Constantin Argetoianu - Memorii. Pentru Cei de Mâine. Amintiri Din Vremea Celor de Ieri. Volumul 10, Partea A VIII-a. 1932-1934 [PDF]

Zitiervorschau

CONSTANTIN ARGETOIANU

%Ow

======= z memorii Lii

EDITURA

MACHIAVELLi www.dacoromanica.ro

CRI

Cul

CONSTANTIN ARGETOIANU

MEMORII vol. x

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

CONSTANTIN ARGETOIANU

MEMORII PENTRU CEI DE MAINE Amintiri din vremea celor de ieri Volumul al X-lea Partea a VIII-a (1932-1934)

Editie i indice de

STELIAN NEAGOE

EDITURA MACHIAVELLI Bucumti, 1997

www.dacoromanica.ro

Colectia

ISTORIE & POLITICA este coordonatá de STEL IAN NEAGOE

Toate drepturile pentru tiparirea acestei editii apartin in exclusivitate EDITURII M4CHIAVELLI Bucure0i-1, B-dul Banu Manta nr. 22

Apdrut: noiembrie 1997 Tiraj: 1 000 exemplare Procesare computerizatá ADISAN COMPUTER SRL

ISBN 973-96599-9-11

www.dacoromanica.ro

NOTA ASUPRA EDITIEI

in volumul al X-lea tiparim manuscrisele memoralistice ale lui Con-

stantin Argetoianu din anii 1932-1934, circumscrise in continuare Pcirtii a VIII-a (1930-1934). Textele prezinta un interes deosebit si pentru faptul ca scriitorul po-

litic Argetoianu ne &à alte stralucite probe de virtuozitate, prin descrierea unor calatorii ministeriale in Italia, Franta si Anglia. Italia lui Mussolini este suprinsa cu acuitate de catre perspicacele observator politic roman. Dupà cum lumea romaneasca traitoare la Paris este zugravita in culori vii de catre cinicul memorialist. In fine, introducerea in

Londra politica este revelatoare, la randu-i, avand drept maestru de ceremonii" pe ministrul roman in capitala londoneza, nimeni altul decat fenomenalul Nicolae Titulescu personaj principal in memoriile argetoiene.

Viata politica romaneasca din aceasta perioada este evocata prin esuarea guvernarii Iorga-Argetoianu si prin rotativele guvernamentale national-taraniste si national-liberale care s-au succedat cu repeziciune, raja' sa aduca stabilitatea mult asteptata a regimului politic. Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, I.G. Duca, Ion Mihalache, Octavian Goga, Ghe. Tatarescu si bineinteles Regele Carol al II lea sunt eroii" preferati ai memorialistului. dimpreung cu Camarila sa

De la un moment dat (februarie 1933) Constantin Argetoianu a renuntat la redactarea propriu-zisa a Memoriilor, oferindu-ne in schimb lnsemneirile sale zilnice din anii 1933-1934 si prefatand astfel noul sau ciclu de scrieri politice: Insemnari zilnice, 1935-1945. Amintirile din acest volum au fost redactate dupa marturisirile autorului in anii 1937-1939.

www.dacoromanica.ro

6

NOTA ASUPRA EDITIEI

Seria memoralistica o vom incheia cu totul prin volumul al XI-lea, care va insuma Anexele documentare la Partea a VIII-a *i savuroasele insemnari dintr-o inedita calatorie in Egipt efectuata de Argetoianu in ianuarie 1935, note de calatorie intitulate Pe urmele trecutului qi dorite

testamentare de catre memorialist ca un ocapac» al acestor Spovedanii". Prin urmare, Anexele citate de Argetoianu in volumele al IX-lea qi

al X-lea din editia noastfa, se vor gasi integral in ultimul volum al XI-lea

al acestei serii memorialistice nepereche. STELIAN NEAGOE

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL AL XXII-LEA

Plec in strainatate Venetia Napoli: lucrarile noi Pompei Consulii no§tri Roma: primire oficiala Roma fascismului La Castello di Constantino i la Scacchi Sapaturile arheologice Plimbari la Frascati, Albano, Ostia Mussolini §i Hitler Vizita la Duce in Palazzo Venetia Audienta la Rege, la Regina Ne prime§te §i Papa Pius al XI-lea Cardinalul Pacelli Mese §i prieteni Palazzo Farnese §i Palazzo Gabrielli Press Scoala Ron-Lana Plec la Paris. o

Muncisem din greu de la aprilie §i pana la decembrie, dar cu tot dreptul ca§tigat la cateva saptamani de odihna nu m-a§ fi hotarat sa trec granita daca solutionarea unora din cele mai importante probleme ale Departamentului meu nu rn-ar fi chemat la Paris. Era mai intai plata ratelor anuale pentru comenzile militare, din care 90% reprezentau sume datorate la Skoda §i la Creusot. Sus-

pendarea comenzii de tunuri la Skoda era numai vremelnica; nu platisem nimic pe 1931 (pe baza acestei suspendari, care dealtrninteri nu privea cleat comanda Skoda) §i in acea epocd acutd a crizei nu puteam inscrie nici o suma, cat de mica, in Bugetul pe 1932 in contul miliardului §i jumatate de lei pe care ne angajasem sa-1 varsarn in acel an. Starea de criza §i de insolvabilitate nu era Inca un concept european §i, buna sau rea, politica mea in acele vremuri era Inca bazata cum am aratat-o deja pe respectul integral al obligatiunilor datoriei

publice, pe plata la zi a cupoanelor §i a amortismentului, pe respectul conventiilor incheiate in momentul stabilizarii monetare, pe mentinerea convertibilitatii leului. Convingerea mea era ca numai astfel se putea mentine creditul Statului §i sacrificasem acestei conceptii lichidarea la zi a multor din obligatiunile interne ale Tezaurului, cu riscul de a-mi aprinde paie in cap prin neplata

salariilor §i a pensiilor. Am incercat sa lamuresc in alta parte a acestor Amintiri gandul care m-a condus la aplicarea acestei politici fmanciare.

www.dacoromanica.ro

8

CONSTANTIN ARGETOIANU

Prevederile incasárilor pe 1932 se arkau insä atat de dezastruoase, incat un remediu trebuia neaparat adus starii de lucruri existente. Trebuia sa obtin de la creditorii straini suspendarea amortismentului Datoriei noastre Publice (despre o reducere a dobanzii sau a cuponului, nu se putea Inca vorbi atunci) iar pentru comenzile militare, sau sa ajung la o combinatie de plata in afara de resursele

noastre ordinare, sau sa obtin rezilierea lor, in dauna aparkii nationale'. Franta, plina de bani in acel moment, si interesata la executarea comenzilor contractate cu Creusot i chiar cu Skoda, ne putea veni in ajutor pe baza legii care autoriza Guvernul francez si finanteze 60% din valoarea comenzilor contractate cu industria francezfi i putea sa intinda aceasta finantare i asupra comenzii contractate cu Skoda. Ar fi fost o favoare, desigur, dar o favoare admisibila, data fiind situatia noasträ de aliati i legaturile Skodei cu industria si cu bancile franceze. Incepusem negocierile privitoare la amortismentul datoriei publice, si la comenzile militare, Inca din septembrie, prin Zeuceanu (reprezentantul Ministerului de Finante la Paris) si prin Cesianu dar cu toate straduintele kr nu putusem Inca ajunge in decembrie la un rezultat pozitiv. Mai incepusem, tot prin ei, negocieri cu privire la un avans de un miliard de franci, pe termen scurt, avans pe care Trezoreria Ministerului de Finante francez ar fi urmat sa-1 faca Trezoreriei Ministerului de Finante roman, precum si tratative foarte stranse pentru vanzarea redeventelor de petrol ale Statului circa 70 000 de vagoane. Telegrame si telefoane zilnice nu ajunsesera sà clinteasca din loc toate aceste afaceri. Ce parea castigat intr-o zi, se desfacea a doua zi. M-am intrebat de multe ori daca Zeuceanu, complect infeudat de Titulescu, nu ma Irada pe mine si prin mine interesele tarii. Am putut constata insa, odata la Paris, ea' bietul om lucrase cu tot devotamentul dar ca se izbise la francezi de o complectfi neintelegere a imprejurarilor. Ca ministru de finante aveam datoria sa lamuresc odata, intr-un fel sau intr-altul, toate aceste chestiuni, i o asemenea lamurire ttu o puteam incerca deck la fata locului. Mai era un motiv care cerea deplasarea mea la Paris. Titulescu, al carui orizont politic n-a depasit niciodata personalitatea lui, se razbuna de lovitura primitit in aprilie facand Guvemului Iorga cea mai grea atmosfera, atat in Franta cat si in Anglia. Intinsele sale relatii si incontestabila sa influenta izbutisera si convinga cercurile franceze mai ales, atat despre precaritatea noastra guvernamentala cat i despre tendintele noastre germanofile (!). Despre ale mele in special, ceea ce era totuna, in ochii strainilor, Guvernul Iorga find Anii de pace care au urmat au dovedit ca' aceasta ar fi fost cea mai nimeritá solutie, dar cine se putea pune cu armata, i cu Regele care sustinea inzestrarea ei?

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

9

Guvernul Argetoianu (!). Pangall, plecat la Paris in explorare" i ca SA' sondeze terenul, imi telegrafiase ea' printre oamenii mai apropiati de Guvern domnea o vadita neincredere in noi, ci situatia era de-a dreptul ingrijoratoare si cá uneltele lui Titulescu izbutiserà in campania bor. Pangal adauga ci, atata timp cat aceasta atmosferá grea va ap5sa asupra noastrà, nu vom putea ajunge la nimic la Paris §i ca prezenta mea acolo era indispensabila pentru spulberarea unor legende tampite. Stiam cg din acest punct de vedere, caTatoria lui Iorga nu putuse schimba lucru mare, caci nimeni nu- era sa ia in serios palinodiile unui

prim-ministru fute.-vant, preocupat numai de insipidele lui conferinte de la Sorbona, de fetitele de la Fontenay-aux-Rosese si de dl. Charléty2 (cu demoazele) pe care-I confunda cu Franca. Singura urmare a vizitei lui Iorga la Paris putea fi, cá pe IfingA legenda bosofiliei" mele si se mai adauge si constatarea totalei lui incompetente in toate ramurile actiunii de guvernárnant. Fiindea mi-a venit din nou numele lui Iorga sub condei, sa-mi mai fie ingaduita o parantez5 pentru a sublinia inch o latura a ciudatei i complexei lui firi. Printre romani, dl. profesor nu se sfia sà facà pe nebunul, dar Ii invelea nebuniile in cutele unei demnitati care nu se cobora decat rareori pe terenul trivialitkilor de simtamAnt sau de cuvant. indata ce da ins& de straini, fie i numai de unul singur, pornea ca muscat de muscá pe povarnisul obscenitatilor si al glumelor scatologice i nimic nu-I mai putea opri. Indiferent fata de impresia

produsd si de plictiseala celor nevoiti

sa-1 asculte, nestânjenit de putinul rásunet cu care cddeau in vid porcariile lui greoaie i lipsite de duh, povestea netulburat ceasuri intregi. 0 adeváratà manic, i o pacoste, and ii prindea auditoriul in asa conditii incat sa nu poatà scapa de d'ansul nici prin fugi, de pilda in tren. imi aduc astfel amirite de penibilele callaltorii de la Sinaia la Bucuresti cu Venizelos si de la Bucuresti la Constanta cu maresalul Pilsudski. Venizelos, cu sensibilitatea lui de grec subtire, indati ce a constatat ca, cazul era disperat, s-a uitat lung la mine si s-a retras in sine insusi fug sa mai asculte sau sa mai spung o vorbal pang la Bucuresti iar Pilsudski exasperat, era sä-1 arunce pe fereastra, am povestit-o deja. Cu conferinte nesarate, cu legendara lui lipsa de tact si cu porcarii debitate pe un ton doctrinar, imi dam seama la Bucuresti cá Iorga nu putea deck sä mai strice la Paris ce mai era de stricat si cal numai interventia mea directa putea sa mai dreaga lucrurile, si mai traga putina spula pe turta noasträ i s6 mai dea negocierilor mele ceva sorti de izbanda.

I Subsecretar de stat la Prqedintia Consiliului. 2 Rectorul sfoegit al Sorbonei.

www.dacoromanica.ro

10

CONSTANTIN ARGETOTANU

Toate cele invirate aci lamuresc indeajuns ci plecarea mea in striinatate na fost nici o dezertare de la post, nici satisfacerea unui imbold de petrecere sau

unei oricat de legitime nevoi de odihna. M-am hoar& sä plec indata dupfi inapoierea primului ministru vi am pornit la drum in ajunul Criciunului. Nimic nu ma retinea la Bucurevti. Vechea zicfitoare romfineasci cá trebuie sfi bati

fierul cat e cald, nu se putea aplica Conversiunii cfici odati ideea reducerii datoriilor propusa in Parlament, nu mai era chip de dat inapoi, i vtiam bine ca lipsa mea din tail nu va comprornite soarta reformei pentru indeplinirea careia suferisem atatea plictiseli i ma incfipatanasem intr-un Guvern pe care ar fi trebuit sa-1 parasesc de mult. Dirnpotriva, plecarea mea intrerupand pentru o tuna sau vase saspaimani redactarea definitivi a textelor era binevenita pentru a permite opiniei publice sa mistuie principiile cavtigate i colaboratorilor mei .sa mai adune material documentar. Am Ifisat pe Radian sa conduca campania" inceputa prin judete, am insarcinat pe cativa iupiti (intre altii pe Goiceanu, pe $erbanescu, pe Isacescu toti deputati) i pe $eicaru sa-i dea inainte cu propaganda vi am plecat linivtit. In 1931, iarna ne-a calcat de timpuriu. in apropierea Craciunului ninsese vi ingheose, umblam cu vovoni vi cu caciula peste urechi. Mi se facuse dor de soare i de caldura vi acest dor rn-a impins stt merg de-a dreptul la Napoli sami incalzesc oasele pe malul márii. Gasisem acest loc in care ma mai leganau vi amintirile copilariei, ca cel mai nimerit pentru primele opt zile de vacanta vi de odihna netulburata, cu care voiam sa incep proiectatele mele vizite in capitalele Apusului. Am pornit din Bucurevti pe un fiig indricit, in dimineata zilei de 24 decembrie, cu Ion Lahovari, fiul sotiei mele, pe care-1 atavasem de ateva luni la cabinetul meu. Nevasta-mea a ramas sà plece o saptiimani mai tarziu i urma sa ne intalnim in Roma vi de acolo sa mergem impreuna la Paris vi la Londra. Ruta Simplonului trecand prin Venetia, m-am oprit 24 de ore in cetatea Lagunelor unde nu mai fusesem din 1923. Venetia ne-a primit räu, cu fiig, cu ploaie i cu zloti de zapadi dar din fereastra mea de la hotel Danieli, chiar ava posomorata, privelivtea rn-a incantat. Orizontul marginit spre dreapta prin Santa Maria della Salute vi Palatul Vamii (Dogana di Mare), in fata de San Giorgio Maggiore vi insula Giudecca, in stanga de pintenul rivei" degli Schiavoni cu parnfituful de crengi zgribulite ale Gradinii Publice in varf nu e din cele mai bathtoare la ochi. Pe vreme rea, culorile stinse incurca liniile vi in lipsa Palatului Ducal vi al Piazzetei din cadrul vizual, proportiile monumentelor i cladirilor imbrativate nu sunt din cele mai fericite. $i totuvi, imi batea inima mai repede privindu-le atat e de adevarat ca tot ce ne cade sub simturi

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1930

11

se valorifici numai prin adausul inchipuirii noastre i ca pornirile sufletului nostru imbraci o priveliste cu culori mai vii deck razele soarelui sau mana Providentei. 0 raita pe piaã, i un sfert de ora in biserica San Marco au sters din mintea mea padâ i ultirnele ramasite ale grijilor cu care parasisem tam, si astfel desfacut de legaturile unor plictiseli uitate, rn-am simtit din nou in stare sa privesc frurnosul in fata. Pe deasupra perfectului acord cromatic in care se infatiseaza neintrecuta armonie a liniilor si a tonurilor, pe deasupra incantarii nelarnurite dar patrunzatoare pe care un trecut glorios i puterea traditiei le revarsa asupra lucrurilor si a oamenilor, sunt trei taine in Venetia, fata de care n-am incetat sfi resimt de-a lungul anilor, fiorii credinciosului orbit de revelatia divina i inaintea carora am fost tentat i eu, ca credinciosul sa cad in genunchi. Aceste trei minuni ale artei ornenesti sunt: statuia ecvesträ a lui Colleone, nernuritoarea creatie a batranului Verrocchio Paradisul lui Tintoretto i tripticul lui Giovanni Bellini. De cate ori cobor la Venetia, piata din flancul bisericii San Giovanni e Paolo, sala Marelui-Consiliu din Palazzo Duca le si mica capela laterala din biserica dei Frari sunt primele mele vizite, adevarate i lungi pelerinaje. De data asta rn-am marginit la el; caci am socotit de prisos sa-mi mai bat capul intr-o scurta oprire, cu lucruri secundare i alaturi de pomenitele minuni tot ce se poate vedea in Venetia se aseaza pe al doilea plan.

0 zi la Venetia trece repede, mai ales o zi de iarna. Mi-am mai plimbat tanarul tovaras pe drum dupa scapatatul soarelui, pe Piazzetta, pe Piazza San Marco pling de porumbei, pe Merceria plina de pravalii; rn-a mai dus consulul nostru de la $coala Romdnd1, instalata in Palazzo Correr, Campo Santa Fosca

am mai luat o masa bung la Trattoria della Fenice" si am plecat mai departe spre Sud. M-am dus direct la Napoli, in goang dupg soare; la Roma unde-mi iesise

tot personalul Legatiilor noastre inainte, am trecut dintr-un vagon in altul. Solacolu, atasatul pe langfi presa, s-a urcat cu mine in ten sfi ma puie in curent cu situatia politica". Situatia politica" ma interesa foarte putin si a. fi preferat sa ma uit pe fereastri, caci parcursul directisimei" Roma-Napoli, de-a lungul coastei, era nou pentru mine. Ca de atatea ori in viatfi, am facut ei de data asta o tranzactie cu mine insumi: cu un ochi m-am uitat pe fereasti si cu o ureche am ascultat pe Solacolu, baiat inteligent care mi-a spus lucmri interesante si pline de miez. Dar ce valoare mai puteau avea cuvintele pentru evadatul din Scytia inghetatii, leganat printre portocalii inflori, cu sclipitoarele intemeiati de Iorga in 1929, cu bani adunati cu talerul. Am dat Si eu o suing bunicia, ca ministru al agriculturii, in 1928.

www.dacoromanica.ro

12

CONSTANTIN ARGETOIANU

creste inzapezite ale Apeninilor pe stinga i cu marea albastri scaldata in lumina pe dreapta! Ascultam eu, dar gandul imi era pironit de legendarele priveli§ti ce alergau de o parte §i de alta. Plin de dispret, puternicul i mandrul nostru ten a taiat intortocheata i aproape parásita linie care pe vremea mea"

ducea la Porto d'Anzio prin coclauri sterpe i pustii, otravite de malarie. Acum, pe acelea0 locuri miwnfi vilele i tenutele" (ferme romane) caci dinspre Paludele Pontine nu mai sufla vant de moarte. 135 ltile au fost secate; pe intinderi nesfar0te coloni§ti din Lombardia intorc brazde rodnice, §i ora§e frumoase au ie0t din pamant la chemarea lui Mussolini, Duce le dar i Ziditorul 1. Vista noua a cople0t locurile moarte in dauna legendei, a culorii locale 0 a estetismului strain. E dealtminteri o constatare ce se impune la fiecare pas pe urmele revolutiei fasciste: ritmul vietii bate pretutindeni i parca mai tare acolo unde nu mai batea de mult. Pada' i ruinele, tolerate ca monumente

arheologice", au pierdut aspectul lor de paragina: curatate, sistematizate, rationalizate i izolate au inviat i ele i indeplinesc, cu discipling, functia lor sociala". Daca le-ar revedea Schelley amenajate" cum sunt, s-ar arunca a doua oara in mare! Dar trenul alearga. Muntele Circeii se ridica, enorm, pe dreapta i dispare cat timp stribatem prin tuneluri muntii Ausoni. Iath-1 iar. La Formia 0 tot pe dreapta, apare Gaeta care ca§tigh si fie vazuta de departe, i ni se infhtiFazi ca o fecioara aezati pe o stanch. Apoi portocali, mhslini, gari, munti care se indeparteaza tot mai mult in zare, spre stanga marea intruna 0 in fine Napoli. Dupa scurtul tunel de la Piedigrotta, oprim in gara Mergellina, necunoscuta pentru mine, ca i intreaga aceasta linie a diretisimei". Trenul nostru continua pe sub pamant pana la gara Centrala, dar far& noi. in Venetia, instapanirea fascista s-a multumit cu cateva steaguri, cu cateva fascii simbolice pe monumente i cu chma0 negre pe umerii mascaltonilor, dar n-a schimbat nimic in rostul lucrurilor2 0 in dinamica oamenilor: aspectul orawlui a limas cum era 0 am gasit vechile mele puncte de reper neatinse. La Napoli, pecetea regimului e sapath deja mai adanc in suflete ca 0 in piatrd. Warn mai recunoscut Napoli ultimei mele vizite, cu 25 de ani in urma ce sa mai vorbesc de al copilariei mele, din 1879! Din cel mai murdar ora. al Italiei, I Pe vremea mea" in aceastA regiune, care apartinea in mare parte familiei Caetani, nu se aventurau decit vanAtorii pasionati de rate sAlbatice, ce puteau fi dobordte cu miile. 0 mAnA de indigeni istoviti de friguri trAiau ca vai de ei, de-a lungul mArii, agonisinduli viata cu dobAndirea sArii din apa de mare, prin evaporare.

