Consolarile filosofiei [PDF]

Zitiervorschau

AlAIN DE BOTTON s-a născut la Zi.irich (El veţia) În 1969 si s-a stabi l it la Londra.

Este a � toru l unor cărţi de eseuri pe margi nea experien­ ţelor şi ideilor propri i şi a ce lor ale unor a rtişti, fi lozofi şi gâ nditori, Într-un sti l care a fost catalogat d rept "fi lo­ zofi e a vieţii de zi cu zi". Pri ma sa carte, Eseuri despre iubire, u rmăreşte proces u l d e Î n - şi dez-drăgostire, amestecând elemente d e roman cu med itaţii ş i ana l ize tip ice unei cărţi de non-ficţi une. Autoru l a devenit cu noscut pe plan i nte rnaţional odată cu cartea Cum Îţi poate schimba viaţa Proust, În care, s u b forma unei l iteraturi uti l i tariste ge n "Cum poţi să te aj u�i de u n u l singur", analizează u na d i n tre cele mai des c itate - şi mai puti n citite - cărţi d i n l iteratura l u m i i occidentale. Î n Arta că/ătoritului, revi ne la un sti l mai personal, abordând teme din psihol ogia că lătoru l u i: c u m Îşi i magi nează acesta l ocuri pe care nu le-a văzut, cum Îşi amin teşte de lucruri frumoase, ce se Întâmplă cu el când priveşte deşertul, când stă la hote l sau merge la ţară. Anxietatea statutului se referă l a u n gen de anxi etate aproape u n i versa lă, dar despre care prea puţină lume vorbeşte: cea legată de fe l u l În care su ntem văzuţi de cei l alţi, ca persoane de succes sau n i şte rataţi . Cea m a i rece ntă carte a l u i Alain d e B otton, Arhitectura fericirii, abordează chest i u n i legate de frumos şi u rât În domen i u l arhitectu ri i . Cea mai mare parte a cărţi i a fost sc risă la l ocui nţa autoru l u i d i n West London, În apro­ pi erea rond u l u i Shepherd's Bu sh, considerat de el u n u l d i ntre cele m a i urâte cartiere făc ute vreodată d e mâna om u l u i, dar care Îi oferă exemple uti le pentru cât de i m portant este ca proiectul arhitecton ic să fie făc ut aşa cum trebu ie. În afara scrisu l u i, Alain de Botton se ocu pă ş i cu pro­ ducţi a unor docume ntare de te levizi une, fi ind asoc iat al com paniei Seneca Productions.

ALAIN DE BOTTON

\"J

CONSOLARILE FILOZOFIEI Traducere de VERONICA TOMESCU şi CRISTINA DRĂGULIN

BUCUREŞTI,

2006

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale BOTTON, ALAIN de Consolări le filozofiei / Alain de Botton ; trad. : Veronica Tomescu, Cristina

Drăgulin B ucureşti: Curtea Veche Publishing, 2006 240 p.; 20 cm Titlul orig. (engl.) : The Consolations of Philosophy ISBN (10) 973-669-273-6; ISBN (13) 978-973-669-273-1 1. Tomescu, Veronica (trad.)

II. Drăgulin, Cri stina (trad .)

Coperta coleqiei de DONE 5TAN Ilustraţia copertei: ODILON REDO N, ALAI N DE BOTTON The Consolations of Philosophy

Copyright © Alain de Botton, 2000 AII rights reserved. www.alai ndebotton.com

© Curtea Veche Publishing, 2006,

pentru prezenta versi une românească ISB N (10) 973-669-273-6 ISB N (13) 978-973-669-273-1

Silence

I

Consolare pentru lipsa de popularitate

1

Acum câţiva ani, În ti m p u l unei aspre ierni newyorkeze, având o du pă-a m i ază de pi erd ut înai nte să iau avion u l spre Lond ra, m-am îndreptat către galeria pustie de l a n ivel u l su pe­ rior al M uzeu l u i M etropo l itan de Artă. Era putern i c l um i nată şi foarte tăcută - cu excepţia u n u i m urm ur fi n care venea d i nspre si stem u l de încălzi re, aflat su b podea. Aju ns În zona picturi l o r d i n perioada im presion istă, căutam i nd i catorul spre cafenea, de unde speram să cumpăr un pahar de lapte cu ciocolată - o anum ită marcă americană, d e care eram foarte Încântat pe vremea aceea -, când privi rea mi s-a oprit asupra u n u i tab l ou d i n a cărui l egendă rezulta că fusese pictat l a Paris, În toamna an u l u i 1786, de către Jacq ues-Louis David, pe atunci În vârstă de treizeci şi opt de an i .

8 / ALA I N

DE BOTTO N

Conda m n at la moarte de con cetăţen i i săi aten ien i, Socrate se pregăteşte să bea potirul de cucută, înconj u rat de prieten i copl eşi ţi de d u rere. În p rimăvara a n u l ui 399 Le., trei cetăţen i ate n i e n i l-au c hemat pe fi lozof în j udecată. ÎI învi n uiau de l i psă de credi nţă În ze i i cetăţ i i , de propovăd u i rea de idei re l i gioase neobi ş n u ite şi de coruperea t i n eretu l u i aten ian - ş i , avâ nd în vedere severitatea acuzaţi i lor, cereau să fie pedepsit cu moartea. Socrate a răspuns cu o senină­ tate l egend ară. La proces, cu toate că i s-a dat pos i bi l itatea să ren unţe la propria-i fi l ozofie, el a susţi n ut ceea ce credea că este adevărat, nu ce ştia că ar fi fost pe p l acu l aud itori u l ui . Potrivit rel ată rii l u i Platon, e l a r fi spus sfidător j u ri u l u i : "Câtă vreme m ai sufl u şi mai sunt În p utere, n u voi Înceta să fi u fi lozof, să vă sfătu iesc, să lăm u resc adevăru l pentru ori cine mi-ar ieşi În cale . . . Bărbaţi aten ien i, la cele spuse mai adaug doar atât: i n d i ferent d acă mă e l i beraţi sau mă osândiţi, eu " n u-m i sch i m b fe l u l de viaţă, de-ar fi să mor şi de mai m u lte ori .

D rept care, şi-a găs it sfârş itul Într-o înch isoa re aten iană, moartea l u i deven i nd un moment crucial În istoria fi lozofi e i.

O mărtu rie a i m portanţei acestei a este frecvenţa cu care a fost p ictată. În an u l 1 6 5 0, pictorul francez Charles-Al phonse D ufresnoy a creat tab l o u l Moartea lui Socrate, expus astăzi la G aleria Pa l ati n ă din Flore nţa (care nu are cafenea) .

Consolările filozofiei / 9

Apogeul i nteresu l ui pentru m oartea lui Socrate s-a manifes­ tat în secolul XVI I ', cu p recă de re d u pă ce Diderot, Într-un pasaj din Tratat despre poezia dram atică, a atras atenţia asupra fap­ tu l u i că acest ep isod este foarte potr i v i t pentru a fi expl oatat de p i ctori în creaţi i l e lor.

