Coping Cognitiv-Emotional - CERQ PDF [PDF]

Zitiervorschau

CERQ Manualul de utilizare a Chestionarului de coping cognitiv – emoþional —

Adaptarea ºi standardizarea CERQ pe populaþia din România

AUTORI

Nadia Garnefski Vivian Kraaij Philip Spinhoven

– Adela Perţe (coordonator) Ioana Ţincaş

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CERQ : manual de utilizare a chestionarului de coping cognitiv- emoţional / Nadia Garnefski, Vivian Kraaij, Philip Spinhoven,... : adaptarea şi standardizarea CERQ pe populaţia din România. – Cluj-Napoca : Editura ASCR, 2010 ISBN 978-606-8244-03-7 I. Garnefski, Nadia II. Kraaij, Vivian III. Spinhoven, Philip 303:159.9

Ediţia în limba engleză © Copyright 2002, N. Garnefski, V. Kraaij, P. Spinhoven and DATEC (Leiderdorp, The Netherlands) Ediţia în limba română Traducerea|Alexandra Copaciu Coordonatorul ediţiei în limba română |Adela Perţe Coperta|Carolina Banc Paginaţie şi prepress|Kitty Bojan Lectura| Diana Breaz Editor|Diana Breaz Tipar | S.C. Cognitrom S.R.L., Cluj-Napoca

Pentru comenzi: Tel.: 0264‑581499 www.cognitrom.ro [email protected]             Copyright © 2010 S.C. CCOGNITROM S.R.L. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului şi stocarea sa într-o bază de date, fără acordul prealabil în scris al COGNITROM, sunt interzise şi se pedepsesc conform legii.

Cuprins

PARTEA I Manual de utilizare a chestionarului de coping cognitiv-emoţional. Un chestionar care evaluează strategii de coping cognitiv - Nadia GARNEFSKI, Vivian KRAAIJ, Philip SPINHOVEN Prefaţă

7

Capitolul 1. Introducere Fundamentare teoretică

9 9

Capitolul 2. Descrierea CERQ Semnificaţia scalelor CERQ Descrierea itemilor CERQ Administrarea CERQ Instrucţiuni pentru completarea CERQ Cotarea CERQ Folosirea CERQ pe populaţii diferite Folosirea CERQ în scop de diagnostic Ultilizarea CERQ în scop ştiinţific

11 11 11 12 13 13 13 13 14

Capitolul 3. Descrierea grupurilor folosite pentru etalonare

15

Capitolul 4. Proprietăţi psihometrice ale CERQ Structura dimensională CERQ Consistenţa internă: alpha Cronbach Corelaţii ale itemilor cu restul scalei din care fac parte Stabilitatea (fidelitate test-retest) Corelaţii între scalele CERQ Validitatea factorială Proprietăţi discriminative Validitatea de construct

17 17 19 20 20 21 23 23 23

Capitolul 5. Standardizarea CERQ Interpretarea scorurilor la scalele CERQ Tabele cu etaloane Etalonare

31 31 32 32

Instrucţiuni de utilizare a etaloanelor Interpretarea scorurilor la scalele CERQ Bibliografie Anexa CERQ - Tabele cu etaloane

33 33 37 39

PARTEA A II-A Adaptarea şi standardizarea CERQ pe populaţia din România - Adela PERŢE, Ioana ŢINCAŞ Adaptarea şi standardizarea CERQ pe populaţia din România  Obiectivul studiului  Proprietăţi psihometrice ale CERQ Standardizarea CERQ

53 53 54 71

Bibliografie Anexa 1 - Tabele cu etaloane Anexa 2 - Itemii testului CERQ. 

75 77 83

Prefaţă

Scrierea acestui manual a fost provocată de nevoia general dominantă de a avea un chestionar care să poată măsura strategiile de coping cognitiv ale oamenilor separat de aspectele comportamentale ale coping-ului. CERQ şi manualul corespunzător sunt rezultatul unui proiect care a început acum trei ani şi ar avea nevoie de atenţia noastră şi în anii ce urmează. Fără efortul celorlalţi, cu siguranţă nu am fi reuşit să creăm acest chestionar, să scriem manualul şi să obţinem tabelele cu etaloane. Aşadar, dorim să le mulţumim tuturor acelora care au participat direct sau indirect la crearea acestui manual şi, în mod special, tuturor studenţilor care ne-au asistat şi au crezut în noi pe toată perioada în

care am colectat datele, Koning Willem I College din Den Bosch şi tuturor celorlalte şcoli care au participat la studiul nostru, Grupul Rijngeest din Leiden (fosta Policlinică Jelgersma), locul de practică pentru medicii specialişti din clinica Delft, la fel ca tuturor elevilor din învăţământul primar şi altora care au participat, ca voluntari, la studiul nostru şi au completat chestionarul. În anii ce vor veni vom continua studiul de validare. Aşadar, le solicităm celor care vor utiliza acest instrument pe viitor să ne informeze despre rezultatele obţinute şi despre experienţele (pozitive şi negative) cu acest chestionar. Le vom fi recunoscători pentru orice comentarii şi sugestii.

1

Introducere

CERQ (Chestionar de Evaluare a Copingului Cognitiv Emoţional) este un chestionar multidimensional, construit pentru a identifica strategiile de coping cognitiv, pe care cineva le foloseşte după ce a trăit anumite evenimente sau situaţii negative. În opoziţie cu alte chestionare de coping, care nu fac o distincţie explicită între gândurile unei persoane şi activitatea sa reală, chestionarul prezent se referă în mod exclusiv la gândurile unei persoane după ce a trăit o experienţă negativă. CERQ este un chestionar de auto-evaluare format din 36 de itemi şi este foarte uşor de administrat. Acest chestionar a fost creat atât pe o bază teoretică, cât şi pe una empirică şi măsoară nouă strategii de coping. CERQ facilitează posibilitatea de a identifica strategiile individuale de coping cognitiv şi de a le compara cu etaloanele construite pentru diferite grupuri de populaţie. Pe lângă aceasta, chestionarul oferă posibilitatea de a investiga relaţiile dintre folosirea unor strategii specifice de coping cognitiv, alte caracteristici de personalitate, psihopatologie şi alte probleme. CERQ poate să fie administrat în populaţia normală şi clinică, atât în cazul adulţilor, cât şi în cel al adolescenţilor în vârstă de 12 ani sau peste. CERQ poate să fie utilizat pentru a măsura stilul cognitiv general al unei persoane, precum şi strategia cognitivă de coping a acesteia după ce a trăit un eveniment specific. Chestionarul are o versiune germană şi o versiune engleză.

