Datoria Publica Interna [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea: Petrol-Gaze Ploiești Facultatea: Științe Economice Specializarea: Finanțe și Bănci

Datoria publica. Cadrul juridic, structura ș i evoluț ia datoriei publice interne în perioada 2006-2010

Colodrovschi Elena Smoleanu Alexandra

2011 1

BIBLIOGRAFIE Iulian Văcărel - “Finanţe publice”, Editia a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,2009 Lazăr Cornel, Matei Mirela, Andrei Jean - Finanţe , Editura Universitătii Petrol şi Gaze, Ploieşti,2007. Lazăr Cornel – Finanţe: finanţe publice,finanţele întreprinderii, Editura Universitătii Petrol şiGaze, Ploieşti, 2007 Tatiana Moşteanu – Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2008 Site internet: www.mfinanțe.ro

2

Datoria publica. Cadrul juridic, structura și evoluția datoriei publice interne în perioada 2006-2010 Datoria publică Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România. Datoria publică cuprinde totalitatea sumelor împrumutate de autorităţile publice centrale, de unităţile administrativ-teritoriale şi de alte entităţi publice, de la persoane fizice sau juridice pe piaţa internă şi în străinătate şi rămase de rambursat la un moment dat. În măsura în care se ţine seama de deprecierea (sau aprecierea) suferită în timp de moneda respectivă, acest indicator face posibilă studierea dinamicii datoriei publice şi, pe această bază, desprinderea tendinţei înregistrate de aceasta în perioada considerată. Gradul de îndatorare a ţării la moment dat se determină prin raportarea soldului datoriei publice la produsul intern brut. Indicatorul astfel stabilit arată în ce măsură valoarea adăugată într-un an este grevată de datoria publică. Sau, altfel spus, dacă datoria publică a ţării ar trebui rambursată integral în anul de referinţă, cât din produsul intern brut ar trebui utilizat: 30%, 50%, 80% sau mai mult? Sunt cazuri în care nici chiar întregul produs intern brut realizat într-un an nu ar fi suficient pentru rambursarea datoriei publice. Acest indicator are o valoare pur teoretică, deoarece nici o ţară nu ar putea aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice, ci numai partea din acesta rămasă după efectuarea prelevărilor absolut indispensabile la fondul de consum şi la formarea brută de capital. Pentru a putea face comparaţii internaţionale, este necesar a exprima datoria publică a ţărilor cuprinse în analiză într-o monedă având o largă circulaţie pe plan mondial. Deşi calculele făcute într-o asemenea monedă conţin un grad mai mare sau mai mic de aproximaţie, din cauza fluctuaţiei cursurilor de schimb şi a neconcordanţei dintre puterea reală de cumpărare a unei monede exprimată într-o altă monedă şi cursul la care se schimbă acele monede, totuşi ele oferă informaţii utile despre mărimea datoriei publice medii pe un locuitor. În practică, în comparaţiile internaţionale, se foloseşte dolarul S.U.A.. sau Drepturile Speciale de Tragere (DTS). Alături de indicatorii privind gradul de îndatorare a unei ţări, un interes deosebit prezintă indicatorii care caracterizează efortul financiar anual, pe care datoria publică îl reclamă. Acest efort se materializează în serviciul datoriei publice, care cuprinde cheltuielile cu rambursarea datoriei propriu-zise şi cele legate de plata dobânzilor şi a celorlalte cheltuieli aferente. Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, printre care: mărimea absolută şi mărimea medie pe un locuitor a serviciului datoriei publice; raportul dintre serviciul datoriei publice şi produsul intern brut; raportul dintre serviciul datoriei publice şi totalul cheltuielilor publice sau ponderea serviciului datoriei publice în totalul cheltuielilor bugetare,după caz. Deosebit de aceştia se mai calculează: cuantumul anual al dobânzilor; raportul dintre dobânzi şi produsul intern brut; ponderea dobânzilor în totalul cheltuielilor publice sau în totalul cheltuielilor bugetare, după caz. 3

Indicatorii privind cheltuielile cu dobânzile şi comisioanele aferente datoriei publice exprimă dimensiunile contraprestaţiei pe care statul o datorează creditorilor săi în decursul unui an. Cu cât ponderea datoriei externe în totalul datoriei publice este mai mare, cu atât gradul de dependenţă economică şi financiară a ţărilor respective faţă de străinătate este mai ridicat. Cheltuielile cu rambursarea împrumuturilor scadente şi plata dobânzilor şi a comisioanelor aferente constituie o povară grea pentru numeroase ţări în curs de dezvoltare. Un alt element în funcţie de care se fac judecăţi de valoare cu privire la structura datoriei publice îl constituie gradul de exigibilitate al acesteia. Sumele exigibile la termen scurt formează datoria flotantă, iar cele exigibile la termene mijlocii şi lungi - datoria consolidată. Este evident că pentru o ţară contează mai mult efortul financiar pe care trebuie să-l facă pentru rambursarea datoriei scadente şi plata dobânzilor aferente în lunile următoare, decât cel care se profilează la un orizont situat peste 5-10 ani sau mai mulţi. De aceea, cu cât ponderea datoriei flotante în totalul datoriei publice este mai mare, cu atât nevoia de resurse financiare este mai presantă, iar procurarea acestora mai difi4cilă. Structura datoriei publice variază de la o ţară la alta şi chiar de la o perioadă la alta, în funcţie de condiţiile financiar-monetare. Ţările care cunosc procese inflaţioniste de mari dimensiuni şi de lungă durată sunt obligate să apeleze pe o scară tot mai largă la împrumuturi pe termen scurt şi eventual mijlociu. Aceasta, deoarce în condiţii de inflaţie cronică, plasamentele în efecte publice pe perioade îndelungate fiind supuse unei eroziuni sistematice, încetează de a mai fi atractive pentru deţinătorii de capital bănesc de împrumut, chiar dacă produc un venit mediu anual mai ridicat decât împrumuturile pe termen scurt. Clasificarea datoriei: •

în funcţie de termenul pe care se contractează: - datorie publică pe termen scurt (flotantă); - datorie publică pe termen lung - datorie publică pe termen mediu (consolidată)

