Discurs asupra spiritului pozitiv [PDF]

Zitiervorschau

BlBUOTECA DE FlLOSOFlE Filosofia universală contemporană

AUGUSTE COMTE

Discurs asupra spiritului pozitiv Traducere, Preambul şi Note de

EDITURA

ŞTIINTIFI�

Bucureşti,1999

Coperta colectiei: DANIEL NICOLESCU Redactor: MARIANA ŢUŢUIANU

Traducerea a fost făcută

după

Discours sur l'esprit positif de Augtlste COMTE,

Union Generale d'Editions, Paris,

1963

Toate drepturile asupra traducerii de fară aparţin Editurii

Ştiinţifice

lSBN 973-44-0221-8

Pozitivismul, o "filosofie definitivă" ?

Este uimitor dt

de numeroase sunt textele fundamentale ale culturii universale care încă ne rămân străine, in sensul că ne este dat să le cunoaştem exclusiv în limbile străine în care acestea circulă. Textele reprezentative ale lui Auguste Comte se numără printre ele. Spre deosebire de Discours de la method.e al lui Descartes, Discours sur Pespritpositifal lui Augustc Comte este un discurs adevărat, rostit ca preambul la un curs anual de astronomie populară , mtr-o sală pusă la dispoziţie de primăria unei cir­ cwnscripţii administrative a Parisului. În 1844 discursul a fost tipărit Într-un volmnaş care însuma 108 pagini (editori: Carilian-Goeroy şi Vict9r Dalmont, Paris), pentru ca apoi să a p ară , în acelaşi an, ca parte in tr od ucti v ă la Traiti Phiwsophique d-'Astro1tomie Populaire. Pe lill spaţiu redus, ftlosoful rezumă o operă care până atunci îi celUse nu mai puţin de 6 volume : Cours de philosophie positive (18301842), la care se vor adăuga cele 4 volume ale Systeme de poli­ tique positive (1851-1854), proiecta te încă din 1842. Nici o constlUcţie ftlosofică nu a avut o influenţă mai promptă, mai vastă şi mai durabilă decât pozitivismul. În afară de Franţa, u nde a fost cultivat în mod inteligent şi

6

LEONARD GAVRILIU

tenace de E. Littre, P. Laffitte, Rigolage, Robinet s au Alfred Fouillee, în Anglia i s-au raliat imediat spirite ca rSt. Mill, H. S pencer, A. Bain sau K. Pearson, în Rusia gânditori ca

G.N. Vârubov, E.V De-Roberti, K.D. Kavelin sau Vv. Lasevici, în înd ep ărtata Japonie

re

putaţi

mosofi ca Nisi

Toyama Masuiti, iar în nu mai puţin îndepărtata Brazilie un grup de filosofi n a ţion ali şti {Luis Perreira B arreto, Miguel Lemos, Teiheira Mendes), care i-au dat prestanţă de doctrină de stat. Dar lucrul cel mai important a fost acela că în Statele Unite ale Americii pozitivismul a con­ stituit prologul pragmatis mulu i şi însăşi coloana sa v erte­ Amane sau

brală. Şi să nu uităm de empiriocriticismul lui Ernst Mach şi Richard Av en a rius în Austria

şi Elveţia şi, mai ales, de marea

î ncrengătură n eopoz itivistă din secolul XX, inclusiv

mul

logic,

direcţii de gândire scientistă fecunde

şi

pozitivis­

în zilele

noastre şi ale căror rezultate se fac simţite, între altele, în domeniul informaticii practice. Pleiada de gânditori din ceJe­ brul Wienerkreis

(R. Carnap,

M. Schlick, H. Reichenbach, o.

Neurath, K. Gădel, H. Feigl, H. Hahn etc.), la care se adaugă englezii A. Aycr şi G. Ryle, polon ezii J. Lukasiewicz