Etienne de Lava l lee-Poussin (e. 1760)

Jacques Philippe Joseph de Saint-Quentin (1762)

Pierre Peyron (1790)

1 0 / ALAI N DE BOTTO N J acques-Lo u i s Dav i d a pri m i t coman da, În primăvara an u l u i

1 786, d e l a Charles-Michel Trud a i n e de l a Sab l iere, u n bogat m embru al Parl amentu l ui şi în zestrat elenist. Recom pensa era generoasă 6. 000 de l i vre avans, p l us alte 3.000 la predarea -

l ucrări i ( L udovic XVI i-a p l ătit n um ai 6. 000 de l ivre pentru ta b l o u l de mai mari d i mens i u n i Jurământul Horaţilor) . Exp usă la Salon u l d i n 1 787, pi ctu ra a fost cons iderată cea mai i nspi rată redare a sfârş itu l u i l u i Socrate. S i r J osh ua Reynolds sp unea desp re ea că " . . . este cel m a i În cântător şi m i n unat gest artist i c d upă Capela S i xti nă şi Stanţe- I e de l a Vatican a l e l u i Rafael .

Tabloul ar fi onorat Atena lui Pericle."

Am c u m părat, d i n magaz i n u l de s uven i ruri al M uzeu l u i ,

c i n c i cărţi poştal e

cu

pictu ra l u i Dav i d ş i , m ai târziu, z b u rând

pe deas u p ra câm pi i l o r Îngheţate a l e N ewfo u n d l a n d- u l u i (col o rate într- u n verde l u m i n os d e l u na p l i nă ş i cerul fără nori), a n a l izam una d i ntre el e, ci ugu l i n d din cina fără gust l ăsată pe măsuţa d i n faţa mea de o stewardesă, Î n timp ce eu, nei n s p i rat, aţi p isem . P l aton stă la p i cioa re l e patu l u i, cu o pană şi ' u n pergament a l ături, m artor tăcut al nedreptăţ i i stat u l u i . la moartea l u i Socrate, P l aton avea cam douăzeci şi n o uă d e a n i , însă David l-a î n făţi şat ca pe u n bărbat În vâ rstă,

cu

păru l cărunt şi c u o

exp res i e gravă. Pri ntr- u n coridor, tem n i ceri i o escortează afară d i n înch i soare pe Xanti pa, soţia l u i S ocrate. Şapte d i ntre prie­ ten i i l u i jel esc. Criton, cel mai aprop i at tovarăş al l ui Socrate, aşezat l â ngă e l , îşi priveşte maestru l cu devotament şi îngri­ jorare. Dar fi l ozofu l, îm pi etrit în pozi ţ i a şezând, cu tru nch i ş i bicepşi de at l et, n u arată n i ci teamă, n i ci ,regret. Fapt u l că n u­ meroşi aten i e n i l -a u den u nţat ca fi i nd neb u n n u i-a zd runci n at convi ngeri l e. David p l ăn u ise să-I picteze pe Socrate În ti m p ce îngh ite otrava, însă poet u l Andre Chen i er i-a s ugerat că s-ar fi creat o m a i mare tens i u n e d ramatică, dacă l-ar fi s u rp r i n s Închei nd u-ş i p l edoaria fi l ozofică ş i , În ace l aşi t i m p, pri m i nd sen i n cuc uta care u rmează să-i p u n ă capăt v i eţi i, s i m bol i zând, astfel, atât s u p u n erea faţă de l egi l e Atenei, cât ş i cred i nţa în chemarea sa. S u ntem m artori i m omentelor cruci ale ale unei treceri în n efi i nţă. Probab i l că i magi nea de pe cartea poşta lă m-a i m p res i on at atât de tare, deoarece com portament u l înfăţi şat acol o contrasta evident c u al meu. În conversaţi i, prioritatea mea era mai

Conso lările filozofiei / 1 1

degrabă să m ă fac p lăcut, decât să s p u n adevărul . Dori nţa de a p l ăcea mă determ i n a să râd la glumele modeste, ca un pări nte în seara prezentări i unei p i ese de teatru l a şcoa l a copi l ului său. Cu stră i n i i, adoptam conduita se rv i l ă a unei recepţioniste care îş i întâ m pină cl ienţii în stăriţi l a un hotel - en t u z i asm greţos, născut dintr-o nevoie morbi dă, ned i scri m i n atorie, de afecţ i u ne. N u p u neam la îndoi a l ă În m od p u b l ic i de i l e acceptate de m a­ j o ritate. Căutam aproba rea ce l o r care reprezentau autori tatea şi, după Întâl n i rea cu e i , mă îngrij ora fapt u l că poate n u mă con s ideraseră pe gustul l o r. La trecerea prin văm i sau - când şofam - pe lângă maş i n i l e Pol iţiei, n utream o dori nţă confuză ca oficial i i În u niformă să-ş i facă o părere b u n ă despre m i n e. Fil ozoful, în schim b, n u a cedat În faţa o p rob ri u lui pub l i c şi a co ndam nări i statu lui, n u ş i-a retractat o p i ni i l e atunc i cân d ele n u au fost p e p l acul cel o r l a l ţ i . D i m potri vă, î n d răznea l a sa a izvorât dintr-o sursă m u l t m a i p rofundă decât Înfierbântarea m i nţi i

sau

c u raj u l

prostesc.

Era Înrădăc i n ată În

fil ozofi e.

Aceasta d i n u rmă i-a oferit lui Socrate con v i n geri în care putea avea o Încredere raţi onală, şi nu u n a i steri că, atunci când se co nfru nta cu dezaprobarea . În n oaptea aceea, deasupra ţ i nuturi l o r Îngheţate, o aseme­ n ea l i bertate de gândire a con stituit o reve laţie şi o provocare pentru m i ne. Ea pro m i tea o contrapon dere la ten di nţa de a urma pas i v practici le şi ide i l e acceptate În soci etate. În viaţa ş i m oartea l u i Socrate aflam o chemare l a u n scepticism i nteligent. Mai m u lt, această întâm p l a re, În care fi l ozoful grec repre­ zenta s i mbolul s up rem, parcă mă i nv ita să-m i asum o m i s i u n e p e cât de p rofu n dă, p e atât de ridico lă: să dev i n înţelept cu aj uto r u l fi l ozofiei. În ci uda mari lor d iferenţe d i ntre mulţi gândi­ tori , num iţi de-a lungul t i m pu l u i fi l ozofi (oamen i în rea l itate atât de d i feriţi, în cât, dacă s-a r adu n a îm p reu nă l a o petrecere giga ntică, nu n u mai că nu ar avea ce să-şi s pună u n u l a ltu i a, c i , probabi l , s-ar l ua l a bătaie d u pă câteva pahare), m i se părea pos i b i l ă identificarea unui m i c gru p de oamen i, despărţiţi de seco le, dar îm părtăş i n d o cred i nţă vagă Într-o v i z i u n e des p re fi l ozofi e, s ugerată de eti m o l ogia greacă a cuvâ ntului philo, -

"d ragoste"; sophia, "Înţel epci u ne" - un grup u n it de i nteres u l com u n d e a spu ne câteva lucruri consol atoare ş i p ract ice de­ s p re cauzel e suferi nţelor n oastre cele mai profunde. La aceşti a m-am h otărât s ă apelez.

