Dieta Care Vindeca Diabetul Vii 23-32 [PDF]

Zitiervorschau

Cuprins Mulţumiri ........................................................................................................ix Introducere. O nouă abordare a diabetului....................................................xi Partea întâi.

REALIZĂRI

CAPITOLUL 1. Principiile de bază s-au schimbat ............................... 3 CAPITOLUL 2. Inversarea sensului evoluţiei diabetului de tip 2 ....... 13 CAPITOLUL 3. O revoluţie în diabetul de tip 1 .................................. 28 Partea a doua.

PROGRAMUL

CAPITOLUL 4. Un nou meniu remarcabil.......................................... 39 CAPITOLUL 5. Cum să începeţi ........................................................ 71 CAPITOLUL 6. Controlul greutăţii corporale...................................... 87 CAPITOLUL 7. Cum să urmăriţi progresele ..................................... 97 CAPITOLUL 8. O dietă perfectă într-o lume imperfectă .................. 112 CAPITOLUL 9. Rezolvarea problemelor.......................................... 121 CAPITOLUL 10. Ce suplimente ar trebui să luaţi? ............................ 138 CAPITOLUL 11. Exerciţii pentru restul dintre noi .............................. 144 Partea a treia.

SĂNĂTATE COMPLETĂ

CAPITOLUL 12. O inimă sănătoasă .................................................. 155 CAPITOLUL 13. Nervi, ochi şi rinichi sănătoşi .................................. 171 CAPITOLUL 14. Informaţii pentru doctori şi asistente medicale ....... 179 MENIURI ŞI REŢETE ................................................................................ 183 ANEXA 1. Medicamente antidiabetice ............................................... 245 ANEXA 2. Ingrediente care ar putea fi noi pentru dumneavoastră.... 247 NOTE .................................................................................................. 252 INDEX ................................................................................................. 261

Capitolul 1

Principiile de bază s-au schimbat

În ultimii ani, multe dintre informaţiile pe care credeam că le deţinem despre diabetul zaharat au luat o întorsătură neobişnuită. În momentul de faţă ne propunem să ne concentrăm pe înţelegerea cauzelor principale ale diabetului, înţelegere care ne-ar putea oferi posibilităţi de vindecare pe care nu le-am avut niciodată. Pentru a fi siguri că pornim de la aceleaşi premise, daţi-mi voie să vă prezint informaţiile fundamentale despre diabetul zaharat: simptomele, tipurile de diabet şi tratamentele tipice aplicate în mod curent, după care vă voi prezenta noutăţile în domeniu.

Cum recunoaştem diabetul zaharat? Pentru început, haideţi să discutăm despre simptome. Din păcate, bolnavul de diabet poate să nu prezinte niciun simptom, dar adesea începe să se manifeste prin oboseală. Nemotivat, vă simţiţi lipsit de energie. De asemenea, puteţi avea senzaţia că eliminaţi lichidele mai rapid decât în mod normal, prin vizite tot mai dese la toaletă, sunteţi însetat şi veţi fi surprins că beţi cantităţi mari de apă. Iată ce se întâmplă: problema fundamentală este că zahărul nu poate să treacă din sânge în celule. Pornind de la acest unic impediment, apar multe alte complicaţii, una dupa alta, ca într-un joc de domino. Zahărul la care ne referim este glucoza, una dintre cele mai mici şi mai simple molecule de carbohidrat. În acest caz, zahărul nu este doar un alt cuvânt pentru mâncarea tip fast food sau calorii goale. De fapt, celulele corpului

