de comunicare interna, asa cum este vazuta de catre Smythe si colaboratorii sai: • de instruire – ajuta angajatul sa-si cunoasca atributiile si modul in care sa le indeplineasca. E o comunicare intr-un singur sens, de la superior la subordonat, desfasurata sub motto-ul „Fa asta!” • informativ – este tot o comunicare intr-un singur sens prin care salariatul primeste doar informatia pe care conducerea vrea sa i le dea, dupa principiul „Fa asta pentru ca!” • consultativ – comunicarea in dublu sens prin care salariatului i se ofera posibilitatea sa discute cu superiorii sai si sa-si exprime pareri proprii, dupa reteta „Sa discutam cum se face asta!” • de implicare – comunicarea de jos in sus care inlesneste schimbul de experienta intre angajatii tineri si colegii care au o vechime mai mare in organizatie, prin indemnul „Cum ai face tu asta?” • participativ – implica personalul in procesul de luare a deciziilor, prin lansarea intrebarii „Cum sa facem asta?” Comunicarea internă are scopul de a trimite către categoriile de public intern mesajele potrivite pe care organizaţia doreşte să le difuzeze în societate. Printre beneficiile programelor de comunicare internă trebuie meţionată în primul rand asigurarea eficienţei. Stabilirea unui climat de lucru normal, deschis, bazat pe colaborare şi înţelegere are efect direct asupra eficientizării activităţii. Prin comunicarea internă este sprijinită mai buna performanţă a fiecărui angajatcare are atât informaţia necesară în realizarea activităţii cât şi înţelegerea asupra organizaţiei, asupra direcţiei în care aceasta se îndreaptă, asupra standardelor la care trebuie să se raporteze. Angajaţii organizaţiei sunt, de asemenea, membri ai societăţii şi ai comunităţilor locale, citesc zilnic presa, şi sunt – în unele cazuri – şi “clienţi” ai organizaţiei. În ambele cazuri, aceştia primesc şi transmit la rândul lor mesaje publicului larg. Opinia lor despre organizaţie reprezintă, în majoritatea cazurilor, o oglindire a imaginii pe care o are organizaţia în faţa societăţii.

15 21

Comunicarea se realizează în cadrul organizaţiei, indiferent dacă sefii încearcă sau nu să o controleze. Aşa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu Comunicarea realizează cadrul organizaţiei, indiferent dacă sefii încearcă sau managementulsesituat la vârfulînpiramidei: nu să o controleze. Aşa cum spune Harrison, într-o organizaţie ierarhică tipică, cu managementul situat la de vârful (1) Comunicarea curge suspiramidei: în jos sub formă de instrucţiuni şi informaţii şi (1) curge de sus în jos instrucţiuni şi informaţiide şi proiecte (2) Comunicarea Poate exista şi o comunicare de sub jos formă în sus,desub forma propunerilor sau a altor feluri de feedback adresat conducerii. Fiecare colectiv de muncă are (2) Poate exista şi de o comunicare propriul său sistem comunicare:de jos în sus, sub forma propunerilor de proiecte sau a altor feluri de feedback adresat conducerii. Fiecare colectiv de muncă are propriul său care sistem de comunicare: (3) oamenii lucrează în acelaşi birou sau în acelaşi departament din organizaţie comunică între ei. (3) oamenii care lucrează în acelaşi birou sau în acelaşi departament din organizaţie comunică între ei.are loc între grupuri de la acelaşi nivel (4) Comunicarea (4) loc între grupuri de la acelaşi nivel (5) Comunicarea şi între niveluriare ierarhice diferite (5) ierarhice (6) şi În între afarăniveluri de aceste traseediferite ale informaţiei din cadrul organizaţiei, există o mulţime alte căi informale de comunicare între acei indivizi care, întâmplător, sunt în relaţie (6) În afară de traseecuale cadrul organizaţiei, există o mulţime de prietenie sauaceste de rudenie alţiinformaţiei membri ai din personalului. alte căi informale de comunicare între acei indivizi care, întâmplător, sunt în relaţie de de rudenie cubârfă”) alţi membri ai personalului. (7) prietenie Discuţiilesau informale (“mica care înfloreşte în toate organizaţiile este o cale sigură prin care informaţia, exactă sau nu, ajunge în toate avanposturile. (7) informale (“mica bârfă”) toate organizaţiile este se o cale Un Discuţiile program de comunicare bun poatecare creaînfloreşte o echipă în bine închegată. Oamenii sigură prin care informaţia, exactă sau nu, ajunge în toate avanposturile. cunosc între ei, ştiu care este obiectivul organizaţiei, cum să lucreze eficient şi cum Un comunicare poate creafără o echipă bine închegată. Oamenii se pot program participade activ în cadrulbun organizaţiei a se limita doar la a-şi face datoria, cunosc între ei, ştiu care este obiectivul organizaţiei, cum să lucreze eficient şi cum ceea ce îi face mai valoroşi pentru organizaţie. pot participa activ în cadrul organizaţiei fără a se limita doar la a-şi face datoria, ceea ce îi face mai CAPITOLUL III valoroşi pentru organizaţie.

CAPITOLUL III 1. Blocajele noastre din comunicare 1. Blocajele noastre din comunicare Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar o data, o problema de comunicare cu Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar o data, o problemanaste de seful nostru sau cu cel pe care il coordonam. de comunicare Cu siguranta fiecare dintre noi am avut, macar Orice o data,problema o problema de comunicare cu comunicare cu seful nostru sau cu cel pe care il coordonam. Orice problema de frustrari si framantari, dorinta de ila coordonam. intelege unde am gresit si cede se comunicare poate face pentru seful nostru sau cufrustrari cel pe si care problema naste comunicare naste framantari, dorintaOrice de a intelege unde am gresit si ce se a remedia situatia. Ei bine, situatia nu este deloc disperata, pentru ca exista cateva poate face pentru a remedia situatia. Ei bine, situatia nu este deloc disperata, pentru frustrari si framantari, dorinta de a intelege unde am gresit si ce se poate face pentru ca exista cateva remedii simple. In primul rand, trebuie sa intelegem ca blocajele in remedii simple. a remedia situatia. Ei bine, situatia nu este deloc disperata, pentru ca exista cateva comunicarea organizationala sunt, pe de o parte, de natura personala (un anumit In rand, trebuie intelegem ca blocajele in comunicarea organizationala remedii simple. tip primul de personalitate, modsa diferit de perceptie, lipsa deprinderii de a asculta) si, pe de alta parte, specifice functiei ierarhice (de subordonat sau de manager). sunt, pe derand, o parte, de natura personala anumitintipcomunicarea de personalitate, mod diferit In primul trebuie sa intelegem ca (un blocajele organizationala de perceptie, lipsa deprinderii de a asculta) si, pe de parte, specifice sunt, pe de o parte, de natura personala (un anumit tip alta de personalitate, modfunctiei diferit ierarhice (de subordonat sau dede manager). de perceptie, lipsa deprinderii a asculta) si, pe de alta parte, specifice functiei ierarhice (de subordonat sau de manager).

16 22

16

In privinta primului tip de blocaje, de natura personala, capacitatea de a-l asculta pe cel de langa noi se poate invata. Cu totii avem tendinta de a fi pseudo-ascultatori din cand in cand. Acest lucru este cu siguranta util, pentru ca energia noastra este limitata. In probleme importante insa, este bine sa ne ascultam interlocutorul, incercand sa eliminam blocajele. Un astfel de blocaj este comparatia. Avem tendinta ca, in loc sa-l ascultam pe partenerul nostru de discutie, sa ne comparam cu el, sa incercam sa stabilim cine e mai competent, cine are mai multa dreptate, cine a gresit sau cat de jigniti ne simtim. Recapitularea o practicam atunci cand, in loc sa fim atenti la interlocutor, ne pregatim in minte un raspuns usturator sau bine construit, cu argumente solide, care sa ne transforme in invingatori in discutia respectiva. Tendinta exagerata de a vedea dincolo de vorbele partenerului pentru a afla ceea ce gandeste sau urmareste cu adevarat, de a interpreta si de a analiza in detaliu vorbele, tonul, gesturile sau privirea celuilalt ne impiedica sa intelegem cu adevarat ceea ce interlocutorul tocmai ne comunica. Filtrele se refera la tendinta de a selecta doar informatiile care ne convin, care ne confirma asteptarile sau care sunt legate strict de domeniile noastre de interes. A pune etichete de la bun inceput, a emite judecati de valoare, inainte de a intelege cu adevarat mesajul celuilalt, a-l introduce deja pe interlocutor intr-o categorie pana sa spuna tot ce are de spus este, de asemenea, nociv pentru ascultare. Identificarea are loc atunci cand povestea pe care ne-o spune celalalt reactiveaza o insatisfactie personala, o suferinta. Din acel moment, nu mai suntem disponibili pentru ascultare si pentru povestea partenerului. Visarea cu ochii deschisi in timpul unui dialog, mai ales atunci cand suntem obositi sau plictisiti, este un alt blocaj in ascultare. Nevoia de a avea intotdeauna dreptate ne inchide la critici si la sugestii poate utile. Nu mai ascultam ceea ce ne comunica interlocutorul. Contestarea, nerabdarea de a-l contrazice, de a ne manifesta opozitia, ne determina sa nu mai ascultam restul ideilor expuse. Cei care au convingeri foarte puternice sau care au tendinta de a contesta autoritatea celuilalt sunt cei mai predispusi pentru acest tip de blocaj. In ceea ce priveste problemele de comunicare specifice ierarhiei organizationale, in comunicarea managerului poate aparea ca blocaj efectul statutului functiei. Acesta consta in tendinta sefilor de a nu pune mare pret pe comunicarea cu subordonatii lor, de a o investi cu valoare negativa, avand tendinta de a comunica cu cei care au acelasi statut sau un statut superior. Solicitarile conflictuale ale rolului de lider, adica cerinta

23

de a indeplini sarcini specifice de serviciu si de a oferi in acelasi timp suport socioemotional - lucru greu de echilibrat - poate afecta comunicarea cu subordonatii.

Alte probleme in comunicare:

Sistemele de comunicare, la randul lor, pot suferi de anumite patologii, cauzate de o proiectare defectuoasa. Ele pot fi grupate in trei categorii, fiind de fapt problemele legate de: 1. Volumul informatiei. Sistemele de informare proceseaza de obicei o cantitate uriasa de informatie, ceea ce are ca efect imposibilitatea exploatarii tuturor datelor pe care le emite /recepteaza organizatia. Se produc de asemenea, blocaje de informatie sau intermitente in fluxurile comunicationale. La fel de posibil este sa se produca si cazul invers: sistemele proceseaza o cantitate insuficienta de informatii sau privilegiaza anumiti actori din spatiul organizational. Cazul tipic este cel al directorului care ia decizii de unul singur, pornind de la informatii partiale. 2.Calitatea foarte scazuta a informatiei. De foarte multe ori datele sunt imprecise sau irelevante pentru obiectivele sau asteptarile organizatiei. Informatiile sunt foarte greu accesibile, acest lucru nedatorandu-se neaparat precaritatii tehnologice, ci lipsei de dinamism a rolurilor de emitator/receptor. O alta problema foarte frecventa este lipsa de adecvare intre momentul in care este nevoie de anumite date si momentul in care acestea sunt efectiv furnizate/primite. De obicei, informatiile ajung prea tarziu la beneficiar, ceea ce are un impact negativ asupra eficientei organizatiei. 3. Propagarea defectuoasa a informatiei. Viteza de difuzare a informatiilor este in general prea lenta. Exista si cazuri in care este prea rapida si atunci anumite date care pot avea o importanta considerabila sunt iremediabil pierdute. Nu se realizeaza propagarea informatiilor pe orizontala, ci numai pe verticala. In aceasta situatie, persoanele implicate direct in indeplinirea scopurilor organizatiei sunt private de accesul la informatie, ceea ce evident, afecteaza functionarea eficienta a intreprinderii. O alta problema este decodarea incorecta de catre anumite persoane, care conduce la greseli de interpretare.

In loc de concluzie…

Cele mai multe companii considera ca pot rezolva problema comunicarii fara ca abilitatile personale de comunicare sa fie puse in evidenta si fara a exista proceduri organizationale care sa puna in valoare in sens pozitiv aceste abilitati. Concluziile sunt dramatice…

24

Lipsa comunicarii sau gestionarea necorespunzatoare a acestui proces duce la alterarea mai multor componente ale managementului companiei iar pe de alta parte lipsa unor abilitati si a culturii organizatiei privitoare la aceste componente invalideaza constant procesul de comunicare. Problemele de comunicare nu se pot rezolva prin e-mail sau telefon. Este nevoie de o comunicare fata in fata (individual sau prin sedinte) pentru a intelege exact cum se manifesta toate elementele unei comunicari. Ultimele studii efectuate pentru a disocia procesul de comunicare in elementele sale esentiale au aratat ca:

55% din intelesul comunicarii il reprezinta mimica 38% este transmis prin tonalitatea si modul in care comunicam 7% este comunicat prin cuvinte

Indiferent de modalitatea de comunicare pe care decidem sa o folosim, prin intalniri directe, prin sedinte sau pur si simplu de la distanta, trebuie sa avem in vedere ca, bazata pe respect reciproc, comunicarea este construita din cunostinte, abilitati, experienta si fler. Intotdeauna trebuie sa ne fie clar de ce comunicam, iar stilul de comunicare trebuie adaptat la mediul in care lucram, intern si extern, si pana la urma la partenerul de dialog.

Cel mai important aspect al unui proces este informatia, iar comunicarea este modalitatea prin care o obtinem.

25

MODULUL II EFECTUAREA UNOR CALCULE MATEMATICE SIMPLE MODUL 2. EFECTUAREA UNOR CALCULE MATEMATICE SIMPLE Cap. I

ALGEBRA

1. MULTIMI Multimea numerelor naturale = {0, 1, 2, 3, ...}

Multimea numerelor intregi = {..., -2, -1, 0, 1, 2, ...}.

Multimea numerelor rationale

Multimea numerelor reale = (-∞; +∞)

2. PROPORTII Definitie: O egalitate de doua rapoarte se numeste proportie. Exemplu : 2 4  3 6

a c  , numerele a,b,c,d se numesc termenii proportiei. b d -a si d se numesc termeni extremi -b si c se numesc termeni mezi Pentru proportia

Proprietatea fundamentala a proportiilor: produsul extremilor = produsul mezilor a b  c  d

Modalitati de calcul:

x=

x=

x=

26

x=

3. MEDIA ARITMETICA Media aritmetica a mai multor numere este raportul dintre suma acestor numere si numarul lor. Media aritmetica =

abcd 4

4. MARIMI DIRECT PROPORTIONALE Definitie:

Numerele a,b,c sunt direct proportionale cu numerele x,y,z



a b c   x y z

Regula de trei simpla:

2,5 lei..............1 kg cuie

2,5 lei..............1 kg cuie

6 lei............... x kg cuie

1,5 lei............... x kg cuie

5. MARIMI INVERS PROPORTIONALE Definitie: a,b,c sunt invers proportionale cu x,y,z ↔ a·x = b·y = c·z Regula de trei simpla: 8 zile..............10 muncitori

15 zidari..............30 zile

X zile...............14 muncitori

20 zidari............... x zile

8·10 = x·14

15·30 = 20·x

6. PROCENTE Definitie :

P% =

Exemple: 5% = 3,78% = X% din Y se scrie X%·Y

Exemplu : 5% din 30 se scrie 5%·30 = 27

= 1,5

Cat la suta reprezinta X din Y? ?% ·Y=X Exemplu : Cat la suta reprezinta 5 din 20? ?% ·20 = 5 ?% = 5:20 = 0,25 = 25 %

7. UNITATI DE MASURA 7.1.Unitati de Lungime km hm dam 10n·

m

: 10n

dm cm mm unde n = numarul de pasi urcati sau coborati. Exemple : 3 m = 3000 mm

2 km = 200 dam

250 cm = 0,25 dam

7.2.Unitati de Masa kg hg dag 10n

g

: 10n

dg cg mg Exemple : 4 g = 4000 mg

7,2 kg = 720000 cg

1 tona = 1000 kg

28

50 dg = 0,05 hg

7.3.Unitati de suprafata km2 hm2 dam2 102n·

m2

: 102n

dm2 cm2 mm2

Exemple: 1 m2 = 1m ·1m

1m2 = 100cm · 100cm = 10000cm2

7.4.Unitati de volum km3 hm3 dam3 103n·

m3

: 103n

dm3 cm3 mm3

Exemple: 1 m3 = 1m ·1m · 1m

1m3 = 100cm · 100cm ·100cm = 1000000cm3

1m3 = 1000 litri m = ρ ·v

, unde m = masa, ρ = densitatea, v = volumul

29

Cap. II GEOMETRIE 1.Geometrie plană 1.1. Triunghiul

Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica: P=AB+BC+CA Aria triunghiului=(inaltimea x baza)/2, adica: Atriunghi=(b x h)/2. In cazul nostru, b=BC, iar h=AD. Deci, AABC=(BCxAD)/2

1.2. Paralelogramul Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica: P=AB + BC + CD + DA. Deoarece laturile opuse ale paralelogramului sunt congruente (egale), perimetrul poate fi calculat astfel P=2(AB + BC). Aria paralelogramului = baza x inaltimea, adica Aparalelogram=b x h, iar in cazul nostru, AABCD=DC x AM, pentru ca DC=b (baza) si AM=h (inaltime). 1.3. Dreptunghiul Dreptunghiul are lungime( not L=AB) si latime (not l=BC). Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica: P=AB+BC+CD+DA sau P=2(L+l) Aria dreptunghiului = lungimea x latimea Adreptunghi=L x l. In cazul nostru, AABCD=AB x BC. 1.4. Patratul Patratul este un dreptunghi care are toate laturile egale (congruente), sau lungimea egala cu latimea. Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica: P=AB+BC+CD+DA sau P=4 L, unde L este latura patratului (AB=BC=CD=DA=L). Aria patratului=latura x latura = latura2, adica, Apatrat=L2. In cazul nostru, AABCD=AB2. 30

1.5. Trapezul Perimetrul= suma tuturor laturilor, adica: P=AB + BC + CD + DA. Aria trapezului = (baza mare + baza mica)xinaltimea/2, adica Atrapez=(B + b) x h/2, iar in cazul nostru AABCD=(DC + AB) x AM/2, pentru ca DC=B (baza mare) AB=b (baza mica), iar AM=h (inaltimea). 1.6. Cercul

Avem OA - raza (not. r) Lungimea cercului (circumferinta cercului): Aria cercului (corect ar fi aria discului):

2.Geometrie în spaţiu 2.1. Corpuri - Poliedre 2.1.1.Piramida Vom discuta decat de corpuri regulate, deci si piramida este regulatã. Avem: AB - muchia bazei(not. m) VA - muchia laterala(not. l) VO - inaltimea piramidei (not. h) VM - apotema laterala sau apotema piramidei (not. ap) OM - apotema bazei (not. ab). Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale Alat=(Pb x ap)/2. Aria bazei Ab=(Pb x ab)/2, unde Pb este perimetrul bazei. Aria totala = aria bazei + aria laterala Volumul Vpir=(Ab x h)/3. Tetraedrul poate fi considerat o piramida care are ca baza un triunghi, aria si volumul calculandu-se analog.

31

2.1.2.Paralelipipedul dreptunghic, cubul, prisma Avem: AB - lungime(not. L) BC - latime(not. l) AE - inaltimea sau muchia laterala (not. h) Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale Alat=Pb x h, unde Pb este perimetrul bazei, sau Alat=2(L + l) x h Aria bazei Ab=L x l. Aria totala = aria bazei + aria laterala

Volumul Vparalelipiped=Ab x h sau Vparalelipiped=L x l x h. Paralelipipedul dreptunghic este un caz particular de prisma, iar cubul este un caz particular de paralelipiped dreptunghic, in sensul ca este un paralelipiped cu toate laturile congruente. 2.1.3.Trunchiul de piramida Avem: AB - Muchia bazei mari A'B' - Muchia bazei mici OO' - Inaltime (not. h) AA' - Muchia laterala OM - Apotema bazei mari (not. aB) O'M' - Apotema bazei mici (not. ab) MM' - Apotema trunchiului de piramida (not. at) Aria laterala = suma ariilor fetelor laterale Alat=(PB+Pb)at/2, unde Pb este perimetrul bazei mici, iar PB este perimetrul bazei mari. Ariile bazelor se calculeaza in functie de natura bazelor (triunghi, patrulater etc.), iar la piramida regulata se mai pot calcula si cu ajutorul formulelor: Ab=Pb x ab. AB=PB x aB. Aria totala = aria bazei mari + aria bazei mici + aria laterala Volumul Vtrunchi de piramida=

32

2.2.Corpuri - Corpuri rotunde 2.2.1.Cilindrul Avem: AA' - generatoare (not. g) OO' - inaltimea cilindrului (not. h; in cazul nostru, la cilidrul circular drept, avem g=h) AO - raza bazei (not. r) Aria bazei = aria cercului de la baza, adica: Aria laterala: Aria totalã: Volumul cilindrului:

2.2.2.Conul Avem: VA - generatoare (not. g) VO - inaltimea conului (not. h) AO - raza bazei (not. r) Aria bazei = aria cercului de la baza, adica: Aria laterala: Aria totala: Volumul conului:

2.2.4.Sfera

Avem: OA - razã (not. r) Aria sferei: Volumul sferei:

33

MODULUL III IDENTIFICAREA SARCINILOR ŞI PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII In cadrul acestui modul se va prezenta: 1) Identificarea sarcinilor de efectuat şi cerinţele legate de acestea astfel incat : • Sarcinile, procedurile şi instrucţiunilereferitoare la lucrarea de executat sunt identificatecorect şi complet. • Se clarifică eventualele neînţelegeri privindsarcinile, procedurile, instrucţiunile identificate / primite, apelând la persoanele competente. • Se identifică cu responsabilitate frontul de lucru şiobiectivele de realizat. 2) Planificarea unei activitati curente astfel incat : • Se identifică corect şi realist timpul necesar pentrurealizarea lucrării. • Se stabileşte etapele de lucru şi modul deabordare, în funcţie de sarcinile de îndeplinit şi detimpul alocat. • Se planifică succesiunea fazelor, în conformitatecu cerinţele procedurii de lucru şi de eventualelesituaţii care pot interveni. 1.1. Comunicare şi informaţie Pe baza procesului de comunicare-intelegere, mai multe entitati ce comunica intre ele pot ajunge la concluzii, teluri, norme, valori si principii comune fiind capabile, astfel, sa creeze structuri sociale intragrup. Prin procesul de comunicare comunitatile nu numai ca se creeaza dar ele se si dezvolta si din pacate se si distrug. Comunicarea vazuta ca participare sau coparticipare Comunicarea este un proces in care se cedeaza si se primesc informatii. Este un proces implicativ in care participarea membrilor unui anumit grup este necesara. Aceasta participare nu trebuie înteleasa ca fiind existenta doar la nivelul procesului de comunicare deoarece existenta grupurilor si a actiunilor comune ale acestora implica participarea. Coparticiparea reprezinta o implicare partiala. In orice grup exista un nucleu constant care participa efectiv la realizarea telului propus si duce tot greul actiunilor si exista si anumite elemente care nu sunt nici ostile dar nici pasive dar care participa, uneori, doar la anumite actiuni in vederea atingerii acelui tel comun. Comunicarea poate fi inteleasa si ca organizare Existenta grupurilor si mai ales a structurilor sociale formale din cadrul acestora implica, alaturi de norme, legi, reguli, ierarhizare, automat si organizarea. Putem afirma ca unul dintre marile avantaje ale organizarii actiunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp in care se atinge telul propus. Un alt mare avantaj al organizarii este cresterea nivelului de siguranta al membrilor grupului precum si increderii in ceea ce priveste atingerea telului propus. Ultimul mare avantaj pe care o sa-l evidentiem legat de organizare este reprezentat de posibilitatea controlului actiunilor. La nivel macro, comunicarea-organizare se imparte in doua, rezultand comunicarea-organizare intrasistemica, caz in care focalizarea se manifesta in interiorul sistemului si comunicarea-organizare intersistemica, situatie in care actiunile sunt axate pe legatura sistem-sistem. Deoarece informatia constituie obiectul principal al comunicarii, trebuie sa atinga urmatoarele calitati: ¨ Consistenta - suficient de cuprinzatoare incat sa poata furniza cat mai multe cunostinte; ¨ Relevanta - sa poata furniza acele cunostinte care lipsesc, in vederea luarii unei decizii; ¨ Exactitate - continutul ei sa reflecte situatia reala a fenomenului; ¨ Oportunitate - sa fie furnizata in timp util; ¨ Accesibilitate - sa fie clara, usor de inteles. Dezvoltarea activitatilor sociale, care au ca obiect transmiterea, memorarea sau tratarea informatiei, a generat o diversificare fara precedent a naturii informatiilor, concomitent cu cresterea exponentiala a volumului acesteia. Se impune astfel clasificarea informatiei atat dupa forma sa cat si dupa natura si suportul utilizat. 34

Clasificarea informatiei A. Clasificarea informatiei dupa forma sa: Forma analogica a informatiei consta in reprezentarea fenomenelor fizice, imagini fixe, sunete si imagini in miscare asa cum sunt ele percepute de dispozitivele tehnice de inregistrare, fara a fi necesara o conversie sau codificare a acestora inainte de transmiterea sau memorarea pe suporturile tehnice de informatii. Exemple de reprezentare analogica a informatiei: 1. inregistrarea mesajelor si a altor informatii sonore pe banda magnetica sau caseta magnetica cu ajutorul echipamentelor audio de tip analogic (magnetofon, casetofon) precum si a dispozitivelor de captare a sunetului (microfon); 2. inregistrarea imaginilor unor documente sau filmarea unor activitati, operatii, procese prin folosirea echipamentelor analogice pentru imagine si sunet de tip videorecorder si a camerei de luat vederi adecvate. Forma digitala a informatiei se realizeaza, fie pornind de la fenomenul real, fie de la forma analogica a acestuia, in ambele cazuri avand loc o codificare numerica, o evaluare cantitativa, o cuantificare a fenomenului care face obiectul reprezentarii. 1. 2.