Fundamentare teoretică Reglarea emoţiilor prin cogniţii este fără îndoială asociată vieţii umane. Cogniţiile sau procesele cognitive îi ajută pe oameni să-şi regleze emoţiile sau sentimentele şi să nu fie copleşiţi de intensitatea acestor emoţii, de exemplu în timpul sau după ce au trăit un eveniment

stresant sau o experienţă negativă de viaţă. Procesele cognitive pot să fie împărţite în procese cognitive inconştiente, de exemplu: proiecţia sau negarea) şi procese cognitive conştiente, cum ar fi autoculpabilizarea, culpabilizarea celorlalţi, ruminarea şi catastrofarea. CERQ se concentrează pe ultima categorie, de exemplu: autoreglare, componente cognitive conştiente ale reglării emoţiilor. Chiar dacă puţine studii s-au adresat în mod explicit părţii cognitive a reglării emoţiilor, în cadrul cercetărilor făcute pe coping în general a fost acordată o anumită atenţie şi acestor strategii. O definiţie, general acceptată, a coping-ului este oferită de Monat şi Lazarus (1991, p. 5), care definesc coping-ul drept „eforturile unei persoane de a face faţă cerinţelor (condiţii de vătămare, ameninţare sau diferite provocări) care sunt evaluate sau (percepute) ca depăşind sau suprasolicitând propriile resurse”. Se face distincţia între două funcţii principale ale coping-ului: 1) coping centrat pe problemă, care cuprinde toate strategiile de coping care se adresează direct stresorului; şi 2) coping centrat pe emoţie, care include strategiile de coping care au ca ţintă reglarea emoţiilor asociate stresorului (Compas, Orosan şi Grant, 1993). În general, strategiile de coping centrate pe problemă sunt considerate a fi mai folositoare decât strategiile de coping centrate pe emoţie (Thoits, 1995). Chiar dacă împărţirea de mai sus a strategiilor de coping se referă la o împărţire general acceptată, frecvent folosită şi pe care numeroase instrumente de coping o au la bază, aceasta cauzează o problemă conceptuală majoră, de exemplu faptul că împărţirea strategiilor de coping în coping centrat pe problemă şi coping centrat pe emoţie nu este singura dimensiune după care strategiile de coping pot să fie clasificate. 9

De fapt, mai există încă o dimensiune majoră, care trece de limitele acestei împărţiri, mai precis cea cognitivă (ceea ce crezi) versus dimensiunea comportamentală (ceea ce faci) (a se vedea Holahan, Moss şi Schaeffer, 1996). Un exemplu de coping centrat pe problemă de tip cognitiv este „crearea planurilor”; un exemplu de coping centrat pe problemă de tip comportamental este „acţiunea imediată”. Deşi „crearea planurilor” (gândul la ceea ce vei face) şi „acţiunea imediată” (acţiunea în sine) se referă la două procese diferite, folosite la momente diferite în timp, iar „crearea planurilor” nu înseamnă întotdeauna că ele vor fi chiar duse la bun sfârşit, în general acestea sunt categorizate sub aceeaşi dimensiune. Cât despre instrumentele de coping deja existente, este valabil faptul că majoritatea scalelor de coping sunt alcătuite dintr-un amestec de strategii de coping cognitiv şi comportamental. Până în acest moment nu a fost posibilă o evaluare a strategiilor de coping cognitiv, separat de strategiile de coping

10

comportamental. Chiar dacă în ultimele decade relaţia dintre numeroasele strategii de coping şi psihopatologie a fost în mod clar stabilită (pentru o trecere în revistă a rezultatelor pe această temă, a se vedea: Compas, Connor-Smith, Saltzman, Harding Thomsen şi Wadsworth, 2001; Endler şi Parker, 1990; Thoits, 1995), nu se ştie încă exact până la ce nivel anumite influenţe ar putea fi în mod specific atribuite aspectelor cognitive din coping. Chiar dacă o mare importanţă a fost acordată proceselor cognitive ca mecanisme de reglare pentru anumite procese de dezvoltare, încă nu ştim multe despre nivelul la care strategiile de coping cognitiv reglează emoţiile şi cum influenţează cursul proceselor emoţionale în urma trăirii unor experienţe negative de viaţă. CERQ a fost creat pentru a umple acest gol. Aşadar, CERQ evaluează în mod exclusiv strategiile de coping cognitiv, separat de strategiile de coping comportamental.

2 Descrierea CERQ

CERQ este un chestionar de autoevaluare care măsoară strategiile de coping cognitiv ale adulţilor şi pe cele ale adolescenţilor în vârstă de 12 ani sau peste. Cu alte cuvinte, cu ajutorul acestui chestionar se poate evalua ce gândesc oamenii în urma unor experienţe negative sau traumatice. Strategiile de coping cognitiv sunt definite drept strategii cognitive de reglare a emoţiilor, ceea ce presupune reglarea cognitivă a răspusurilor emoţionale la evenimente care au drept consecinţă agravarea emoţiilor individuale (Thomson, 1991). Se presupune că aceste strategii de coping se referă mai degrabă la stiluri stabile de a face faţă evenimentelor negative de viaţă, dar nu într-o asemenea măsură, încât să fie comparabile cu trăsăturile de personalitate. Se ştie că, în anumite situaţii, oamenii folosesc strategii cognitive specifice, care se deosebesc de strategiile pe care le-ar folosi în alte situaţii. De asemenea, se presupune că potenţialele strategii de coping cognitiv pot fi influenţate, schimbate, învăţate sau uitate, de exemplu, prin intermediul psihoterapiei, al programelor de intervenţie sau prin experienţele fiecăruia.