4 / Realizări nostru folosesc glucoza ca sursă de energie. Încercând să facem o comparaţie, glucoza reprezintă combustibilul organismului nostru, aşa cum este benzina pentru autoturisme sau carburantul pentru avioane. Aceasta oferă posibilitatea de mişcare, gândire şi, fără îndoială, vă ajută în tot ceea ce faceţi. Aceasta este problema. Dacă glucoza nu mai poate să pătrundă în celule, acestea fiind private de combustibilul de bază, rezultă pierderea de energie, care determină apariţia stării de oboseală. Dacă muşchii nu primesc glucoza necesară, veţi obosi foarte uşor. În acelaşi timp, glucoza care nu poate pătrunde în muşchi se acumuleză în circuitul sanguin, nivelul glicemiei creşte şi, în cele din urmă, glucoza trece în urină prin intermediul rinichilor*. Dar, glucoza care trece prin rinichi în urină atrage cu ea şi o cantitate mare de apă, explicându-se astfel vizitele tot mai dese la toaletă (poliuria). Organismul pierde apă în exces, se deshidratează şi, astfel, apare senzaţia de sete. Prin urmare, oboseala, urinarea frecventă şi setea sunt toate simptomele unei singure probleme, imposibilitatea glucozei de a pătrunde în celule. De asemenea, un alt simptom important poate fi pierderea în greutate. Şi nu, aceasta nu este neapărat un eveniment fericit – în situaţia de faţă. Pierderea în greutate se datorează faptului că celulele sunt în esenţă „înfometate”. Nutrimentele nu pot pătrunde în celule, astfel că organismul devine malnutrit. Chiar dacă dieta dumneavoastră conţine suficiente alimente, nutrimentele nu pot să ajungă acolo unde sunt necesare. Zilnic, oamenii se prezintă la cabinetele medicale acuzând stare de oboseală, urinare frecventă, sete şi, câteodată, pierderi inexplicabile de greutate. În urma acestor simptome, medicul recoltează o probă de sânge, iar dacă observă un nivel neobişnuit de crescut al glucozei în sânge (hiperglicemie) pun diagnosticul de diabet. Apoi, medicul îl sfătuieşte pe pacient că este esenţial să ţină sub control nivelul glicemiei. În timp, circulaţia unei cantităţi mari de glucoză prin sânge poate afecta arterele, iar un nivel necontrolat al glicemiei poate afecta inima, vasele delicate de sânge din retină, rinichi şi extremităţi. Aşa cum au arătat studiile noastre, calea către un nivel ridicat al glucozei în sânge este precum un drum cu două sensuri. În momentul schimbării alimentaţiei şi stilului de viaţă, se poate produce o scădere a nivelului glucozei * Trecerea glucozei din sânge în urină a condus la denumirea tehnică, folosită de doctori pentru diabet: diabetul zaharat. Cuvântul diabet provine din cuvântul grecesc ce înseamnă ,,a trece prin”, iar ‘zaharat’ provine din cuvântul latin mellitus care s-ar traduce ‘miere’ sau ‘dulce’.

Principiile de bază s-au schimbat

/5

care, uneori, poate fi atât de spectaculoasă încât niciun medic examinându-vă mai apoi nu şi-ar putea imagina că aţi avut vreodată diabet.

Metodologia de diagnosticare a diabetului Medicul pune diagnosticul de diabet dacă: • prezentaţi simptome specifice diabetului: urinare frecventă (poliurie), sete nejustificată, pierdere inexplicabilă în greutate, iar nivelul glucozei în sânge este de 11,1 milimoli pe litru (mmol/l)* sau mai mare, indiferent de momentul din zi sau dacă nu aţi mâncat, sau • nivelul glucozei din sânge este 7 mmol/l sau mai ridicat după opt ore de post. Medicul dumneavoastră va considera acesta un diagnostic prezumtiv până când el va fi confirmat de repetarea testului într-o altă zi. În anumite cazuri, medicii recomandă efectuarea unui test de toleranţă la glucoză, test care implică administrarea unui sirop ce conţine 75 g de glucoză. Dacă nivelul glucozei în sânge este egal cu 11,1 mmol/l sau mai mare după două ore de la efectuarea acestui test, diagnosticul medicului va fi acela de diabet zaharat. Nivelul normal al glucozei în sânge pe nemâncate este mai mic de 5,6 mmol/l. După două ore de la efectuarea testului de toleranţă la glucoză, nivelul glucozei în sânge ar trebui să fie mai mic de 7,8 mmol/l. Dacă valoarea obţinută este peste limita normală, dar nu suficient de mare pentru a pune un diagnostic de diabet, medicul va pune diagnosticul de prediabet (toleranţă modificată la glucoză), care adesea precede un eventual diagnostic de diabet. *În multe ţări, glucoza este măsurată în milimoli pe litru (mmol/l). În Statele Unite, aceasta este măsurată în miligrame pe decilitru (mg/dl), prin urmare mg/dl este unitatea de măsură pe care o veţi regăsi în studiile de cercetare din S.U.A. şi de pe website-uri.