3. 4. 5.

B. Clasificarea informatiei dupa natura sa: date: numerice, alfabetice, alfanumerice. texte organizate sub forma de documente, pagini de texte, paragrafe, fraze, cuvinte si caractere, destinate a fi prelucrate cu programe adecvate de editare si tehnoredactare a textelor, control gramatical si semantic al cuvintelor, punerii in forma si apoi in pagina a textului redactat. documente grafice ce pot contine reprezentari grafice, desene schite tehnice etc. si care pot fi vizualizate prin afisare pe monitorul calculatorului, tiparirea lor la imprimanta sau la dispozitivul de realizare desene (plotter) etc. secvente audio generate de vocea umana, fenomene din realitate, instrumente muzicale sau sintetizoare electronice de voce si acustice. secvente video de natura animata sau film, insotite de cele mai multe ori de informatie sonora: voce sau sunet.

C. Clasificarea informatiei din punct de vedere al suportului tehnic utilizat: 1.informatie aflata pe suporturi tehnice : a) suporturi magnetice : banda magnetica, caseta magnetica, discul magnetic, discul flexibil, cartela magnetica etc. b) suporturi cu lectura optica : discurile optice a caror informatie este citita optic cu dispozitive lasser. 2. informatie aflata pe suporturi grafice: a) suporturi opace realizate din hartie, cum sunt : documentele clasice, documentele informatice obtinute la imprimanta, documentele realizate cu ajutorul mesei de desen (plotter). b) suporturi transparente realizate din pelicula fotografica, pelicula film, microfilm etc. 1.2. Procesul de planificare si comunicare Etapele planificării strategice: 1. Definirea problemei de soluţionat - Analiza situaţiei (internă sauexternă). 2. Planificarea şi programarea 3. Derularea acţiunii şi comunicarea 4. Evaluarea Lista de verificare pentru oportunităţile de comunicare 1- Sursa mesajului 2- Solicitările mesajului 3- Comunicarea verbală/non-verbală 35

1.3. Elementele procesului de planificare Planificarea se află în strânsă legătură cu procesul decizional, calitatea planurilor fiind determinată în mare parte de abilităţile personale Planificarea este necesară mai ales pentru că creşte intervalul de timp dintre momentul adoptării deciziei şi cel al observării rezultatelor. Deciziile sunt mijloace de atingere a scopurilor, fiecare decizie fiind generată de un proces dinamic influenţat de mai mulţi factori. Alegerea corectă depinde de natura problemei, de timpul disponibil, de costul strategiei individuale, de abilităţile celui care ia decizia, de situaţiile conjuncturale din mediul internaţional. Planificarea presupune că managerii iau decizii în legătură cu cele patru elemente fundamentale ale planului: obiectivele, acţiunile, resursele, implementarea. Stabilirea obiectivelor- obiectivele sunt condiţiile pe care planificatorul le consideră satisfăcătoare şi necesare pentru funcţionarea ulterioară a organizaţiei. Stabilirea obiectivelor trebuie să ţină cont de: • Prioritatea obiectivelor. Resursele se alocă în funcţie de importanţa acordată anumitor obiective, care trebuie întâi evaluate şi clasificate. • Dimensionarea temporară a obiectivelor. Obiectivele pot fi pe termen scurt sau lung. • Interesele celor care sunt influenţaţi de stabilirea obiectivelor (angajaţi, clienţi, furnizori, agenţii guvernamentale). • Măsurarea obiectivelor. Planificarea acţiunilor- acţiunile sunt mijloacele preferate pentru a atinge obiectivele. Ea poate determina succesul sau eşecul îndeplinirii obiectivelor. Resursele- sunt constrângerile exercitate asupra acţiunilor. Un plan trebuie să specifice resursele necesare precum şi resursele potenţiale şi modul de alocare. Cea mai importantă tehnică pentru alocarea resurselor este bugetul. Implementarea – se realizează prin intermediul activităţilor realizate de angajaţi, motivându-i pe aceştia să le ducă la îndeplinire. Principii folosite în planificare 1. principiul perioadei de angajare se referă la stabilirea perioadei în care se pot recupera resursele investite într-o acţiune; 2. principiul flexibilităţii presupune ca planurile şi programele să se adopte în raport cu evenimentele şi situaţiile noi; 3. principiul coordonării planurilor pe termen scurt cu cele pe termen lung

2. Planificarea activitatii I) Se identifică corect şi realist timpul necesar pentru realizarea lucrării: Operaţii de montarea panourilor de cofraj pentru un stâlp II) Se stabileşte etapele de lucru şi modul deabordare, în funcţie de sarcinile de îndeplinit şi detimpul alocat. a) organizarea frontului de lucru b) stabilirea necesarului de material c) aprovizionarea d) stabilirea (si incadrarea) necesarului de muncitori ( conform calificarii ) e) realizarea lucrarii f) receptia lucrarii

III) Se planifică succesiunea fazelor, în conformitatecu cerinţele procedurii de lucru şi de eventualelesituaţii care pot interveni: - faza 1 – trasarea axelor perpendiculare şi conturul stâlpului; - faza 2 – fixarea ramei de trasare; - faza 3 – fixarea cu cuie a şipcii triunghiulare pe feţele panourilor de cofraj; - faza 4 – montarea panourilor de cofraj pentru trei laturi sprijinindu-se provizoriu; 36

- faza 5 – montarea armăturii; - faza 6 – montarea provizorie a ferestrei de control, pe latura a patra; - faza 7 – continuarea cofrării laturii a patra cu panouri de cofraj; - faza 8 – se montează caloţii metalici şi se strâng cu tiranţi prevăzuţi cu plăcuţă de ancoraj şi zăvor; - faza 9 – scoaterea ferestrei de control, curăţirea interiorului cofrajului de aşchii şi de eventuale gunoaie şi montarea definitivă a ferestrei de control; - faza 10 – montarea calotului de bază şi a calotului metalic care îmbracă rostul la partea superioară a ferestrei de control. ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ 1. Identificarea particularităţilor frontului de lucru 1.1. Particularităţile frontului de lucru sunt identificate, cu atenţie, avându-se în vedere toate aspectele relevante pentru desfăşurarea activităţilor. 1.2. Lungimea frontului de lucru este identificată corect, funcţie de tipul lucrării de executat şi de metoda de lucru folosită. 1.3. Mărimea şi numărul sectoarelor de lucru sunt stabilite în corelaţie cu lungimea frontului de lucru şi metoda de lucru adoptată. 2. Identificarea mijloacelor de muncă necesare 2.1. Mijloacele de muncă sunt identificate pe baza fişelor tehnologice ale lucrărilor planificate. 2.2. Materialele necesare sunt identificate în funcţie de tipul lucrării de executat. 2.3. Echipamentele de muncă sunt identificate avându-se în vedere toate activităţile planificate pentru ziua de lucru. 3. Aprovizionează locul de muncă cu mijloacele de muncă necesare 3.1. Aprovizionarea se face conform necesarului, pe schimb sau pe zi, avându-se în vedere spaţiul de lucru disponibil. 3.2. Aprovizionarea locului de muncă cu mijloacele de muncă necesare este realizată în conformitate cu prevederile fişei tehnologice. 3.3. Starea echipamentelor de lucru este verificată cu atenţie, în momentul preluării acestora. 4. Organizeazarea spaţiului propriu de lucru 4.1. Uneltele, sculele şi materialele de lucru sunt aşezate ordonat având în vedere spaţiul disponibil. 4.2. Degajarea locului de muncă la finalul activităţilor se realizează asigurându-se recuperarea materialelor refolosibile, prin metode specifice. 4.3. Spaţiul propriu de lucru este organizat avându-se în vedere necesităţile de desfăşurare ale celorlalţi membrii ai echipei. Gama de variabile: Particularităţile frontului de lucru: amplasare, configuraţie, extindere, vecinătăţi, etc. Aspecte relevante: spaţiu de lucru, spaţiu pentru depozitarea materialelor, spaţiu de circulaţie, căi de acces, puncte de aprovizionare cu materiale, locuri de depozitare a deşeurilor, surse de energie electrică, apă, grupuri sanitare, etc. Mijloace şi echipamente de muncă: scule, unelte, dispozitive, utilaje, etc. Metode de lucru: specifice tehnologiei. Starea echipamentelor de muncă: integritate, stare de funcţionare, stare de curaţenie, grad de uzură, etc.

37

MODULUL IV APLICAREA PROCEDURILOR TEHNICE DE EXECUŢIE ŞI DE CONTROL A CALITĂŢII In cadrul acestui modul se va prezenta: - Identificarea normelor tehnice specificeactivităţii  Normele tehnice de execuţie şi de control acalităţii sunt identificate în funcţie de specificulactivităţii.  Procedurile specifice de asigurare a calităţiisunt identificate pentru fiecare tip de activitate - Verificarearezultatelor activităţilor  Confruntarea cu atenţie a rezultatelor activităţii cucerinţele documentaţiei / proiectului şi, dacă estecazul, se propune măsuri de remediere.  Deficienţele de calitate şi cauzele lor seraporteaza în conformitate cu procedura de lucru /control de la punctul de lucru / locul de muncă, întotalitate şi cu operativitate - Remedierea defectelor  3.1. Remedierea defectelor se face cupromptitudine şi simţ de răspundere.  3.2. Calitatea remedierilor este verificată atent şicu profesionalism 1. Noţiuni de calitate Controlul calităţii, asigurarea calităţii şi managementul calităţii sunt noţiuni care se conturează într-o măsură tot mai mare ca sarcini centrale pentru toate intreprinderile orientate spre viitor, indiferent de produs, ramură, locaţie sau mărime. Controlul calităţii se concentrează asupra controlului produselor sau operaţiilor, adică accentul se pune pe verificarea sau măsurarea produselor sau operaţiilor şi cele necorespunzătoare sunt sortate şi îndepărtate. Asigurarea calităţii se referă la calitatea produselor dar sunt incluse şi elemente de dirijare pentru conducerea acestei calităţi. Calitatea produselor şi serviciilor, are o importamţă centrală în orice organizaţie. Aceasta a devenit o chestiune de supravieţuire pe piaţa internă şi internaţională, cu o competiţie din ce în ce mai puternică. Pentru realizarea unei înţelegeri corespunzătoare a conceptului de calitate este necesar să se ia în considerare toate părţile interesate. Cele mai importante grupe de părţi interesate sunt: • clienţii; • angajaţii; • furnizorii/partenerii; • proprietari/acţionarii; • societatea; 1.1. Conceptul de asigurare al calităţii ASIGURAREA CALITĂŢII reprezinta ansamblul activităţilor preventive prin care se urmăreşte în mod sistematic să se asigure corectitudinea şi eficacitatea. Aceste activitati preventive sunt:  Planificare  Organizare  Coordonare  Antrenare  Tinere sub control Scopul acestor activitati este de a garanta obţinerea rezultatelor la nivelul calitativ dorit. 1.2. Conceptul de control al calităţii Supravegherea calităţii reprezintă monitorizarea şi verificarea continuă a stării unei entităţi, 38

în scopul asigurării că cerinţele specificate sunt satisfăcute. Evaluarea calităţii reprezintă examinarea sistematică, efectuată pentru a determina în ce măsură o entitate este capabilă să satisfacă cerinţele specificate. Inspecţia calităţii reprezintă activităţile prin care se măsoară, examinează, încearcă una sau mai multe caracteristici ale unei entităţi şi se compară rezultatul cu cerinţele specificate, în scopul determinării conformităţii acestor caracteristici Verificarea calităţii reprezintă confirmarea conformităţii cu cerinţele specificate, prin examinarea şi aducerea de probe tangibile. Frecvenţele verificărilor sunt menţionate în prescripţiile tehnice şi în caietele de sarcini din proiect. În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o verificare vizuală sau încercare efectuată pe parcurs, referitoare la rezistenţa, stabilitatea, durabilitatea sau funcţionalitatea lucrărilor depăşeşte în sens defavorabil abaterile admisibile, decizia asupra continuării lucrărilor nu va putea fi luată decât pe baza acordului scris dat de beneficiar şi proiectant. 1.3. Documentele calitatii specifice locului de muncă DOCUMENTELE CALITĂŢII - reprezintă documente de lucru detaliate Pentru lucrările de finisaje care constau în zugrăveli, vopsitorii, tapete şi ipsoserii, documentele specifice locului de muncă, care trebuie prelucrate de conducătorul lucrării şi însuşite de personalul executant constau în: • tabelele de finisaje din proiect; • planşele cu detalii de arhitectură pentru ornamente deosebite; • extrasele din caietele de sarcini referitoare la lucrările de finisaje; • normativele tehnice de execuţie referitoare la genul de lucrări de executat; • procedurile de execuţie proprii din cadrul sistemului de management integrat al organizaţiei; • instrucţiunile de depozitare, manipulare, transport şi aplicare a materialelor cuprinse în Fişele tehnice ale produselor, emise de furnizor; Instrucţiuni de lucru Instrucţiunile de lucru se referă la activitatea restrânsă, limitată uneori la un singur post de lucru/ utilaj etc. Acestea prezintă modul cum se realizează cu consecvenţă activităţi şi procese.  Instrucţiunile de lucru ar trebui elaborate pentru descrierea realizării acelor activităţi, care ar fi afectate de lipsa unor astfel de instrucţiuni.  Detaliile, care nu conduc la un control sporit al activităţii, trebuie evitate. Instruirea poate reduce nevoia de instrucţiuni detaliate, sub rezerva că personalul afectat deţine informaţiile necesare pentru a-şi executa corect sarcinile.  Indiferent de format sau combinaţia aleasă, instrucţiunea de lucru trebuie să fie în ordinea operaţiilor, si să reflecte cerinţele şi activităţile relevante. Formulare Formularele sunt proiectate şi menţinute pentru înregistrarea datelor, care demonstrează conformitatea cu cerinţele SMC. Formularele trebuie să conţină : 1. titlul 2. numărul de identificare 3. revizia şi data reviziei. Formularele trebuie să fie menţionate sau ataşate la manualul calităţii, la procedurile documentate şi / sau la instrucţiunile de lucru. Specificaţii tehnice/ desene Specificaţiile sunt documente, care stipulează cerinţele. 39

Cerinţele legale şi ale autorităţilor fac parte din documentaţia externă. Există diferite cerinţesunt ale standardului careorganizatie, organizaţia de poate îmbunătăţi SMC Specificaţiile unice pentru prin produs/ aceea standardul deşireferinţă poate nu demonstra le detaliază.conformitatea prin pregatirea altor documente chiar daca standardul nu de sarcini poate fi considerat o specificaţie. le cere în modCaiet explicit, de exemplu: Desenele tehnice sunt documente ale produsului.  harta proceselor, diagrame ale proceselor şi/ sau descrieri Desenele clienţilor fac parte din documentaţia externă. ale proceselor; Cerinţele legale şi ale autorităţilor fac parte din documentaţia externă.  specificaţii; Există diferite cerinţe ale standardului prin care organizaţia poate îmbunătăţi SMC şi  instrucţiuni de lucru şi/ sau de testare; poate demonstra conformitatea prin pregatirea altor documente chiar daca standardul nu le cere  documente în mod explicit, deconţinând exemplu: comunicări interne;  programe harta proceselor, diagrame ale proceselor şi/ sau descrieri ale proceselor;  de producţie;  specificaţii;  furnizorilor aprobaţi;  lista instrucţiuni de lucru şi/ sau de testare;  planuri documente conţinând comunicări interne;  de testare şi inspecţie;  programe de producţie;  planuri ale calităţii.  lista furnizorilor aprobaţi;  planuri de testare şi inspecţie;  planuri documentate ale calităţii. Proceduri Definiţia termenului procedura este „mod specificat de desfăşurare a unei activităţi Proceduri documentate sau a unui proces‖. Definiţia termenului procedura este „mod specificat de desfăşurare a unei activităţi sau a unui proces”. În cazul de faţă este vorba de proceduri documentate sau scrise. În cazul de faţă este vorba de proceduri documentate sau scrise. Ele Ele pot pot face face referire referire la la instrucţiuni instrucţiuni de de lucru, lucru, care care definesc definesc cum cum se se realizează realizează oo anume activitate. anume activitate. Procedurile descriu în general activităţile, care traversează mai multe funcţii.

Instrucţiunile de lucru se referă mai curând la activităţi în cadrul unei singure funcţii.

Structura Structuraunei uneiproceduri proceduripoate poatefifiexprimată: exprimată: în text, text, -- în - diagrame flux, -- diagrame tabele, flux, combinaţie a acestora. -- tabele,

- combinaţie a acestora. Conţinutul proceduriiva descrie activităţile Nivelul de detaliu poate varia în functie de: - complexitatea activitatii, - metodele utilizate, - nivelul de instruire si capacitatea de întelegere a personalului, care va executa activitatea respectiva. 1.4. Standarde de calitate Standardul ISO 9001 este acela dintre standardele ISO internationale ce contine criterii pentru documentarea, implementarea si certificare unui sistem de managementul calitatii, practic. Norme tehnice: -norme de calitate, -instrucţiuni de lucru, -caiete de sarcini, 40

-norme interne, -criterii şi reglementări naţionale / internaţionale, -standarde tehnice Tipuri de activitate  executarea cofrajelor pentru: fundaţii, stâlpi din beton armat monolit, pereţi din beton armat monolit, grinzi din beton armat monolit, planşee din beton armat monolit, scări din beton armat monolit;  executarea schelelor;  montarea de panouri prefabricate;  executarea pardoselilor de lemn şi montarea parchetelor;  executarea acoperişului tip şarpantă;  încadrarea şi ajustarea tâmplăriei. 1. 2. 3. 4.

Tipuri de defecte / deficienţe posibile: defecte ale planeităţii cofrajelor, abateri de la verticalitate, abateri de la orizontalitate. defecte ale materialului lemnos:  de formă: curbura, însăbierea trunchiului, conicitatea anormală, lăbărţarea trunchiului,ovalitatea, înfurcirea trunchiului, canelurile.  de structură: fibra creaţă, fibra răsucită, fibra încâlcită, excentricitatea, coaja înfundată, nodurile. Echipamente pentru controlul /verificarea calităţii lucrărilor efectuate: -furtun de nivel, fir cu plumb, nivelă cu bulă de aer, etc. ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR EXECUTATE

1. Identificarea cerinţelor de calitate specifice 1.1. Cerinţele de calitate sunt identificate în urma participării la instructajele periodice cu privire la calitatea lucrărilor. 1.2.Cerinţele de calitate sunt identificate cu atenţie, pe baza indicaţiilor din fişele tehnologice specifice lucrărilor. 1.3. Cerinţele de calitate sunt identificate, cu responsabilitate, conform normelor privind abaterile şi toleranţele admisibile la lucrările de executat. 2. Aplicarea procedurilor tehnice de asigurare a calităţii 2.1. Procedurile tehnice de asigurare a calităţii sunt aplicate cu responsabilitate, în funcţie de tipul lucrării de executat. 2.2. Procedurile tehnice de asigurare a calităţii sunt aplicate permanent, pe întreaga perioadă de derulare a lucrărilor, în vederea asigurării cerinţelor de calitate specifice acestora. 2.3. Procedurile de asigurare a calităţii sunt aplicate respectând precizările din documentaţia tehnică specifică

lucru.

3.Verificarea lucrărilor executate din punct de vedere calitativ 3.1. Verificarea calităţii lucrărilor executate se realizează cu responsabilitate, pe faze de

3.2. Caracteristicile tehnice ale lucrărilor realizate sunt verificate prin compararea atentă a calităţii execuţiei cu cerinţele de calitate impuse de tehnologia de execuţie şi normele de calitate specifice. 41

3.3. Verificarea se realizează cu exigenţă, prin aplicarea metodelor adecvate tipului de lucrare executată şi caracteristicilor tehnice urmărite. 3.4. Verificarea calităţii lucrărilor executate se realizează cu atenţie, utilizând corect dispozitivele de verificare specifice necesare. 4. Remedierea deficienţelor constatate 4.1. Eventualele deficienţe constatate sunt remediate cu promptitudine şi seriozitate. 4.2. Deficienţele sunt remediate permanent, pe parcursul derulării lucrărilor. 4.3. Deficienţele sunt eliminate prin depistarea şi înlăturarea cauzelor care le generează. 4.4. Lucrările executate trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate impuse de tehnologia de execuţie şi normele de calitate specifice. Gama de variabile: Cerinţe de calitate: conform instrucţiunilor de lucru, fişelor tehnologice, caietelor de sarcini, normelor interne, criteriilor şi reglementărilor naţionale, standardelor tehnice. Metode de verificare a calităţii execuţiei: vizual, măsurare, verificare cu AMC-uri şi SDV-uri adecvate fiecărui tip de lucrare. Caracteristici tehnice ale lucrărilor: poziţia/înclinarea/distanţă dintre găurile ce urmează a fi perforate/forate, stabilitatea şi rezistenţa elementelor de susţinere, dimensiunile, orizontalitatea, planeitatea, verticalitatea pentru lucrările de zidărie, etc. Deficienţe posibile: neetanşeităţi ale instalaţiilor, montare incorectă a elementelor de susţinere, front instabil, dimensiuni incorecte, neplaneitate, dezaliniere, defecte apărute în urma montajul, etc. Scule şi echipamente pentru controlul/verificarea calităţii lucrărilor efectuate: dreptar, ruletă, metru liniar, aparat de trasat cu laser, nivelă cu bulă de aer, fir cu plumb, furtun de nivel, compresor, manometru, etc. Cauze care generează deficienţe: materiale necorespunzătoare, nerespectarea tehnologiei de lucru, nerestectarea teţetelor de preparare pentru betoane, diverse erori umane etc.

