Comunicarea.Cheia casniciei tale [PDF]

Zitiervorschau

Dr. H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Noua Speranţă

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României WRIGHT, NORMAN H. Comunicarea : cheia căsniciei tale / Norman H.Wright trad.: Octavian Verlan ; Ed. a 2-a - Timişoara: Noua Speranţă, 2011 Bibliogr. Index ISBN 978-973-7986-52-8 I. Verlan, Octavian (trad.) 265.5

© 2004 Editura NOUA SPERANŢĂ © Copyright 2000 by DR. H. NORMAN RIGHT Originally published under the title:

Communication: Key to Your Marriage in the USA by Regal Books, A Division of Gospel Light Publications, Inc. Ventura, CA 93006, S.U.A. All Rights reserved

Traducere: Octavian Verlan Editare: Georgeta Mocuţa Tehnoredactare: Angelica Gabrian

ISBN 978 — 973 — 7986 — 52 — 8 Editura NOUA SPERANŢĂ Of.P. 14, C.P. 1129, 300940 Timişoara, România Telefon: 0256 - 214487, Fax: 0256 - 214487 e-mail: [email protected]

web: www.nouasperanta.ro

Cartea a fost tipărită la tipografia ADI CENTER, Iaşi

Cuprins Introducere .................................................................................................. 9 1. Ce este „căsătoria“ creştină ....................................... 15 2. Cine este şeful? ............................................................................ 31 3. Cum aplicăm? ............................................................................... 45 4. Ce nu te-am auzit niciodată spunând ........... 65 5. De ce nu putem vorbi despre acest lucru? ....................................................... 79 6. Se rezumă întotdeauna mânia la o situaţie „Nu-Nu“? .............................................. 95 7. Cum să-ţi controlezi mânia (înainte să te controleze ea) ........................... 113 8. Marele preţ al anxietăţii (şi cum să nu-l plăteşti) ....................................... 131 9. Cum să abordezi conflictul ..................................... 151 10.Comunică pentru a consolida respectul de sine ........................................................... 173

Cuvânt înainte Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că în ultimii ani căsătoria a avut parte de o „publicitate negativă“. Acest bastion permanent al siguranţei de odinioară, când oamenii încă mai credeau că vor rămâne împreună „până când moartea îi va despărţi“, a devenit pentru mulţi un joc de noroc bazat pe sloganul „până când divorţul va părea convenabil“. Există probleme şi în biserică şi în afara ei. Ardoarea, entuziasmul şi pasiunea resimţite pe durata perioadei de curtare pălesc în faţa rutinei muncii de zi cu zi, a responsabilităţii creşterii copiilor şi a nenumăratelor ore petrecute în faţa unui ecran. Viaţa îşi cere drepturile ei şi apare inevitabil declinul în înţelegere, iar prăpastia comunicării se lărgeşte pe zi ce trece. Multor cupluri le lipsesc aptitudinile de bază ale comunicării care duc la înţelegerea necesară pentru ca o căsătorie să fie solidă, sau chiar să existe în timpuri atât de nesigure şi instabile în privinţa relaţiilor. Ce se poate face? Există o cale prin care căsnicia să poată decurge bine sau doar să funcţioneze? Ce se întâmplă cu idealul numit „căsnicie creştină“? Este o căsnicie creştină posibilă astăzi? Cărţi despre căsnicie şi despre problemele cuplurilor se pot găsi din abundenţă, însă această carte are scopul de a vă duce dincolo de problemele vizibile şi de a vă ajuta să începeţi să le rezolvaţi. O comunicare reală este posibilă între soţ şi soţie. În ultimii ani, Norm Wright a dovedit acest lucru la conferinţe, întâlniri şi în

orice loc putea aduna un grup de cupluri căsătorite sau care se gândeau la căsătorie. Fiind consilier în probleme de familie, Norm are experienţa şi pregătirea să dezbată cu autoritate problemele maritale şi faptul că lipsa comunicării este aproape întotdeauna rădăcina tuturor acestor probleme. Ca unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori de la seminarul său, ca vorbitor solicitat să conferenţieze în multe locuri şi ca învăţător biblic cunoscut în toată ţara, el are cunoştinţele necesare pentru a a realiza ceea ce îşi propune această carte: să comunice. Un aspect interesant al acestei cărţi este că ea reprezintă mai mult decât o carte. Este o experienţă a instruirii, a împărtăşirii şi a comunicării. Nu te vei mulţumi doar să citeşti această carte, ci vei intra în dialog cu ea şi, conform speranţei autorului, şi cu partenerul tău. Nu vei putea doar să vorbeşti despre comunicare. Va trebui să comunici — poate pentru prima dată. Nu răsfoi această carte. Scufundă-te în ea în totalitate. Interacţionează cu secţiunile „CE CREZI?“ şi „CARE ESTE PLANUL TĂU?“ din fiecare capitol. Mai mult decât orice, interacţionează cu partenerul tău şi comunică mai profund, mai personal şi cu mai multă onestitate decât înainte. Comunicarea este cheia căsniciei tale. Fritz Ridenour

INTRODUCERE

Căsătoria: singurul joc la care pot câştiga ambii jucători! Are instituţia numită „căsătorie“ un viitor? Unii experţi afirmă că ea, aşa cum o cunoaştem noi, este pe cale de dispariţie. Pe măsură ce rata divorţurilor se află în creştere permanentă, sau cel puţin staţionează la un nivel foarte înalt, mulţi oameni din biserică şi din afara ei devin din ce în ce mai pesimişti în privinţa căsniciei. Chiar şi în cazul unor cupluri care lăsau impresia că se potrivesc perfect, căsnicia devine tot mai mult un joc de noroc.

10

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Astăzi există trei schimbări majore în instituţia căsătoriei: 1. Declin în înţelegerea dintre parteneri. 2. Pierderea hotărârii de a rămâne căsătoriţi. 3. Formarea unor aşteptări nerealiste. Declinul în înţelegerea dintre parteneri merge mână în mână cu lipsa de comunicare. Multe cupluri de astăzi nu au aptitudinile de comunicare care pot produce înţelegerea necesară pentru consolidarea sau chiar existenţa căsniciei. Înţelegerea într-o căsnicie nu înseamnă că nu există diferenţe, ci înseamnă că tu şi partenerul tău puteţi vorbi despre aceste diferenţe şi puteţi înţelege punctele de vedere ale celuilalt. Puteţi accepta faptul că partenerul a fost crescut într-un mediu diferit şi din acest motiv va reacţiona altfel decât tine. Faptul că un lucru a fost făcut într-un anumit mod în casa în care ai crescut nu înseamnă că trebuie făcut la fel şi în noua ta familie. Doi oameni care se iubesc, dar sunt incapabili să se înţeleagă unul pe celălalt suferă, iar suferinţa devine usturătoare şi continuă în relaţia lor. Înţelegerea nu se obţine uşor, dar disponibilitatea de a împărtăşi concepţiile diferite, de a „vedea cealaltă faţă a situaţiei“ şi de a discuta despre diferenţe îi va ajuta pe cei doi parteneri să se adapteze diferenţelor oneste de opinie. Cineva a asemănat acest proces de adaptare cu cel al porcilor spinoşi care trăiesc în Alaska. Când cad zăpezile abundente, ei simt frigul pătrunzător şi se apropie unul de celălalt. Când se apropie prea mult încep să se înţepe reciproc cu ţepii lor. Se îndepărtează, dar simt din nou frigul. Pentru a sta la căldură trebuie să înveţe să se adapteze trăind aproape unul de altul. Pierderea hotărârii de a rămâne căsătoriţi se vede la tot pasul. A te căsători de mai multe ori nu mai este considerat un lucru anormal. O femeie a trebuit să completeze un formular prin care solicita un loc de muncă, iar când a ajuns la întrebarea: „Căsătorit sau celibatar?“ ea a scris: „Între căsătorii.“