2

F i ecare societate îş i are n oţ i u n i l e sale despre ce ar treb u i să creadă sau cum ar trebui să se com po rte cin eva pentru a evita neîn c rederea şi dezap roba rea. Une l e d i ntre aceste convenţ i i socia l e sun t fo rmul ate ex p l icit Î n legi, a l te l e s u n t Î n g l obate, în m od i n tuitiv, În tr-un vast corp de judecăţi etice şi practice, d en u m it " bun-simţ", care ne d i ctează ce să purtăm, ce va lori fi na nci are să adoptăm , pe cine să respectă m, ce m a n i ere să avem şi c u m să ne organ izăm viaţa de fam i l ie. Ar p utea părea b i zar, chia r agres i v, să p u i la îndoial ă aceste norme. B un ul-simţ se afl ă fie În afara oricărei îndoieli, deoa rece jud ecăţ i l e l u i de valoare sunt cons iderate prea fireşti pentru a deveni s ubiecte de anal iză . De exem p l u, î n curs u l unei con ver­ saţi i obi şnui te, cu greu ar fi co n s i derat acceptab i l

să Întreb i ce scop atribu i e

s ocietatea n oastră m u n cii. . . . . . sau s ă ceri un u i cup l u proaspăt căsăto­ rit să expl i ce În

amăn unt

motivele deciz iei de a se căsători . . .

. . . ori să te i nteresezi de ce turişt i i s-a u h otărât să pl ece În vacanţă.

Conso/ări/e filozofiei

/ 13

Cu s i g u ranţă că vech i i greci aveau la fel de m ulte regu l i de bun-s i m ţ şi l e respectau cu aceeaşi Încăpăţânare. Cândva, la u n sfârşit de săptămână, Î n t i m p c e răscol eam pri ntr-un anticariat d i n B loomsbury, am dat peste o co lecţie de cărţi i sto rice pentru cop i i , conţi nând o m u lţime de fotografi i şi i l ustraţi i i nteresante. Di n s e r i e făceau parte: Călătorin d printr-un oraş egiptean, O plimbare printr-un castel ş i un vol um - pe care l-am cumpărat împreună cu o encicloped i e de pl ante otrăvitoare i ntitu lat Călătorind printr-un oraş antic grecesc. Am găs it acolo i nformaţ i i despre cum era considerat fi resc să se îm brace populaţia d i n cetăţi le G reciei În seco l u l V Î.C.

Î n carte se expl i ca faptu l că grec i i venerau n u meroşi zei zei ai d ragostei, ai vânători i, ai războ i u l u i, zei care aveau putere as upra recoltei, focu l u i şi mări i . Î nai n te de a se aventu ra Într-o că l ătorie, oamen i i se rugau zei l o r fi e Într-un templ u, fie În m icul alta r amenaj at În casă şi sacrificau ani male În cinstea l or. Trebu i e să fi fost o b i ce i u ri scum pe: Atena era p l ătită cu o vacă; Artem is şi Afrod ita cereau câte o capră; l ui Asc l ep i os i se ad ucea ofrandă câte o găi nă sau u n cocoş.

14/ ALAIN DE BOnON

G recilor le plăcea să ai bă sclavi. Î n secolul V Î.c., n u m a i În Atena trăiau Între optzeci de m i i şi o sută de m i i de sclavi - câte u n u l , ad ică, la fiecare trei cetăţen i l i beri. G reci i au fost pricepuţi Într-ale artei m il itare, preţui nd curaj u l pe câm p u l de l u ptă. Pen tru a putea fi con s i derat bărbat adevărat, treb uia să şti i să retezi capetele d uşman i l or. ".'

Soldatul ate n ian care p unea capăt v i eţi i u n u i persa n (moment pictat pe o farfu rie din epoca cel ui de-al d o i l ea război cu perş i i) constitu ia u n model dem n de urm at. Femei le trăiau sub auto­ ritatea absol ută a soţi lor şi a taţilor l or. Nu l uau parte la v i aţa pol itică sau publ ică şi n u aveau d rept u l să moştenească proprietăţi, n i ci să deţi nă bani . De obi cei, se căsătoreau l a vârsta de treisprezece a n i , soţi i fi i n d u-le a l e ş i de taţi, care n u ţi neau cont de vreo potrivire senti mentală.

Consolările filozofiei / 15

N im i c d i n toate acestea n u i-ar fi m i rat pe co ntemporan i i l u i Socrate. Pe e i i-ar f i u imit ş i ch iar înfu riat întrebarea d e ce treb u i a să-i f i e sacrifi caţi cocoş i zeu l u i Asc l e p i os, s a u de ce bă rbaţi i treb u i a u să u c i dă pen tru a fi v i rtuoş i . Li s-ar fi părut l a fel de rid i col ca şi atu n ci când i-ai fi întrebat de ce primăvara u rmează iern i i sau de ce gheaţa este rece. Însă nu n umai osti l itatea ce lorlalţi ne împied i că să p u n em p unem l a îndoi a l ă starea de fapt. Îndo i a l a ne poate fi i n h i bată la fel de b i ne de con v i n gerea i nteri oară că normel e socia l e treb u i e s ă a i bă temei u ri so l ide - ch iar dacă n u s u ntem s i guri care s u nt acestea -, înt rucât e l e au fost acceptate de atâta timp de mu lţi oameni. Pare de necrezut faptu l că soci etatea noastră s-ar putea Înşel a amarn i c În con v i n geri l e ei ş i , În ace l a ş i timp, noi să fim s i n gu r i i care ne d ăm seama de acest l ucru . N e Îngro­ păm adânc Îndoiel i l e ş i u rmăm t u rma, pentru că n u ne vedem pe noi În şi ne ca fi i nd p i on i eri ai u n o r adevăruri i n comode, necun oscute până atu n c i . Pentru a f i ajutaţi să n e Înv i n gem pas ivi tatea, treb u ie s ă n e Întoarcem l a fi lozofu l nostru .

3

1 . Viaţa S-a născut la Atena, În a n u l 469 Le. Se crede că tatăl său, Sophron i scos, a fost scul ptor, iar mama - Phainarete -, moaşă. Î n tinereţe, Socrate a fost elevul fi l ozofu l u i Archelaos, apoi a p racti cat fi l ozofia, fără să scrie vreun rând pe hârtie. Nu cerea ban i pentru lecţi i l e sal e şi astfel a aj u n s să trăiască În sărăcie. Oricum , era stră i n de dori nţa de Înavuti re. Purta acelaşi veş­ mânt tot an u l şi u mb l a aproape Întotdea una desculţ (se spu nea că se n ăscuse ca să le facă În ci udă pantofari lor). Î n momentu l condamnări i l a m oarte, era căsătorit şi avea trei fi i . Soţia l u i, Xanti pa, era cunoscută pentru tem peramentu l ei vu l can i c (întrebat de ce se căsători se cu ea, Socrate ar fi răspuns că dresori i de ca i trebuie să-şi exerseze talentul pe cel e mai nărăvaşe ani male). Era mereu p lecat de acasă - ÎI găseai stând de vo rbă cu p rieten i i În diverse Jocu ri p u bJ i ce d i n Atena. Aceştia Îi adm i ra u înţelepc i unea şi simţul umo­ ru l ui. Nu m u lţi îi apreciau Înfăţişare'a, Însă. F i l ozofu l era scund, bărbos şi chel, · a vea u n mers ci udat, legănat, şi u n ch i p caracterizat adeseori, de cei care-I întâ l n eau, ca fii nd al u n u i crab, al u n u i sat i r sau a l u n u i i ndivid gro­ tesc. Avea nas u l turtit şi b uzele groase; och i i săi, b u l bucaţi, tronau s u b o pe­ reche de sprâncene ci uful ite.