şi A. C.J. Lewis şi E. Nagel, şi mulţi, mulţi alţii, ne dau o idee de spre amploarea curentului. Este oare pozitivismul o "filosofie definitivă", dincolo de orice metafizică a esenţelor şi a explicaţiilor transcendentale ? Cert este că Augu st e Comte a facut a ce astă afirmaţie. Adevărul acesrui enunţ nu po ate fi Însă d emonstr at pe cale logică. Verdictul îl va da is to ria . Un fapt este sigur: pozi­ tivismul şi pragmatismul reprezintă filosofia burgh eziei care a învins definitiv Încercările de restauraţie fe udală, atât în Europa, cât şi în America marelui război civil. S-ar putea ca Tarski, americanii Ch.'V. Morris,

POZITIVISMUL O "FILOSOFIE DEFINITiVA" ?

7

viitorul pozitivisrnului/pragmatisrnului să se suprapună exact

pe viitorul clasei care a generat această filosofie. Iar acest viitor poate fi grandios.

Cu

o condiţie : ca aspiraţiile

burgheziei să coincidă cu ale întregii Umanităţi, acea "divini­ tate" la care se închina Auguste Cornte. Dr. LEONARD GAVRILIU

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

Consideratii fundamentale asupra naturii şi destinatiei adevăratului spirit filosofic ; apreciere sumară privind marea importan�ă socială pe care o are astăzi propagarea universală a principalelor studii pozitive; aplicarea specială a acestor principii la ştiinta astronomică, În lumina pozitiei sale enciclopedice reale

Totalitatea

luate

cunoştinţelor de

astronomic, până în

prezent

în considerare prea iwlat, nu mai trebuie de acum în­

colo să constihlie dec ât unul dintre elementele indispensabile

nou s istem indivizibil de ftlosofie generalăl, pregătit în mod progresiv prin concursul spontan al tuturor marilor lucrări ş tiinţifice proprii ultimelor trei secole şi care a ajuns as tăzi, în sfârşit, la adevărata sa maturitate abs tract ă . Î n vir­ tutea acestei conexiuni, încă foarte puţin înţelese, natura şi destinaţia acestui Tratat2 nu ar putea fi suficient apreci at e în cazul în care acest preambul necesar nu ar fi consac rat mai ales defmiri i convenabile a adevăratului spirit fundamental al acestei filosofii, a c ărei instalare universală trebuie, În f ond , să devină scopul esenţial,-· al unui asemenea Învăţ ământ . Deoarece ea se distinge în principal printr-o continuă pre­ ponderenţă, atât logică cât şi ştiinţifică, a punctului de vedere istoric sau socia13, mă văd nevoit, pentru a o caracte riza mai bine, să reamintesc mai întâi, în mod sumar, marea lege pe care am stabilit-o în al meu Sistem de filosofie pozitivă4, cu privire la întreaga evolu ţie intelectuală a l)manităpi, leg e la care, de altfel , studiile noastre de astronomie vor recurge adesea. Potrivit ac estei doct ri ne fu nd ament al e, toate speculaţiile noastre, oricare ar fi ele, sunt obli gate, atât la individ cât şi la unui

