Depresia [PDF]

Zitiervorschau

MICROCERCETARE CONSILIEREA POSTNATALĂ DEPRESIA POSTPARTUM

Bucur Madalina David Denisa Dima Ioana Gheorghe Andreea

Ce este depresia postnatala? Depresia postnatală este o condiţie medicală severă care se manifestă în primele saptămani de după naştere şi are ca efect principal, schimbari bruşte de dispoziţie la mamă. Îşi face apariţia de obicei la 3-4 zile după naştere, şi poate dura câteva zile, până la câteva săptămâni. Însă ezistă şi riscul unei destabilizări emoţionale totale, şi poate dura câteva luni de zile. Conform unor studii realizate recent, un număr tot mai mare de femei se confruntă cu depresia postnatală – aprozimativ 75% dintre femei pretintă simptome specifice , imediat după naşterea bebeluşului. O mare parte a acestora, depăşesc relativ repede momentul, caracterizat, în principal, prin instabilitate emoţională. Există şi situaţii în care mămicile se află într-o stare mai avansată a depresiei, însă aceste cazuri sunt mai rare, aproximativ 10% dintre acestea. Depresia postpartum, poate avea ca simptome: - o stare generală proastă - o stare de tristeţe, descurajare - stări frecvente de plâns - nelinişte, anxietate, iritabilitate - lipsa apetitului - lipsa interesului sau a placerii de a trai - lipsa motivaţiei de a face anumite lucruri - dificultăţi în a dormi sau dormitul mai mult decât de obicei - lipsa speranţei - sentimentul culpabilităţii - interes scăzut faţă de copil - negativism - sentimentul neajutorarii - oboseală pronunţată, epuizare Cauzele depresiei postnatale Simptomele şi existenţa depresiei postnatale, sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. În anul 700 î.e.n. , Hipocrate a descris amănunţit aceste probleme ale femeii asociate cu sarcina şi naşterea. Însă, nici până la ora actuală, medicii nu au reuşit să stabilească clar cauzele aparitiei depresiei postpartum, subiectul constituind încă sursa a numeroase controverse şi dezbateri.

Unul dintre cei mai importanţi factori care pot duce la instalarea depresiei postnatale, îl reprezintă schimbarile de ordin hormonal care au loc în organismul femeii însarcinate. În primele 48 de ore după naştere, nivelul estrogenului, al progesteronului şi al cortizonului scade dramatic, astfel, unii cercetători au descoperit o legatura între această fluctuaţie hormonală şi apariţia simptomelor depresiei postnatale. O serie de cercetări se concentrează asupra conexiunii dintre nivelul de prolactina( hormonul care determina secretia lactată) şi simptomele depresiei. Prolactina se gaseşte în cantităţi reduse în organism în momentul naşterii, dar creşte extrem de repede în prima săptămană. O altă cauză care poate determina apariţia depresiei, o reprezintă stresul inerent apariţiei bebeluşului, în special în cazul primei naşteri. Ansamblul de noi responsabilităţi şi sarcini, epuizarea, privarea de somn, conduc catre la apariţa depresiei, mai ales în cazul mamicilor mai sensibile din punct de vedere emoţional. Există o serie de alte cauze care pot conduce la apariţia depresiei postpartum, cum ar fi :insatisfacţia maritală, problemele de ordin financiar, lipsa suportului social în timpul şi după naştere, evenimente stresante din timpul sarcinii, cum ar fi o boală, sindrom premenstrual acut, pierderea sarcinii, femeile care sunt nefericite că au rămas gravide, deprimare, anxietate. În urma unor cercetări, s-a ajuns la concluzia că cele mai multe şanse de a dezvolta depresia postnatală, o au femeile cu antecedente depresive. Modalităţi de tratare Tratamentul precoce al depresiei postnatale, este foarte important atât pentru mamă, cât şi pentru copil şi întreaga familie. În cazul apariţiei acestor stari depresive, este necesar ca mama să apeleze la medicul de specialitate, pentru un consult riguros, şi pentru a i se prescrie un tratament, în funcţie de gradul de avansare al afecţiunii. Medicaţia antidepresivă şi terapia cognitiv comportamentală, s-au dovedit a fi la fel de eficiente pentru multe femei. Consilierea şi terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru depresia postnatală, de la uşoară la severă, datorită efectelor pe care le-au avut în recuperarea persoanelor depresive. Femeile cu depresie uşoară beneficiază mai mult de pe urma consilierii, decât cele cu moderată şi severă, la care se adaugă şi tartament cu antidepresive. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca si medicatia pentru depresia usoara. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut)

ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri. Argument Am ales această temă cu scopul conştientizării acestor probleme cu care se pot confrunta mamele după naştere, şi rolul important care îl are consilierea in tratarea acestor tulburări. S-a dovedit că numărul femeilor cu depresie postnatală este în creştere, iar efectele acesteia asupra mamei, asupra copilului şi nu în ultimul rând, asupra familiei sunt îngrijorătoare. Sunt tulburate liniştea şi comportamentul mamei, care clatină însă echilibrul întregii familii şi buna dezvoltare a copilului, dacă depresia nu este tratată. În cazul depresiilor severe, mama poate atenta atât la viaţa proprie, cât şi la cea a copilului. În scopul înlaturarii acestor probleme, specialiştii în consiliere au creat această latură care se ocupă cu tratarea depresiilor de după naştere, fie prin intermediul sedinţelor normale de consiliere, fie prin consilierea la distanţă, acestea putând fi aplicate în funcţie de gradul de depresie al mămicii. În cazurile de depresie severă, este nevoie însa şi de tratament medicamentos. Deşi efectele terapiei s-au dovedit a fi benefice, mamele nu au încă încredere în efectele pe care le poate avea consilierea asupra lor, din cauza lipsei de informare, a scepticismului sau a lipsei de educaţie. Susţinerea din partea familiei şi terapia prin consiliere au un rol foarte important în tratarea depresiei postpartum, astfel mama poate depaşi mai uşor această afecţiune, iar atenţia acesteia să se centreze pe creşterea copilului. Scopul Conştientizarea necesităţii de consiliere, în scopul tratării depresiei postnatale. Ipoteze 1) Mamele tinere sunt mai predispuse la depresia postnatală. 2) Dacă mamele provin din medii defavorizate socio-economic, atunci riscul apaiţiei depresiei postnatale creşte. 3) Există nevoia de consiliere postnatală.

Obiective 1) Identificarea gradului de depresie postnatală. 2) Identificarea nevoii de consiliere postnatală. 3) Analiza condiţiilor socio-economice care favorizează apariţia depresiei postnatale. 4) Identif niv de inf al mamelor cz, consec, prevenire Lotul de cercetare Cercetarea s-a desfăşurat în comuna Barcăneşti, judeţul Prahova şi oraşul Buzău. Eşantionul a cuprins: - 20 de mame – cu vârste cuprinse între 23 – 45 de ani Instrumente de cercetare - Chestionarul – aplicat mamelor - Interviul – aplicat mamelor cu depresie postnatală - Studiul de caz ● Chestionarul ( Anexa 1) Cuprinde 10 întrebări, fiecare având câte 4 variante de răspuns. A fost aplicat la domiciliu, iar întrebările cuprinse, vizau: - starea generală a mamicii după naştere - gradul de anxietate al acesteia - gândurile şi trăirile personale Chestionarul prezintă 3 factori de structură: - factorul depresie – cu întrebarea 1, 2 şi 8 - factorul anxietate – cu întrebarea 3, 4 şi 5 - factorul suicid – cu întrebarea 10 ● Interviul ( Anexa 2) Este format din 7 întrebări deschise, au fost aplicate la domiciliu, mămicilor care au fost diagnosticate în urma aplicării chestionarului, cu depresie postnatală. Prin intermediul acestui interviu, ne-am propus să identificăm: - simptomele mamelor în perioada depresivă - nevoile mamelor

-

gradul de informare al acestora cu privire la terapia prin consiliere şi tipurile de consiliere dacă au apelat la serviciile unui consilier părerea lor despre efectele consilierei

● Studiul de caz ( Anexa 3)

Rezultate şi interpretare CHESTIONARUL A fost aplicat pe un eşantion de 20 de mame, cu vârste diferite, cuprinse între 23 şi 45 de ani. 1) La întrebarea numărul 1, 60% dintre mamele chestionate au răspuns că au fost capabile să vada partea bună a lucrurilor tot atât de mult ca şi altă dată, 15% dintre acestea au afirmat că nu chiar aşa de mult, 15% - evident că mai puţin, iar restul de 10% au bifat răspunsul "deloc"(Fig. 1). INTREBAREA 1( Fig.1)

10% 15%

15%

60%

2) La întrebarea a doua, 55% au afirmat că au cautat să se bucure de toate la fel ca altă dată, 30% au ales varianta "evident mai putin", iar 15% au bifat ultima variantă – deloc(Fig. 2).

NTREBAREA 2( Fig.2)

15%

55%

30%

3) La întrebarea nuumarul 3, 10% din mamicile chestionate au răspuns că în majoritatea timpului se acuzau pe nedrept atunci cand lucrurile mergeau rau, 35% au afirmat că nu foarte des, în timp ce 55% au spus că niciodată nu li s-a întâmplat acest lucru( Fig. 3). ÎNTREBAREA 3( Fig. 3)

10%

55%

35%

4)Întrebarea a patra facea referire la cât de anxioasa si îngrijorată a fost mama în perioada de după naştere: 50% au răspuns deloc, 25% au răspuns foarte rar, 5% au bifat a treia varianta, uneori, în timp ce 20% au afirmat faptul că li se întâmplă foarte des( Fig. 4). ÎNTREBAREA 4 (Fig. 4)

20% 5% 50% 25%

5)15% dintre mame au răspuns că au fost panicate foarte mult pentru lucruri mici, alte 15% au afirmat că au fost panicate uneori, 25% au spus că li s-a intamplat rar, iar restul de 45% nu au avut un astfel de sentiment(Fig. 5). ÎNTREBAREA 5( Fig. 5)

15% 45%

15%

25%

6) La întrebarea a şasea "Lucrurile m-au depăşit", 10% au bifat primul răspuns - "da, majoritatea timpului am fost capabilă să depăşesc problemele", 30% au bifat " Da, uneori nu m-am descurcat asa de bine ca inainte " , alte 10% au ales "Nu, majoritatea timpului m-a descurcat destul de bine", iar restul de 50% au bifat ultima variantă - " Nu, am fost capabila sa depasesc problemele "(Fig 6).

INTREBAREA 6 (Fig. 6)

10%

50%

30% 10%

7)