42

MODULUL V UTILIZAREA INSTRUMENTELOR, SCULELOR, UNELTELOR, MAŞINILOR, UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR 1. Identificarea instrumentelor, sculelor,uneltelor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor necesare lucrărilor de executat 1.1. Se identificata instrumentele, sculele, uneltele, maşinile, utilajele, instalaţiile în funcţie de tipul lucrării de executat. 1.2. Alegerea cu discernământ a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 1.3. Alegerea corecta a sculelor pentru executarealucrărilor de debitare. 1.4. Sculele identificate sunt corespunzătoare calitativ. 1.5. Maşinile, utilajele, instalaţiile sunt verificate din punct de vedere al funcţionalităţii 2. Identificarea dispozitivelor şi mijloacelor de transport necesare lucrărilor de executat 2.1. Se alege corect dispozitivele, maşinile şi utilajele corespunzătoare pentru ridicat materiale, în funcţie de specificul lucrării. 2.2. Se alege cu discernământ mijloacele de transport necesare transportării la locul de muncă a utilajelor, maşinilor, uneltelor, sculelor şi instrumentelor de măsură şi control a lucrărilor de dulgherie /tâmplărie 3. Întreţinerea instrumentelor, sculelor, uneltelor, maşinilor, utilajelor, instalaţiilor specifice lucrărilor de dulgherie / tâmplărie 3.1. Se curăţă cu conştiinciozitate uneltele, utilajele şi sculele după folosire. 3.2. Se protejează suprafeţele metalice ale sculelor, uneltelor şi utilajelor pentru perioada de conservare. 3.3. Se sterge de praf cu grijă instrumentele de măsură şi control 4. Depozitarea sculelor, instrumentelor de măsură şi control şi deşeurilor tehnologice 4.1. Se depozitează sculele şi instrumentele de măsură şi control, în modcorespunzător, la locuri special destinate acestui scop. 4.2. Deşeurile rezultate din diferite operaţii sunt corect depozitate la locurile special amenajate

ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR DE LUCRU 1. Verifică starea echipamentelor de lucru 1.1. Echipamentele de lucru sunt verificate, cu atenţie, din punct de vedere al integrităţii şi gradului de uzură. 1.2. Echipamentele sunt selecţionate cu discernământ în vederea înlocuirii/reparării acestora de către personalul abilitat. 1.3. Starea echipamentelor de lucru este verificată permanent, cu responsabilitate, pentru menţinerea siguranţei în utilizarea acestora pe parcursul executării lucrărilor. 2. Aplică procedurile de întreţinere a echipamentelor de lucru 2.1. Procedurile de întreţinere sunt aplicate în condiţii de siguranţă, în locuri special amenajate. 2.2. Procedurile de întreţinere sunt aplicate cu responsabilitate şi atenţie pentru menţinerea duratei normale de lucru a echipamentelor. 2.3. Procedurile de întreţinere sunt selectate în funcţie de tipul sculelor, uneltelor şi utilajelor, în conformitate cu indicaţiile producătorilor. 2.4. Prescripţiile tehnice ale echipamentelor de lucru sunt aplicate în mod adecvat. 43

3. Informează asupra deteriorării/ defectării echipamentelor de lucru 3.1. Informarea se realizează, cu promptitudine, pentru asigurarea continuităţii procesului de muncă. 3.2. Informarea asupra defectării sculelor, uneltelor, dispozitivelor şi utilajelor se realizează conform reglementărilor interne de la locul de muncă. 3.3. Informarea privind starea echipamentelor de lucru este clară, corectă şi la obiect.

Gama de variabile: Echipamente de lucru: scule, unelte, dispozitive, echipamente, etc. Personal abilitat: şef de echipă, maistru, inginer, şef de şantier, director, etc. Starea echipamentelor: număr, integritate, grad de uzură, diverse defecte, etc. Proceduri de întreţinere: curăţire uscată, frecare cu peria, ascuţire, reparare, ungere, etc. Norme de tehnica securităţii muncii specifice lucrărilor de cofraj

1.Sculele şi uneltele de mână trebuie confecţionate numai din materiale corespunzătoare operaţiilor ce se vor executa. 2.Uneltele de mână acţionate electric trebuie să corespundă prevederilor de tehnică a securităţii muncii privind instalaţiile şi echipamentul electric, fiind interzis să se lucreze cu ele înainte de a fi verificate de către electrician. 3.Cozile şi mânerele uneltelor de mână vor fi netede, bine fixate şi vor avea dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă. 4.La executarea lucrărilor la înălţime uneltele de mână se păstrează în genţi rezistente şi se fixează bine pentru a nu provoca accidente prin cădere. 5.Toate uneltele de mână vor fi verificate cu atenţie la începutul schimbului de lucru, înlocuinduse cele necorespunzătoare. 6.Ansamblurile care alcătuiesc cofrajele pentru turnarea stâlpilor, care trebuie ridicate la înălţime şi care se aduc la locul de montare cu ajutorul macaralelor, trebuie să fie asamblate perfect şi să aibă elementele componente bine consolidate între ele. 7.Cofrajele se montează la înălţime de pe podina de lucru aşezată pe schele de susţinere. Podinile trebuie să aibă înălţimea de 0,7 m, să fie împrejmuite cu balustrade de 1 m înălţime şi cu scânduri de margine de minimum 15 cm înălţime. 8.Toţi muncitorii vor folosi în mod obligatoriu, de câte ori lucrează la înălţime, centuri de siguranţă bine prinse de părţile fixe solide ale construcţiei. SDV-uri necesare executării lucrărilor de cofraje 1.Ciocanul pentru bătut cuie este format dintr-un corp de oţel şi o coadă de lemn tare, împănată cu o pană, sau printr-o armătură metalică; lungimea cozii trebuie să fie de aproximativ trei ori lungimea ciocanului. Are o greutate de 500 . . . 1000 grame. 2.Ciocanul pentru bătut şi scos cuie este prevăzut cu o despicătură la capătul ascuţit al corpului cu ajutorul căruia se scot cuiele. 3.Cleşteutilizat la scoaterea cuielor din elementele de cofraj care se demontează. 4.Dalta utilizată la executarea scobiturilor de mică adâncime, precum şi la fasonarea lemnului. 5.Nivela cu bulă de aer are lungimea de 30 . . . 60 cm şi feţele perfect plane. Tuburile de sticlă cu care este prevăzută sunt umplute parţial cu lichid, rămânând o bulă de aer. Pe tuburi sunt însemnate repere. 6.Firul cu plumb (cumpăna) se compune dintr-o sfoară de al cărui capăt este suspendată o 44

greutate. Cu ajutorul lui se stabileşte şi se controlează verticalitatea diferitelor elemente. 7.Dreptarul se foloseşte la verificarea liniilor drepte şi a suprafeţelor plane. Se confecţionează dintr-un dulap de brad uscat, dat la rindea. Are lungimea de 1… 4 m, iar secţiunea de 4 x 15 cm, astfel încât să nu se deformeze. 8.Metrul se foloseşte la măsurarea dimensiunilor elementelor de construcţii. Metrul nu poate fi utilizat la măsurarea unor dimensiuni mai mari de 2 m, întrucât se cumulează erorile de la fiecare măsurare. 9.Colţarul (vinclul, echerul) serveşte la verificarea şi trasarea unghiurilor drepte. Se confecţionează din lemn sau oţel lat. La colţarul pentru verificări latura mare are până la 50 cm lungime iar cel pentru trasare are lungimea laturilor mai mare de un metru. Colţarul trebuie să aibă unghiul perfect drept (90º). Clasificare SDV-uri Scule, unelte specifice lucrărilor de dulgherie: -teslă, ferăstrău, rindea, ferăstrău electric, bormaşină electrică etc. Instrumente de măsură şi control specifice lucrărilor de dulgherie: -metru, ruletă, furtun de nivel, fir cu plumb, nivelă cu bulă de aer. Dispozitive de ridicat: scripeţi, troliu, macara fereastră, etc. Mijloace de transport: minicar, camion, tractor cu remorcă etc. Materiale folosite la conservarea uneltelor şi sculelor: vaselină, ulei, vopsea etc.

electrofierastrau Makita Cu motor puternic de 2000 de wati, pozitionat longitudinal.Exceptional echilibrate si usor de manuit.

Geanta scule mecanic 45

Tip produs: scule de mana

CIOCAN PENTRU DULGHERIE 600g

CREION TIMPLARIE HB ROSU

Echere

Furtune Nivel

Lere

Metru Tamplar

Nivele (Poloboace)

Rulete

Sublere

Testere Digitale

46

MODUL 6 - RESPECTAREA NORMELOR DE TEHNICA SECURITATII MUNCII SI PSI DE TEHNICA MODUL 7 - RESPECTAREA NORMELOR SECURITATII MUNCII SI PSI NOŢIUNI DE IGIENA MUNCII 1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA IGIENEI

Igiena este ştiinţa păstrării şi întăririi sănătăţii omului. Ea se ocupă cu studiul factorilor de mediu care influenţează creşterea şi dezvoltarea organismului, cauzele care produc bolile şi metodele folosite pentru combaterea lor. Dacă nu se cunosc şi nu se respectă regulile igienice, funcţionarea normală a organismului poate fi deranjată şi apare starea de indispoziţie, de boală. Igiena ne învaţă cum să prevenim îmbolnăvirile, cum să ne păstrăm sănătatea. Este deci o ştiinţă a sănătăţii. Igiena ne învaţă nu numai cum să prevenim starea de boală a organismului, ci si cum sa întărim starea de sănătate. Ea ne arată care sunt factorii dăunători şi folositori de care depinde sănătatea noastră. Aceşti factori sunt multipli şi acţionează diferit asupra organismului. De asemenea, igiena ne ajută să ne formăm şi dezvoltăm o personalitate echilibrată emotiv, stăpână pe sine în faţa situaţiilor dificile, cu o inteligenţă capabilă să rezolve diferite probleme pe care viaţa le ridică. O consecinţă firească a cunoaşterii şi aplicării în practică a principiilor şi regulilor igienei este prelungirea duratei de viaţă a omului. Aplicarea şi respectarea regulilor de igienă de care depinde sănătatea noastră, cer un efort mult mai mic decât cel pe care îl depunem încercând să ne vindecăm de o boală după ce a apărut. Boala aduce suferinţe fizice şi psihice, întreruperea activităţilor zilnice, separarea de cunoscuţi şi prieteni, cheltuieli pe medicamente etc. Chiar după ce s-au vindecat unele boli, lasă urme care slăbesc capacitatea de muncă şi rezistenţa organismului. Omul sănătos munceşte cu plăcere şi spor, se poate bucura de viaţă, priveşte cu încredere viitorul. Omul bolnav suferă mult, devine neîncrezător în puterile proprii şi în alţi oameni, e nefericit. 2. IGIENA MUNCII ÎN SECTORUL INDUSTRIAL. COMBATEREA NOXELOR INDUSTRIALE Igiena muncii este ştiinţa care se ocupă de păstrarea şi întărirea sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, de măsurile de securitate a muncii şi de prevenirea şi combaterea bolilor profesionale. Mediul industrial trebuie să îndeplinească anumite condiţii igienice care să asigure păstrarea sănătăţii şi a puterii de muncă a lucrătorilor. Măsurile de protecţie şi organizare a muncii, au ca scop să asigure, în primul rând lucrătorilor, microclimatul corespunzător. a.Condiţiile igienice ale microclimatului în sectorul industrial.

47

Microclimatul se referă la:  Încăperile unde se desfăşoară activitatea care trebuie să fie mari, spaţioase, bine întreţinute şi curate, care să favorizeze mişcarea liberă a lucrătorilor şi evitarea accidentărilor şi a noxelor profesionale (noxă – orice agent vătămător organismului).  Temperatura aerului trebuie să fie de 18-20 0C. În unele sectoare industriale, cum ar fi cele din industria prelucrării metalelor (turnătorie, forje) temperatura aerului este mai ridicată decât cea normală. În aceste condiţii pentru a se apăra împotriva căldurii, organismul elimină o mare cantitate de apă şi săruri, menţinând astfel temperatura constantă a corpului. În aceste situaţii lucrătorii vor bea sifon sau apă la care adaugă 0,2% - 0,5% sare. Acţiunea vătămătoare a temperaturii înalte se poate atenua prin folosirea ventilatoarelor, aerisirea prin oberlichturi etc. Deosebit de importante sunt costumele de protecţie. Muncitorii vor purta o îmbrăcăminte uşoară din bumbac sau din lână, de culoare deschisă care reflectă radiaţiile calorice. Cei care lucrează în imediata apropiere a sursei de căldură, trebuie să poarte îmbrăcăminte de azbest. Există şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la temperaturi mai joase, ceea ce poate determina scăderea rezistenţei naturale a organismului la diferite boli: reumatismul, amigdalitele, bronşitele etc. În aceste situaţii îmbrăcămintea de protecţie se compune din haine, încălţăminte şi mănuşi confecţionate din materiale rele conducătoare de căldură şi umiditate, dar permeabile pentru aer.  Starea de umiditate a aerului. Umiditatea normală variază între 50 şi 70%. În afara acestor limite aerul se consideră uscat, respectiv umed. Aerul uscat tulbură respiraţia, usucă mucoasele şi dă o senzaţie neplăcută. Aerul umed îngreunează respiraţia şi evaporarea transpiraţiei şi duce la scăderea rezistenţei organismului faţă de boli.  Curenţii de aer în industrie se produc în mod special în atelierele cu surse puternice de căldură (forje, turnătorii, cuptoare). Cercetările efectuate arată că organismul omului poate suporta fără pericol curenţii de aer, cu viteze chiar de 3-4 m/s, dacă temperatura lor nu este prea scăzută. În orice caz, pericol mai mare îmbolnăvire îl prezintă oprirea instalaţiilor de ventilare, deoarece aceasta determină noxe care pot produce intoxicaţii acute sau îmbolnăviri profesionale.  Presiunea atmosferică care normal este de 760 mmHg, iar variaţiile mici nu sunt resimţite de organismul uman. Sunt însă şi situaţii în care muncitorii trebuie să lucreze la presiuni mult mai mici sau mult mai mari. La presiune scăzută sunt expuşi cei care lucrează la altitudini mari, cazuri în care, uneori, se impune ca măsură de precauţie, folosirea măştii de oxigen. La presiune crescută sunt expuşi cei care lucrează la fundaţii şi poduri, la lucrările submarine etc. Trebuie evitată trecerea bruscă de la presiune scăzută la presiune normală, care poate provoca dureri de articulaţii, dureri ale muşchilor, îmbolnăvirea pielii, greutate în respiraţie (boala de cheson).  Prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale datorate factorilor de microclimat se realizează prin măsurile tehnico-organizatorice adecvate situaţiei respective, şi anume: modificare procesului tehnologic sau a utilajului; ventilarea generală, parţială, locală sau combinată; izolarea spaţiului de lucru şi amenajarea de spaţii speciale pentru repaus în condiţii climatice normale; duşuri de apă, de aer, perdele de apă, răcirea pardoselilor cu aer sau cu apă; prevederea unei instalaţii de alimentare cu apă carbogazoasă, cu apă uşor sărată alternată cu apă dulce; regim raţional de lucru cu întrerupere periodică a lucrărilor; echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc.

48

b.Noxele chimice. Un important factor de risc care apare în mediul fizic ambiant îl constituie noxele chimice, reprezentate de substanţele nocive care se degajă în atmosfera locurilor de muncă: gaze, vapori, aerosoli, pulberi. Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicaţiile, arsurile chimice şi exploziile. Se deosebesc următoarele categorii de agenţi chimici nocivi: - substanţe toxice – sunt acelea care pătrund în organism (prin inhalare, prin piele sau prin ingerare), îi afectează funcţiunile şi provoacă intoxicaţiile; - substanţe caustice – sunt cele care în contact cu organismul provoacă arsuri (clorul, oxidul de azot, arsenul, potasiul, acidul percloric). Cele mai frecvente sunt arsurile cutanate, iar cele mai periculoase ale căilor respiratorii şi ale tubului digestiv; - substanţe inflamabile – sunt cele cu pericol de incendiu, dacă întâlnesc condiţii prielnice; - substanţe explozive – sunt cele la care în urma unor reacţii chimice foarte rapide, într-un timp scurt rezultă produşi noi cu degajare de căldură. Numeroase substanţe în contact cu aerul pot provoca amestecuri explozive (benzina, toluenul, acetona, acidul etilic, acidul acetic, pulberea de cărbune, pulberile metalice de zinc, aluminiu, magneziu). Prevenirea se caracterizează în cazul noxelor prin:  măsuri tehnice: - mecanizarea şi ermetizarea proceselor tehnologice; - înlocuirea substanţelor toxice cu altele mai puţin toxice sau chiar netoxice; - înlocuirea unor metode cu altele nepericuloase (de exemplu sablajul cu nisip se înlocuieşte prin curăţare cu alice sau curăţare hidraulică); - înlocuirea unor procedee uscate cu procedee umede; - ventilarea generală, parţială, locală sau combinată; - echipamente de protecţie şi de lucru adecvate etc.  măsuri organizatorice: - examen medical la angajare şi periodic; - depozitarea şi manipularea corespunzătoare a substanţelor; - curăţarea atelierelor; - alimentaţia de protecţie; - instructajul muncitorilor etc. c. Pulberile industrale. Praful industrial apare în cursul desfăşurării unor procese de lucru, datorită diferitelor utilaje sau instalaţii (polizoare, aparate de sablare, ciururi etc.). Pulberile acţionează asupra organismului pe cale mecanică sau chimică. Cele care constituie noxe chimice au fost prezentate anterior. Acţiunea mecanică a prafului industrial asupra organismului se manifestă sub formă de iritări ale pielii, ale ochilor şi ale căilor respiratorii. Iritaţiile căilor respiratorii se por datora următoarele pulberi: - azbest (azbestoza); - cărbune (antracoza); - siderit (sideroza); - ciment (silicatoza);

49

- siliciu (silicoza – cea mai răspândită). Prin normele de igienă sunt stabilite limite privind concentraţia pulberilor în atmosfera zonei de lucru. Una dintre măsurile de reducere a prafului industrial este ermetizarea locului unde se produc pulberi. Acesta este un sistem de protecţie care acoperă perfect locurile periculoase, nepermiţând ieşirea în afară a agenţilor vătămători. O altă măsură este ventilaţia corespunzătoare cu aspiratoare speciale. d.Zgomotul şi trepidaţiile. Zgomotul este un factor nociv, frecvent întâlnit într-o serie de activităţi industriale, cum sunt pilirea şi tăierea metalelor, nituirea, perforarea cu ajutorul compresoarelor, încercarea motoarelor etc. Este o acţiune dăunătoare asupra întregului organism, dar în special asupra sistemului nervos. Lucrătorii supuşi la zgomot continuu devin somnolenţi, neatenţi, nervoşi, au dureri de cap şi poftă de mâncare redusă. Din cauza unor stimulenţi continui şi neregulaţi cauzaţi de zgomot, urechea pierde treptat funcţiunea normală şi în câţiva ani se instalează aşa numita surditate profesională. Trepidaţiile sunt mişcări vibratorii produse de la maşinile aflate în funcţiune. Acţiunea lor îndelungată şi de o anumită intensitate, provoacă aşa numita boală a vibraţiilor. Boala începe cu oboseală, dureri la nivelul umerilor, slăbire, somn agitat. Se instalează apoi dureri la degete şi articulaţii, dureri care se accentuează mai ales noaptea. Măsurile de combatere a zgomotelor şi vibraţiilor pot fi:  măsuri tehnice: - înlocuirea procedeelor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele silenţioase (de exemplu nituirea pneumatică cu sudarea); - înlocuirea mecanismelor cu mişcare rectilinie cu mecanisme cu mişcare de rotaţie; - echilibrarea corectă a organelor de maşini; - evitarea presiunilor ridicate în instalaţii; - atenuarea propagării zgomotului de la sursă prin ecrane de protecţie; - întreţinerea în bună stare a utilajelor; - izolarea acustică a utilajelor (capsulare antifonică, ecranare etc.); - amplasarea raţională a surselor de zgomot în clădiri sau încăperi separate; - insonorizarea platformelor, a podelelor, a pereţilor; - izolarea operatorilor utilajelor în cabine fonoizolante; - izolarea fundaţiilor maşinilor generatoare de vibraţii (izolaţii elastice, arcuri); - utilizarea echipamentelor individuale de protecţie (antifoane interne sau externe, mănuşi vibroizolante, îmbrăcăminte vibroizolantă).

50

 măsuri organizatorice: - examenul medical al muncitorilor la angajare şi periodic şi neadmiterea la lucru a celor cu afecţiuni auditive, ale căilor respiratorii, ale sistemului nervos, ale articulaţiilor; - schimbarea după anumite intervale de timp ale lucrătorilor de la utilaje care produc vibraţii; - instruirea personalului. e. Radiaţiile. În cursul activităţilor industriale sunt prezente adesea anumite radiaţii. Radiaţiile, în funcţie de natura, intensitatea, frecvenţa şi durata acţiunii lor, pot avea diverse influenţe nocive asupra organismului, şi anume: arsuri, oboseală, somnolenţă, leşin, şocuri calorice, pigmentarea pielii, căderea părului, tulburări ale sângelui, boli de iradiere, leucemie etc. Prevenirea se poate face prin izolarea surselor de radiaţii prin ecranare, etanşare, ermetizare şi automatizare, telecomandă, echipament de protecţie, examinare medicală periodică a muncitorilor etc. f. Iluminatul la locul de muncă. Un iluminat necorespunzător produce oboseala oculară şi nervoasă a muncitorilor. Iluminatul poate fi natural şi artificial. Cel natural are avantajul că nu oboseşte vederea, însă prezintă inconveniente în ceea ce priveşte repartizarea neuniformă, variaţia în timpul zilei, fenomene de orbire provocate de razele solare etc. Iluminatul artificial igienic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să asigure un nivel suficient de iluminare; - să creeze o repartizare uniformă a luminii, pentru a evita fenomenul de orbire; - să nu impurifice şi să nu încălzească aerul din încăpere. O parte interesantă a tehnicii iluminatului o constituie cromatica la locul de muncă. Asupra culorilor s-au făcut următoarele constatări generale: - culoarea este cu atât mai caldă, cu cât se apropie de roşu şi cu atât mai rece, cu cât este mai dominant albastră; - culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ şi dau senzaţia de apăsare; - culorile prea vii generează: stari de agitatie, de nervozitate, surescitare, distragerea cu usurinta a atentiei, obosirea aparatului vizual, etc.; - culorile deschise au efect stimulant, vesel, pozitiv.

NOŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII 1. OBIECTUL ŞI IMPORTANŢA PROTECŢIEI MUNCII Ca disciplină ştiinţifică, protecţia muncii, face parte din ansamblul ştiinţelor muncii, având ca obiect studierea legităţilor fenomenelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, precum şi a mijloacelor şi măsurilor de prevenire a acestora. Ca instituţie de drept, protecţia muncii, reprezintă "un ansamblu de norme legale şi imperative", având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură

51

52

producţie. Mediul de muncă reprezintă totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care executantul îşi desfăşoară activitatea. 3. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTĂRI ŞI ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE Sunt factori (însuşiri, stări, pocese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, ce pot provoca în anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale. La modul cel mai general se clasifică astfel: Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate intervenii asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă. Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă prin două forme: - conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă; - sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului. Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi: fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric), chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive) şi biologici (microorganisme). Factorii de risc poprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate. 4. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ Conform legislaţiei în vigoare, în ţara noastră se înţelege prin accident de muncă vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de cel puţin o zi, invadilitate sau deces. După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi: -individuale, când este afectată o singură prsoană; -colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane. După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi: -care produc incapacitatea temporară de muncă; -care produc invadilitate; -care produc deces. După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea există accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin radiaţii sau complexe (datorate unor cauze directe combinate). După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se împart în contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi, amputări, leziuni ale organelor interne, intoxicaţii acute, asfixii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple. După locul leziunii, pot fi accidente la cap, la trunchi, la membrele superioare, la membrele inferioare, cu localizări multiple. După momentul în care se resimpt efectele, există accidente cu efect imediat şi accidente cu efect ulterior.

53

5. CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, bolile profesionale constituie afecţiuni ai căror agenţi specifici sunt prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite operaţii industriale sau cu exercitarea unor profesii. La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă. Bolile profesionale declarabile prevăzute de legislaţia din România sunt date în tabelul următor: Nr. Noxele profesionale care provoacă crt Denumirea bolii boala . 1. 2.

3.

Intocicaţii (acute, subacute sau cronice) şi consecinţele lor. Pneumoconioze (fibroze pulmonare cauzate de pulberi minerale) cum sunt: silicoza, azbestoza, aluminoza, precum şi forme mixte simple sau asociate cu tuberculoza. Înbolnăviri respiratorii cauzate de pulberi organice (bisinoză, bronşită cronică). Îmbolnăviri respiratorii cronice cauzate de substanţe cronice iritante.

Substanţe cu acţiune toxică cunoscută. Pulberi de bioxid de siliciu, silicaţi, azbest, cărbune şi altele în atmosfera locurilor de muncă.

Pulberi vegetale textile (bumbac, in cânepă şi altele). 4. Substanţe toxice iritante (bioxid de sulf, oxizi de azot etc.) în atmosfera locurilor de muncă. 5. Cancer pulmonar al mucoasei sinusurilor Inhalarea gazelor şi pulberilor paranazale. radioactive, inhalarea vaporilor şi pulberilor de compuşi cancerigeni ai cromului şi nichelului. 6. Nevroze de coordonare. Mişcări numeroase şi frecvent repetate. Încordarea sistematică a muşchilor şi ligamentelor sau presiune pe tendoane. 7. Boală de vibraţii (angionevroze şi Vibraţii şi trepidaţii legate de munca cu modificări osteoarticulare). instrumente care vibrează puternic. 8. Dermite acute şi cronice, ulceraţii, Contact prelungit cu substanţe chimice melanodermii şi leucodermii. iritante (lacuri, solvenţi, uleiuri minerale, hidrocarburi clorate etc.) 9. Hipoacuzie şi surditate de percepţie. Acţiunea prelungită a zgomotului intens. 10. Cataractă. Acţiunea îndelungată şi intensivă a energiei radiante (radiaţii infraroşii, unde electromagnetice de înaltă frecvenţă

54

11. 12. 13. 14.

