Cunoașterea Limbii Literare Ca o Premisă Pentru Studii [PDF]

Zitiervorschau

Cunoașterea limbii literare ca o premisă pentru studii (sau pentru succes profesional, angajare în cîmpul muncii, carieră) Limba literară este forma îngrijită, normată și cultivată a limbii naționale; ea este caracterizată printr-un sistem de norme fixate în scris, care îi asigură o anumită unitate și stabilitate, precum și caracter cultivat. Comunicarea este cel mai trădător factor al inteligenții. Un singur cuvînt î-ți poate lăsa o amprentă pe tot restul vieții profesionale sau educaționale. Va fi acela cazul unei angajări la serviciu sau a înscrierii la o universitate sau în timpul unui discurs, un „Bunăziua” literar sau un „Bunădzîua” needucat va crea imediat părerea despre gradul tău de cultură, celui căruia te adresezi. Poate în cazul cu salutarea majoritatea se vor descurca însă pe parcurs, ceva impertinent va zbura din gura ta involuntar - din acest motiv limba literară este primordială. După cum spunea Constatin Noica „Nu noi suntem stăpînii limbii, ci limba e stăpînul nostru.” cred că citatul transmite ideea condiționării de către limbă a decurgerii vieții omenești în toate domeniile sale. Limba ne stăpînește deoarece depindem de ea, cum am meționat mai sus un singur cuvînt î-ți poate lăsa o amprentă pe tot restul vieții. Astfel limba poate fi un „stăpîn” bun adică literar sau unul inadecvat adică „vulgar”. Cu toate acestea noi singuri ne alegem stăpînul, și acel bun zace nu în altă parte decît în literatură. Literatura este un cufăr unde se acumulează tezaurul limbii literare alături de cultură și inteligență. Toate aceste ne sunt accesibile doar prin urmărirea paginilor literaturii la un preț ce rămîne insesizabil față de valorile ce le primim. Drept exemplu din literatură pot oferi cazul adolescentului din romanul lui Mircea Eliade „Romanul Adolescentului Miop” care se inchidea în mansarda ore în șir citind cărți pe care le slăvea într-un caiet intitulat „Călătorie în jurul bibliotecii mele” astfel în persoana sa se remarca un avînt în vorbire și inteligență față de semenii săi. Același lucru îl putem spune și despre Victor Petrini din romanul „Cel mai iubit dintre pămînteni” de Marin Preda ce era mai bine pregătit și mai înteresat în lectură decît semenii săi fapt ce ia acordat o luciditate a minții și un nivel mai avansat al rațiunii „Avem lecturi din afara programului școlar”, „Eram un elev bine pregătit” Din perspectiva mea ca cetățean al unei țări unde limba este frecvent schimonosită Am auzit afirmații că în viața de zi cu zi limba literară este inutilă. Chiar dacă e așa, odată va sosi momemtul cînd soarta te va pune la încercare și toată mediocritatea ta va ieși în ochii publicului chiar în cazul unui simplu interviu luat pe stradă; nemavorbind de angajarea la serviciu sau înscrierea la o universitate.