•

în funcţie de calitatea creditorilor: - datorie publică brută; - datorie publică netă

Evoluț ia datoriei publice a României în perioada 2006-2010

4

Anul

Datoria public (milioane lei)

Datoria public (milioane euro)

0

1

2

2006

63,340.8

18,730.5

2007

82,324.4

22,803.3

2008

109,795. 1 147,329. 1 193,894. 4

27,534.4

2009 2010

34,832.9 45,091.6

Creșter ea datoriei publice în mărime Popolaț i Datoria absolută în a României publică în euro anul n față pe locuitor de anul n1 (milioane lei) 3 4 5=2/4*1.00 0.000 4,329.9 21,584.4 867.8 00 18,983.6 21,537.6 1,058.8 00 27,470.7 21,504.4 1,280.4 00 37,534.0 21,470.0 1,622.4 00 46,565.3 21,500.0 2,097.2 00

Privită în timp, datoria publică a României manifestă o tendintă de creș tere continuă, ceea ce atrage după sine în mod inevitabil sporirea dobânzilor aferente, precum și a cheltuielilor publice totale.

Datoria publică totală a statului

Datoria publică internă

Flotantă

Brut ă

Netă

Datoria publică externă

Consolida tă

Brut ă

Netă

ă

Flotant

Brut ă

Netă

Consolida tă

Brut ă

Netă

5

Cadrul juridic al datoriei publice: contractarea şi garantarea împrumuturilor externe şi interne rambursabile pe termen mediu şi lung şi gestionarea datoriei publice se exercită de către guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice; Scopul contractării datoriei publice (finanţarea deficitului dugetar, finanţarea unor obiective de investiţii de interes naţional, refinanţarea datoriei publice interne, alte necesităţi aprobate prin legi speciale); Rambursarea împrumuturilor se efectuează din excedentele bugetului de stat, din împrumuturile de stat pentru refinanţarea datoriei publice interne, precum şi din alte surse stabilite de lege; Ministerul Finanţelor este autorizat să acorde garanţii în numele şi contul statului pentru credite bancare interne, pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi pentru împrumuturile externe contractate de către agenţii economici pentru obiective ca: realizarea programelor de restructurare, a lucrărilor agrigole, a obiectivelor de interes naţional, proiecte consolidate de guvern de interes naţional; Pentru acoperirea riscurilor financiare, care pot interveni ca urmare a garantării creditelor, se constituie Fondul de risc pentru garanţii interne alimentat din: comisioane, dobânzi la dispoziţia fondului, penalizări, sume prevăzute de la bugetul de stat, cu această destinaţie. Fondul de risc se gestioneaza de către Ministerul Finanţelor în regim extrabugetar, prin contul general al trezoreriei Statului. Efortul financiar anual al statului reprezentând plăţile exigibile în contul datoriei publice constituie serviciul datoriei publice, care se determină separat, pe cele două forme ale datoriei publice: serviciul datoriei publice interne (cuprinde ratele scadente ale împrumuturilor pe o perioadă de un an, dobânzile, câştigurile şi comisioanele aferente, precum şi cheltuielile ocazionate de emisiunea şi de plasarea valorilor imobiliare) şi serviciul datoriei publice externe (cuprinde toate plăţile exigibile în anul respectiv provenind din datoria externă şi privată garantată de stat, inclusiv dobânzile şi comisioanele aferente).

Datoria publică raportată la produsul intern brut în perioada 2006-2010 Anul Datoria Datoria PIB Datorie publică publică (milioane publică (milioane (milioane lei) Procent lei) euro) în PIB (%) 0 1 2 3 4 2006 63,340.8 18,730.5 344,650.6 18.4 2007 82,324.4 22,803.3 416,006.8 19.8 2008 109,795.1 27,534.4 514,700.0 21.3 2009 147,329.1 34,832.9 498,007.5 29.6 2010 185,284.0 43,372.7 511,582.0 36,2

În perioada analizată raportul dintre datoria publică guvernamentală și produsul intern brut s-a situat cu mult sub valoarea de referință, respectiv 60% (calculată ca raport dintre datoria publică și produsul intern brut la prețurile pieței), al unuia dintre cele doua criterii menționate la din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În anul 2003, Departamentul de Afaceri Externe al Fondului Monetar Internațional, prin documentul ”Indicatori de vulnerabilitate”, a propus ca datoria publică raportată la produsul intern brut sa fie considerată un indicator de vulnerabilitate.

6

DATORIA PUBLICĂ GUVERNAMENTALĂ este acea parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare.

Evoluț ia datorie publice guvernamentale în perioada 2006-2010 Indicatori Anu l

0 200 6 200 7 200 8 200 9 201 0

Datorie publică guvernamentală

Datorie publică guvernamentală internă Mil. Total Mil.lei Mil. Valută (mil.Lei) Valută denomina denomina t în lei t în lei 3 4=5+6 5 6 35,406.6 25,827.3 24,461.9 1,365.4

Total (mil.Lei)

Mil.lei

1=2+3 59,868.5

2 24,461.9

76,149.6

40,499.8

35,649.8

41,874.4

40,473.6

1,400.8

100,556.4

60,024.9

40,531.6

61,523.1

59,937.3

1,585.8

136,493.9

64,302.0

72,191.8

84,349.2

64,168.0

20,181.2

194,459. 2

109,877. 9

84,581. 3

93,235. 0

72,140. 2

21,094. 8

Se observă că ponderea datoriei publice guvernamentale interne în total datorie publica guvernamentală a crescut până la 61,8% în anul 2010, în timp ce ponderea datoriei publice guvernamentale externe în total datorie guvernamentala a scazut la 38,2% în anul 2010. În plus, se mai poate observa că începând cu anul 2007 s-a apelat mai ales la surse de finanțare de pe piața internă, fapt ce a avut ca efect o inversare a ponderii celor două componente (respectiv datoria publică guvernamentală internă și datoria publică guvernamentală externa) în structura datoriei publice guvernamentale.