15.

16. 17.

etc.). Electrooftalmie. Acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Conjunctivite. Substanţe toxice iritante şi pulberi iritante în zonele de muncă. Boală de iradiaţie. Acţiunea radiaţiilor ionozante. Nistagmus. Încordarea îndelungată a aparatului vizual în condiţii defavorabile de iluminat. Şoc caloric, colaps caloric, crampe Expunerea la condiţii meteorologice calorice. defavorabile care provoacă supraîncălzirea organismului. Psihonevroze. Îngrijirea îndelungată a bolnavilor psihici în unităţi de psihiatrie. Sindrom cerebroastenic şi tulburări de Acţiunea prelungită a undelor termoreglare. electromagnetice de înaltă frecvenţă.

MASURI DE PROTECTIA MUNCII IN ACTIVITATI CU UNELTE MANUALE 1. Uneltele de mână trebuie să fie confecţionate din materiale corespunzătoare operaţiilor ce se execută. 2. În cazul activităţii în atmosferă cu pericol de explozie, se vor folosi unelte confecţionate din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare. 3. Uneltele manuale acţionate electric sau pneumatic trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de fixare a sculei şi cu dispozitive care să împiedice funcţionarea lor necomandată. 4. La uneltele dotate cu scule ce prezintă pericol de accidentare (pietre de polizor, pânze de fierăstrău, burghie etc.), acestea vor fi protejate împotriva atingerii accidentale cu mâna sau altă parte a corpului. 5. Uneltele de mână rotative cu acţionare pneumatică vor fi dotate cu limitatoare de turaţie. 6. Uneltele de percuţie din oţel (ciocanele, dălţile, dornurile, căpuitoarele) trebuie să fie executate din oţeluri corespunzătoare tratate termic, încât în timpul utilizării să nu se deformeze sau fisureze. 7. Este strict interzisă folosirea uneltelor cu suprafeţe fisurate, deformate, ştirbite sau a uneltelor improvizate. 8. Cozile şi mânerele uneltelor trebuie să fie bine fixate, netede şi de dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă. Pentru fixarea cozilor şi mânerelor în scule se vor folosi pene metalice.

55

9. Uneltele de mână prevăzute cu articulaţii (foarfeci, cleşti, chei etc.) nu trebuie să aibă joc în articulaţie. Ele vor fi aşezate astfel încât să aibă orientată spre exterior partea de prindere. 10. Când se efectuează lucrări la înălţime uneltele manuale se păstrează în genţi rezistente şi bine fixate de corp, pentru a fi asigurate împotriva căderii. 11. În timpul transportului părţile tăioase ale uneltelor de mână trebuie protejate cu teci sau apărători adecvate. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN ACTIVITĂŢI CU MAŞINI – UNELTE I.Măsuri generale. 1. Oprirea maşinilor unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea şi scoaterea pieselor, la repararea, curăţirea, ungerea şi înlătorarea aşchiilor sau la plecarea de lângă maşină. 2. Folosirea ecranelor dispozitivelor de protecţie, ochelarilor şi a altor mijloace individuale de protecţie. 3. Întreţinerea maşinii, locului de muncă şi a sculelor în perefctă stare tehnică şi de curăţenie. 4. Verificarea stării tehnice a maşinii, sculelor şi dispozitivelor, atât înainte, cât şi după încetarea lucrului şi anunţarea la predarea schimbului a tuturor defecţiunilor constatate. II.Măsuri specifice pentru maşini de găurit 1. Se interzice ţinerea pieselor cu mâna sau cu chei, cleşti etc. Fixarea se face obligatoriu în menghină sau în dispozitive speciale. 2. Burghiele vor fi bine fixate şi centrate în mandrine sau port-scule. 3. Sculele se scot din suporturi numai după oprirea maşinii şi după frânarea mecanică a acestora. 4.Este interzis lucrul la maşinile de găurit fără acoperirea capului sau prinderea părului sub basc. III.Măsuri specifice pentru uneltele abrazive 1. Transportul, depozitarea, încărcarea, montarea şi exploatarea corpurilor abrazive se vor face cu respectarea strictă a standardelor de profil. 2. Montarea discurilor abrazive la maşini se va face numai de către muncitori instruiţi, după montare fiind obligatorie verificarea centrării perfecte. 3. Montarea discurilor abrazive se face astfel încât să se excludă posibilitatea deplasării pe ax, în timpil şi din cauza rotirii. 4. Corpurile abrazive trebuie protejate în timpil exploatării cu carcase de protecţie care trebuie să acopere întraga porţiune nelucrătoare. 5. Toate corpurile abrazive vor fi supuse la verificarea la sunet pentru descoperirea fisurilor, încercarea rezistenţei la rotire şi determinarea dezechilibrului.

56

MASURI DE PROTECTIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALATIILOR SI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE 1. Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din cicuitele electrice prin izolarea electrică a conductoarelor, folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ, îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate respectându-se distanţa impusă până la elementele sub tensiune, amplasarea conductoarelor electrice la o înălţime inaccesibilă pentru om. 2. Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 şi 36 V) pentru lămpile şi sculele electrice portative, evitarea răsucirii sau încolăciriii cablului de alimentare în timpul lucrului, evitarea trecerii cablului peste drumul de acces şi în locurole de depozitare a materialelor, interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării. 3. Folosirea mijloacelor individuale de protecţie (principale – tije electroizolante, cleşti izolanţi, scule cu mânere izolante şi secundare – echipament de protecţie, covoraşe de cauciuc, platformr şi grătare izolante) şi a mijloacelor de avertizre (plăci avertizoare, indicatoare de securitate, îngrădiri provizorii). 4. Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atungere periculoase sau unor scurgeri de curent periculoase. 5. Separarea de protecţie cu ajutorul unor transformatoare de separaţie. 6. Izolarea suplimentară de protecţie. 7. Protecţia prin legare la pământ. 8.Protecţia prin legare la nul. 9. Protecţia prin egalizarea potenţialelor.

57

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA MANIPULAREA ŞI TRANSPORTUL MANUAL AL MATERIALELOR 1. Operaţiile de încărcare, descărcare, transport manual şi depozitare a materialelor trebuie să se realizeze sub supravegherea şefului formaţiei de lucru, de către personal bine instruit în acest scop şi care are vârsta de peste 16 ani. 2. Pentru materialele foarte periculoase (toxice, explozive, cancerigene etc.) vârsta minimă pentru manipulatori este de 18 ani. 3. Locurile în care se efectuează operaţiile de încărcare-descărcare şi depozitare, precum şi căile de acces, trebuie să fie nivelate şi amenajate pentru scurgerea apelor, de regulă pavate sau podite. 4. În cazul operaţiilor de încărcare descărcare a vehiculelor la rampă, între aceasta şi vehicul se aşează un podeţ de trecere pentru preluarea denivelărilor existente. 5. Distanţele de transport manual nu pot depăşi 60 m, iar diferenţele de nivel trebuie să fie de maxim 4 m (scări, schele). Înălţimea maximă la care se pot ridica pe verticală sarcinile maxim admise este de 1,5 m. 6. Sarcinile maxime în cazul transportului manual al greutăţilor sunt:

Grupa de vârstă femei [ani]

Masa

Masa

[kg]

Grupa de vârstă bărbaţi [ani]

16 –18

5

16 – 18

12

18 – 21

8

18 – 21

25

21 – 40

12

21 – 45

30

40 – 50

10

45 – 55

30

peste 50

8

peste 55

20

[kg]

7. La ridicarea, descărcarea şi transportul sarcinilor ce depăşesc valorile din tabelul de mai sus, precum şi cazurile în care diferenţa de nivel este mai mare de 4 m, este obligatoriu să se lucreze în echipe sau mecanizat. 8. Transportarea manual a greutăţilor pe planuri înclinate trebuie limitată la 25 kg fără întreruperi şi 30 kg cu întreruperi pentru bărbaţi şi 12 kg cu întreruperi pentru femei.

58

STINGĂTOARE DE INCENDIU În funcţie de natura materialelor sau subsţantelor combustibile, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel: clasa A incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal cu formare de jar. Exemple: lemn, hârtie, materiale textile, rumeguş, piele, produse din cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldura etc; clasa B incendii de lichide sau de solide lichefiabile. Exemple: benzină, petrol, alcooli, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uşor, etc; clasa C incendii de gaze. Exemple: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.; clasa D incendii de metale. Exemple: sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan etc.; clasa E incendii ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune. Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele. Corecta lor alegere şi amplasare, deprinderea utilizării lor de către personalul ce lucrează în apropierea lor, devin de mare importanţă pentru limitarea şi stingerea încă din faza incipienta a unor incendii care, altfel, pot aduce daune imense. Stingătoarele sunt utilizate, în modul cel mai eficace, atunci când sunt amplasate la îndemână, în număr suficient, având capacitatea de stingere corespunzătoare cantităţii şi naturii materialelor combustibile existente în spaţiul protejat şi sunt folosite de persoane familiarizate cu punerea lor în funcţiune. Stingătoarele sunt dispozitive de stingere, acţionate manual, care contin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor. Stingătoarele presurizate permanent cu pulbere, spumă aeromecanică şi CO2 pot fi portative şi transportabile. Tip stingător

Temperatura de păstrare (oC) +4 ÷ +60 (-15)* +4 ÷ +60

Lungime jet

Timp descărcare

(m) 6–8 6–8

(s) 40 – 60 40 – 60

Spuma chimică Spuma mecanică Dioxid de carbon -20 ÷ +55 1–4 (CO2) Pulbere -20 ÷ +55 3–6 Nota: * - valori caracteristice solutiilor aditivate pentru sezonul rece.

10 – 30 06 – 30

Stingatoare presurizate cu pulbere tip P1, P2, P3, P5, P6, P9, P10, P20, P50, P100. Sunt cele mai utilizate datorită faptului că acoperă toată gama de clase de incendii A, B, C, D, E. Stingătoarele cu pulbere sunt presurizate permanent, având ca agent propulsor azotul. Acesta este foarte stabil la variaţiile de temperatură şi este ecologic. Stingătoarele cu pulbere sunt folosite ca mijloc de prevenire şi stingere în staţii PECO, aeroporturi, magazine Cash&Carry, vagoane CFR, depozite materiale, sedii de firme, autovehicule. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de 1000 volţi. La cerere se pot livra stingătoare presurizate cu pulbere specială care pot fi folosite asupra instalaţiilor electrice aflate sub tensiune pana la 100.000 volţi. Pulberea este ecologică şi nu conţine substanţe periculoase pentru sănătatea oamenilor.

59

Recipientul este executat din tablă de oţel prin procedee de sudură omologate, pe maşini automate. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. Tip stingator P1 P2 P3 P5 P6 P 10 P 20 P 50 P 100

Tipul focarului 5A/21B/C 8A/34B/C 8A/55B/C 13A/89B/C 21 A/113B/C 21A/144B/C B/C B/C B/C

Agent de stingere Pulbere Pulbere Pulbere Pulbere Pulbere Pulbere Pulbere Pulbere Pulbere

Stingatoare presurizate cu spuma aeromecanică tip SM3, SM6, SM9, SM 50, SM 100. Stingătoarele cu spumă aeromecanică sunt utilizate cu mare eficienţă pentru stingerea incendiilor cu focare tip A şi B. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staţii PECO, depozite de carburanţi, rafinării, centrale termice, nave, autovehicule, aeroporturi. ATENŢIE! NU SE UTILIZEAZĂ PENTRU ECHIPAMENTUL ELECTRIC AFLAT SUB TENSIUNE. Recipientul este executat din tablă de oţel cu protecţie interioară anticorozivă prin procedee de sudură omologate, pe maşini automate. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. Tip stingator Tipul focarului Agent de stingere SM 3 5A/34B Spuma aeromecanică SM 6 8 A/113B Spuma aeromecanică SM 9 13A/144B Spuma aeromecanică SM 50 A/B Spuma aeromecanică SM 100 A/B Spuma aeromecanică Stingătoare presurizate cu CO2 tip G1, G2, G3, G5, G6, G10, G15,G21,G30,G60. Stingătoarele cu dioxid de carbon sunt utilizate la stingerea incendiilor din clasele B, C, şi E. Stingătoarele cu CO2 au o dublă acţiune asupra focarului: înlocuirea oxigenului atmosferic şi răcirea focarului prin evacuarea agentului de stingere sub formă de zăpadă carbonică. Se utilizează pentru echipamente electrice aflate sub tensiune mai mică de 1000 volţi. Acestea sunt folosite ca mijloc de prevenire în staţii PECO, transformatoare, încăperi cu aparatura electrică şi electronică, computere, centrale telefonice. Recipientul este executat din oţel aliat specific recipienţilor de înaltă presiune. Protecţie anticorozivă exterioară EPOXI. Tip stingător Tipul focarului Agent de stingere G1 13B/C CO 2 G2 13B/C CO 2 G3 34B/C CO 2 G5 34B/C CO 2 G6 34B/C CO 2 G 10 55B/C CO 2

60

GHID DE ALEGERE A STINGĂTOARELOR

61

PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (I) Măsuri şi mijloace de prevenire a incendiilor şi exploziilor 1. Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin proiectarea procesului tehnologic. 2. Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin curăţarea în mod periodic a prafului de pe toate suprafeţele încărcate cu electricitate statică. 3. Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit. 4. Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie. 5. Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale de declanşare automată a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii. 6. Amenajarea unor spaţii pentru fumat. 7. Asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz de incendiu. 8. Instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe etc.). 9. Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcţii. 10. Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare din clădiri şi asigurarea unor bune condiţii pentru intervenţia rapidă la stingerea incendiilor. 11. Organizarea de formaţii de pompieri voluntari şi special angajaţi. 12. Interzicerea folosirii flăcării deschise, a fumatului în medii periculoase. 13. Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi asigurarea prelucrării şi afişării lor. 14. Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la cauzele şi prevenirea incendiilor. 15. Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeţi, pompe de mână, stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu reţele de apă etc.).

62

PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR (II) Obligaţii şi răspunderi 1. Conducătorii unităţilor sunt obligaţi să ia măsuri pentru: constituirea şi funcţionarea comisiilor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a formaţiilor civile de pompieri, dotarea cu mijloace tehnice adecvate producţiei şi activităţii întreprinderilor respective, stabilirea sarcinilor care revin personalului de la locurile de muncă şi asigurarea instruirii şi controlului întregului personal.

2. Obligaţiile comisiilor tehnice sunt: întocmirea planului de apărare contra incendiilor, efectuarea de propuneri pentru înlăturarea cauzelor care pot înlesni producerea unor incendii, verificarea modului de înreţinere şi de de funcţionarea a instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor.

3. Formaţiile civile se organizează cu sprijinul unităţilor militare de pompieri şi desfăşoară activitatea de prevenire, intervine la stingerea incendiilor, salvează oamenii şi bunurile materiale.

4. Provocarea de incendiu sau neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru înlăturarea pericolului de incendiu se sancţionează disciplinar, contravenţional sau infracţional, după gravitatea cazului.

63

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CAP

Cască protecţie KENTUCKY

Cască protecţie FIREFIGHTER

Cască antifon

Antifoane

EAR Clasic

EAR Ultrafit

Mască sudor

Casca sudor

64

Ochelari sudor

Ochelari sudor

Suport şi vizieră pentru electricieni

Mască integrală (Panorama Nova)

Semimască simplă

Semimască cu supapă (FFP2-SL)

Semimască cu supapă (FFP3-SL)

Costum vopsitor

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE MÂINI

Mănuşă piele spalt

Mănuşă anticalorică

Mănuşă sudor

Mănuşă Merceds (îmblănită)

Mănuşă tricot subţire

Mănuşă tricot gros

Mănuşă chirurgicală

Mănuşă polietilenă

65

Mănuşă electroizolantă

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – PROTECŢIE CORP

Centură siguranţă (de poziţionare) – constructor + 1mijloc de legătură

Ansamblu centură complexă tip sondor antiex (EX) formată din centură complexă şi mijloc de legătura reglabil cu 2 carabiniere

Ansamblu centură complexă tip sondor formată din o centură complexă şi mijloc de legătură reglabil cu 2 carabiniere

66

Centură lombo – abdominala (circularist)

ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE – ÎNCĂLŢĂMINTE

Cizme electroizolante de joasa tensiune (clasa electrica 0)

Cizme electroizolante de joasa tensiune (clasa electrica 1)

Cizme apa-noroi Model M1

Cizme cu bombeu si talpa metalica Model M2 (PSI)

Cizme rezistente la produse petroliere antistatice(EX) Model M5

Cizme antiacide Model M5

Bocanc din piele cu talpa antiderapantă

Bocanc rezistent la agenţi chimici

Bocanc din piele cu bombeu metalic cu talpa antiderapanta, antistatici

Sabot

67

Pantof alb

ECHIPAMENTE DE LUCRU – UZ GENERAL

Salopetă simplă

Salopetă bazonată tip miner

Salopetă simplă cu pieptar

Salopetă bazonată cu pieptar

Combinezon

Halat

Vestă vătuită

Haină vătuită

Costum vătuit

68

MODULUL VII. EXECUTAREA SCHELELOR

Tipuri de schela: schela de lucru, fixa, din cadre, longitudinala

1. Generalitati 1.1 Descrierea sistemului de schele si indicarea grupului de apartenenta a schelei Prezenta schela de fatada este conform DIN 4420 partea 1, o schela de lucru fixa, din cadre,dispusa longitudinal, grupa 2 de schele. Inaltimea maxima de lucru este de 20 m. Incarcarea maxima distribuita pe podina este de 150kg/mp, adica doua persoane cu unelte, depozitarea materialelor pe podina este interzisa, conform pct. 5.2DIN 4420-1. 1.2 Observatii preliminare Sistemul de schele se va monta, demonta si modifica numai sub supravegherea unei persoane calificatesi apte profesional, care a fost instruita special pentru aceasta sarcina. Atragem atentia asupra normelorgenerale de protectie a muncii. In cazul prezentelor instructiuni de montaj si utilizare sunt oferite atatexecutantului cat si beneficiarului instructiuni pentru respectarea normelor mai-sus-mentionate. Acestenorme nu au totusi caracter obligatoriu. Atat executantul cat si beneficiarul trebuie sa ia masurile ce se impunpe baza normelor de protectie a muncii asupra determinarii pericolelor si a masuratorilor obligatorii in functiede particularitatile fiecarui caz. Prezentele instructiuni de montaj si utilizare vor fi respectate in fiecare caz. Toate datele, mai ales celeprivind stabilitatea variantelor de montaj, sunt valabile numai atunci cand se utilizeaza componentele schelei. Montarea unor fabricate straine poate avea ca urmare o stabilitate insuficienta. Prezentele instructiuni de montaj si utilizare trebuie prezentate angajatilor si superiorilor vizati. Montajul se va efectua numai: - Sub supravegherea unei persoane specializate. 69

- De catre angajati calificati. - Avandu-se in vedere evenualele pericolele. 1.3 Obligatia de verificare si documentare Schela trebuie verificata dupa fiecare montare sau inaintea fiecarei puneri in functiune de catre opersoana calificata. Verificarea se documenteaza. Anumite zone ale schelei care nu sunt pregatite pentruutilizare, mai ales in timpul montarii, demontarii si modificarii, vor fi marcate cu semnul de interdictie „Accesul interzis”. Dupa terminarea operatiilor de montare, pe toata durata utilizarii se va aplica pe schela un marcajcitet, care trebuie sa contina urmatoarele date:  Schela de lucru conf. EN 12811-1 si DIN 4420-1.  Categ. de sarcina: 2.  Sarcina simetric distribuita: max.1,5 kN/m2  Inaltimea maxima 20m.  Data verificarii...............................  Producatorul schelei........................................... Localitate................................... Tel....................................... Schela trebuie verificata inainte de fiecare punere in functiune. Verificarea se va consemna. 1.4 Instructiuni tehnice de siguranta pentru utilizatorii schelei Fiecare utilizator trebuie sa verifice schela in privinta defectelor vizibile inainte de de utilizare. Fiecare utilizator este responsabil de utilizarea corespunzatoare a schelei si de respectarea normelorgenerale de protectie a muncii. • Defectele produse in timpul utilizarii din cauza vremii sau ca urmare a lucrarilor de constructie sevor comunica imediat firmei specializate. • Accesul si parasirea schelei se vor face in mod ordonat. Cataratul sau salturile de pe schela sunt interzise. Cataratul sau salturile de pe schela sporesc potentialul de pericol! • Utilizatorul schelei va bloca accesul persoanelor neautorizate. • Este interzis accesul pe schela a persoanelor aflate sub influenta alcoolului. • Este interzis sa se sara pe platelajul schelei sau sa se arunce ceva pe acesta Se va evita lucrul pe mai multe nivele, deoarece se creeaza potentiale pericole prin caderea unor obiecte. Nu se va sari pe platformele schelei. Acestea se pot rupe !  Este interzisa aplecarea peste parapetul lateral.  Schela in modelul standard poate fi incarcata cu o sarcina max. de 1,5 kN/m2. In caz de supraincarcare schela sau componentele acesteia se pot rupe  Este interzisa depozitarea de material pe schela. Utilizatorului ii este interzis sa construiasca parapete laterale sau suporturi sau sa modifice ceva lasuportul la sol. Daca in cursul lucrului sunt necesare modificari ale schelei, acestea vor fi efectuate de catreo firma specializata. 2.Componenta Constructia sistemului de schela este formata in principal din cadre verticale, platforme de 70

lucru(podine), diagonale si balustrade de protectie. Elementele de constructie ale schelei sunt fabricate dinmateriale (otel, lemn, etc ) avand propietati fizico-mecanice dimensiuni impuse de norma DIN 4420. Toate elementele din otel sunt protejate impotriva coroziunii. 3. Montarea schelei 3.1. Generalitati Prezentelele instructiuni de montre si utilizare sunt valabile numai folosind componente originale. Toate componentele schelei vor fi supuse controlului vizual inaintea montarii si a fiecarei utilizari. Nu este permisa utilizarea componentelor defecte. Montajul se va realiza in ordinea mentionata in urmatoarele capitole 3.2 Montarea nivelului de baza a schelei 3.2.1 Distribuirea sarcinii la sol Schela pentru fatada poate fi amplasata numai pe un sol cu rezistenta suficienta; in cazul terenului curezistenta insuficienta se vor folosi elementele de distribuire a sarcinii. Sub fiecare stalp al schelei se va amplasa o talpa reglabila. De regula talpile pot fi desurubate pana la 20 cm. In anumite conditii sunt acceptate si suruburi cu o lungime de pana la 50cm. In cazul terenului denivelat ca si pentru atingerea anumitor elevatii se vor monta cadre de egalizare.Cadrele de egalizare au inaltimea de 0.50 m, 1.00 m si 1.50 m. Diferenta de inaltime pana la 0.50 m poate fi obtinuta prin talpile reglabile. 3.2.2 Montarea primului modul de schela Dupa amenajarea corespunzatoare a suprafetei de asezare se trece la montarea primului modul alnivelului de baza al schelei. Acesta trebuie sa fie dotat cu o podina de acces cu scara. Se introduc cadrele verticale in talpile reglabile si se ajusteaza pozitia orizontala a acestora. Cadreleverticale trebuiesc pozitionate astfel incat bolturile pentru balustradele de protectie sa fie spre exterior iarcealalta teava verticala a cadrului sa fie inspre cladire la aproximativ 30 cm de peretele acesteia. Distanta dintre cele doua cadre se va stabili prin montarea unei balustrade in bolturi. Urmeaza montareadiagonalei dupa care se va aseza platforma de lucru in bolturile din partea superioara a cadrului vertical. Se va verifica perpendicularitatea in doza plane a celor doua cadre, si se ajusteaza daca e cazul prinreglarea talpilor. 3.2.4 Realizarea colturilor Placile se amplaseaza ca in Imaginea 6. Cei doi stalpi care stau unul langa altul se fixeaza cu cuplajerotative: doua bucati pe cadrul de jos si sus la max. 4 m in apropierea punctelor de imbinare. La o distanta mai mare intre stalpi se vor folosi tevi scurte cu sistem normal de cuplare. Ambii stalpitrebuie sa fie prevazuti cu talpi reglabile. Golul de la nivelul platformelor se va acoperi. Pentru pastrarea unei distante simetrice fata de ambii pereti se recomanda inceperea montajului dincoltul cladirii.