2 Aceste impresii datenA dinaintea legAturii Venetiei cu continentul prin marele pod pentru vehicule si pedestraqi inaugurat in 1936.

www.dacoromanica.ro

MEMOR11, 1932-1934

13

fascismul a thcut o metropold de o curatenie aproape nordica; dintr-o populatie de haimanale care hoinhreau toga' ziva pe strhzi, furand i buzunarind o lume de muncitori care-si chstiga cinstit viata, fie in nurneroasele fabrici infiintate, fie multumith imenselor lucrari publice intrepiinse. Cunoscutii lazzaroni", aproape goi, intinsi pe spate la soare de-a lungul cheiurilor, trhind din ce

cerseau sau din ce sterpeleau, nu mai existau si urma lor nu se mai gaseste deck in albume ae aquarelle perimate ce se mai vand pe ici pe colo. Au disparut murdhriile, petecile de hartie si zdrentele; s-a dus expozitia permanenta de rufe maculate intinse de la o fereastra la cea din fata; o vasta si bine chibzuitä canalizare a suprimat duhoarea mizeriei in cartierele populate si apa in abundenth, o apa limpede i recel, spala tot. Tramvaie electrice, autobuze §i ascensoare duc si urea: o lume grabita i cunoscutul dolce far niente" al napolitanilor a limas o amintire a trecutului. Lucru de necrezut, lumea nu mai scuipa. Aceasta mare reforma a moravurilor ma izbise deja la Venetia si mi-a fost confu-mata ulterior la Roma. Cine n-a trait vreme indelungata in Italia nu poate judeca rolul pe care-1 juca scuipatul in viata italienilor. Nouazeci la suta din ei neavand nici o ocupatie determinata Ii petreceau timpul rezemati de un

zid, lãfii pe o bancã sau chirciti pe un scatmel, in cautarea unei combinazione" geniale care sa le dea phinea zilnica i la fiecare idee nouà ii scuipa la distanth gandul cel vechi. imi aduc aminte ca la inceputul asezarii mele in Roma, in 1898, de ate ori ieseam de acasa ma uitam spre cer in cercetarea vremii, caci trotuarul era atat de plin de stropi incht imi inchipuiam cà ploui. Pretutindeni erau afise cu un vietato sputare" (scuiparea oprita!) inutil. Parch \rad i acum pe platformele tramvaielor romane chte un pizzardone" impanat (sergent de oras) citind afisul i improscind imediat un scuipat la doi metri, el a chrui datorie ar fi fost sh impiedice pe altii sa scuipe. Scuipatul era consolatia si luxul italianului, ii insela setea §i foamea, da gust paielor pe care le fuma si sufleteste ii intkea in nadejdea reusitelor sale viitoare si in sentimentul autoritatii lui! Je crache, done je suis" ar fi putut zice toti macaronarii, de la mare pana la mic, daca ar fi citit pe Descartes! Acest fapt de nimic in aparenta, dar formidabil fata de incordarea de vointä pe care a cerut-o aceasta suprimare a scuipatului pe care fascismul a obtinut-o din partea poporului italian e cea mai mare dovada a puterii lui Mussolini de cucerire 1 Lipsa de apA, la Napoli, era oribili Nu exista decAt apà de ploaie, adunatA in adAnci cisterne, cu care erau prevazute aproape mate imobilele. Toate acoperisurile fiind sub formA

de terask se aduna in cisterne si apa de ploaie i apa care se scurgea de pe rufele puse la uscare. Imi reamintesc cu oroare din copilitria mea, apa de la Palazzo Beato (unde locuiam) plinfi de viermisori rosii! Era apa cu care ne spálam, cu care gateam si pe care o beam!

www.dacoromanica.ro

14

CONSTANTIN ARGETOIANU

sufleteasca! Fara nici o ironic, aceasta a fost cea mai covituitoare victorie a regimului, fiindca dad italianul nu mai scuipii nu e de fried', ci fiindcd are altceva mai bun de ficut! In frumosul Napoli n-am gasit soarele dupi care venisem i pentru care facusem atfita drum. Opt zile cat am stat, a plouat aproape intruna, i putinele ceasuri in care n-a plouat, nori negri i grei coborati aproape de pfimfint, i ceata, ne-au astupat vederea. Dqi camera mea la hotel Royal, pe via Partenope, da pe mare, it-am vdzut Vezuviul o singura cliph, pfinfi am plecat. In schimb, vantul sufla ca pe coastele Oceanului i iroaie de ploaie imi plesneau in geamuri toata noaptea, §i nu ma lasau sa dorm. Venisem sà ma odihnesc, dar n-o prea nimerisem Am petrecut totu0 bine 0 mi-am destins nervii. Ca sa nu-mi bat capul cu date §i cu documentari istorice i artistice, am renuntat si fac pe turistul. Am mancat bine, la amiaza la Raffaele, un as" al artei culinare proprietarul unui restaurant mic dar curat, intr-o stead* nu departe de Municipio i seara la hotel. M-am plimbat, intre ropotele de ploaie, prin cartierele invecinate, cu Ion Lahovari care deschidea pentru prima oaril ochii in Italia; ne-am dus intr-o zi, pe ploaie, la Pompeil i datorità amabilitii consulilor no,tri Girardi i De Giorgis care mi-au pus loje la dispozitie am fost 0 de vreo trei ori la San Carlo, la Opera. intr-o seara se juca Manon; voci admirabile ca mai totdeauna in Italia, dar iata ca la inceputul actului al 2-lea Des Grieux, un galigan sonor, a alunecat pe sceng i a cazut cat era de lung tocmai in momentul cfind se pregatea si-ni ante patima lira margini. A fost un succes de ras nebun, o nota comica in desfawarea pasionatului duet inchinat celui mai fericit amor. Drumul la Pompei 1-am facut pe noua autostrada ce alearga la poalele Vezuviului, in afar(' 0 in susul localitatilor imirate de-a lungul marii. Minunata plimbare §i minunata prive14te spre Sorrento 0 spre Capri, in fuga automobi lului nestfinjenit de nimeni 0 de nimic. Dar cu calk. induk4are i cu cat regret imi aduceam aminte de lungul drum in carozzelfi" prin Portici, prin Torre del Greco, prin Torre Annunziata de-a lungul caselor dfirtipanate §i sordide cu rufele lor multicolore atarnate de toate ferestrele §i in fata carora, de la

un cap.& la altul al ulitei se zvarcoleau copii soio0 i se uscau macaroanele intinse pe bete proptite pe doug scaune! Nu aveam deck noua ani, dar icoana vietii care mi0ina in aceste locuri binecuvantate de Dumnezeu dna nu §i de oameni, nu mi s-a mai §ters din minte. I Uncle m-a primit i m-a condus cavaliere dottore Matteo della Corte, directorul sApAturilor arheologice.

www.dacoromanica.ro

MEMOR11,1932-1934

15

Printre lucrarile edilitare noi rn-au incantat doufi strazi, dar dotia strazi con-

struite cum numai vechii romani 0iau sa construiasca: via Partenope §i qoseaua Posilipelui. Via Partenope a fost c4tigati asupra marii. De la Castello dell'Ovo i pana la Arsenalul Marinei un san intreg al marii a fost secat, umplut i transformat intr-un cartier de aratoase imobile intretaiate de uliti largi. Splaiul Santa Lucia, pe vremuri cea mai zgomotoasa §i mai spurcata parte a portului, cuibul de ba0ing al lazzaronilor 0 al borfa0lor, prin care strainul nu putea trece fara pericol de a fi buzunarit sau contaminat, a ramas acum o strada dosnica, linititã i curata, departe de malul marii pe care-I contureaza astazi monumentala Partenope, pavata cu lespezi de marmura i marginita de cele mai luxoase hoteluri. Cartierul paduchio0lor a devenit cel mai elegant cartier al metropolei §i in locul lazzaronilor se plimba de-a lungul marii englezoaicele cu ochelari §i i promessi sposi" din cele 5 parti ale lumii. Transformarile promontoriului Posilipelui sunt 0 mai impresionante. Lucririle noi incep de pe Corso Vittorio Emanuele, papicul Corso Vittorio Emanuele al copilariei melet. Pe unde treceau acum 50 de ani numai rnagaru0 incarcati cu cowri pline cu legume sau de portocale, mi§una acum automobilele, in goana spre cartierele de sus ale orawlui. Vomero, un catun sarac de pe coama dealului, a devenit un maret rione" ce se intinde intre villa Floridiana cu mthunata ei gradina i castelul Sant Elio care din pintenul muntelui doming spre rfisarit orawl i golful; un luxos cartier de bogat4 ce numara peste 150 000 de suflete. in afara de funiculare, un larg bulevard pontete din Corso Vittorio Emanuele, urea in curbe armonioase pana pe ere,tetul Vomerului i acolo se desparte in dotia: la dreapta spre piata Vanvitelli la stanga, spre mare. Dar drumul 'Ana la mare e lung, mai bine de o pqta. Soseaua §erpuie0e, la inceput printre vile inab4te sub verdeata plantelor tropicale, imbalsamate de miresmele portocalilor, profilate in alb pe masivele multicolore de camelii i de rododendroni sau pe cerul albastru apoi de-a lungul dealului cu intinsal priveli0e: la picioare peste golful Pozzuoli, la apus spre insulele Ischia i Procida ce abia se zaresc, in lath' spre masivul muntilor ce adapostesc incantatoarea Baia, scumpa imparatilor romani, spre inaltimile din jurul fostului lac Agnano, spre Solfatare. 0 viziune rara pereche prin tot ce aminte*te din cel mai fabulos trecut al omenirii! Adevarata minune Weaptar insa pe calator la sfar0tul drumului, la capatul promontoriului. Lucrari intradevàr ciclopice au preschimbat stancile abrupte §i inaccesibile intr-un pare suspendat, agatat deasupra marii. De pe ultima stained, priveli§tea e de o sall in 1879, am petrecut iarna la Napoli, in Palazzo Beato pe Corso Vittorio Emanuele, la doi pasi de locul unde incepe acum monumentalul urcus spre Vomero.

www.dacoromanica.ro

16

CONSTANTIN ARGETOIANU

bgticie tragicg ce contrasteaza cu blandetea aspectelor de la inceputul drumului, printre vile. Valuri marunte spumegg qi se sparg in adancime contra malului care se ridica ca un zid. Oglinda apelor e de un verde inchis, totul e tacere reculegere i nimic in afara de plescgitul valurilor in prapastie nu tulbura Iinitea naturii. Minuscula insulg Nisida, la o impuFgturg de mal, cu penitenciarul ei celular, e 0 ea muta §i tacuta ... Am coborat inapoi spre ora pe cealalta parte a dealului, de-a lungul golfului Sorrentin, am urmat vechea osea 0 am ajuns la Piedigrotta pe un ropot de ploaie dar cu sufletul sadat in soare. Dupg aceastg excursie in lumea frumosu.lui am dat din nou de a realitatilor in tovarasia consulilor Girardi 0 De Georgis, singurele mutre omene0i cu care farg voia mea rn-am lasat in con-

tact in aceste cateva zile de destinderel. Cei doi domni erau reprezentanti desavar0ti a doufi tipuri deosebite de napolitani. Girardi era anost, tacut, harnic §i bogat; poseda vreo doug--trei uzine 0 nu 0iu cate proprietati pe care le administra cu pricepere i pe calicie i locuia, cu 0 droaie de fete 0 un singur bgiat, cea mai posomorata din casele lui. In afara de rarele opriri in Napoli a cite unui personaj roman, nu-I vedea nimeni i dupa fiecare vizita se vaicarea pang la cea tu-mgtoare de spesele pe care fusese silit sg le intampine. Cu vreo cativa ani inaintea mea trecuse prin Napoli Regina Maria, cu Principesa Deana I SA nu mint: am fost silit s inghit i un dejun dealtminteri foarte bun si foarte pfticut cu Gino si cu Madeleine Quaranta in frumosul lor apartament de la etajul I piano nobile" dintr-un vechi palat Ruffo construit de Vanvitelli, a carui scarA monumentald e una din curiozitätile artistice ale orasului. Madeleine Quaranta era a doua fiicA a lui Iancu Lahovari. In preajma rAzboiului isi pierduse capul dupA tanArul atasat de Legatie italian, contele Gino Quaranta di Zurlino si-1 luase de bArbat, vrAjmAsindu-se de moarte prin aceastA cAsAtorie cu soru-sa Marta Bibescu, care tocmai pusese ochii pe arAtosul diplomat. BArbat frumos, zvelt si elegant, dar sec la cap, Quaranta era tipul, destul de frecvent dealtmineri, al

italianului englezit" in infAtisarea lui. Nimic din exuberanta compatriotilor sAi nu-i trada originea, i cu fala de gentleman de peste ManecA, semAna mai mult a piemontez sau a milanez, decAt a napolitan. In schimb, sotia lui, de o spetA cu totul deosebitA de a surorilor si a parintilor ei, lAlAie si unsuroasA, pArea scApatã din mijlocul cumetrelor din Santa Lucia. Menajul Quaranta cu toatA tinuta" contelui, a ocupat mult dupà. razboi cronica scandaloasfi a Bucurestilor. Ce nu s-a pus in sarcina zvApAiatei de Madeleina! A fost acuzatA de cleptomanie, ba Aristita lui Serban Ghika a invinuit-o chiar a i-a furat din perlele lásate de tata Leana",(GrAdisteanu). Quaranta, sArac lipit, o luase crezAnd-o foarte bogata, si se cam pacAlise. In proces de mostenire cu Marta Bibescu, aceasta se raybuna povestind tot felul de istorioare asupra lor. Quaranta mai intrase in proces si cu Barbu Stirbei, cAruia ii cerea 3 milioane despfigubiri (mi se pare eA a oblinut 300 000) fiindcA ii cAlcase un camion de la Buftea, accident de pe urma caruia nobilul conte pretindea cA rAmAsese idiot! In realitate, menajul Quaranta era un menaj de boemi". Veneau amAndoi la Bucuresti pentru 3 sapOmani, si stau un an, jucAnd cArti ziva si noaptea, cAnd plini de bani, cAnd farA franc. Printr-o intAmplare i-am gAsit la Napoli domiciliul lor legal in acea vreme si cum nu erau antipatici, am primit cu plAcere invitatia lor.

www.dacoromanica.ro

MEMO RH. 1932-1934

17

bietul bogata5 nu mistuise inca cheltuielile facute cu automobilele pe care le pusese la dispozitia Familiei Regale pentru plimbari la Sorrento 5i la Amalfi. M-a plictisit atata cu spesele lui, incat mi-am notat suma 5i i-am trimis-o de la Bucure5ti1.

Pe cat era de antipatic 5i de tacut Girardi, pe atat era de simpatic i de exuberant De Georgis. Flacau de 75 de ani, alerga ca unul de 30, de la amiala (se scula tarziu) pana seara, i toatà noaptea. Avea undeva intinsa pe o canapea 0 sotie jumatate paralizatà, de care vorbea intruna (oh, ma pauvre femme!") dar de care nu se sinchisea altminteri. imbracat spilca, repede la vorba, la mama 5i la picior, pastrase de pe urma unei lungi cariere de marinar gustul aventurilor, gust care-I costase douà sau trei averi, pe care le irosise thrã rost. Tragea la batranete pe dracul de coada, dar cu tact 5i cu demnitate: se aräta in fiecare seara, impecabil, in negru 5i manu5i albe, in toate locurile unde un gentleman napolitan trebuia sà fie vazut. Plin de un aristocratic dispret pentru 5eful ski

Girardi, traia din firimiturile ce cadeau de la masa acestui avar care nu indraznea sa-si inchidA ermetic punga in fata signorului Cornendatore". Prin simpatie de varsta se vede (contrariile se atrag) se legase cu dragoste comica de junele Ion Lahovari pe care 1-a plimbat opt zile de-a randul prin localurile de noapte ale Napolelui. Si in fiecare dimineata, pe la ora 3, pe la ora 4, cand ii

pArasea la poarta hotelului, s-a gandit qi la mine caci, regulat, ultimele lui cuvinte erau: Une caresse au Ministre, s'il vous plait!" Dulce amintire! Raporturile dintre batranul Ion 5i tanarul De Georgis se stransesera atat de bine incat au limas in corespondenta. Cu toath lenea lui, Ion ii scria de doua-trei ori pe an 5i De Georgis ii trimitea ate o math' de parmezan! Vremea rea nu mi-a permis sa-mi indeplinesc programul napolitan a5a cum II hotarasem. N-am putut merge nici la Sorrento, nici la Capri, nici la Amalfi 5i a trebuit sa ma multumesc cu Girardi i cu De Georgis. De5i imi jurasem sa nu calc intr-un muzeu, plictisit de ploaie rn-am dus intr-o zi sa revad colectia Farnese, 5i bine am facut caci am avut revelatia picturilor pompeiene, pe care le vazusem de atatea ori dar care nu-mi vorbisera". Formidabila arta i formida-

bird tehnica: dupa 2 000 de ani culorile se mentin mai vii ca ale pictorilor no5tri din veacul trecut! Pictura clasica greaca a trebuit sa fie desigur la inalI Acest Girardi avusese un frate ofticos si sArac care a murit dupA ce se insurase cu o d-soarA MArescu din Craiova, pe care o intAlnise la Davos. RAmasA vAcluvA cu douA fete, d-na Girardi-Mfirescu surprinsA de rázboi si de crizA in Elvetia isi cheltuise toatA averea, si fetele ei o duceau greu, clAnd lectii la Craiova. Unchiul milionar de la Napoli le trimitea regulat portocale si smochine uscate, dar bani niciodatA.

www.dacoromanica.ro

18

CONSTANTIN ARGETOIANU

timea sculpturii §i arhitecturii §i pierderea operelor zugravite din vremea lui Pericles poate fi considerata ca o mare nenorocire pentru omenire. . In ziva de 2 ianuarie 1932 am pomit spre Roma, §i cum am parasit Napoli s-a indreptat §i vremea. De§i nu calatoream oficial, la gara din Roma mi-a ie§it inainte Mosconi, ministrul finantelor §i intreg personalul Legatiilor noastre pe langa Quirinal §i Vatican. in fruntea Legatiei de pe langa Quirinal se afla Coti Zanescu, ca insarcinat cu afaceri, caci Ghica considerandu-se ministru de externe numai prin delegatie i§i rezervase neocupat postul de la Roma §i i§i pastrase neatins apartamentul din Palazzo Santa Croce, Wand la dispozitia loctiitorului sau numai saloanele, sala de mancare §i bucataria. Impunatorul apartament ce ocupa intreg piano nobile" §i o parte din parter (pentru intrare §i cancelarie) in princiarul palat de pe piazza Benedetto Cairo fusese inchiriat de Alexandru E. Lahovari §i a adapostit Legatia pana la nechibzuita numire a lui Lugo§ianu la Roma. Ginerele Pope§telui, cu capul §i cu sufletul lui de naparca, nu era in stare sa priceapa imponderabilele ce legau vechile ziduri de viata Romei, §i cu atat mai putin sa le resimta farmecul. Prima lui grija a fost sä paraseasca venerabilul local §i sa mute Legatia intr-un imobil modem in cartierele noi dinspre vila Borghese. Legatia de pe langa Sf. Scaun era instalatk §i frumos instalata, in Palazzo

Primo li, cu ferestrele pe Tibru dar cu intrarea pe noua strada Giuseppe Zanardelli. In capul ei era Comnen, prietenul Comnen de la Berlin, ridicat de acolo de catre Maniu in primavara precedenta §i inconsolabil prostul de transferarea lui de pe malurile Spreei pe ale Tibrului. La inceputul lui 1930, Maniu atotputernic, i§i facuse planul sa impra§tie cat mai mult pe tarani§ti, care se dovedisera la treaba mai putin docili decal sperase dansul §i care-I jenau in actiunea lui de subjugare a tarii in folosul ardelenilor. Ministrul industriei, Ion Raducanu, ii sta in cale mai mult deck oricare altul §i dl. prezident hotarase sa-1 debarce la prima ocazie. In speranta ca Legatia de la Berlin va ademeni pe Raducanu careli facuse studiile in Germania, Maniu a inceput prin a o face vacanta §i a mutat pe Comnen la Vatican, facandu-1 oarecum din cal magar §i rasplatindu-1 astfel, in treacat, §i de fidelitatea sa fata de Duca §i de Partidul Libera12.Cu toata nostalgia lui de Berlin, Comnen se invfirtise I Propfietatea contesei de Santa-Fiore, cunoscuta preteni" a defunctului Rege Umberto. 2 RAducanu n-a vrut sa primeasca cu nici un pret Legatia din Berlin, asa incat sacrificarea lui Comnen a fost inutilA si a fost si o prostie caci omul stiuse sa-si facA o situatie exceptionali in capitala Germaniei. Se imprietenise Cu toatA lumea i avea trecere mare la toti. Dupa refuzul lui Raducanu, Maniu a oferit Berlinul lui Gusti. Acesta ar fi fost incintat s5 pri-

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

19

repede §i la Roma §i i§i innodase legaturi solide atat in lumea Vaticanuki cat §i in a Quirinalului.