Tipuri de diabet Diagnosticul de diabet sau prediabet presupune că insulina din organism nu acţionează în mod corespunzător. Insulina este un hormon care pe lângă alte funcţii, are rolul de a ajuta celulele să preia glucoza din sânge. Insulina acţionează asemeni unei chei care deschide uşa celulelor, favorizând pătrunderea nutrimentelor în celulă. Atunci când insulina ajunge la suprafaţa celulelor şi „deschide uşa”, glucoza poate pătrunde în celulă, care o utilizează pentru a produce energie. Dacă din anumite motive, organismul dumneavoastră nu produce suficientă insulină, rezultatul lipsei acesteia este creşterea nivelului glucozei în sânge (hiperglicemie). Similar, nivelul glucozei din sânge creşte în cazul în

6 / Realizări care celulele opun rezistenţă la insulină. În timp, un nivel ridicat al glucozei în sânge poate afecta sistemul nervos, ochii, rinichii şi alte părţi ale corpului. Diabetul se clasifică în trei tipuri principale: – diabet zaharat de tip 1; – diabet zaharat de tip 2 ; – diabet de sarcină. Haideţi să le analizăm pe fiecare dintre ele în parte. Diabetul zaharat de tip 1 se manifestă de obicei în copilărie sau la adultul tânăr. Este numit şi diabet juvenil sau diabet insulinodependent. În acest tip de diabet, datorită anumitor factori, pancreasul nu produce insulină şi, de aceea, tratamentul constă în administrarea de insulină, de obicei prin injecţie pentru a suplini acest deficit. Cu toate acestea, cercetări recente au arătat că schimbarea alimentaţiei poate reduce substanţial riscul apariţiei unor complicaţii grave datorate diabetului, aşa cum vom arăta în Capitolul 3. Prin urmare, cu cât deţinem mai multe informaţii referitoare la cauzele producerii acestei boli, cu atât o putem preveni mai uşor. Deteriorarea celulelor producătoare de insulină (betapancreatice) este datorată unui mecanism imunologic. Cu alte cuvinte, este provocată de sistemul imunitar al organismului – globulele albe din sânge (leucocitele) participă la distrugerea virusurilor şi bacteriilor. Aceste celule protejează organismul până la un punct, dar în acelaşi timp, atacă celulele din pancreas distrugându-le capacitatea de a mai produce insulină. În Capitolul 3 vom analiza factorii care declanşează acest proces. Veţi fi surprinşi să descoperiţi că alimentele – în mod special alimentele pe care le primesc sugarii în primele luni de viaţă – sunt principalii factori care conduc la producerea acestei boli. Diabetul zaharat de tip 2 se mai numeşte şi diabetul cu debut la adult, sau, uneori, diabetul insulinoindependent. Nouă din zece persoane diagnosticate cu diabet zaharat prezintă diabet de tip 2. În cazul celor mai mulţi pacienţi care prezintă această formă de diabet, pancreasul încă mai produce insulină, însă problema o reprezintă rezistenţa celulelor lor la insulină. Insulina încearcă să introducă glucoză în celule, dar acestea acţionează asemeni unei uşi cu zăvorul defect. Ca răspuns, la opoziţia acestor celule cu sensibilitate redusă, organismul produce din ce în ce mai multă insulină, încercând să învingă rezistenţa celulelor. Dacă insulina din organismul dumneavoastră nu poate învinge rezistenţa celulelor, glucoza se acumulează în sânge. Medicamentele pentru diabet contracarează această problemă: unele dintre ele fac celulele organismului mai sensibile la insulină, altele determină pancreasul să elibereze o cantitate mult mai mare de insulină în circuitul sanguin sau blochează ficatul să nu mai trimită glucoză în exces în sânge.

Principiile de bază s-au schimbat

/7

Insulina este produsă în pancreas

plămâni

inimă

pancreas ficat stomac

Insulina este produsă de pancreas, un organ aflat în spatele stomacului şi care este de dimensiunea şi forma unei telecomenzi de televizor. De fapt, tot ceea ce face pancreasul este să controleze de la distanţă. El eliberează insulina în sânge, favorizând pătrunderea glucozei în celule. În diabetul zaharat de tip 1, pancreasul nu mai produce insulină. În diabetul zaharat de tip 2 şi diabetul gestaţional (de sarcină), pancreasul încă mai produce insulină, dar celulele corpului opun rezistenţă la aceasta.