12

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Dintre cei ce se căsătoresc astăzi mulţi au ideea că, în cazul în care nu se pot înţelege, pot întrerupe relaţia şi pot alege pe altcineva. Unii sunt mult prea nerăbdători în privinţa căsătoriei lor. Ei nu doresc să „trăiască fericiţi până la moarte“, ci vor să fie „fericiţi acum“, iar, când acest lucru nu se întâmplă, pleacă. Prea multe cupluri se căsătoresc fiind orbiţi de aşteptări nerealiste. Ei cred că relaţia trebuie să fie asociată cu un nivel maxim al iubirii pline de pasiune. Iată cum şi-a exprimat un tânăr această aşteptare: „Am dorit ca prin căsătorie să-mi împlinesc toate dorinţele. Aveam nevoie de siguranţă, de cineva care să aibă grijă de mine, de stimulare intelectuală, de siguranţă financiară şi toate acestea imediat, dar nu s-a întâmplat aşa.“ Oamenii aşteaptă să se întâmple ceva „magic“ în căsnicia lor. Dar nimic magic nu se întâmplă pentru ca o căsnicie să meargă bine: lucrurile magice se ivesc după multă străduinţă. Atunci când apar rezultate pozitive, motivul este că partenerii au făcut toţi paşii necesari, depunând tot efortul. O definiţie cinică a căsniciei afirmă că ea este „singurul joc de noroc în care ambii jucători pot pierde.“ Eu prefer să o consider singurul joc în care ambii jucători pot câştiga! Sunt întru totul de acord cu Richard Lessor care a scris în cartea sa Love, Marriage and Trading Stamps (Dragoste, căsnicie şi cupoane de reducere): „Nu este vorba despre faptul că s-a încercat căsnicia şi a fost găsită deficitară. În lumea secolului al douăzecilea o căsnicie reală este dorită foarte mult, dar nu este încercată decât de foarte puţini oameni.“ (1) Dar cum poţi încerca „o căsnicie reală“? Nu te ajută prea mult căutarea ei în societate. Societatea se luptă cu această criză, dar continuă să rămână captivă fără speranţă în păienjenişul de valori şi idei conflictuale. Societatea caută răspunsuri, dar nu poate găsi decât tot mai multe întrebări. Este situaţia disperată? Deloc. Societatea nu a arătat calea spre o căsnicie fericită, dar Dumnezeu a arătat-o! Dumnezeu ne-a oferit

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

13

modelul căsniciei şi, dacă un bărbat şi o femeie urmează acest model, vor găsi fericirea şi armonia pe care o caută. Charles Shedd relatează în cartea sa Letters to Phillip (Scrisori către Filip) povestea a două râuri care curgeau liniştite unul lângă altul până în punctul confluenţei lor. Când s-au întâlnit, râurile s-au izbit unul de altul. Dar, după formarea noului râu, treptat apele s-au liniştit şi şi-au reluat curgerea lină. Acum însă râul a devenit mult mai larg, mai maiestuos şi mai puternic. Dr. Shedd sugerează că: „O căsnicie bună se aseamănă în mare măsură cu cele două râuri. Când două cursuri independente de existenţă se unesc, vor exista probabil «ciocniri» ale celor două vieţi la punctul de confluenţă. Personalităţile se vor lovi una de cealaltă. Vor apărea conflicte în privinţa preferinţelor. Ideile se vor lupta pentru preluarea puterii, iar obiceiurile pentru a obţine poziţii proeminente. Uneori, ca valurile, ele se revarsă peste mal, determinându-te să te întrebi unde este dragostea. Dar totul este bine. Ca şi în cazul celor două râuri, rezultatul acestor lupte va fi ceva mai profund şi mai puternic decât dacă cei doi ar fi rămas separaţi.“ (2) Doi creştini au cele mai mari şanse de a forma o căsnicie fericită pentru că îi însoţeşte o a treia Persoană, Domnul Isus Cristos, care îi ajută şi îi întăreşte. Dar trebuie să existe comunicare între ei şi Domnul lor, precum şi între ei doi. Acesta este subiectul cărţii de faţă: comunicarea (cu Cristos şi unul cu celălalt) este cheia căsniciei tale.

CAPITOLUL 1

Ce este „căsătoria“ creştină

Citind acest capitol, vei descoperi… … definiţia căsniciei creştine; … ce înseamnă să fii „un singur trup“; … cum să îţi evaluezi căsnicia şi ce paşi trebuie să faci ca ea să devină mai bună.

Cum ai defini statutul de om căsătorit? La ce te gândeşti atunci când auzi cuvântul „căsnicie“? Bucurie, dragoste, fericire, euforie? Nefericire, ură, frustrare sau doar plictiseală şi prostie?

16

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Definiţii despre căsătorie sunt o mulţime şi cele mai multe dintre ele nu consideră căsnicia prea valoroasă! Meander a spus: „Căsătoria, dacă vrem să spunem lucrurilor pe nume, este un rău, dar un rău necesar.“ Montaigne a spus: „Căsătoria se aseamănă cu o cuşcă: păsările de afară doresc cu disperare să intre, iar cele dinăuntru doresc cu disperare să iasă.“ Definiţia lui Sidney Smith despre căsătorie este foarte neobişnuită, dar conţine multă înţelepciune. El a spus: „Căsătoria se aseamănă cu o pereche de foarfeci, atât de unite încât nu pot fi separate; de multe ori se deplasează în direcţii diferite, dar întotdeauna îl pedepsesc pe cel care se interpune.“

CE CREZI?

#1

Definiţiile despre căsătorie menţionate mai sus au nuanţe cinice sau cel puţin satirice. Care este definiţia ta despre căsătorie? Scrie-o mai jos.

Căsătoria: un contract cu o clauză de reziliere? Unii psihologi, consilieri pe probleme de familie şi chiar pastori au asemănat căsătoria cu un contract şi mulţi se grăbesc să fie de acord cu această definiţie. Dar este o definiţie corectă? Este căsătoria într-adevăr un contract? În orice contract există cu certitudine anumite clauze. Un contrat între două părţi, firme sau persoane, înseamnă responsabilitatea

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

17

ambelor părţi de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin contract. Acestea sunt CLAUZE CONTRACTUALE, definite de cuvântul DACĂ. Dacă tu vei face ceva, cealaltă persoană va face altceva, iar dacă partenerul face un lucru, tu trebuie să faci partea ta asumată prin contract. Dar în relaţia de căsătorie şi în cadrul ceremoniei căsătoriei nu există clauze contractuale. La nici o cununie nu se spune: „Dacă soţul îşi va iubi soţia, atunci soţia îşi va respecta obligaţiile contractuale.“ Sau: „Dacă soţia va fi supusă soţului ei, atunci soţul îşi va îndeplini partea sa din contract.“ Căsătoria este un angajament total şi necondiţionat pe care şi-l asumă cei doi. În multe contracte există CLAUZE DE REZILIERE. O astfel de clauză prevede că, dacă una dintre părţi nu-şi îndeplineşte responsabilităţile, atunci partea cealaltă este absolvită de îndeplinirea responsabilităţilor ei. Dacă una dintre persoane nu respectă angajamentul din contract, cealaltă parte poate anula contractul. Aceasta este o clauză de reziliere. În căsătorie nu există asemenea clauze.

CE CREZI?

