Comparatie Intre Parlamentul European Si Parlamentul Romaniei [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea Ovidius din Constanța Facultatea de Drept și Științe Administrative Specializarea: Managementul Instituțiilor Publice Anul I

COMPARAȚIE ÎNTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Conf. dr. Marilena Marin

Masterande: Agiurgioaiei Anca-Cristina Milea (Oancea) Nicoleta Vlădescu Roxana Georgiana

1

2017

Cuprins

1. Istoria Parlamentului ...................................................................3 Parlamentul European.....................................................................3 Parlamentul Romaniei ....................................................................4

2. Organizarea si functionarea Parlamentului ...............................5 Organizarea Parlamentului European................................................5 Functionarea Parlamentului European ..............................................8 Organizarea Parlamentului Romaniei ...............................................9 Functionarea Parlamentului Romaniei ...........................................13

3. Functiile / Atributiunile Parlamentului ...................................14 Parlamentul European ..................................................................14 a) Rolul de control .....................................................................14 b) Rolul legislativ ......................................................................15 c) Rolul bugetar ........................................................................17 Parlamentul Romaniei ..................................................................18

a) Rolul de control ....................................................................18 b) Rolul legislativ .....................................................................19 2

c) Rolul bugetar .......................................................................20

4. Concluzii ...................................................................................22 5. Bibliografie ...............................................................................24

COMPARAȚIE ÎNTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Apariția parlamentului trebuie considerată ca exprimând cerința umană de participare la facerea legilor, participare care este de fapt prima dintre legile democra ției. Solu ția găsită de filosofi, juriști, politologi s-a verificat a fi bună, practică și eficientă. Aceasta a fost ca poporul să delege exercițiul dreptului sau, natural și inalienabil, de a legifera unor reprezentan ți ai săi (delegați, mandatari), astfel încât să poată exprima juridic voința acestuia. Astfel au apărut sistemele electorale, deputații și senatorii, parlamentul. Parlamentul apare deci ca o instituție politică și juridică formată din una sau mai multe corpuri, adunări sau “camere”, fiecare alcătuită dintr-un număr de membri (deputați, senatori), dispunând într-o măsură mai mare sau mai mică, de putere de decizie. Parlamentul nu trebuie confundat cu comitetele sau comisiile care, de regulă, sunt create de către camerele parlamentare și cuprind un număr mai mic de membri și nici cu adunările consultative care nu au puteri de decizie (conform Maurice Duverger).

1. Istoria Parlamentului :

3 PARLAMENTUL EUROPEAN

Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al Uniunii Europene

Parlamentul European a fost înfiinţat prin Tratatele institutive ale Comunitatilor europene, având următoarele denumiri: -Tratatul Instituind CECO (1951): Adunarea Comună şi avea drept rol exercitarea controlului democratic -Tratatele instituind CEE si CEEA(1957): Adunarea CEE și Adunarea CEEA -1960: Adunarea parlamentară europeană, după intrarea în vigoare a Convenției cu privire la unificarea instituțiilor comunitare( 1958) -1962: Parlamentul European

Evoluția PE, prin prisma tratatelor: Roma (1957) SEA (1986) Single European Act Dreptul de a fi consultat asupra legislaţiei; dreptul de a demite Comisia. Amsterdam (1997)

Extensia autorităţii legislative prin introducerea procedurii de cooperare.

Maastricht (1992) Dreptul este a amenda şi de a trece legislaţia în domeniul limitat al zonelor (procedura co-deciziei); rol crescut în numirea Comisiei.

Nice (2001)

Co-deciziei extinsă, dreptul de a aproba numirea Preşedintelui Comisiei şi a Comisiei ca întreg.

Extensie în continuare a procedurii de codecizie; dreptul de a expune problemele înainte Curţii ca egal cu Consiliul şi Comisia; bază juridică stabilită pentru finanţarea partidelor la nivel european.

În 1976, Consiliul a luat decizia de a organiza alegeri directe pentru Parlamentul European. Primele alegeri directe prin vot universal unic au avut loc în iulie 1979.