Consolările filozofiei

/17

Dar cel mai ci udat obicei al său era să i ntre În vorbă cu ate­ n ieni de orice rang, vârstă sau ocupaţie şi să le ceară pe ş l eau, fără să-ş i facă grij i că aceştia l-ar fi putut con s idera excentric sau en ervant, să-i exp lice cu preci z i e de ce respectau a n u m ite norme ale bu n ul u i-si mţ şi care credeau ei că este sen s u l vieţi i - aşa cum a povestit un genera l , u i m it: " Când se Întâl neşte cineva cu Socrate şi poartă o d i scuţie cu el, se Întâmplă Întotdeauna că, deşi porneşte de l a un cu totu l alt subiect l a început, În timp ce vorbesc, e l călăuzeşte conversaţia până când îl prinde În capca nă pe i nterlocutor şi-I determină să s p ună ceva despre stilul său de viaţă şi despre m odul În care a t ră i t până atunci . Şi, odată ce l-a pri n s În capcană, Socrate nu-I I asă să scape Înai nte de a anal iza, în esenţă şi fără menaja­ mente, d i n toate punctele de vedere, exi stenţa acestuia."

C l i ma şi organ izarea urbană i-au spriji n it obicei u l . Î n Atena era cald j u mătate din an, fapt ce Îi sporea şansele de a sta de vorbă, fără i ntroduceri ceremo n i oase, cu oamen i i de pe stradă. Activităţi l e - care În teritori i le nordice aveau l oc În spatele unor ziduri triste de l ut, În col i be sufocate de fum - n u avea u nevoie de adăpost sub ceru l bi nevo itor al Atici i . Era firesc să zăboveşti În piaţa publ i că, sub coloanele u n u i portic z ugrăvit sau ale edifici u l u i Înălţat În cinstea l u i Zeus E leutheri us, şi să vorbeşti cu necu noscuţi i d upă-am i aza târz i u , În orele b i n e­ cuvântate ce des part Îndeletn i ci rile am i ez i i de temeri le nopţii .

1 8 / ALAIN

DE BOTTON

Î nti nderea o raş u l u i favo riza soci a l i zarea. Î n Atena şi În por­ turi le ei trăiau În jur de 240. 000 de oamen i . Nu d u ra mai m u lt de o oră să străbaţi de l a un capăt la altu l întregul oraş, porn i nd de la port u l P i reu până la poarta l u i Ege u . Loc u i tori i se s i mţeau l egaţi Între ei, p recu m elev i i d i ntr-o şco a l ă sau i nvitaţ i i de la o n u ntă. Nu doar fanatici i sau beţivi i i ntrau În vorbă cu stră i n i i Î n p l i n ă stradă. N e Înfrânăm dori nţa de a pune la Îndo i a l ă ceea ce pare evident - În afară de starea vrem i i ş i de Înti nderea oraşelor În ca re l ocu i m - În pri m u l rând, pentru că asociem ceea ce este pop u lar cu ce este corect. F i l ozofu l descu lţ punea o m u lţime de întrebări cu scop u l de a lăm u ri dacă ceea ce era popu lar avea şi u n sens oarecare.

2. Domnia bunului-simţ Pe m u lţi, Î ntrebă ri le l u i îi enervau l a cul me. Alţi i îl tach i­ nau . U n i i l-ar fi ucis. În piesa Norii, j ucată pentru p r i m a dată l a teatru l l ui Di onysos În pri măvara an u l u i 423 Le., Aristofan le-a dăru it aten ien i lor o caricatu ră a fi lozofu l u i contemporan c u ei, care refuza să accepte bu n u l-s i mţ fără a-i cerceta l ogica până În cele mai m ici amănunte. Actoru l care i nterpreta ro l u l l u i Socrate Îşi făcea apariţi a p e scenă Într-un coş suspendat de un scri pete, dec larând că m i ntea l u i fu ncţiona mai b i ne la Înăl­ ţi me. Era adâncit în gânduri atât de i m portante, încât n u avea ti m p să se spele ori să se ocu pe de trebu ri gospodăreşti , aşa Încât tun i ca îi m irosea urât şi casa îi colcă i a de vierm i, dar cel puţ i n avea răgaz să mediteze la Întrebări le vitale ale exi stenţei . Printre e l e: d e câte ori l u ngi mea proprie poate sări un pu rice? Sau: ţânţa r i i bâzâie pe la gură sau pe l a fund? Deşi Aristofan om ite să pomenească şi răsp u n s u r i l e l a întrebări l e atribuite l u i Socrate, p u b l i c u l trebu i e să-şi fi făcut o idee corectă despre relevanţa l or. Î n acest fel , Ari stofan dădea gl as unei critici l a rg răspând ite la adresa i ntelectual i lor: prin întrebăr i l e l o r, ei se îndepărtează de as pectele practice ale real ităţi i, spre deosebi re de cei care n u s-au aventu rat n i ciodată să ana l i zeze l ucru ri le în mod sis­ tem atic. Pe dram aturg şi fi lozof îi des părţea o apreciere diferită

Conso/ările filozofiei

/

19

a necesităţi i de a expl i ca fenomenele fi reşti . Pe când oame n i i sănătoş i l a m i nte puteau trăi foarte b i ne - credea Ari stofan şti i nd doar atât: că purici i pot sări o d istanţă mai mare decât l ungi mea corp u l u i l o r şi că ţânţari i scot zumzete pe undeva, Socrate se Încăpăţâ na să p u n ă sub sem n u l Întrebări i b u n u l-s i mţ şi să afişeze o sete de-a drept u l perversă de a descoperi exp l i­ caţ i i comp l icate şi i nepte. La toate acestea, Socrate ar fi rep l i cat că, În anumite s ituaţi i - deşi poate că n u ch iar În chesti unea p u rici l or -, bu n u l-s i mţ ar avea nevoi e de o cunoaştere mai aprofundată. După scu rte discuţ i i cu m u lţi aten ieni, opi n i i l e oamen i l o r despre cum se duce o viaţă corectă, cons iderate normale şi di nco l o de orice Îndoială de către cei mai m u lţi, scoseseră l a iveală neînţelegeri su r pri nzătoare, pe care p u rtarea Încrezătoare a adepţi lor lor n u le trăda În n ici un fel . Î n ci uda a ceea ce spera Aristofan, se pare că aceia pe care Îi aborda Socrate nu şti a u despre ce vorbeau.