#2

Evaluează-te pe o scară de la 1 la 5 (1: nu sunt deloc de acord; 2: oarecum de acord; 3: s-ar putea; 4: probabil că da; 5: foarte bine) părerile tale despre următoarele concepte (Încercuieşte răspunsul tău.) 1. Căsătoria este un rău necesar. 1

2

3

4

5

2. Este normal — chiar de dorit — ca partenerii din căsnicie să se deplaseze în viaţă în direcţii diferite. 1

2

3

4

5

18

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

3. Cele mai multe cupluri au clauze contractuale nescrise în căsnicia lor pe care ambii le cunosc, dar nu discută niciodată despre ele. 1

2

3

4

5

4. Ar fi în avantajul tău să ai o clauză de reziliere când contractul căsniciei nu te mai protejează pentru că, în cazul în care căsătoria nu decurge bine, vina îi aparţine celuilalt. 1

2

3

4

5

5. Căsătoria este un angajament necondiţionat în care intri cu toată fiinţa pentru toată viaţa. 1

2

3

4

5

Căsătoria: amestecat, nu fărâmiţat În cartea sa, The Essence of Marriage (Esenţa căsătoriei), pastorul şi consilierul pe probleme de familie Julius A. Fritze prezintă căsătoria astfel: „Căsătoria este fuziunea emoţională a două personalităţi într-o entitate funcţională, dar în care ambii parteneri îşi păstrează propria identitate. Conceptul biblic este conţinut de textul din Geneza, 2:24: «un singur trup».“ Fritze continuă apoi cu o ilustraţie a relaţiei căsătoriei în care se folosesc două bucăţi de plastilină . El spune că, dacă ţii în mână o bucată de plastilină verde închis iar în cealaltă mână una de culoarea verde deschis, poţi vedea foarte clar diferenţele de culoare. Dar, dacă amesteci foarte bine cele două bucăţi de plastilină, vei vedea o singură bucată de plastilină verde — la prima privire. Însă dacă examinezi mai atent bucata rezultată,

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

19

vei vedea zone separate de verde închis şi de verde deschis. Aşa se întâmplă şi în cazul relaţiei căsătoriei: doi oameni sunt amestecaţi astfel încât par a fi unul singur, dar fiecare îşi păstrează identitatea şi personalitatea distincte. (1) Este o singură viaţă nouă care există acum în două persoane. Dar căsniciile creştine înseamnă mai mult decât amestecarea a două persoane. Ele mai cuprind şi o a treia Persoană: Isus Cristos, care oferă semnificaţie, călăuzire şi direcţie relaţiei. Când Isus Cristos conduce o căsătorie, atunci şi numai atunci ea este o căsătorie creştină. Numeroşi scriitori au definit „căsnicia creştină“. Wayne Oates, profesor la Southern Baptist Theological Seminary, a spus: „Căsătoria este un legământ al dragostei responsabile, o legătură a pocăinţei şi a iertării.“ David Ausburger, pastor menonit, autorul cărţii Cherishable: Love and Marriage (Dragostea şi căsătoria: pot fi îngrijite), defineşte căsătoria punând mai întâi o întrebare: „Este căsătoria un act particular a două persoane care se iubesc sau un act public a doi oameni care semnează un contract?“ Apoi el răspunde la întrebare: „Nici una, nici alta. Căsătoria este ceva diferit, foarte diferit.“ „Fundamental, concepţia creştină despre căsătorie nu afirmă că ea este în primul rând sau în esenţă un contract legal şi social care te obligă la respectarea lui. Creştinul vede căsătoria ca pe un legământ încheiat înaintea lui Dumnezeu şi în faţa celorlalţi membri ai familiei creştine. Un astfel de angajament este durabil, nu datorită forţei legii şi a pedepselor ei, ci datorită faptului că s-a încheiat un legământ necondiţionat. Un legământ mai solemn, mai obligatoriu şi mai permanent decât orice contract legal.“ (2) Dwight Small, consilier experimentat, autor al multor cărţi despre căsătorie, defineşte căsnicia drept: „O viaţă nouă existentă în două persoane.“ Elton Trueblood, autorul cărţii Company of the Committed (Societatea celor dedicaţi) şi a altor cărţi creştine despre viaţa de

20

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

ucenic, numeşte căsătoria „un sistem prin care persoane păcătoase şi arţăgoase devin atât de captivate de un vis şi de un scop mai important decât propriile fiinţe încât de-a lungul anilor se străduiesc, în ciuda unor dezamăgiri repetate, să transforme visul în realitate.“ Dr. David Hubbard, preşedintele seminarului Fuller Theological Seminary, a spus: „Căsătoria nu cere perfecţiune, dar trebuie să i se acorde prioritate. Ea este o instituţie pentru păcătoşi. Alţii nu au ce căuta în ea. Dar ea îşi găseşte gloria supremă atunci când păcătoşii o consideră drept modul lui Dumnezeu de a-i duce prin cea mai eficientă şcoală a dragostei şi neprihănirii.“

CE CREZI?

#3

Dintre cele cinci definiţii ale căsătoriei creştine date mai sus, încercuieşte numele scriitorului a cărui definiţie îţi place cel mai mult: Oates

Augsburger

Small

Trueblood

Hubbard

În definiţia pe care ai ales-o drept cea mai bună, ce idee te-a atras cel mai mult?

Dintre cele cinci definiţii ale căsătoriei date mai sus, care te atrage cel mai puţin? Oates

Augsburger

Small

Trueblood

Hubbard

Ce te deranjează cel mai mult la această definiţie?

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

21

Foloseşte cele cinci definiţii ale căsătoriei creştine, plus propriile tale idei pentru a formula definiţia ta pentru „căsătoria creştină“.

Ce spune Biblia despre căsătorie? Care sunt, deci, scopurile lui Dumnezeu pentru căsătorie? Un scop fundamental este procreaţia: aducerea de copii pe lume. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi apoi a spus: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l“ (Geneza, 1:28). Psalmul 127:3-5 ne învaţă că fiii sunt o moştenire de la Domnul… Ca săgeţile în mâna unui războinic… Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Procreaţia mai înseamnă şi asigurarea grijii şi educaţiei potrivite copiilor: Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, spune binecunoscutul verset din cartea Proverbele, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea (22:6). Dar căsătoria înseamnă mai mult decât procreaţia şi creşterea copiilor. Geneza, 2:18-25, ne învaţă despre căsnicie că a fost iniţiativa lui Dumnezeu şi că El a avut mai multe scopuri pentru ea. 18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. 20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.

22

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. 23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru că a fost luată din om.” 24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. 25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine. Dumnezeu a creat căsătoria pentru companie. John Milton a spus: „Singurătatea a fost primul lucru pe care ochiul lui Dumnezeu l-a văzut că nu este bun.“ Singurătatea şi izolarea contrazic scopul lui Dumnezeu în creaţie. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a trăi împreună cu ceilalţi şi primul „celălalt“ a fost femeia. Dumnezeu a creat căsătoria şi pentru completare. Femeia urma să fie un ajutor potrivit (Geneza, 2;18). Femeia a fost creată să fie complementară, perechea potrivită a bărbatului. Femeia îl ajută pe bărbat să-şi împlinească viaţa (şi pe a ei, de asemenea). Ea umple locurile goale. Ea îi împărtăşeşte viaţa, îl determină să se exprime aşa cum este şi să stabilească relaţii cu ceilalţi prin relaţia pe care o au. Ea poate deveni tovarăşa lui de viaţă gata să-şi asume responsabilitatea acestui rol. De fapt, partenerii dintr-o căsătorie împlinesc scopul lui Dumnezeu pentru o viaţă completă şi întreagă. Compania şi completarea pe care Dumnezeu le-a dorit pentru căsătorie se dezvoltă prin comunicare, atunci când doi oameni îşi împărtăşesc în fiecare zi semnificaţia vieţilor lor. Dwight Small spunea: „Inima căsătoriei este sistemul ei de comunicaţie […]. Dar nici un cuplu nu începe căsătoria cu un proces de comunicare bine pus la punct. Ei nu aduc acest proces gata format în căsnicia lor, ci el trebuie cultivat pe măsură ce trec împreună prin experienţele vieţii.“ (3) Un partener de viaţă care îţi produce