12

AUGUSTE COMTE

p rin trei s tă ri teoretice diferite, pe de t eolo gică, metafizică şi pozitivă . le vor putea califica '1Ît:i în mod suficient pentru cei care vor fi înţ eles bine adevăratul lor sens general. Deşi la început indispensabilă din toate punctele de vedere, p ri ma stare tre­ buie de acum încolo să fie concepută ca pur p rovizorie şi pregătitoare; a dou�_, care nu constituie în re al itate decât o modificare dizolvantă a celei dintâi, nu are niciodată decât o simplă destinaţie tranzitorie, aceea de a conduce treptat la starea a treia ; tocmai în aceasta, singura pc deplin n ormal ă, constă, în toate me to dele , regimul definitiv al ra ţiunii umane . În primul lor avânt, în mod necesar teologic, toate specu­ la ţiile noastre manifes t ă în mod spontan o predilecţie carac­ teristică pentru problem ele cele mai insolubile, pentru temele cele m ai radical inaccesibile oricărei investigaţii decisive. Prin tr- un contrast care azi trebuie să ni se pară inexplicabil, dar care, în fond , era atunci în deplină armonie cu adevărata s ituaţie iniţială a inteligenţei noastre, într-o vreme în care spiritul uman era sub nivelul c dor mai simple probleme ştiinţifice , el că uta cu aviditate, şi într-un mod aproape exclu­ siv, originea tuturor lucrurilor, cauzele esenţiale, fie de p rim e sau finale , ale diverselor fenomene care îl frapa u, ca şi m odul lor fundamental de a se produce, căuta, într-un cuvânt, cunoştinţele absolute5• Ace astă trebuinţă pri mitivă este în mod firesc satisIacută, în măsura în care ar putea vreodată să fie, p rin tendi nţa noastră de a trans porta pretutin deni tipul uman, asimilând t oa te fenomenele, oricare ar fi ele, acel ora pe care le producem noi înşi ne şi care, în felul acesta, încep să ni se pară destul de cunoscute p otri vi t intuiţi ei imediate ca re le însoţeşte6. Pentru a î n ţelege bine spiritul pur te ologic, rezultat din dezvoltarea tot mai sistematică a acestei stări pri­ mordiale, nu trebuie să ne limităm la a-l examina în ultima sa specie,

să treacă

suc cesiv

care demunirile obişnuite

13

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

fază, care ia

sfârşit sub ochii noştri, la p opulaţiile cele mai

avansate, dar care nu cea mai

caracteristi că

este

del o c,

cu mare

i

ap roximaţ e, faza

; este necesar să aruncăm o privire

asupra evo luţiei sale naturale spre a-i aprecia identitatea fun­

amentală sub cele trei f orme principale succesive care îi sunt

d

propru.

Forma cea mai imediată şi mai pronunţată o constituie

fetifismul propriu-zis, care constă mai ales în a atribui tuturor -CorpUrilor exterioare o viaţă in esenţă analoagă cu a noastră, dar aproape întotdeauna mai energică, având în vedere

acţiunea lor de obicei mai puternică. Adorarea astrelor carac­

terizează gr adul cel mai înalt al care, la început,

abia dacă

acestei prime

faze teologi ce

diferă de starea mentală la care se

opr esc animalele superioare . Cu toa te că această p r imă formă a filosofiei teologice se regăseşte în mod

vădit

în istor ia in­

telectuală a tuturor societăţilor umane, ea nu domină astăzi

mai direct decât la cea mai p uţin numeroasă din cele trei mari rase care compun specia noastră7.

În

tabilul

cea de a doua sa

p"oliteiJ'f!!,

f ază

esenţială, care

constituie

veri­

adesea confundat de moderni cu starea

precedentă, spiritul teologic reprezintă clar li ber a prepon ­ derenţă speculativ-ă , a ima nati ei , pe când până atunci

gi

prevalaseră îndeosebi în teor i i le �lane instinctul şi �nti­

�. �ilosofia iniţială suferă aici cea mai profundă tratis­

e

� pe care o put a suferi ansamblul destinului ei real; în

ace ea

că viaţa este în sfârşit retrasă de la obiectele materiale pentru a fi în mod misterios transferată la diverse fiinţe fic­ tive, de obicei invizibile, a căror intervenţie activă continuă devine de acum Înainte sursa directă a tuturor fenomenelor om eneşti . Tocmai p e parcursul acestei faze caracteristice, incorect apreci ată astăzi, se impu ne să studiem în princip al spiritul teologic care se dezvoltă aici cu o plenitudine şi cu o