3. Două convorbiri Î ntr-o după-a m iază, l a Atena, aşa cum povesteşte P l aton Î n dialogu l Lahes, fi lozofu l s-a Întâ l n it cu do i d i stinşi general i N icias ş i Lahes. Aceştia Înfru n taseră arm atele spartane În bătă­ l i i le d i n războ i u l Peloponez u l u i şi câştigaseră respectul bătrâni­ lor cetăţi i ş i ad m i raţia ti neri l or. Şi u n u ia, şi cel u i lalt le era scris să moară pe câm pul de l uptă: Lahes, În bătă l ia de l a Mantinea, În an u l 418 Le., iar N icias, În expediţia bl estemată d in Sici l i a , În 413 Le. Nu a aj u n s până la noi n i ci u n portret de-al lor, Însă o i magi ne cu doi călăreţi În l u ptă, de pe o porţiune a frizei Partenon u l u i , poate d uce cu gându l la e i . General i i ţi neau morţiş la o idee de b u n-si mţ. Ei credeau că, pentru a fi curajos, un bărbat treb u i a să se În rol eze În armată, să l upte În l i n ia Întâi şi să omoare duşman i . Socrate

2 0 / ALAIN DE BOTTON

s-a s i mţit o b l i gat să le pună câteva În trebări ch iar acolo, sub ceru l l i ber, unde i-a Întâ l n it: " SOCRATE: Aşadar, Lahes, să În cercăm mai Întâi să expunem ce este curaj u l . LAHES: C u m adică, Soc rate, nu e greu d e spus: cine are vo inţa să rămână În rând şi să-i resp i ngă pe d uşman i fără s-o ia la fugă, să şti i bine că este un om curaj os."

Dar Socrate i-a ream i ntit că, În bătă l i a de l a Plateea, din an ul un detaşament de greci , aflat sub comanda regentu l u i spartan Pausani as, s-a retras l a Început şi apoi, p l i n d e vitej ie, a înfrânt armata persană a l u i Mardon ius: 479 î.C.,

"SOCRATE: Se sp une că lacedemon ien i i , la Pl ateea, d u pă ce au aj uns În faţa scutaşilor perşi, au hotărât să nu stea să-i Înfrunte de pe loc, ci au luat-o la fugă; dar, când rânduri le perşi lor s-au destrămat, ei s-au Întors şi au l u ptat ca n i şte adevăraţi că lăreţi, ş i aşa se face că au câştigat partea aceea a bătă l i e i . "

Nevoit să re ia fi ru l gândi ri i, Lahes a pus În di scuţie altă idee de b u n-si mţ: că vitej ia este o formă de dârze n i e. Dar Socrate a subl i n iat că dârze n i a poate fi pusă În s l uj ba u nor ţel u ri nesăbuite. Pe ntru a d i sti n ge adevăratu l c uraj de nebunie, este nevoie de altceva. Pri eten u l l u i Lahes, Nicias, i nfl uenţat de Socrate, a pro p u s c u noaşterea, conşti i nţa bi n e l u i şi a ră u l u i , c a element i ndi spensabi l cu raj u l u i ş i a precizat că n u n umai referi ndu-ne l a război p utem vorbi de curaj . I ată cum, di ntr-o s i m p lă di scuţie pu rtată pe stradă, a u ieşit la iveal ă n umeroase erori În defi n iţia-standard a m ult-adm iratei virtuţi aten iene. S-a demo nstrat că ea n u l ua în considerare n ici posi bi l itatea ca vitej ia să existe dincolo de câm p u l de l u ptă, n ici i m portanţa dârzeniei s usţi n ute de cunoaştere. Problema p utea părea neînsemnată, Însă i m p l icaţi i le ei erau u riaşe. Dacă un general fusese învăţat că, ordonându-i armatei să se retragă, săvârşea un act de laşitate, chiar şi atunci când retragerea părea si ngura manevră viab i l ă, atu nci redefi n i rea curaju l u i i-ar fi sporit opţi u n i l e şi l-ar fi ajutat să înfru nte criti c i l e la adresa acţi u n i lor sale. *

Con50 lările filozofiei / 21

Î n dialogul l u i Platon i ntitu l at Menon, Socrate di scută d i n n o u cu o persoană Încrezătoare p e de-a întregul Î n adevăruri le de b u n-si mţ. Menon era gen u l aristocratu l u i autoritar, care vizita Ati ca ve n i nd d i n Tesa l i a natală, ş i avea an u m i te con v i n­ geri legate de rel aţia di ntre ban i şi virtute. Pentru a fi v i rtuos, îi expl ica el l u i Socrate, i ndividul trebu i e să fie extrem de bogat, iar sărăcia i n dică, fără excepţie, eşecul persoanei, deşi n u este o fatal itate. Nu n i s-a păstrat n i c i u n portret al l u i Menon, în să, răsfo i nd o revi stă grecească pentru bărbaţi În hol u l u n ui h otel d i n Atena, m i-am i m agi nat că ar p utea exi sta o asemănare Între el ş i u n i ndivid care bea şampan ie într-o pisci nă putern i c l um i nată. Bărbat u l vi rtuos, îl i nforma confi­ denţial Menon pe Socrate, trebuia să fie Înstă rit şi să-ş i perm ită l ucru ri bune. Fi lozofu l i-a pus câteva Întrebări: "S OCRATE: Prin l u cruri bune înţe legi, de exem p l u , sănătatea şi bogăţia? M ENON: Î nţel eg, prin l ucruri bune, agon isirea de aur şi a rgi nt, de on oruri şi înalte demn ităţi În stat. .. SOCRATE: Ş i n u mai l ucruri ca acestea le socoteşti a fi bune? M E N O N: Da. Toate aceste l ucru ri le găsesc a fi foarte bune . . . SOCRA TE: Dar n u adaugi acestei ago n i s i ri, Menon, ş i vorbe le ((pe căi drepte şi legiu itell, sau ele te Iasă cu totul i ndiferent? Sau, poate, dacă agoniseal a e făcută pe ned rept, tu o n u meşti tot v i rtute ? M ENON: B i n eînţeles c ă nu , Socrate. SOCRATE: Se pare, deci, că trebuie să adăugăm agonisir i i [de aur şi argi nt] dreptatea, cumpătarea, pi oşen i a sau vreo a l tă formă de virtute [ . ] Altm i nteri, l i psa de aur şi argint, dacă este rezu ltatu l unei s i m ple renunţări de a le mai agonisi . În condiţii care ar fi făcut ca agonisirea lor să fie nedreaptă, este în s i n e o virt ute. MENON: Aşa se pare. SOCRATE: Pri n u rmare, agon i s i rea unor astfel de b u n u ri nu este câtu şi de puţin mai lăudabilă decât lipsa lor ... M ENON: Concluzia pe care o tragi este i n evitabi lă . " .

.

.

.

22 / ALAIN

DE BOTTON

Î n câteva m i n ute, l u i Menon i s-a demonstrat că ban i i ş i i nfl uenţa n u su nt, î n si ne, trăsături necesare şi s uficiente ale virtuţi i . Oam en i i bogaţi pot fi dem n i de adm i raţie, dar acest fapt dep i n d e de mod u l în care au aj u n s înstăriţi, i a r sărăcia n u ne spune n i m i c despre con d u ita mora lă a unei persoane. Nu exi stă n i ci u n motiv solid ca un om cu avere să pres upună că acest fapt îi ga ra ntează virtutea, ş i n i ci un motiv sol id ca un sărac să creadă că l i ps u ri l e s u nt u n semn al depravări i .