Semnificaţia scalelor CERQ CERQ distinge nouă tipuri diferite de strategii de coping cognitiv. În cazul unora dintre acestea, luate independent una de alta, literatura din domeniul psihologiei clinice a identficat asocierea lor cu psihopatologia. Acestea sunt: 1. Autoculpabilizarea, care se referă la gândurile prin care dăm vina pe propria persoană pentru ceea ce s-a întâmplat (Anderson, Miller, Riger şi Sedikides, 1994);

2. Acceptarea, care se referă la gândurile prin care ne resemnăm faţă de ceea ce s-a întâmplat (Carver, Scheier şi Weintraub, 1989); 3. Ruminarea, prin care ne gândim în continuu la sentimentele şi ideile asociate evenimentului negativ (Nolen-Hoeksema, Parker şi Larson,1994); 4. Refocalizarea pozitivă, prin care ne gândim la lucruri plăcute şi nu la evenimentul în sine (Endler şi Parker, 1990); 5. Refocalizarea pe planificare, prin care ne gândim la paşii pe care îi vom urma pentru a ne confrunta cu evenimentul (Carver şi colab., 1989; Folkman şi Lazarus, 1989); 6. Reevaluarea pozitivă, prin care ne gândim să atribuim o semnificaţie pozitivă evenimentului, în termenii unei dezvoltări personale (Carver şi colab., 1989; Spirito, Stark şi Williams, 1988); 7. Punerea în perspectivă sau gânduri prin care minimalizăm gravitatea evenimentului, atunci când îl comparăm cu alte evenimente (Allan şi Gilbert, 1995); 8. Catastrofarea, prin care accentuăm în mod explicit teroarea provocată de eveniment (Sullivan, Bishop şi Pivik, 1995); 9. Culpabilizarea celorlalţi, prin care ne gândim să dăm vina pe ceilalţi pentru cele întâmplate (Tennen şi Affleck, 1990).

Descrierea itemilor CERQ Chestionarul are 36 de itemi care se referă în mod exclusiv la ceea ce gândeste o persoană şi nu la ceea ce aceasta face efectiv, atunci când trece prin experienţe de viaţă ameninţătoare sau stresante. Itemii sunt împărţiţi proporţional pe cele nouă scale, astfel încât fiecare subscală CERQ conţine câte 4 itemi. Mai jos, se regăsesc numele subscalelor cu itemii corespunzători (numerele 11

corespund numărului pe care îl are itemul în chestionarul propriu-zis). 1) Autoculpabilizare 1. Simt că eu sunt de vină pentru ce s-a întâmplat. 10. Simt că eu sunt cel/cea responsabil(ă) pentru ceea ce s-a întâmplat. 19. Mă gândesc la greşelile pe care le-am facut în această situaţie. 28. Mă gândesc că de fapt eu sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. 2) Acceptare 2. Mă gândesc că trebuie să accept ce s-a întâmplat. 11. Mă gândesc că trebuie să accept situaţia. 20. Mă gândesc că nu pot schimba nimic legat de ceea ce s-a întâmplat. 29. Mă gândesc că trebuie să învăţ să trăiesc cu asta. 3) Ruminare 3. Mă gândesc la ceea ce simt faţă de ceea ce mi s-a întâmplat. 12. Mă preocupă ce gândesc şi ce simt legat de ceea ce mi s-a întâmplat. 21. Vreau să înţeleg de ce simt ceea ce simt în legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat. 30. Mă gândesc mult la sentimentele pe care mi le-a declanşat situaţia. 4) Refocalizare pozitivă 4. Mă gândesc la lucruri mai frumoase decât ceea ce mi s-a întâmplat. 13. Mă gândesc la lucruri plăcute care nu au nicio legătură cu situaţia respectivă. 22. Mă gândesc la ceva frumos, în loc să mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat. 31. Mă gândesc la experienţe plăcute. 5) Refocalizare pe planificare 5. Mă gândesc la ce ar fi cel mai bine să fac. 14. Mă gândesc la cum pot face faţă cel mai bine situaţiei. 12

23. Mă gândesc cum să schimb situaţia. 32. Mă gândesc la un plan pentru ce ar fi cel mai bine să fac. 6) Reevaluare pozitivă 6. Mă gândesc că pot învăţa ceva din situaţia respectivă. 15. Mă gândesc că pot deveni un om mai puternic, ca urmare a ceea ce s-a întâmplat. 24. Mă gândesc că situaţia are şi părţi bune. 33. Caut părţile bune ale situaţiei. 7) Punerea în perspectivă 7. Mă gândesc că totul putea fi mult mai rău. 16. Mă gândesc că alţi oameni trec prin experienţe mult mai rele. 25. Mă gândesc că nu a fost chiar atât de rău, în comparaţie cu alte lucruri. 34. Îmi spun că sunt şi lucruri mai rele în viaţă. 8) Catastrofarea 8. Mă gândesc că ceea ce mi s-a întâmplat este mult mai rău decât ceea ce li s-a întâmplat altora. 17. Mă tot gândesc la cât de groaznic este ceea ce mi s-a întâmplat. 26. Mă gândesc că ceea ce mi s-a întâmplat este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva. 35. Mă tot gândesc la cât de groaznică a fost situaţia. 9) Culpabilizarea celorlalţi 9. Cred că alţii sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. 18. Consider că alţii sunt responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat. 27. Mă gândesc la greşelile făcute de ceilalţi în situaţia respectivă. 36. Consider că, de fapt, alţii sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat.