PARLAMENTUL ROMANIEI Parlamentul României este, potrivit Constituției din 1991 revizuite în 2003, organul 4 reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării - Regulamentul Organic adoptat în 1831 în Țara Românească și un an mai târziu în Moldova a reprezentat fundamentul instituției parlamentare în Principatele Române.

-

Convenția de la Paris din 7/19 august 1858[1] a modificat și lărgit principiul de reprezentare națională , iar prin Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie 1864 s-a introdus Corpul Ponderator, redenumit ulterior Senat ca cea de a doua cameră.

-

Constituția din 1866 a definit funcționarea Parlamentului în concordanță cu modul de organizare și funcționare a parlamentelor Europei Occidentale din acea vreme.

-

Declarația de independență a României din 9 mai 1877 și actele de unire de la sfârșitul Primului Război Mondial au fost printre cele mai importante documente adoptate de Parlament în istoria României moderne.

-

În perioada 1881 - 1947, România a fost o monarhie parlamentară.

-

Din februarie 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea și în 1940 după instaurarea dictaturii militare, rolul parlamentului a fost diminuat, el fiind lipsit de principalele sale atribuții.

-

În perioada comunistă, prin Constituția din 1948, parlamentul a fost reorganizat, ca o adunare unicamerală, Marea Adunare Națională, organism formal, subordonat total puterii comuniste.

-

După Revoluția din Decembrie 1989, prin Constituția din 1991 rolul Parlamentului a fost restabilit, ca organism de bază al regimului democratic pluripartid.

2. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului PARLAMENTUL EUROPEAN Este singura instituţie a Uniunii Europene care beneficiază de legitimitatea sufragiului direct. La început atribuţiile sale erau minore, dar treptat a crescut ponderea sa în structura instituţională a Uniunii. Parlamentul dispune acum de putere legislativă în multe domenii, asigurând şi controlul democratic. Potrivit art. 189 TCE, Parlamentul e „compus din reprezentanţi ai popoarelor statelor reunite în Comunitate”. Nu reprezintă poporul Comunităţii, ci popoarele statelor, ceea ce reprezintă o diferenţă faţă de situaţia dintr-un stat federal, unde una din camerele Adunării reprezintă poporul federaţiei. 5

Organizarea şi funcţionarea Parlamentului sunt reglementate de Tratatul CE, de Regulamentul interior adoptat de Parlament în temeiul art. 199 TCE şi de alte acte interne.

A. Organizarea: Parlamentul European este alcătuit din organele de conducere, grupurile politice şi comisiile parlamentare. a) Organele de conducere. -

Biroul (Preşedintele şi 14 vicepreşedinţi si 6 chestori)- alesi pe o perioadă de 2 ani şi jumătate. Conferinţa Preşedinţilor (Preşedintele PE şi preşedinţii grupurilor politice); Conferinţa preşedinţilor de comisii şi conferinţa preşedinţilor de delegaţii;

Din rândul membrilor săi, Parlamentul îşi alege preşedintele, cei 14 vicepreşedinţi şi cinci chestori, pentru o perioadă de doi ani şi jumătate. Aceştia formează Biroul, organ cu funcţii administrative. Preşedintele în funcţie este Martin Schulz (mandat: ianuarie 2014 - ianuarie 2017) Regulamentul interior precizează că la alegerea în structurile de conducere se ţine seama de necesitatea unei reprezentări echitabile atât a statelor membre, cât şi a tendinţelor politice. Preşedintele PE este ales de constituantă şi dispune de toate prerogativele pentru prezidarea lucrărilor şi a deliberărilor din Parlament, inclusiv pentru buna desfăşurare a lucrărilor acestui for. Tot preşedintele reprezintă instituţia în relaţiile internaţionale. Preşedintele dirijează ansamblul activităţilor Adunării şi a organelor sale. El prezidează lucrările Parlamentului, asigurând buna lor desfăşurare; deschide, suspendă şi ridică şedinţele, asigură respectarea regulamentului, dă cuvântul, declară discuţiile închise, supune chestiunile la vot şi anunţă rezultatele votului. Preşedintele reprezintă instituţia, inclusiv pe plan extern (în această materie, are un rol sporit faţă de preşedinţii parlamentelor naţionale). La egalitate de voturi în Birou, votul preşedintelui este cel care înclină balanţa. Conferinţa preşedinţilor e formată din Birou şi preşedinţii grupurilor politice. Se ocupă de chestiunile de organizare internă a Parlamentului, de relaţiile cu celelalte instituţii şi organe comunitare, cu parlamentele naţionale, cu statele terţe, precum şi cu organizaţiile internaţionale, stabileşte ordinea de zi în perioadele de sesiune parlamentară. Conferinţa preşedinţilor mai decide componenţa şi atribuţiile comisiilor şi ale comisiilor de anchetă. Chestorii dirijează folosirea fondurilor, se îngrijesc de administrarea internă şi materială a Parlamentului şi dispun numai de 6un vot consultativ în cadrul Biroului. b) Comisiile parlamentare