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

23

satisfacţie şi un sentiment de plenitudine apar atunci când soţul şi soţia învaţă să comunice cu înţelegere şi onestitate. Căsătoria: o relaţie nouă În Geneza, 2:24, accentul cade pe două verbe: a lăsa şi a se lipi. Cuvântul a lăsa înseamnă a abandona, a uita sau a întrerupe o relaţie înainte de a stabili altă relaţie. Din nefericire, mulţi oameni nu fac această ruptură. Poate că părăsesc fizic căminul în care au crescut, dar rămân acolo din punct de vedere psihologic. Ataşamentul faţă de familie şi părinţi trebuie înlocuit de ataşamentul faţă de partener. Acest lucru nu înseamnă lipsa de respect faţă de părinţi, ci se referă la întreruperea legăturilor cu părinţii şi asumarea propriilor responsabilităţi faţă de partener. Al doilea cuvânt, a se lipi, înseamnă a suda, a lipi sau a adera. Când un bărbat se „lipeşte“ de soţia lui, ei devin un singur trup. Termenul „un singur trup“ este o reuşită descriere pe scurt a unităţii, a completării şi a permanenţei căsătoriei, aşa cum a dorit Dumnezeu să fie ea. „Un singur trup“ sugerează o unitate unică: o dedicare totală pentru intimitate în toate domeniile vieţii, intimitate simbolizată de unirea sexuală. Rabinii evrei spuneau că un om este neliniştit atât timp cât i-a lipsit coasta care i-a fost luată, iar femeia este neliniştită până când intră sub braţul bărbatului, locul de unde a provenit. Cu toate schimbările din ultima vreme legate de emanciparea femeii, iată o afirmaţie magnifică a concepţiei biblice despre femeie. Ea nu este proprietatea bărbatului. Ea este partenera bărbatului, o parteneră în toată puterea cuvântului. Augustin a trăit în secolul al cincilea, dar ceea ce a spus el se potriveşte perfect în dezbaterile aprinse despre drepturile femeii: „Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca femeia să-l conducă pe bărbat, ar fi luat-o din capul lui Adam. Dacă ar fi desemnat-o să fie sclava lui, ar fi luat-o din picioarele lui. Dar Dumnezeu a luat femeia din coasta bărbatului, pentru că El a făcut-o un ajutor potrivit şi o persoană egală cu el.“

În cartea sa, After You’ve Said I Do (După ce ai spus „Da“), Dwight Small subliniază concepţia egalitară şi democratică despre căsătorie. „Nu poate exista unitate reală, scrie Small, decât dacă ambii parteneri au demnitate şi statut egal. Soţia care a provenit din coasta soţului trebuie să fie mereu alături de el, pentru a-i împărtăşi toate responsabilităţile şi pentru a se bucura de toate privilegiile. Acesta este scopul.“ Small continuă recunoscând că atingerea acestui scop nu este uşoară. Este necesar dialogul. Autorul consideră că „dialogul are loc atunci când doi oameni comunică întreaga semnificaţie a vieţii lor unul celuilalt, când participă la viaţa celuilalt în cel mai semnificativ mod posibil.“ (4) Din Geneza, 2:18-24, putem deduce trei concepţii creştine distincte despre căsătorie:

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

25

1. Aşa cum s-a menţionat, căsătoria trebuie să fie permanentă, pentru toată viaţa. Când cei doi devin un singur trup, nu mai există dezbinare sau întreruperea relaţiei din cauza pericolelor ireparabile ce pot apărea. 2. Căsătoria trebuie să fie monogamă. Există exemple de poligamie în Scriptură, dar ele se referă doar la ceea ce au făcut oamenii, nu la ceea ce Scriptura afirmă că este bine şi drept. Din nou, un singur trup înseamnă un singur trup. Un om nu poate deveni un singur trup cu mai multe femei şi totuşi sensul acestei expresii să rămână identic. 3. În sfârşit, căsătoria creştină cere fidelitate. Noua moralitate contemporană susţine că un bărbat poate deveni „un singur trup“ cu oricâte femei doreşte, că imoralitatea şi din când în când câte o aventură extraconjugală sunt moduri „sănătoase“ de petrecere a timpului care îţi îmbogăţesc experienţa şi îţi adâncesc relaţiile. Definiţia lui Dumnezeu despre căsătorie se referă la intimitatea permanentă, la o părtăşie deosebită dintre soţ şi soţie care duce la îmbogăţirea mutuală, la fericire şi la bunăstare. Adulterul este pentru căsătorie ceea ce este cuţitul pentru spate. Avocaţii contemporani ai „noii moralităţi“ inventează tot felul de scuze pentru adulter şi imoralitate. Moralitatea pe care o au ei poate fi definită de cuvântul „covrig“ pentru că faptele, principiile sănătoase ale relaţiilor umane normale şi responsabilităţile sunt atât de răstălmăcite şi de denaturate încât să pară că infidelitatea este în unele cazuri „un lucru bun şi o dovadă de iubire în acea situaţie“. Dwight Small scrie în cartea sa Design for Christian Marriage (Scopurile căsătoriei creştine): „O căsătorie creştină nu poate da greş niciodată, dar cei doi parteneri pot greşi. Există o mare diferenţă între aceste două posibilităţi. Deci, dacă o căsnicie între creştini pare să nu meargă bine, cauza este fie ignorarea de către ei a scopurilor lui Dumnezeu, fie refuzul lor de a se dedica relaţiei lor.“ (5) Încă de la început Dumnezeu a vorbit clar despre căsătorie. În capitolul 2 al Genezei, El a arătat clar că o căsătorie este o dedicare totală a întregii fiinţe pentru întreaga viaţă.

Orice altceva nu este căsătorie creştină. Orice altceva poate da greş cu uşurinţă. Dar, atunci când soţul şi soţia se unesc, devotaţi lui Dumnezeu şi împărtăşirii semnificative a vieţilor lor unul cu celălalt, ei nu pot decât să reuşească.

CARE ESTE PLANUL TĂU? Dacă studiezi această carte împreună cu partenerul tău, cele mai bune rezultate se pot obţine dacă veţi completa următorul material

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

27

individual şi apoi veţi discuta răspunsurile. Comparându-vă ideile, sentimentele şi atitudinile, veţi experimenta noi niveluri de comunicare şi înţelegere în căsnicia voastră. PARTEA 1 Gândiţi-vă la vremea când nu aţi fost căsătoriţi… 1. Cum ai crezut că va fi căsătoria? Este aşa cum te-ai aşteptat?

2. Ai avut alte aşteptări de la căsătorie faţă de cele ale partenerului tău? Cum aţi descoperit diferenţele? Aţi discutat deschis despre aceste diferenţe?

3. M-am aşteptat ca viaţa să-mi fie schimbată de căsătorie în modul următor…

4. Cred că partenerul meu se aşteaptă de la mine să…

28

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

5. Mă aşteptam ca partenerul meu să fie mai …

PARTEA 2 1. Dacă ar trebui să-ţi defineşti căsnicia printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?

2. Ce cuvânt crezi că ar folosi partenerul tău?

3. Ce beneficii ai din căsătorie pe care nu le-ai fi avut dacă ai fi rămas necăsătorit? Fii foarte specific.

4. Ce calităţi vezi la partenerul tău? Ai spus că ai observat aceste calităţi şi ţi-ai exprimat aprecierea pentru ele?

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

29

5. Ce face partenerul tău ca tu să te simţi iubit şi apreciat?

6. Ce faci tu pentru a-ţi exprima dragostea şi aprecierea?

7. Care sunt punctele tari ale căsniciei tale? Cine contribuie cel mai mult la aceste puncte tari, tu sau partenerul tău?