7

Serviciul datoriei publice guvernamentale în perioada 2006 – 2009

Anul

Servici ul datorie i publice gevern amental e interne (mil. Lei)

Rambu rsări de rate de capital împru mu-turi interne / refinan ț ă ri titluri (mil.lei )

1=2+

2=3+4

3

12,304.0

5,998.8

5,528.3

10,405.1

4,819.5

4,151.5

14,278.5

6,521.1

5,060.5

59,900.6

51,122. 9

47,275. 2

Serviciul datoriei publice guvernam entale (mil. Lei)

0

Plăț i de dobînzi și comisioa ne aferente împrumu turi interne (mil.lei)

4

Servici ul datorie i publice guvern amental e extern e (mil.eu r nedomi nat în lei)

Ramburs ări de rate de capital împrumuturi externe / refinanț ări titluri (mil.lei)

5=6+7

6

Plăț i de dobînzi și comisioa ne aferente împru – muturi externe (mil.lei)

7

Produsul Intern Brut (mil.lei)

8

5 200 6 200 7 200 8 200 9

470. 5 668. 0 1,460.7 3,847.7

6,305.2 0 5,585.6 0 7,757.4 0 5,777.7 0

4,320.6

1,984.6

3,721.1

1,864.5

5,746.7

2,010.7

3,838.2

1,939.5

344,650. 6 416,006. 8 514,700. 0 498,007. 5

Pondere a serviciul ui datoriei publice guverna – mentale în Produsul intern brut (%)

9=1/ 8*100 3.6 2.5 2.8 11.4

În ultimii zece ani România a înregistrat un serviciu al datoriei publice guvernamentale (reprezentând rambursari de rate de capital, plăți de dobânzi, comisioane aferente și refinanțări) în suma totală de 221.271,3 milioane lei . În perioada analizată serviciul datoriei publice guvernamentale a avut o evoluție fluctuantă. Cel mai mare nivel al serviciului datoriei publice guvernamentale a fost atins în anul 2009, când acesta a ajuns la o valoare de 56.900,6 milioane lei Evoluț ia costurilor anuale aferente instrumentelor de datorie publică guvernamentală în perioada 2006-2010 -milioane leiCertific ate de trezore rie

Cash managem ent

Obligaț i uni

Euro – obligaț i uni

Leasin g financi ar

0 2006

1 45.2

2 0.6

2007

153. 5 212. 6 2,052.7

10.9

184,8

4.757,5

4 576. 3 545. 6 642. 1 629. 2 5.532,7

5 18. 1 12. 7 4.8

109.0

3 330. 6 330. 3 889. 2 1,087.8

Anul

2008 2009 Total costuri

11.051, 8

64.2

21. 9 81, 9

Împrumu turi de la instituț ii financiar e

6 1,399. 1 1,325. 8 1,393. 2 1,401. 5 12.576,5

Împrumutu ri din disponibilit ăț ile contului general al trezoreriei statului

7 85.3 153.7 265.3 485.1 1.436,9

Total costuri anuale

8 2,455. 1 2,532. 5 3,471. 4 5,787. 2 35.622 ,1

8

pe fiece tip de instrum ent

Pentru perioada analizata, efortul financiar reprezentând plati de dobânzi si comisioane aferente instrumentelor de datorie publica guvernamentala a fost de 16% din total serviciu datorie publica guvernamentala (35.622,1 milioane lei). DATORIA PUBLICĂ LOCALĂ este acea parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare. Împrumuturile contractate de autorităţile administraţiei publice locale, ce sunt instrumente ale datoriei publice locale, fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului. De asemenea, datoria publică în funcţie de termen se clasifică astfel: datorie publică pe termen scurt (flotantă); datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată). Datoria publică se poate prezenta şi în funcţie de înscrisurile emise sau alte modalităţi de gestionare, precum şi pe categorii de creditori (în cazul datoriei externe). În funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi: datorie publică brută, fiind dată de valoareatotală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea; datorie publică netă, în care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului. Registrul datoriei publice, în care este evidenţiată situaţia datoriei publice în ordine cronologică, are patru componente: • Subregistrul datoriei publice guvernamentale interne; • Subregistrul datoriei publice guvernamentale externe; • Subregistrul datoriei publice locale interne; • Subregistrul datoriei publice locale externe. Fiecare din cele patru subregistre au două poziţii distincte, respectiv pentru datoria publică directă şi datoria publică garantată. La sfârşitul anului datoria publică angajată este evidenţiată în documnetul numit “contul general al datoriei publice”. Acesta este însoţit de un raport în care se analizezază principalele probleme legate de nivelul datoriei publice, de serviciul datoriei publice, precum şi de garanţiile statului pentru creditele contractate de agenţii economici. Datoria publică guvernamentală Evoluț ia ponderii datoriei publice guvernamentale în produsul intern brut Anu Datoria publică PIB Ponderea datoriei l guvernamentală (milioane publice guvernamentale (mil. Lei) lei) în PIB (%) 0 1 2 3=1/2*100 200 59,868.5 344,650.6 17.4% 6

9

200 7 200 8 200 9 201 0

76,149.6

416,006.8

18.3%

100,556.4

514,700.0

19.5%

136,493.9

498,007.5

27.4%

194,459.2

513,641.0

37,9%

Cu toate că raportul dintre datoria publică guvernamentală și produsul intern brut se situează cu mult sub nivelul de 60% prevăzut în tratatul de la Maastricht (Tratatul Uniunii Europene publicat în Jurnalul Oficial C191 din 29 iulie 1992), apreciem că în condițiile menținerii unui ritm de creștere al datoriei publice guvernamentale care devansează ritmul de creștere al economiei, fenomen înregistrat în perioada 2007 – 2009, riscul de solvabilitate va crește. Datoria publică guvernamentală internă este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea oblkigaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente din România, în lei sau în valută, inclusiv sumele temporar din disponibilităţile contului general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare. Plăţile legate de datoria publică sunt realizate pe baza autorizării bugetare permanente pentru efectuarea acestor cheltuieli. Datoria publică guvernamentală internă este generată de: • titlurile de stat în monedă naţională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piaţa internă, rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura plata serviciului datoriei publice interne, se emit noi înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea datoriei publice; • împrumuturile de stat de la Banca Naţională a României destinate acoperirii golurilor de casă între încasările şi plăţile bugetare; • împrumuturile de stat de la băncile comerciale; • împrumuturile de stat de la alte instituţii financiare interne, persoane juridice române, în condiţii rezultate în urma negocierilor; • împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului; • garanţii de stat la împrumuturi interne contractate de diverşi debitori. Ministerul Finanţelor Publice este contractantul şi administratorul datoriei publice guvernamentale, având totodată şi autoritatea de a stabili balanţa zilnică a contului general al Trezoreriei Statului, viitoarele cerinţe de lichitate, scadenţa datoriei publice guvernamentale, costurile cu dobânda corespunzătoare şi refinanţarea/diminuarea datoriei publice guvernamentale.