Coti Zanescu era baiat bun §i functionar bun. $i punct. Mai ducea in spinare §i o istorioara neplacuta din vremea tineretilor lui, o partida de bridge in care se incurcase, la Belgrad, unde era ata§at §i in urma careia Maiorescu, pe atunci ministru de externe, 11 pusese in disponibilitate. Ii intrecusera la inaintare toti camarazii de promotie §i prigoana dezlantuita impotriva lui Ii acrise caracterul §i Ii marise sfiala. Mai tfirziu in 1936, pe timpul razboiului civil spaniol, s-a dovedit, ca insärcinat cu afaceri la Madrid, om de curaj §i de initiativai dar la Roma, cam bleg cum era, nu se deosebise prin nimic §i ve§nic agitatul Comnen Ii luase apa de la moara. In confuzia posibilului cu imposibilul ce sta la temelia regimului fascist, fata de largul spirit de toleranta pe care-1 manifestau cercurile Vaticanului gata sa semneze impacarea definitiva cu Quirinalul Comnen izbutise sa-§i creeze o situatie speciala de factor comun celor cloud Puteri ce stau fata In Eta, pe cele cloud maluri ale Tibrulur in cautarea cdtor mai multe punti. Daca nu agent de legatura propriu-zis, ornul nostru devenise repede (dupa chemarea lui Ghica la Bucure§ti, ca ministru de externe) reprezentantul Romaniei" atat pentru Mussolini cat §i pentru cardinalul Pace Ili §i in aceasta dubla calitate cate mici §i mari havadi§uri nu va fi dus el de la unul la altul! In fapt §tia tot, era in curent cu cele mai ascunse planuri de o parte §i de alta §i cum am sosit, rn-a luat in primire §i vreo doua, trei ceasuri, n-a facut decat sa povesteasca pe vreme ce Zanescu se facuse nevazut, caci nu indraznea sa-i stea in cale. Cu o verva nesecata, amicul Comnen mi-a expus in toate amanuntele ei, politica extema §i interna a Italiei, convins Ca ma interesa mai mult cleat a Papei. Cum i§i taia in continuu frazele cu cate un Mussolini mi-a spus" sau un am spus lui Mussolini" §i cum era Inca obi§nuit cu separatia complecta a celor cloud Puteri (cu consecintele ei diplomatice) de pe vremea mea", ma intrebam ingrijorat daca nu am a face cu un mitoman §i era cat pe-aci sa-lintreb daca nu cumva fusese mutat de la Vatican la Quirinal. meascd dar numai cu conditia si fie Idsat mai rnultd vreme pe loc i sd aiba pfin urrnare si consimtamfintul liberalilor la numirea lui. A venit la mine in acest scop i rn-a rugat sã vorbesc cu Duca. Raspunsul lui Duca a fost Mins: Spune lui Gusti ca-I voi da afara" a doua zi". in urma acestui aspuns Gusti a refuzat postul, iar Maniu nemaiavând alt candidat, a numit pe Gh. Tasci, ca sd facd pldcere lui lorga. Tascá a fost un deplorabil diplomat; din fericire n-a stat mult la Berlin. I Purtarea lui ZArnescu la Madrid a fost mai presus de ofice asteptare. Cu riscul vietii sale, a dat azil in Legatie multora din desernnatele victime ale regimului rosu, salv5ndu-le. A rezistat la toate bombardamentele albilor i n-a abandonat imobilul Legatiei deck dupa ce bombele I-au distrus. Drept rAsplatá a fost inaintat ministru pe loc, in prinidvara anului 1937.

www.dacoromanica.ro

20

CONSTANTIN ARGETOIANU

Din conversatia ulterioara pe care am avut-o cu Mussolini mi-am dat searna 6 aceasta prima judecata fusese nedreapta, caci §i Ducele mi-a spus de mai multe ori: ho detto a Comnen" Comnen mi ha detto", ca i cum Comnen ar fi fast

nu numai agentul acreditat pe langa dansul, dar Inca singurul caci nici de Ghica, nici de insarcinatul nostru cu afaceri nu mi-a §optit macar o vorba. De caw ori a fast vorba de Romania 0 de sentimentele lui fata de tara noastra, Mussolini n-a invocat deck marturia ministrului nostru pe langh Sf. Scaun. In calatoria mea, etapa de la Roma se incadra 'Inca in partea distractiva sau recreativa. Nu aveam intr-adevar nici o treaba 0 nici o misiune in Italia. La Roma nu ma chema cleat dorul locurilor scumpe, pe unde nu mai calcasem din 1915, curiozitatea de a cunoa0e pe Mussolini 0 satisfacerea vechii mele

patimi arheologice, biciuita prin insemnatele lucrari 0 amenajari datorate febrilei activitati fasciste. Semnalat de personalul Legatiaor noastre, depistat de presa, mi-ar fi fost inca greu sa pastrez la Roma aceea0 rezerva ca la Napoli, fail sa mai vorbesc de vizita hotarata la Mussolini cu prilejul careia nu-mi mai puteam ascunde situatia oficialä. Mai era §i nevasta-mea care tinea sa mearga pretutindeni. A trebuit prin urmare sa renunt la scumpa mea libertate §i sa sacrific o ung parte din timp obligatiilor" politice 0 sociale. Am inghifit astfel un dejun mediocru oferit de Mosconi la Castello di Constantino (pe Aventin) 0 altul excelent oferit de Grandi 1 la Circolo degli Scacchi. De0 numarul celor invitati a dat acestor mese aspect de banchete, vizita mea fiind protocolar neoficiala, ne-am abtinut de la discursuri, de o parte 0 de alta. Dar cat se schimbasera locurile 0 oamenii, in 15 ani! Castello di Constantino" era o simpla tratorie pierduta printre gradinile de pe Aventin, Fara nici o pretentie de estetism, de pe terasa careia o larga prive1i0e spre fata occidentala a Palatului era taiatal de cowrile uzinei de gaz, instalata intre cele doug dealuri 0 inconjurata de o suma de andramale 0 de depozite de gunoaie ce cotropisera locurile pe care se intindeau in vechime maretele cladiri ale Circului Maxim. Terasa era descoperita 0 pe vreme de ploaie, cei cativa miWerii manati pana acolo prin spiritul de aventura se adaposteau intr-o odaie de a dubioasa curatenie dar

de un neindoielnic miros de ceapa 0 de bucatarie. Am regasit Castello di Constantino"2 sub forma unui restaurant artistic 0 de lux, in care obiecte de arta 0 mulaje de pe opere antice rn-au luat in primire de la scar& Terasa a fast

acoperitä cu un geamlac ca o sera, 0 un lux de serviciu, cu camerieri" in livrele pompoase, mi-a reamintit localurile similare din Paris 0 din Londra, dar mai ales din Berlin. Castello di Constantino" a devenit intr-adevar un I Ministru de exteme, numit dupg carva timp ambasador la Londra. 2 Nu i se mai zice decdt Castello dei Cesari"!

www.dacoromanica.ro

MEMOR11.1932-1934

21

Vaterland"1 in mic. Daca vechiul i caracteristicul local nu a caqtigat nimic din aceste transformari, nu se poate spune acela§i lucru despre imprejurimile lui. Un larg bulevard de acces a fost taiat printre vii, degajand priveIitile laturalnice qi pana la San Saba §i Sant-Amselmo; uzina de gaz, andramalele si gunoaiele din Circus Maximus au disparut i nimic nu mai tulbura vederea p5na la terasa Palatinului cu minunatul lui amestec de ruine monumentale i de quercii" seculare. Un colt al Romei antice a fost redat i aci imaginatiei si amintirilor noastre. Nici cercul degli Seacchi nu mai era acela§i. tl lasasem pe Corso intr-un vechi palat, langa piazza Colonna i 1-am regasit i pe dfinsul reinnoit si intinerit, luxos i pretentios, in Palazzo Piano pe piata in Lucina. Dac5 s-ar fi schimbat numai atat! Dar s-a schimbat intreaga atmosfera a oraaidui, i cartiere intregi. Din multe puncte de vedere Roma a castigat, enorm dar din cateva, esentiale, a pierdut. Gigantica i inteligenta opera de punere in valoare, de degajare §i de amenajare a rarna§itelor Urbei Antice, datorata regimului fascist merita toata admiratia. Inainte de toate curatirea intregii regiuni a forurilor imperiale, de la forul lui Traian spre basilica lui Constantin, prin taierea glorioasei via dell'Impero", a deschis o perspectiva emotionanta spre Colisseu, masa impunkoare accesibila acum ochilor din piata Venetia, pe care nu o mai desparte nimic de forul lui Traian. 0 alta cale triumfala a fost dusa spre Tibru i pomeste din coltul opus al pietei Venetia, contureaza muntele Capitoliu, trece pe langa teatrul lui Marcellus2, ajungi in piazza Bocca di Verita" in fata templului Vestei, §i de acolo continua, sub forma unei osele asfaltate i luminate noaptea a giorno" pada la Ostia. E via del Mare". Via dell'Impero si Via del Mare, articulate in piata Venetia determina regiunea arheologica a Urbei, care se intinde la sud pada la Ziduri. Regiunea aceasta rezervata e taiata in mijlocul ei prin passegiata arheologica" care pomeste din dreptul pintenului meridional al Palatinului §i urmand directia anticei Via Appia se_confuncla cu &Ansa dupfi Terme le lui Caracala

&atm Porta San Sebastiano. n toata aceasta regiune viata orawlui modem a fost sacrificata aminfirilor celui antic. Cu un discernamant demn de toga' lauda toate constructiile parazitare au fost darknate, toate rarnaqitele vechi au fost excavate qi puse in valoare intr-un decor de nobile plantatii. Nu s-au respectat deck putinele cladiri artistice rámase din Evul Mediu i ckeva biserici. Cu o mica rezervi in ce prive§te partea initiala a Viei del Mare, unde prin degaj area 1 Cunoscut restaurant din Berlin, cu pretentii artistice i etnografice. 2 Palazzo Orsini.

www.dacoromanica.ro

22

CONSTANTIN ARGETO1ANU

lor, dealul i constructiile Capitoliene au pierdut prin efectul noilor proportii, toata aceast5 parte a ora§ului a ca§tigat suta in suta. Dar lucrarile savar§ite in Roma de Mussolini nu s-au marginit la regiunea

arheologica". Intre altele, o noua i importanta zon5 de exploatare a fost deschisä la sud de Corso Vittorio Emanuel; intre teatrul Argentina 0 Palazzo Caetani unde s-au daramat toate casele dintre Via San Nicola dei Cesarini ai via di Tor Argentina. Au ie§it astfel la iveala patru temple ridicate pe la sfar§itul epocii republicane 0 la inceputul celei imperiale. Peste cel mai vechi, zis Templul Ractangular, cladit in piatra ordinara cunoscuta sub numele de tut", se construise la inceputul veacului al XII-lea biserica San Nicola de Cal-

cariis, acum doborita. De§i nu s-au putut identifica inca divinitatile carora Temple le au fost inchinate, punerea in lumina' a acestor antice rima§ite a impins cu un bun pas inainte cuno§tintele topografice privitoare la Roma republicana i constituie pentru romanii de azi, reinsufletiti prin vraja fascista, o marturie mai mult a mandriei strabune. Lucrari considerabile de degajare, de

curatire 0 de sistematizare au fost de asemenea intreprinse §i duse la bun sfar§it in jurul Mausoleului lui August 0 a Castelului Sant-Angelo (Mausoleul

imparatului Adrian) precum §i la Domus Aurea", Palatul Imperial de pe poalele Esquilinului, la rniazánoapte de Colisseu. Pe un taram mai modem, gradinile din jurul FarnesineP au fost considerabil sporite, intre via Lungara i Tibru i reamenajate cu acea neintrecuta arta' care a facut faima arhitectilor italieni din Cinque Cento". in partile nordice ale ora§ului, vila Borghese a fost legata de via Flaminia printr-o larga alee pe pantele cáreia, pe o margine §i pe alta, printre flori i boschete se ridica §colile" diferitelor natiuni cladite dupa razboi. Acolo se ridica i coala

Romaneasca. Dincolo de Ponte Molle, peste Tibru, s-a cladit impunatorul Foro Mussolini, constructie ciclopica, destinat5 sporturilor. Daca toate aceste transformari in care Ducele §i-a imprimat adinc pecetea geniului sau, nu pot fi judecate decat fericite sunt §i altele, datorate evolutiei inevitabile capitalei unui Stat putemic i unui popor din ce in ce mai numeros, care au luat mult din farmecul Romei de dinainte de razboi. Roma a limas desigur unul din cele mai incantatoare ora§e din lume, dar farmecul agiFarnesina, clfiditA pe la 1510 pentru bancherul Agostino Chigi, a fost doblinditl in 1580 de cardinaiul Alexandra Farnese, dupl care a luat numele. TrecutA in 1731 din patrimoniul Farnesilor in al Burbonilor di Napoli a fost rascumpAratl in 1927 de Statul italian care a instalat intr-insa Accademia Reale d'Italia", intemeiatA de Mussolini, dupA modelul Institutului Frantei. Farnesina, giuvaer arhitectonic, e celebrA prin afrescurile lui Rafael si ale lui Giulio Romano, Francesco Perini, Giovanni da Udine, Baldassare Peruzzi i Sebastiano del Piombo.

www.dacoromanica.ro

MEMOR11,1932-1934

13

tator al unui ora§ de peste un milion de locuitori nu mai e farmecul linititei cetati de un sfert de milion de suflete siderate de gloria unui nemaipomenit tre-

cut §i mfirginite de Zidurile milenare care o inconjurau. Cu tot respectul ei aproape hieratic pentru aceasta glorie a trecutului §i pentru traditie, Roma notia fascista s-a eliberat suflete§te de permanenta i unica sugestie a timpurilor moarte i materialmente s-a revarsat peste incinta care o incfitu§a. Roma tineretilor mele, adunata in jurul catorva piete i strazi centrale. Roma pe care o puteai strabate cu piciorul de zece ori pe zi, §i in toate sensurile, s-a

intins incetul cu incetul fuori tune le Porte" §i a devenit un ora§ imens. Cartiere intregi cu nenumarate strazi au ie§it din parnant de-a lungul caii Salaria, de-a lungul caii Nomentana, de-a lungul cailor Tiburtina i Tuscolana, pe Monti Parioli, dincolo de Prati di Castello 0 inspre San Paolo. Drumurile nu mai pot fi razbite nici pe jos, nici cu carozzelele" trase de un cal, 0 automobilele au ta§nit cu miile. Nap Romei a fost motorizatd Pe ulitele mangaiate de soare i scaldate in lumina, imbalsämate odinioara de miresmele tan-

dafirilor agatati pe pereti, de ale gardurilor de meri§or disciplinat, de ale eucaliptu§ilor oficinali 0 de ale cupre§ilor centenari, pe pietele tulburate in domne§te, in Roma amorteala lor numai de clocoti§ul abundentelor fantani moderna spre disperarea oamenilor batrani neobi§nuiti cu mecanizarea vietii, mirosul auspufurilor" i zgomotul claxoanelor. Dar nu numai aspectul exterior al ora§ului, cu nenumaratele lui taximetre §i autobuze ziva, cu publicitatea lui luminoasfi noaptea, care necinste§te vechile palate, e altul dar i sufletul ei mintea oamenilor sunt cu totul .schimbate. Populatia Romei n-a putut spori in proportiile in care a sporit decat printr-o enormi imigratie din toate regiunile Italiei. Traditiile locale, intemeiate pe contemplarea trecutului §i pe lene au fost inlocuite in mare parte datorita i influentei dinamismului fascist, printr-o hamicie care au rupt-o cu un trecut de care nu era legatfi 0 care i§i pune toate nadejdile intr-un viitor mai bun. 0 bung doza de sange lombard, piemontez i toscan a venit sa subtieze sangele roman. Pardsisem in 1904 o Romd Romani am regdsit in 1932 o Romd Italiand Papa nu mai e decat un oaspete la Roma, care a devenit intr-adevar capitala Italiei intregite, intr-un trup ci intr-un suflet. Instrainat in mijlocul orawlui ce-mi fusese atat de familiar, mi-am cautat urmele trecutului in imprejurimile lui. Dotia drumuri, in goana automobilului, mi-au lasat impresii adanci. Unul prin Frascati, Marino, Castel Gandolfo 0 Albano, la lacul de Nemi; celalalt la Ostia. De-a lungul primului drum, la Frascati, la Marino, la Castel Gandolfo mi-am regasit cu adevarata voluptate multe din senzatiile tineretii, care dormeau in fundul con§tiintei mele i pe care o

www.dacoromanica.ro

24

CONSTANTIN ARGETOIANU

faramità de alee umbroask un colt de parc la Frascati, o priveliqte neschimbata peste oglinda apelor la Castel Gandolfo, doua-trei aspecte caracteristice ora§elelor prin care treceam le redeqteptau cu o intensitate ce nu-mi mai parea

posibila. Clipe adanc ingropate sub zgura vremurilor mi s-au reinfati§at cu toga puterea unei iluzii care lega, farà nici o intrerupere trecutul cu prezentul. Ceasuri memorabile, ceasuri fara pereche, in care am simtit din non in mine bataile unei inimi Inca plina de nadej di 0 nepangarita de dezamagirile vietii! La poalele culmilor, Campagna Romand insa, pe care timp de atatia ani o

strabatusem calare in toate sensurile, care-mi fusese prietenk care nu-mi ascunsese nimic din tainele ei, de al carei farmec ma patrunsesem sub toate formele disparuse. in locul intinselor pksuni marginite de orizontul muntilor pe care se profilau nobilele rama0te ale apeductelor antice, in locul pustiului animat numai de turmele de oi, taiat de staccionate" i reperat din

distanta de cite un turn darapanat, ultim vestigiu al ate unui mausoleum roman se intindeau acum inaintea ochilor mei deceptionati culturi ingrijite de leguminoase 0 de graminee, se ridicau ferme model, sanatorii i statiuni experimentale", alergau in toate sensurile cad ferate, linii electrice i impecabile qosele vestruminate. Pe firul lor negru se intreceau automobilele i oile speriate fugisera de mult in munti. Vechile drumuri pavate cu vechiul i caracteristicul lor selciato" de granit, care taiau cu sfiala, putine la numar, hieratica Campanie, nu mai erau cleat o amintire ca i sonorul trapait al caiwrilor inharnati la carucioarele lor pe douà roi, ce duceau la Roma aromaticul yin al colli-lor", in zgomotul de zurganei. Aceasti sentimentala decadere a Campaniei Romane i saltul ei brusc din

feudalitate in plina democratic, pe care cei ce nu pretuiesc cleat rendamentele" o numesc asanare" i sistematizare" e 0 mai batatoare la ochi pe drumul ce duce la Ostia. Aci, vechea §osea ce §erpuia pe urmele pietrelor romane a fost inlocuita printr-o impunatoare §i banala autostrada neagra despicati in doug printr-o linie alba ca sa nu se incurce automobilele in goana hi luminata electric. Tinutul dintre Roma, Castelporziano 0 mare, bfintuita de malarie, devenise in cursul veacurilor partea cea mai salbatica a Campaniei. Numai adevaratii exploratori, pelerini pasionati ai trecutului i ai pustiului romantic, putini la nutria", aveau curajul sa razbeasca prin desivrile parasite de toti caci pawnile nepa§unate se acoperisera cu vremea de hati§uri 0 de maraciniwri in care se ascundeau vulpile i cateva fiinte uitate de Durnnezeu. Aproape de gura Tibrului, Ostia Veche, o adunatura de temelii antice îi contura linia portului in mijlocul unei campii, caci nisipurile fluviului gonisera apele marii la o departare de cativa kilometri. Pe malul marii insa0, Ostia

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1931-1934

15

Notia un fel de refugiu al disperarii, adapostea cateva vase si cateva familii de pescari si de contrabandisti. hitreaga regiune era scaldata intr-o atmosfera sinistra; spre seara, aburelile parnantului si ale apelor, strapunse de sagetile de foc ale Apusului, dilatau discul rosu al soarelui, ce plutea pe mare iar in jurul spectatorului patruns de spaima si de umezeala, tacerea i statiile trecutului luau aspecte apocaliptice. Imi aduc aminte ca prin 1900 sau 1901, impins de patima mea arheologica, rn-am dus cateva zile de-a randul sa studiez la fata locului urmele anticei Ostii. A fost o adevarata expeditie; ca sa ajung, mi-au trebuit cu trasura 3-4 ore si am fost silit sa iau mancare cu mine, caci nu se gasea in toata regiunea nici macar o bucata de paine. Dup.& 30 de ani, am gfisit in pustiul pe care-1 lasasem un intreg oras, iesit din pamant ce sub influenta unei baghete magice, cu un casino" monumental, cu hoteluri, cu zeci de vile, cu teatru, cu cinematografe. Un dig betonat alearga de-a lungul marii si se prelungeste printr-o sosea asfaltatä pada. la Porto d'Anzio. In afara de autostrada, un tren electric aduce zi i noapte populatia Romei pe plaja; lumea rnisunA, stafiile si malaria au disparut si Ostia poate rivaliza astazi, ca confort i chiar Ca lux cu Ostanda sau Scheveningen. Pe drum, cat am putut vedea cu ochii, numai culturi i gradini in locul paraginii de odinioara.

Desi deosebirea intre ce a fost i ce este, e mai izbitoare spre Ostia transformarea Campaniei Romane in aceasta directie rn-a lasat mai rece, findca locurile mi-au fost pe vremuri mai putin familiare. M-a impresionat insä adanc puterea de creatie a unei singure vointi, care in cativa ani a izbutit sa redea viata unei lumi moarte. Zic sa redea §i nu si dea, fiindca sub Republica si sub Imperiu, Ostia si imprejurimile ei au mai cunoscut inflorirea i prosperitatea de azi. N-a fost oare Ostia timp de secole portul de alimentare al Romei si al unei bune parti din Italia? Nu se ridicau oare, intre Roma si mare, cele mai bogate vile in mijlocul celor rnai faimoase gradini? Vila pe care Pliniu cel

Tanar o descrie cu atata arta' si cu atata dragoste, in epistolele lui, nu, era departe de Castelporziano. Barbarii i vremurile vitregi care au distrus atata in Rorna si in tot jurul ei, au lasat malaria sa se intindfi 9i sa pustiiasca tinutul.

Incetul cu incetul conturul romantic al Campaniei s-a dezvoltat pe mine in dauna liniilor clasice; a fost desigur o decadenta, dar noi care am cunoscut acest aspect special al lucrurilor, noi care ne-am adapat din izvorul unui romantism poate tot atat de nesanatos ca locurile infectate de malarie care-1 inspirau, noi care ne-am cultivat i iubit aceste slabiciuni in finer* nu ne putem irnpäca usor cu noua infatisare a orizonturilor. Desi ma oprisem la Rorna fara nici o idee preconceputa in afara de aceea a evocarii unui scump trecut, am fost repede prins i eu in vartejul curentului ce

www.dacoromanica.ro

26

CONSTANTIN ARGETOIANU

impinge poporul roman, cu o putere irezistibila spre noile lui destine. in afari de traditiile pe care el insusi le respecti, sau pe care le-a redesteptat, curentul fascist a sters toate urmele preocuparilor anterioare si a plarnadit acestui popor

atat de bogat in inzestrarile lui sufletesti, un suflet unic. $i cum intreaga miscare si intreg crezul fascist se rezumfi intr-un singur nume: Mussolini o sincera admiratie rn-a cuprins fata de geniul si de puterea acestui om providential care prin vointa lui a disciplinat vointele celorlalti, razlete de aproape doui mii de ani, le-a subjugat si le-a impus o noug religie si un nou ritm de viati. Am asteptat cu adevarata emotie, de care nu mai credeam capabili nervii

mei harsiti, ceasul intrevederii pe care Duce le mi-o consimtise la Palazzo Venetia.