Administrarea CERQ CERQ poate fi administrat atât individual, cât şi în grup, cu ajutorul unui computer sau al unei versiuni creion-hârtie. Sala în care

va fi completat chestionarul trebuie să ofere condiţii bune, pentru ca persoanele testate să se poată concentra: fără perturbări, fără zgomote deranjante, cu lumină suficientă, iar, în cazul în care este administrat unui grup, repartizarea să se facă astfel încât să existe spaţiu suficient pentru a se completa totul în linişte şi într-un cadru privat. De regulă, completarea CERQ durează mai puţin de 10 minute.

Instrucţiuni pentru completarea CERQ CERQ poate fi folosit atât pentru a măsura stilurile de coping cognitiv, cât şi pentru a măsura un răspuns specific la un eveniment specific. Pentru a evalua ce strategii de coping folosesc oamenii de obicei, atunci când trec printr-o situaţie neplăcută (stilul cognitiv de coping), la completare se vor da următoarele instrucţiuni (standard): Cu toţii ne confruntăm cu experienţe negative sau neplăcute şi fiecare răspundem la ele în moduri diferite. Cu ajutorul următoarelor întrebări, vi se cere să indicaţi ce gândiţi în general atunci când treceţi printr-o experienţă negativă sau printr-un eveniment neplăcut. Vă rugăm să citiţi propoziţiile de mai jos şi să indicaţi cât de des aţi avut următoarele gânduri, încercuind răspunsul cel mai potrivit. Pentru a evalua strategiile de coping cognitiv pe care le folosesc persoanele atunci când se confruntă cu un eveniment specific, cu o anumită situaţie, o traumă sau o boală, instrucţiunile se adaptează circumstanţelor specifice. Un exemplu de instrucţiuni specifice (standard) care se dă la completare poate suna astfel: Vi s-a întâmplat (se completează evenimentul specific). Multe persoane au trecut prin experienţe asemănătoare şi fiecare a făcut faţă în modul său propriu. Cu ajutorul următoarelor întrebări, se doreşte a se afla ce anume gândiţi despre ceea ce vi s-a întâmplat (se completează evenimentul specific). Vă rugăm să citiţi întrebările de mai jos şi să indicaţi cât de des aveţi următoarele gânduri, încercuind răspunsul cel mai potrivit. Se va explica în mod clar faptul că, prin completarea acestui chestionar, se urmăresc perspectivele fiecărei persoane şi că nu există răspunsuri corecte sau greşite.

Cotarea CERQ Atunci când răspunde la întrebări, fiecare persoană indică ea însăşi, pe o scală de cinci puncte, „(aproape) niciodată” (1), „uneori” (2), „de obicei” (3) „adesea” (4), „(aproape) întotdeauna” (5), în ce măsură foloseşte anumite strategii de coping cognitiv. Se calculează suma cotelor celor patru itemi incluşi într-o scală (adunare simplă), care poate varia de la 4 (strategia nu este folosită niciodată) la 20 (strategia de coping cognitiv este des folosită). Dintre cei 4 itemi care se folosesc la o scală, nu poate „lipsi” răspunsul la mai mult de unu. În acest caz, scorul „lipsă” va fi înlocuit cu media celorlate trei scoruri. Astfel, chiar şi în cazul unei valori absente, se poate obţine un scor al scalei cu valoare între 4 şi 20.

Folosirea CERQ pe populaţii diferite CERQ este adecvat pentru a fi utilizat în cazul diferitelor populaţii, precum adolescenţi, adulţi, persoane în vârstă, studenţi şi pacienţi cu diagnostic psihiatric. De altfel, s-a câştigat experienţă în administrarea CERQ la grupuri cu diferite niveluri educaţionale. De asemenea, s-a mai dovedit că CERQ poate fi administrat eficient la mai multe populaţii specifice, cum ar fi adolescenţii bolnavi cronic, indivizi care se tem de zbor, grupuri de persoane care au trăit evenimente traumatice similare (urmăriri, febră aftoasă). CERQ este disponibil şi în varianta olandeză (Garnefski, Kraaij şi Spinhoven, 2002).

Folosirea CERQ în scop de diagnostic CERQ poate fi folosit pentru a diagnostica persoanele, cu scopul de a evalua în ce măsură o anumită persoană se abate de la norma grupului din care face parte, în ceea ce priveşte utilizarea celor nouă strategii de coping cognitiv specifice. În acest fel, se poate afla măsura în care o persoană utilizează strategii de coping cognitiv adaptative sau dezadaptative, atunci când se confruntă cu evenimente negative. Aceste informaţii pot fi importante pentru a stabili scopul şi conţinutul tratamentului. De exemplu, un punct de plecare al tratamentului poate fi considerat „uitarea” 13

strategiilor de coping cognitiv dezadaptative şi învăţarea unor strategii adaptative. Cercetarea empirică, ce are la bază utilizarea CERQ, arată că mai ales existenţa într-o măsură mare a ruminării, a catastrofării şi a autoculpabilizării este asociată cu prezenţa simptomelor psihopatologice. Aceste strategii de coping cognitiv aparent dezadaptative reprezintă, aşadar, o direcţie importantă în prevenţie şi/sau tratament. De asemenea, rezultatele cercetării de faţă sugerează un fel de efect „protector” al altor strategii de coping cognitiv, cum ar fi reevaluarea pozitivă sau refocalizarea pozitivă. Acestea pot reprezenta puncte de plecare eficiente în învăţarea strategiilor funcţionale de coping cognitiv (Garnefski, Boon şi Kraaij, 2003; Garnefski, van den Kommer, Kraaij, Teerds, Legerstee şi Onstein, 2002a; Garnefski, Kraaij şi Spinhoven, 2001a; Garnefski, Kraaij şi Spinhoven, 2001b; Garnefski, Legerstee, Kraaij, van den Kommer şi Teerds, 2002c; Garnefski, Teerds, Kraaij, Legerstee şi van den Kommer, 2003; Kraaij, Garnefski şi van Gerwen, 2003; Kraaij, Garnefski, de Wilde, Dijkstra, Gebhardt, Maes şi Ter Doest; 2003; Kraaij, Pruymboom şi Garnefski, 2002).