3.3 Montarea urmatoarelor nivele ale schelei 3.3.1 Generalitati La montarea, demontarea sau modificarea urmatoarelor nivele ale sistemului de schele exi71

stapericolul de prabusire. Lucrarile se vor efectua astfel, incat sa se evite producerea accidentelor, prin luarea masurilor de protectie corespunzatoare, in functie de:  Calificarea angajatilor,  Natura si durata lucrarilor in zona cu pericol,  Inaltimea la care se lucreaza,  Existenta suprafetelor pe care angajatii se pot sprijini,  Existenta punctelor de lucru si a accesului la acestea. La montarea, demontarea sau modificarea urmatoarelor nivele ale sistemului de schele se impunmasuri tehnice si organizatorice de siguranta, cum ar fi:  utilizarea personalului calificat si instruitpentru acest tip de lucrari de montaj,  utilizarea schelelor de siguranta,  utilizarea echipamentuluipersonal de protectie. 3.3.2 Montarea cadrului si parapetilor Generalitati In cazul ascensiunii la nivelele superioare ale schelei si la montarea finala a cadrelor si parapetilorexista pericol de prabusire; ca metoda de siguranta se recomanda utilizarea parapetilor de sigurantapentru operatiile de montaj, ce ofera stabilitate si protectie laterala angajatilor ce efectueaza lucrari demontaj ale schelei. Parapetii de siguranta pentru operatiile de montaj se vor monta de la nivelul inferiorcelui in lucru; pentru a elimina orice pericol se va monta in prealabil la acest nivel un sistem de parapetice ofera protectie laterala pe trei laturi. 3.3.3 Montarea parapetilor de siguranta pentru operatiile de montaj Sistemul parapetilor de siguranta pentru operatiile de montaj consta dintr-un stalp avanddiametrul de 48cm si o lungime de 150cm prevazut in partea superioara cu un bolt cu siguranta pentrufixarea balustradei iar in partea inferioara doua cuplaje la o distanta de 50 cm si o balustrada deprotectie, telescopica cu o deschidere de pana la 3m. Stalpii se vor monta pe exteriorul tevilor derezistenta ale cadrelor verticale conectati intre ei cu balustrde asigurand astfel o protectie lateralamontatorului. 3.3.4 Montarea schelei Dupa ce s-a urcat la ultimul nivel si s-a inchis trapa de acces se vor monta ambele rame verticale casi balustrada intermediara a parapetului. In cazul transportului vertical manual acum se vor lua numaiurmatoarele cadre si se vor urca un nivel (Fig 8). In acelasi mod se procedeaza la fiecare camp, pana cenivelul este complet. Toate celelalte componente, cum ar fi diagonalele, balustradele intermediare aleparapetului si platforme se monteaza de-abia dupa aceea. Se va respecta urmatoarea ordine de montaj: 1. Introducerea cadrului vertical. 2. Introducerea balustradelor pe sistemul de prindere si fixare. 3. Se monteaza diagonale verticale cel putin la fiecare al cincilea camp. 4. Se aseaza platforma. 5. Se monteaza restul elementelor pentru protectie laterala. 3.3.6 Folosirea echipamentului individual de protectie Daca in situatii de montaj ale sistemului de schele se impune folosirea echipamentului personal deprotectie, se vor utiliza cadrele verticale pentru a se face ancorare de ele. Pentru ancorarea echipamentului personal de protectie se utilizeaza elemente de legaturacorespunzatoare conform DIN EN 362, de exemplu carabine de siguranta cu o deschidere 72

de > 50 mm. Se va verifica starea echipamentului personal de protectie contra caderii. Scarile schelei Inainte de inceperea lucrarilor la primul nivel al schelei se monteaza scara. Este obligatoriu montarea aminim o platforma de acces pe fiecare nivel. Diagonalele Diagonalele verticale se monteaza conform descrierii in acelasi timp cu montajul schelei. Se fixeazape bolturile interioare cel superior si cel inferior, ale cadrelor verticale. Ponderea normala fiind de minimuna la cel putin cinci module de schele acolo unde varianta de montaj permite. Balustradele de protectie Balustradele de protectie se monteaza minim una la fiecare modul exceptie facand primul nivel alschelei lasand astfel libera trecerea. Schema de ancorare prevede ancorarea cadrelor laterale ale schelei din 4 in 4 metri pe inaltime adicadin 2 in 2 nivele, si din 8 in 8 metri respectiv din 4 in 4 module pentru celelalte turnuri de module, insa cuamplasarea in zig-zag ( tabla de sah ). 4. Demontarea schelei Pentru demontarea schelei se va inversa ordinea de montare descrisa in capitolele anterioare. Ancorele se vor demonta numai dupa demontarea completa a nivelului superior. Componentele, acaror conexiuni au fost slabite, se vor demonta imediat. Pentru evitarea accidentelor componentele demontate nu se vor depozita pe caile de acces. Este interzisa aruncarea componentelor demontate de pe schela. 5. Utilizarea schelei Schela se va utiliza conform Categoriei de sarcina 2, cu respectarea instructiunilor de montaj siutilizare si a normelor de protectie a muncii. Utlizatorul va verifica fiabilitatea variantei de montaj alese pentru scopul propus si functionareasigura. Acesta trebuie sa asigura verificarea dinainte de utilizare; daca se constata defectiuni saulipsuri, nu se va permite accesul pe schela pana la inspectia producatorului schelei. Orice modificareulterioara se va efectua de catre personal calificat, autorizat de producatorul schelei. Verificarile se vor repeta dupa derularea unor evenimente deosebite, de exemplu un timpindelungat de neutilizare, accidente sau fenomene naturale. 6. Masuri de precautie inainte de fiecare utilizare Citirea instructiunilor din manual si urmarea lor sunt obligatorii la fiecare utilizare.Dupa montarenu se va lasa schela nesupravegheata. Este necesara o atentie deosebita pentru a nu permite accesulpersoanelor neautorizate la schela. Nu se va folosi schela pe vreme de furtuna sau cand bate vantul puternic. 7. Pastrarea, depozitarea si transportarea schelelor Schelele se vor pastra intr-un loc sigur si uscat, asezate pe suporturi speciale. In timpultransportarii vor fi asigurate corespunzator. Se vor pastra curate si fara materiale straine pe

73

ele,evitandu-se depozitarea materialelor pe schela. 8. Reguli genarale de protectia muncii Montarea si demontarea schelei, necesita aplicarea, normelor de tehnica securitatii muncii inconstructii, executarea schelelor exterioare si interioare, precum si prezentele instructiuni.

Pe schela, se vor aseza la loc vizibil, panouri de protectia muncii.In functie de situatia concreta de montare, schela necesita, sau nu instalatie de protectie contradescarcarilor electrice. Retelele electrice, din apropierea schelei,

se vor izola in mod corespunzator, sau se vor scoate desub tensiune. Schela nu se va utiliza pentru lucrarile la instalatiile electrice. Se recomanda folosirea castilor de protectie pentru lucrarile de pe schela. In timpul furtunilor sau cand viteza vantului, depaseste 4m/s lucrul pe schela trebuie intrerupt. Deasemenea trebuie, intrerupt lucrul in timpul noptii, daca nu se asigura iluminatul artificial. Montarea si demontarea schelei, necesita folosirea centurilor de siguranta, de catre personalul executant. Zona in care se monteaza sau se demonteaza schela trebuie limitata, in asa fel incat sa nu permitaaccesul persoanelor straine, in timpul efectuarii lucrarilor. Montarea si demontarea schelei, efectuarea lucrarilor pe schela, dotarea lucratorilor cu echipament deprotectie si scule corespunzatoare, intra in obligatia conducatorului de santier. In caz de accident, datorita nerespectarii instructiunilor de montare si utilizare a schelei, sau din cauzanerespectarii instructiunilor de protectia muncii, intreaga raspundere revine conducatorului de santier,respectiv acelor, care nu au respectat instructiunile de mai sus.

74

Modulul VIII EXECUTAREA COFRAJELOR Rolul clasificarea şi alcătuirea cofrajelor. Rolul cofrajelor Cofrajele sunt construcţii auxiliare, provizorii în care se toarnă betonul proaspăt. Rolul lor este de a da forma şi dimensiunile proiectate ale elementelor de beton armat, precum şi de susţinere a acestora pe timpul întăririi betonului până la obţinerea rezistenţelor mecanice necesare. Clasificarea cofrajelor • după destinaţie:

- cofraje pentru fundaţii - cofraje pentru pereţi - cofraje pentru stâlpi - cofraje pentru grinzi - cofraje pentru planşee - cofraje pentru arce şi bolţi (cintre) - cofraje pentru alte elemente de construcţii • după modul de confecţionare, modul şi gradul de reutilizare: - cofraje fixe - cofraje demontabile (de inventar) - cofraje mobile • după materialul din care se confecţionează: - cofraje din lemn - cofraje din metal - cofraje din placaj tego - cofraje din mase plastice - cofraje mixte În afară de aceste categorii principale de cofraje mai există diverse tipuri speciale de cofraje (pierdute, pneumatice etc.). Alcătuirea cofrajelor Cofrajele sunt alcătuite din: - elemente în care se toarnă betonul, care formează cofrajul propriu-zis şi care sunt alcătuite din panouri; - elemente de solidarizare, care menţin panourile în poziţia din proiect şi le solidarizează – chingi, cleşti, juguri (caloţi), rame, distanţieri; - elemente care susţin, sprijină şi transmit încărcările la teren sau la construcţiile existente. Aceste elemente formează eşafodajul, respectiv un schelet de rezistenţă alcătuit din piese verticale numite popi, din piese orizontale numite şpraiţuri şi traverse şi din piese oblice numite contrafişe, totul fiind solidarizat atât în sens longitudinal cât şi în sens transversal prin contravântuiri înclinate sau orizontale (moaze, cleşti). Trasarea cofrajelor 1. Pregătirea cu atenţie a instrumentelor corespunzătoare pentru trasat. 2. Trasarea corecta a axelor de referinţă ale construcţiei, în funcţie de forma geometrică a 75

acesteia. 3. Trasarea marginilor cofrajului în conformitate cu proiectul de execuţie. 4. Marcarea golurilor tehnologice în conformitate cu proiectul de execuţie.

EXECUTAREA LUCRĂRILOR PREGĂTITOARE 1. Alegerea materialul lemnos 1.1. Materialul lemnos este corect identificat şi este conform fişei tehnologice. 1.2. Sortimentele din lemn sunt cele precizate în fişa tehnică pentru piesele care se confecţionează. 1.3. Materialul lemnos este corespunzător calitativ şi adecvat condiţiilor de calitate ale produselor care urmează a se realiza. 2. Identifică posibile defecte ale lemnului 2.1. Defectele materialului lemnos sunt evidenţiate corect conform standardelor de calitate. 2.2. Stabilirea limitelor de utilizare ale materialului lemnos în funcţie de defectele constatate şi de exigenţele lucrărilor de executat. 3. Măsoară materialul lemnos 3.1. Materialul lemnos este măsurat cu minuţiozitate la dimensiunile prevăzute de fişa tehnologică 3.2. Dimensiunile materialului lemnos / pieselor sunt stabilite cu exactitate pentru a evita rebuturile 3.3. Măsurarea se face cu instrumente specifice. 4. Trasează materialul lemnos 4.1. Pe materialul lemnos sunt trasate cu exactitate linii necesare fasonării lemnului. 4.2. Liniile drepte, unghiurile la dimensiunile cerute sunt trasate cu instrumentele specifice.



5. Verifică piesele trasate 5.1.Piesele trasate sunt verificate pentru respectarea planeităţii, orizontalităţii şi verticalităţii conform cerinţelor din standard. 5.2.Verificarea pieselor se face cu instrumente specifice pentru determinarea eventualelor

– – – – – –

Gama de variabile: fişa lemnului (gruparea celulelor lemnului) se examinează cu: ochiul liber, lupa, microscopul în secţiune transversală, radială, tangenţială proprietăţile lemnului: culoarea, mirosul, sunetul, textura, umiditatea, densitatea, contracţia, umflarea, rezistenţa, duritatea şi durabilitatea sortimente din lemn: sub formă brută (lemn rotund, buşteni), lemn prelucrat (cioplitură, cherestea, semifabricate), produs finit (furnir, placaj, pavele, etc.). defectele lemnului după natura lor: de formă, de structură (excentricitate, fibră înclinată, fibră răsucită), noduri, crăpături, găuri de insecte, coloraţii, alteraţii limitele de utilizare: în funcţie de lemn sănătos (culoare vie, clară, uniformă); lemn alterat (pete colorate de la centru spre periferie) instrumente de măsurare: metru pliant, riglă gradată, ruletă, compas de măsurat grosimi, clupă, compas de măsurat găuri 76

– instrumente specifice de trasare: creion dulgheresc sau cretă, dreptar, sfoară sau sârmă pentru linii drepte, colţar, echer, vinclu, colţar cu braţ mobil pentru unghiuri, compas pentru linii curbe – instrumente pentru verificarea pieselor trasate: nivel cu bulă de aer (boloboc), echer cu cumpănă, fir cu plumb, furtun de nivel PRELUCRAREA MANUALĂ A MATERIALULUI LEMNOS 1. Alege sculele necesare prelucrării manuale a materialului lemnos 1.1. Sculele sunt alese în funcţie de tipul materialului lemnos de prelucrat. 1.2. Alegerea sculelor se face în corelaţie cu tipul operaţiei de executat. 1.3. Sculele sunt alese avându-se în vedere gradul de complexitate al lucrării de efectuat. 2. Ciopleşte materialul lemnos 2.1. Cioplirea materialului lemnos se realizează utilizând scule adecvate, în funcţie de nivelul de dificultate al operaţiei. 2.2. Cioplirea se face cu precizie, la dimensiunile cerute de standarde. 2.3. Prelucrarea prin această operaţie se face cu îndemânare, cu pierderi minime de material. 2.4. Cioplirea se face respectând cerinţele de calitate ale execuţiei. 2.5. Eventualele deficienţe sunt remediate cu promptitudine, pe parcursul executării lucrării. 3. Taie materialul lemnos 3.1. Materialul lemnos este retezat, cu precizie, la dimensiunile prevăzute de documentaţia tehnică. 3.2. Prin tăiere sunt decupate piese din lemn, de o anumită formă, cu pierderi minime de material. 3.3. Tăierea se face cu atenţie respectându-se legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă. 4. Găureşte materialul lemnos 4.1. Materialul lemnos se găureşte, cu răbdare şi precizie, la dimensiunile prevăzute în documentaţia tehnică. 4.2. Găurirea se face cu îndemânare în vederea respectării toleranţelor indicate în normative. 5. Scobeşte materialul lemnos 5.1. Operaţiunea de scobire se începe de-a curmezişul fibrelor şi se continuă de-a lungul lor. 5.2. Scobirea se face gradual pentru a evita aşchierea lemnului. 5.3. Materialul lemnos este prelucrat în scopul realizării de scobituri, lăcaşuri şi cepuri, ajustate cu precizie, pentru a evita spargerea lemnului.



6. Rindeluieşte / pileşte materialul lemnos 6.1. Rindeluirea se face cu precizie şi răbdare, în sensul fibrelor / paralel cu muchia piesei. 6.2. Rindeluirea aduce piesele la dimensiunile cerute de standarde. 6.3. Rindeluirea se face gradual, cu respectarea toleranţelor indicate de normative. 6.4. Finisarea suprafeţelor prin rindeluire se face cu respectarea cerinţelor de calitate. 77

7. Bate şi scoate cuiele 7.1. Baterea cuielor se face în scopul realizării de îmbinări rezistente conform cerinţelor impuse de standarde. 7.2. Scoaterea cuielor se face în scopul refolosirii materialului. 7.3. Baterea şi scoaterea cuielor se face cu atenţie, pentru limitarea rebuturilor generate de spargerea lemnului.

• • • • • • • • •

Gama de variabile: tipul de material: esenţe de material lemnos - foioase (stejar, fag, ulm, etc.), - conifere (brad, pin, molid etc.), - produse semifabricate (scânduri, bile, manele) gradul de complexitate al lucrării: fasonarea grinzilor de lemn rotund, despicarea, retezarea, îmbinarea, pilirea, finisarea suprafeţelor nivel de dificultate: debitări graduale pe suprafeţe brute sau pe suprafeţe prelucrate, găuri cu toleranţă sau găuri brute, etc. scule pentru cioplire: topor, toporişcă, bardă, teslă, cuţitoaie scule pentru tăiere: ferăstrău cu ramă sau cu mâner, joagăr scule pentru găurire: bormaşină cu burghie de diametre diferite scule pentru scobire (dăltuire): daltă îngustă, daltă lată. scule pentru rindeluire/pilire: rindele, pile, raşpele scule pentru baterea şi scoaterea cuielor: ciocan, teslă, toporişcă, bardă, daltă cu despicătură, rangă, etc.

PRELUCRAREA MECANIZATĂ A MATERIALULUI LEMNOS 1. Alege maşinile / utilajele de prelucrat 1.1. Maşinile/utilajele sunt alese în funcţie de tipul operaţiei de executat. 1.2. Maşinile/utilajele sunt alese corespunzător dimensiunilor elementului de prelucrat. 1.3. Alegerea maşinilor/utilajelor se realizează în funcţie de dotarea existentă. 2. Fixează parametrii de lucru ai maşinilor de prelucrat 2.1. Parametrii de lucru sunt fixaţi în concordanţă cu tipul şi calitatea materialului de prelucrat. 2.2. Parametrii sunt fixaţi avându-se în vedere caracteristicile elementelor de realizat. 2.3. Parametrii sunt fixaţi în funcţie de caracteristicile de lucru ale maşinilor. 2.4. Parametrii sunt fixaţi conform specificaţiilor din documentaţia tehnică. 3. Verifică funcţionalitatea maşinii de prelucrat 3.1.Verificarea funcţionalităţii maşinii se realizează la mers în gol, pentru îndeplinirea condiţiilor de siguranţă în utilizare. 3.2. Verificarea maşinii la funcţionare sub sarcină se realizează, cu atenţie, urmărinduse asigurarea parametrilor necesari în funcţie de tipul materialului şi destinaţia elementului de prelucrat. 3.3. Eventualele disfuncţionalităţi sunt raportate cu promptitudine persoanelor abilitate. 4. Supraveghează funcţionarea maşinilor 4.1.Funcţionarea maşinilor este urmărită permanent pentru asigurarea cerinţelor de calitate 78

privind lucrarea de executat. 4.2.Funcţionarea maşinilor este supravegheată cu responsabilitate, identificându-se cu atenţie orice abatere de la regimul de lucru stabilit. 4.3.Eventualele disfuncţionalităţi sunt anunţate cu promptitudine persoanelor abilitate. 4.4. Spravegherea funcţionării maşinilor se face cu respectarea legislaţiei de sănătate şi securitate în muncă, specifică prelucrării mecanizate a materialului lemnos. 4.5. La terminarea lucrului, maşinile sunt aduse la parametrii iniţiali. Gama de variabile: maşini/utilaje de prelucrat materialul lemnos: burghie electrice, ferăstraie electrice cu disc sau cu panglică, rindea electrică, daltă şi freză electrică, maşini de rindeluit, maşini de frezat, maşini de găurit, prese, etc. tipuri de operaţii: tăiere, găurire, frezare, decupare, rindeluire, încleiere, etc. dimensiuni: lungime, lăţime, diametru, grosime, înclinare, etc parametrii de lucru: adâncime de tăiere, adâncime de găurire, lungime, diametru, avans tipul materialului de prelucrat: material lemnos de esenţă moale sau tare elemente din lemn: popi, moaze, căpriori, pane, cleşti, contravântuiri, cosoroabe, arbaletrieri, şipci, astereală, grinzi, traverse, montanţi, stâlpi, şpraiţuri, panouri, etc. caracteristicile elementelor de realizat: dimensiuni, configuraţie, complexitate, etc. caracteristicile de lucru: putere instalată, dimensiunile mesei de lucru, dimensiunile sculelor de prelucrat, viteze de lucru, dimensiuni maxime de prelucrat, etc. factori perturbatori în funcţionarea maşinilor de prelucrare mecanizată a lemnului pot fi: praf, mişcări necontrolate ale materialelor şi pieselor, depozitări în locuri nepermise disfuncţionalităţi: arderea motorului electric, defecţiuni ale capului de lucru (fisuri, deformări, rupere), etc. persoane abilitate: şef de echipă, maistru, inginer, tehnician, etc. supravegherea funcţionalităţii: funcţionarea la parametrii fixaţi, respectarea normelor privind securitatea şi sănătatea muncii, a normelor de mediu, respectarea prevederilor din cartea tehnică a maşinii/utilajului, aducerea la parametrii iniţiali la terminarea lucrului, anunţarea cu promptitudine a disfuncţionalităţilor apărute REALIZAREA, MONTAREA/DEMONTAREA COFRAJELOR DIN MATERIAL LEMNOS 1. Realizează cofraje din lemn 1.1. Forma cofrajului este corelată cu tipul elementului de construcţie de betonat. 1.2. Cofrajul corespunde dimensiunilor şi profilului elementului care trebuie betonat. 1.3. La realizarea cofrajului se ţine seama de modul de turnare al betonului. 1.4. Materialele din care se execută elementele de cofraj corespund calitativ tipului de lucrări de executat. 1.5.Cofrajele îndeplinesc condiţiile tehnice necesare pentru utilizare. 2. Execută lucrări de decofrare 2.1. Decofrarea se realizează în mod diferenţiat, în funcţie de tipul elementelor cofrate şi rolul acestora în cadrul construcţiei. 2.2. Momentul decofrării este ales în funcţie de criterii specifice. 2.3. Decofrarea se efectuează atent, recuperându-se materialul lemnos în vederea reutilizării acestuia. 2.4. Decofrarea se realizează în condiţii de siguranţă, respectând legislaţia privind sănătatea şi 79

securitatea muncii. Gama de variabile: tipul elementului de construcţie: fundaţii, pereţi, stâlpi, grinzi, planşee, arce şi bolţi, rampe pentru scări, podeste, centuri, buiandrugi, console dimensiunile elementului: lungime, lăţime, diametru, unghiuri, etc. profilul elementului: secţiune transversală pătrată, dreptunghiulară, complexă, etc. modul de turnare al betonului: manual, mecanic. materiale pentru elementele de cofraj: scânduri brute, scânduri geluite, panouri de placaj (PFL, PAL, TEGO), panouri prefabricate metalice şi de lemn, etc. condiţii tehnice pentru utilizarea cofrajelor: execuţie simplă, stabilitate, rezistenţă, capacitate de preluare a greutăţii şi împingerii laterale a amestecului de beton proaspăt şi a sarcinilor apărute în procesul de executare al lucrărilor, înlăturarea posibilităţii de scurgere a laptelui de ciment prin rosturi, permiterea demontării fără şocuri, uşurinţă în manipulare la transport şi montaj, etc. scule şi unelte: teslă, ferăstrău, maşină de găurit, ferăstrău electric, chei, buloane, etc. configuraţia elementului: simplă, complexă. modul de sprijinire a cofrajului: pe elemente existente, sisteme telescopice de sprijinire, sisteme rigide de sprijinire, pe alte cofraje, etc. condiţii de acces: spaţiu de circulaţie, balustradă de protecţie, podine provizorii, etc. criterii specifice: temperatura mediului ambiant, tipul şi marca betonului, tipul şi destinaţia elementului care se decofrează, păstrarea unor elemente de sprijinire după decofrare, etc. COFRAJE DIN LEMN PENTRU STÂLPI CU SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ

80

Lucrări de sprijiniri Şanţurile sau gropile de fundaţii cu pereţi verticali mai adânci de 0,75 m în teren uşor; 1,25 m în teren mijlociu şi 2 m în teren tare se consolidează împotriva prăbuşirii malurilor prin sprijiniri Sprijinirile sunt lucrări auxiliare care se demontează după terminarea lucrărilor de bază ( de betoane, zidărie, canalizare etc.). Sprijinirile sunt alcătuite dintr-o cămăşuială, realizată din dulapi aplicaţi pe peretele săpăturii şi din elemente de susţinere ( şpraiţuri, proptele etc.). a. Tipuri de sprijiniri. Sprijinirile se pot clasifica după modul de alcătuire în: - sprijiniri speciale, folosite numai în cazul săpăturilor în terenuri curgătoare la mare adâncime şi cu puternice infiltraţii de apă sau în cazul săpăturilor în terenuri sub nivelul pânzei de apă. Aceste sprijiniri au cămăşuiala alcătuită din piese speciale numite palplanşe care asigură etanşeitatea cămăşuielii; - sprijiniri obişnuite, folosite în toate celelalte cazuri. Acestea au cămăşuiala din dulapi 81

b. Elemente care intră în alcătuirea sprijinirilor. Sprijinirile sunt alcătuite din:





- elemente de cămăşuială, care au rolul de a menţine malul la înclinarea săpată; dispuşi distanţaţi. În funcţie de cadrele lăţimea din săpăturilor sprijinirile obişnuite pot fi dinalăturat aceastăsau categorie fac parte dulapii, bile şi palplanşele; realizate prin şpraiţuri în spaţii înguste, şi proptele (contrafişe) la săpăturile în spaţii largi. - elemente de solidarizare, care au rolul de a menţine cămăşuiala în poziţia b. Elemente care intră în alcătuirea sprijinirilor. Sprijinirile sunt alcătuite din: impusă de execuţia care lucrărilor; categorie fac parte chingile şi - elemente de cămăşuială, au roluldin de aaceastă menţine malul la înclinarea săpată; din această categorie fac parte dulapii, cadrele din bile şi palplanşele; montanţii; - elemente de solidarizare, care au rolul de a menţine cămăşuiala în poziţia impusă de - elemente de sprijinire, care au rolul de a sprijini cămăşuiala şi de a prelua sau execuţia lucrărilor; din această categorie fac parte chingile şi montanţii; transmite (după caz)care împingerea dată de malul săpăturii; şi dindeaceastă fac - elemente de sprijinire, au rolul de a sprijini cămăşuiala a preluacategorie sau transmite (dupăparte caz) şpraiţurile, împingerea dată de malul săpăturii; din proptelele (contrafişele) şi această cadrele categorie din bile. fac parte şpraiţurile, proptelele (contrafişele) şi cadrele bile. c. Alcătuirea constructivă a din sprijinirilor obişnuite: orizontale şi verticale cu c. Alcătuirea constructivă a sprijinirilor obişnuite: orizontale şi verticale cu dulapi dulapi distanţaţi şi distanţaţi joantivi. şi joantivi. Sprijinirile obişnuite fi: orizontale şi verticale. Sprijinirile obişnuite pot fi: pot orizontale şi verticale. 1.Sprijiniri orizontale. Aceste sprijiniri, la rândul lor, se împart în sprijiniri cu

contrafişe, cu ancore, în spaţii largi şi sprijiniri uşoare cu dulapi distanţaşi şi joantivi, în 1.Sprijiniri orizontale. Aceste sprijiniri, la rândul lor, se împart în sprijiniri cu contrafişe, cu spaţii înguste. ancore, în spaţii largi şi sprijiniri uşoare cu dulapi distanţaşi şi joantivi, în spaţii înguste. În funcţie de natura terenului, dulapii cămăşuielii pot fi aşezaţi distanţat sau alăturat (joantivi). • Sprijiniri în spaţii largi. Sprijiniri orizontale cu contrafişe (proptele). Această sprijinire este, de obicei, alcătuită dintr-o cămăşuială de dulapi aşezaţi orizontal şi menţinuţi în poziţia cerută cu ajutorul unor montanţi proptiţi cu contrafişe. Sprijiniri orizontale cu ancorare. Întru-cât sprijinirea cu contrafişe este foarte incomodă şi îngreuiază executarea celorlalte lucrări (de hidroizolaţie, betonare etc.) un alt sistem de sprijinire orizontală adoptat la săpăturile în spaţii largi este cel cu ancore. • Sprijiniri în spaţii înguste. În cazul săpăturilor în spaţii înguste (de exemplu, tranşee pentru canalizări, şanţuri, puţuri etc.), sprijinirea se execută din mal în mal asigurând astfel stabilitatea pereţilor săpăturii. Sprijiniri uşoare orizontale. În cazul şanţurilor cu adâncimea până la 2 m în terenuri compacte sau coezive, sprijinirea poate fi alcătuită dintr-un singur rând sau din două rânduri de dulapi de 4 . . 5 cm grosime, aşezaţi la partea de sus a ambelor maluri şi fixaţi cu şpraiţuri orizontale. Acestea au diametrul de 10 . . 20 cm şi sunt montate la circa 1,50 . . 2,50 m distanţă. Sprijiniri cu dulapi distanţaţi şi joantivi. În cazul şanţurilor cu adâncimea până la 5 m, dulapii cămăşuielii sunt aşezaţi orizontal pe ambii pereţi, distanţaţi sau alăturaţi, în aceleaşi condiţii ca şi în cazul săpăturilor în spaţii largi, ţinând seama de natura terenului. În cămăşuiala alcătuită din dulapi distanţaţi, aceştia se sprijină cu montanţi aşezaţi vertical, faţă în faţă şi menţinuţi în poziţia necesară prin intermediul şpraiţurilor. Sprijinirile din dulapi joantivi folosite în cazul terenurilor cu mici infiltraţii de apă şi la o adâncime a săpăturii de până la 5 m sau în cazul terenurilor friabile şi la o adâncime a săpăturii de până la 3 m, au aceiaşi alcătuire ca şi sprijinirile cu dulapi distanţaţi.

82

2.Sprijiniri verticale. Aceste sprijiniri se folosesc în cazul săpăturilor de adâncime, în terenuri curgătoare sau cu infiltraţii de apă, precum şi în cazul executării puţurilor. Dulapii se aşează vertical, montându-se alăturat sau se prevăd cu lambă şi uluc, pentru ca nisipul, chişaiul etc., să nu poată curge printre ei. Capătul inferior al dulapilor este ascuţit numai pe o singură parte pentru a uşura înfigerea lor în pământ.

83

Modulul IX MONTAREA PANOURILOR PREFABRICATE 1. Execută elemente de construcţii din panouri lemnoase 1.1. Elementele sunt executate corect, după trasare, conform proiectului. 1.2. Trasarea axelor de referinţă se realizează cu instrumente adecvate. 2. Realizează îmbinări la elemente din panouri lemnoase 2.1. Îmbinările se realizează cu atenţie, conform planului de execuţie / proiectului. 2.2. Îmbinările se execută utilizând materiale de calitate. 2.3. Îmbinările sunt realizate asigurând stabilitatea construcţiei. 2.4. La realizarea îmbinărilor se urmăreşte respectarea legislaţiei privind securitatea şi sănătatea muncii, în scopul asigurării securităţii proprii şi a personalului din raza de lucru. 3. Montează panouri prefabricate de cofraj din lemn 3.1. Montarea se realizează utilizând scule şi unelte specifice. 3.2. Lucrările se execută conform indicaţiilor din proiect, respectând succesiunea operaţiilor specifice. 3.3.Lucrările sunt executate în funcţie de configuraţia elementului şi modul de sprijinire a cofrajului. 3.4. Montarea se realizează în condiţii de siguranţă, respectând legislaţia privind sănătatea şi securitatea muncii. 3.5. Lucrările sunt realizate asigurându-se condiţiile de acces necesare pentru personalul de execuţie. 3.6. La montarea panourilor sunt respectate condiţiile tehnice impuse de producător. 3.7. Panourile sunt montate cu atenţie, menţinându-se integritatea acestora. 4. Verifică lucrarea realizată din panouri lemnoase 4.1. Caracteristicile geometrice ale lucrării sunt verificate cu ajutorul instrumentelor de măsură şi control adecvate. 4.2. Eventualele neconformităţi geometrice identificate sunt corectate prin metode specifice în funcţie de tipul acestora. 4.3. Îmbinările sunt verificate cu responsabilitate asigurându-se remedierea promptă a oricăror neconformităţi. Gama de variabile: lucrări de construcţii din panouri lemnoase: cu rol de susţinere a celorlalte elemente ale clădirii (pereţi portanţi sau de rezistenţă); cu rol de închidere sau compartimentare a clădirilor în interior (pereţi interiori sau de umplutură); planşee (fără izolaţie, cu grinzi aparente şi izolaţie, cu izolaţie şi tavan, etc); tavane; pardoseli din lemn axe de referinţă: longitudinale, transversale instrumente pentru trasare: creion, echer, raportor, vinclu, riglă, etc. materiale pentru îmbinări: şuruburi, cuie, buloane, etc. caracteristici geometrice: verticalitate, orizontalitate, planeitate, unghiuri instrumente de măsură şi control: metru, raportor, ruletă, fir cu plumb, nivelă cu bulă de aer, etc. 84

REALIZAREA STRUCTURILOR DE REZISTENŢĂ DIN LEMN 1. Realizează elementele de rezistenţă pentru structuri 1.1. Elementele necesare sunt realizate conform documentaţiei tehnice specifice. 1.2. Elementele alese corespund tipului structurii de rezistenţă. 1.3. Elementele sunt realizate în concordanţă cu destinaţia structurii. 2.1.Asamblarea este realizată conform documentaţiei tehnice de execuţie. 2.2. Asamblarea se efectuează cu atenţie, în funcţie de complexitatea structurii. 2.3. Pentru realizarea asamblării sunt utilizate toate elementele necesare în funcţie de tipul structurii de executat. 2.4.La asamblarea structurilor de rezistenţă sunt asigurate condiţiile de stabilitate provizorie şi definitivă ale acestora. 3 Execută îmbinări 3.1. Îmbinările corespund detaliilor din planurile de execuţie. 3.2. Îmbinările se execută prin intermediul unor operaţii specifice utilizând scule adecvate. 3.3.Îmbinările executate îndeplinesc cerinţele tehnice specifice în funcţie de tipul structurii de realizat. 3.4. Modul de realizare a îmbinărilor este verificat cu responsabilitate, imediat după execuţie, în vederea remedierii prompte a eventualelor defecte. 4. Demontează structuri provizorii din lemn 4.1. Demontarea se realizează cu atenţie, asigurându-se recuperarea materialelor refolosibile. 4.2. Demontarea structurilor provizorii se efectuează respectând cu stricteţe succesiunea operaţiilor, pentru asigurarea securităţii proprii şi a personalului din raza de lucru. 4.3. Demontarea structurilor provizorii din lemn este realizată după finalizarea structurii de rezistenţă pentru care au fost prevăzute. 4.4. Structurile provizorii simple sunt demontate cu grijă, pentru păstrarea integrităţii acestora. Gama de variabile: elemente necesare structurii: popi, căpriori, pane, cleşti, contravântuiri, moaze, cosoroabe, arbaletrieri, şipci, astereală, grinzi, traverse, montanţi, stâlpi, şpraiţuri, panouri, etc. destinaţia structurii: clădiri de locuit, ateliere, barăci, cabane, etc. documentaţie tehnică specifică: planuri, schiţe, cataloage cu detalii de execuţie, etc. tipul structurii de rezistenţă: structuri provizorii (schele, podine, eşafodaje, capre, platforme, balustrade, scări, jgheaburi, planşee, etc.), structuri definitive (şarpante, sprijiniri, ferme, planşee, etc.). operaţii de îmbinare: prindere cu elemente metalice simple (cuie, piroane, scoabe, etc.), strângere (cu buloane), încleiere, presare, etc. cerinţe tehnice specifice: absenţa jocurilor, asigurarea strângerii prescrise, corectitudinea alegerii elementelor de asamblare, orientarea corectă a elementelor de îmbinare. scule: teslă, ferăstrău, maşină de găurit, ferăstrău electric, etc. eventuale defecte: jocuri, strângeri incorecte, defecte în lemn apărute în urma realizării îmbinării, etc. structuri provizorii simple: podine, balustrade, jgheaburi, şoproane, suporţi diverşi, etc destinaţia structurilor provizorii simple: circulaţia şi siguranţa personalului, evacuarea materialelor, depozitarea temporară şi protecţia materialelor şi echipamentelor, etc. succesiunea operaţiilor de demontare: de la elemente superioare spre cele din bază (de sus în jos). 85

Operaţii de montare şi demontare a panourilor de cofraj pentru un stâlp Aceste cofraje sunt alcătuite din panouri modulate, cu completări, sub formă de panouri aşezate pe verticală şi fururi pe orizontală. Panourile se dispun câte două, faţă în faţă, simetric şi se fixează în caloţi din bare drepte legate la capete cu tiranţi prevăzuţi la un capăt cu plăcuţe U de ancoraj, iar la celălalt capăt cu zăvoare de blocare. Indiferent de formă, de mod de montare şi asamblare a panourilor de cofraj, fiecare cofraj de stâlp cuprinde: - rama de trasare, - calotul de scânduri la bază, - capacul sau fereastra pentru curăţirea cofrajului pe una din laturile stâlpului, - şipcile triunghiulare pentru închiderea rosturilor cofrajului şi teşirea muchiilor stâlpului. Îmbinarea cofrajului stâlpului cu cofrajul grinzilor se realizează astfel încât cofrajul grinzilor să rezeme pe capul cofrajului stâlpilor, ceea ce permite o asamblare uşoară şi corectă iar decofrarea stâlpului se poate realiza înaintea grinzilor, acestea având cerinţee de un timp mai mare de aşteptare în stare cofrată. Tehnologia de montare a panourilor de cofraj pentru stâlpi cuprinde următoarele faze: - faza 1 – trasarea axelor perpendiculare şi conturul stâlpului; - faza 2 – fixarea ramei de trasare; - faza 3 – fixarea cu cuie a şipcii triunghiulare pe feţele panourilor de cofraj; - faza 4 – montarea panourilor de cofraj pentru trei laturi sprijinindu-se provizoriu; - faza 5 – montarea armăturii; - faza 6 – montarea provizorie a ferestrei de control, pe latura a patra; - faza 7 – continuarea cofrării laturii a patra cu panouri de cofraj; - faza 8 – se montează caloţii metalici şi se strâng cu tiranţi prevăzuţi cu plăcuţă de ancoraj şi zăvor; - faza 9 – scoaterea ferestrei de control, curăţirea interiorului cofrajului de aşchii şi de eventuale gunoaie şi montarea definitivă a ferestrei de control; - faza 10 – montarea calotului de bază şi a calotului metalic care îmbracă rostul la partea superioară a ferestrei de control.

Demontarea panourilor de cofraj. Ordinea operaţiilor de demontare este în general inversă ca la montare. La decofrarea stâlpilor se execută: - demontarea jugurilor; - desfacerea chingilor de legătură; - demontarea panourilor de cofraj; - curăţirea şi ungerea lor; - demontarea ramei de trasare. Desprinderea scândurilor, chingilor şi a panourilor de cofraj trebuie făcută cu mijloace şi scule adecvate, astfel ca să nu se producă degradări nici cofrajelor şi nici betonului.

86

Verificarea calităţii cofrajului pentru stâlp Alcătuirea cofrajelor şi a elementelor de susţinere a acestora trebuie să fie verificată în cursul execuţiei lucrărilor, prin aceasta urmărindu-se a se asigura îndeplinirea următoarelor condiţii:  să se respecte riguros formele prevăzute pentru elementele care se vor turna;  să fie bine încheiate pentru a nu permite scurgerea laptelui de ciment;  să permită o decofrare uşoară pentru a nu produce deteriorări ale elementului de beton sau cofrajului;  să permită o execuţie cât mai simplă;  să fie stabile şi rezistente;  în cazul stâlpilor cu înălţimea mai mare de 3 m trebuie să se dispună ferestre pentru turnare, situate la 2,5. . . 3 m;  să poată prelua greutatea şi împingerea laterală a amestecului proaspăt de beton şi a încărcărilor care apar în timpul executării lucrărilor;  să corespundă din punct de vedere al condiţiilor de tehnica securităţii muncii

87

Modulul X EXECUTAREA PARDOSELILOR DIN LEMN Etapele de executie: Trasează cotele pardoselii Materialele şi SDV-urile necesare executării îmbinărilor şi înnădiri din lemn: tip de material lemnos, toporişca; tesla; cuţitoaia; dalta; rindeaua; fierăstrăul; menghina; cleşti; burghiu; pile; raşpele; ciocan; şurubelniţe; chei; freză; maşini de găurit, maşini de dăltuit, metru; ruletă; colţar; şablon; creion dulgheresc; riglă gradată; compas Executarea operaţiei de măsurare şi trasare: după detalii îmbinări dulghereşti Efectuează lucrări de montaj de pardoseli. Prelucrarea materialului lemnos: înnădiri prin chertări în lungime şi lăţime; înnădiri prin piese de legătură, solidarizări, noduri Executarea îmbinărilor şi înnădirilor: trasarea, executarea tăieturilor, încheierea şi solidarizarea îmbinării Tipuri de esenţe de material lemnos Verifică calitatea montajului pardoselilor Caracteristici calitative ale materialelor utilizate Scule specifice şi modul lor de utilizare



Clasificarea materialului lemnos dupa gradul de prelucrarea Lemn brut: - Rotund (care nu se taie in lung): -prajini -manele -bile -busteni pentru constructii -lemn rotund de mina -bulumaci -stalpi pentru linii aeriene -busteni pentru piloti - Semirotund (obtinut prin taiere in lung, in 2 parti egale) Produse semifrabricate: - Lemn ecarisat: -scanduri: (tivite, semitivite, netivite) -dulapi -sipci tivite -rigle tivite -grinzi: -cioplite -margini -laturoaie - Produse moderne: -Placaj de constructie -Placi de aschii de lemn – PAL -Placi din fibre de lemn – PFL -Lemn stratifical – LS -Panel Produse finite: - Tamplarie: -usi, ferestre, mobila - Parchet - Lambriu 88

Lemnul in constructii

Lemnul ecarist folosit in constructii: - scanduri – grosimi maxim 40 mm, latimi mai mari decat dublul grosimii, dar cel putin 8 cm. - dulapi – grosimi mai mari de 40 mm insa cel mult 100mm si latimi mai mari decat dublul grosimii dar cel putin 10 cm. - sipci – grosimi de maxim 40 mm si latimi de cel mult 6 cm. - rigle – grosimi de peste 40 mm si sub 100mm si latimi cel mult dublu grosimii.

Busteni mici, mai subtiri

Bustenii mici modelati la dimensiuni egale , pot fi taiati in cherestea cu dimensiuni standard.

- grinzi – grosimi minim 100 mm si latimi egale sau mai mari decat grosimea. Bustean mare, gros Dintr-un bustean de calitate superioara, cu putine noduri si crapatruri se pot taia mai multe scanduri bune.



CERINTE PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINEASCA PARDOSELILE: -

aspect placut, rezistenta la uzura, capacitate de izolare termica si fonica, impermeabiliate la apa si vapori de apa, durabilitate in timp intretinere usoara, usor de reparat, inlocuit, ieftine, elasticitate, proprietati antiderapante, rezistente la foc. 89

PARDOSELILE SUNT ALCATUITE DIN DOUA STRATURI: - stratul de uzura sau pardoseala propriu-zisa, constituind suprafata pe care se circula; - stratul-suport, care in functie de natura stratului de uzura poate fi - elastic (nisip, pietris, balast, zgura, etc.) - rigid (beton simplu, beton slab armat, etc.) CLASIFICAREA PARDOSELILOR: 1. Dupa natura materialului utilizat pentru alcatuirea stratului de uzura pardoselile pot fi din: - pamant natural tratat la suprafata, din argila compacta - pardoseli din lemn (dusumele, parchete, pavele din lemn); Dusumele brute din scinduri cu grosimi de 18-24 sau 28mm si latimi de 80-300mm fixate joantiv? sau cu interspatii. Dusumele date la rindea pe o singura fata din scinduri de 24,28 sau 38mm si latimii intre 100-300 mm. Dusumele cu lamba si uluc din scinduri sau dulapuri cu grosimi de 24,28,38,48 mm si latimi intre 100-160 mm date la rindea si prelucrate pe canturi cu lamba si uluc. Pardoseli din parchete executate din lamele de stejar sau fag cu grosimea de 17-22 mm, lungimea de 200-450 mm si latimea de 30-90 mm. Pentru a se putea imbina intre ele lamelele de parchet se prelucreaza pe fete Tip LU, cu uluc pe doua laturi si lamba pe celelalte doua • Tip U cu uluc pe toate cele patru muchii • Tip L cu pelt in coada de rindunica care se monteaza in mastic bituminos. Se mai fabrica din fag sau stejar de 10 mm cu muchii drepte - parchet lamelar. Pardoselile din parchete se pot monta pe dusumea oarba, pe placi de rumbeton fibrobeton, PFL sau prin lipire pe beton. De-a lungul peretilor se monteaza lamele denumite parizuni, cu lungimea de 1-1,5 m si latimea de 65-115 mm grosimea este egala cu a parchetului. Rostul dintre parizuni  si perete se acopera cu pervazuri fixate de parchet prin cuie. - pardoseli din piatra naturala (placi, dale); - pardoseli din piatra artificiala arsa ( caramida, gresie, placi ceramice) -pardoseli din pietre artificiale nearse (beton brut, ciment sclivisit, mozaic turnat, placi mazaicate); -pardoseli din materiale plastice -pardoseli din materiale bituminoase; -pardoseli din polimeri sintetici; Parchet lamelar O amenajare moderna presupune spatii aerate, in care fiecare obiect, pe langa valoarea practica are o insemnata valoare estetica. Pardoseala trebuie sa fie in armonie cu restul obiectelor de mobilier si decoratie, dar trebuie sa indeplineasca anumite cerinte: sa fie usor de intretinut si foarte rezistenta. 90

Acest tip  de material este rezistent, usor de intretinut si el poate inlocui cu succes traditionalul parchet.El se poate folosi in orice spatiu,cu exceptia incaperilor umede (baie, sauna,etc) Suprafata este foarte rezistenta, ceea ce permite o folosire indelungata fara urmari vizibile. Parchetul stratificat - din foite de lemn lipite :(15mm grosime)  - estetic, modern, rezistent Structura: •

stratul superior, g=4mm, fag, stejar.

•

stratul mijlociu, g=7mm, rasinoase.

•

stratul inferior, g=4mm, rasinoase.