Admiratia nu exclude simpatia, dar nu o comanda totdeauna. Ba chiar de

multe ori, admiratia si simpatia sunt doug sentimente care se exclud. De departe, pretuisem dupa meritele ei formidabila opera savarsiti de Mussolini in zece ani de guvernare, dar in pretuirea mea cu totul obiectivi, nu se amestecase prea multh simpatie. Ca atilta lume straina, nu-1 vazusem decal la cinematograf si in revistele ilustrate, si bursucul cu tichiuta pe cap si cu cam* neagra sub uniforma lui galonata, urland, gesticuland si strambandu-se in fata nesfarsitelor valuri de guri cascate imi era antipatic, si infatisarea omului imi intuneca chiar intrucatva judecata asupra operei realizate. ()rick as fi pus in seama temperamentului fasei pornirile teatrale, o suparatoare disonanta ma jena intre scopurile marturisite si urmarite si anumite manifestäri publice in atmosfera de vicleim. Pe drum spre Palazzo Venetia, legitima mea emotie era astfel colorati si de putini sfiala; ma asteptam sa intalnesc un comediante, un exuberant care si ma copleseasca cu vorba, un neastamparat care sa ma apuce de nasturi si sii ma zapficeasca cu gesturile. Traisem prea mult in Italia ca sa nu stiu ca cei mai autentici napolitani sunt nascuti la Milano! Mare trebuia sa-mi fie mirarea, cand fati in fata cu Mussolini, ni-am gasit dinaintea unui om de piatra, rezervat si aproape ticut, un om care nu mai avea nici o asemanare cu tribunul intrunirilor publice si cu guresul filmelor de propaganda! Am avut prilejul sii ma apropii mai tarziu de Hitler: un fanatic hipnotizat de

crezul situ politic, in afara de care nu mai exista nimic pentnr dfinsul. Triiia in trei oclaite modeste, decorul nu avea nici o importanta in preocuparile sale; german cufundat intr-un vis, contingentele materiale nu-1 interesau si altii se ingrijeau de confortul lui. Cate" deosebire cu Mussolini, latin si roman pada in varful unghiilor, care departe de visuri nu pierdea nici o clipi sensul reali-

tatilor si isi da bine seama ca annonia unei opere nu poate fi perfecta dad

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

27

fiecare particici a ei nu contribuie la desavar§irea efectului general urmarit. $i Mussolini §i Hitler sunt doi autodidacti care au pomit de jos: Hitler s-a ridicat 'Ana in nori qi a pierdut de multe ori sensul rcalitàlor, pe care le-a dispremit Mussolini a riimas pe parnant, plin de dragoste pentru pamant i pentru tot ce a produs parnantul, pamantul tarii sale. Neamtul s-a incurcat in dialectica §i in glossele filosofiilor care 1-au ademenit italianul a deschis ochii i i-a fixat, cu o nemaipomeniti acuitate de viziune asupra a tot ce i-a ie§it in cale, lfisand cartile i teoriile pe planul al doilea. Germanul a indrumat spre utopie un popor pe care 1-a grisit organizat §i pe care 1-a silit sá treaca de frica prin furcile unui crez neimpartä§it inainte ci numai dupa supunere. Latinul a rascolit o lume, a organizat-o, i crezul pe care 1-a impus s-a nascut din consimfamantul milioanelor de suflete ce-§i cautau mantuirea. intre fascism §i national-socialism sunt deosebiri adanci nu numai de geneza, dar daca indraznesc sa spun §i de exegeza, intrebuintfind cuvantul intr-un anumit sens. Cam acelea§i deosebiri care sunt §i int= catolicismul latin §i protestantismul german: cel dintai cauta sà patrunda in suflete prin toate simturile, cel de-al doilea numai printr-o sfortare a miMii, cu dispretul simturilor. 0 vizita la Mussolini, la Palazzo Venetia e un adevarat pelerinaj de arta. GenialulCondotiere §i-a dat seama cá vizitatorul trebuie pregatit §i bine dispus inainte sa dea de dansul. Salonul lui de primire ocupa o build parte din fatada

Palatului, pe piaà, deasupra portii mad de intrare; aceasta sari, pe vremuri sala garzilor, se deschide de partea opusa ate anticamera de onoare, in care se sfar§e§te scara principala. Ar fi deci foarte natural ca oaspetii sa fie introdu§i prin intrarea mare §i urcati de-a dreptul la cabinetul stapanului. Un asemenea drum prescurtat n-ar fi permis Insà pregatirea sufleteasca despre care am pomenit mai sus. Prin convocarea primita, vizitatorul e prevenit ca trebuie sfi se prezinte la intrarea cea mica §i dosnica a Palatului, pe piata San Marco. Aci e luat in primire de un portar galonat i dus la un ascensor confortabil care, in

cateva secunde ii urea la piano nobile", unde incepe incantarea, §i se lamure§te pentru ce a fost aleasa calea cea mai lunga. inainte de a fi dezlegat enigma, pe cand ma coboram din automobil, rn-am cam mirat de aceasta poftire prin scam din dos §i am pus-o in socoteala unei excesive precautii de ordin politist, ce nu se potrivea dealtminteri cu spiritul regimului, regim de incontestabili libertate in ce prive§te cel putin mi§carile oamenilor. Sus am priceput. Singuntl scop urmarit era plimbarea celor chemati, prin saloanele care despart modesta intrare de u§a Dictatorului. Minunata plimbare! Sosit mai devreme, dupa obiceiul meu, am pus un sfert de ceas sa strabat aceste inciperi fara pereche in lumea intreagi, qi a§ fi vrut sá nu mai ies din ele ceasuri intregi! Mai intfii

www.dacoromanica.ro

28

CONSTANTIN ARGETOIANU

incaperile inse§i: restauratia externi a Palatuluil in forma lui primitiva din quattro cento" nu e nimic pe langa transformarile i punerile la punct din nauntru. Vastele §i armonioasele saloane liberate de toate super i interstructurile adiugate in cursul vremurilor, ca qi de greoaia lor omamentatie, qi-au redobandit impunatoarele proportii, frä ca anacronisme suparatoare §i procedeuri de dubioasa estetica sa mai supere ochii. Proportiile L*lor prinse in tocurile lor de marmura §i ale ferestrelor luminoase fata de inaltimea peretilor §i de curba tavanului boltit, dau o ecuatie perfecta. Cu un discemamant care dovede§te colaborarea celor mai inteligenti oameni de meserie, Mussolini a adunat tot ce era mai caracteristic al geniului italian in muzeele qi palatele publice din toga tara. Toate manifest:ix-He artei sunt prezente in aceasta admirabila colectie, de la tablourile agitate pe pereti la smalturile, cristalele i ivoriile aqezate in vitrine infipte in adancimea zidurilor i luminate prin focare ascunse pada la fermecatoarele sculpturi in marmura §i in lemn, pang la bronzurile i formele delicate ale aqa-ziselor arte minore, raspandite pe mese §i

pe console. De la portretul lui Cesar Borgia la ultimul vas de Murano, incantarea ochilor e continua. Daca tot ce e adunat in cele cateva saloane ar fi numai lucruri frumoase sau interesante prin vechimea lor, numarul lor ar coplei mintea i ar obosi; dar cu o diabolica pricepere n-au fost alese decat opere sugestive ce prind pe rand omul de beregata, prin intensitatea i noutatea unor neprevazute efecte, II tulburi pana in fundul sufletului, il scot din firea lui §i-1 ridica pe culmile senzatiilor supraomenqti. Marii initiatori clasici, un Ra-

fael, un Michelangelo, un Titian, un Mantegna sau un Veronese, ale caror opere familiare fiecaruia nu mai ating subcon§tientul, au fost läsati la o parte.

in locul lor, cu mai putin mqtqug, dar cu o putere incomparabila de alma1 Palazzo Vezia a fost construit intre anii 1450 si 1470 de cAtre cardinalii Pietro si Marco Barbo. 1-2Aruit in 1564 de cAtre Papa Pius al IV-lea (Medici) Republicii Venetiei, Palatul a trecut o data cu Venetia, la 1797, in patrimoniul Austriei, care a instalat intr-insul Ambasada Habsburgilor pe LingA Sfantul Scaun. In 1916 a fost luat in posesie de Statul italian, iar in 1929 a fost afectat ca resedinti oficiall, Ducelui. Am cunoscut bine Palazzo Venetia pe timpul Ambasadelor lui Reverters 0 a lui Szécsen. Era o ruinA. N-am mai recunoscut nimic intr-insul. Asa-zisul Palazzetto", care prelungea fatada spre Capitol, dArApAnat i dezonorat prin burlane de tuci ce urcau de-a lungul zidurilor panA la acoperis, cosurile sobelor (in Palazzatto locuiau consilierii Ambasadei; acolo am cunoscut pe Ana Kuhn si pe Genevieva Starzenska, nAscuta Bibescu), a fost dobortit si mutat piatra cu piatrA in fundul pietii San Marco (dar fArl burlanele de tuci) degajandu-se astfel liniile principale ale Palatului. In Palat insusi era o jale. Aproape toate saloanele fuseserA impArtite, in inAltime, in lungime si in lAtime prin pereti de paiantA si prin podisuri, iar batjocura zugravelilor celor mai lipsite de gust se intindea pe toate zidurile. Nu mai vorbesc de mobil/ 0 de ororile botezate obiecte de arta"!

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

29

cire, un Giovanni Baronzio, un Simone Martini, un Stefano da Zevio, un

0 ati altu, inAndrea Solario, un Fra Filippo Lippi, un Iacopo Sansovino thmping pa§ii fericitului treator cu prinosul unor suflete deschise in care s-au cristalizat toate suferintele, toate nhdejdile 0 toate schderile celor mai rafinate vrernuri ale omenirii. Pasionantul drum care duce la usa dictatorului e o adevärath initiere, chiar pentru cei blazati cu interpretarea obiectelor de arth mai ales pentru acgtia. Ajuns la termenul pelerinajului meu, buimAcit de tot ce vhzusem, cuprins 0 biruit din nou de toath nostalgia trecutului, purtat pe aripile frumosului, mi-am uitat §i de tichiuta, 0 de chmala neagrä, 0 de urletele multimii 0 rn-am socotit in anticamera unui semizeu. $i and mi s-au deschis u0le cite Sala del Mappamondo", in care lucreaza 0 prime0e Duce le, n-am avut nici o deceptie, chci inainte de toate rn-a izbit maretia locului 0 irnpuniitoarea lui amenaj are. 0 salä imensh, aproape goalh; pe jos, un pavimento" roman alatuit din mari dale de marmurd alba qi neagrä; de-a lungul peretilor inalti, decorati la na0erea boltei de frescele lui

Mantegna, o serie de vechi Arazzi" de o extraordinari vioiciune de culori inveseleau prin tonuri in care dorninau roqul §i auriul, severitatea operei arhitecturale. 0 uqh monumentalä, spre anticamera de onoare, doug lungi banchete florentinel, la dreapta 0 la stfinga ei; o enorma mash de nuc, adush din Palazzo Pitti, de-a curmezivl peste coltul din fata intrarii mele, un jet din epoca Renwerii in dosul mesei 0 alte douà a§ezate de partea opusä 0 athta tot. Nici o alth mobilh, nimic pe ziduri in afari de pomenitele tapiterii, nimic de-a lungul lor, nimic pe mash deck un enorm vas de Murano plin cu trandafiri ro0i; nici un dosar, nici o hfirtie. Numai linii simple 0 armonioase, o uria§6 celulà menith sh concentreze gândurile unei uriaqe vointi. Cine n-a trecut pe unde trecusem, cine n-a intrat unde intrasem, nu-0 poate face o idee exactà de efectul enorrn al acestui formidabil decor, 0 de perfecta lui rne0equgire. Nici cea mai mica noth disonanta.

Mergeam in acest palat al incinthrilor din surprindere in surprindere. Aspectul omului in fata chruia ma aflam n-a fost cea mai mica, in locul tribunului costumat, cu ochi scaphratori 0 cu gestul cuceritor, a inaintat spre mine cu pa0 inäsurati, un gentleman viguros dar de staturi rnediocrfi, imbräcat ca la Londra intr-un complect de o thieturà impecabila; capul lini0it rasarea dintr-un guler rlisfrint a la Chamberlain2, cu o cravath sobra in care era prinsi o perlà. Mi-a strans mina, qi fari un gest de prisos, cu o voce aproape stinsi, rn-a poftit pe unul din jettirile din fata mesei, 0 s-a a§ezat in celálalt. Pe disI Florentine ca mai toate mobilele din saloanele precedente. 2 E votba de Austen Chamberlain.

www.dacoromanica.ro

30

CONSTANTIN ARGETOIANU

tants destul de mare de la punctul unde ne intalnisem i pinta la jeturi, n-a spus un cuvant i tficerea monahalà care ne invaluia n-a fost intrerupti 'decal de zgomotul tocurilor noastre pc piatra lucioasi i sonora. indati ce ne-am asezat, a inceput conversatia, care a durat o oril i jumatate si in tot acest ristimp Benito Mussolini n-a facut un gest, n-a ridicat tonul, n-a apasat pe o silabà, nu s-a indepiirtat o data de la masura cuvhitelor adanc cumpanite. Am avut tot timpul impresia ci am in fata mea un reprezentant al flegmului" britanic i cä stau de vorbi cu lord Roseberry. Mussolini dintre patru ochi nu are nici o asemanare cu Mussolini de pe balcon, in fata tunnei. Nimic nu tradeaza in intimitate acea preponderenta", acea autoritate despotici pe care cauti i reuseste sá o impuna in public. Nu numai ca nu-si mai scandeaza vorbele prin gesturi teatrale, nu numai ca nu subliniazi prin accente deosebite intentiile ascunse cu care cateodata le insoteste, dar pare chiar ca dispreoieste orice efect lfituralnic adaugat ideii esentiale pe care fiecare cuvant II exprima. Vorba lui e domoala, raspicata, cumpanita, si nu spune decal lucruri cu miez, lucruri de bun simt, ferindu-se sa-si impuna parerea prin formule taioase pe care din cand in and totusi le gaseste, dar aluneca asupra lor, parca s-ar scuza ca i-au scapat. Nimic mai impresionant ca sentinte de felul acesta: Adversarii politici nu trebuie combatuti, trebuie exterminati" pe care le sopteste aproape, cu glasul stins i pe care nu le comenteazi drat printr-un moment de tacere. Vorbeste cu usurinti i aproape rara accent strain mai multe limbi i ii place si o arate: e singura cochetarie pe care in cursul conversatiei noastre si-a ingaduit-o. Necunoscandu-i obiceiurile am intrat cu dansul in vorba pe italieneste dupà primele cuvinte insa a schimbat-o repede pe frantuzeste, o frantuzeasca impecabilá, si de multe ori mi-a citat proverbe din nemteste i pe englezeste, dand dovadi de o perfecti posesiune a acestor limbi. Neclintit pe linia lui, acest om extraordinar care in exercitiul misiunii sale taie i spanzura cu un cuvant, fari sii admita nici o contradictie, se arati mlfidios i aproape sovaitor in fats unui strain. in tot cazul sceptic. 0 singuri data nu mi-a spus, vorbind de trecut sau de viitor, am rea-

lizat", sau voi face"

ci am crezut ci era bine" si voi incerca". Am avut

impresia neta ca lasa timpului sfi-i punk' opera la incercare i sàji dea verdictul asupra ei i ci nu avea alta pretentie decat sa i se recunoasca buna credinti gi vigoarea efortului Cu cat omul se apropie mai mult de fortele elementare ale naturii, cu atilt e mai pfin de contradictii, cel putin in aparenti. Elementul dandy din fata mea, alene rezemat in confortabilul sau jet, ce-si intrerupea din cand in cand discursul ca sà aspire miresmele unui trandafir pe care-I avea la indemani nu

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

31

avea nimic comun cu impetuosul si irezistibilul tribun, popularizat prin iconografia oficialit, sau cu vedeta din vitrinele negustorilor de tot felul. Asa cum se infatisa dinaintea mea silueta Ducelui nu avea nimic martial, nimic impunator. Larg de spete si vinjos, litimea pectoralilor 11 facea &à park' mai scund decat era, iar forma dizEgatioasii a membrelor inferioare proptite pe talpi si pe cal-

cine deformate prin munca la casma"1 ii da o vulgaritate pe care ciuta in zadar sii o corecteze prin elegantii vestimentara. Ceea ce deosebea Irma mai

ales chipul lui in culise" de figura legendarfi destinatii spectacolului, era privirea. Mussolini in fotoliu nu mai avea ochii care sciinteiau de pe balcon. !Ili aduc aminte cii prima data cfind am dat de Duce, in vitrinele de la Venetia,

am fost adfinc tulburat de acea privire fixa si ascutita, ce patrundea ca o sigeatii; chiar pe o fotografie mi-a fost imposibil sa ma uit in ochii lui fara un fior. Dar ochii sai 1111 se aprindeau si nu scaparau decit in fata multimii. in fats mea erau stinsi si cemisii, si, ca si cand s-ar fi nisinat de ei, Duce le ii tines inchisi pe jumitate. Fara viata ochilor, si fats lui imperialä, cioplitii pe planuri abia netezite ce se talau in mijlocul umbrelor si luminilor, pierdea din farmecul ei prin preponderenta falcilor prea puternice. Se vede ca Ducele isi da seama de mitocania congenitali a trupului sill si di teatrul in fata publicului, pe de o parte sobrietatea impusä gesturilor, masura cuvintelor si grija decorului pe de alta, nu erau deck sfortfiri de punere la punct, incercfiri de disimulare ale unor scaderi estetice si de ridicare a hoitului" la inaltimea sufletului. Cfici acesta e intr-adevar mare. Daca din punct de vedere al impresiei fizice am avut mai mult deceptii in apropierea lui Benito Mussolini, din punct de vedere moral asteptarile mele au fost cu mult intrecute. Ma asteptam la un pfitimas si am gksit un cerebral. Un cerebral stapan pe toate resorturile flintei sale. Ce formidabili putere de coordonaare in aceasti formidabili minte ca si posed nu numai disciplina pornirile fostului militant de la Avanti", fostului rizvratit din Elvetia, fostului condotiere de la sfarsitul razboiului dar si clasa in ordine o serie de imperative noi alaturi de nesrarsite cunostinte. Nu e intr-adevar problema socialii pe care Mussolini sii nu o cunoascii in amanunt, nu e invatamfint pe istoric care si nu caute si-1 foloseasca, nu e controversa

critici in lumea ideilor care, adusi in fats lui si nu o limureasca printr-un cuvant de bun simt. Conversatia lui e asemenea unei gradini inflorite si linistite, in care nu suflii vintul, in care lumina se strecoara printre frunzisuri, in care culori si miresme subite patrund si incanta sufletul pink' la uitarea preocuparilor si necazurilor lfisate afarii. Cel putin alp mi-a aparut mie Ducele, in 1 In tinerelea lui, Mussolini a tutors" citiva ani de-a rindul yule din jund Genevei, pe cand se refugiase in Elvepa.

www.dacoromanica.ro

32

CONSTANTIN ARGETO1ANU

ianuarie 1932 i asa I-am 0:sit in noiembrie urmitor intr-o a doua si tot atat de lungh intrevedere. Prima mea conversatie cu dhnsul ca si a doua de altrninteri a fost nu numai lungh dar i cordialà. Se vede ca i-a pidcut felul meu de a-I ascultai asa ca s-a lásat in scari si a facut cu mine turul lumii. Amintirile acestea vor vedea atht de tarziu lumina tiparului dach vor vedea-o vreodath contingentele

politice vor fi atht de schimbate incht nu Vad nici un folos pentru cei de maine" sh mai lungesc marturiile mele cu aprecieri i judechti asupra sthrilor de lucruri trechtoare in jurul chrora s-a invartit convorbirea noastrà. Ma voi margini sh fixez aci pentru urmasii mei douh-trei puncte care pot lámuri atitudinea omului i explica evenimente asupra chrora contemporanii au pronuntat sentinte gresite din lipsh de informatii. Mai inthi, Mussolini cu toate manifestarile lui in favoarea Ungariei mi s-a arhtat plin de simpatie si de prietenie pentru noi romanii i pentru tam noastri i adanc malnit de interpretarea unora din gesturile sale politice. Politetile verbale i mägulirile pe care le adresa Ungariei pe acea vreme aceste politeti nu fuseserà inch inchegate in acorduri scrise n-aveau deck un singur scop: sh impiedice pe unguri sh se inhame la carul Germaniei i sh-si creeze subsidiar un punct de spijin in caz de conflict cu Iugoslavia. Asupra

raporturilor lui cu shrbii voi reveni numaidecht. Dar in ceea ce privea revizionismul" surAdea vorbind despre pretentiile maghiare rn-a asigurat ch n-aveam sh ne temem de el, eh' nici un metru" din granitele Romdniei nu se vor muta cu asentimentul Italiei. Tratatele nu sunt externe; trebuie sä pri vim cu curaj realitatile i sh nu ne imbham cu vorbe. In cazul cel mai favorabil pe care nu-1 prevedea ca probabil dealtminteri Ungaria ar putea pretinde i obtine uncle rectificari in dauna Cehoslovaciei dar niciodath pe

spinarea noastrà sau chiar a Iugoslaviei. Nu putea sh sufere Cehoslovacia, pentru dinsul un Stat in echilibru nestabil, o nenorocith nhscocire diplomatich, care mai curând sau mai tarziu se va desface sub influenta actiunii concentrice a Germaniei, a Poloniei, a Austriei si a Ungariei. Linistea Europei Centrale cere disparitia Cehoslovaciei, i lithstea Europei Centrale imi e mai pretioash cleat prietenia d-lui Benes". 1 A mArturisit-o de altminteri, si prietemil nostru comun Puricelli mi-a spus deseori mai tarziu, cA dintre toti romanii pe care-i cunoscuse se simtise in simpatie" numai cu mine. Pe Titulescu nu putea sA-1 sufere; Averescu-1 plictisea iar pe Goga nu 1-a luat un moment in serios.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