Până acum, majoritatea dietelor pentru diabet au încercat să compenseze rezistenţa celulelor la insulină prin scăderea cantităţii de zahăr din alimentaţie. De asemenea, rolul lor este de a limita cantitatea de amidon (carbohidraţi complecşi) deoarece amidonul este de fapt alcătuit dintr-un lanţ de molecule de glucoză. În timpul digestiei, amidonul se descompune pentru a elibera carbohidraţi naturali în sânge. Dacă organismul dumneavoastră nu primeşte o cantitate suficientă de carbohidraţi la un moment dat, celulele nu vor fi încărcate cu prea multă glucoză. Pentru persoanele aflate sub tratament antidiabetic medicamentos, planul alimentar de bază are drept scop menţinerea cantităţilor de glucoză sau amidon aproximativ constante de la o masă la alta şi de la o zi la alta, astfel încât cantitatea de medicamente necesară procesării glucozei să rămână aceeaşi. Pe scurt, această dietă va indica ce, când şi cât de mult să mâncaţi. Însă, noile cercetări au schimbat totul. Putem să folosim acum schimbările de alimentaţie pentru a influenţa în mod direct sensibilitatea la insulină. Aşa cum veţi vedea în cele ce urmează, recomandările nutriţionale au fost complet revizuite datorită acestei noi abordări.

8 / Realizări Diabetul zaharat gestaţional (de sarcină). Diabetul de sarcină este similar diabetului zaharat de tip 2, doar că se produce în timpul sarcinii. Cu toate că dispare după naştere, apariţia lui în timpul sarcinii este un semn al rezistenţei la insulină, ceea ce înseamnă că oricând vă puteţi îmbolnăvi de diabet de tip 2. Prin aceleaşi etape care se aplică în tratarea diabetului zaharat de tip 2, putem adesea opri transformarea diabetului gestaţional în unul de tip 2.

Diabetul zaharat nu este ereditar Diabetul zaharat poate apărea la mai mulţi membri ai unei familii, dar asta nu înseamnă că dacă unul dintre părinţi este bolnav de diabet, veţi fi neapărat şi dumneavoastră bolnav de diabet. Haideţi să analizăm în primul rând diabetul de tip 1. Mulţi dintre copii se nasc cu gene responsabile pentru declanşarea diabetului de tip 1, dar majoritatea dintre ei nu îl dezvoltă niciodată. De fapt, chiar şi în cazul gemenilor identici, când unul dintre gemeni are diabet de tip 1, celălalt prezintă o şansă cu 40% mai mică de a se îmbolnăvi de diabet decât primul1. . Aparent, ceea ce face diferenţa este mediul, în mod special alimentaţia copilului din primele luni ale vieţii, infecţiile virale şi probabil alţi factori. În cazul diabetului zaharat de tip 2, genele au acelaşi rol ca şi în cazul diabetului de tip 1. Există posibilitatea efectuării unor teste speciale, cu mult timp înainte de declanşarea acestei boli, teste care pot detecta rezistenţa la insulină pentru adulţii tineri predispuşi la diabet de tip 2, datorită părinţilor bolnavi de diabet. În cazul în care copilul are aceeaşi alimentaţie ca şi părinţii bolnavi de diabet, probabilitatea de a se îmbolnăvi şi el la rândul lui de această boală este foarte mare. Este evident că schimbarea dietei şi a stilului de viaţă poate să împiedice apariţia diabetului, iar în cazul în care sunteţi bolnav de diabet, dieta poate modifica evoluţia bolii. Prin urmare, putem trage concluzia că unele gene sunt ereditare, altele nu. De exemplu, genele pentru culoarea ochilor sau culoarea părului sunt într-adevăr ereditare. Aceste gene „ordonă” ca dumneavoastră să aveţi păr şaten şi ochi albaştri asemeni unuia dintre părinţi sau unuia dintre membrii mai îndepărtaţi ai familiei. Genele ce determină apariţia diabetului sunt mai de treabă, ele nu ,,ordonă”, doar ,,sugerează”. Dacă sunteţi purtători de gene responsabile cu apariţia diabetului, nu este obligatoriu ca acesta să se şi declanşeze. Puteţi controla şi evita declanşarea acestei boli mult mai mult decât vă puteţi imagina.