Parlamentul îşi poate crea comisii permanente, temporare sau de anchetă. De fapt, activitatea cea mai importantă a Adunării europene se desfăşoară în cadrul comisiilor permanente, care examinează textele în curs de adoptare, înainte de a fi discutate în şedinţa plenară. Pot fi înfiinţate şi comisiile temporare, iar mandatul, compoziţia şi atribuţiile sunt stabilite prin decizia de înfiinţare. Ele funcţionează timp de maxim 12 luni, dar mandatul lor poate fi prelungit. Se pot înfiinţa şi comisii temporare de anchetă, pentru a examina învinuirile privind încălcarea sau administrarea defectuoasă a dreptului comunitar. Pot fi anchetate instituţiile şi organele Comunităţii, administraţiile statelor membre, precum şi persoanele mandatate de dreptul comunitar pentru a-l aplica. Comisiile de anchetă nu pot însă acţiona dacă pentru faptele invocate s-a deschis o procedură judiciară. c) Grupurile politice parlamentare Parlamentarii europeni, 751 la numar, se organizează după afinităţi politice, iar nu pe bază de naţionalitate. Potrivit art. 191 TCE, partidele politice sunt importanţi vectori de integrare, contribuind la formarea unei conştiinţe europene şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii. Pot forma un grup politic 29 de deputaţi proveniţi dintr-un singur stat, 23 din 2 state, 18 din 3 state şi 14 din 4 sau mai multe state. Grupurile politice nu sunt la fel de solidare ca grupurile din parlamentele naţionale. Astfel, la chestiunile mai delicate pentru statele din care provin (agrare, bugetare etc.), ei tind să voteze după criterii naţionale. Grupurile politice ţin în mod regulat reuniuni, în timpul săptămânii precedente sesiunii plenare, sau în pauzele de studiu, în cursul cărora decid asupra unor principii şi poziţii ce urmează a fi dezbătute în sesiunile plenare.

(*) Political groups: PPE-DE

Group of the European People's Party (Christian Democrats) and European Democrats Grupul Partidului Popular European şi al Democraţilor Europeni

PSE

Socialist Group in the European Parliament Grupul Partidului Socialiştilor Europeni

191 membri

ALDE

Group of the Alliance of Liberals and Democrats for Europe Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa

67 membri

Verts/ALE

Group of the Greens/European Free Alliance Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană

7

221 membri

50 membri

GUE/NGL

Confederal Group of the European United Left - Nordic Green Left Grupul Confederal al Stângii Europene Unite/Stânga Verde Nordică

52 membri

EFN

Europe of Nations and Freedom Grupul Natiunilor si Libertatii

50 membri

EFDD

Europe of Freedom and Direct Democracy Grupul Europa Libertatii si Democratiei Directe