33

Fati de Iugoslavia sentimentele lui Mussolini erau cu totul altele. Nici o ur5, nici o vrajmaisie. Incordarea raporturilorl dintre Italia si Regatul slay vecin avea cauze indepartate. Populatia Italiei sporise i sporea peste toate preveder-

ile; Guvernele italiene de pe vremea impdrtirii Africii facuserà enorma greseal5 sk nu-si asigure un Imperiu colonial pentru devdrsarea unui prisos de populatie ce-si g5sise un sbocco" in emigratie farà sà se gandeasc5 c5 atat America de Nord ca i cea de Sud puteau pune la un moment dat o stavilã la imigratiile strhine. Acest moment sosise. Americile ii inchiseserà portile. Nu mai era pentru Italia o chestiune de oportunitate politicá, ci o problemd vitald, sà-si gAseascd, i repede, debuseuri pentru prisosul ei de populatie, care nu se mai putea hrani pe teritoriul peninsulei. Italia trebuia sd Infrunte orice si pe

oricine ca sd dobadeasai teritoriile necesare continuului ei spor de populatie. Era o chestinne de viatd si de moarte. Ea va cduta mai Intdi sci-fi ldrgeascci posesiunile din Africa. Dacci nu va reusi, va fi nevoitd sd-si anexeze celdialt mal al Adriaticii. ,, Vaji poate mai greu, dar va trebui sd incercdm ci sd reusim. "2

Incidentele de granit5, aproape zilnice intre Italia si Jugoslavia erau intretinute numai in vederea unei eventuale interventii pe coasta Dalmatiei. Tot din cauza acestei posibile interventii, in cazul in care Anglia i Franca 1-ar fi impiedicat sd se intind5. in Africa, Mussolini mi s-a afatat un adversar convins al Micii intelegeri. M-a i intrebat: In cazul unui conflict intre noi i Iugoslavia, crezi cà Romfinia ar intra in rdzboi contra noastrà?" I-am raspuns cu toatà sinceritatea: Nu cred." Fiindc6 nu credeam. L-am intrebat la rindul meu dacd nu credea c5 Anglia si Frantal-ar impiedica s5 pun5 piciorul in Dalmatia, si raspunsul sdu a fost foarte hotar5t: Anglia si Franta n-au nici un interes in Marea Adriaticd. De cand s-a sfarsit cu Constantinopolul, Peninsula Balcanica nu le mai intereseazá. Dacd nu ma vor in Dalmatia sd-mi dea un loc la soare in Africa! Un loc la soare, ca toat5 lumea, Italia nu cere altceva. Nu avem pretentii de cuceritori, dar avem dreptul la viata!" In locul Micii intelegeri, care-1 jena, Ducele ar Li vrut sá ne vadd intr-o alianta cu Bulgaria si cu Polonia idee ce trebuia s5 fie reluata. in 1937 de catre Polonia si de cgtre Iugoslavia, dup5 incheierea pactului ei de prietenie cu Italia! I Care s-au destins in urma cuceririi Etiopiei. 2 Cincisprezece zile mai tArziu am pus pe Titulescu in curent, la Londra, cu aceste senzationale i categorice declaratii. Titulescu mi-a reamintit de mai multe ori, cA am fost cel dintai la curent cu planurile liii Mussolini despre cucerirea Abisiniei. Am notat deja mai sus cA indatA dupA cucerirea Etiopiei, relatiile dintre Italia si Iugoslavia s-au schimbat cu totuL La inapoierea mea in Bucuresti am informat i pe Rege despre planurile lui Mussolini.

www.dacoromanica.ro

34

CONSTANTIN ARGETOIANU

o declaratie interesanti, ce se poate lega cu negocierile qi cu incheierile inregistrate in anii urmAtoril, mi-a fost fAcuti de Duce cu privire la Franta. Dupi ce mi-a afirmat cä nimic nu stà in cale pentru o intelegere intre cele dou5 tari, cà italienii au renuntat definitiv la Savoia, la Nizza §i la Tunisia Mussolini a incheiat: Din nefericire, Franta nu are deck un singur prieten in Italia, pe mine!" M-am intins cam mult asupra intrevederii mele cu Mussolini, de§i am cAutat si dau numai irnpresii esentiale §i si raportez din convorbirea noastri numai ceea ce am socotit CA putea sa aibal valoare de document".

Siderat de puternica personalitate a Ducelui, am risturnat chiar ordinea intrevederilor mele politice, caci inainte de a vedea pe Mussolini am fost primit de Regele Victor Emanuel. Sosit la Roma in ziva de 2 ianuarie, la amiazà, Regele a binevoit sä-mi acorde audienta sa chiar a doua zi durninicA, la orele 10 dimineata. Cu toatä cordialitatea primirii, audientl. Regelui n-a depA§it banalitatea audientelor similare. M-a primit in Palatul Quirinal, intr-un salona§ al apartarnentelor de receptie. Acolo nimic nu se schimbase; trecuserä 30 de ani peste vechile incAperi i toate lucrurile erau la locul lor, Ca in ziva in care inchisese ochii bkranul Victor Emanuel al II-lea, il Re galantuomo". Ca un martor rAbdkor, aristocraticul mobilier din veacurile al XVII-lea §i al XVIII-lea obipuit cu toate marimile ce trecuserä in fata lui, in cursul vremurilor, rn-a privit cu indiferentA. Lume puting 0 sentiment mai mult de izolare deck de intimitate.

Jos un maiestuos portar, sis un simpatic aghiotant, qi atka tot. Fie ca era duminici, fie ca solicitatorii nu se bat la up Regelui, in afard de mine nu mai era nimeni anuntat pentru audient5. Dup5 terminarea audientei mele, am par5sit amandoi Palatul deodata, Regele pe o poartà i eu pe alta. Victor Emanuel in-a primit ca pe un vechi prieten, de§i nu ma cuno§tea. Se vede ca-i irnprospkase cineva memoria cici a pretins ci-§i aducea foarte bine aminte de mine. La atkia secretari de Legatie a trebuit el si strAngA mana in deja lunga lui carieri, inck lucrul e cu totul exclus era insi o gentilete, i iam fost recunoscAtor pentru intentie. M-a a§ezat lãngà dansul pe o canapea cam inaltà, ca mai toate mobilele vechi, i mic cum e, picioarele nu-i ajungeau la pämAnt 0 se balansau in aer. L-am gasit imbatranit trecuse atita vreme cu must* 0 par alb, dar vioi i plin de dorintA de a se inform ca pe vremea tineretii sale. imbrAcat in mica tinuth de general, se infAtip, cand te uitai numai la trupul lui ingrat, ca un copil care s-ar fi jucat de-a ofiterul dar cind I Pactul n patru, acordul franco-italian, atitudinea Guvernului Laval fati de sanctiuni"etc.

.

www.dacoromanica.ro

MEM01211,1932-1934

35

priveai in ochii lui albastri, apanajul Casei Savoia, toata nobletea unei rase rnilenare imprimata pe fiecare tiisatura a obrazului, impunea respectul. Cu toata talia sa de papusi dizgratioasa dadea impresia generala a unui foarte mare senior, curn si era in realitate. Conforinandu-se instructiunilor primite de la Bucuresti am inceput prin a-i transmite omagiul Regelui Carol. Nu fara oarecare surprindere din partea mea stiam cà Familia noastra Regala avea peri de lup

a inceput sa-mi vorbeascii cu o adevarata caldura de tanarul nos-

tru Rege, cu o prietenie care trecea mult dincolo de politetile protocolare. J'aime votre Roi, et je suis avec grand interêt ses efforte!" De la Regele Carol, a särit peste Regina Maria si a inceput sa povesteasca despre Regina Elisabeta i despre bätranul Rege Carol. 'hi aducea aminte cu induiosare de vizita lui la Bucuresti ca Principe de Napoli, si rn-a intrebat cu o extraordinara precizie despre lucrurile pe care le vazuse atunci i despre oamenii pe care-i cunoscuse. Dupa aceasta introducere de ordin sentimental, conversatia noastea' s-a intins asupra principalelor probleme internationale la ordinea zilei, fbrá

si parfiseasca inn terenul consideradilor generale. Plin de admiratie pentru tara noastra de departe e atat de frumoasa si convins ea" vorn invinge greutatile trecatoare in care ne zbateam, mi-a spus Inca o data ca Regele Carol poate conta pe dansul, in straduintele lui. I-am al-kat la randul meu cat de incantat am fost de toate transformarile constatate in Italia, dupi o atat de lunga absenta. Impresiile melel-au interesat n-a pomenit o si rn-a chestionat mult asupra lor, dar fapt caracteristic singurd datd numele lui Mussolini ca i and Ducele i fascismul n-ar fi existat. Cala deosebire, sub aceste raporturi, intre dansul i genialul sàu ministru,

care, a doua zi, mi-a vorbit lung si cu mare respect de extraordinarele" insusiri ale Regelui. 0 singura explicatie: arnarficiunea invinsului fata de invingator!

in aceeasi zi, la ara 6 seara, am fost primit irnpreuna cu soda mea de Regina Elena, la villa Savoia, fosta villa Adda. Aceasta vila fusese construità pe vremuri; departe de campania Romua, pe via Salaria, de ate Regele Galantuomo pentru iubita lui, contesa Adda. Nu stiu cum a ajuns din nou in posesia Casei Regale. in 1904, cand am parasit Roma, Regele cu Regina si copiii lor locuiau in Quirinal la sfirsitul matului de cladiri ce se intinde de-a lungul vilei Venti Settembre, spre Quattro Fontane, in asa-zisul Palazzetto", pe care-1 arnenajase cu tot confortul modem. Deja inainte de razboi, Familia Regala s-a mutat in villa Adda, care a incetat si rnai fie o can de tara caci a coplesit-o

orasul din toate *tile. Vila n-are nimic remarcabil, e o can comodi de burghez bogat, mobilata modem, potrivita pentru un trai simplu i linitit. E

www.dacoromanica.ro

36

CONSTANTIN ARGETOIANU

asezatá insa intr-o minunati grading, ca toate grdini1e romane, verde si inflorità, iarna ca vara. Am gasit pe Regina Elena mult schimbatà. Sunt femei care nu stiu si imbAtrAneasch, si se pocesc. In locul splendidei creaturi pe care o cunoscusem,

ni-am aflat in fata unei matroane uscate, leitA Elisa BrAtianu, mai putin farmecul inteligentei. Principesa di Candrianot, dama de onoare care ne-a introdus, avea de zece ori mai mult aere de Regina decat Augusta ei st5pang. Regina ne-a spus cfiteva vorbe pe romaneste a avut o doical romancd nea povestit cà iubeste Romania farà sa o cunoascA si asculth in toate serile radio-Bucuresti fiindca are cel mai bun program (fiecare cu gustul lui), cA se scoalà in toate zilele la ora 6 ca S ia cafeaua cu Regele la ora 7 si sA se plimbe cu el p5nA la ora 8, ca singura ei distractie e sA stie in fiecare minut ce face fiecare membru al farniliei ei. Minut cu minut stiu ce face Regele, ce face fiecare din flicele mele, caci au toti programul lor fixat de dimineata i pan5 seara, si nu ies din el!" M-am gandit la aceast5 fericita viata de familie si am priceput esecul" lui Barbu Stirbei cand a incercat dupà fazboi sä peteascA pe una din Principesele italiene pentru Printul Carol! La iesire, era sa zic i eu ca

Fleva pe vremuri: Vote Reine, que je vous dise, c'est une bonne bourgeoise!"2 Si Inca bonne" ca sà le fac plAcere. Mai interesant5, din cauza ceremonialului si a atmosferei ambiante caci Pius al XI-lea mi-a fost o mare deceptie a fost audienta noasträ, la Papa. 0 cerusem fiindcA Comnen a sustinut cà trebuia sd o cer, i fiindcA am vrut sa-mi fericesc sotia, ahtiatà dupà pompele catolice. Smecherul de Comnen a invArtit lucrurile in astfel incit mi s-a facut o primire oficialà. Receptia a avut loc in ziva de miercuri 6 ianuarie, la ora 11 dimineata. Am plecat cu alai de la Grand Hotel, eu, Conmen, Alexandru Zamfirescu (care m-a insotit in aceastA cAlgtorie ca sef de cabinet benevol) si Ion Lahovari, in frac cu decoratii (afar& de Ion, care n-avea) nevastà-rnea in rochie neagrA, cu mantilà" de dantelà neagrA pe cap. In momentul cand masinile noastre au pAtnms in curtea San Damaso", garda Vaticanuui a iesit i mi-a dat onorurile, iar muzica a cantat imnul romanese. Un cameriere di capa", un Monsignore i un ofiter din Guardia nobile" ne-au primit la intrare i un fotograf ne-a filmat. Cu pasi cumpitati, flancati de suita noastrà, am urcat monumentala scarà de piatrà pan'a la etajul al II-lea. La fiecare cotiturà a scarii salutul &ate unui bussolante" in tinuta desemnati de NAscutA Ruffo di Scilla, ilustrA familie napolitanA.

2 Dupl prezentarea scrisorilor lui de acreditare, Fleva rezumase impresiile sale asupra Regelui Victor Emanuel, fatA de maestrul de ceremonii marcbizul de Santasillia prin cuvintele: Que je vous dise, vote Roi c'est un bon bourgeois". Se potrivea insA ca nuca in perete.

www.dacoromanica.ro

MEMOR11,1932-1934

37

Michelangelol, cu halebarda" in mana, inviora monotonia unei ascensiuni lipsite de agrement. Sus, am strabatut o vasta i rece anticamefa §i am patruns intr-o serie de saloane ce dau unul intr-altul prin u§i larg deschise; lipsa oricarui criteriu estetic in alegerea mobilierului §i a cadrelor agatate pe zid contrasta in mod neplacut cu eleganta ornamentelor arhitecturale, marturii resemnate ale inaltelor traditii de arta' din veacurile stinse. In ultimul salon, ne a§teptau doi prelati burto§i in tinuta de sarbatoare: maestrul de ceremonii §i majordomul Sanctitatii Sale. Dupg cateva politeti, unul din ei, nu mai §tiu care, caci tinuta lor de monseniori de curte era aceea§i, a deschis discret o u§a §i a intrat in cabinetul Papei sa ne anunte. Dupà cloud minute, s-a inapoiat §i m-a poftit. Am intrat la Papa impreuna cu Comnen, iar restul suitei" mele, a ramas in salon, cu monseniorii. De pe prag, am primit ca un du§ rece. Am avut rnai mult senzatia ca intru in cabinetul unui Sektions-Chef" austriac, sau in al unui

director de muzeu, &cat in sanctuarul Sefului spiritual al celei mai formidabile religii de pe parnfint. Papa Pius al XI-lea, a§tepta cu ochelarii pe nas, a§ezat intr-un fotoliu in dosul unei vaste mese patrate, aproape pierdut in imensa incapere cople§it de obiectele cele mai disparate, cruci, vase, icoane, tavi, candelabre §i relieve, toate daruri de-ale eredincio§ilor depuse fara nici o ordine pe vreo 4-5 mese, pe console, pe jos, pe scaune i pe canapele. 0 adevarata expozitie de orori, bune de aruncat la gunoi, cu toata bogatia de aur §i nestemate a unora din ele. Parintele Cre§tinatatii nu numai GA nu le arunca, dar le pasta cu sfintenie §i se delecta la priveli§tea lor. 0 singura nota simpatica: in spatele sãu, inte cele doua ferestre luminoase, la zid dar la indernana, ateva rafturi simple, incarcate cu carti vechi. Trecuse de mult vremea cand credincio§ii qi necredincio§ii trebuiau sä ingenunche inaintea Sfantului Parinte §i sa-i särute papucul. Conformandu-ma §colii pe care mi-o facuse Comnen rn-am inclinat sa-i särut rnana; Papa insä, care se ridicase putin de pe scaun se vede ca masura acestei ridicari e protocolar reglementata dui:4 rangul, natia §i religia celui primit nu rn-a lasat §i mi-a strans-o cu cordialitate pe a mea. Pe Comnen, pe care, fiind acreditat pe langa dansul, II socotea ca al casei, 1-a lasat insa sa-§i apropie buzele de inelul de ametist al Pastorului. Nimic impunator, nimic ieratic, a§ putea sh zic Ca aproape nimic sacerdotal in infati§area prietenoasa a simpaticului Papa Ratti. Cu iuteala fulgerului mi-a trecut fra sa vreau prin minte impresionantele figuri ale celor doi Sfinti, de Scaunul &kora ma apropiasem in trecut, Leon al XIII-lea qi Pius al X-lea. Am inchis pleoapele o clipa i icoana aproape imateriala a celui dintai s-a ridicat in fata rnea, cu fata sa de alabastru in care nu mai I

Corp de gardà infiintat sub Papa Juliu al II-lea i recrutat aproape exclusiv in Elvetia.

www.dacoromanica.ro

38

CONSTANTIN ARGETOIANU

bateau vinele ci numai pulsatiile sufletului cu divinul ski suras, cu noianul de bunatate 0 de pricepere supraomeneasca ce se scurgea din ochii lui vii prin care sigur mai participa la viata pamanteasca. Parea intr-adevir trimisul lui Dumnezeu printre oameni §i nimeni nu putea ingenunchea inaintea lui, credincios sau nu, fall o adanca emotie, ca inaintea Judecatii celei din urma. Si s-a ridicat 0 icoana celui de-al doilea, 0!, cat de deosebita de a predecesorului sau dar Inca impunatoare prin iradierea unei credinte aprinse ce insufletea trupul lui greoi 0-1 inalta in sferele serafice a celor necumpanite. Leon al XIII-lea parea rupt din coasta lui Dumnezeu, Pius al X-lea un sfant, iar pe lfinga ei, Pius al XI-lea un simplu tehnician al indeletnicirilor biserice§ti. M-a poftit sa §ed alaturi de dansul 0 a inceput sa-mi vorbeasci ca un domn Protopop, de necazurile Lui. M-a intrebat de-a dreptul clack' eram multumit de calitoria mea, 0 farift sa-mi a§tepte raspunsul s-a pus sa-mi povesteasca cat suferea de siluita sa claustrare, de pasiunea sa de alpinist din tinerete, de calatoriile sale ca nuntiu prin tarile Europei, 0 am priceput numaidecat ca se impicase cu Quirinalul numai pentru placerea de a se putea deplasa, fie 0 pang la Castel Gandolfo, 0 de a avea o garb" pe teritoriul Cetatii Vaticanului. A stat de vorba cu noi mai bine de un ceas, ca cu doi prieteni, intr-o frantuzeasca corecta, dar cu accent. Admirabil informat, p1M de interes pentru politica, ne-a facut un tablou ingrozitor despre cele ce se petreceau in Rusia Sovietica. impotriva comunismului era animat de o ura feroce de italian fascist, 0 acest sentiment de ura, fie §i impotriva unor barbari, se potrivea atat de putin cu alba lui rasa 0 cu crucea de aur ce-i atarna de gat! Pe Comnen, nu-1 scotea din caro mio", iar cand am adus vorba despre batranul profesor de pian al copilariei mele, Ratti, am crezut ca era sa-mi cada in brate. i§i aducea perfect aminte de unchiul, muzicant distins, care parasise tanar Milano, 0 ale carui urme le pierduse. A inceput sä ma descoasa 0 a trebuit si-i spun tot ce §tiam. Tragicul sfaqit al batranului profesor 1-a induio§at; a impreunat mai-

nile, a inganat de cateva ori poveretto, poveretto" 0 am priceput ca cerea Sefului, adica lui Dumnezeu, o depling indulge*" pentru sufletul nenorocitului sinucigaq. Mi-a mai vorbit de cateva afaceri pendinte intre noi §i Sfantul Scaun, ca un §ef de contencios, 0 gata. Prevenit, in momentul in care ne-am sculat, a apasat pe o sonerie 0 monseniorul de alaturi a introdus pe nevastamea, pe Alecu Zamfirescu §i pe fiu-meu vitreg Ion. Fati de emotia sotiei mele, alba ca ceara, a avut un suras sceptic §i indulgent 0 a binecuvantat cele 30 de §iruri de matfinii pe care extatica mea femeie prabu0ta pe genunchi le adusese

in acest scop. Era obiruit, era ritualul tuturor audientelor feminine. A mai spus cateva cuvinte amabile fiecaruia, §i astfel s-a terminat memorabila audi-

www.dacoromanica.ro

MEMOR11,1932-1934

39

ental. La ie§ire, am fost fotografiati in grup, in larga galerie ce face fata Logielor lui Rafael un alt rit al audientelor oficiale apoi am coborat in apartamentele Cardinalului secretar de Stat ultim §i indispensabil rit al acestui fel de audiente. Cardinalul Pace lli ne-a primit in doua camere boltite admirabil decorate a fresco" de elevi de-ai lui Giulio Romano. Pe cat era Papa Ratti de putin adaptat in aparenta cel putin inaltei sale situatii, pe atat era Cardinalul de reprezentativ al rangului pe care-1 ocupa ca demn succesor al unui Rampolla sau unui Merry del Val aceste mari figuri ale Bisericii Cato lice, contemporane. De statura mijlocie, cu o fati de ascet temperata prin doi ochi plini de bunatate §i. de indulgenta, de o rara noblete in simplicitatea gesturilor sale, de

o politete rafinata in demnitatea ei, Cardinalul Pace lli intrupa intr-o rail masurà tot prestigiul Bisericii pe care o slujea cu inteligenta. Conversatia cu dansul a fost scurti, caci vizita era mai mult o formalitate care s-a sfar§it prin remiterea decoratiilor pe care Sfantul Parinte ni le acordase: marea Cruce a Ordinului Pius al IX-lea pentru mine, marele cordon al Ordinului Sfantului