14

AlJGlJSTE COMTE

omogenitate ulterior imposibil d e regăsit : este epoca celui mai mare ascendent, atât mental cât şi social, în toate pri­ v inţele . Specia runană în general nu a ieşit încă din această stare, care p ersist ă astăzi la cea mai numeroasă dintre cele trei rase omeneşti, cu excepţia rasei negre şi a părţii cel mai puţin avansate a rasei albe . În cea de a treia fază teologică, 1JWnoteism.!!l propriu- zis , � ipevitabilul declin al ftlosofiei care, fie şi păstrând 'multă vreme o mare influen ţă socială, mai mult aparentă decât reală, sufe ră în cons eci n ţă o rapidă involuţie intelectu­ ală ca urmare spontană a acelei simplificări caracteristice în care raţiunea restrânge tot mai mult d ominaţia anterioară a imaginaţiei, lăsând puţin câte puţin să se dezvolte sentimen­ tul univers al , până atunci ap roape nesemnificativ, al necesarei supuneri a tuturor fenomenelor naturale unor legLinvari_­ abile. Sub forme foarte diverse şi chiar radical inconcil i abile , ;est mod extrem al regimului preliminar încă mai pers istă, cu o energie cât se poate de inegală, la imensa majoritate a rasei albe; dar, oricât ne-ar iluziona o observaţie facilă, înseşi aceste preocupări personale constituie aici prea adesea un o bstacol în calea judicioasci sale aprecier i, deoarece lipseşte o comparaţie suficient de raţională şi de impalţială cu cele două mod uri precedent e . Oricât de impClfect ni s-ar părea în prezent lUl asem en ea mod de a filosofa, este cât se poate de neces ar să vedem legătura ind isolu b ilă a stării prezente a spiritului uman cu ansamblul stărilor sale anterioare, recunoscând în mod cuvi­ incios că el a trebuit să fie multă vreme pe cât de indispen­ sabil pe atât de inevitabil. Limitându-ne aici la �impla j ud e ­ cată intelectuală, ar fi în primul rând s uperfluu să insistăm asupra tendinţei involuntare care, chiar şi astăzi, ne antre­ nează în mod vădit pe toţi în expli caţi i esenţial teologice, de

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI

POllTIV

15

îndată ce vrem să pătrundem direct misterul inaccesibil8 al modului fundamental de producere al lIDor fenomene oare­ care, mai ales al acelora ale căror legi reale încă le ignorăm. Cei mai eminenţi gânditori pot în cazul acesta să constate propria lor dispoziţie naturală pentru cel mai naiv fetişism, atunci când această ignoranţă este momentan combinată cu vreo pasiune accentuată. Dacă, aşadar, explicaţiile teologice au suferit, la modernii din Occident, căderea într-o desue­ tudine crcscândă şi decisivă, lucrul acesta s-a întâmplat chiar pentru că misterioaseJe cercetări pe care ele le au în vedere au fost din ce în ce mai mult înlăturate ca radical inaccesibile pentru inteligenţa noastră care, treptat, s-a obişnuit să le sub­ stituie irevocabil cercetări mai eficace şi mai în armonie cu adevăratele noastre trebuinţe9. Într-o vreme în care adevăratul spirit filosofic deja are prevalenţă în faţa celor mai simple fenomene şi a unui subiect atât de elementar ca teoria ciocnirii, memorabilul exemplu al lui MalebrancheIO ne va reaminti mereu necesitatea de a recurge la intervenţia directă şi permanentă a unei acţiuni supranaturale, ori de câte ori încercăm să mergem până la cauza primă a unui eveniment oarecarell. Or, pe de o parte, asemenea tentative, oricât de puerile ni s-ar părea-tocmai astăzi, continuă în mod cert sin­ gurul mijloc primitiv de a determina avântul neîncetat al speculaţiilor umane, degajând în mod spontan inteligenţa noastră din cercul profund vicios în care în mod necesar era mai întâi ascunsă, în radicală opoziţie cu cele două condiţii deopotrivă de imperioase. Căci dacă modernii au fost deter­ minaţi să proclame imposibilitatea fondării vreunei teorii solide altfel decât pe baza unui suficient concurs de observaţi i convenabile, este incontestabil că spiritul uman nu ar putea niciodată să combine şi nici măcar să culeagă acele indis­ pensabile materiale rară a fi întotdeauna condus de câteva