Ultilizarea CERQ în scop ştiinţific Unul dintre motivele majore care stau în spatele cercetării ştiinţifice este identificarea factorilor de risc şi de protecţie, asociaţi cu dezvoltarea şi menţinerea problemelor emoţionale şi de comportament. Până acum, cercetarea empirică ce are la bază utilizarea CERQ a demonstrat că

14

strategiile de coping cognitiv propriu-zise, i.e. fără componenta comportamentală, pot prezice o parte importantă a varianţei scorurilor în cazul depresiilor, al anxietăţii şi al suicidului (de exemplu, Garnefski şi colab., 2001a; Garnefski şi colab., 2001b; Garnefski şi colab., 2002a). Acest lucru presupune că partea cognitivă a coping-ului este o componentă importantă care merită cercetări suplimentare într-o manieră necontaminată conceptual, i.e. din care să nu facă parte componenta comportamentală. De asemenea, sugerează că strategiile de coping cognitiv ar trebui să joace un rol important şi central în modelele teoretice care îşi propun să explice problemele de sănătate mentală. Rezultatele cercetării desfăşurate până în prezent arată faptul că pentru diverse probleme se pot într-adevăr identifica strategii de coping cognitiv, care „promovează” simptomatologia, şi strategii de coping cu rol „protectiv”. Aceasta este o descoperire importantă, care sugerează că, pentru a obţine o imagine corectă a relaţiei dintre strategiile de coping cognitiv şi disfuncţionalitatea emoţională, este necesară cercetarea avansată a acţiunii combinate a diferitelor strategii. Cu privire la aceasta, ar fi util să se investigheze în ce măsură se pot distinge diferite profiluri ale strategiilor de coping cognitiv, cât şi relaţia dintre anumite profiluri şi psihopatologie. De exemplu, rezultatele cercetării de faţă sugerează că prezenţa simptomelor de depresie, anxietate sau de suicid poate indica folosirea – poate de mult consolidată – a strategiilor de coping cognitiv dezadaptative, cum ar fi ruminarea, catastrofarea şi autoculpabilizarea.

3

Descrierea grupurilor folosite pentru etalonare

Tabelul 1 oferă o descriere a grupurilor folosite pentru etalonare în acest manual. Sunt enumerate mai jos patru eşantioane extrase din populaţia generală: 1) 586 de adolescenţi, cu vârsta între 13-15 ani; 2) 986 de adolescenţi, cu vârsta între 16-18 ani; 3) 611 adulţi din populaţia generală, cu vârsta între 18-65 de ani; 4) 99 de indivizi de peste 66 de ani, inclusiv. În plus, s-au adunat informaţii de la 218 pacienţi cu diagnostic psihiatric, cu vârsta între 18-65 de ani (5). Datele pentru studiul de retest (folow-up) au fost adunate de la grupul de adulţi din populaţia generală. Tabelul 1 Eşantionele pentru etalonare CERQ Eşantion Bărbaţi Adolescenţi (13-15 ani) 253 Adolescenţi (16-18 ani) 417 Adulţi din populaţia 242 generală (18-65) Persoane în vârstă (66-97) 51 Pacienţi cu diagnostic 92 psihiatric (18-65)

2) Adolescenţi

Femei Retest 333 562 369 da 47 121

ani şi 11 luni, iar abaterea standard a fost de 0,69. Au fost 253 (43%) de băieţi şi 333 (57%) de fete. Împărţirea pe diverse niveluri educaţionale s-a făcut după cum urmează: 21 (4%) de elevi care frecventează cursuri de învăţământ vocaţional de nivel scăzut (VBO), 104 (18%) elevi care frecventează cursuri de învăţământ gimnazial general de nivel scăzut (HAVO), 229 (39%) de elevi care frecventează cursuri de învăţământ gimnazial general de nivel ridicat (MAVO) şi 232 (40%) de elevi care frecventează cursuri de învăţământ preuniversitar (VWO). Eşantionul a fost format din elevi din clasele a şasea şi a şaptea.

-

Mai jos, se regăsesc informaţii mai precise cu privire la colectarea datelor şi la caracteristicile eşantioanelor de mai sus. 1) Adolescenţi Datele pentru acest eşantion au fost colectate din trei şcoli gimnaziale diferite din vestul Olandei. Acest grup a completat chestionarul în timpul orelor de curs, în sala lor de clasă şi sub supravegherea unui profesor şi a doi studenţi la psihologie. Studiul a avut loc în martie 1998. Din eşantion au făcut parte 586 de adolescenţi cu vârsta între 13 şi 15 ani. Vârsta medie a fost de 13

Acest eşantion provine dintr-o şcoală mare de învăţământ profesional de nivel intermediar din sud-estul Olandei. Şi aici chestionarele au fost completate la şcoală, sub supravegherea a doi studenţi la psihologie. Cercetarea s-a desfăşurat în octombrie 1999. Eşantionul a fost format din 986 de adolescenţi, din grupul de vârstă cuprinsă între 16-18 ani. Vârsta medie a fost de 16 ani şi 11 luni, iar abaterea standard a fost de 0,75. Au fost 417 (43%) băieţi şi 562 (57%) de fete, cu toţii studenţi în anul întâi. 3) Adulţi din populaţia generală Eşantionul este format din persoane aflate pe lista de pacienţi a unui cabinet de medici de familie dintr-un oraş de mărime medie, din vestul Olandei. În urma unor înştiinţări scrise din ianuarie 2000, 611 persoane, cu vârsta cuprinsă între 18-65 de ani, au participat individual la cercetare. 242 (40%) dintre ei au fost bărbaţi şi 369 (60%) au fost femei. Vârsta medie a fost de 41 de ani şi 11 luni, iar abaterea standard a fost de 11,51. Dintre cei care au răspuns, 383 (63%) de 15