Principiile de bază s-au schimbat

/9

Hemoglobina A1c Aşa cum aţi observat, doctorii pun diagnosticul de diabet pe baza nivelului glucozei din sânge şi urmărirea acesteia este un element important în stabilirea efectelor dietei şi dozajului medicamentelor. Şi, totuşi, oricât de bună ar fi determinarea glicemiei, aceasta indică valoarea la momentul testării. Cea mai indicată metodă pentru a determina nivelul glucozei din sânge pe termen îndelungat este testul numit hemoglobina A1c sau HbA1c. Aceasta este principala metodă prin care puteţi monitoriza progresele pe care le faceţi în ceea ce priveşte controlul diabetului. Hemoglobina este pigmentul ce dă culoare globulelor roşii (hematii sau eritrocite) din sânge, iar rolul său este de a transporta oxigenul. Acest test măsoară cantitatea de glucoză care pătrunde în eritrocite şi care se ataşează de hemoglobină. Dacă aveţi o cantitate mare de glucoză în sânge, o parte considerabilă din aceasta ajunge în celule şi se ataşează de hemoglobină. Cu cât cantitatea de glucoză din sânge este mai mică, cu atât mai puţină glucoză se ataşează de hemoglobină. Deoarece hematiile au o durată de viaţă relativ redusă (aproximativ patru luni), testul indică nivelul glucozei în sânge din ultimele trei luni. Potrivit Asociaţiei de Diabet din Marea Britanie, persoanele bolnave de diabet zaharat ar trebui să prezinte în urma testului HbA1c o valoare de 6,5% (sau mai mică), valoare la care, conform cercetărilor, riscul apariţiei complicaţiilor este redus.

Dietele pentru diabet Dacă sunteţi bolnav de diabet zaharat, şansa dumneavoastră de însănătoşire constă în respectarea liniilor directoare de alimentaţie, care indică ce puteţi mânca şi ce trebuie să evitaţi să consumaţi. Probabil că aţi luat legătura cu un medic nutriţionist şi aţi fost diagnosticaţi cu un anumit tip de diabet. Din nefericire, majoritatea oamenilor nu au puterea necesară de a respecta această schimbare de alimentaţie şi, prin urmare, efectele dorite se lasă aşteptate. Dacă sunteţi asemeni majorităţii oamenilor, se poate să consideraţi aceste diete greu de suportat. Timp de mulţi ani, Asociaţia de Diabet din Marea Britanie, împreună cu autorităţi similare din ţările occidentale, a recomandat adoptarea unui plan alimentar care să asigure elementele nutriţionale de bază, dar, în acelaşi timp, să păstreze caloriile şi tipurile de alimente constante şi rezonabile în cadrul aceleiaşi zile sau de la o zi la alta. Ideea ar fi că dacă la micul dejun nu aţi

10 / Realizări consumat carbohidraţi, iar apoi în cursul aceleiaşi zile consumaţi mâncăruri bogate în carbohidraţi, glicemia se modifică în mod considerabil. În mod similar, în cazul în care consumaţi multe alimente pe bază de amidon începând cu prima zi a săptămânii şi continuaţi să consumaţi în restul săptămânii cantităţi tot mai reduse de astfel de alimente, glicemia va fi crescută, iar medicamentele nu vor mai putea face faţă volumului mare de glucoză. În Statele Unite, medicul de familie recomandă să vă adresaţi unei asistente specializată în diabet care, fie singură, fie împreună cu un medic nutriţionist, vă va prescrie un plan nutriţional personalizat, care cuprinde numărul de porţii din diferitele alimente ce trebuie să se regăsească în mesele principale şi gustări, ţinând cont că trebuie să scădeţi în greutate sau să reduceţi colesterolul şi medicamentele. În alte ţări, dietele pentru pesoanele bolnave de diabet sunt prescrise în centrele specializate în diabet. Veţi avea posibilitatea în cadrul planului alimentar de a vă diversifica meniul prin schimbarea alimentelor permise utilizând „listele de echivalenţe”. De exemplu, dacă nutriţionistul dumneavoastră v-a prescris o anumită cantitate de alimente pe bază de amidon (făinoase) ce poate fi consumată la micul dejun, puteţi alege orice atâta timp cât amidonul reprezintă o pătrime din compoziţia unei chifle sau a unei feliuţe de pâine cu stafide), o jumătate de ceaşcă de cereale sau orice altceva din lista alimentelor pe bază de amidon. De asemenea, dacă planul dumneavoastră alimentar este conceput în aşa fel încât să conţină o anumită cantitate de fructe, puteţi alege dintr-o serie de sortimente cu valori nutriţionale similare. Prin urmare, cei mai mulţi dintre diabetici ar trebui să-şi schimbe obiceiurile alimentare. (Dacă doriţi să fiţi consultat de un nutriţionist specializat în diabet, medicul de familie vă poate da o trimitere la acesta). În orice caz, rezultatele obţinute în urma schimbării modului de viaţă diferă spectaculos de la o persoană la alta. Anumite persoane pierd în greutate şi observă o scădere a numărului de glucide, însă altele nu fac progrese substanţiale. Conform studiilor de cercetare, reducerea caracteristică a HbA1c (hemoglobina glicozilată) – indicatorul de control al glicemiei de care am discutat – este de aproximativ 0,5% (de exemplu, de la 8% la 7,5 %) (veţi afla mai multe despre HbA1c şi alte teste în Capitolul 7)2-4. Cercetătorii şi doctorii au regretat mult timp (lacunele acestor rezultate. În anul 1993, un articol publicat în Journal of the American Dietetic Association rezuma constatările studiilor de cercetare de până acum şi concluziona că dietele sunt adevărate provocări pentru bolnavii de diabet, iar majoritatea acestora nu le urmează5. Experienţe similare au avut medici din multe ţări. Cu toate că înţeleg necesitatea respectării acestui ghid al alimentelor permise,