Silvestru pentru Alecu Zamfirescu §i comendoria aceluia§i ordin pentru tanärul Ion Lahovari. Zamfirescu §i Ion erau nebuni de bucurie: Zamfirescu primea primul sail cordon, iar Ion prima sa decoratie! Eu eram mai blazat in aceasta privinta, dar am fost totu§i mi§cat de un gest pe care nu-1 a§teptam. Vizita noastra la Vatican a luat astfel sfar§it cam tarziu; abia am avut vreme sa ne schimbam qi sa ajungem la orele 2 la Castello dei Cesari (di Constantino) unde ne a§tepta dejunul banchet oferit de Mosconi, despre care am spus deja ce aveam de spus. Dupa-amiaza, pe la orele 4, Cardinalul Pace Ili mi-a intors vizita la GrandHotel, cu ceremonialul obi§nuit al Curiei romane. Cardinalul, in capa" a sosit cu secretarul sau, un Monsignore, intr-o carosal" a Vaticanului. Jos, i-a ie§it intru intampinare Alecu Zamfirescu cu un candelabru aprins in maria, cu toati lumina zilei; la etaj, in capul scarii am ie§it eu inaintea lui §i 1-am introdus in pentru salon, amcindoud u§ile fiind deschise. In salon il a§tepta sotia mea care a fost o zi mare §i acolo ne-am a§ezat cu totii, la conversatie, vorbind de toate afara de politica. Cum nevasta-mea lasase la Vatican un maldar de matanii suplimentare §i de mici obiecte destinate prietenilor din Bucure§ti ca sa le binecuvanteze Papa, Cardinalul i le-a adus inapoi, binecuvantate, impreunà cu un portret semnat al Sanctitatii Sale, atragandu-i totodata atentia asupra faptului ca gestul Sfantului Parinte era cu totul exceptional, §i cal de obicei refuza si transforme, prin impozitia mainilor sale, margelele in fetiqe. Vizita a

www.dacoromanica.ro

40

CONSTANTIN A RGETOIANU

durat o jurnkate de ora, dupa care Cardinalul s-a retras cu acelasi alai ca la sosire. Desi descendentul unei vechi familii burgheze romane, Cardinalul Pace Ili

avea tip de prelat spaniol si cu toata prestanta portului sau parea tovarasul fanaticilor conturati de puternica Mang a unui Greco. i§i facuse toata cariera in birourile Secretariei de Stat si prin nunciaturi, dar frivolitatile diplornatice nu-i secasera izvoarele credintei; mai mult apostol deck cancelar, mai preocupat de cele eterne deck de cele vrernelnice, smerenia lui de srant rasa urme adanci in sufletele celor de care se apropia. Pe nevasta-mea a siderat-o complect; cu prilejul vizitei pe care am facut-o la Roma in toamna aceluiasi an (Convegno Volta") s-a dus sa-1 vada, si Doamne iarta-ma, mi se pare ca i s-a si spovedit. Am mai avut placerea sa-1 intalnirn in seara aceleiasi zile, cu alti zece cardinali si prelati, la o masa mare pe care ne-a dat-o Comnen; pe langi dinsul, ceilalti pareau coristi costurnati, in tot cazul popi burtosi si ordinari. Pe cand nevasti-mea casca gura la Pace Ili, pe mine rn-a sedus o tanara sirena, marchiza Gerini, nascuta Principesa Tor Ionia. Desi n-avea o picatura de sange venetian

mi-a parut cu coama ei aurie ca intruchiparea vie a femeilor lui Paolo Veronese. Barbatu-sau, un flack' neinsemnat, ocupa un loc destul de insernnat in ierarhia fascista si tacea, fiindca vorbea marchiza pentru doi. E probabil ea' ea ii facuse toed cariera, caci era rnussolirnsta infocati. Inteligenta si cultivata pe cat era de frumoasa am petrecut cu dansa un ceas placut. Femeile italiene sunt rareori seduckoare, dar cand sunt, nici o femeie din lume nu se poate cornpara cu ele caci sunt produsul a doua mii de ani de selectie. Marchiza Gerini nu intrupa armoniile liniilor unei Dona Laura Ruspoli-Narescotti, nici perfectiunea formelor unei Dona Franca Florio, nici morbidezza" unei Maria Mazzoleni sau atractia sexuala a unei Dona Nicoletta Grazioli, divinitatile vrernurilor mele dar asa cum era, rezuma pentru mine perfect idealul Italiei noi plasmuit de traditii estetice din indepartatul trecut si din nadejdile sufletesti ale zilei de maine. Sarmane le mele zeite, ce vor fi devenit? Franca Florio pe care

am intalnit-o, imbatranitä si ofilitä, rn-a descurajat sä mai cercetez soarta celorlalte. De-altmineri, in afara de Franca Florio, de Giovani Ruspoli, de Marino Tor Ionia, de Giaccomo Marigrioli, de Lorenzo Allievi si de Fausto Morani care mi-au iesit in drum toti garboviti si unii saraciti n-am vazut pe nirneni din tovarasii si tovarasele unor vremuri peste care timpul astemuse valul uitarii. N-am vrut. Trecutul e trecut si lurnea amintirilor nu trebuie desteptata, caci se razbuna, sfasiindu-ti icoanele cele mai scumpe.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

41

La masa lui Comnen mai fusese poftit, i asezat la loc de onoare Principe le Chigi-Albani, Mare le Maestru al Ordinului Suveran de Malta, un domn foarte sters, de talie si de aparenta mediocra, chel dar cu o barba frumos taiati si bine ingrijita i tacut, fiindca probabil n-avea ce spune i invatase ca tacerea e de aur. Foarte politicos, era insa atat de ingamfat de Suveranitatea" sa incat nu

ceda pasul deck Cardinalului secretar de Stat. Am evitat i eu sa ma las in vorba cu dansul peste limitele unei stricte courtoisie", de frici sa nu ma amestece i pe mine in negocierile relative la decorarea Regelui Carol si la crearea unei Legatii (!) in Bucuresti, negocieri pe care le ducea prietenul meu

Pangal cu ministrul Ordinului la Paris, Pierredon si care prin latura lor opereta" nu ma atragea de loc'. In aceste cateva zile petrecute la Roma a trebuit sa mai gasesc vreme pentru doua lungi sedinte cu colegul meu Mosconi, pentru o vizità la Institutul romanesc, pentru alta la asociatia presei straine i pentru douà mari mese date in cinstea mea la cele douà ambasade franceze, pe langa Quirinal si pe langa Sf. Scaun. Nu mi-au ramas astfel deck putine ceasuri ca sal mai dau o mita printre ruinele Palatinului si al Forului, de care ma legau scumpe amintiri ale tineretii mele, i prin muzeele Vaticanului. $edintele cu Mosconi au fost pentru mine cel putin, timp pierdut. Mi-a cerut sa-i explic cu de-amanuntul legile mele financiare i rnai ales reforma Conversiunii care parea sa-1 intereseze enorm. Lua intruna note, ca sa le supunä probabil Ducelui, caci problema datoriilor, desi pe un teren cu totul diferit, era acuta si in Italia. De la dansul n-am aflat insa mai nimic i n-am avut impresia ca discretia lui sà fi fost motivata prin insusiri exceptionale de

diplomatie ci mai mult prin insusiri negative care rn-au facut sh pricep inlocuirea lui, cateva luni dupa trecerea mea prin Roma. Am aflat insa prin altii cheia extraordinarei prosperitati aparente pe care regimul fascist a aruncat-o ca o manta irnpodobitä asupra mizeriei maselor saracite ca si in celelalte tari prin conjunctura economica generalà. Din vreo 36 miliarde lire, eke erau depuse la Casa de Economii, Mussolini ridicase vreo 24, fara alta forma i le aruncase in circulatie pentru indeplinirea programului sau de lucrari in folosul obstesc. Numai pentru refacerea soselelor s-au alocat dintr-o data peste 3 miliarde lire (mai bine de 30 rniliarde lei, pe cursul de atunci). Cu 24 miliarde puse la bätaie, peste cheltuielile bugetare, izbutise sa dea de mancare celor lipsiti de lucru i sà imbunatkeasca soarta tuturor. Desi avantui fascist n-a fost o reI Cititorii pe care asemenea chestiuni ii intereseaztt, vor gAsi toate amAnuntele acestor picante tratative, ca i rezultatele la care s-a ajuns in lnsemmirile mele zunice din anii 1935 $i

1936.

www.dacoromanica.ro

42

CONSTANTIN A RGETOIANU

cuno§tinti a stomacului, politica de investitii in stil mare asigurand fiecaruia, din cei multi, o paine, a contribuit mult sa mentinä increderea in regim, indispensabila nu numai din punct de vedere politic, dar 0 din cel financiar, caci ar fi fost de ajuns o panica 0 cereri de retrageri precipitate la Casa de Economii ca s5 se pr5bu§easc5 tot edificiul. Bineinteles ca pentru eliminarea disponibilit5tilor Statului, Duce le nu s-a märginit si punä la contributie Casa de Eco-

nomii, 0 ca prin masuri inteligente 0 bine chibzuite de ordin economic 0 financiar a sporit considerabil resursele Tezaurului. Multumita acestor masuri

qi catorva imprumuturi interne bine organizate" (un adevarat camuflaj de impozit pe capital), multumitfi unei reglementari a activitatii institutelor particulare de credit, tot in favoarea Statului, multumità catorva jonglerii de ordin monetar tot atat, sau tot atit de putin condamnabile ca cele sävar§ite pretutindeni Mussolini izbutise chiar sa restituie in cei 10 ani ai domniei lui, 11 din cele 24 miliarde §terpelite.

Cu toate rniliardele aruncate pc piata, nu se putuse insa starpi cu totul §omajul. La inceputul anului 1932, mai existau patru pang la cinci sute de mii de §omeri in Italia. Spre a veni in ajutorul lor, Duce le inventase calkoriile instructive fasciste". Nenumarate, sute de trenuri gratuite circulau dintr-un ora§ intr-altul 0 municipiile ora§elor vizitate erau obligate sa hraneasca o zi pe 0 ziva pe socoteala cälatori! Ace§tia i§i petreceau astfel noptile in tren comunitatilor! Geniala inventie, cu atat mai nimerita in Italia, unde distantele sunt mici 0 ora§ele multe. Pe cat m-au plictisit intalnirile cu Mosconi, pe atat rn-au incantat cele doug seri petrecute la ambasadele franceze. Titularii lor, dl. de Beaumarchais pe langi Quirinal 0 vicontele de Fontenay pe langi Vatican erau doi prieteni, mai ales Fontenay. Cu Beaumarchais fusesern cu 30 de ani mai inainte coleg, chiar la Roma. Cu Fontenay nu fusesem niciodata in acela§i post, dar il cunoscusem bine in Romania 0 mai ales la Viena, unde venea des pe cand era consul general la Budapesta. Beaumarchais era un om de o fina inteligenta 0 de o cultur5 rail; avea o sotie simpatici 0 de§teapta. Fontany era un dobitoc infumurat. Pe deasupra mai era 0 incornorat. in aceasti privinta insi, drepturile doamnei de Fontenay erau incontestabile, caci fusese cea mai frumoasa femeie din Europa 0 ar fi fost pacat si se margineasca la un singur barbat, chiar daca nu 1-ar fi insemnat Dumnezeu, ca pe Fontenay. Era frurnoasi ca o icoana, dar cam prosticica 0 dansa, 0 poza. Am regásit-o dup5 atatia ani imbatranita 0 ofilità, dar inca frumoasa. Parasise insa terenul cuceririlor 0 adoptase tinuta unei mater dolorosa", caci pierduse in fazboi doi baleti, unicii ei copii.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

43

Niciieri ca la Roma nu se poste spune mai cu drept cuvant ca la la roche Tarpeiene est pres du Capitole". Cui ar fi putut sa-i treaci prin gand in acel ianuarie 1932, Ca inainte si se incheie anul, veselul Beaumarchais pliri de viata §i de proiecte va inchide ochii pentru totdeauna §i cii adormitul Fontenay se va indruma spre cea mai sinistri aventuraV in momentul la care se refera aceste randuri asemenea perspective triste nu erau insa de previzut §i eu unul am fost fericit Si ma regasesc intre minunatele

ziduri ale celor mai frumoase palate din Roma. Ca invitatiile fo§tilor mei camarazi de cariera au fost datorate inainte de toate prieteniei personale nu incape nici o indoiala; ele aveau insa §i un substrat politic. De§i cfilitoria mea nu avea nici un caracter oficial, frantuski sunt banuitori §i §i-au inchipuit ca

totu§i putea si iasi ceva din prezenta mea la Roma. Prin poftirea i sarbitorirea mea in ambele lor ambasade, ei voiau sa sublinieze situatia noastril de vasalitate fata de Franta qi rn-au primit intr-adevar cu toate onorurile cuvenite unui rege negru din una din coloniile lor. Pentru mine aceasta din urmi consideratie n-avea nici o importanta, i chiar ca vasal sau rege negru, a§ fi fericit sa ma gasesc cat de des in splendidele saloane ale Palatului Gabriel li i rnai ales in ale Palatului Farnese. Palatul Farnese din Roma e cu siguranti, pe dinafara §i pe dinauntru cel mai frumos palat din lurne. A fost pentru mine o adevarata multumire si regasesc intacte, in fata acestei minuni impresiile din tinerete. Intacte, i chiar intarite. 0 asemenea permanenta de sentimente in efectul unei opere de arta, n-am resimtit-o decat rareori: e intr-adevar un privilegiu rezervat celor mai inalte creatii ale geniului omenesc sa strabata vremurile fara si piardi nimic din farmecul lor. Am urcat scarile desenate de Michelangelo Buonarroti cu bitai de Mimi ca qi cum rn-ar fi a§teptat in capul lor o femeie iubiti. De fapt ma a§tepta mai mult deck o femeie ma a§teptau toate, cite, cu pa§ii lor u§ori, lisasera invizibile urme, timp de patru veacuri, de-a lungul minunatelor incaperi. Am regasit cum le lasasem, cu 30 de ani inainte, galeriile din jurul curtii, saloanele boltite cu liniile §i proportiile lor atat de nimerite incit imensele lor dimensiuni par concepute la masura omului; am regasit admirabila I Beaumarchais a murit in septembrie in toamna anului 1932 dupl o scurta dar grea suferinta. Fontenay, rechemat si scos la pensie s-a instalat la Versailles gi s-a consacrat Academia Diplomatice pe care o prezida, o invenfie a unui smecher, Frangulis, minisru plenipotentiar grec instalat la Paris. Din nefericire Fontenay s-a dat 5 pe mina altor sinecberi, de diverse nationalitAti care 1-au bAgat in consilii de administrafie veroase. Deznodamintul carierei sale financiare s-a sAvirgit in fats tribunalelor corectionale i bietul Fontenay era sA cunoascA privatiunile pugcAriei. A trebuit al demisioneze gi din Academia DiplomaticA, i n-a mai auzit nimeni de el.

www.dacoromanica.ro

44

CONSTANTIN ARGETOIANU

sala in care geniul lui Anibale Carraci a adunat congresul zeilor de pe Olimp; am regasit prin fere§ti divina priveli§te asupra Tibrului, asupra Farnesini asupra gradinilor de pe Janicul am regasit in fine splendidele Gobelinuri, prin care geniul francez a complectat opera geniului italian, §i am mai gasit ceva. Am gasit o sala noua la dreapta scarilor, separata de celelalte, abandonatal de mai bine de un veac, curatità i repusa in valoare de Beaumarchais. E o sali mare 0 inalta, numai in marmuri, decorata cu toata arta Rena§terii

una din cele mai frumoase ale Palatului qi care a trebuit sa slujeasca de cabinet" de predilectie cardinalului Alessandro Famese, viitorul papa Paul al III-lea, i intemeietorul ilustrei Case care a domnit peste Napoli 0 peste Parma.

Ceasurile petrecute la prietenul Beumarchais au fost o desfatare pentru printre lucrurile frumoase e totdeauna ochi §i pentru mintea noastra. Meat un pacat pacat cà evocarea elegantelor trecute ce se conturau in fats noastra prin puterea de sugestie a tot ce ne imprejura, a fost dezagreabil tulburata prin disonanta unei persoane ce-si accentua prezenta prin galagia ei. Se vede ca a§a a fost soarta Palatului Farnese sub stapanire franceza, &à se a§eze o pata pe at:1W frumusete qi sa-i tulbure armonia. Acum 30 de ani, i pe tot timpul domniei lui Barrere, a fost doamna Barrere, oribila levantina culeasa in bazarul de la Smirna de ilustrul ei sot pe vremea cand era sarac, tanar §i neprevazator. Din fericire n-am mai dat de doanma Barrere in Palatul Farnese, dar am dat de alta levantina 0 mai odioasa, fiindca mai pretentioasa, doamna Contesa de Dampierre, sotia consilierului de Ambasadal. D-na de Dampierre nu era nici mai mult nici mai putin deck mica Leila, fiica lui Selim-Pa§a Melhame, pe care o cunoscusem pe Bosfor. D-na Melhame de Dampierre, dealtminteri frumu§ica, intrupa nu numai toate stigmatele Seraiului" dar mai avea §i pretentia unui talent literar. Nenorocita scria i publica versuri pe frantuze§te, qi in incon§tienta ei se credea o rivala a d-nei de Noailles. Si mai vorbea §i tipa intruna. Aceste pete orientale", poate pline de farmec aiurea, detunau in acest colt de rafmata arta clasica, in care culoarea locale de pe alte meleaguri n-avea ce cauta. Oricat a§ fi trecut de neoficial prin Roma, nu puteam sa nu dau ochi cu presa, chiar sub regi-mul fascist. Am oroare de presa, 0 nu pot si-i sufar pe gazetari. Din toate inovatiile stupidului" al XIX-lea secol, cum 1-a calificat Leon Daudet, nici una n-a fost mai nenorocita decat aceea a libertatii presei. Pe langa imensul ràu pe care 1-a facut 0-1 face omenirii, putinul bine ce se poate inscrie la activul säu e floare la ureche. Ea otrave§te zilnic sufletele. Ea 1 Ajuns mai tarziu ministru la Belgrad. Acolo d-na de Dampierre era la locul ei.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

45

insalä si aãã. Anarhia morald si politica in care se zbate jurnatate din omenire e opera ei. Fara dezmatata i culpabila publicitate a presei, lumea s-ar potoli. Demagogii si-ar inghiti discursurile, agentii provocatori i propagandistii tuturor utopiilor lipsiti de ecou, si-ar restrange incercarile la masura unui auditoriu fortamente restrans i cu siguranta recalcitrant, dacä n-ar fi intoxicat prin otrava distilata in fiecare dimineata, de gazeta", Toti gazetarii sunt lichele nu exista nicaieri, gazetar cinstit. Vorbesc bineinteles de gazetarii de meserie, de cei care traiesc din porcaria lor de scris si de santaj. Odioasa pretutindeni, presa e si mai odioasa la Roma, sau cel putin asa mi-a parut mie. Daca tari dej a cazute prada asa-zisei democratii in realitate demagogiei, daca tari deja otravite si in care preocuparile de ordin politic sau mai exact zis politicianist primeazd tot, se mai pot incadra in exigentele si in obiceiurile impuse de aceasta a patra putere in Stat o asernena incadrare e cu tntul de neconceput la Roma. Acolo, sub covarsitoarea sugestie a trecutului, la adapostul unui forrnidabil regim de autoritate actuala, omul politic strain dar liberat se simte dezlegat de orice obligatii fata de reprezentantii unei puteri domesticite. Gazetarii cu botnita la gura sunt si mai odiosi ca cei care mused: la ura mea de acasa se mai adauga si dispretul. Cat am stat la Roma am facut ce am

putut ca si evit contactul cu presa dar n-am izbutit pe deplin. A trebuit sa primesc odata, in bloc, pe reprezentaMii ziarelor italiene i sa ma supun o alta data unei insistente invitatii a cercului presei straine. Pe langa ce ma astepta la Paris, am scapat ieftin. Ca sa nu-si dea seama de adevaratele mele sentimente fata de dansii am primit la Grand Hotel pe dumnealor domnii ziaristi cu surasul pe buze, cu variate i abundente bauturi i gustari pe mese si le-am vorbit pe italieneste. I-am incantat; cu acadele, bunele vointi sunt tot atat de usor de prins ca mustele. Am avut o presa excelenta, i toate ziarele din Roma mi-au celebrat exceptionalele insu§iri: inteligeMa, claritatea i priceperea! Inca un efort ca cel pe care-1 facusem, i gazetele lui Mussolini rn-ar fi consacrat ca cea mai proeminenta figura a Europei! Le-arn declarat ca aceasta calatorie pe care o intreprinsesem in capitalele Occidentului era de ordin informativ; ca ministru de finante, activitatea mea

era mai mult de ordin intern decal extern. Le-am indicat in cateva cuvinte rezultatele bugetare pe care le nadajduiam din reducerea radicala a cheltuielilor Statului. Tot pe scurt, le-am schitat apoi proiectul meu de reducere a datoriilor agricole cu 50%. Desi n-am putut sa ma intind asupra acestei probleme a reducerii pasivului mort, ea i-a interesat foarte mult, i cu greu am putut sa ocolesc indiscretele lor intrebari. In concluzie le-am aratat ca multu-

www.dacoromanica.ro

46

CONSTANTIN ARGETOIANU

mita' rnasurilor locale luate, Romania va mai rezista inspairnantatoarei crize care ruina Europa intreaga. Cat va mai putea rezista, era o chestiune in legatura' cu economia generala mondiala, §i easpunsul nu 1-ar putea da decat cei care indruma politica qi economia Statelor mari. Daca Puterile Mari nu vor gasi solutiile necesare qi clack' toate tarile vor merge spre mina, cei care vor suferi mai mult vor fi noii saraciti", neobi§nuiti cu mizeria caci noi, romanii, avem deja in aceasta privinta o lunga experienta qi suntem obigiuiti cu toate privatiunile. Am rnai marturisit cata placere mi-au facut conversatiile mele cu M.S. Regele, cu Duce le, cu miniqtrii Grandi qi Masconi, qi cat folos am tras din ele; le-am impart4it admiratia mea pentru infaptuirile fascismului am mai facut cateva glume, qi ne-am despartit prieteni! Dupi plecarea lor am deschis ferestrele. La Asociatia Stampei Estere", corespondentii rn-au primit cu damele lor. Urate foc toate. Aci n-am mai facut declaratii colective. Timp de douà ceasuri, i-am lásat sa ma intrebe ce le-a trecut prin cap. Fiecare mi-a pus intrebarea ce-1 interesa mai mult. Am cautat i am izbutit sa scap prin tangenta golind un insemnat numar de pahare cu limonadä rece. I-am lasat multumiti qi pe ace§tia. Mi-am sfarit prea scurta Fdere la Roma printr-o amanuntita vizità la noua $coala romani ridicata in mare parte prin aportul Bancii noastre Nationale, in dosul vilei Borghese, pe minunata alee proaspat croità spre vila Giulia. Planurile cladirii find facute de Petre Antonescu, ma a§teptam la o nenorocire; mare mi-a fost surprinderea in fata unei opere ce nu avea nimic comun cu ororile obi§nuite ale zisului arhitect. Din fericire dl. Antonescu 4i lasase acasa inspiratia personala i se marginise si imite clasicele cladiri pe care Italia i le oferea cu profunzime. $coala noastra de la Roma e foarte reqita; nu ne face de ruqine, Ma terneam de nefericitul aspect al unei cule, a unor pridvoare strivite sub gigantice acoperiwri, a unor colonade fara avant in mijlocul armonioaselor linii ale cetatii eterne. Din fericire nimic din toate acestea. Pot chiar sa afirm ca in acest mic cartier rezervat de municipiul roman diverselor Foli straine interneiate dupà razboil, coala noastra e cea mai reu§ita. in ianuarie 1932, amenajarea ei nu era inca terminata; directorul, profesorul Panaitescu de la Cluj, ginerele lui Alexandru Em. Lahovari se ocupa cu mult zel i cu multi pricepere dar cu un prea mic concurs din partea Statului nostru saracit sa sfar§easca ce rnai era de sfar§it. I Ungaria, Austria, Tarile Scandinave etc. au infiintat fiecare cate o Foga, dupa ritzboi, imitand vechiul exemplu francez.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

47

Am parasit Roma in ziva de joi, 7 ianuarie, la amiazi, cu inima Aran* §i. am luat drumul spre Paris. Cu inima stransa, mai intai fiindca paraseam Roma

qi inchideam scurtul capitol al vacantelor ce-mi ingaduisem, apoi fiindca prevedeam &à la Paris voi da de mai multe neplaceri deck de placeri. fiam cii acolo ma a§tepta jugul ministrului de fmante i ca voi fi tot add de hartuit ca la

Bucure§ti. Eram insa resemnat: trebuia sa tree §i prin furcile caudine ale finantelor franceze. Am sosit la Paris, a doua zi, vineri, la orele 14 §i 45.