persoane erau căsătorite, logodite sau trăiau în cuplu. 216 (35%) erau fie celibatari, fie divorţaţi. Nivelul educaţional varia de la clasele primare (4%), învăţământ profesional de nivel scăzut (LBO) sau învăţământ gimnazial general de nivel scăzut (MAVO/MULO) (20%), învăţământ profesional de nivel intermediar (MBO) (16%), învăţământ gimnazial de nivel ridicat sau preuniversitar (HBS/MMS/HAVO/VWO) (11%), până la învăţământ profesional de nivel înalt şi studii universitare (48%). 4) Persoane în vârstă Acest grup provine dintr-un eşantion anterior de persoane cu vârsta de 65 de ani şi peste, dintr-o listă de evidenţă a populaţiei (municipal directory) a unui oraş de mărime medie din vestul Olandei. În urma unei înştiinţări scrise şi a unei convorbiri telefonice din martie 2000, 99 de persoane între 66-97 de ani au participat individual la cercetare. 52% dintre ei au fost femei şi 48%, bărbaţi. Vârsta medie a fost de 77 de ani şi 2 luni, iar abaterea standard a fost de 6,12. Dintre cei care au răspuns, 50 (52%) au menţionat că sunt căsătoriţi sau trăiesc în cuplu, 41 (42%) erau văduvi şi 6 (6%) erau divorţaţi sau necăsătoriţi. Majoritatea (92%) stăteau în propriile locuinţe, ceilalţi (3%)

16

locuiau într-un azil de bătrâni, în locuinţe sociale (3%) sau în condiţii diferite (2%). 5) Pacienţi cu diagnostic psihiatric Datele acestui grup au fost colectate de la pacienţii ambulatori ai unei instituţii psihiatrice din vestul Olandei. În ceea ce priveşte acest grup, completarea CERQ a făcut parte dintrun set mai extins de chestionare care trebuiau completate înainte de interviul de internare în această clinică. Din acest motiv, chestionarul a fost completat în mod individual. Cercetarea a avut loc între noiembrie 1999 şi iunie 2001. Au participat 218 persoane cu vârsta între 18 şi 55 de ani, dintre care 92 (43%) erau bărbaţi şi 121 (57%) erau femei. Vârsta medie a fost de 35 de ani şi 8 luni, iar abaterea standard de 11,32. Dintre cei care au răspuns, 113 (53%) au menţionat că erau căsătoriţi, logodiţi sau trăiau în cuplu şi 101 (47%) erau văduvi, celibatari sau divorţaţi. Nivelul educaţional varia de la clasele primare (16%), vocaţional de nivel scăzut (LBO) sau gimnazial general de nivel scăzut (MAVO/ MULO) (32%), vocaţional de nivel intermediar (MBO) (10%), gimnazial general de nivel ridicat sau preuniverstar (HBS/MMS/HAVO/ VWO) (22%), până la vocaţional de nivel înalt şi universitar (18%).

4

Proprietăţi psihometrice ale CERQ

Acest capitol tratează diferite aspecte ale structurii interne, ale fidelităţii şi ale validităţii CERQ.

Structura dimensională CERQ În primul rând, pentru definirea structurii dimensionale s-a realizat o prelucrare a itemilor prin metoda Analiza componentelor principale cu rotaţie prin metoda Varimax în cazul grupului de adolescenţi cu vârsta cuprisă între 13-15 ani, întrucât acesta era primul grup care apărea într-o publicaţie despre CERQ (Garnefski şi colab., 2001a; Garnefski şi colab., 2001b; Garnefski şi colab., 2002a). Matricea saturaţiilor factorilor este prezentată în Tabelul 2. Acest tabel arată toate saturaţiile factorilor ≥0,40. Curbele valorilor proprii au arătat că soluţia cu 9 factori era justificabilă. Opt factori au avut o valoare proprie >1, în timp ce al nouălea factor a avut o valoare proprie de 0,97. Valorile comunalităţilor variau între 0,47 şi 0,74. Pentru populaţia de adolescenţi minori, cei nouă factori luaţi împreună au explicat 64,4% din varianţă. De asemenea, Tabelul 2 arată faptul că aceşti factori reperaţi sunt în conformitate cu structura de nouă factori. Aproape toţi itemii care au fost incluşi în una şi aceeaşi dimensiune pornind de la o bază teoretică s-au dovedit a avea saturaţii mari în una şi aceeaşi dimensiune în context empiric, în cele mai multe dintre cazuri cu o saturaţie în factorul respectiv care depăşeşte 0,40. Cu toate acestea, s-au găsit şi unele devieri de la structura propusă. De exemplu, unul dintre itemii scalei Culpabilizarea celorlalţi a avut o saturaţie de 0,34, i.e. sub 0,40. Totodată, scalele Refocalizare pe planificare şi Reevaluare pozitivă s-au suprapus în anumite cazuri. Doi din itemii care teoretic ar fi trebuit să aibă saturaţii mari în factorul corespunzător dimensiunii din care făceau parte ceilalţi itemi