Panourile se imbina in sistemul nut-feder si sunt finisate cu lacuri ecologice speciale pentru pardoseli. Avantaje: Parchetul stratificat este foarte bine uscat si dispunerea perpendiculara a straturilor nu-i permit sa lucreze in timp.Dupa ani de folosire stratul de uzura poate fi slefuit si relacuit. Parchetul laminat: parchetul laminat e facut din conglomerate lemnoase (rumegus) (6-8mm grosime) Descriere: Este vorba de un tip de parchet realizat dintr-o placa fabricata din MDF (miez de mare densitate)care are pe partea inferioara o folie de laminata ( care da aspectul) de echilibrare pentru elasticitate, iar la suprafata filmul decorativ si un strat special contra abraziunii. Este un conglomerat de inalta densitate alcatuit din resturi foare fine de lemn compactate cu lianti. •

Folia de protectie - este primul strat , practic cel utilizat, strat ce este tratat cu o rasina speciala - el devenind foarte rezistent si usor de intretinut

•

Hirtia de decor - este al doilea strat si este imbibat cu rasina. Acest strat reproduce diverse modele, imitatii de lemn

•

Suportul - materialul de baza- este o placa aglomerata, din lemn, foarte densa, cu aschii fine, lipite cu adezivi organici

•

Puntea exterioara - folia de pe partea posterioara are un dublu scop protectia impotriva umiditatii si pastrarea stabilitatii formei

Avantaje: •

Foarte buna rezistenta la presare (suporta bine mobile grele, scaune cu riti de cauciuc, pantifi cu toc cui)

•

Sunt rezistente la abraziune datorita foliei de protectie de la suprafata podelei si a supunerii podelei la actiunea unui dispozitiv prevazut cu hirtie abraziva

•

Rezistenta la chimicale

•

Rezistenta la decolorare

•

Rezistenta la tigara

•

Rezistenta la foc si permite incalzirea prin pardoseala

•

Se pot gasi intr-o mare varietate de culori si modele(desene) ce imita diverse esente de lemn nobil

Datorita profilelor laterale se imbina etans si se monteaza cu usurinta. Sunt ecologice deoarece nu contin chlorine, plastifianti, conservanti. •

91

Nelasand murdaria si bacteriile sa penetreze sunt foarte igienice si de aceea recomandate persoanelor alergice. Se curata usor si sunt rezistente la substante chimice, abraziune, zgarieturi, coloranti, raze ultraviolete si presiune. Parchetul stratificat il puteti monta pe hol, in bucatarie, dormitor, camera de zi sau de lucru, nu insa in baie, deoarece umiditatea ridicata il deterioreaza. Este ideal pentru incaperile cu sistem de incalzire prin pardoseala Varietate de imitatii de marmura, mozaic, furniruri de lemn intr-o larga paleta coloristica. Caracteristici tehnice Clasa de utilizare (standard european)

Utilizare

Utilizare tipica

21 22 23 31 32 33

locuinta locuinta locuinta firma firma firma

dormitor sufragerie hol birouri spatii comerciale hol de banca

Accesorii pentru montaj Folie de plastic, adezivi, plinta Montajul este usor de realizat si pentru nespecialisti in conditiile folosirii unor truse speciale. Podelele se pot monta pe orice suprafata uscata, neteda, si curata. Pe sapa neteda, se pune o folie de plastic (~2mm grosime). Placile se imbina intre ele pe lateral. Varful tubului de adeziv se introduce in interiorul fantei. Se preseaza cu pene. Spre deosebire de parchetul clasic nu se lipeste de podea sau de folia de plastic 2. Dupa gradul de izolare termica a stratului de uzura: - pardoseli calde – avand stratul de uzura din materiale cu coeficientul de conductivitate termica mic - sunt cele la care se folosesc scanduri, dulapuri, parchet, placi aglomerate din lemn, mocheta, covor din p.v.c. si se executa frecvent in dormitoare, camere de zi, in bucatarii si mai rar in coridoare sau holuri. - pardoseli reci – avand stratul de uzura din materiale cu coeficientul de conductivitate termica mare - sunt alcatuite din bucati de lemn (placi, scanduri, parchet, etc.), asezate unele langa altele, cat mai aproape, pentru a nu avea rosturi deschise. Cele mai uzuale tipuri de pardoseli din lemn folosesc pentru stratul de uzura scandurile, parchetul, placile aglomerate din lemn (P.A.L.) si mai rar placile fibrolemnoase (P.F.L.). Pardoselile din lemn sunt considerate ‘’calde’’, fiind in acelasi timp destul de ieftine, elastice, putandu-se monta si demonta usor. Dezavantajele pardoselilor din lemn sunt urmatoarele: au rosturi care se deschid tot mai mult prin prin uscarea lemnului; necesita o intretinere continua pentru a feri lemnul de umezeala, de carii si de unele ciuperci daunatoare. 92

fi din:

3. Dupa natura materialului utilizat pentru alcatuirea stratului de uzura pardoselile pot -pardoseli continue – cele turnate monolit -pardoseli cu rosturi – realizate din elemente prefabricate (dale, placi)

CONDITII CE TREBUIE ASIGURATE DE PARDOSELI DIN PUNCT DE VEDERE AL IZOLATIEI : 1.FONOIZOLATIA - are drept scop reducerea nivelului de zgomot din incaperi. Trebuie urmarite realizarea izolarii impotriva zgomotelor ce patrund in interiorul incaperii din afara acesteia, precum si reducerea zgomotului produs de diferite instalatii ce functioneaza in interiorul acesteia. Zgomotele patrunse in interior pot fi aeriene, provenind de la diverse surse sonore, prin elementele constructive ce inchid spatiul si zgomote structurale (de impact, vibratii de tevi si conducte de instalatii), care se transmit prin structura (pereti, plansee). Impotriva zgomotelor de impact se protejeaza numai planseele, pentru ca astfel acestea nu indeplinesc conditiile admisibile, chiar daca au grosimi mari. Din acest motiv este necesara prevederea de pardoseli speciale cu izolatie de impact suficienta, astfel incat planseul plus pardoseala sa corespunda confortului cerut. 2. TERMOIZOLATIA. In cazul pardoselilor (exceptand cele ale teraselor circulabile) ce separa in mod curent etaje si spatii, izolatia termica este mai putin prezenta in alcatuirea detaliilor. Fac exceptie pardoselile unor incaperi incalzite, dar care se afla partial sau total sub spatii neincalzite sau mai putin incalzite; exemple: (pardoseli de terase peste spatii locuite, pardoseli peste subsoluri mai putin locuite, pardoseli peste spatii exterioare). 3. HIDROIZOLATIA este folosita ca masura de siguranta la pardoselile unor incaperi cu umiditate mare (spalatorii, bai etc.) Amplasarea hidroizolatiei se realizeaza pe mortar de panta, din materiale pe baza de bitum, total impermeabile 1. PARDOSELI DIN LEMN

93

Materiale din lemn pentru pardoseli Din produse de lemn se obtin pardoseli calde, folosite mai ales in locuinte. Aceste produse sunt: scanduri faltuite, dusumele cu lamba si uluc, parchet, intarsii de lemn, Pardoseli din dusumele: Dusumele brute din scinduri cu grosimi de 18-24 sau 28mm si latimi de 80-300mm Dusumele date la rindea pe o singura fata din scinduri de 24,28 sau 38mm si latimii intre 100-300 mm. Dusumele cu lamba si uluc din scinduri sau dulapuri cu grosimi de 24,28,38,48 mm si latimi intre 100-160 mm date la rindea si prelucrate pe canturi cu lamba si uluc. Parchet - pardoseli din parchete executate din lamele de stejar sau fag cu grosimea de 17-22 mm, lungimea de 200-450 mm si latimea de 30-90 mm. Pentru a se putea imbina intre ele lamelele de parchet se prelucreaza pe fetele laterale sub diferite forme. Tip LU, cu uluc pe doua laturi si lamba pe celelalte doua Tip U cu uluc pe toate cele patru muchii Tip L cu pelt in coada de rindunica care se monteaza in mastic bituminos. Se mai fabrica din fag sau stejar de 10 mm cu muchii drepte - parchet lamelar. Parchet lamelar Acest tip  de material este rezistent, usor de intretinut si el poate inlocui cu succes traditionalul parchet. El se poate folosi in orice spatiu,cu exceptia incaperilor umede (baie, sauna,etc) Suprafata este foarte rezistenta, ceea ce permite o folosire indelungata fara urmari vizibile. Parchetul stratificat - din foite de lemn lipite :(15mm grosime)  - estetic, modern, rezistent. Panourile sunt finisate cu lacuri ecologice speciale pentru pardoseli. Avantaje:Parchetul stratificat este foarte bine uscat si dispunerea perpendiculara a straturilor nu-i permit sa lucreze in timp.Dupa ani de folosire stratul de uzura poate fi slefuit si relacuit. Parchetul laminat: parchetul laminat e facut din conglomerate lemnoase (rumegus) (68mm grosime) - Folia de protectie - este primul strat , practic cel utilizat, strat ce este tratat cu o rasina speciala - el devenind foarte rezistent si usor de intretinut - Hartia de decor - este al doilea strat si este imbibat cu rasina. Acest strat reproduce diverse modele, imitatii de lemn - Suportul - materialul de baza- este o placa aglomerata, din lemn, foarte densa, cu aschii fine, lipite cu adezivi organici - Puntea exterioara - folia de pe partea posterioara are un dublu scop - protectia impotriva umiditatii si pastrarea stabilitatii formei AVANTAJE: -Foarte buna rezistenta la presare (suporta bine mobile grele, scaune, pantofi cu toc cui) -Sunt rezistente la abraziune datorita foliei de protectie de la suprafata podelei si a supunerii podelei la actiunea unui dispozitiv prevazut cu hirtie abraziva -Rezistenta la substante chimice -Rezistenta la decolorare -Rezistenta la tigara -Rezistenta la foc si permite incalzirea prin pardoseala -Se pot gasi intr-o mare varietate de culori si modele(desene) ce imita diverse esente de lemn nobil -Datorita profilelor laterale se imbina etans si se monteaza cu usurinta. 94

Nelasand murdaria si bacteriile sa penetreze sunt foarte igienice si de aceea  recomandate persoanelor alergice. Se curata usor si sunt rezistente la substante chimice, abraziune, zgarieturi, coloranti, raze ultraviolete si presiune. Varietate de imitatii de marmura, mozaic, furniruri de lemn intr-o larga paleta coloristica. Folie de plastic, adezivi, plinta Pavele de lemn Detalii la o pardoseala de lemn La fel cum un stejar stravechi da distinctie exteriorului unei case, pardoseala de lemn inspira oricarui interior un aer cald si distins. Prin frumusetea sa naturala, lemnul este o invitatie pentru a-l privi si atinge. Marea varietate de esente poate completa orice stil decorativ. Esente lemnoase Specia de copac din care provine lemnul este determinanta pentru aspectul acestuia. Astfel, traditionalul stejar are variatii pronuntate ale fibrei, pe cand artarul este mult mai uniform si limpede. Exista astazi si o mare varietate de specii exotice, ca cires brazilian sau bambus, fiecare cu caracteristicile sale distinctive.  

95

 

De retinut:  Fiecarei esente lemnoase ii este specifica o anumita duritate, care ii afecteaza durabilitatea. Imaginea alaturata prezinta o scara a duritatii pentru cateva specii uzuale. Dupa cum se observa, pentru o pardoseala cu trafic intens, este recomadat a se opta pentru stejar, artar, frasin sau cires barzilian.  Multe specii de lemn isi schimba in timp culoarea, dupa expunerea la razele solare. Gradul de decolorare variaza in functie de specie, in cazul ciresului, de exemplu, acest proces este rapid si dramatic. Latimea In functie de dimensiunea elementelor, pot exista trei categorii: lamele, scandura si blocuri de parchet. Daca latimea este mai mica de 70 mm avem o pardoseala din lamele, de la 70 mm in sus avem pardoseala de scanduri (dusumea). A treia optiune se obtine prin imbinarea si montarea pe un suport din lemn a mai multor elemente, chiar din esente diferite. Astfel, se formeaza placi patrate sau dreptunghiulare cu modele pentru toate gusturile. Blocurile de parchet sunt adesea folosite pentru a delimita anumite zone sau pentru a obtine medalioane decorative.

  De retinut: 

Dimensiunile unei placi influenteaza dramatic aspectului pardoselei. In camere largi este indicat sa alegem dimensiuni mari ale placii, pe cand pentru o incapere mica efectul poate fi sufocant.



Pentru a crea iluzia vizuala a unui spatiu mai larg, folositi intotdeauna placi inguste!



Efecte vizuale deosebit de placute si originale pot fi obtinute prin combinatia a doua sau mai multe dimensiuni.

96

Muchiile Aspectul final al pardoselei este influnetat si de modul in care sunt taiate muchiile unei placi.  

Muchii drepte In cazul muchiilor in unghi drept se obtine o suprafata neteda si continua. Acest tip de muchie este specific pardoselilor de lemn finisate dupa montaj.  

Muchii tesite Daca se doreste un efect deosebit, se poate opta pentru placi cu muchii tesite, evidentiind astfel fiecare placa in parte. Culoarea Un spectru larg de culori se poate obtine prin: 

Culoarea naturala a esentei de lemn

Baituri si vopsele aplicate De retinut: 



Sub actiunea razelor solare, culoarea lemnului poate varia in timp, decolorandu-se. Acest fenomen e mai evident la unele specii exotice cum ar fi tauri sau jatoba, dar nu e scutit nici, mai cunoscutul la noi, lemn de cires.



Iluminatul incaperii influenteaza si el culoarea pe care o vei vedea, ca urmare este indicat sa testati mostre de parchet in incapere inainte de a lua decizia finala.



Nu conteaza ce culoare are parchetul tau la un moment dat, vopseaua potrivita ii poate da oricand o infatisare cu totul noua!

Lacul Stratul de lac aplicat pe o pardoseala de lemn nu influenteza durabilitatea si performantele acestuia, prin urmare grosimea acestuia tine doar de preferintele personale ale fiecaruia.  

97

De retinut: 

Pe un strat subtire de lac micile zgaraieturi aparute in timp sunt mai putin vizibile. In schimb, un strat mai gros accentueaza aceste zgaraieturi!



Cum se executa o pardoseala din parchet -pregatirea stratului suport Lucrările pentru realizarea unei pardoseli de parchet cuprinde lucrări cu referire la infrastructură, respectiv la stratul suport şi lucrări cu referire la suprastructură, respectiv la stratul de circulaţie. Fazele importante care concură la realizarea pardoselei de parchet, sunt : pregătirea stratului suport; montarea lamelelor de parchet, aplicarea pervazului, respectiv a plintei ; finisarea suprafeţei pardoselei de parchet. În continuare se prezintă tehnologia de execuţie şi fazele de realizare a pardoselei de parchet, cu referire la variantele: pardoseala de parchet pe duşumea oarbă, cu izolare fonică sub grinzişoare şi pardoseala flotantă de parchet, montată pe duşumea oarbă , ele fiind cele mai uzuale. Pregătirea stratului suport constă în montarea pe planşeul de beton a elementelor componente, în ordinea menţionată mai sus, pentru fiecare variantă în parte, precum şi în efectuarea unor verificări de nivel, de orizontalitate şi de planeitate. La montarea elementelor componente pentru stratul suport se vor avea în vedere următoarele: -Duşumeaua oarbă se va fixa pe grinzişoare cu cate două cuie, plasate înspre marginile scandurii, precum şi în dreptul fiecărei grinzişoare. -între scandurile duşumelei oarbe se va lăsa un spaţiu liber de 15 — 30 mm pentru cele din răşinoase şi de 30’ mm pentru cele din fag -Grinzişoarele se vor aşeza pe planşeu, la o distanţă între ele, măsurată din ax în ax, de 50 — 60 cm pentru duşumeaua oarbă din răşinoasă şi de 70 cm pentru duşumeaua oarbă din fag, avandu-se grijă ca grinzişoarele să fie rezemate în întregime pe toată lungimea lor pe planşeu. După ce s-a executat stratul suport, pentru a se realiza o suprafaţă perfect plană şi orizontală a stratului de circulaţie a pardoselii, trebuie să se procedeze la următoarele verificări ale stratului suport : 1) Verificarea de nivel, care are rolul de a se constata prin măsurători, dacă nivelul la care se găseşte suprafaţa stratului suport, respectiv suprafaţa duşumelei oarbe, permite ca după montarea lamelelor de parchet nivelul pardoselei noi să ajungă exact la nivelul pardoselilor învecinate, în cazul în care nu se ajunge la nivelul necesar după montarea lamelelor de parchet, se procedează la ajustarea duşumelei, fie prin adăugarea unor folii de carton, fie rindeluirea suprafeţei duşumelei, după caz. 2) Verificarea de orizontalitate, care are rolul de a se constata eventualele denivelări, ce nu trebuie să fie mai mari de 3 mm sub dreptarul de 2 m lungime. În varianta pardoselei flotante, dreptarul se aşează pe suprafaţa duşumelei pe unul din canturile lui, iar pe celălalt cant se aşează nivela cu bulă de aer, spre mijlocul dreptarului. Dacă bula de aer, după cateva oscilaţii, se plasează între reperele nivelei, se ridică nivela şi fără a schimba poziţia 98

dreptarului, nivela se aşează din nou pe cantul dreptarului, dar rotită cu 180°. Dacă şi în,această poziţie bula se aşează între repere, înseamnă că stratul suport, pe direcţia verificată, se află în poziţie orizontală, în acelaşi mod se face verificarea orizontalităţii şi pe o direcţie perpendiculară celei anterioare. în cazul în care s; constată o denivelare peste limita admisibilă, suprafaţa duşumelei se încarcă provizoriu cu mortar de ipsos, la capătul opus celui spre care a trecut bula de aer, pentru a se determina grosimea de încărcat a stratului de beton, cu mastic de bitum. În varianta pardoselii cu duşumea oarbă fixată pe grinzişoare, verificarea orizontalităţii se face cu dreptarul aplicat pe faţa superioară a grinzişoarelor şi în cazul în care se constată, cu ajutorul nivelei cu bulă de aer, denivelări peste limita admisibilă, se procedează la împănarea cu pene de lemn sub grinzişoare, sau la cioplirea parţială a lor; 3) Verificarea planeităţii, care are rolul de a constata eventualele goluri sau ridicaturi ale suprafeţei suport, operaţie ce se face cu ajutorul dreptarului, aplicat cu o muchie a cantului pe suprafaţa suport. în cazul în care se constată asemenea abateri peste limitele admisibile, ele se vor însemna, pentru a fi remediate prin încărcare cu chit sau prin răzuire, după caz. După aceste verificări, se trece la verificarea execuţiei stratului suport din punct de vedere calitativ, acordandu-se o atenţie deosebită execuţiei duşumelei oarbe, care trebuie să fie rigidă, bine fixată în cuie sau în bitum şi bine curăţată la suprafaţă. În acest scop, se recomandă ca duşumeaua să se acopere cu un strat de hartie groasă sau cu carton, prin aceasta imprimandu-se pardoselii o mai mare elasticitate şi o îmbunătăţire a izolaţiei fonice.

99

Modulul XI EXECUTAREA ACOPERIŞULUI TIP ŞARPANTĂ 1. Execută şarpanta 1.1. Şarpanta este executată corect, în conformitate cu prevederile proiectului de construcţie şi cerinţele beneficiarului. 1.2. Şarpanta este executată cu îndeplinirea condiţiilor de rezistenţă. 1.3. Şarpanta este executată cu respectarea poziţionării pieselor. 2. Execută învelitoarea 2.1. Învelitoarea este executată cu respectarea proiectului de execuţie a acoperişului. 2.2. Învelitoarea este executată în conformitate cu cerinţele de calitate şi rezistenţă impuse de natura învelitorii propriu-zise. 2.3. Învelitoarea este executată cu respectarea destinaţiei clădirii. 2.4. Învelitoarea este executată cu respectarea cerinţelor proiectului şi ale beneficiarului. 3. Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor 3.1. Execută cu precizie elementele auxiliare ale acoperişurilor, cu respectarea proiectului de execuţie. 3.2. Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor cu asigurarea protejării părţii superioare a clădirii. 3.3. Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor cu realizarea luminării podului. 3.4. Execută elementele auxiliare ale acoperişurilor cu realizarea accesului pe acoperiş. Gama de variabile: fasonarea şarpantei: citirea planurilor (proiecţia orizontală, secţiunile longitudinală şi transversală, detalii, extras de materiale), trasarea (confecţionarea planşetei de trasare, trasarea profilului, trasarea pe profil a pieselor componente), confecţionarea şabloanelor (extragerea pieselor, executarea şabloanelor), alegerea materialului, executarea şi verificarea pieselor componente montarea şarpantei: încheierea scaunelor (fermelor), trasarea poziţiei scaunelor (fermelor), montarea şi verificarea scaunelor (fermelor), aşezarea panelor, fixarea căpriorilor elemente componente ale şarpantei: elemente de susţinere (scaune, ferme), piese de rezistenţă (popi, panele, căpriori, arbaletrieri, tălpi, diagonale), piese de consolidare (cleşti), piese pentru asigurarea stabilităţii. contravântuirea: stabilitatea şarpantelor în planul scaunelor sau fermelor şi în lungul şarpantei contravântuiri: în plan vertical (subţiori), în plan orizontal, în planul apelor. învelitoare: astereala, învelitoarea propriu zisă astereala (suportul pentru aplicarea învelitorii) tipuri de învelitori: şiţă, şindrilă, carton asfaltat, ţiglă, învelitori de tablă, etc. elementele auxiliare: streşini (înfundate, cu căpriori aparenţi), lucarne (simple, dreptunghiulare, triunghiulare), tabacheri (elemente care permit accesul pe acoperiş). REALIZAREA ÎMBINĂRILOR DULGHEREŞTI 1. Execută înnădiri 1.1. Înnădirile sunt executate corect, cu respectarea lungimii şi lăţimii prescrise. 1.2. Înnădirile sunt executate cu asigurarea condiţiilor de rezistenţă la compresiune. 1.3. Înnădirile sunt executate cu asigurarea condiţiilor de rezistenţă la întindere. 2. Execută solidarizări 2.1. Solidarizarea se executată cu respectarea parametrilor de îmbinare în lăţime. 2.2. Solidarizarea se executată cu respectarea parametrilor de îmbinare în grosime. 2.3. Solidarizarea se execută cu folosirea raţională a materialului lemnos. 3. Execută noduri (întâlniri) 100

3.1. Nodurile se execută cu respectarea parametrilor de poziţionare ai pieselor. 3.2. Nodurile se execută cu respectarea unghiului de întâlnire al pieselor. 3.3. Nodurile se execută cu respectarea direcţiei de solicitare a pieselor. Gama de variabile: înnădiri: chertări, piese de legătură. Chertări: înnădiri în lungime (cap la cap, la jumătatea lemnului, cu tăiere oblică, cu prag, cu cep, scobitură, înnădiri în lăţime (prin alăturare, cu falţ, cu lambă, uluc). Piese de legătură: cu pene, inele, dornuri, ştifturi, buloane, cuie. solidarizări: chertări (cu praguri, cu buloane), prin piese de legătură (cu pene), prin încleiere (alăturarea directă pe lăţime, pe lungime, cap la cap) noduri: prin chertări, prin piese de legătură, prin încleiere. Noduri prin chertări: colţuri (prin alăturare la jumătatea lemnului, la treimea lemnului, cu lambă şi uluc, în coadă de rândunică), ramificaţii (prin alăturare, cu teşitură, la jumătatea lemnului, în coadă de rândunică, cu cep şi scobitură, cu prag, cu călcâi), încrucişări (prin alăturare, la jumătatea lemnului, în cupă, în cruce). ETAPELE DE EXECUTIE Trasează elementele componenteale acoperişului Debitează şi prelucrează elementele componente Montează elementele componente ale acoperişului Verifică poziţionarea elementelor acoperişului Elementele componente ale acoperişului tip şarpantă: - grinzi - popi - căpriori - rigle - scandura pentru astereală - plăci ondulate - tablă

SARPANTA Structuri din lemn pentru acoperisuri de case si mansarde

101

Proiectare, calcul, productie cu software dedicat Avantaje: •

Garantia unui calcul precis al structurii de rezistenta prin utilizarea pachetului de programe de proiectare si productie dedicate

•

Consum redus de lemn

•

Montaj rapid pe santier (se livreaza ferme prefabricate)

•

Precizie în executie prin productia asistata de calculator

•

Asamblare cu placute multicui – un sistem de prindere eficient

•

Lemn tratat cu substante insectufungicide si ignifugat

•

Proiecte DDE si avizare MLPTL Utilizare:

•

•

•

Structuri de acoperis la constructii noi: o

Proiectarea sarpantei (cu furnizarea proiectelor DDE)

o

Executia fermelor din componenta sarpantelor

o

Montaj in santier

Reconditionari, reparatii de structuri de acoperis la constructii existente: o

Executia fermelor din componenta sarpantelor, conform proiectelor existente

o

Asistenta tehnica la lucrarile de montaj în santier

Mansardari: o

Proiectarea sarpantei pentru mansarda (cu furnizarea proiectelor DDE)

o

Executia fermelor din componenta sarpantelor

o

Asistenta tehnica la lucrarile de montaj în santier

102

Elementele componente ale sarpantei:

Ferme

Distantieri

Contravanturi (rosu) si Antiflambaje (verde) Tipuri de ferme: Ferma in “W”

Ferma intr-o apa

Ferma in “E”

Ferma in “M”

Ferma curbata

Ferma foarfeca

Ferma cu grinda principala de reazem (in 3 puncte)

Ferma asimetrica (mansardare)

103

Ferma asezata pe placa

Ferma cu grinda principala de reazem (fara suport intermediar)

Tipuri de fixari: Acoperis suspendat

Talpa inferioara lunga

Cu ranforsare la streasina

ACOPERIŞURI CU SUPRAFEŢE PLANE ÎNCLINATE Acoperişul cu suprafete plane înclinate este alcătuit din şarpantă, învelitoare şi elemente accesorii (jgheaburi şi burlane). Şarpanta este elementul portant cu rolul de a prelua încărcările de la învelitoare (din greutatea proprie, zăpadă şi vânt) şi a le transmite la planşeul sau la zidurile portante ale clădirii. Şarpanta se poate excuta din lemn, metal sau beton armat. Învelitoarea este elementul de construcţie care asigură etanşietatea, fiind alcătuită din material hidroizolante, care protejează clădirea contra acţiunii directe a apei din precipitaţii. Forma acoperişului cu suprafete plane înclinate trebuie să fie cât mai simplă, deoarece într-o formă complex de acoperiş apar multe dolii – porţiuni sporeşte încărcarea pe elementele componente ale şarpantei. La clădirile dreptunghiulare, acoperişurile se pot realiza cu unul pănă la patru plane de scurgere. În practică se mai întâlnesc şi alte forme de acoperişuri: acoperişurile-turn sau piramidele, ori acoperişurile curbe, sub formă de bolţi sau cupola. Acoperişul piramidal se utilizează la construcţiile cu plan pătratic sau poligonal; planurile înclinate sub formă de triunghi isoscel se unesc în acelaşi punct. Acoperişul boltit poate avea un profil sub formă de semicerc sau parabolă, utilizându-se la acoperirea clădirilor cu forme dreptunghiulare în plan. Acoperişul cupolă se foloseşte, în general, la clădiri cu formă rotundă în plan. Structura de rezistenţă a acoperişurilor din lemn poate fi astfel clasificată: • şarpante de lemn (max. 15 m) – care transmit încărcarea prin intermediul unor elemente ce reazemă pe zidurile portante sau pe planşee din beton armat; 104

• ferme cu zăbrele din lemn (la clădiri cu o lăţime mai mare de 12m) – o structură ce se caracterizează prin aceea că nu are reazeme intermediare, zidurile exterioare fiind singurele reazeme. Şarpante din lemn Datorită calităţilor fizico – mecanice şi a prelucrării uşoare, lemnul a fost folosit la executarea acoperişurilor încă din cele mai vechi timpuri. Legătura componentelor şarpantei de lemn se realizează cu ajutorul îmbinărilor “dulghereşti”. în cadrul acestor îmbinări, piesele de lemn ce vin în contact sunt astfel prelucrate, încât se întrepătrund, realizând un sistem în care piesele să nu-şi poată modifica poziţia în planul elementului de rezistenţă. Acest sistem de îmbinare necesită o prelucrare pretenţioasă şi greoaie a pieselor de lemn ce se unesc. Tot datorită acestor îmbinări, secţiunea activă a acestor piese este simţitor redusă, ceea ce conduce la o utilizare parţială a rezistenţei lemnului şi o simplificare a geometriei pieselor ce se îmbină (figura de mai jos).