Datoria publică guvernamentală externă Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.

10

Datoria publică guvernamentală externă este generată de: • titlurile de stat în valută plasate pe piaţa financiară externă; • împrumuturile de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale; • împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung; • împrumuturile de la persoane juridice străine; • împrumuturile de la bâncile străine sau de la companii străine; • garanţii de stat la împrumuturi externe contractate de diverşi debitori. Banca Naţională a României acţionează şi caagent al statului privind datoria publică guvernamentală externă, întrucât serviciul datoriei publice guvernamentale externe contractate în numele statului se plăteşte de către B.N.R. Datoria publică locală Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligaţiilor de plată, interne şi externe, ale autorităţii administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate sau garantate de aceasta de pe piaţa internă şi externă de capital. La nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, datoria publică locală este limitată. Astfel, Consiliilor locale, judeţene şi Consiliului general al municipiului Bucureşti li se interzice accesul la împrumuturi sau să garanteze orice fel de împrumut, dacă totalul datoriilor anuale, reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate şi/sau garantate, dobânzile şi comisioanele aferente acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie angajat şi/sau garantat în anul respectiv, depăşeşte limita de 20% din totalul veniturilor proprii formate din impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul de venit. Instrumentele datoriei publice locale sunt: • titlurile de valoare (obligaţiunile municipale); • împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului; • garanţiile acordate de autorităţile administraţiei publice locale. Emiterea și lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autoritățile administratiei publice locale sau prin intermediul unor agenții sau a altor instituții specializate. Consiliile locale, județene și Consiliul General al Munincipiului Bucurețti, după caz, pot angaja împrumuturi interne fără garanția Guvernului, potrivit prevederilor prezentului capitol, cu condiția informării prealabile a Ministerul Finantelor Publice. Consiliile locale, județene și Consiliul General al Munincipiului București, după caz, pot da aprobarea sau garantarea de împrumuturi interne, pe termen mediu și lung, pentru realizarea de investiții publice, de interes local, în condițiile respectării prevederilor Legii privind finanțele publice locale nr. 189/1998, înlocuită cu OG nr. 45/2003, aprobată cu modificari prin Legea nr. 108/2004. Ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fără dobândă din bugetul propriu, pe bază de convenție, în cazul în care se înființează în subordinea acestora unele instituții publice sau activități finanțate integaral din venituri proprii și care nu dispun de fonduri suficiente la înființare. Împrumuturile

11

acordate în condițiile menționate anterior, vor fi rambursate integral în termen de șase luni de la data acordării.

Conţinutul şi importanţa managementului datoriei publice Managementul datoriei publice constă în stabilirea unei strategii de gestiune a datoriei statului aptă de a mobiliza sumele necesare finanţării, de a realiza obiectivele de risc şi de cost stabilite de către autorităţi, precum şi celelalte obiective fixate de acestea, cum ar fi dezvoltarea şi menţinerea unei pieţe a titlurilor de stat performante. În contextul mai larg al politicilor economice naţionale, statele trebuie să vegheze ca atât nivelul, cât şi ritmul de creştere al datoriei publice să fie sustenabile, iar serviciul datoriei publice să poată fi asigurat în diverse situaţii respectând obiectivele de cost şi de risc. Este necesară, de asemenea, menţinerea îndatorării sectorului public pe o traiectorie viabilă, precum şi punerea în practică a unei strategii credibilă de reducere a nivelului datoriei, dacă acesta este axcesiv. Datoria publică trebuie structurată adecvat în ceea ce priveşte ratele dobânzii, scadenţele şi moneda în care sunt contractate împrumuturile. O slabă structurare, referitor la elementele prezentate mai sus, precum şi existenţa unui nivel ridicat al garanţiilor acordate de Guvern împrumuturilor contractate de instituţiile publice sau de agenţii economici privaţi au constituit factori ce au contribuit la declanşarea sau propagarea crizelor economice. De exemplu, crizele au fost deseori declanşate de strategii care au privilegiat excesiv economiile de costuri ale împrumuturilor, concretizate prin împrumuturi pe termen scurt sau cu o rată variabilă a dobânzii. Acestea expun bugetul de stat unui risc grav dacă, în momentul refinanţării, condiţiile pieţei se modifică nefavorabil. INDICATORII DE APRECIERE A DATORIEI PUBLICE In vederea analizării datoriei publice interne se pot utiliza urmatorii indicatori: 1. Datoria publică internă înregistrată la nivelul unui an (DPI)

DPI= DPI d + DPI g Unde DPI d este datoria publică internă directă a statului; DPI g este datoira publică internă garantată de stat. 2. Serviciul datoriei publice interne ( SDPI)

SDPI=R DPI +Dob DPI Serviciul datoriei publice interne cuprinde totalitatea plaților efectuate în vederea rambursării datoriei publice interne ce constau în ratele scadente pentru o perioadă de un an (R DPI ), precum și din comisioanele, dobânzile și alte costuri aferente datoriei publice interne (Dob DPI ) , conform acordurilor sau contractelor de împrumut, la o anumită data sau pentru o perioadă determinată. 3. Ponderea datoriei publice interne in PIB:

12

g DPI /PIB =

DPI x 100 PIB

4. Ponderea dobânzilor aferente datoriei publice interne în PIB:

g Dob / PIB =

DobDPI X100 PIB

5. Ponderea datoriei publice interne în PIB:

g

SDPI

/ PIB =

SDPI X100 PIB

6. Ponderea serviciului datoriei publice interne în cheltuielile bugetului de stat: g SDPI / ch =

SDPI x100 ChBS

Evoluț ia indicilor de creș tere ai datoriei publice ș i ai costurilor aferente acesteia în perioada 2006-2010 Anul 0 2006 2007 2008 2009 2010

Indicele de creștere al datoriei publice* (%) 1 107.3 130.0 133.4 134.2 136.3

Indicele de creștere al costurilor aferente datoriei publice* (%) 2 79.39 103.2 137.1 166.7 192.3

În această perioadă, indicele de creștere al datoriei publice a fost superior indicelui de creștere a costurilor aferente datoriei publice. Începând cu anul 2008 indicele de creștere al costurilor aferente datoriei publice l-a devansat pe cel al datoriei publice. Creșterea într-un ritm mai alert a costurilor aferente datoriei publice are un impact financiar negativ asupra soldului bugetului general consolidat.