16

AUGUSTE COMTE

viziuni speculative, stabilite în prealabiF2 . Aşa d ar, aces te

i

concepţii pr mo rd iale n u po t , evident, să rezulte dedt

dintr- o filosofie scutită, pri n natura sa, de o îndelungă

p regătire şi care, Într-un cuvânt,

impulsie

sub exclusiva

să

poat ă apăr ea spontan,

a unui i nstinct dire ct, oricât de

hi meri ce ar fi, pe de altă parte, sp eculaţiile astfel li ps ite de

i

orice fundament real. Este fericitul priv le giu al principiilor teologice, iară d e

care putem fi siguri

nu ar fi ie ş it niciodată din so

că inteligenţa n oastră

m nolenţa

sa iniţială, principii

speculativă, să

care au pe rm is , derogându-i activitatea

pregătească încetul cu încetul un regim logic mai bun.

Aceast ă aptitudine fundamentală a fost, de altfel, puternic secondată de predilecţia originară a spiritului uman pe n tru

probl eme ins olubile , care a marcat mai ales acea filosofie

ţl

primi tivă . Nu ne putem măsura for e e mentale şi, dre pt

i

ţ

urmare, să le c rcumscr iem în mod prudent dest i na ia, d e cât după ce le-am exersat îndeajuns. ar, acest indispensabil

ex erciţiu nu poate fi de la bun început det er minat, mai ales

în ceea ce priveşte cele mai slabe facultăţi ale naturii , rară energica sti mula re inerentă unor aseme nea studii, în care a tâte a

i

i ntelige nte rău cultivate încă mai pe rs st ă să caute cea

l

mai promptă şi cea mai co m pl e tă soluţie la prob eme cu

e

totul uzuale. Ba chiar, spre a învinge înd aj uns inerţia noas­

tră nativă, multă vreme a trebui t s ă se recurgă şi la put ernice

iluzii pe care le susci tă în mod spontan o astfel de filosofic,

mului

iluzii cu privire la puterea aproape infinită a o

de a

modifica după pl acu l său o lume pe atunci conceput ă ca

ţ mente ordonată spre folosinţa sa şi pe care nici lege nu o putea sustrage arbitrarei sup remaţii a

fiind es en ial o mare

influenţelor supranaturale. Nici nu au trecu t trei secole de

ţ

când, elita Umanităţii , spe ran ele astrologice şi alchimiste, un ultim vestig iu ştiinţific al acelui s p ir it primordial, au în-

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

11

cetat realmente să servească la acumularea zihlică de obser­ vaţii corespunzătoare, cum au indicat Kepler13 şi, respecti,�

Bertho1et14. Concursul decisiv al acestor diverse motive intelectuale ar

fi, în

plus, puternic fortificat dacă natura acestui

Tratat mi-ar

permite să semnalez îndeajuns influenţa irezistibilă a înaltelor necesităţi sociale, pe care le-am apreciat În mod convenabil în lucrarea fundamentală menţionată la începutul acestui dis­

curs15. Putem

astfel demonstra din plin în ce măsură spiritul

teologic a fost timp îndelungat indi spensabil combinării per­ manente a ideilor morale şi politice, mai mult decât tuturor celorlalte, tru

fie în

virtutea complexităţii lor superioare, fie pen­

că fenomenele corespunzătoare, iniţial prea puţin

rdiefate, nu au putut dobândi o -dezvoltare caracteristică

decât după o evoluţie foarte îndelungată a civilizaţiei umane. Este o inconsecvenţă stranie, abia scuzabilă prin tendinţa orbeşte critică a epocii noastre, de a recunoaşte imposibili­ tatea celor din Antichitate de a filosofa asupra unor subiecte simple altfel decât după tiparul modului teologic şi de a nu recunoaşte cu toate acestea, mai ales la politcişti, insur­ montabila necesitate a unui regim analog faţă de speculaţiile sociale16. Dar, pe deasupra trebuie să înţelegem, deşi nu aş putea-o stabili aici, că acea filosofie iniţială nu a fost mai puţin indispensabilă avântului preliminar al noastre, ca şi al inteligenţei, fie

pentru

sociabilităţii

a constitui în mod

prinlitiv unele doctrine comune, iară de care legătura socială nu ar fi putut dobândi nici întindere şi nici consistenţă, fie suscitând

