Drept Constitutional Si Institutii Politice Vol 1 [PDF]

Zitiervorschau

I!!. STATUTUL CONSTITUŢIONAL Al OMULUI Ş! CETĂŢEANULUI

246

practicile naţionale. (3) Pentru a combate marginalizarea socială şi să­ răcia, Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă deinnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale''. De asemenea, art. 33 alin. (2) din aceeaşi Cartă prevede că „Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de matemitat,e, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil'.

§2.

Conţinut

Sub denumirea de „nivel de trai', textul constituţional al art. 47 reglementează o serie de drepturi sociale ce presupun o problematică deosebit de complexă. Aceasta întrucât drepturile sociale sunt legate în mod esenţial de ideea de progres economic şi social şi, de asemenea, sunt însoţite de o necesitate substanţială de susţinere financiară. Caracteristicile în cauză determină o anumită specificitate şi o dinamică aparte, pe care constituţiile, caracterizate ca legi cu o mare stabilitate, nu o pot asigura în sine. Adaptarea la această dinamică revine, prin urmare, legiuitorului infraconstituţional care, prin reglementările pe care le adoptă, trebuie să respecte, pe de o parte, exigenţele constituţionale şi cele impuse de reglementările internaţionale, iar, pe de altă parte, să fie în măsură să realizeze politicile sociale impuse de realităţile socio-istorice concrete. Dată fiind specificitatea menţionată şi dificultatea sarcinii legiuitorului în acest context, i se recunoaşte acestuia o largă posibilitate de apreciere. în legătură cu problematica drepturilor sociale, este de menţionat că art. 1 alin. (3) din Constituţie caracterizează România ca fiind stat social, fără a da o definiţie acestui concept. Invocarea sa în faţa Curţii Constituţionale şi interpretarea sistematică a dispoziţiilor constituţionale, care consacră drepturilor sociale din perspectiva principiului enunţat, au determinat pronunţarea unor decizii prin care Curtea a examinat şi a precizat înţelesul conceptului de „stat social', circumscriind astfel, pe de o parte, sfera drepturilor sociale, mai ales a celor de securitate socială, iar, pe de altă parte, obligaţiile statului în raport de norma constituţională, respectiv marja de apreciere pe care acesta o are în adoptarea de măsuri care vizează drepturi sociale. O decizie a Curţii Constituţionalei11 defineşte „noţiunea de «Stat social" ca fiind acel complex de măsuri ce vizează atât politk::a 111 Decizia

nr. 1594/2011 (M. Of. nr. 909 din 21 decembrie 2011).

l

li!. STATUTUL CONSTITUŢIONAL Al OMULUI ŞI CETĂŢEANULUI

248

Curtea Constituţională din Letonia. Tot astfel este şi jurisprudenţa referitoare la dreptul la pensie al rnagistraţilor1 1 1, prin care Curtea a reţinut considerentele referitoare la necesitatea asigurării securităţii financiare a. juaecătorilor, drept garanţie a independenţei acestora, cuprinse în Hotărârea Curţii Constituţionale din Letonia din 18 ianuarie 2010121, în Hotărârea Curţii Constituţionale din Lituania din 12 iulie 2001131 şi în Hotărâre.a Curţii Constituţionale a Republicii Cehe din 14 iulie 2005141, Secţiunea

a 10-a. Dreptul la căsătorie

§1. Reglementare pe tul

Articolul 48 din Constituţie stabileşte că: „(1) Familia se întemeiază căsătoria liber consimţită Între soţi, pe egalitatea acestora şi pe drepşi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea

că

modificarea unilaterală a cuantumului pensiilor este neconstituţională, cu referire la imposibilitatea legiuitorului de a scădea pensiile mari pentru a creşte pensiile mici. Totodată, prin Decizia nr. 39/1999 (Xll.21), aceeaşi instanţă constituţională a statuat că pensia (contributivă) este un drept câştigat şi cumpărat într~o atât de mare măsură încât modificarea cuantumului său nominal este neconstituţională". '''Decizia nr. 873/2010 (M. Of. nr.433 din 28 iunie 2010). :21 Prin această hotărâre au fost declarate neconstituţionale şi inaplicabile anumite prevederi din Legea referitoare !a puterea judiciară, constatând că acestea contravin principiului independenţei judecătorilor, consacrat prin art. 83 din Constituţia letonă. Parlamentul ţinând cont de situaţia financiară a Letoniei şi de angajamentele externe ale ţării - a decis recalcularea salarii!o~judecătorllor, ceea ce ar fl condus la o scădere a cuantumului remuneraţiei acestora. ln acest sens, Curtea Constituţională a constatat că noţiunea de independenţă a judecătorilor include o remuneraţie adecvată, comparabilă cu prestigiul profesiei şi cu scopul responsabilităţii lor. Luând în considerare statutul judecătorului, scopul remuneraţiei judecătorilor este atât de a asigura 'indepen~ denţa, cât şi de a compensa în mod parţial restricţiile impuse prin lege. Totodată, cerinţa asigurării unei remuneraţii adecvate pentru judecători este nu numai în conexiune cu principiul independenţei judecătorilor, dar şi cu cerinţele de calificare şi competenţă stabilite şi cu înterdictiile impuse acestora. t31 S~a statuat că îii statele democratice este acceptat faptul că judecătorul care trebuie să soluţioneze litigiile din societate, inclusiv acelea între persoane fizice sau juridice şi stat, nu trebuie să aibă numai o înaltă calificare profesională şi o reputaţie pertectă, dar trebuie să fie independent din punct de vedere material şi trebuie să aibă un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorilor astfel încât să compenseze statutul, funcţiile şi responsabilităţile acestora, iar menţinerea remuneraţiei judecătorilor este una dintre garanţiile independenţei judecătorilor. 14 1 Swa reţinut că în statele democratice securitatea financiară este recunoscută în mod clar ca unu! dintre elementele esenţiale care asigură independenţa judecătorilor. directă

6. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE

şi

CETĂŢENILOR

279

e) îndatorirea de exercitare cu bună-credinţă a drepturilor şi de respectare a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi (art. 57)

libertăţilor

Secţiunea a 2-a. Scurtă caracterizare a îndatoririlor fundamentale consacrate în Constituţia României

§1. Respectarea

Constituţiei,

a

supremaţiei

sale

şi

a legilor ţării

. Consacrată iniţial ca obligaţie a cetăţenilor, respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale a fost transformată, la revizuirea Constituţiei în an;il 2003, într-un principiu general al întregii reglementări constituţionale: „ln România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" [art. 1 alin. (5)]. Este vorba despre o obligaţie ce revine, în egală măsură, tuturor subiectelor de drept, atât autorităţilor publice, cât şi cetă­ ţenilor.

Astfel, cum arătam în capitolul consacrat drepturilor fundamentale, respectiv principiilor aplicabile acestor drepturi, din textul legal de referinţă decurg şi o serie de obligaţii care privesc autorităţile publice şi, în special, activitatea legiuitorului, adică acelea care privesc asigurarea calităţii legislaţiei, în concordanţă cu principiile statului de drept

§2. Îndatorirea de fidelitate faţă de ţară Potrivit art. 54 din Constttuţie, „(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră. (2) le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răs­ pund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege". Această îndatorire este o consecinţă logică a legăturii de cetăţenie şi reprezintă fundamentul tuturor celorlalte îndatoriri cetăţeneşti înscrise în Constituţie. Obligaţia de fidelitate faţă de patrie exprimă atât un conţinut juridic, cât şi moral, expresie a devotamentului pe care orice cetăţean trebuie să îl manifeste fată de patria sa. Îndatorirea de fideÎitate faţă de ţară capătă valenţe specifice pentru aceia dintre cetăţeni cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi pentru militari. Ca o manifestare a regimului juridic particular, de putere, ce caracterizează funcţiile publice, fidelitatea funcţionarilor publici faţă de lară este marcată prin depunerea unui jurământ, în formele cerute de lege. ' lncălcarea acestei îndatoriri atrage răspunderea juridică şi aplicarea unor sancţiuni, inclusiv de natură penală. Astfel, constituie infracţiunea de Cetăţenii cărora

280

III. STATUTUL CONSTITUŢIONAL Al OMULUI Şl CETĂŢEANULUI

trădare

„Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, · prin: a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine; b) subminare economică, politică sau a capaCităţii de apărare a statului; c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină; d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii' naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 1O la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi' (art 394 C. pen.).

§3. Îndatorirea de apărare a ţării Potrivit art 55 din Constituţie, „(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. (2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. (3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntari/or, în conditlile legii organice'. ' Atât ca drept, cât şi ca îndatorire, apărarea tării este un' corolar al obligaţiei de fidelitate faţă de ţară. Îndatorirea de apărare a ţării obligă cetăţenii să fie pregătiţi pentru a da riposta cuvenită atât în cazul unei agresiuni armate, cât şi în cazul altor acţiuni îndreptate împotriva ţării. Această îndatorire aparţine tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, fără deosebire de origine naţională, religie, ocupaţie şi pregătire profesională, şi ea constituie, în egală măsură, şi un drept al oricărui cetăţean, o posibilitate pe care legea o recunoaşte şi o protejează. O formă particulară a acestei îndatoriri generale este cea legată de îndeplinirea stagiului militar. Revizuirea Constituţiei din anul 2003 a dat o reglementare permisivă acestor dispoziţii, în sensul că stagiul militar nu mai este obligatoriu. Stabilirea condiţiilor privind îndeplinirea îndatoririlor militare, îndatoriri ce vor reveni tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, se face prin lege organică. Limitele încorporării sunt între vârsta de 20 de ani şi cea de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, aceasta fiind în concordanţă cu cerinţele profesionalizării armatei, ţinând cont şi de perioada de timp necesară pentru realizarea acestui proces.