ai scalei Reevaluare pozitivă, se pare că au avut saturaţii mai mari în factorul corespunzător dimensiunii compuse din itemii scalei Refocalizare pe planificare. Cei doi itemi rămaşi, ai scalei Reevaluare pozitivă, au avut, într-adevăr, saturaţii mai mari în factorul corespunzător „propriei lor dimensiuni”. Această suprapunere ar putea fi explicată de corelaţiile puternice dintre itemii celor două scale: Refocalizare pe planificare şi Reevaluare pozitivă. Pentru interpretări viitoare, este important să se examineze atent dacă aceste două scale luate separat au consistenţă internă satisfăcătoare. În faza următoare a studiului, s-a examinat nivelul de generalitate al acestor factori. În acest scop s-a făcut şi o prelucrare a itemilor prin metoda Analiza componentelor principale pentru celelalte populaţii rămase în studiu. Mai precis a fost supus analizei grupul de adolescenţi majori (16-18 ani), adulţii din populaţia generală (18-65 ani), persoanele în vârstă (66-97 ani) şi pacienţii cu diagnostic psihiatric. Analiza componentelor principale la adolescenţii majori a arătat că în acest grup cei nouă factori explică 62,2% din varianţă. Structura factorială a acestui grup s-a dovedit a fi în mare parte similară cu aceea a grupului de adolescenţi minori. Şi în acest grup, primii doi itemi ai scalei Reevaluare pozitivă au ajuns pe aceeaşi dimensiune cu Refocalizare pe planificare, în timp ce ceilalţi doi itemi rămaşi ai scalei Reevaluare pozitivă şi-au alcătuit propria dimensiune. Dincolo de aceasta, nu s-a găsit nicio deviaţie de la structura aşteptată pentru acest grup, în timp ce aproape toate saturaţiile care aparţineau dimensiunii aflate în discuţie au avut valori care depăşeau 0,40. Şi în cazul adulţilor, cei nouă factori au explicat o parte considerabilă din varianţă (68,1%). Şi în acest caz, aproape toţi factorii au fost în concordanţă cu structura propusă, cu saturaţii 17

Tabelul 2 Saturaţiile factorilor obţinuţi prin metoda Analiza componentelor principale după rotaţia Varimax - Adolescenţi, cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani Componente 1 2

3

Autoculpabilizare

CERQ1 CERQ10 CERQ19 CERQ28

5

6

0,78

CERQ3 CERQ12 CERQ21 CERQ30

0,73 0,61 0,60

Refocalizare pozitivă

0,81

CERQ4 CERQ13 CERQ22 CERQ31

0,81 0,66 0,65

CERQ5 CERQ14 CERQ23 CERQ32

0,65

CERQ6 CERQ15 CERQ24 CERQ33

0,62

(0,28)

0,60

(0,04) 0,64 0,58

0,62 0,50 0,59

(0,44) (0,41)

Punerea în perspectivă

0,72

CERQ7 CERQ16 CERQ25 CERQ34

0,67 0,55 0,67

Catastrofare

0,58

CERQ8 CERQ17 CERQ26 CERQ35

0,69 0,77 0,59

Culpabilizarea celorlalţi

18

9

0,69 0,59 0,69

Ruminare

CERQ9 CERQ18 CERQ27 CERQ36

8

0,66

CERQ2 CERQ11 CERQ20 CERQ29

Reevaluare pozitivă

7

0,72 0,77 0,57 0,80

Acceptare

Refocalizare pe planificare

4

0,78 (0,46)

0,54 (0,34) 0,79

care au depăşit, toate, 0,59. Singura deviere de la structură (comparaţia fiind făcută, de asemenea, cu grupul adolescenţilor minori) a fost că, în grupul de adulţi, toţi itemii care aparţineau scalelor Refocalizare pe planificare şi Reevaluare pozitivă au ajuns pe aceeaşi dimensiune. Este cert că, din nou, o analiză atentă a consistenţei interne a celor două scale este importantă. În ceea ce priveşte grupul persoanelor în vârstă, cei nouă factori au explicat 69,8% din varianţă. Ca şi pentru grupul de adulţi, itemii care au aparţinut scalelor Refocalizare pe planificare şi Reevaluare pozitivă au ajuns pe aceeaşi dimensiune. Mai mult, pentru acest grup, itemii scalelor Ruminare şi Catastrofare au avut saturaţii mari pe una şi aceeaşi dimensiune. Dimensiunile rămase au fost în acord perfect cu structura aşteptată, cu saturaţii de 0,40 sau peste această valoare. Grupul pacienţilor cu diagnostic psihiatric a confirmat tendinţa generală a itemilor scalelor Refocalizare pe planificare şi Reevaluare pozitivă de a avea saturaţii mari pe aceeaşi dimensiune. Toţi itemii rămaşi au avut saturaţii mari pe dimensiunile prevăzute, în toate cazurile saturaţia depăşind 0,40. La acest grup, procentul de varianţă explicat este 68,1%. În urma Analizei componentelor principale, reies în mod categoric imagini comparabile. În toate cazurile, dimensiunile explică peste 60% din varianţă. În majoritatea cazurilor, dimensiunile sunt în acord perfect cu scalele stabilite pe baze

teoretice. Singura excepţie constantă o reprezintă suprapunerea celor doi itemi care aparţin scalelor Refocalizare pe planificare şi Reevaluare pozitivă. În majoritatea cazurilor, aceşti itemi au ajuns în final pe una şi aceeaşi dimensiune. Cel mai probabil aceasta se datorează corelaţiei puternice dintre cele două scale (variind de la 0,62, la adolescenţi minori, până la 0,75, pentru persoane în vârstă). Totuşi, coeficienţii de consistenţă internă din secţiunea următoare dovedesc că aceste scale pot fi deosebite ca două scale separate şi fiabile. La nivel teoretic, este important să se facă în continuare distincţia între aceste două subscale ca fiind două concepte diferite. În timp ce conceptul de Refocalizare pe planificare se referă în mod clar la gândurile cu privire la paşii care trebuie realizaţi pentru a face faţă unui eveniment (orientare spre acţiune), conceptul de Reevaluare pozitivă se referă la atribuirea unei semnificaţii pozitive evenimentului, în termenii dezvoltării personale (orientare spre emoţii). În literatura de specialitate referitoare la coping, cele două concepte sunt clar deosebite unul de celălalt. Pe de altă parte, Analiza componentelor principale şi analizele de corelaţie arată că aceste două concepte sunt strâns relaţionate. Aşadar, trebuie luate în calcul aceste lucruri foarte importante, atunci când se interpretează scorurile la test.