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL AL XXIII-LEA

Atmosfera ce mi se crease la Paris de Titulescu i de calm adversarii mei de la Bucurqti Sunt prezentat ca un cerrtor de imprumuturi Adevdratele scopuri pe care le unnaream la Paris Carenta lui Ghica i deceptia pe care mi-a dat-o Actiunea lui ministeriald Uneltirile lui Iorga impotriva mea la BucureVi Organizez la Paris reactiunea impotriva clevetitorilor !n cfiteva zile schimb atmosfera i tonul presei franceze Ajutorul dat de Ch. Louis-Dreyfus. Auboin i Marta

Bibescu, Abate le Mugnier, Philippe Berthelot, Sert, Elena Vacarescu, Marioara Ventura §i Hirsch Mircea. o

inainte de a atinge acest capitol al calátoriei mele, voi c5uta s5 15muresc cat mai pe scurt atmosfera ce mi se facuse la Paris ca si sabotarile puse la adversari printre care cale la Bucuresti de eatre adversarii mei politici trebuia sà numar, spre rusinea Guvernului nostru, i pe presedintele Con-

siliului. Ma gandesc cu atita scarb5 la acele zile grele si la intrigile in mijlocul.c5rora rn-am zbätut incfit nu voi consemna in aceste pagMi deeat amintirile fail de care firul povestirilor mele s-ar putea rupe. 0 fac in silk si rog pc cititorii mei sä m5 ierte si de ast5 data, dacã tot* ma voi intinde mai mult decat mi-o propun. In capitolele precedente am atins deja in treacát delicata chestiune a defaimarilor lui Titulescu in strainatate. Acest salariat al nostru, acest mare demnitar al Statului, acest barbat politic cu faspundere, nu s-a sfiit s5-si barfeasc5 Regele si Guvernul, sà tr5deze interesele T5rii, cu indoit scop de meschin5 fazbunare si de reusita a proiectelor netarmuritei sale ambitii. Indat5 dupa constituirea Ministerului Iorga, Titulescu pornise o campanie impotriva Regelui pe care-I prezenta intr-o serie de articole si de inform* aparute in presa occidentalà, ca vindut nemtilor si hoar& s5 introducg re-

www.dacoromanica.ro

MEMORI1,1932-1934

49

gimul de dictatura, odios democratiilor din Franta §i Anglia. Grigore Filipescu, pe atunci vrajmaq de moarte al lui Titulescu, plecase chiar la Paris, cu banii Guvernului ca sa ne aduc5 dovada complicitatii lui Titulescu in aceasta campanie de defaimare. Bineinteles ca nu ne-a adus nimic, cáci Titulescu nu era om sa se lase prins atat de u§or; dealtminteri impulsivul Grigoraq era ultimul care sa fi putut indeplini o asemenea misiune. Nu-I alesesem eu, nici nu-i dadusem eu parale: i le-a dat Ministerul de Externe. Aceasta splendoare a unui demnitar al Ministerului de Externe, care presupunea cel putin o banuiala serioasà, prin mijloace atat de laturalnice" d5 dealtminteri de gandit asupra mentalitatii care domnea in acel Departament.

Titulescu, care-0 spala mainile, i jura pe toate potecile ea nu avea nici un amestec in campania intreprinsà, ba c5 dimpotriva, facuse tot ce-i st5tuse in putint5 ca si o impiedice, o ducea in realitate prin Agentia Sud-Est a escrocului Mircea (Hirsch) pe care o ajutase sa ia fiint5 §i pe care o inthrise prin subventiile obtinute de la Guvernul roman §i mai ales de la Guvernui francez. Mircea nu ie§ea din cuvantui iui Tituiescu i Titulescu il asmutise impotriva Regelui. Ce e mai nostim, e ea" escorcul de Mircea fusese carlist infocat pe vremea pribegiei Printului Carol, in nadejdea unor insemnate beneficii ulterioare, §i trecuse dup5 Restauratie in lagarul vrajmaOlor din cauza dezamagirilor sale in acest ordin de idei. La campania inceput5 prin Mircea qi prin alte unelte pe care le avea in presa francezi, belgiank genevez5 qi englez5, impotriva Regelui emasculatul din Titule§ti a adaugat dupa scurt5 vrerne qi in subsidiar alta, impotriva Guvernului Iorga qi in special impotriva mea. Pe Iorga il prezenta Europei" ca pe un z5pacit neputincios ce se zbätea zadarnic in mfiinile nide, iar pe mine ma incondeia in ochii Frantei" ca un germanofil notoriu", ca un om vandut nerntilor". Si cum Iorga, care circulase mai mult decat mine prin Paris in anii precedenti confirmase prin infati§area lui judecata de zapacit", multa lume inclina s5 socoteasca drept exacta §i judecata prietenului Titulescu despre mine. Pentru Titulescu insa, Iorga era un caraghios cu care se juca. Adeväratul adversar, adevarata pies5 de rezistent5" pentru dfinsul cram eu. Trebuia cu orice pret sa-mi saboteze calátoria la Paris, oricare ar fi fost consecintele pentru tali. Tara, ca de obicei, era ultima sa grija §i nu vedea intr-insa deck un piedestal pentru vanitatea lui personal5; singura sa str5duint5 era &à ma dea jos pe mine, ca s5 se urce el. De data asta a lasat mai in surdin5 fara sa-1 abandoneze cu totul argumentul cu bopfilia", care speriase intr-atata pe Pangal (in calatoria lui ce precedase pe a mea)

www.dacoromanica.ro

50

CONSTANTIN ARGETOIANU

incit imi ceruse sa merg de urgenta la Paris qi sa pun lucrurile la punct. In locul bo§ofiliei", sau alaturi de ea, a inventat alte doua gogorite: ca ye-

neam sa cer§esc in Franta un nou imprumut qi cä hotarasem sa reduc cuponul". Douà operatiuni contradictorii pe care cel mai superficial bun simt n-ar fi putut sa le asocieze, dar eine poate evoca bunul sims fata de gogomanii care se iau dupà informatiile gazetelor qi nu sunt in stare sa patrunda intentiile oamenilor de rea credinta? Campania a fost dusa cu multi abilitate. Ea a pornit de la Bucure§ti. De§i avusesem grija, pe la sfar§itul lui noiembrie, sa convoc corespondentii presei straine i sa le fac pe franttize§te, ca sa priceapa, un larg expozeu al proiectelor mele financiare, in nidejdea ca la rfindul lor vor fi destul de cinstiti ca sa lamureasca opinia publica de peste granita, au fost de ajuns cfiteva informatii perfide aparute dupa plecarea mea, in ziarele opozitiei din Bucure§ti, ca sa pocneasca focul de artificii la Paris. Informatiile de la Bucure§ti, n-aveau dealtminteri alt scop decat sa permita declan§areaa campaniei in Franta, §i fuseseri

sugerate de cat-re oamenii lui Titulescu, in conformitate cu planul stabilit. Lupral a inceput prin a anunta hotararea mea de a comprima cheituieliie publice prin reducerea cuponului. Adevdrul, Dimineafa, Universul i alte foi platite de Banci care urmareau caderea mea din cauza Conversiunii, s-au pus sa scrie impotriva oricarei incercari de imprumut nou, ca §i cum a§ fi urmàrit a§a ceva. In Adevdrul ce e drept Bubi Brani§teanu, mai de§tept, s-a multumit cu un articol in doi peri in care ma sfatuia sa nu ma incurc in aventuri (aveam i nevoie de un asemenea sfat!). n indreptarea" in schimb mareplul Averescu, in doua numere consecutive, a reeditat sub titlul Devalorizarea probildfii si sub propria semnatura nazbatiile pe care le inganase in Senat, intr-o interpelare dezvoltata din 11 decembrie2. Prietenul meu Iorga, care, ca raspuns la felicitarile mele de Anul Nou imi telegrafiase: Je vous remercie des grands services que ' Escrocul Fagure i frate-sAu Honigmann, stipendiati de Titulescu, erau complicii lui cei mai devo 2 Interpelarea fusese adresatA primului ministru. Acesta n-a apArut insA pe banca minis-

terialA si a rAspuns, in cateva cuvinte, a doua zi, dupA notele stenografice din ajun. DI. maresal pe vremea aceea incA en froid" cu mine a reeditat toate basmele detractorilor mei din 1923 privitoare la operatiunile cunoscute cu bonurile de tezaur din 1921, invocimd raportul lui Oromolu, plin de pizmA si de rea credinta, pe care insusi VintilA BrAtianu, care numai prieten nu-mi era, il clasase. Cat a trebuit sA regrete mai tilrziu, in 1934, dl. maresal aceastA copilAreascA intetpelare. Din respect pentru bAtranetile maresalului nu m-am dus la aces sedintA a Senatului i n-am dat nici un rAspuns acuzatiilor interpelatonilui, socotind cA dispretul i tAcerea erau singurul rAspuns cuvenit unei InscenAri de rea credintA. A fost insA la Senat prietenul meu Ottescu, subsecretar la Interne si cu covirsitorul lui talent, a executat literalmente, pe indrAmetul calomniator, care a iesit strivit, din dezbateri. A fost un mare succes pentru Ottescu, si indirect pentru mine.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

51

vous rendez au Pays", a lasat sa teach' prin cenzurfi toate aceste infamii, mutt-unfit sa ma loveasca pe la spate, rara sa-si dea seama ca facea jocul lui Titulescu, vrajmavul lui ca vi al meu. hi acel moment, spre scuza lui, era foarte ocupat cu aranjarea i inaugurarea Muzeului Comunal al Capitalei. Singurul care a priceput rostul calatoriei mele a fost inteligentul vi talentatul Nae Ionescu, care, sub titlul Dl. Argetoianu In Strdindtate, a scris un excelent articol. it reproduc aci, fiindca reda foarte bine, adevaratele scopuri urmarite de mine: DI. Argetoianu a plecat in strainatate. Marturisesc ea nu qtiu ce va face acolo. Sunt altii care o vtiu. 0 vtiu i o spun. Dar imi inchipui ca o vtiu vi o spun d-lui Argetoianu, care va fi aflat din gazete de ce pleacä d-sa in chiar strainatate. Din cele ce s-au spus, multe sunt fantezii, ca sal nu zic toate. Caci ce poate fi astazi mai fantezist pentru un ministru de finante roman, cleat sa place peste granita pentru a negocia un imprumut! Un imprumut? Bun lucru! Numai ca: eine da banii? Pentru ce ii da? $i in ce conditii? Caci chiar dacfi s-ar gasi eineva sa dea azi bani iucru ava de putin probabil ei nu ar putea fi acceptati decat daca banii se dau pentru noi, in scopurile noastre, intai; vi al doilea clack conditiile nu sunt prea oneroase. Imprumuturi ca sa ne mentinem moneta" astea nu sunt pentru noi, fericitii imprumutati, ci pentru ei bietii imprumutatori. Iar imprumuturi ca cel al d-lui Mihai Popovici Tranva-a-Doua, pot fi acceptate doar de oamenii care nu au de gand sa plateasca. Vedeti, musk azi in lume un bancher care sa negocieze cu noi i sa ne acorde un imprumut acceptabil? Prin urmare nu dupa imprumut a plecat dl. Argetoianu in strainatate. Eu av crede mai simplu vi mai verosimil, ca a plecat sa se odihneasca. $i o cred, din doua motive: intai, pentru ca activitatea pe care a desfavurat-o in ultimele vase luni a fost ava de istovitoare incat un repaus i se impune; al doilea pentru cfi situatia Europei e azi de ava natura, incat o colaborare a noastra cu aceasta Europa intr-un program precis de refacere a tarii este astazi imposibila. Ava ca dl. Argetoianu a plecat peste granita si se odihneascrt. Desigur. Dar dl. Argetoianu e ministru de finante, i dl. Argetoianu are peste granita relatii; mmcii cu oamenii care fiecare in tara lor sunt i ei minivtri de finante sau ava ceva; sau (laza nu sunt au fost sau vor fi. Dl. Argetoianu nu va ocoli pe acevti oameni; nu are dreptul sa-i ocoleasca; mai ales acum and e ministru de finante. Dl. Argetoianu ii va vedea deci, va vorbi cu ei, se va informa. Asta e firesc. Asupra caror lucnu-i? $i asta e firesc si se vtie de mai inainte: asupra situatiei generale a lumii vi a Europei i asupra posibilitatilor de incadrare a tarii noastre in lumea vi Europa de azi.

www.dacoromanica.ro

52

CONSTANTIN ARGETOIANU

Ei, iata, asta e o chestiune care ne intereseaza in cel mai inalt grad. Ce va intreba oare dl. Argetoianu? Ce va intreba, nu stim. Slim insa ca va trebui sa intrebe. Cineva spunea: se duce sä vada daca nu cumva e chip sa reducem ceva din datoria noastra external. Se poate. Dar chiar clack" ar fi asa desi noi nu o credem asta nu e chiar asa de important. Asta e o chestiune concreta si prin urmare de amänunt. Iar astazi nu mai pot interesa chestiunile de amantmt, ci cele esentiale, de orientare generala a politicii noastre. Ce e astazi in discutie, e Insài legkura noastra cu Europa. Si asupra acestei chestiuni va trebui dl. Argetoianu ca i dl. Iorga de altfel, Ca doara si dsa pleaca in strainatate2 sà ia informatii. Europa sta la o rascruce. Toate incheieturile se desfac. Optimismul oamenilor vechii asezari e cu totul deplasat; mult mai la locul lui fiind optimismul oamenilor asezarii de Maine. Se pare totusi Ca «Europa» nu-si dal seama de aceste lucruri. Pentru ca aceasta «Europa.» nu exista, sau pentru alte pricini; asta e indiferent. Fapt este insa ca Europa sta

la rascruce si nu se hotaraste pentru nici un fel de actiune. Ce va urrna? Ce poate sá urmeze cu o corabie la carma careia nu sta nimeni? Asta. Desigur, dar in situatia asta noi avem o indatorire (si dl. Argetoianu nu i se va putea sustrage), sa stim cel putin noi unde mergem. Sa trecem deci granita (iata, dl. Argetoianu a facut-o pentru noi) i sa intrebarn pe cei care detin astazi destinele Europei: ce au de gand, daca au de gaud ceva. Spiritele europene vor putea spune ce vor voi; eu insa ca prostul care se tine de realitati ca orbul de gard, nu voi osteni a spune ca, mai inainte de orice, noi suntem romani, i abia mai pe urrna altceva: europeni sau mai stiu eu ce. Dar ceva mai mult: nici nu suntem europeni sau mai stiu eu ce, deck in masura in care acestea imi inlesnesc situatia mea ca roman al lui Durnnezeu. Europenismul meu neflind deci, deck un mijloc. Prin urmare dl. Argetoianu va trebui sä afle peste granita: 1. daca mai exista «Europa»; 2. daca ea ne poate fi de un folos. Si dupa ce va fi aflat raspunsul la aceste doua chestiuni fundamentale Guvemul sa &cä o politica in consecinta. Pentru ca, vedeti, din relatiile noas-

tre cu «Europa» relatii «alese» n-am ce zice! rezultà pentru noi o multime de angarale. Mai intai, casa mare pe care o tinem; ca sa fim i noi in rand cu lumea; casa care in speta se numeste actualul nostru aparat de Stat, costisitor peste puterile noastre, i nepotrivit nevoilor noastre. Si mai pe urma I Nae lonescu face aci aluzie la planul meu de a suprima pentru cdtdva vreme amortizarea unor imprumuturi, prin bund intelegere cu creditorii. Despre o reducere unilaterald nu a fost vorba, nici macar pentru amortizAri. 2 Informatie gresita. lorga fusese in stäindtate, si nu mai urma sd plece, ca prim-ministru cel putin.

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

53

mijloacele de corespondenta pe care le intretinem si care in speta se numese moneda stabilizata. Care este iarasi precum se stie, cu mult prea costisitoare pentru noi, din toate punctele de vedere. Am facut jertfe grele pentru aceasta monedd i suntem siliti sa mai facem. Nu ne vom impotrivi. Dar sa stim de ce. Caci daca moneda stabilizata reprezinta legatura normala i cea mai potrivita cu Europa, noi trebuie sà o pastram, desigur. Sub conditia insa ca legaturile cu strainatatea sa fie posibile si eficace; i ca aceasta strainatate Insài sa nu renutate la moneda stabila; nici macar treckor. ... Si in afara de casa mare si milioanele scumpe de corespondenta, mai sunt i alte angarale rezultand din legatura noastra cu Europa. Renuntarea la ele ar putea insemna, in anumite imprejurari, salvarea noastra. Ne va aduce dl. Argetoianu mijloacele de orientare sigure?" Mijloace de orientare sigure, iata inainte de toate scopul calkoriei mele. fiindca plecasem sa le culeg, era de datoria mea sa mai incerc sa rezolv i ekeva probleme secundare, dar urgente i suparatoare asupra coirora trebuia sci fiu fixat, intr-un sens sau altul in vederea mcisurilor de luat pentru asigurarea junctiondru aparatului nostru de Stat. Voi enumera numaidecat aceste cateva probleme; nu erau multe. Dar pang sa le tree in revista, voi relua firul povestirii mele i voi contura prin ckeva documente starea de spirit care ma astepta la Paris, multumitä lucraturii" bandei negre atatata de Titulescu. Prevazand ca stirile false raspandite in ziarele din Bucuresti n-aveau alt scop deck sa alimenteze o campanie de presa in Franta, cinstitul i clarvazatorul Zamfir Brdtescu (subsecretarul meu la Finante) (Muse In ziva de 29 decembrie un comunicat, transmis de catre agentia Havas i publicat sub urmatoarea forma de ziarele de buria credinta din Paris: Bucarest, le 29 decembre. Un communiqué du Ministere des Finances dement categoriquement la nouvelle publiee par certains journaux relative A un moratoire eventuel des dettes exterieurs. Le paiement du coupon, declare le communique officiel, constitue une obligation essentielle pour credit et pour la stabilite financiere du pays, et le Ministere des Finances a deja effectue a la Banque Nationale les versements necessaires en vue du paiement du coupon jusqui'apres le 1 mars 1932.

Ii n'y a, d'autre parte, aucun motif d'inquiétude en ce qui concerne le paiement regulier des coupons futurs. Le communique dément egalement de maniCre categorique les nouvelles

tendancieuses presentees hier par la presse roumaine comme emanant des milieux gouvernamentaux et reproduites a I 'étranger, concemant le voyage de M. Argetoiano en France et les intentions prétées au ministre des fmances de Roumanie de conduire A Paris des negociations d'ordre financier".

www.dacoromanica.ro

54

CONSTANTIN ARGETOIANU

in acelasi timp, Legatia Romaniei din Paris, publics i dansa tot dupa ce-

rerea lui Bratescu, un comunicat foarte lamurit: La Legation Royale de Roumanie dement les bruits qui ont circule au sujet d'un nouvel emprunt, ainsi que ceux qui concernent un moratoire, quel qu'il soit, interieur ou exterieur." Pentru oamenii de buna credinta ar fi fost destul. Dar erau cei de rea credinta care asteptau in umbra. Au asteptat pang sa ma indrept spre Paris, dupa oprirea mea la Roma, si au deschis focul. L-a deschis, cum era de asteptat licheaua de Mircea, omul lui Titulescu, care a strecurat in foile afiliate agentiei sale urmatoarea telegrama: Bucarest, via Vienne (Depêche Sud-Est). La Lupta annonce que M.

lorga, president du Conseil a exprime sa decision de presenter irrevocablement sa demission du Ministere dans le cas oü le gouvernement ne trouverait pas les moyens de payer les fonctionnaires, dout les traitements n'ont plus éte acquittes depuis plusieurs mois (!!). Le president du Conseil a declare qu'il ne veut plus assister au spectacle des certaines de fonctionnaires qui l'accueilent, partout oü il se rend, en lui montrant leur denuement. Le seul espoir de prolonger la vie du Ministere residerait dans les tentatives de M. Argetoyano d'apporter des credits de Petranger. Mais M. Iorga dit la

Lupta n'a pas cache son scepticisme a ce sujet et c'est pourqoi ii etait trés deprime".