§4, Îndatorirea de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice Potrivit art. 56 din Constituţie, „(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de

III. STATUTUL CONSTITUŢIONAL AL OMULUI ŞI CETĂŢEANULUI

284

anumite domenii (ombudsmanul parlamentar, ombudsmanul pentru conombudsmanul pentru consumatori, ombudsmanul pentru egalitate de şanse, ombudsmanul pentru minorităţi etc.)1 11. curenţă,

§2. Reglementarea instituţiei Avocatului Poporului în România 2.1. Numire

şi

statut

Constituantul român a optat pentru denumirea Avocatul Poporului, considerând că este denumirea care exprimă cel mai clar rolul şi semnificaţiile juridice ale acestei instituţii. Organizarea şi funcţionarea Avocatului Poporului sunt reglementate de dispoziţiile art. 58-60 din Constituţie şi de Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporuluil21. Astfel, Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, în condiţiile legii. În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice, nu poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ şi nimeni nu îl poate obliga să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale. Ca o garanţie a acestei independenţe, instituţia Avocatul Poporului are buget propriu, care Iace parte integrantă din bugetul de stat. Avocatul Poporului răspunde în faţa Parlamentului, activitatea sa fiind supusă controlului parlamentar. Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, iar mandatul său poate fi reînnoit o singură dată. Poate fi numit Avocat al Poporului orice cetăţean român care îndeplineşte condiţiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea Constituţională, adică pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Propunerile de candidaţi se lac de către birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la recomandarea grupurilor parlamentare din cadrul celor două Camere ale Parlamentului. Candidatii vor fi audiati de comisiile juridice din Camera Deputaţilor şi Senat. În vederea audierii, fiecare candidat va depune actele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege pentru a fi numit Avocat al Poporului. Candidaţii vor fi prezenţi la dezbateri. Este numit ca Avocat al Poporului candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi ale deputaţilor şi senatorilor prezenţi. l1!

A.

J1ANU,

Aspecte privind institu,tia OmbudsmanuluÎ pentru

Drepturile Omului, Anul XXIII, Nr. 212013, p. 20-25. 121 Republicată în M. Of. nr. 277 din 15 aprilie 2014.

minorită,fi,

în Revista

7. GARANŢII DE ORDIN INSTITUŢIONAL PENTRU REALIZAREA DREPTURILOR...

291

Ne vom referi, pe scurt, la dialogul existent între instanţele de jurisdicţie dialogul între Curtea Constituţională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi, respectiv, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi la importanţa acestuia pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor ·fundamentale. constituţională,

§2. Dialogul între instanţele de jurisdicţie constituţionalăf 1 1 De ce este necesar un astfel de dialog? Statutele sau prezentărilet2 1 organismelor internaţionale de referinţă în domeniu oferă răspunsul la · această întrebare: pentru că, din cauza obligaţiilor specifice, judecătorii constituţionali au mai puţin ocazia să poarte un dialog constructiv privind principiile constituţionale în ţările lor. Or, schimburile care au loc între judecătorii din diferite părţi ale lumii, în cadrul unor organisme special constituite având ca membrii instanţele de jurisdicţie constituţională, promovează schimbul de idei şi reflecţia asupra conceptelor şi principiilor de bază inerente în constituţiile naţionale. Chiar dacă textele constituţiilor diferă adesea în mod substanţial, discuţia cu privire la concepte şi principii de bază constituţionale uneşte judecătorii constituţionali în considerarea preocupării comune de a promova constituţionalitatea în propria lor ţară. De asemenea, datorită deciziilor pe care le pronunţă, judecătorii acestor instanţe se pot găsi, uneori, în situaţii de conflict cu celelalte puteri ale statului, organismele la care curţile constituţionale sunt parte le oferă un forum care permite nu doar un schimb de informaţii în mod liber, dar şi un sprijin moral. Acest lucru poate fi important pentru însăşi garantarea principiilor constituţionale pe care sunt chemaţi să le apere, respectiv a drepturilor şi libertăţilor fundamentale înscrise în constituţii. Analizând raporturile existente între curţile constituţionale la nivel european şi mondial, se constată că dialogul între acestea se obiectivează în diferite forme, cu particularităţi specifice. Pot fi reţinute ca astfel de forme de dialog judiciar transnaţional al curţi­ lor constituţionale următoarele: a) în cadrul unor organisme internaţionale special constituite în acest scop; b) în cadrul întâlnirilor bilaterale, simpozioanelor, conferinţelor organizate cu diferite prilejuri; r11 T. TOADER, M. SAFTA, Forme ale dialogului judiciar Între Curţile Constituponale, în Dreptul nr. 6/2012. · [2J De exemplu, prezentarea Conferinţei Mondiale privind Justiţia Constituţională, disponibilă pe site-ul Comisiei de la Veneţia, www.venice.coe.int; statutul Conferinţei Mondiale privind Justiţia Constituţională a fost adoptat la 23 mai 2011 la Bucureşti.