Consistenţa internă: alpha Cronbach Pentru a evalua consistenţa internă a celor nouă scale CERQ, s-au calculat coeficienţii alpha

Tabelul 3 Coeficienţii alfa Cronbach pentru scalele CERQ în cele cinci eşantioane Adolescenţi

Adolescenţi

Adulţi din populaţia generală

Persoane în vârstă

Pacienţi cu diagnostic psihiatric

Subscale (4 itemi per scală)

Alfa

Alfa

Alfa

Alfa

Alfa

Autoculpabilizare Acceptare Ruminare Refocalizare pozitivă Refocalizare pe planificare Reevaluare pozitivă Punerea în perspectivă Catastrofare Culpabilizarea celorlalţi

0,81 0,80 0,83 0,81 0,81 0,72 0,79 0,71 0,68

0,68 0,73 0,79 0,78 0,76 0,76 0,76 0,74 0,73

0,75 0,76 0,83 0,85 0,86 0,85 0,82 0,79 0,82

0,77 0,82 0,78 0,82 0,77 0,80 0,76 0,80 0,80

0,85 0,72 0,81 0,81 0,84 0,81 0,81 0,80 0,83

19

pentru toate populaţiile studiate, iar rezultatele sunt prezentate în Tabelul 3. La modul general, se poate trage concluzia că, pentru diferitele subscale în cadrul diverselor populaţii, coeficienţii alpha sunt de la buni la foarte buni (în majoritatea cazurilor, mult peste 0,70 şi, în multe cazuri, chiar şi peste 0,80). Chiar şi cele mai scăzute valori, cum ar fi 0,68 pentru Autoculpabilizare în cazul adolescenţilor majori şi 0,68 pentru Culpabilizarea celorlalţi în cazul adolescenţilor minori, sunt valori acceptabile atunci când luăm în considerare numărul itemilor fiecărei scale.

Corelaţii ale itemilor cu restul scalei din care fac parte De asemenea, pentru a evalua gradul în care un anumit item se potriveşte cu restul scalei din care face parte, se calculează corelaţii ale itemului cu restul scalei, pentru diferitele grupuri (i.e. corelaţii între un item şi scorul total al scalei corespunzătoare, din care a fost eliminat itemul respectiv). Tabelul 4 oferă o prezentare a corelaţiilor dintre itemi şi restul scalei, indicând intervalele în care se găsesc aceste corelaţii pentru fiecare dintre populaţiile studiate. Majoritatea corelaţiilor dintre itemi şi restul scalei sunt cu mult peste 0,40, în timp ce valoarea cea mai scăzută nu coboară sub 0,35. Aceste rezultate

confirmă încă o dată omogenitatea scalelor şi faptul că niciun item din cadrul scalelor nu poate fi catalogat ca nepotrivit scalei sau/şi propus pentru a fi exclus.

Stabilitatea (fidelitate test-retest) CERQ a fost administrat de două ori grupului de adulţi din populaţia generală. Pentru acest motiv, datele acestui grup au fost folosite pentru a calcula corelaţiile test-retest. Între cele două măsurători a fost un interval de 14 luni. Este important ca pentru interpretarea datelor testretest să se ia în considerare această perioadă intermediară relativ lungă, deoarece, în cazul unui asemenea interval, putem presupune că o schimbare a circumstanţelor poate să apară mai uşor sau mai des, decât dacă perioada ar fi fost mai scurtă. Tabelul 5 arată rezultatele corelaţiilor testretest şi rezultatele testului t pentru eşantioane perechi. Corelaţiile test-retest variază între 0,48 (Refocalizare pe planificare) şi 0,65 (Culpabilizarea celorlalţi). Aceste valori sugerează că discutăm despre stiluri de coping destul de stabile, deşi ele nu sunt comparabile cu trăsăturile de personalitate. Acest lucru este confirmat de rezultatele testului t pentru eşantioane perechi, care testează dacă media diferenţelor scorurilor

Tabelul 4 Corelaţiile dintre itemi şi restul scalei din care fac parte, pentru cele nouă scale CERQ în cinci subgrupuri (intervale de valori) Adolescenţi

Subscale

Autoculpabilizare Acceptare Ruminare Refocalizare pozitivă Refocalizare pe planificare Reevaluare pozitivă Punerea în perspectivă Catastrofare Culpabilizarea celorlalţi

20

Adolescenţi

Adulţi din populaţia generală

Persoane în vârstă

Pacienţi cu diagnostic psihiatric

Corelaţia Corelaţia Corelaţia Corelaţia Corelaţia item-rest scală item-rest scală item-rest scală item-rest scală item-rest scală 0,59-0,61 0,49-0,65 0,62-0,70 0,61-0,65 0,61-0,66 0,47-0,55 0,58-0,64 0,41-0,58 0,43-0,52

0,35-0,53 0,44-0,62 0,57-0,62 0,48-0,64 0,53-0,60 0,52-0,59 0,49-0,59 0,44-0,63 0,46-0,58

0,48-0,61 0,38-0,65 0,62-0,69 0,62-0,72 0,67-0,72 0,65-0,72 0,56-0,74 0,41-0,71 0,59-0,71

0,50-0,70 0,56-0,66 0,57-0,62 0,51-0,75 0,45-0,63 0,56-0,68 0,48-0,66 0,45-0,68 0,54-0,75

0,67-0,72 0,38-0,61 0,50-0,71 0,59-0,65 0,63-0,75 0,60-0,66 0,55-0,66 0,45-0,65 0,57-0,74

individuale între prima şi a doua măsurătoare diferă semnificativ de zero. Fără o corecţie Bonferroni, într-un anumit număr de cazuri apare o diferenţă mică, dar semnificativă, între pre- şi post-măsurătorile unei persoane. După corecţia Bonferroni, corecţie care trebuie aplicată pentru a evita riscul de a găsi diferenţe accidentale atunci când se realizează teste t multiple bivariate, existenţa unor diferenţe semnificative între preşi post-măsurare apare numai la una dintre cele nouă strategii de coping cognitiv. Când se foloseşte o corecţie Bonferonni, pragul de semificaţie aplicabil în mod normal, i.e. p