8. Care crezi că sunt cele mai slabe puncte ale căsniciei tale? În ce fel eşti tu responsabil de această situaţie?

9. Ce eforturi depui pentru a avea o căsnicie fericită?

30

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

10. Ce eforturi observi că face partenerul tău?

11. Care sunt scopurile tale actuale pentru căsnicia ta? Ce vei face pentru a-ţi atinge scopurile? Ce ai putea face diferit pentru a le putea atinge?

l

l

l

l

Iată câteva sugestii la care să reflectezi: Îmi voi arăta mai mult interesul faţă de activităţile partenerului meu, punându-i mai multe întrebări legate de ele. Mă voi gândi mai mult la factorii pozitivi din căsătoria mea şi voi încerca să descopăr noi căi de a deveni ceea ce doreşte şi are nevoie partenerul meu să fiu. Îmi voi face timp să mă rog pentru familie şi împreună cu ea, mai ales cu partenerul meu. Dacă îmi vor produce resentimente unii membrii ai familiei, mai ales partenerul, îi voi ierta acum. Alte scopuri pe care doresc să mi le propun:

CAPITOLUL 9

Cum să abordezi conflictul? Citind acest capitol, vei descoperi… … că apariţia conflictelor din căsnicie este inevitabilă şi că ele trebuie rezolvate, nu ascunse sau ignorate; … cauzele principale ale conflictului şi cum să le abordăm; … zece principii cheie (cu subprincipii valoroase) de rezolvare a conflictelor, conform învăţăturii Scripturii.

Legendele „presărate cu zahăr“ prezintă căsnicia cu expresii cum ar fi: „şi au trăit fericiţi până la sfârşitul vieţii“ (mai ales dacă este o căsnicie creştină!). Certurile şi dezacordurile, spun legendele, nu fac parte dintr-o căsnicie sănătoasă şi „spirituală“. Dar zahărul se topeşte repede în căldura realităţii căsătoriei. În căsnicie apar conflicte, pentru că ea este o unire a două persoane

152

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

cu puncte de vedere, cadre de referinţă şi valori diferite. Nu există doi oameni care să poată fi de acord asupra tuturor lucrurilor tot timpul. Conflictele apar din când în când în toate căsniciile. Ce este conflictul? Pentru unii cuvântul evocă scene de luptă şi războaie. Acesta este unul dintre sensurile cuvântului, dar sensul la care se referă acest capitol este, conform dicţionarului limbii engleze Webster, „dezacord, tensiunea emoţională care rezultă din nevoi şi impulsuri interioare incompatibile“. Această definiţie arată dificultatea pe care o întâlnesc cuplurile. Cum pot ele să abordeze neînţelegerile, tensiunile care provin din nevoile şi impulsurile opuse ale partenerilor? Cum împiedică ele deosebirile să devină dueluri? Fiecare cuplu căsătorit trebuie să ştie cum să abordeze conflictul într-un mod creator şi constructiv. Obiectivitatea, flexibilitatea, disponibilitatea de a ajunge la o soluţie de compromis (problema cum se strânge tubul de pastă de dinţi, de la mijloc sau de la capăt, chiar este una dintre cele mai importante probleme din viaţă?) şi de a-i permite partenerului să fie el însuşi, toate aceste calităţi trebuie dezvoltate atunci când cuplurile doresc să se bucure de o relaţie satisfăcătoare şi ascendentă. Când vin conflictele, ele trebuie abordate înţelegând faptul că dezacordurile nu înseamnă că întreaga relaţie se află pe marginea destrămării. De asemenea, ele nu trebuie considerate scânteia care duce la o bătălie totală în care unul este făcut knock-out sau la o ceartă prelungită. Soţii şi soţiile trebuie să înveţe cum să fie „în dezacord în mod agreabil“ sau să folosească termeni mai puţin războinici, cum ar fi „lupta dreaptă“. Din nefericire, puţine cupluri sunt pregătite să fie „în dezacord în mod agreabil“ sau să se angajeze într-o „luptă dreaptă“. Ca rezultat, dezacordurile lor se transformă în lovituri, certuri aprinse şi dispute distructive. Toate cuplurile pot rezolva cu succes conflictele dacă aplică următoarele zece principii.

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

153

Nu evita conflictul prin tăcere Unii oameni folosesc „tăcerea“ ca mijloc de a evita controversa. Pentru ei tăcerea este o armă folosită cu scopul de a controla, de a produce frustrare partenerului sau de a-l manipula. În alte ocazii soţul sau soţia alege drumul tăcerii pentru că pare a fi cel mai puţin dureros. Poate că unul dintre parteneri a devenit tăcut pentru că experienţele trecute l-au învăţat că partenerul lui nu îl asculta cu atenţie. De asemenea, există posibilitatea ca tăcerea unui partener să fie cauzată de o rană sufletească adâncă. Dar tăcerea nu aduce niciodată beneficii pe termen lung. „Tăcerea este de aur“, spune proverbul, dar uneori poate fi doar gălbuie. Nu te ascunde în spatele tăcerii pentru că ţi-este teamă să abordezi problema aflată în discuţie. Consilierii familiali estimează că cel puţin în jumătate din cazurile pe care le văd este vorba de un partener care a ales tăcerea. Bărbaţii au tendinţa de a evita conflictele în discuţie. Ironia este că aspectele pe care le evită sunt exact cele care arată locurile în care trebuie făcute adaptări şi schimbări — şi aceasta cât mai repede. Iată ce se întâmplă în mod obişnuit în cazul tăcerii. Când partenerii dintr-o căsnicie nu comunică pentru că unul dintre ei este tăcut, ambii sunt frustraţi şi au un sentiment al inutilităţii, efectele produse de problema tăcerii. Pe măsură ce partenerul comunicativ încearcă să vorbească mai mult, pe atât se retrage mai mult în cochilia lui partenerul tăcut. Persoana care încearcă să vorbească se simte tot mai inutilă, lipsită de semnificaţie şi rănită. Partenerul care vorbeşte ridică vocea şi poate recurge chiar la violenţă în încercarea de a-l scoate pe cel tăcut din refugiul lui. Dar acest lucru este zadarnic pentru că nu face decât să-l adâncească mai mult pe partenerul tăcut în muţenia lui. Atunci când îi spui unei persoane care tace: „De ce nu-mi răspunzi?“, „Te rog, spune ceva; de ce nu poţi vorbi cu mine?“ sau alte întrebări asemănătoare, nu faci decât să-l determini mai mult pe partener să rămână tăcut! (1)

154

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Atunci, cum îl poţi încuraja pe partenerul tăcut să vorbească? În primul rând, trebuie să-l laşi să aleagă timpul potrivit să vorbească. Apoi, când vorbeşte, trebuie să-i comunici pe toate căile că eşti dispus să-l asculţi fără să-i judeci cuvintele, că eşti dispus să-i accepţi sentimentele şi frustrările. Persoana tăcută trebuie să-şi dea seama că o asculţi într-adevăr şi că eşti preocupat sincer de ea. Dacă reuşeşti să creezi un climat de acceptare, neameninţător, partenerul tăcut va începe probabil să vorbească şi atunci comunicarea poate începe sau poate fi restabilită.

CE CREZI?

# 24

1. Încercuieşte varianta care defineşte tendinţa ta de a reacţiona atunci când apar controverse: vorbesc necontenit

mă retrag în tăcere

2. Enumeră câteva motive din cauza cărora o persoană hotărăşte să rămână tăcută:

3. Când este mai bine să rămâi tăcut?

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

155

De ce?

Va rezolva tăcerea ta problema sau va îmbunătăţi comunicarea pe termen lung?

4. Scrie câteva lucruri pe care le poţi face pentru a-l încuraja pe partenerul tăcut să îşi exprime mai bine ideile şi sentimentele.