48 membri

Non-attached Members Independenti

52 membri

NI

B. Funcţionarea Parlamentului European. a) Perioadele de activitate. Se evidenţiază mai multe perioade specifice activităţii parlamentare: legislatura, sesiunea şi reuniunile. Legislatura coincide cu durata mandatului deputaţilor, fiind de 5 ani. Art. 196 alin. 1 TCE prevede că Parlamentul ţine o sesiune anuală. El se reuneşte de plin drept în a doua zi de marţi a lunii martie. Potrivit alin. 2, Parlamentul se poate întruni şi în sesiune extraordinară la cererea majorităţii membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei. Deşi sesiunea este anuală, Adunarea poate decide în mod suveran întreruperea sesiunii. În practică, sesiunile se succedă fără întrerupere, ceea ce nu înseamnă că şi şedinţele plenare se desfăşoară în permanenţă. Sesiunea de un an este împărţită în 12 sesiuni plenare sau reuniuni, compuse din şedinţe zilnice. Până în 1981, sesiunile plenare se ţineau la Strasbourg şi la Luxemburg. Din 1981, ele se ţin doar la Strasbourg. PE hotărăşte ordinea de zi la începutul sesiunii plenare, prevede adoptarea de rapoarte (deja discutate de comisiile parlamentare), se pun întrebări Comisiei şi Consiliului, se fac dezbateri de urgenţă, declaraţii, etc. Şedinţele plenare sunt publice. În afară de şedinţele plenare, mai au loc reuniuni ale diferitelor organe de lucru: birou, birou lărgit, comisii, subcomisii, grupuri politice de lucru, delegaţii interparlamentare, comisii parlamentare mixte. Reuniunea ordinară se desfăşoară la Strasbourg timp de doar o săptămână (aşadar cinci zile) în fiecare lună. În restul timpului, deputaţii lucrează în comisii la Bruxelles. Sesiunile plenare suplimentare de la Bruxelles ţin de regulă două zile. Lucrările se desfăşoara în cele 23 de limbi oficiale, traduse simultan, totodată8 traducându-se şi documentele oficiale . b) Dezbaterile si votul

Dezbaterile sunt publice, prezenţa membrilor Consiliului Uniunii Europene este obligatorie la sesiunile plenare, de asemenea la ele putând participa şi membrii Comisiei Europene. Cu o majoritate de 2/3 din voturile exprimate, Parlamentul poate decide să ţină şedinţe secrete. Votul este personal, cel prin procură fiind interzis. Parlamentul îşi desfăşoară lucrările în prezenţa unui cvorum de o 1/3 din membrii săi, dar existenţa cvorumului nu e verificată sistematic (verificarea se face doar dacă cel puţin 32 de deputaţi o cer). De regulă, Parlamentul hotărăşte cu majoritatea voturilor exprimate. Decide şi cu majoritatea absolută a membrilor săi, când condiţia este prevăzută de texte speciale (la acordurile de aderare, în anumite faze ale procedurii de cooperare şi de codecizie etc.). Aceste decizii iau forma de rezoluţii.

PARLAMENTUL ROMANIEI A. Organizarea Parlamentului Romaniei Parlamentul României este alcătuit din două camere (Camera Deputa ților și Senat), potrivit principiului bicameralismului, reinstituit în țara noastră după 1989, după căderea regimului comunist. Camera Deputaților și Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de patru ani, numărul deputaților și al senatorilor stabilindu-se prin Legea electorală, în raport cu populația țării. În urma rezultatelor alegerilor parlamentare, fiecare dintre cele două camere își alege, potrivit configurației politice, câte un birou permanent și președinții de camere, care sunt și președin ții birourilor permanente. a) Presedintii celor doua camere Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului se aleg pe durata mandatului camerelor, în timp ce ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Preşedintele Senatului este ales prin vot secret (scrutin majoritar uninominal în două tururi), pe durata mandatului Senatului. Acesta este şi preşedintele Biroului permanent. Cele mai importante atribuţii ale Preşedintele Senatului sunt: o convoacă Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare; o conduce lucrările Senatului şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi; o acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, stabileşte ordinea votării, explică semnificaţia votului şi anunţă rezultatul votului; 9 o convoacă şi conduce lucrările Biroului permanent; o reprezintă Senatul în relaţiile cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Curtea Constituţională, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii interne ori internaţionale;

o asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 98 din Constituţia României, republicată. Preşedintele Camerei Deputaţilor, care este, totodată, şi preşedintele Biroului permanent, se alege prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreaga durată a mandatului Camerei, iar ceilalţi membri ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin Regulament propriu. Structurile interne ale fiecărei Camerei sunt constituite din: Biroul permanent, comisiile parlamentare si grupurile parlamentare.