Datoria publică internă Datoria publică internă cuprinde suma totală a împrumuturilor acordate statului şi altor persoane de drept public de către cetăţenii săi şi de persoane juridice din ţară. Datoria publică internă constituie o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor, a câştigurilor şi a altor costuri aferente. Pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice se acordă autorizarea bugetară permanentă pentru efecuarea cheltuielilor respective. 13

Autorizarea bugetară permanentă este o aprobare nelimitată de rambursare a împrumuturilor, de plată a dobânzilor, a câştigurilor şi a altor costuri aferente, care nu necesită aprobări suplimentare prin legea anuală a bugetului de stat. Datoria publică este determinată de: împrumuturile pe termen scurt, contractate de stat la Banca Naţională a României pentru echilibrarea bugetului de stat, care se rambursează ăn cursul anului, în cazul în care nu se pot rambursa, se prelungeşte termenul de rambursare, adică se consolidează şi se cuprind în datoria publică de la sfârşitul anului; emisiunea de bonuri de tezaur în acelaşi scop, rambursabile din resurse bugetare până la finele anului (dacă ele nu se pot răscumpăra, statul emite noi înscrisuri, fapt care duce la consolidarea datoriei publice, statul rămânând în continuare dator;

plasarea de înscrisuri pe termen mediu şi lung prin subcripţie public, necesare procurării resurselor băneşti pentru acoperirea deficitului bugetar anual (aceste înscrisuri se pot de asemenea consolida, ceea ce înseamnă că ele măresc datoria statului); -

garanţiile acordate de stat pentru credite bancare interne, primite de agenţii economici sau de autorităţiile locale pentru anumite cerinţe ale dezvoltării economice, care de asemenea se include în datoria publică internă;

-

folosirea pe termen scurt a disponibilităţilor din consturile Trezoreriei Publice.

Instrumentele de credit folosite în vederea contractării datoriei publice interne sunt reprezentate de un numar relativ restrâns de procedee și mijloace, în rândul cărora se înscriu, în primul rând, creditele pe termen scurt, acordate de Banca Națională a României în vederea acoperirii deficitelor bugetare. Pentru asigurarea finanțării temporare a deficitului curent al bugetului de stat și a refinanțării datoriei publice guvernamentale din disponibilitațile aflate în contul curent general al Trezoreriei Statului, împrumuturile de stat se pot contracta independent de soldul contului curent general al Trezoreriei Statului. O a doua sursă de contractare a datoriei publice interne a constituit-o obligațiunile, cu dobandă fixă, din seriile A si B, vândute populației începand cu anul 1992. Procedurilor de contractare a datoriei publice interne, li s-au adăugat și împrumutul public, contractat prin intermediul sistemului bancar sau a agenților economici autohtoni, dobânda acestor împrumuturi fiind stabilită, de regulă, de BNR, în calitatea sa de agent al statului, prin licitație publică. n cazul acestor împrumuturi, statul folosea tehnica dematerializării titlurilor de stat în contul investitorului. Datoriei publice interne i se adaugă și împrumuturile contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale, care face parte din datoria publică a Romaniei, dar nu reprezintă obligații ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferent acestor împrumuturi este efectuată exclusiv din bugetele locale și prin împrumuturi pentru refinanțarea datoriei publice locale. Potrivit legii, Consiile Locale, Consiile Judetene si Consiliul General al Municipiului București, după caz, hotărăsc contractarea sau garantarea de împrumuturi, cu votul a cel puțin două treimi din numarul membrilor ce le compun.

14

În țările dezvoltate, datoria publică internă deține ponderea cea mai importantă în structura datoriei publice, fapt explicabil, deoarece acestea dispun de o piață dezvoltată a capitalului, care le ofera o ampla posibilitate de manevră, în ceea ce privește contractarea de împrumuturi în moneda națională. În baza aprobării date de guvern, Ministerul Finanţelor este autorizat să garanteze, în numele şi pe contul statului, credite bancare interne, pe termen scurt, mediu şi lung, contractate de agenţii economici la băncile comerciale, pentru următoarele scopuri: realizarea programelor de restructurare aprobate de organele şi de autorităţiile legal constituite; constituirea stocurilor la principalele produse strategice, necesare economiei naţionale; realizarea lucrărilor agricole; derularea producţiei cu ciclu lung de fabricaţie destinate exportului; realizarea unor obiecte de investiţii de interes naţional. Acordarea garanţiilor este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor a clauzelor prevăzute în contractele de împrumut încheiate între agenţii economici şi băncile centrale. Agenţii economici sunt răspunzători de constituirea resurselor necesare rambursării ratelor scadente şi de plata costurilor aferente împrumuturilor garantate de stat. Pentru determinarea gradului de risc se efectuează o analiză economică şi financiară prezentate de persoana juridică solicitantă a garanţiei de stat pentru împrumutul intern, iar aceasta se prezintă Ministerului Finanţelor, care determină gradul de risc, exprimat în procente. Gradul de risc se acceptă dacă nu depăşeşte 10% din valoarea împrumutului. În funcţie de gradul de risc determinat, Ministerul Finanţelor calculează cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de către beneficiarul împrumutului garantat. Suma datorată se determină prin aplicarea cotei procentuale (a gradului de risc) la valoarea împrumutului garantat. Comisionul de risc este suma datorată de către beneficiarul împrumutului garantat de stat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia încheiată cu Ministerul Finanţelor. Datoria publică internă este concentrată în cea mai mare măsură la bănci, societăţi comerciale, societăţi de asigurări – reasigurări şi la diverşi rentieri din ţară sau din străinătate. Evoluț ia serviciului datoriei publice guvernamentale interne în perioada 2006-2010 Anul