Nu colecţiona „timbre emoţionale“ Fii întotdeauna sigur că nu acumulezi în sufletul tău ostilitate. Un soţ sau o soţie, de exemplu, pot aduna multă ostilitate când încearcă să comunice cu un partener care se refugiază în tăcere (principiul discutat anterior). Dar cea mai greşită metodă de a aborda sentimentele de iritare sau frustrare este negarea şi înăbuşirea lor. Sentimentele trebuie exprimate. Nu trebuie să se permită acumularea lor. Totuşi, unii oameni îşi abordează sentimentele ca pe nişte timbre. Ei colecţionează fiecare iritare ca pe un timbru. Colecţionează

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

157

multe timbre şi, în final, când se întâmplă un lucru care constituie ultima picătură, ei explodează şi îşi plătesc poliţele pentru toate iritările şi frustrările acumulate. Clasorul lor cu timbre emoţionale se umple şi ei consideră că a sosit timpul să-l „valorifice“. Astfel ei cred că vor fi recompensaţi într-o măsură pentru toate necazurile lor din trecut. Ei „îşi vând timbrele“, dacă putem spune aşa, jubilând: „Cel puţin acum mă simt mai bine.“ Eşti un colecţionar de timbre emoţionale? Dacă crezi că da, acum este timpul cel mai potrivit pentru a începe să îţi rezolvi problema. Este mult mai bine să-ţi eliberezi emoţiile pe măsură ce ele se formează. Dumnezeu ne-a creat având capacitatea experimentării unor sentimente profunde, dar trebuie să exprimăm ceea ce simţim. Exprimarea sentimentelor trebuie şi poate fi făcută într-un mod sănătos. O mare parte dintre certurile, disputele şi controversele din cadrul cuplurilor căsătorite se transformă în momente paralizante din punct de vedere emoţional. Cum abordezi tu dezacordurile din familia ta? O întrebare crucială este cum abordezi mânia, acel sentiment puternic, uneori plin de pasiune, de neplăcere care fierbe în tine? Cum te controlează mânia? (Poate că ar fi bine să revezi capitolele 6 şi 7 despre controlarea mâniei.) Să presupunem că partenerul tău acţionează împotriva ta sau se supără pe tine. Pune-ţi următoarele întrebări: Sunt rănit sau afectat de acest lucru? Dacă răspund mâniei cu mânie, deşi este justificată şi raţională, contribui la rezolvarea problemei? Este mânia cel mai bun lucru în această situaţie? Ce rezultate va avea mânia mea? Cum reacţionez faţă de o persoană mânioasă sau cum îi vorbesc? Orice faci, nu îi spune: „Linişteşte-te, nu te înfuria atât de tare.“ Aceste cuvinte au exact efectul opus! În schimb, încearcă să spui cât mai calm: „Îmi pare rău că te mânii. Dacă este din cauza mea, îmi cer scuze. Ce pot face pentru a remedia situaţia?“ Acest

158

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

sfat este util acasă, la serviciu — peste tot. Ciudat este faptul că aceste cuvinte sună destul de familiar, de parcă ar fi „din Biblie“. Solomon, care a avut o vastă experienţă în privinţa relaţiilor de familie, a scris: Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia (Proverbele, 15:1).

CE CREZI?

# 25

1. Enumeră câteva modalităţi prin care îţi poţi exprima mânia fără ca tu sau alţi oameni să fiţi afectaţi.

2. Scrie care este modalitatea prin care ai dori ca partenerul tău să te anunţe că este mânios.

3. Cum îi poţi spune partenerului tău că preferi să-ţi comunice mânia într-un mod diferit?

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

159

Dacă este posibil, pregăteşte cadrul pentru dezacorduri Dacă ştii că va urma o discuţie vitală despre un subiect important, încearcă să pregăteşti cât poţi mai bine timpul şi locul. Fereşte-te de întreruperi. Decuplează telefonul şi nu răspunde dacă sună cineva la uşă. Dacă ai copii, roagă-i să nu vă deranjeze şi spuneţi-le că aveţi de purtat o discuţie importantă, iar apoi veţi vorbi cu ei. De obicei părinţii nu reuşesc să-şi ascundă dezacordurile de copiii lor. Permite copiilor să ştie că aveţi probleme uneori şi că în toate familiile mai există neînţelegeri între membri. Nu uita că, în cazul în care copiii tăi vor învăţa în mod constructiv din dezacordul cu partenerul tău, acest lucru îi va ajuta să-şi rezolve şi ei dezacordul cu alţii într-un mod sănătos, fapt ce va duce la creşterea păcii şi armoniei în familie. Atacaţi problema, nu vă atacaţi unul pe celălalt Fă tot posibilul pentru ca discuţia să aibă un caracter impersonal. În locul atacării problemei, mulţi parteneri se atacă reciproc cu insinuări, reproşuri şi alte remarci „inteligente“. Se spune că un păstor obişnuia să observe comportamentul animalelor sălbatice în timpul iernii. De exemplu, o haită de lupi năvălea în vale şi ataca un grup de cai sălbatici. Caii formau un cerc având capetele spre interior, folosindu-şi copitele din spate pentru a-i ataca pe lupi şi astfel îi alungau. Apoi păstorul a văzut cum haita de lupi a atacat un grup de măgari sălbatici. Şi aceştia formau un cerc, dar capetele lor erau îndreptate spre lupi. Dădeau şi ei cu copitele din spate, dar se loveau unii pe alţii. Oamenii pot hotărî să fie atât de inteligenţi cum sunt caii sălbatici sau atât de stupizi cum sunt măgarii. Ei pot lovi problema sau se pot lovi unii pe alţii. Iată cinci sfaturi care te pot ajuta să ataci problema — să fii în dezacord fără să-ţi loveşti partenerul: … întemeiază-ţi orice acuzaţie sau afirmaţie pe fapte. … rezumă-te la prezent. Nu este permis să te plângi de lucruri

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

161

petrecute acum şase luni. Evită să spui: „Îmi amintesc atunci când…“ Un om de afaceri avea afişate la loc vizibil următoarele cuvinte în biroul său: „Aminteşte-ţi să uiţi.“ Fiecare cuplu trebuie să folosească acest sfat în căsnicie. Apostolul Pavel a spus: fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte… (Filipeni, 3:13). … nu face referire la rude. … nu face referiri la înfăţişarea partenerului tău, adică abţinete de la remarci tăioase şi peiorative cu privire la greutatea, lipsa părului sau la hainele lui. … fără dramatism, te rog. Nu-ţi lăsa emoţiile să-ţi scape de sub control şi nu exploda în plâns. Plânsul este deseori o formă de manipulare a celeilalte persoane. Ameninţările sunt alte forme de manipulare. Unii oameni au ajuns chiar să ameninţe că se vor sinucide, în încercarea de a obţine controlul asupra partenerilor lor. Dar nici una dintre aceste metode nu este de obicei utilă. Nu se primeşte nici un premiu Oscar pentru aceste numere de actorie atunci când doi oameni căsătoriţi încearcă să rezolve o neînţelegere.

CE CREZI?

# 26

Ce faci dacă partenerul te atacă pe tine, nu problema? 1. Dacă mi se aduce o acuzaţie sau se face o afirmaţie nedovedită de fapte, eu aş spune:

2. Când mi se aduce la cunoştinţă o plângere legată de un lucru petrecut cu şase luni în urmă, eu aş spune:

162

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

3. Dacă se face referire la o rudă, eu aş spune:

4. Dacă se face o referire la înfăţişarea partenerului meu, eu aş spune:

5. Dacă se face o referire la înfăţişarea mea, eu voi spune:

6. Dacă eu sau partenerul meu „dramatizăm“ situaţia, eu aş spune:

7. Uită-te încă o dată la răspunsurile date în cele şase situaţii de mai sus. Sunt pozitive sau negative? Îl vor ajuta sau îl vor afecta pe partener? Va fi procesul comunicării mai eficient data viitoare sau mai ineficient din cauza răspunsurilor? Dacă răspunsurile tale sunt negative, dăunătoare sau au tendinţa de a împiedica procesele viitoare de comunicare, rescrie-le!

Nu „arunca sentimente“ spre partenerul tău Învaţă cum să-ţi faci cunoscute sentimentele partenerului tău. Nu le arunca pentru a lovi, ele nu sunt nici suliţe, nici pietre.