Si ziarele amice" se gräbeau sa publice aceasta telegrama sub senzationalul titlu: L'echec de M Argetoyano amenerait une crise de Cabinet". Si ca sa-mi faca atmosfera si mai prielnica, aceeasi agentie Sud-Est mai

publica sub titlul Un eloge compromettant du Roi Carol dans le journal d'Hitler"bazaconii de felul acesta: Bucarest (via Vienne)1, 2 janvier. Le VOlkischer Beobachter, officieux d'Hitler, a publie un article dans lequel, apres avoir parle des «possibilites presque illimites» qui s'ouvriraient a l'expansion allemande en Roumanie, aussitot que l'Allemagne elle-meme aurait opere son propre redressement, ii est longuement question du Roi Carol, dont on loue, l'extraordinaire habilite et la sagesse, pour arriver a la conclusio suivane: Le Roi Carol sait que l'avenir de son pays reside dans une collaboration economique aussi étroite que possible avec l'Allemagne, et il appuie tous les efforts qui sont faits dans ce sens. C'est ainsi que l'on a appele a la direction du Ministere des Minorites, speI Toate aceste telegrame ale Agentiei Sud-Est, cu mentiunea Via Vienne" erau redactate la Paris. Via Vienne" nu era cleat o ridicolA incercare de indepArtare a responsabilitAtilor.

www.dacoromanica.ro

MEMOR11,1932-1934

55

cialement cree par le Cabinet Iorga-Argetoiano, justement un representant des minorites allemandes, en la personne de M. Brandsch".1 "Eu commentant cet article le journal Lupta écrit: Quelles que soient les sympathies que puisse nourir le gouvernement actuel, nous croyons qu'il finira par s'apercevoir de ce que l'on poursuit avec (sic) de tels articles et qu'il ne restera pas muet devant l'action hitlerienne de soi-disant «eclaircissemento entreprise eu Roumanie". Pe langà aceste atacuri perfide dar oarecum indirecte, s-au dezlAntuit M altele, directe, §i incalificabile, caci erau indreptate impotriva unui Stat aliat qi a reprezentantului s'au oficial. Astfel L 'Oeuvre din 7 ianuarie publics sub semnAtura lui Jean Piot gi sub titlul Visite ministerielle", amabilitAti de felul acesta:

M. Argetoiano, ministre des finances de Roumanie, arrive demain A Paris. Pour nous emprunter de l'argent? C'est la premiere idee vient a l'esprit. On a tellement l'habitude! II convient toute fois de remarquer que, par un commiTnique recent, la Legation de Roumanie a pris soin de nous avertir qu'il ne s'agissant de rien de semblable. Nous l'esperons bien.

J'ai en l'occasion de dire, il n'y a pas longtemps, a un homme d'Etat roumain, que, preter de l'argent A son pays pour qu'il puisse construire des routes, par exemple, sur lesquelles ses compatriots ne feraient rouler que des autos américaines et Dieu sait si l'on en voit passer A Bucarest! c'etait une combination d'autant plus singulière que, invariablement, de debiteur finit par se brouiller avec son creancier. Si M. Argetoiano venait vraiment a Paris pour nous otaper»2 qu'on me pardonne cette expression vulgaire! ii arriverait a un bien mauvais moment. S'il vient pour etudier les possibilites d'une veritable cooperation entre la France et l'Europe Occidentale d'une part, la Roumanie et l'Europe Orientale de l'autre, souhaitous-lui courtoisement (?!) la bien-venue." La populaire, sub titlul: Un scandale. La France serait disposée de prefer encore de l'argent a la Roumanie, 5lcu subtitlul: Cependat tout le monde sait I Subsecretariatul minoritAtilor fusese creat pentru coordonarea problemelor minoritare, care trebuiau solutionate odati pentru totdeauna si alegerea lui Brandsch a fost fitcutA findcA si Regele, si Iorga si eu am crezut ca. era bine ca mAsurile menite sA punA capAt agitatiilor minoritatilor, mai toate de ordin politicianist, sA fie luate sub auspiciile unui minoritar si printre acestia nimeni nu era mai indicat decat sasul care in toate ocaziile dovedise loialitatea lui fata de ideea Statului roman unitar. 2 Oh! qu' en termes galants ces choses la sont dites!"

www.dacoromanica.ro

56

CONSTANTIN ARGETOIANU

que le Roi Carol est l'ami de Mussolini et de Hitler et qu 'il trahira la France a la premiere occasion Le populaire, organul oficial al Partidului Socialist (Leon Blum) publica pe ziva de 4 ianuarie o depeqi a Agentiei Sud-Est (iar4i via Viena"), plina de amenitati §i dansa, la adresa noastra: Pang qi cumpatatul Journal des Débats strecura in 8 §i 9 ianuarie, douà articole tendentioase qi prin urmare inexacte asupra scopurilor vizitei mele, articole din care extrag pasaje ca: C'est donc vers la voie des avances et des ouvertures de credit que nous

seron convies et nous avons montré a cet egard que les suggestions (?) abondaient du cote roumain. Il est a peine besoin de souligner l'invraisemblance d'une tractation de cet ordre".

Sous l'empire de la neceisite, la hate se manifeste, a Bucarest, de voir aboutir les pourparlers (?) qui consacreront, sous une forme ou sous une autre, l'octroi d'un prêt de 3 milliards de lei a la Roumanie. Un appel au marche française risquerait fort de rester sans echo." Sa mai vorbesc de scandalagiul dar destul de raspanditul Cri de Paris care sub rubrica La bourse ou la Vie" (frumos, nu?) ne tragea tarii, qi mie particular, cum se zice, la mir? Cred ca aceste citatii nu sunt de prisos, qi ca ele stmt suficiente ca sa la-

mureasca starea de spirit care domnea la Paris in momentul sosirii mele. 0 cunWeam prin informatiile telefonice pe care le primisem la Roma §i mai qtiam cat de impresionabile erau cercurile guvernamentale franceze la tot ce aparea In presi. Fusesem de asemenea informat ca aceasta stare de spirit fusese creata aproape in intregimea ei de banda lui Titulescu. Chiar daca in campania dezlantuita ar fi fost o parte de initiativg franceza, nu incapea indoiala ca aceea§i banda o provocase prin sistematca sabotare, de luni de zile, a Guyernului nostru. Pang unde putea sa ducg patima politica printre romani, care nu ezitau sh calce in picioare interesele tarii, numai in vederea unor efemere succese personale! Pe cand trenul ma purta spre calvarul pe care-1 prevedeam, mi-am rezumat in cateva puncte scopurile pe care ma hotarasem si le urmaresc la Paris. Nu eram om &à dau inapoi, dar fata de o situatie pe care nu o prevgzusem la plecarea din Bucureqn, am redus la un minimum chesfiunile de amanunt" dupg expresia lui Nae Ionescu, rezervandu-mi toata libertatea de spirit pentr-u investigatiile mele de ordin general. Mi-am clasat aceste probleme de amanunt" sub urmatoarele puncte:

www.dacoromanica.ro

MEMOR11,1932-1934

57

1) SA lAmuresc situatia Guvernului Iorga i pe a mea personalà, in cadrul aliantei noastre cu Franta i sä obtin un rispuns categoric din partea reprezentantilor autorizati ai Guvernului francez, dacfi da sau nu, vor sA ne ajute sh trecern cu bine prin greutAtile acute ale crizei. Pentru mine si aceasta era o chestiune de amànunt, caci existau pentru noi s01u11 In ambele ipoteze, si nu de prietenia sau de indiferenta Frantei depindea la urma urmelor viitorul nostru. Alianta cu Franta era pentru noi conjunctura politica cea mai simpla, cea mai moralä date fiind legàturile care se innodaserA pe timpul rAzboiului §i prin urmare cea mai normalà. Din partea noastri nu exista nici o indepartatà intentie de a slAbi o alianta pe care dimpotrivd am fi dorit sd o intdrim cat de mull. Dar daca Franta obosità de sacrificiile pe care le fcuse pentru Romania" ne-ar fi socotit ca indezirabili, am fi fost siliti sa ne resemnAm i ne-am fi gasit liberi sA ne indreptAm pasii pe alte r.51-Ari In cihintil nOacti economici ne era imposibil sA rAmanem izolati tocmai in momentul in care in Europa se ridicau zorile unor noi prefaceri. Ma gandeam insh sa folosesc prezenta mea la Paris mai mult pentru a tAlmAci intentiile Romaniei, ramasA credincioasA anaajamentelor sale (in cuprinsul carora Guvernul Iorga intelegea sä se incadreze thrà nici o reticentA), deck pentru a sili Guvernul francez sA iasä din rezerva lui i sA ne spuna !impede dacA mai vrea sà meargA mana in mand cu noi. In caz afirmativ, i numai in caz afirmativ, cAci altfel misiunea mea la Paris ar fi fost terminata as mai fi avut de examinat cu conducAtoriii economiei §i finantelor franceze alte puncte de ordin mai special, si s caut cu dansii solutii utile pentru Romania i posibile pentni Franta. 2) Printre aceste puncte de ordin special cel mai important era obtinerea unor condi(ii preferentiale pentru douii din catepu illy cxpultului nostru in Franta, pentru cereale i pentru petrol in vederea indispensabilei sporiri a balantei noastre comerciale gray atinsa prin scaderea catastrofalä a preturilor §i prin mAsurile restrictive luate de tarile importatclAre. 3) Un alt punct al straduintelor mele trebuia sa fie terminarea nesfarsitelor negocieri privitoare la vanzarea celor 70 000 de vagoane de petrol provenite din redeventele Statului si a cAror valorificare era de o imperioasa urgentà fatà de brusca sleire a veniturilor Tezaurului nostru, in acel prim an de criza acutä. 4) Un al treilea punct era cel relativ la platile datorate pentru furniturile militare, mai ales in ce privea sumele datorate uzinelor Skoda (Cehoslovacia) §i Creusot. 5) Un al patrulea punct, pe cat de important pe atat de delicat de tratat, era cel privitor la un avans de Trezorerie" pe termen scurt, pe care eram hotärat sa-1 cer Ministerului de Finante francez, pe bazele pe care o asemenea operatic

www.dacoromanica.ro

58

CONSTANTIN ARGETOIANU

fusese incheiata cu citeva luni inainte cu Guvernul cehoslovac qi cu cel maghiari. 6) Un al cincilea punct, in fine, in ordinea acestor afaceri de amanunt, era incheierea conventiei dintre Banca Frantei qi Banca Nationa1a deja negociata prin Auboin, pentru crearea unui fond special de devize, la Paris, in vederea unor posibile dificultati de transfer, in cursul anului 1932. Cunoscind bine climatul politic" francez, mi-am dat seama ca cel dintii lucru pe care-1 aveam de facut punind piciorul in Paris, era si schimb atmosfera pe care rni-o crease prietenul Titulescu cu oamenii lui. $i trebuia sä o fac repede caci timpul imi era masurat qi nu aveam decit 10-12 zile de petrecut in capitala Frantei. Daci am izbutit qi am izbutit meritul a fost al meu singur qi al lui Luculescu, ata§atul nostru de presa, baiat inteligent qi cinstit care rn-a ajutat din toate puterile lui. E locul sa marturisesc aici o noua deceptie: deceptia pe care mi-a dat-o vechiul qi incercatul meu tovar4 din tinerete, Dimitrie Ghica, colegul meu de la Externe. De cultura pur frantuzeasca, crescut i trait in Franta (abia ingina limba romineasca) Ghica conservase la Paris relatii intinse in lumea politica qi in presä de pe vremea cfind fusese in fruntea Legatiei noastre de acolo, relatii pe care le intretMuse cu grijä prin desele lui aparitii pe malurile Senei. Scurta

vreme inaintea mea, pe când erarn la Roma daca nu ma inFl, trecuse prin Paris, se oprise cateva zile i fati de furtuna ce sufla impotriva Guvernului din care facea parte n-a ridicat nici degetul cel mic ca Si" restabileasca adevarul cu privire la nazuintele noastre politice. Din cite a spus §i a facut, qi care mi-au fost raportate, reiese cá n-a avut dee& o singura tearna: sa fie prins intre mine gi Titulescu §i ca n-a urmarit deck un singur scop: sa fie decorat cu marele Cordon al Legiunii de Onoare, pe care 1-a obtinut. Putin magulitoare prudenta qi meschina ambitie! Campania organizatii de Titulescu n-avea radacini adinci,

era toata in suprafata, cum sunt de obicei campaniile platite sau rasplatite. Ghica ar fi putut sa schimbe macazul, cum 1-am schimbat qi eu, §i Inca mult mai u§or, i sa-mi pregateasca terenul in interesul fcirii si al Guvernului, caci qtiapentru ce ma duceam la Paris, dar n-a vrut, qi a qters-o ca sa nu dea ochi cu mine.

N-am putut pricepe niciodata schimbarea la fata a prietenului" meu Ghica. E drept ca de cind parasisem diplomatia ne vazusem mai rar, dar ramasesem in corespondent:a qi de cite ori ne intalneam vechile noastre sentimente fratqti pareau nealterate. ti facusem un enorm serviciu in 1927. Bra1 Un asemenea avans nu avea intru nimic caracternl unui imprumut public, pe termen lung.

www.dacoromanica.ro

MEMOR11 1932-1934

59

tianu, cu care avusesem altercatii violente la Paris in 1919, pe vremea negocierilor Pacii, §i care-1 indepartase o prima data din diplomatie, ceruse lui Barbu Stirbei, devenit vrernelnic ministru de externe, sa-1 dea o a doua oari afari i imediat eaci intre vreme fusese reprimit de Mitilineu i numit secretar general al Ministerului. M-am dus irnediat la Bratianu, i a trebuit sfi pun toatii trecerea de care ma bucurarn in joc, ca sfi-1 scap §i am izbutit. La formarea Ministerului Iorga, tot multumit5 mie a ajuns in fruntea departamentului Extemelor. Erau (loud neindoielnice dovezi de incredere §i de prietenie, daci ar mai fi trebuit vreunele dupa tot trecutul nostru. Mu lt rn-a rnirat i rn-a durut sa gäsesc la Roma doug mari fotografii incadrate §i singurele pe biroul sail; a lui Mitilineu i a lui Titulescu. Mai inteleg pe a lui Titulescu, de

care putea sä-1 lege anumite afinitati diplomatice", dar a lui Mitilineu! Pe mine ma repudiase nu numai in poza, dar qi in came qi in oase; 1-am gasit rece §i distant in Consiliul de Mini§tri §i in afard de Consiliu. Tarziu mi-am dat seama cà a fost in mijlocul nostru informatorul §i agentul lui Titulescu Pe Ifinga aceasta deceptie sufleteasca am avut in ce priveqte pe Ghica i una de ait ordin: n-am mai gasit decat slabe urrne din sciipitoarea lui inteligenta de alta data. Dupa cum unii copii raman inapoi in dezvoltarea lor, dupa un strälu-

cit debut in via* tot a§a §i Ghica a limas un intarziat in desfi4urarea evenimentelor postbelice. Spiritul lui ingradit de prejudecatile cu care crescuse, nu i-a inggduit sal urmareascal evolutia unor stari de lucruri in care economicul predornina din ce in ce mai mult politicul i mai ales diplornaticul. A§a incat am avut dezamiigirea s constat ea' stralucitul diplomat pe care-1 pretuisem cu treizeci de ani mai devreme, a fost cel mai deplorabil ministru de externe pe care 1-a avut tara româneasca.. Umbra perirnata, ii plimba nostalgia trecutului mort, topaind cu elegantà de beizadea zaharisità prin sMile Ministerelor, prin culoarele Camerei qi prin saloanele boierqti. Capul lui albit, pe care-1 purta cu o discretä mandrie era pfin de reminiscence literare qi istorice i de dispret pentru cifrele i pentru formulele prin care nesuferitii donuii ecorioniiti eautau sä stavileasca aberatiile unei omeniri in ruptura de echilibru. Principala axa in jurul cfireia bietul Demetre Ghica s-a invartit pe tacute, in exercitiul fun* unilor sale ministeriale, a fost teama. Parasit de fet*le lui tutelare, ramase in efigie pe biroul de la Roma, ii era frica de toate §i nu indriiinea sa ia o raspundere. i era frica de Iorga, ii era frica de mine, ii era frica de Filaliti (secretarul sfiu general), ii era frica de Ispasiu (directorul contabilitatii) ii era fried si nu supere pe Bene§, sa nu napusteasca presa asupra lui i inainte de toate sa nu

calce alfituri" de politica lui Titulescu. li era fricfi de Grigore Filipescu, de fiecare deputat in parte §i de Parlament in intregul lui. Numai de Rege, pe care-1 turtea cu tirade frantuzqti demne de antologiile secolului al VXIII-lea,

www.dacoromanica.ro

60

CONSTANTIN ARGETOIANU

nu ii era nici o teamg, §i-1 lgsa de eke ori lucra cu dansul mot a mot". Sperasem intr-insul un tovafg§ de luptg in stare sà sard in foc, dar spre marea tnea surprindere am ggsit numai un iepure de zece hotare, ve§nic speriat, ve§nic gata sg o §teargg ca sa ocoleascg rgspunderile. Ocupat sg culeagg de dimineata

pang seara toate cancanurile" din culisele Guvernului, facea gazeta" mini§trilor strgini, care renuntaserg sg mai trateze cu dansul chestiunile serioase §i veneau la mine. Era o atgt de uimitoare schimbare intre acel Ghica pe care-1 cunoscusem §.1 apreciasem la Roma §i la Viena §i Ghica pe care-1 aveam algturi

de mine in Guvern, incfit numai o lentg alterare a celulelor sale cerebrale datorità virstei i unei boli latent& putea sg o Igmureascg. Nuyoi uita niciodatà trista figurg pe care a fgcut-o cu prilejul conferintei

Micii Intelegeri intrunità prin mai 1931 la Bucure§ti. Sub cuvant ea erau hotarari (?) foarte importante de rost economic la ordinea zilei2 fusesem qi eu, economistul" Guvemului, rugat sg iau parte la sindrofie: In tot timpul discutiilor, in cgte§itrele §edintele, Ghica a fost mut Ca un pe§te. Nu pricepea. Nu e vorba, nu pricepea mult nici Bene§, sau pricepea pe dos. Sosise la Bucure§ti in linie dreaptg de la Geneva unde reprezentase Mica Intelegere in sanul Consiliului, i ne-a cerut voie sg ne facg, ca introducere la discutiile noastre, un amplu expozeu" al punctului de vedere Sedeneist (ultima editie!) in materie economicd. Am acceptat bineinteles cu deferentà. Doug ceasuri sunate ne-a pisat nenea Bene§3 in§irfindu-ne atfitea ineptii incgt Marinkovici §i cu mine nu ne mai puteam tine pe scaune de plictisealg §i de enervare. Numai Ghica ii sorbea cuvintele, fiindcal era Bene§, dar se vedea cd nu pricepea nici el nimic. Fierbeam. Nu §tiam ce sg fac. Eram la mine acasg qi nu voiam sà fiu nepoliticos; pe de altd parte insä nu puteam sg inghit atâtea ngzbgtii, m-a§ fi inecat cu ele, dacà n-a§ fi rgbufnit. M-a scos din incurcaturg Marinkovici. A luat cuvgnI Tuberculoza. 2 N-a fost nici una. Benes a incercat sa ne incurce_in declaratii de principii cel putin inutile si sd ne propuna o organizare economica a Micii Intelegeri o, numai vag schitata! dar a ramas singur la parere. A trebuit sA nu mai am eu cuvant la carma Orli, sA moarA Marinkovici, sA devinA atotputernic Titulescu pentru ca planul de extindere in realitate de sabotare propus de Benes Inca din 1931, sA ia fiinta. 3 Pe Ilene§ nu 1-am putut suferi de cum 1-am cunoscut i pana la srarsit. Ceea ce nu m-a impiedicat sa-i aduc elogii in publicatia omagialA editatA in 1934 sub auspiciile reprezen-

tantilor Micii Intelegeri: imi fuseserA cerute cu o insistentA pe care nu o putusem nesocoti in conjunctura politica de atunci. Benes mi-a rAspuns printr-o scrisoare foarte gentila (saracull) pe care am reprodus-o in extenso" la anexe. Un an mai tarziu, in 1935 ca sA mA impac cu constiinta mea care nu mA ierta, am intreprins pe Benes in prezenta Regelui si a lui Titulescu i 1-am rugat sA-mi explice la carte de Tendre" (0) cu care venise in buzunar din nou de

la Geneva. MA gAsise prilejul in vervA si am obtinut mare succes de veselie pe spinarea Drotosului si a lui Titulescu!

www.dacoromanica.ro

MEMORII, 1932-1934

61

tul el indath dupd Bene§, §i a fost o executie atht de fink atht de ironich, atfit de arzatoare incht Regele Droto§ilor, pleo§tit, cu nasul in jos n-a mai zis nimic. Beam lapte. Ghica asculta, sorbea §i cuvintele lui Marinkovici, §i continua sa nu priceapa nimic. Duph Marinkovici, am schitat §i eu in putine cuvinte, cdteva incercdri curajoase pe care Mica Intelegere le-ar putea, niq ten0,