4. De ce alţii, poate,

nu

ştiu

Temele În d i scuţie poate că su nt depăşite, Însă morala lor este la fel de actuală: oamen i i se pot înşel a, chi a r dacă se afl ă în funcţi i de seam ă şi se căl ă u zesc d upă convi ngeri respectate de cei m a i m u lţi de veac u r i . Iar moti vul e s i m p l u: nu şi le-a u cercetat logic în deta l i u . Menon ş i general i i aveau convi ngeri greş ite, pentru c ă îş i însuşiseră norme prestabi l ite, fără să l e ana l i zeze temei u ri le. Pentru a s u b l i n i a ci udăţen i a pasivităţ i i l or, Socrate com para între ele tra i u l l i psit de o gând i re s i stemati că şi m odelarea în l ut sau fabricarea în că lţări lor fără a urma sau a cun oaşte măcar procedee l e teh n i ce. N i meni n u-ş i înch i p u ie că o oală sau o pereche de încălţări sunt n umai prod usele i ntuiţiei; şi atu nci, de ce să pres u p u nem că o activitate cu m u lt mai com p lexă, cum este aceea de a-ţi o rgan i za v i aţa, poate fi rea l i zată fără a reflecta la pre m i sele ori la scopu ri l e e i ? Poate fi i n d că n u credem că a ne organ i za viaţa este un l ucru com p l i cat. U nele activităţi par foarte d i fici le cân d sunt privite d i n exterio r, în timp ce altele, la fel de gre l e, par foarte uşoare. De unde concl uzia că mod u l de a trăi ţi ne de a doua categorie, iar real izarea u nei oale sau a perech i de încălţări - de pri ma.

Conso/ările filozofiei / 23

Rea l i zarea acestui vas a presu pus, În mod evident, u n efort considerab i l . Mai Întâi, trebu i a ad us la Atena l utul, de obicei scos di ntr-o carieră ur iaşă de la cap u l Ko l i as, aflată la 12 ki lo­ metri sud de oraş, apoi era pus pe roată, Învârtit cu ci n ci zeci până la o sută cincizeci de rotaţi i pe m i n ut, viteza treb u i nd să fie i nvers proporţională cu d i ametru l părţ i i modelate (cu cât oala era mai Îngustă, cu atât roata se Învârtea m a i repede) . Veneau apoi u mez i rea, decuparea, l u stru i rea şi modelarea.

24 / AlAlN

DE BOTTON

Pe urmă, vas ul treb u i a acoperit cu smalţ negru, p lămăd it d i n cel mai bun l ut sol id, amestecat cu carbonat de potasi u . D u pă usca rea sma lţul ui, vas u l era p u s Într-un cuptor Încă l z it l a 800°C ş i l ăsat cu gura d e aeri si re desch isă. Vas u l s e făcea roşu apri ns, ca urm are a Întări r i i l utu l u i pri n transformarea În oxid de fier (Fe203). D u pă aceea, temperatura cuptor u l u i era crescută la 9 5 0°C, cu gura de aeri s i re Înch i să, p u nând u-se În i nterior şi fru nze ude, pentru u mezeală. Astfel, vasul devenea cen uşi u, iar smalţu l căpăta c u l oarea neagră (magnetit - Fe3 04) D u pă câteva ore, gu ra de aerisire era desch i să, frunzele scoase afară, iar temperatura, scăzută la 900°C. Smalţul rămânea negru, Însă restul vasu l u i d evenea d i n n o u roşu. Aşadar, n u e de m i rare că puţi n i aten ien i se apucau să-ş i învârtă pe roată p ropri ile vase, fără să se gândească b i n e mai întâ i . OIăria nu doar pare o îndelet n i ci re difici lă, ci ch iar aşa şi este. D i n păcate, ajungerea la idei etice b u ne face parte d i ntr-o categorie înşelătoare de activităţi care par sim p le, la pri m a vede re, d a r care de fapt, în esenţa lor, s u nt com plexe. Socrate ne Îndeamnă să nu ne l ăsăm descurajaţi de sigu ranţa afişată de acei a care n u respectă această com plexitate şi n u-ş i fo rm ează o p i n i i le n ici măcar cu aceeaş i riguroz itate cu care l ucrează u n olar. Ceea ce e declarat evident şi " natural" rareori este aşa. Recunoaşterea acestui fapt ar treb u i să ne aj ute să ne dăm seama că lumea este m u l t mai fl ex i b i l ă decât pare, pentru că opi n i i l e existente nu s-au n ăscut ca urmare a u n u i raţi ona­ ment fără cusu r, ci au i zvorât d i n secole de mărgi n i re i ntel ec­ tual ă. S-ar putea să n u ex iste n ici u n temei sol i d, pentru care l ucru r i l e sunt aşa cum su nt. .

5. Cum să gândeşti de unul singur

F i l ozofu l n u ne aj ută n umai să înţelegem că alţi i pot greş i , c i ne oferă o metodă s i m plă, pri n i ntermed i u l căreia fiecare d i ntre no i poate stabi l i ce şi cum este corect. Sunt foarte puţi n i fi lozofii care a u propus o metodă d e a începe să gândeşti d e u n u l singur, m a i s i m p l ă decât m etoda l u i Socrate. Nu avem nevoie de ani întregi de ed ucaţie academică şi de o existenţă îndestulată. Orice om cu o m i nte cu ri oasă, bine ordonată, care

Conso/ările filozofiei / 25

Îş i doreşte să anal izeze o cred inţă considerată de " b u n-s i mţ", poate Începe o conversaţie cu un prieten pe străz i le oraş u l u i şi, u rmând metoda lui Socrate, poate descoperi una sau două idei revol uţionare În mai puţin de o j umătate de oră. Metoda socratică de cercetare a b u n u l ui-si mţ se regăseşte În toate d i a l oguri le de tinereţe şi de m atu ritate ale l u i Plato n şi, pentru că are etape clare, ea poate fi prezentată Într-un l i m baj specific de man ual sau de carte de reţete şi poate fi apl icată oricărei i d e i pe care c i n eva se s i mte Înc l i n at s-o accepte sau s-o resp i n gă. Potrivit metodei socrati ce, o afi rmaţie n u poate fj considerată corectă n umai fi i ndcă are susţi nerea m aj orităţ i i sau pentru că m u ltă vreme a fost apărată de oamen i de seamă. O aserţ i u n e corectă este i mpos i b i l de contrazis În mod raţional. O afi rmaţie este adevărată dacă n u poate fi combătută. Dacă totuşi se poate, oricât de m u lţi ar crede În adevărul ei, oricât de i m portanţi ar fi aceştia, afi rmaţia este, cu siguranţă, fa l să şi avem dreptate să-i punem l a Îndoială conţi n utu l .

Metoda socratică de gândire 1. Identifi caţi o afi rmaţie considerată de bun-si mţ. Dacă eşti curajos, nu te retragi de pe câmpul de luptă. Ca să fii virtuos, trebuie să ai bani. 2. Imag i n aţi-vă, pentru u n moment, că, În ci uda Încrederi i man ifestate de persoana care o susţine, aserţi unea este falsă. Căutaţi situaţi; ori contexte În care s-ar putea să n u fie adevărată. Ar putea cineva să fie curajos şi, totuşi, să se retragă În mijlocul bătăliei? Ar putea cineva să stea neclintit În luptă şi, totuşi, să nu fie curajos? Ar putea cineva să aibă bani şi, totuşi, să nu fie virtuos? Ar putea cineva care nu are nici un ban să fie virtuos?