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

163

Dr. Howard Clinebell sugerează că o „cale spre o comunicare eficientă este ca atât soţul cât şi soţia să deprindă capacitatea de a vorbi direct. Fiecare partener îl poate ajuta pe celălalt să înţeleagă analizându-se: «Spun exact ceea ce gândesc? » Acest lucru implică deprinderea capacităţii de a ne da seama de adevăratele noastre sentimente şi de a ne exprima clar. Este necesar să alegem calea directă, nu cea cu devieri, afirmaţiile concrete, nu generalizările. O soţie îşi critică soţul care îşi bea cafeaua de dimineaţă ascuns în spatele ziarului: «Aş dori să nu mai sorbi atât de gălăgios din cafea.» Ceea ce spune ea, de fapt, este: «Mă simt jignită când te ascunzi în spatele ziarului în loc să stai de vorbă cu mine.» A vorbi fără ocolişuri înseamnă a fi sincer atât în privinţa sentimentelor negative cât şi a celor pozitive şi a fi în stare de a le exprima fără să atacăm: «Cred că…» în loc de «Tu…» Există anumite riscuri la începutul acestui mod de a comunica, până când soţul şi soţia pot avea suficient de multă încredere în relaţie pentru a spune ceea ce gândesc şi simt. James Farmer povesteşte despre o femeie care s-a îmbogăţit şi a hotărât să se scrie o carte despre genealogia ei. Binecunoscutul autor căruia i-a încredinţat sarcina scrierii cărţii a descoperit faptul că unul dintre bunicii ei a fost electrocutat la închisoarea Sing Sing. Când el a insistat că şi acest lucru trebuia inclus în carte, ea a pledat pe lângă el pentru a găsi o cale de a ascunde adevărul. Când a fost publicată cartea, în ea se scria: «Unul dintre bunicii ei a ocupat scaunul unei funcţii care conţinea multă electricitate întruna dintre cele mai renumite instituţii ale Americii. El a fost atât de mult ataşat de funcţia lui încât literalmente a murit la datorie.» Mijlocul prin care unii parteneri de căsătorie încearcă să comunice este aproape la fel de ascuns şi de confuz. Este mai bine să spui «aşa stau lucrurile», cu blândeţe dacă este necesar, dar să fii foarte explicit.“ (2) În Eclesiastul găsim aceste cuvinte: Toate îşi au vremea lor… tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei (3:1, 7).

164

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Rămâi la subiect Încearcă întotdeauna să descoperi exact care este obiectul conflictului şi rămâi la acel subiect. Nu aduce în discuţie aspecte lipsite de relevanţă şi de importanţă. Uneori poate că trebuie să spui: „Să ne oprim puţin ca să ne dăm seama despre ce discutăm de fapt. Începe tu şi eu voi asculta. Poate că am înţeles ceva greşit.“ Ia tu iniţiativa. Nu aştepta ca partenerul tău să aibă această iniţiativă. Fii întotdeauna dispus să asculţi şi să pui întrebări. În timp ce te angajezi într-o dispută sau într-o discuţie importantă, nu uita să te întrebi: „Este într-adevăr o problemă sau o diferenţă de păreri atât de mare cât mi se pare mie? Caut într-adevăr o soluţie sau nu văd decât probleme peste tot?“ Ai tendinţa de a vedea partea întunecată sau luminoasă a lucrurilor? Petreci mult timp reflectând la aceleaşi probleme? Îţi creezi singur probleme în mintea ta? Răspunsul la aceste întrebări depind de modul în care le priveşti: optimist sau pesimist. Diferenţa este uşor de sesizat în această poveste veche, dar totuşi hazlie: „Erau doi fermieri. Unul era pesimist, celălalt optimist. Optimistul spune: «Este un soare superb.» Pesimistul răspunde: «Mda, mă tem că va strica recolta.» Optimistul spune: «Ce ploaie bună.“ Pesimistul răspunde: «Mda, dar mă tem că vom avea inundaţii.» Într-o zi optimistul îi spune pesimistului: «Mi-ai văzut noul prepelicar? Este cel mai grozav de pe piaţă.» Pesimistul îi răspunde: «Te referi la ghemotocul ăla din spatele casei? Nu e cine ştie ce de capul lui.» Optimistul îi spune: «Ce-ai zice dacă mergem mâine la vânătoare?» Pesimistul a fost de acord. Au plecat la vânătoare. Au împuşcat câteva raţe. Raţele au căzut într-un lac. Optimistul i-a ordonat câinelui să aducă raţele. Câinele a ascultat. În loc să înoate până la raţe, a mers pe apă, a luat raţele şi s-a întors la mal tot mergând pe ape.

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

165

Optimistul s-a întors spre pesimist şi i-a spus: «Ei, acum ce mai zici?» La care pesimistul i-a răspuns: «Hmm, cred că nu ştie să înoate.»“ (3) Nu suntem şi noi uneori la fel? Nu vedem aspectele pozitive şi calităţile partenerului nostru pentru că ne concentrăm atenţia numai asupra defectelor sau problemelor. Poate că nu ar fi rău dacă fiecare soţ şi soţie ar memora versetele din Filipeni, 4:8-9: Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. Oferă soluţii, nu critici Dacă îţi critici partenerul, îi poţi oferi în acelaşi timp şi o soluţie clară? A spune: „Din cauză că îţi laşi hainele murdare pe jos dormitorul nostru arată ca o cocină“ nu ajută la nimic. Dacă însă spui: „Ca să păstrăm ordinea în dormitor, nu ar fi mai bine să aducem aici coşul cu haine murdare, pentru ca să nu te mai deplasezi?“ oferi o soluţie problemei şi comunici neplăcerea ta cauzată de situaţie. Un alt verset util pentru soţi şi soţii este cel din Romani, 14:13: Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Niciodată să nu-l „analizezi“ pe partenerul tău în timpul unei discuţii. Nu juca rolul doctorului sau al psihiatrului spunând lucruri cum ar fi: „Deci, spui aceste lucruri pentru că…“ Partenerul tău nu face obiectul unui studiu. El sau ea este parte din tine — un singur trup cu tine — este partenerul tău!

166

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Niciodată să nu spui: „Tu niciodată“ sau „Tu întotdeauna“ Nu există nimic mai dăunător pentru comunicare decât afirmaţiile care au un caracter foarte larg, generalizat. Evită cuvinte cum ar fi: „niciodată“, „întotdeauna“, „toţi“, „fiecare“. Evită afirmaţii „grele“ cum sunt: „Tu niciodată nu eşti punctual.“ „Tu întotdeauna vorbeşti aşa.“ „Toate femeile sunt emotive.“ „Toţi bărbaţii sunt aşa.“ „Toţi cred despre tine acest lucru, inclusiv eu.“ Două modalităţi foarte bune de a diminua dificultăţile conversaţiei sunt: Ai grijă la volumul vocii tale. Nu exagera. Cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa să vorbim pe un ton mai ridicat în timpul unor discuţii familiale. Când procedăm aşa, noi transmitem de fapt următorul mesaj: „Nu mă pot face înţeles de tine dacă vorbesc normal pentru că eşti surd la cuvintele mele. Deci voi vorbi mai tare.“ Mărirea volumului vocii noastre îl va pune pe partener într-o poziţie defensivă şi poate transmite mesajul că ne-am pierdut controlul de sine sau asupra situaţiei. Este uşor să-ţi înmulţeşti problemele prin exagerări. Noi avem tendinţa să credem că faptele aşa cum sunt nu vor face impresie partenerului nostru, deci încercăm să-i captăm atenţia denaturându-le sau „aranjându-le“ ca să arate mai convenabil. Generalizările sunt modalităţile noastre favorite de a exagera. Ea spune: „Niciodată nu termini ceea ce ai început. Lucrezi la gardul ăla de şase luni!“ El spune: „Întotdeauna întârzii. Din cauza ta întârziem când mergem în vizită, la serviciu sau la biserică. Vom întârzia şi la propria noastră înmormântare.“

Un verset din Efeseni conţine un sfat bun pentru soţii care au tendinţa să exagereze: ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos (4:15). Nu folosi critica pentru a deveni un actor de comedie Deşi este adevărat că uneori o glumă sau o remarcă hazlie poate detensiona o situaţie în care există neînţelegeri în familie, este bine ca umorul să fie folosit cu precauţie. Niciodată să nu încerci să te amuzi pe seama partenerului făcând haz de el. Problema nu este importantă pentru tine, dar pentru el poate fi foarte importantă.