b) Biroul permanent este compus din: preşedinte, vicepreşedinţi, secretari şi chestori. Preşedintele, care este, totodată, şi preşedintele Biroului permanent, se alege prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreaga durată a mandatului Camerei, iar ceilalţi membri ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. Senat : Biroul permanent se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Apartenenţa politică a membrilor Biroului permanent trebuie reflectă configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri. Printre atribuţiile Biroului permanent se numără: o pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Senatului; o întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului şi programul de activitate; o organizează relaţiile Senatului cu parlamentele altor state sau cu organizaţiile parlamentare internaţionale; o aprobă regulamentele comisiilor permanente; o propune Senatului numirea sau revocarea secretarului general şi a secretarului general adjunct; o adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru senatori şi aparatul tehnic. Camera Deputatilor Biroul permanent este compus din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori c) Comisiile parlamentare sunt alcătuite, pe cât posibil, pe baza configuraţiei politice a fiecărei Camere, asa cum aceasta rezultă din spectrul grupurilor parlamentare. Rolul comisiilor permanente constă în elaborarea rapoartelor şi avizelor privind documentele ce urmeaza a fi puse în dezbaterea Camerei. În afara comisiilor permanente pot fi înfiinţate comisii de anchetă şi alte comisii speciale. Camera Deputaţilor şi Senatul pot constitui comisii de mediere şi alte comisii comune. 10 Comisii Senatoriale : Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări Comisia pentru constituţionalitate, libertăţi civile şi monitorizare a executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului

Comisia economică, industrii şi servicii Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală Comisia pentru politică externă Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport Comisia pentru sănătate publică Comisia pentru cultură şi media Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi Comisia pentru egalitatea de şanse Comisia pentru dezvoltare regională, administrarea activelor statului și privatizare Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii Comisia pentru regulament Comisia pentru afaceri europene Comisia românilor de pretutindeni Comisia pentru transporturi şi energie Comisia pentru mediu Comisia pentru dezvoltare şi strategie economică Comisii Camera Deputatilor : În Camera Deputaţilor s-au constituit următoarele comisii permanente: Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; Comisia pentru industrie şi servicii; Comisia pentru transporturi şi infrastructură; Comisia pentru agricultură, sivicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor nationale; Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic; Comisia pentru muncă şi protecţie socială; Comisia pentru sănătate şi familie, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; Comisia pentru cultura, arte şi mijloace de informare în masa; Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; Comisia pentru politică externă; Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţie şi pentru petiţii. Comisia pentru regulament Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi 11 Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării Comisia pentru afaceri europene. În afara comisiilor permanente pot fi înfiinţate comisii de anchetă şi alte comisii speciale.

Comisiile parlamentare sunt alcătuite, pe cât posibil, pe baza configuraţiei politice a fiecărei Camere, aşa cum aceasta rezultă din spectrul grupurilor parlamentare. În principal, comisiile permanente elaborează rapoarte şi avize privind documentele ce urmeaza a fi puse în dezbaterea Camerei şi exercită controlul parlamentar. Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor sau senatorilor care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice. Senat : Grupurile parlamentare sunt structuri interne ale Senatului. Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale. Grupurile parlamentare îşi aleg un lider, unul sau doi vicelideri şi un secretar. Senatorii aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt. Camera Deputatilor : Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale. Un grup parlamentar trebuie sa aibă cel puţin zece deputaţi. Grupurile parlamentare reflectă configuraţia politică a Camerei Deputaţilor. În Parlamentul României există următoarele grupuri :

PSD

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat

15 membri 0

PNL

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal

69 membri

USR

Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România

30 membri

UDMR

Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România

21 membri

ALDE

Grupul parlamentar ALDE (Alianţa liberalilor şi democraţilor)

20 membri

Grupul parlamentar al Partidului Mişcarea Populară

18 membri

PMP

12

Minoritat Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale i

17 membri

Tot în baza configurației politice, fiecare cameră își constituie comisii permanente de lucru și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui și comisii permanente comune. Cele două camere lucrează în comisiile permanente de specialitate, în cadrul cărora avizează și amendează propunerile legislative și proiectele de legi, precum și în ședințele de plen, unde se dezbat și se adoptă legile. Alături de Guvern și un număr de cel puțin 100.000 de cetățeni, parlamentarii sunt printre cele trei categorii de actori care au dreptul de inițiativă legislativă.