3. Dacă găs iţi o excepţi e, atunci Însea m nă că def i n iţia este falsă sau, cel p uţin, i mp recisă. Este posibil s ă Este posibil să Este posibil să Este posibil să

fii curajos ş i s ă t e retragi de p e câmpul de luptă. stai neclintit În bătălie şi, totuşi, să nu fii curajos. ai bani şi să fii un escroc. fii sărac şi să fii virtuos.

2 6 / ALAIN DE BOTTON 4. Afi rmaţia i n iţială treb u i e reform u l ată astfel, În cât să ia În considerare excepţi ile. A acţiona curajos poate presupune atât retragerea din faţa inami­ cului, cât şi Înfruntarea lui pe câmpul de luptă. Oamenii bogaţi pot fi numiţi virtuoşi numai dacă şi-au obţinut averea În mod cinstit, iar unii dintre cei săraci pot fi numiţi virtuoşi dacă au făcut fa,tă unor situaţii În care era cu neputinţă să rămână cinstiţi câştigând bani.

5. Dacă, u l terior, cineva descoperă alte excepţii la defi n iţia deja reform u lată, procesu l se repetă. Adevăru l - atât cât este om u l capabi l să-I s�oată la i vea l ă - se afl ă într-o afi rmaţie apa­ rent i mpos i b i l de contrazis. Căutând ceea ce n u este un l ucru, te apropi i de înţelegerea a ceea ce este el. 6. Rez u ltatu l gândi ri i este, indiferent de ce i n s i n ua Aristofan, s u perior i nt u iţ i ei .

Este posib i l, b i n eînţeles, să descoperi m adevăruri chiar fără să fi l ozofăm. C hiar şi fără metoda socratică, ne p utem da seama că oamen i i săraci pot fi n u miţi v i rtuoşi, dacă nu cad pradă tentaţiei de a câştiga ban i În mod necinstit sau că a fi cu rajos nu excl ude retragerea de pe câmp u l de l uptă. Dar ri scăm să n u şti m ce să l e răspundem celor care n u s unt de acord cu noi, dacă mai Întâ i n u am cercetat l ogic posib i lele obi ecţi i l a argu­ mentări le n oastre. Altm i nteri, vom fi reduşi la tăcere de cei care susţi n cu ardoare că ban i i sunt indispensab i l i virtuţi i şi că n umai fricoş i i se retrag d i n faţa d uşman u l u i . Dacă ne l i psesc contra-argume ntele pentru a ne argumenta pu nctul de vedere (bătăl i a de la P lateea şi îmbogăţi rea într-o societate coruptă) , atunci vom afi rma, neputincioşi sau nervoş i, că s i mţim că avem d reptate, însă n u putem să expl icăm de ce. Socrate n u mea opinie adevărată convi ngerea corectă a cuiva care n u ştie să răspundă raţional obi ecţi i lor aduse acestei a şi o înfăţişa ca fi i nd i nferi oară cunoaşterii, care presupune n u doar să înţelegem de ce o afirmaţie este adevărată, ci şi de ce a l te form u lări ale ei s u nt fa l se. EI apropia cele două versi u n i ale adevărul u i d e frumoasele l ucrări ale mare l u i scu l pto r DedaI . U n adevăr al i nt uiţiei este ca o statuie aşezată fără s uport pe u n socl u de p e stradă.

Conso/ările filozofiei I 27

Un vânt putern ic ar putea s-a dărâme oricând. Î nsă u n adevăr bazat pe raţi une şi pe cunoaşterea contra-argumentelor este precum o statuie so lid ancorată de pământ. " Metoda de a raţiona a l u i Socrate ne garantează o cal e de a ne forma opi n i i l e, d u pă care să ne gh idăm cu Încredere chiar şi În m ij l oc u l fu rtu n i i .

4

La vârsta de 70 de ani, Socrate s-a trezit În m ij locul uragan u l u i . Trei aten ien i - poetul Meletus, pol itician u l Anytus şi orator u l Lycon - l-au acuzat că era un i ns ci udat şi păcătos. Preti n deau că el n u respecta zei i cetăţii, că tu l burase ordi nea soci ală a Atenei şi că îi făcea pe tineri să se împotrivească taţilor l o r. Cei trei credeau că treb u i a red us la tăcere, dacă n u chiar omorât. Cetatea Atenei avea dej a stabi l ite a n u mite proced uri pentru a d i st i n ge b i ne l e de rău. În partea de sud a agorei, se găsea Tri b u n a l u l Hel iaşti lor, o clăd i re i m pu nătoare, cu bănci de lemn pentru j u raţi l a u n capăt ş i c u u n pod i u m , special amenaj at pentru reprezentanţi i acuză rii şi ai apărări i , la celălalt capăt. Procesele începea u cu un d i scurs al ,acuzări i, u rmat de cel a l apărări i . Apo i , j u ri u l , format d i n 2 0 0 până l a 2 . 500 de oameni, decidea, pri n vot deschis sau la u rnă, de partea cu i se afla adevăru l . Această m etodă de a h otărî ce e b i ne sau ce e rău, În funcţie de n u măru l cel o r care erau În favoarea sau Împotriva u n ei arg u m entări, era fo l o s i tă deopotrivă În vi aţa pol i t i că ş i În cea j u ri d i că a Atenei. De d o u ă s a u de trei ori p e lu nă, toţi cetăţen i i-bărbaţi - cam treizeci de m i i - erau chemaţi să se reu n ească pe dea l u l Pnyx, la sud-vest de agora, ca să decidă p ri n vot deschi s asupra problemelor i m portante ale statul u i . Pentru cetate, opi n ia m aj orităţi i era ech ivalentă c u adevărul . Î n z i ua proces u l u i l ui Socrate, j uri u l era format d i n ci nci s ute de cetăţen i. Acuzarea a Început pri n a le cere să a i bă În vedere faptul că filozofu l ad us În faţa lor era u n om neci nstit. Cerceta adâncu ri l e pământu l u i şi nemărgi n i rea cerul u i , era u n eretic, recu rgea l a şiretl icuri reto rice pentru a face În aşa fel , Încât argu mente l e s l abe să le Înv i n gă pe cele putern i ce ş i , În pl us, avea o i nfluenţă dăunătoare asupra ti neri lor, corupându-i cu bună-şt i i n ţă În ti m p u l discuţi i l or.