168

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Întrebările pe care trebuie să ţi le pui înainte de a apela la umor sunt: „Va tensiona sau va detensiona situaţia?“ „Pot râde şi de mine însumi sau încerc să fac haz doar pe seama partenerului meu?“ „Încerc să obţin avantaje asupra partenerului meu prin remarci ironice?“ Când ai greşit, recunoaşte, când ai dreptate, taci Ai smerenia de a-ţi aminti că poţi greşi. Mulţi oameni cred că este dificil, dacă nu chiar imposibil, să spună: „Am greşit; s-ar putea ca să ai dreptate.“ Practică adresându-ţi aceste cuvinte ţie personal, dacă este necesar, şi apoi vei putea să le spui atunci când este cazul într-o dispută sau o discuţie. Când recunoşti cu onestitate că ai greşit iar partenerul a avut dreptate, vei perfecţiona procesul comunicării de mii de ori şi îţi vei adânci relaţia cu partenerul tău. Apoi, la momentul potrivit, cere-ţi întotdeauna iertare. Iacov ne spune să ne recunoaştem greşelile unul în faţa altuia şi să ne rugăm unii pentru alţii (vezi Iacov, 5:16). Proverbele, 28:13, ne oferă un sfat bun: Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. Uneori trebuie să recunoşti că ai greşit în urma criticii făcute de partenerul tău şi acest lucru nu este niciodată uşor. Este o cursă în care poţi cădea foarte uşor. Fii sigur că nu joci cu partenerul tău jocul caracterizat de cuvintele: „Ştiu că este greşeala mea.“ Este uşor să transformi sloganul „Este greşeala mea“ într-o formă de manipulare a partenerului tău. Ideea este să-l determini pe partener să regrete şi să spună: „Da, este adevărat, dar cred că, parţial, este şi greşeala mea.“ Dacă într-adevăr ai greşit, fii gata să o recunoşti. Poţi spune: „Ştii, cred că eu sunt vinovat în acest caz. Îmi pare rău de cuvintele

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

169

pe care le-am spus şi de faptul că te-am jignit. Ce pot face pentru a te ajuta sau pentru a mă revanşa faţă de tine?“ Când înfrunţi pe faţă criticile partenerului tău şi îţi dai seama că sunt corecte, nu uita următoarele proverbe: Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste (Proverbele, 13:18). Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei (Proverbele, 23:12). Ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare (Proverbele, 25:12). Atunci când partenerul tău îşi mărturiseşte şi îşi recunoaşte greşeala, nu uita să-l asiguri de iertarea ta. Chiar dacă ai dreptate, ia iniţiativa iertării şi uitării. Versetul din Proverbele, 17:9, ne spune: Cine acopere o greşală, caută dragostea. Coloseni, 3:13, spune: Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. În rezumat, apostolul Petru şi Ogden Nash ne dau câteva sfaturi bune. Petru ne spune: Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate (1 Petru, 4:8). Ogden Nash le-a spus soţiilor (dar cuvintele sale sunt potrivite şi pentru soţi): „Dacă vrei să ai mereu plină cupa dragostei în căsătoria ta, Recunoaşte când ai greşit, Taci când ai dreptate.“

CARE ESTE PLANUL TĂU? 1. Mai jos vei găsi din nou cele zece principii ale rezolvării conflictelor. Reciteşte-le şi bifează-le pe acelea pe care crezi că le aplici destul de bine. Apoi subliniază-le pe cele pe care crezi că nu le poţi aplica, principii care necesită „exerciţiu“.

Dacã vrei sã ai cupa dragostei mereu plinã în cãsãtoria ta, Recunoaºte când ai greºit, Taci când ai dreptate. Ogden Nash

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

171

Zece căi de a rezolva conflictele 1. Nu evita conflictul prin tăcere. 2. Nu colecţiona „timbre emoţionale“. 3. Dacă este posibil, pregăteşte cadrul pentru dezacorduri. 4. Atacaţi problema, nu vă atacaţi unul pe celălalt… … întemeiaţi-vă acuzaţiile pe fapte; … aminteşte-ţi să uiţi; … nu face referiri la rude; … nu face referiri la înfăţişarea partenerului tău; … nu dramatiza. 5. Nu „arunca sentimente“ spre partenerul tău. 6. Rămâi la subiect. 7. Oferă soluţii, nu critici 8. Niciodată să nu spui: „Tu niciodată“ sau „Tu întotdeauna“. … nu ridica vocea; … nu exagera. 9. Nu folosi critica pentru a deveni un actor de comedie 10.Când ai greşit, recunoaşte; când ai dreptate, taci 2. Eşti optimist sau pesimist? Cum te percepe partenerul în urma experienţelor pe care le-aţi avut împreună? (Încercuieşte o variantă.) Sigur că va merge!

Nici pomeneală!

Citeşte şi memorează Filipeni, 4:8-9. 3. Enumeră cel puţin trei schimbări concrete pe care le vei face în comportamentul tău pe baza celor zece principii ale rezolvării conflictelor.

172

H. Norman Wright

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

4. Discută cu partenerul tău despre ce aţi descoperit din exerciţiile anterioare. (Un mic avertisment: aplică principiile la tine însuţi. Nu sugera: „De fapt, majoritatea acestor probleme sunt din cauza ta.“ Procedând aşa, veţi ajunge la un conflict pe tema capitolului despre modurile de rezolvare a conflictelor. Dacă ajungeţi totuşi la neînţelegeri, nu uitaţi să aplicaţi cele zece principii şi să purtaţi o „luptă dreaptă“.) Vă doresc succes!

Principiile comunicării în căsnicie Proverbele, 18:21; 25:11; Iov, 19:2; Iacov, 3:8-10; 1 Petru, 3:10 1. Fii un ascultător atent şi nu răspunde până când celălalt nu a terminat de vorbit. Proverbele, 18:13; Iacov, 1:19. 2. Nu te grăbi să vorbeşti. Mai întâi gândeşte-te. Nu fi grăbit în vorbire. Vorbeşte astfel încât celălalt să înţeleagă şi să accepte ceea ce spui. Proverbele, 15:23, 18; 21:23; 29:20; Iacov, 1:19.

Comunicarea: cheia cãsniciei tale

H. Norman Wright

203

3. Spune întotdeauna adevărul, dar cu dragoste. Nu exagera. Efeseni, 4:15, 25; Coloseni, 3:9. 4. Nu folosi tăcerea pentru a-i produce frustrare partenerului. Explică de ce ai ezitat să vorbeşti. 5. Nu te implica în certuri. Este posibil să nu fii de acord fără să te cerţi. Proverbele, 17:14; 20:3; Romani, 13:13; Efeseni, 4:31. 6. Nu răspunde cu mânie. Răspunde blând şi cu amabilitate. Proverbele, 14:29; 15:1; 25:15; 29:11; Efeseni, 4:31. 7. Când ai greşit, recunoaşte şi cere-ţi iertare. Iacov, 5:16. Când celălalt îşi mărturiseşte greşeala, spune-i că-l ierţi. Nu uita să uiţi şi să nu mai aduci subiectul în discuţie. Proverbele, 17:9; Efeseni, 4:32; Coloseni, 3:13; 1 Petru, 4:8. 8. Evită cicăleala. Proverbele, 10:19; 17:9; 20:5. 9. Nu-l învinovăţi şi nu-l critica pe partener. În schimb, ridică, încurajează şi zideşte. Romani, 14:13; Galateni 6:1; 1 Tesaloniceni, 5:11. Dacă cineva atacă verbal, critică sau învinovăţeşte, nu răspunde la fel. Romani 12:17, 21; 1 Petru, 2:23; 3:9. 10.Încearcă să înţelegi părerile celuilalt. Permite existenţa diferenţelor. Fii preocupat de interesele lui. Filipeni, 2:1-4; Efeseni, 4:2. Acordul nostru de a respecta aceste principii Nume

Data

Nume

Data