Principiile de bază s-au schimbat

/ 11

chiar şi cei mai ambiţioşi dintre bolnavi găsesc foarte dificil de respectat această dietă în viaţa de zi cu zi. Dieta despre care veţi citi în această carte este complet diferită. Mulţi o vor considera mult mai uşoară şi mult mai eficientă decât orice altă dietă de până acum. În zilele noastre, consultarea unui medic specialist în nutriţie rămâne o idee foarte bună, deoarece acesta vă poate îndruma către abordarea pe care o vom înfăţişa în capitolele următoare. Vă recomandăm să luaţi această carte cu dumneavoastră, medicul nutriţionist vă poate ajuta să începeţi dieta.

Medicamentele şi costurile lor Dieta despre care veţi citi în acestă carte este remarcabilă. Din nefericire, beneficiile alimentaţiei sunt neglijate în multe practici şi procedee medicale, tratamentul pentru diabet fiind redus la o serie de prescripţii medicamentoase. Nu aş vrea să mă înţelegeţi greşit, medicamentele pentru diabet vă pot salva viaţa în anumite cazuri. Ele pot reduce glicemia pe o perioadă îndelungată de timp, diminuând riscul apariţiei complicaţiilor, iar dacă schimbările de alimentaţie şi ale stilului de viaţă nu au efectele aşteptate, este o greşeală gravă să renunţaţi la medicamente (găsiţi o descriere detaliată a acestora în Anexa 1). Însă, anumiţi medici şi pacienţi consideră medicamentele ca fiind singurele unelte de vindecare împotriva acestei boli. Promovarea produselor farmaceutice a cunoscut un succes atât de mare încât mulţi medici au renunţat să mai pună accent pe dietă şi exerciţii fizice, care adesea pot fi surprinzător de eficiente. Deschideţi orice publicaţie despre diabet şi veţi observa reclame costisitoare pentru un medicament sau altul. De asemenea, dacă sunteţi în trecere pe la un cabinet medical, veţi vedea afişate informaţii despre cursuri, simpozioane şi programe educaţionale online, toate sponsorizate de către companiiile producătoare de medicamente, în intenţia de a-şi promova produsele. Aceste companii fac eforturi uriaşe pentru a atrage medicii la prezentări despre aplicaţii ale produselor lor. Eu sper ca din momentul în care beneficiile oferite de schimbarea nutriţiei vor fi apreciate pe deplin, medicii vor începe să se concentreze mult mai mult asupra modificărilor dietei, educând părinţii în ceea ce priveşte nutriţia în prevenirea diabetului de tip 1 la copii şi să colaboreze cu şcolile în vederea elaborării unui meniu sănătos, astfel încât copiii să nu ajungă supraponderali şi diabetici, aşa cum se întâmplă în momentul de faţă. Aceste măsuri ar putea

12 / Realizări controla aşa-zisele „boli de abundenţă” de departe mult mai eficient decât o pot face medicii în momentul de faţă, reducând considerabil şi în primul rând nevoia pentru medicamente. Fiecare bolnav de diabet are o capacitate unică de vindecare şi de a redeveni sănătos. Această capacitate diferă de la o persoană la alta, însă de-a lungul cercetărilor noastre, s-a demonstrat că vârsta, greutatea sau oricare alţi factori nu constituie o barieră spre îmbunătăţirea situaţiei bolnavului. Prin această carte intenţionăm să vă reamintim ce considerăm a fi cea mai eficientă abordare dietetică pentru diabetici la momentul de faţă.