105

Modulul XII ÎNCADRAREA ŞI AJUSTAREA TÂMPLĂRIEI ÎNCADRAREA ŞI AJUSTAREA TÂMPLĂRIEI 1.Pregăteşte operaţia 1.1. Alege elementele de tâmplărie în conformitate cu golurile prevăzute în proiectul de execuţie. 1.2. Transportă elementele de tâmplărie în conformitate cu proiectul de execuţie. 2. Încadrează şi montează tâmplăria 2.1. Montează în conformitate, cu proiectul de execuţie şi procedura de lucru. 2.2 Elementele de tâmplărie sunt montate corect, corespunzător dimensiunii golurilor din proiectul de execuţie. 3. Ajustează elementele de tâmplărie 3.1. Identifică cu discernământ părţile componente ale elementelor de tâmplărie care necesită ajustare. 3.2. Ajustează cu atenţie şi exactitate părţi componente ale tâmplăriei, cu respectarea riguroasă a cotelor. 3.2. Părţile componente ajustate sunt asamblate corect în cadrul elementului de tâmplărie 4. Verifică calitatea montajului elementelor de tâmplărie. 4.1. Verifică calitatea montării elementelor de tâmplărie în conformitate cu procedura de lucru. 4.2.Verifică cu responsabilitate şi minuţiozitate funcţionalitatea elementelor montate. 4.3. Verifică cu atenţie respectarea încadrării elementelor de tâmplărie în cotele de montaj. Elemente de tâmplărie: - uşi simple fără prag, uşi simple cu prag, uşi duble fără prag, uşi duble cu prag, uşi simple cu deschidere în ambele sensuri fără prag, uşi duble cu deschidere în ambele sensuri cu prag, uşi batante utilajelor/echipamentelor / aparatelor şi SDV-urilor ante, uşi (glasvanduri) cu părţi laterale fixe, uşi glisante, uşi turnante, uşi (glasvanduri) cu 3 şi 4 canaturi, uşi armonică, uşi- ferestre fără şi cu urechi. - ferestre simple, fără şi cu urechi, ferestre duble, fără şi cu urechi, ferestre cu nişă de radiator la parapet, ferestre duble cu obloane exterioare, ferestre cu obloane rulante cu chingă în stânga sau în dreapta, ferestre ghişeu. Părţi componente ale elementelor de tâmplărie care pot suferi ajustări - tocuri - cecevele - pervazuri Funcţionalitatea elementelor de tâmplărie montate presupune: închiderea etanşă a uşilor şi ferestrelor, funcţionarea uşoară a feroneriei, montarea corectă a şuruburilor, cuiele sunt correct bătute 106

Cum se demonteaza tamplaria veche din lemn

Inlocuirea tamplariei vechi din lemn este una din primele etape in amenajarea interiorului unei locuinte. Demontarea tamplariei de lemn Unelte necesare: dalta, un ciocan si eventual un ferastrau. Mai intai se vor scoate geamurile vechi din balamale. Cu ajutorul daltei, vor desparti pe rand partile componente ale tocului din lemn. Ce vom gasi sub tocaraia de lemn? De obicei vata minerala, folosita cu catva timp in urma pentru izolarea termica sau spuma poliuretan daca intre timp cladirea a mai necesitat reparatii sau o izolatie suplimentara. Cu ciocanul, se curata fiecare centimetru pentru a indeparta orice urme de ciment sau tencuiala. Este foarte important ca zidul sa fie foarte bine curatat inainte de montarea tamplariei noi. Astfel, vom avea o izolare termica si fonica mai buna. Dupa ce s-a inlaturat tamplaria veche de lemn a sosit momentul inlocuirii acesteia cu noul geam termopan. Generic numit asa dar el este compus din toc si rama de PVC sau aluminiu si foi din geam termopan. Sa incepem. Cu cateva pene de lemn pe post de distantiere se aseaza tocul in golul geamului.

Poze amenajari - Cum se fixeaza tocul cu penele de lemn Cu o bormasina si un spiral mai lung se dau gauri in toc si zid apoi se introduc suruburi de dibluri lungi. 107

Poze amenajari - Cum se gaureste cu bormasina Se ataseaza ramele de toc. Balamalele si feroneria joaca un rol important in perioada de folosire fiind unul din criteriile de calitate al produsului final.

Poze amenajari - Cum se monteaza ramele de toc Cum se monteaza ramele de toc: Ramele se fixeaza in balamale. Balamalele se fixeaza in toc cu suruburi autofiletante, asa cum se poate vedea si poza anterioară. Ce distanta se lasa intre profilul PVC, respectiv rama, si glaf fereastra: Depinde de tipul de glaf pe care doriti sa il montati. Exista un model de glaf din PVC sau Al, care se monteaza sub toc inainte de fixarea tocului. A doua varianta de glaf se monteaza dupa montarea termopanelor si se prinde in suruburi de toc pe partea exterioara 108

a ferestrei. A treia varianta este montarea unui glaf din placi ceramice de gresie ori faianta sau din marmura, dupa montarea termopanelor. In ultimele doua variante se va realiza o hidroizolare intre toc si glaf cu silicon neutru de exterior. Se pot pune termopane si in pereti de paianta: O eventuala solutie pentru a monta termopane in pereti de paianta ar fi ca, inainte de montaj, sa ranforsati golul geamului cu scanduri late cat peretele. Totusi, geamul termopan este un geam "greu" si recomandam in acest caz solutia clasica a tamplariei de lemn cu geam cu o foaie. Spuma poliuretanica: Pentru a vedea imagini de pe parcursul etapei de izolare cu spuma poliuretanica, va recomandam sa urmariti in continuare partea a doua a acestui material ilustrat. Cum se monteza geamurile pe toc? Ce functie au distantierele si cate distantiere trebuie puse: Montarea geamurilor in toc se face dupa montarea tamplariei PVC. Se ia sandwichul de geam si se pune in rame sau direct in toc, pe garniturile de cauciuc. Dupa ce se aseaza geamul, la rame, in colturile unei diagonale se pun pene de plastic pentru centrare. Se bate apoi cu un ciocan de cauciuc sina cu garnitura interioara. Distantierele au rolul de a fixa temporar tocul, pana la umplerea spatiului dintre toc si zid cu spuma poliuretanica. Dupa aceea, penele de lemn au si rolul de a mentine drept tocul iar holzsuruburile de a nu permite deformarea in urma presiunii pe care o va exercita spuma intarita. Pentru mai multe informatii, va recomandam si articolul Montare Toc PVC. Ce se poate face ca geamurile termopan pe profil de aluminiu sa nu mai transpire ( sa nu mai curga apa pe interior): Condensul pe termopane apare atunci cand umiditatea aerului dintr-o incapere este prea mare, iar umiditatea relativa depaseste 60%. O solutie simpla este sa cumparati un dezumidificator de aer si sa aerisiti cat mai des camera. Unde se gasesc pene de lemn pentru montare: Pene de toate marimile din lemn sau din material plastic se gasesc in supermarketurile cu materiale pentru amenajari interioare. De asemeni, puteti contacta firmele de specialitate prezentate pe site. Spuma cand se umfla apasa pe toc cu o forta mare sau cu o forta nesemnificativa: Exista doua tipuri de spuma din acest punct de vedere. Unele au o forta foarte mare de impingere, iar altele cu o dilatare mai mica. In ambele cazuri, aceasta forta de impingere apare la uscare. Unde se monteaza termopanul, spre exteriorul camerei, sau pe peretele interior al camerei: Puteti monta termopanul unde doriti dvs. De regula, se pune la mijlocul peretelui, atunci cand acesta este de o grosime medie. La peretii mai subtiri, puteti monta termopanul mai spre exterior, pentru a ramane cu un pervaz estetic inauntru.

109

GLOSAR DE TERMENI TEHNICI

Cămăşuială

= totalitatea dulapilor sau dulapilor care îmbracă pereţii săpăturilor

Dulap

= piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat orizontal pe pereţii săpăturii.

Montant

= piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat vertical pe pereţii săpăturii.

Şpraiţ

= piesă de lemn rotund sau ecarisat, cu care se fixează dulapii orizontali sau montanţii unei sprijiniri. Şpraiţurile pot fi şi metalice reglabile de inventar.

Panou de cofraj Ramă de trasare Caloţi

= element care formează cofrajului propriu-zis în care se toarnă betonul. = cadru de lemn care serveşte la fixarea panourilor de cofraj la baza stâlpului = elemente din lemn sau metal asamblate sub formă de rame, care au rolul de solidarizare a cofrajelor.

Uşiţă de vizitare

= fereastră de control executată în panoul de cofraj la baza stâlpului, folosită la curăţarea cofrajului înainte de turnarea betonului.

Tiranţi

= tttije metalice bare din oţel beton filetate la un capăt, folosite la strângerea panourilor cofrajelor şi solidarizarea lor

Şipcă triunghiulară

= şipci cu secţiune triunghiulară montate în cele patru colţuri în interiorul cofrajului de stâlpi pe toată înălţimea stâlpului pentru etanşarea cofrajului.

Moaze

= dulapi pereche care formează un element de solidarizare şi de contravântuire

Cămăşuială

= totalitatea dulapilor sau dulapilor care îmbracă pereţii săpăturilor

Dulap

= piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat orizontal pe pereţii săpăturii.

Montant

= piesă de cherestea cu feţe paralele cu grosimea de la 40 mm în sus şi lăţimea peste 16 cm, aşezat vertical pe pereţii săpăturii.

Şpraiţ

= piesă de lemn rotund sau ecarisat, cu care se fixează dulapii orizontali sau montanţii unei sprijiniri. Şpraiţurile pot fi şi metalice 110

reglabile de inventar. Panou de cofraj Ramă de trasare Caloţi

= element care formează cofrajului propriu-zis în care se toarnă betonul. = cadru de lemn care serveşte la fixarea panourilor de cofraj la baza stâlpului = elemente din lemn sau metal asamblate sub formă de rame, care au rolul de solidarizare a cofrajelor.

Uşiţă de vizitare

= fereastră de control executată în panoul de cofraj la baza stâlpului, folosită la curăţarea cofrajului înainte de turnarea betonului.

Tiranţi

= tttije metalice bare din oţel beton filetate la un capăt, folosite la strângerea panourilor cofrajelor şi solidarizarea lor

Şipcă triunghiulară

= şipci cu secţiune triunghiulară montate în cele patru colţuri în interiorul cofrajului de stâlpi pe toată înălţimea stâlpului pentru etanşarea cofrajului.

Moaze

= dulapi pereche care formează un element de solidarizare şi de contravântuire

111

APLICATII Exerciţiul nr. 1 1.Completaţi spaţiile libere din textul următor: După modul de execuţie, sprijinirile se clasifică în: sprijiniri ……………………. şi sprijiniri …………………………… . Sprijinirile speciale sunt folosite numai în cazul săpăturilor în terenuri ……………. La mare adâncime şi cu puternice ……………………… de apă sau în cazul săpăturilor în terenuri sub ………… pânzei de apă. Aceste sprijiniri au cămăşuiala alcătuită din piese speciale numite ………………………care prin sistemul lor de îmbinare asigură etanşeitatea …………………... . Sprijinirile obişnuite sunt folosite în toate celelalte cazuri şi se caracterizează prin

aceea

că

au

cămăşuiala

din

dulapi

dispuşi

…………………sau

…………………………… În funcţie de lăţimea săpăturilor, sprijinirile obişnuite pot fi realizate prin şpraiţuri , la săpături în spaţii ……………., şi prin proptele (contrafişe), la săpături în …………. largi. 2.Completaţi pentru fiecare dintre SPRIJINIRILE reprezentate mai jos denumirile elementelor constitutive ale acestora.

1. …………………….

1. …………………………

1. …………………

2. …………………….

2. ………………………….

2. …………………

3. …………………….

3. ………………………….

3. ………………….

4. ……………………..

4. ………………………….

4. ………………….

112

3.Completaţi

Rol

Alcătuire

Materiale din care sunt confecţionate

spaţiile libere din tabelul următor cu datele necesare descrierii alcătuirii sprijinirilor.Denumire element de bază al sprijinirii

- lemn de răşinoase şi

Cămăşuiala

foioase cu g l

4…8 cm şi

18…24 cm; dulapi

metalici de inventar; - lemn rotund cu diametrul de 14..20 cm, îmbinat la capete în jumătatea lemnului - din dulapi cu g cm ;l

8…15

8…20 cm; L 5…8

m sau metal cu profiluri speciale - chingile

- din dulapi de răşinoase şi foioase cu g 12…14 cm;

l - montanţii

4…8 cm şi

- rigle de răşinoase cu secţiuni de 10 x 12…15 cm

Elementele de

- lemn rotund de răşinoase

sprijinire

cu

12…16 cm sau

metalice de inventar - lemn rotund de răşinoase cu

12…20 cm

- lemn rotund cu diametrul de 14..20 cm, îmbinat la capete în jumătatea lemnului

113

Exerciţiul nr. 2 1 Completaţi tabelul de mai jos cu datele lipsă. Criteriul de clasificare

Tipul de cofraj

a) după destinaţie

cofraj pentru fundaţii ………………………………………... ………………………………………... cofraj pentru grinzi ………………………………………... ………………………………………... cofraj pentru alte elemente de construcţii

b) după modul de confecţionare, modul şi

cofraje fixe

gradul de reutilizare

………………………………………. cofraje mobile

c) după materialul din care se

cofraj din lemn

confecţionează

………………………………………... cofraje din placaje tego ………………………………………... cofraj mixte

2. Corelaţi elementele care intră în alcătuirea cofrajului pentru o grindă din beton armat, grupându-le în trei grupe după rolul pe care-l au în alcătuirea cofrajului, înscriindu-le în petalele florilor de mai jos.

Elemente în care se toarnă betonul

114

Elemente de

Elemente de

susţinere

solidarizare

3. Studiaţi cu atenţie figura de mai jos şi precizaţi rolul elementelor componente ale cofrajului de grindă.

115

Denumire element de cofraj 1

Rolul elementului

Panouri tipizate ale cofrajului grinzii

2.

Scânduri de completare a cofrajului

3.

Crucea panoului

4.

Pop

5.

Diagonală

Exerciţiul nr. 3 1. Notaţi cu cifre succesiunea logică a fazelor de montare a unui cofraj de stâlp din panouri de lemn. – fixarea ramei de trasare; – fixarea cu cuie a şipcii triunghiulare pe feţele panourilor de cofraj; – montarea armăturii; – trasarea axelor perpendiculare şi conturul stâlpului; – montarea panourilor de cofraj pentru trei laturi sprijinindu-se provizoriu; – montarea provizorie a ferestrei de control, pe latura a patra; – scoaterea ferestrei de control, curăţirea interiorului cofrajului de aşchii şi de eventuale gunoaie şi montarea definitivă a ferestrei de control; – continuarea cofrării laturii a patra cu panouri de cofraj; – se montează caloţii metalici şi se strâng cu tiranţi prevăzuţi cu plăcuţă de ancoraj şi zăvor; – montarea calotului de bază şi a calotului metalic care îmbracă rostul la partea superioară a ferestrei de control. 2. Completaţi lista de mai jos cu operaţiile lipsă din cele de demontare a unui cofraj de stâlp.

116

la partea superioară a ferestrei de control. 2. Completaţi lista de mai jos cu operaţiile lipsă din cele de demontare a unui cofraj de stâlp. Operaţii de demontare a cofrajului 1. Demontarea jugurilor 2. 3. 4. Curăţirea şi ungerea panourilor 5. 3. Completaţi fişa tehnologică de execuţie a unui cofraj de stâlp din panouri de cofraj conform documentaţiei tehnice. Fişa tehnologică Operaţii şi

Echipamente /

faze de lucru

Materiale

SDV-uri

Organizare

Condiţii de

reguli de

a locului de

calitate

protecţia

muncă

muncii şi a mediului 1. Trasarea

- echipament de

- cretă,

-

- se curăţă

axelor

lucru şi de

- vopsea

…………. locul de

……………

perpendicul

protecţie

-

….

trasare

- …………...

are şi

………….

……………

conturul

-

….

stâlpului;

………….

……………

-

….

…………. 2. Fixarea

-

- rame de

- metru

-

- conform

ramei de

…………………

trasare

- colţar

……………

documentaţi

trasare;

…

- nivelă

…

ei

…………………

cu bulă

……………

…..

de aer

…… …………… …… …………… ……

3. Fixarea

-

- şipci

-

-

- verificarea

cu cuie a

…………………

triunghiul

…………

aprovizionar

modului de

117

şipcii

…

are

…………. ea cu

fixare a

triunghiular

…………………

- cuie

.

şipcilor

e pe feţele

…..

…………. cofraj, rigle

panourilor

…………………

.

triunghiulare

de cofraj;

…...

-

şi SDV-uri

…………………

…………

- pregătire

……

-

banc de

…………

lucru

panouri de

4. Montarea -

-

-

-

- verificarea

panourilor

…………………

…………

ferăstrău

aprovizionar

dimensiunilo

de cofraj

….

…

- ciocan

ea cu

r şi poziţiei

pentru trei

…………………

…………

- metru

panouri de

cofrajului

laturi

……

…..

- fir cu

cofraj, rigle,

montat

sprijinindu-

-

…………

plumb

ţăruşi şi

conform

se

…………………

…..

- colţar

SDV-uri

planului de

provizoriu;

….

…………

- pregătire

cofraj

…………………

…..

front de

…….

-

lucru

…………………

…………

…….

…

5. Montarea - echipament de

- carcasă

-

-

-

armăturii;

lucru şi de

de stâlp

…………

aprovizionar

……………..

protecţie

- sârmă

…………

ea cu

……………

- verificarea

pentru

…

carcasă de

….

sculelor şi

legarea

-

stâlp,

……………

uneltelor înainte

armăturii

…………. distanţieri şi

….

de începerea

…………

SDV-uri

……………

lucrului

….

- pregătire

…..

…………

front de

……………

….

lucru

…..

118

…………

……………

….

…..

…………

……………

….

…… …………… ……

6. Montarea - echipament de

-

-

-

- verificarea

provizorie a

lucru şi de

………….

ferăstrău

aprovizionar

modului de

ferestrei de

protecţie

..

- ciocan

ea cu

fixare a

control, pe

- verificarea

…………

- metru

panouri de

ferestrei de

latura a

sculelor şi

…..

cofraj, şipci

control

patra;

uneltelor înainte

-

şi SDV-uri

de începerea

………….

- pregătire

lucrului

..

banc de

…………

lucru

….. …………. .. ………… ….. …………. .. 7.Continuar

- echipament de

- panou

-

-

ea cofrării

lucru şi de

de cofraj

…………. aprovizionar

……………

laturii a

protecţie

- cuie

.

ea cu

…

patra cu

- verificarea

-

panouri de

……………

panouri de

sculelor şi

…………. cofraj, SDV-

…...

cofraj;

uneltelor înainte

.

uri

……………

de începerea

-

- pregătire

……

lucrului

…………. front de

……………

.

…..

lucru

-

…………… ……

119

8. Se

- echipament de

-

- maşină

-

- verificarea

montează

lucru şi de

…………

de găurit

……………

modului de

caloţii

protecţie

…………

- cheie

…..

aşezare şi

metalici şi

- verificarea

…..

de

……………

fixare a

se strâng

sculelor şi

-

strângere ……

caloţilor

cu tiranţi

uneltelor înainte

………….

a

……………

conform

prevăzuţi

de începerea

..

tiranţilor

……

planului de

cu plăcuţă

lucrului

…………

- metru

-

cofraj

de ancoraj

…..

……………

şi zăvor;

-

…

………….

……………

..

……

………… …. …………. .. 9.

- echipament de

Scoaterea

- cuie

-

-

- verificarea

lucru şi de

…………

aprovizionar

modului de

ferestrei de

protecţie

-

ea cu

fixare a

control,

- verificarea

…………. materiale şi

ferestrei de

curăţirea

sculelor şi

.

SDV-uri

control;

interiorului

uneltelor înainte

…………

- pregătire

cofrajului

de începerea

….

front de

de şi

lucrului

…………

lucru

montarea

….

definitivă a ferestrei de control; 10.

- echipament de

-

- maşină

-

- verificarea

Montarea

lucru şi de

………….

de găurit

……………

modului de

calotului de

protecţie

.

- cheie

…..

fixare şi

120

bază şi a

- verificarea

-

de

……………

calotului

sculelor şi

………….

strângere ……

cofrajului şi

metalic

uneltelor înainte

..

a

……………

a

care

de începerea

…………

tiranţilor

……

dimensiunilo

îmbracă

lucrului

….

- metru

-

r acestuia

rostul

- fir cu

……………

la partea

plumb

…

superioară

……………

a ferestrei

……

etanşare a

de control.

Exerciţiul nr. 4 1. Să aleagă SDV – urile necesare pentru realizarea unui cofraj de stâlp. Alegerea SDV-urilor 1.

Alegerea sculelor pentru montaj

2.

Verificarea sculelor pentru montaj

3.

Alegerea SDV-urilor pentru verificat cofrajul

4.

Verificarea stării verificatoarelor

2. Să execute un cofraj din lemn pentru un stâlp , după o schiţă dată. Executarea cofrajului pentru un stâlp 5.

Trasarea axelor şi conturului stâlpului

6.

Montarea tălpii de trasare

7.

Montarea şipcilor triunghiulare pe feţele interioare ale cofrajului

8.

Montarea panourilor pe cele 4 feţe

9.

Închiderea ferestrei de vizitare

10.

Montarea jugurilor de prindere

121

3. Să verifice calitatea cofrajului de stâlp executat Verificarea cofrajului de stâlp

Evaluator

11.

Verificarea dimensiunilor stâlpului

12.

Verificarea poziţiei stâlpului

13.

Verificarea unghiurilor cofrajului

14.

Verificarea elementelor de solidarizare

15.

Verificarea etanşeităţii cofrajului

122

Data

BIBLOGRAFIE

1. Curtu I. – Imbinari in lemn – structura , tehnologie, fiabilitate. Editura Tehnica, Bucuresti, 1968 2. Davidescu I., Rosoga C. – Cartea dulgherului , Editura Tehnica. Bucuresti, 1981 3. Dogaru D. – Manualul sculerului pentru prelucrarea lemnului, Editura Tehnica 1987 4. Ghenea N. – Constructii din lemn. Institutul de Constructii, Bucuresti 1965 si 1966 5. Hinescu A. – Cartea tamplarului universal, Editura Tehnica, Bucuresti 1989 6. Marusceac D. – Constructii moderne din lemn , Editura Tehnica , Bucuresti, 1983 7. Pestisan C. – Constructii , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1980

123

„S.C. CONEST S.A. respecta prevederile legislatiei in vigoare cu privire la egalitatea de sanse si tratament intre barbati si femei in domeniul ocuparii si al muncii, precum si egalitatea de sanse si nediscriminarea, si nu realizeaza nici o deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu ce are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alt domeniu al vietii publice.”

124

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 cofinanţat din Fondul Social European Axa prioritară 5. Promovarea măsurilor active de ocupare Domeniul major de intervenţie 5.1 „Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare” Titlul proiectului: Măsuri active pentru ocuparea persoanelor fără loc de muncă din municipiul Iaşi în sectorul contrucţiilor – CONFORM Număr de identificare al contractului: POSDRU/99/5.1/G/77079

Titlul proiectului: Măsuri active pentru ocuparea persoanelor fără loc de muncă din municipiul Iaşi în sectorul construcţiilor - CONFORM Editorul materialului: CONEST Iaşi Data publicării: 24.11.2011 „Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României”