B. Funcționarea Parlamentului României a) Mandatul sau legislatura Prin mandat sau legislatura se înțelege perioada de timp pentru care este ales parlamentul (sau camerele) și îsi exercita împuternicirile sale. Cât priveste Parlamentul României, art. 63 din Constituția revizuită prevede că mandatul Camerei Deputaților și Senatului este de 4 ani și că acest mandat se prelungește de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, pâna la încetarea acestora. Alegerile pentru noile Camere vor avea loc în termen de cel mult trei luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. b) Sesiunea Camerele parlamentare își desfășoară activitatea periodic, principala formă de lucru fiind sesiunea.  Categorii de sesiuni Sesiunile parlamentare sunt sesiuni ordinare și sesiuni extraordinare. Sesiunile ordinare sunt acele sesiuni în care Camera (adunarea, parlamentul) este obligată a se întruni, numărul lor fiind expres prevăzut prin lege. Potrivit art. 66 alin. (1) din Constituția României, Camera Deputatilor și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Sesiunile extraordinare sunt acele sesiuni care se pot ține ori de câte ori este nevoie, în afara sesiunilor ordinare. Desigur, sesiunile extraordinare se realizează acolo unde durata în timp a sesiunilor este limitată. Potrivit art. 66 alin. (2) din Constituția României, Camera Deputaților și Senatul se întrunesc și în sesiuni extraordinare  Convocarea sesiunilor parlamentare Conform art. 66 alin. (3) din Constituția României, convocarea, în orice tip de sesiune, revine președinților camerelor și 13 se realizează prin decizie. În legătură cu acest aspect trebuie reținute însă și dispozițiile art. 63 alin. (3), potrivit cărora Parlamentul De asemenea Parlamentul se convoacă obligatoriu în sesiune în situația adoptării ordonanțelor de urgență, prevăzute la art. 115 alin. (5) din Constituție.

 Durata sesiunilor Durata sesiunilor este fie stabilită explicit prin lege, fie, de regulă, durează până la epuizarea problemelor înscrise pe ordinea de zi, în afara situațiilor când se hotărăște închiderea sau suspendarea lor. Dispozițiilor Constituției României în acest domeniu valorifică procedee eficiente și practice, în ce privește sesiunile ordinare, Constituția stabilește ca acestea sunt două pe an, menționând și perioada calendaristică în care se desfășoară. Astfel, prima sesiune ordinară începe în luna februarie și nu poate depăși sfârsitul lunii iunie. Cea de a doua sesiune ordinară începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie. Cât privește sesiunile extraordinare acestea pot fi convocate la initiațivă Președintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori cel puțin o treime din numărul deputaților sau al senatorilor. c) Sedințele În cadrul sesiunilor, camerele parlamentului lucrează în sedințe, care se desfășoară potrivit regulamentelor de funcționare. Cât privește ședințele, trebuie avut în vedere că potrivit Constituției Camera Deputaților și Senatul lucrează în sedințe separate și sedințe comune. Aceste ședințe sunt publice, cu excepția situațiilor când se hotărăște ședința secretă. Prezidarea ședintelor aparține de regulă președintelui camerei, ajutat de membri ai biroului, toți sau numai unii prin rotație Astfel, potrivit regulamentului, Camera Deputaților își desfășoară activitatea, în plen, în comisii, și în grupurile parlamentare, pe parcursul a patru sau cinci zile consecutive din săptămână, potrivit programului stabilit de ea, la propunerea Biroului permanent. A cincea zi din săptămână, de regulă, potrivit programului este rezervată activității în circumscripțiile electorale în care deputații au fost aleși. La propunerea Biroului permanent se vor putea ține ședințe și după un alt program. Cât privește Senatul, acesta își desfășoară activitatea în plen și pe comisii, de regulă, în zilele de luni, marți, miercuri și joi. La propunerea Biroului permanent se vor putea ține sedințe sau efectua deplasări ale senatorilor în județe și după un alt program. La sedințe au dreptul să participe, în afara deputaților sau senatorilor, membrii sau reprezentanții Guvernului, diplomați, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și cetățeni, pe baza autorizației sau invitației emise de secretarul general al aparatului Camerei, în condițiile stabilite de Biroul permanent. Camera parlamentului lucrează valabil dacă în sala de sedința sunt cel puțin jumătate plus unul din numărul total al membrilor săi, adică dacă este întrunit cvorumul de ședință.