în mod spontan singura autoritate spirituală ce

putea să apară atunci. Oricât de sumare sunt aici aceste explicaţii generale privind natura provizorie şi destinaţia pregătitoare a singurei filosofii care convenea realmen� ,=opilăriei Umanităţii, ele ne

18

AUGUSTE COMTE

fac să înţelegem lesne faptul că regimul iniţial diferă profund, în toate pr ivi nţele, de acela corespunzător virilităţii mentale, pentru ca trecere a graduală de la unu11a celălalt să se fi putut opera originar, fie în individ, fie în specie, rară asistenţa crescândă a unui fel de filosofii intermediare, în esenţă limi­ tată la acest oficiu de tranziţie. Aceasta este parti ciparea spe­ cială a stării metafizice propriu - zi se la evoluţia fundamentală a inteligenţei noastre, care, fiind ostilă faţă de orice schimbare bruscă, se poate astfel ridica aproape pe nesimţite de la starea pur teologică la starea pozitivă, cu toate că această situaţie echivocă se apropie, în fon d, mult mai mult de prima decât de ultima. Speculaţiile dominante au păstrat aici acela şi ca­ racter esenţial de tendinţă, obiş nuită la cunoştinţele a bsolute : doar soluţia a suferit o transformare notabilă, potrivită mai degrabă pentru a facilita concepţiile pozitive. Ca şi teologia, de fapt , metafizica încearcă mai ales să explice natura intimă a fiinţ elor, originea şi destin aţia tuturor lucrurilor, modul esenţial de producere a tuturor fenomenelor ; dar, în loc să folosească în acest scop a genţi supranaturali propriu-zişi, ca îi înlocuieşte din ce în ce mai mult cu acele entităţi sau abstracţii personificate a căror utilizare, cu adevărat caracte­ ristică, a permis adesea să fie desemnată cu. termenul de ontologiel7. Este cât se poate de uşor azi să practici o aseme­ nea manieră de a filosofa care, încă preponderentă în cazul fenomenelor celor mai complicate, oferă zilnic, chiar şi în teoriile cele mai simpl e şi mai demodate, atâtea apreciabile urme ale lungii sale dominaţii 18. Efica c itatea istorică a aces­ tor entităţi rezultă direct din caracterul lor echivoc, deoarece, în fiecare din aceste existenţe metafizice, inerente corpului corespunzător, Îară a se confunda cu el, sp iritul poate, după cum este mai aproape de starea teologică sau de starea pozi­ tivă, să vadă tie o veritabilă emanaţie a puterii supranaturale�

19

DISCURS ASUPRA SPIRITULUI POZITIV

fie o simplă dominaţie abstractă a fenomenului în chestiune. În cazul acesta nu

mai

domină pura imaginaţie, dar

nici

ver­

itabila observaţie ; raţionamentul dobândeşte Însă aici o mare extensiune şi se pregăteşte în mod confuz pentru lUl exerciţiu cu

adevărat ştiinţific. De altfel trebuie să remarcăm că partea

speculativă este la început cu totul exagerată, ca urmare a acelei tendinţe îndărătnice de a argumenta

în loc

de a obser­

va, tendinţă care, în toate genurile, caracterizează de obicei

spiritul

metafi zic

,

chiar şi la exponenţii săi cei

mai eminenţi.

O categ orie atât de flexibilă de idei, care nu comportă câtuşi

de

puţin consistenţa proprie timp atât de îndelungat sis­

temului teologic, trebuie de altfel să ajungă, mult

mai

rapid,

la unitatea corespunzătoare, prin subordonarea graduală a diferitelor entităţi particulare unei singure entităţi generale,

natura, destinată să determine slabul echivalent metafizic al

vagii

legături universal e rezultată din monoteism.