0 2006 2007 2008 2009 2010

Serviciul datoriei publice guvernamental e interne (mil.lei)

Rambursări rate de capital împrumuturi interne/refinan ț ă ri titluri de stat (mil.lei)

1=2+3 5,998.8 4,819.5 6,521.1 51,122.9

2 5,528.3 4,151.5 5,060.5 47,275.2

Dobînzi și comisioane (mil.lei)

3

Ponderea serviciului datoriei publice guvernamental e interne în PIB (%)

4

470.5 668.0 1,460.7 3,847.7 6,712.0

1.74 1.16 1.27 10.27

În perioada analizată serviciul datoriei publice guvernamentale interne a avut o evoluție fluctuantă. Cel mai mare nivel al serviciului datoriei publice guvernamentale interne a fost atins în anul 2009, când acesta a ajuns la o valoare de 51,122.9 Ponderea instrumentelor de datorie publică guvernamentală internă în total datorie publică guvernamentală internă Pondere 15

An ul

Ponderea certificat elor de trezoreri e interbanc are în lei și valută

0 200 6 200 7 200 8 200 9 201 0

1

Ponderea obligaț iu nilor de stat

2

Ponder ea împrumuturil or de stat

Ponder ea leasing - ului Financi ar

0.00

a împrumutur ilor din contul general al trezorăriei statului pentru finanț area temporară a deficitului bugetului de stat 6 76.81

Ponder ea împrumuturil or aproba te pe bază de legi special e 7 5.37

Ponderea instrume nte-lor de cash managem ent

4.20

12.08

3 1.54

4 0.00

5

6.00

16.44

2.07

0.11

0.00

70.23

5.14

13.18

15.45

1.37

0.15

2.97

64.36

2.53

27.78

27.44

6.98

0.09

0.00

33.35

4.35

Împrumuturile din contul general al trezoreriei statului pentru finanțarea temporară a deficitului bugetului de stat raportate la totalul datoriei publice guvernamentale interne au cunoscut o dinamică accentuată. Aceasta a fost determinată de nivelul disponibilităților trezoreriei centrale a statului.

Ponderea datoriei publice guvernamentale interne cu rata dobânzii fixă /variabilă în total datorie publică guvernamentală internă

Anul

0 2006 2007 2008 2009 2010

Total datorie publică guvernamen tală internă (milioane lei)

Datorie publică guvername ntală internă cu rata dobînzii fixă (milioane lei

1 25,827.3 41,874.4 61,523.1 84,349.2

2 4,505.3 9,084.3 11,154.7 26,894.2

Ponderea datoriei publice guvernamenta le interne cu rata dobînzii fixă în total datorie publică guvernamenta lă internă (%)

3 17.4 21.7 18.1 31.9 35,5

Datorie publică guvernament ală internă cu rata dobînzii variabilă (milioane lei)

4 21,322.0 32,790.2 50,368.4 57,455.0

Ponderea datoriei publice guvername ntale interne cu rata dobînzii variabilă în total datorie publică guvername ntală internă (%) 5 82.6 78.3 81.9 68.1

16

În toata perioada analizată, ponderea cea mai mare în totalul datoriei publice guvernamentale interne au deținut-o împrumuturile cu rata dobânzii variabilă contractate de pe piața internă. Această structură a datoriei publice guvernamentale interne are ca efect menținerea unui risc de rata a dobânzii. Mijloace de stingere sau de reducere a datoriei publice interne Valoare titlurilor de stat privind împrumuturile de stat se rambursează potrivit condiţilor legale de emisiune, iar la data rambursării obligaţiile statului se sting. Prin rambursarea de împrumuturi de stat se înţelege restituirea sumelor împrumutate, adică răscumpărarea titlurilor de credit de la deţinătorii lor. De regulă, statul îşi asumă obligaţia de a rambursa numai împrumuturile la termen. De asemenea, statul este liber să restituie sau nu şi împrumuturile perpetue (cele fără termen de rambursare). Există mai multe căi de stingere (rambursare) sau reducere a datoriei publice. Sursele din care se rambursează împrumuturile de stat interne sunt: fondul special de amortizare, resurse bugetare, excedente bugetare, când acestea există, împrumuturile pentru refinanţarea datoriei publice interne, surse ale contului general al Trezoreriei Statului, alte surse prevăzute de actele normative în vigoare. Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzilor, câştigurilor şi a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate faţă de alte obligaţii ale statului. Sub aspectul modului de rambursare, există împrumuturi care se restituie integral la o singură scadenţă şi împrumuturi care se restituie eşalonat într-o anumită perioadă. Împrumuturile rambursabile (amortizabile) prevăd obligaţia pentru stat de a achita, într-un număr de ani, pe lângă dobândă, câştiguri, stabilite în contractul de împrumut şi capitalul împrumutat. Amortizarea împrumuturilor se face în mod frecvent pe următoarele căi: stabilirea şi plata anuităţilor; trageri la sorţi; răscumpărări la bursă. Statele debitoare pot folosi şi alte căi de amortizare a datoriei publice. Împrumuturile contractate de stat se pot stinge şi ca urmarea incapacităţii de plată, a deprecierii monetare, precum şi ca urmare a repudierii obligaţiilor financiare asumate de stat. Incapacitatea de plată a statului se poate datora pirderii războiului, crizei economice şi financiare, unei politici economice, sociale, fiannciare şi valutare inadecvate. Ca urmare, statul promite creditorilor săi să le achite o parte din datoria sa veche într-o anumită perioadă , sumele datorate fiind cunoscute sub denumirea de arierate financiare. Deprecierea monetară este un procedeu eficace şi frecvent folosit pentru diminuarea şi stingerea datoriei publice interne, deoarece oricât ar fi de mare fenomenul deprecierii, statul rambursează împrumuturile la valoarea nominală, asupra căreia plăteşte şi dobânzile, câştigurile. Deprecierea, inflaţia monetară diminuează şi chiar desfiinţează datoria publică internă. Deţinătorii de titluri sunt afectaţi şi un nou împrumut lansat de către stat nu mai are succese. Statul poate folosi anumite procedee pentr a nu-şi ţine angajamentele asumate anterior, cum ar fi: bancruta propriu-zisă, ce constituie un procedeu arbitrar prin care statul repudiază (anulează) în parte sau total datoriile sale, nu mai recunoaşte datoriile anterioare; concordatul, care este o convenţie între stat şi creditorii săi, prin care se reduc capitalul împrumutat şi, eventual, dobânzile aferente; sistemul “funding“, care presupune capitalizarea dobânzilor şi remiterea de noi titluri deţinătorilor; conversiunea, care reprezintă operaţiunea financiară prin care se schimbă condiţiile iniţiale ale împrumutului de stat.