Conso/ările filozofiei / 29

Socrate a Încercat să răspundă acuzaţ i i l or. A exp l i cat că n u stăpâne a tai nele nemărgi n i ri i ceru l u i ş i ale adâncu ri l or pămân­ tu l u i , că nu era n icidecum eretic, d i m potrivă, credea cu tărie În exi stenţa zeilor; că nu corupsese n iciodată n ici u n tân ăr aten ian - Însă vreo câţiva, cu taţi înstăriţi şi cu prea m u lt t i m p l i ber, îi i m itaseră m etoda de a d i a l oga ş i poate c ă enervaseră oame n i i m portanţi, dovedi n d u-Ie că, de fapt, erau neştiutori. Dacă, într-adevăr, corupsese pe ci neva, o făcuse fără i ntenţie; n u avea n ici un motiv să exercite cu bună-şti i nţă o i nfl uenţă negativă as upra interl ocuto ri lor săi, pentru că ri sca să-i împingă să facă ş i ei, mai departe, rău altora. Iar dacă îi corupsese pe oamen i, fără să-şi dea seama, atunci era s uficient să i se atragă atenţia să nu mai facă - nu era nevoi e de un proces. EI a recunoscut că d ucea o viaţă care ar fi putut părea ci udată: "Am nesocotit lucru rile de care se îngrijesc cei mai m u lţi: să facă ban i , să-ş i ţină casa În bună rând uială, să obţină onoruri militare sau civice, să aj ungă În fu ncţii de putere, ori să se ală­ ture grupuri lor şi facţi u n i l or politice formate în cetăţile noastre".

Totuşi, demers u l l u i fi lozofic era motivat de simpla d ori nţă de a vedea îmbunătăţi ndu-se viaţa aten ieni lor: "Am încercat să vă convi ng, pe fiecare d intre voi, să vă îngrijiţi mai puţin de avantajele materiale ş i mai m u lt de starea m i nţii şi a mora l ităţ i i voastre".

A expl icat că, aceasta fi i nd men i rea l u i de fi lozof, nu ar fi fost În stare să ren u nţe la m i s i u nea pe care şi-o asumase, ch iar dacă j u r i u l i-ar fi pretins aşa ceva În sch i mb u l ach itării sal e: "Voi conti nua să spun, aşa cum m-am obişnuit: ( B u n u l meu p rieten, tu eşti ate n ian; aparţ i i ce lei m a i mari şi mai ren um ite cetăţi, pentru înţe lepciunea şi puterea ei, d i n lumea Întreagă. Nu ţi-e ruşine să te ocup i atât de m u l t de averi, căutând să le tot sporeşti, l a fel şi de renume ş i onoruri, În schi mb să nu te îngrijeşti, să nu te preocupi câtuş i de p uţ i n de adevăr, şi de înţelegere, şi de desăvârşi rea s ufl etului tă u?h, Iar dacă vreu n u l d i n tre voi m ă va combate ş i va pretinde că el însuşi se îngri­ jeşte de l ucruril e acestea, eu n u-I voi lăs a să plece de Îndată, ci mă voi tine d u pă el şi-i voi pune întrebări, îl voi cerceta şi-I voi pune la Încercare . . . la fel voi p roceda cu oricine îm i iese În cale, tânăr sau bătrân, străi n sau concetăţea n .u

3 0/ AlAIN DE B OTTON

Era rân d u l celor cinci sute de cetăţen i membri ai j uri u l ui să ia o h otărâre. D u pă o scurtă del i berare, 220 d i ntre ei au decis că Socrate era n ev i n ovat, iar 280 l-au declarat v i n ovat. F i l ozofu l a răspuns Întristat: "N-aş fi crezut că d iferenţa avea să fie atât de m i că". Dar n u şi-a pierd ut încrederea, n u a şovăit şi n u s-a îngrijorat; şi-a păstrat Încrederea În proi ectu l să u fi l ozofic, pe care, i ată, 56 la s ută dintre parteneri i săi de d i a l og ÎI găsiseră greşit d i n punct de vedere conceptual . Dacă n o i n u p utem face dovada u nei asemenea reţ i n eri, dacă i zbucn i m În pl âns atunci când ne s u nt ad resate câteva cuvi nte d u re cu privire la caracteru l sau la acţi u n i l e noastre, motivu l ar putea fi acel a că aprobarea cel orlalţi reprez i ntă o parte esenţială a nevo i i n oastre de a crede că avem dreptate. N i se pare normal să l uăm În seri os l i psa de popu la ritate, şi n u doar din raţi u n i pragmatice - din m otive de promovare şi conservare -, ci şi, l ucru mult mai i mportant, deoarece a fi l uaţi În derâdere n i se pare u n semn clar al faptu l u i că ne-am abătut de la cal ea cea b u nă. Socrate ar fi adm is, fără rezerve, că exi stă mom ente în care greş i m şi că trebuie să ne înd o i m de propri i l e n oastre păreri, Însă ar fi adăugat u n deta l i u esenţial, cu scopu l de a n e schi m ba percepţia asupra rel aţiei d i ntre adevăr ş i l ipsa de pop ularitate: m od u l nostru de a gândi şi de a trăi n u se dovedeşte n iciodată şi sub n ici o formă eronat n umai pentru că, l a u n moment dat, am aj uns să fi m contestaţi . Ceea ce ar trebu i să ne Îngrij oreze n u e n umărul oamen i l or care ne contestă opi n i i le, ci motivele pentru care fac acest l ucru. De aceea, ar trebui să ne m utăm atenţia de la dezaprobarea altora la expl icaţ i i l e acestei contestări. N i s-ar putea părea Înfricoşător să aflăm că o mare parte a celor d i n j ur consideră că greşi m, dar, înai nte de a ren unţa l a poziţia noastră, ar trebu i s ă anal izăm metoda pri n care cei lalţi şi-a u tras concl uzi i le. Teme i n icia metodei l or de gând i re ar treb u i să determ i ne i m­ ' portanţa pe care o dăm dezaprobări i lor.

Consolările filozofiei / 31

N o i, În sch i m b, părem ispitiţi de tend i nţa contrară: să ascul­ tăm pe orici ne, să ne lăsăm afectaţi de ori ce vorbă osti l ă sau observaţie sarcasti că pe care ne-o ad resează orici ne. U i tăm să ne punem întrebarea fundamenta l ă şi conso l atoare: pe ce se bazează această sumbră cenzură? Tratăm cu egală seriozitate obi ecţi i l e u n u i critic care a gândit prob lema rigu ros şi onest şi pe cele ale altuia, mânat n umai de mesch i nă rie şi i nvid ie. Ar treb u i să fi m atenţi la ceea ce se află dincol o de critici. Aşa cum a aflat şi Socrate însuş i , temei u rile gân d i ri i , deşi atent deghi zate, pot fi mai m u lt decât şubrede. S u b i nfl uenţa unor toane trecătoare, cei care ne critică aj u ng, poate, l a concl uzi i nefondate. Poate că a u acţionat d i n i mpuls şi ţi nând cont de a n u m ite prej udecăţi ori s-au folosit de statutu l lor pentru a-ş i prezenta s i m plele băn u i e l i d rept raţionamente. Poate că şi-au format opi n i i l e la fel cum ar l ucra un ol ar amator şi cherchel it.

D i n păcate - ceea ce În olărit nu se întâmplă -, este foarte greu să deosebeşti pe l oc un produs al gând i ri i de bună cal itate, de u n u l prost. N u e greu deloc să identifici vasu l fău rit de u n meşter beat, pri n com paraţie cu altul, lucrat d e coleg u l l u i treaz.

32/ ALAIN DE BOnON

Este m u l t mai compl icat să recunoşti d efi n iţia superioară:

il