Pentru a înţelege mai bine, istorică a unui

mai

ales astăzi, eficacitatea

atare aparat filosofic,

este necesar să

recunoaştem că, prin natura sa, el nu este de la sine suscepti­ bil decât de o simplă activitate critică sau dizolvantă, chiar şi mentală, şi cu atât mai mult soci.Jlă, Iară a putea vreodată să organizeze ceva car� să-i fie propriu. Radical inconsecvent,

acest spirit echivoc conservă toate principiile fundamentale

ale sistemului

teologic, dar lipsindu-Ie din ce în ce mai mult

de acea vigoare şi de acea fIxitate indispensabilă autorităţii lor efective ; tocmai într-o asemenea alterare constă, într-adevăr, în toate privinţele, principala

sa utilitate pasageră, în momen­

tul în care regimul antic, multă vreme progresist pentru ansamblul

evoluţiei

umane, a ajuns în mod inevitabil la acel

grad de persistenţă abuzivă în care tinde să perpetueze

la

ne­

sfârşit starea de copilărie la început atât de fericit dirijată. Metafizica nu este

deci, în fond,

decât

un fel de teologie trep-

20

AUGUSTE COMTE

tat vlăguită prin simplificări dizolvante care îi răpesc în mod

spontan

puterea

directă

de

împiedica

a

dezvotarea

concepţiilor pozitive, conservându-i totuşi capacitatea provi­

un amunit exerciţiu indispensabil spiritu­ lui de generalizare, până când va putca, în sfârşit, să capet e o wrie de a întreţine

mai bună alimentare. Dat fiind caracterul său contradictoriu,

re

gimul

metafizic sau ontologic este Întotdeauna plasat în

acea inevitabilă alternativă de a tinde spre o vană restaurare a

d

e de ordi ne sau n eg tivă , ca să sc ape

stării teologice, pentru a s atisfac e con iţiil pentru a împinge

la o

situaţie pur

a

imperiului opresiv al teologici. Această oscilaţie necesară, care

în

prezent nu se mai observă decât faţă de cele mai difi­

inioară chiar şi faţă de cele mai simple,

cile teorii, a existat od

atâta timp cât a durat vârsta lor metafizică, în virtutea

e raţiunea

neputinţei o rgan ic mereu proprie unei asemenea maniere de a filosofa. Dacă

pu blică nu ar fi îndepărtat-o de

mult, în privinţa anunlitor noţiuni fund ame ntale , desigur că îndoielile absurde pe care ea le-a suscitat, acum douăzeci de

i

secole, cu privi re la existenţa corpurilor d n afara noastră,

încă

ar

ţ

mai persista în e sen ă, căci ea nu le-a risipit niciodată

i

prin vreo argumen tar e decisivă. Putem dec , la urma urmelor,

să considerăm starea metafizică drept un fel de maladie cro­ n ică, în mod firesc inet'entă

evoluţiei

noastre mentale, indi­

viduale sau colective, între copilărie şi maturitate19. Speculaţiile istorice ncîntorcându-se aproape niciodată, la moderni, mai departe de

epoc ile politciste, â

spiritul metafizic

trebuie să pară aici aproape tot a t t de vechi ca spiritul teo­ logic însuşi, deoarece el a contribuit în mod necesar, deşi în­ tr -

un

v

mod implicit, la transformarea primiti ă a fetişismului

în politeism,

cu

scopul de a suplini deja activitatea pur

supranaturală care, fiind astfel retrasă fiecărui corp pa rticular, trebuia

să

lase

aici

în

mod

spontan

vreo

n

e tita te

21

DISCURS ASUPRA SPI RITULUI POZITIV

corespunzătoare. TottlŞi, deoarece această primă revoluţi e teologică nu a putut declanşa atunci nici o dezbatere ad evă rată,

intervenţia continuă

a spiritului ontologic nu a

început să devină cu totul caracteristică decât în revoluţia care a urmat, aceea a re ducerii politeismului la monoteism, căreia a trebuit să-i fie organuL natural . Influenţa sa cresc ândă tre­ buie

să

fi părut la

început

organică ,

rămânea subordonată i mpulsiei

în măsura în care

teologice

; dar natura sa

esenţial dizolvantă a treb uit după aceea să se manifeste tot mai mult, atunci când a încercat să ducă trepta t 1