17

Statul poate folosi şi reconversiunea, care constă în revenirea la condiţiile iniţiale în care a fost lansat un împrumut de stat sau modificarea încă o dată a condiţiilor împrumutului stabilit prin conversie. Ministerul Finanţelor are competenţa să ofere compensaţii pentru titlurile de stat emise în formă materială, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, cu condiţia ca titlul să fie identificabil prin serie, n umăr şi descriere, iar deţinătorul să fi efectuat opoziţia sau publicarea cerută de lege. Datoria publică a României; cadrul juridic, structura şi evoluţia datoriei publice interne În ţara noastră, Guvernul este autorizat să contracteze, prin Ministerul Finanţelor Publice, împrumuturi de stat interne şi externe, în următoarele scopuri: a) finanţarea deficitului bugetului de stat; b) refinanţarea datoriei publice; c) susţinerea balanţei de plăţi şi consolidarea rezervei valutare a statului; d) finanţarea internă şi externă a proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei; e) finanţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu capital majoritar românesc; f) finanţarea achiziţionării de bunuri şi servicii, inclusiv importul de materii prime şi resurse energetice; g) îndeplinirea obligaţiunilor legate de garanţiile de stat pentru împrumuturi; h) amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi răscumpărarea datoriei neachitate, incluzând capitalul, dobânda şi alte costuri; i) finanţarea necesităţilor pe termen scurt ale bugetului de stat j) finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale şi ale altor calamităţi; Datoria publică externă mai poate fi contractată şi pentru: a) crearea unor noi locuri de muncă şi susţinerea întreprinderilor privatizate sau de stat, pe baza priorităţilor economice şi sociale stabilite de Guvern; b) finanţarea restructurării economiei şi constituirea stocurilor strategice, inclusiv producţia de bunuri şi servicii pentru piaţa internă şi pentru export; c) finanţarea proiectelor de investiţii în infrastructură, inclusiv cele pentru servicii sociale; d) finanţarea achiziţiilor publice. Rambursarea împrumturilor de stat se asigură, după caz, din împrumuturi special contractate pentru refinanţarea datoriei publice, din resurse ale Contului General al Trezoreriei statului, precum şi din alte resurse stabilite prin dispoziţii legale. Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzilor şi a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate faţă de alte obligaţii ale statului. Datoria publică internă reprezintă o obligaţie necondiţionată a statului, de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente. Instrumentele datoriei publice interne ale statului includ: a) titlurile de stat eliberate în monedă naţională; b) împrumuturile de stat acordate de Banca Naţională a României în condiţiile stabilite prin Legea privind statutul Băncii Naţionale a României; c) împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România; d) împrumuturile de stat contractate la alte instituţii de credit din România şi de la agenţii guvernamentale.

18

Titlurile de stat eliberate în monedă naţională pot fi emise atât în formă materială cât şi în formă dematerializată. În această din urmă formă, emisiunea, probaţiunea şi transmiterea drepturilor încorporate se evidenţiază prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont. Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur și certificatele de trezorerie, fie purtătoare de dobândă, fie cu discount, precum și alte instrumente ce pot fi create de emitent în condițiile legii. Titlurile de stat exprimate în monedă naţională pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung. Sunt considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen mediu obligaţiunile de stat având o scadenţă de peste un an şi maximum cinci ani de la emisiune, iar pe termen lung obligaţiunile de stat având o scadenţă de peste cinci ani de la emisiune. Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să emită garanții de stat pentru împrumuturi interne, contractate de o persoană juridică de la o instituție creditoare, pentru finantarea proiectelor sau activităților de importanță prioritară pentru România sau pentru alte destinații stabilite și aprobate de Guvern. Emiterea garanțiilor de stat pentru împrumuturi interne este condiționată de acceptarea de către Ministerul Finanțelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice și instituțiile creditoare. Între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de garant, și persoana juridică ce contractează un împrumut cu garanția statului, în calitate de garantat, se încheie o convenție în care sunt stipulate drepturile și obligațiile părților semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc. Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare, în condițiile prezentei legi, se constituie fondul de risc. Fondul de risc se constituie din sumele încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, din dobânzile obținute din plasamentele sumelor aflate în depozite din majorările de întarziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum și din alte surse legal constituite. Fondul de risc pentru datoria publică guvernamentală 1. Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garanţiile de stat, precum şi din subîmprumuturi se constituie fondul de risc. 2. Nivelul comisionului la fondul de risc datorat de unităţile administrativ-teritoriale se stabileşte la un nivel inferior celui calculat în conformitate cu procedurile prevăzute în normele metodologice emise în baza art. 12 alin. (1), prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului internelor şi reformei administrative, după consultarea prealabilă a Comitetului pentru finanţe publice locale, înfiinţat în temeiul Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu completările ulterioare. 3. Sursele fondului de risc sunt: a) sumele încasate sub formă de comisioane de la subîmprumutaţi/garantaţi de stat; b) sumele încasate de la subîmprumutaţi/garantaţi de stat, reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente finanţărilor rambursabile garantate sau subîmprumutate de stat, plătite de Ministerul Economiei şi Finanţelor în numele garantatului ori al subîmprumutatului;

19

c) dobânzi la disponibilităţile aflate în contul fondului de risc; d) majorări de întârziere, la nivelul celor prevăzute pentru neplata în termen a obligaţiilor fiscale, aplicate pentru neplata în termen de către subîmprumutaţi sau garantaţi de stat a comisioanelor la fondul de risc şi, respectiv, a ratelor scadente, a dobânzilor, a comisioanelor şi a altor costuri aferente finanţării rambursabile; e) sume recuperate conform legii; f) fonduri alocate de la bugetul de stat în acest scop. 4. Sumele aflate în fondul de risc sunt destinate achitării obligaţiilor aferente garanţiilor de stat şi subîmprumuturilor, în cazul în care subîmprumutaţii sau garantaţii de stat nu dispun la scadenţă de resurse financiare proprii pentru achitarea obligaţiilor de plată. 5. Fondul de risc se gestionează de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, în condiţiile legii, prin contul curent general al Trezoreriei Statului, avându-se în vedere siguranţa, lichiditatea şi rentabilitatea fondurilor. 6. Disponibilităţile aflate în fondul de risc la sfârşitul anului se regularizează cu bugetul de stat în limita sumelor alocate din acest buget. Disponibilităţile rămase în fondul de risc la sfârşitul anului după regularizarea cu bugetul de stat se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

Titlurile de stat se oferă spre vânzare, cu condiţia ca oferta să includă cel puţin următoarele elemente: a) denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite; b) forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile respective - cu discont sau purtător de dobândă; c) rata dobânzii, metoda de calcul şi datele la care se plăteşte dobânda, atunci când este cazul; d) scadenţa împrumutului şi clauza rambursării în avans, atunci când este cazul. Datoria publică externă reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate, în valută, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente. Instrumentele datoriei publice externe a României includ: a) titlurile de stat libelate în valută, emise pe pieţele financiare interne şi externe; b) împrumuturile primite de la guvernele altor state, agenţii guvernamentale, instituţii financiare multilaterale sau alte organizaţii internaţionale; c) împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung; d) împrumuturile directe primite de la investitori privaţi pe termen scurt, mediu sau lung. În atribuţiile Ministerului Finanţelor cu privire la datoria publică externă, între altele, intră: a) examinarea termenilor şi condiţiilor acordurilor de împrumuturi externe, de pe pieţele financiare internaţionale; b) emisiunea, contractarea, administrarea şi rambur-sarea împrumuturilor externe şi achitarea costurilor aferente; c) analiza condiţiilor pentru refinanţarea datoriei publice externe şi asigurarea ca noile împrumuturi să se încadreze în plafonul anual de îndatorare externă, corelat cu prevederile anuale ale legii bugetului de stat referitoare la serviciul datoriei publice; d) administrarea împreună cu Banca Naţională a României a rezervei valutare a statului în vederea asigurării resurselor necesare creşterii rezervei, utilizarea împreună cu Banca Naţională a României a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice şi susţinerea monedei naţionale.

20

Datoria publică externă contractată de Ministerul Finanţelor în numele statului se rambursează prin Banca Naţională a României. Fondurile obţinute ca urmare a contractării împrumuturilor externe de către Ministerul Finanţelor în numele statului pentru finanţarea deficitului bugetului de stat sunt convertite în moneda naţională prin Banca Naţională a României sau pe piaţa valutară din România. Rambursarea împrumuturilor externe se va face de către Ministerul Finanţelor care va disponibiliza sumele în lei necesare efectuării plăţilor. Transmiterea împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele statului la utilizatorii finali se face pe baza unor contracte de subâmprumut încheiate de Ministerul Finanţelor cu respectivii utilizatori. Împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele şi contul statului destinate investiţiilor şi importurilor pot fi acordate instituţiilor financiare, spre administrare şi rambursare. Ministerul Finanţelor este autorizat să emită garanţii de stat pentru împrumuturi interne exprimate în moneda naţională, contractate de o persoană juridică de la o instituţie creditoare pentru finanţarea proiectelor sau activităţilor de importanţă prioritară pentru România sau alte destinaţii, în limita şi în cuantumul aprobate de Guvern sau de către Parlament,după caz. Garanţia de stat pentru un împrumut intern reprezintă o obligaţie indirectă a statului român care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea să achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda şi alte costuri aferente. În cazul în care o garanţie de stat pentru un împrumut intern devine exigibilă, statul este obligat să efectueze către instituţia creditoare plata datorată de debitorul garantat. Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare se constituie Fondul de risc, alimentat din: a) comisioanele încasate de la beneficiarii împrumuturilor garantate; b) dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite; c) majorările de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor; d) fondurile bugetare alocate în acest scop; e) alte surse. Ministerul Finanţelor, în numele statului, este autorizat să acorde garanţii de stat pentru împrumuturi externe contractate de agenţii economici şi de autorităţile publice române pentru proiecte considerate de Guvern ca având o importanţă prioritară pentru ţara noastră. Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare. Pe baza analizei economice şi financiare, efectuate de către Banca de Export-Import a României sau de un alt agent desemnat, a documentaţiei prezentate de persoana juridică ce solicită o garanţie de stat pentru împrumuturi externe, Ministerul Finanţelor sau alt agent, la solicitarea acestuia, determină gradul de risc, care se exprimă în procente. În funcţie de gradul de risc astfel stabilit Ministerul Finanţelor determină cuantumul comisionului de risc ce trebuie virat la Fondul de risc de către beneficiarul creditului garantat. Ministerul Finanţelor este autorizat să administreze datoria publică şi garanţiile de stat pentru împrumuturi ale României. În acest scop, acest minister: a) evaluează mărimea împrumutului astfel încât nivelul de îndatorare să corespundă necesităţilor României şi capacităţii statului de a gestiona datoria; b) ţine evidenţa contabilă a datoriei publice contractate şi evidenţa statistica a garanţiilor de stat emise; c) urmăreşte derularea împrumuturilor garantate de stat; d) supraveghează lichidităţile din Contul General al Trezoreriei pentru a avea o balanţă a disponibilităţilor cores-punzătoare; e) elaborează anual contul general al datoriei publice.

21

22