3. Funcțiile/ atribuțiunile Parlamentului Atribuțiile Parlamentului 14 sunt specifice înfăptuirii la cel mai înalt nivel al conducerii statale (exercițiul suveranității naționale). Ca atare, funcțiile Parlamentului sunt funcții de conducere, funcții deliberative. Fiind ales direct de către cetățeni, prin vot, el reprezintă voința poporului și are dreptul să exercite cele mai importante drepturi ale acestuia, să exercite puterea poporului.

PARLAMENTUL EUROPEAN Parlamentul are trei roluri principale : a) Rol de control • Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE. • Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze. - Mijloacele de control politic. Parlamentul aprobă desemnarea preşedintelui Comisiei şi apoi acordă votul de învestitură Comisiei ca organ colegial. Adunarea este consultată la nominalizarea membrilor Curţii de Conturi, a preşedintelui, vicepreşedintelui şi a membrilor directoratului Băncii Centrale Europene. Parlamentul controlează activitatea Comisiei prin întrebările scrise, întrebările orale cu sau fără dezbatere. În practică, ele au fost extinse şi asupra Consiliului. Întrebările privesc orice subiect din aria de competenţă a Uniunii. A fost preluat de la Camera Comunelor britanică sistemul Question time: în fiecare perioadă de sesiune, se alocă o oră pentru întrebări. Fiecare deputat poate adresa Comisiei şi Consiliului, în cursul unei perioade de sesiune, o singură întrebare scurtă asupra unui subiect de actualitate. Procedura comisiilor de anchetă este un alt mijloc eficient de control, la care se adaugă numeroasele rapoarte pe care Comisia este obligată să le supună Parlamentului. Parlamentul poate sancţiona Comisia prin moţiunea de cenzură, ce poate fi adoptată cu 2/3 din voturile exprimate, care trebuie să reprezinte majoritatea parlamentarilor (art. 201 TCE). În caz de admitere, Comisia e obligată să demisioneze în bloc. Adunarea a recurs rar la acest instrument energic, pentru că principala ţintă a nemulţumirilor Parlamentului nu e Comisia, ce nu deţine puterea de decizie, ci Consiliul. Moţiunea de cenzură cea mai aproape de reuşită a fost suportată de Comisia Santer în ianuarie 1999. Prevederile art. 21 coroborate cu cele ale art. 194 TCE dau dreptul cetăţenilor Uniunii de a adresa Parlamentului petiţii. - Mediatorul European (Ombudsmanul). Mediatorul este numit de Parlament după alegeri, iar mandatul său se întinde pe o legislatură. El primeşte plângeri de la orice cetăţean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţa sau sediul într-un stat membru. Obiectul plângerilor e limitat la cazurile de administrare defectuoasă din activitatea instituţiilor sau a organelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă, în situaţia când acestea exercită funcţii jurisdicţionale. Exemple de administrare defectuoasă: practici inechitabile, discriminări, abuz de putere, refuzul informării, întârzieri nejustificate. Mediatorul are dreptul de a întreprinde anchete şi din oficiu, dar nu poate face cercetări asupra faptelor supuse unor proceduri judiciare. Când constată o situaţie de proastă administrare, Mediatorul sesizează instituţia în 15 cauză, care dispune de un termen de 3 luni pentru a răspunde. În continuare, el îşi prezintă concluziile într-un raport adresat atât Parlamentului, cât şi instituţiei, informându-l şi pe petent asupra rezultatelor anchetei. Anual, Ombudsmanul întocmeşte un raport pentru Parlamentul European.

b) Rol legislativ • Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene. • Ia decizii cu privire la acordurile internaționale. • Ia decizii cu privire la extinderea UE. • Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative. • Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE. • Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă. • Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană. • Adresează interpelări Comisiei și Consiliului. • Participă la misiuni de observare a alegerilor. Procedura de consultare. Parlamentul European poate aproba sau respinge propunere legislativă, consiliul nu este obligat să țină cont de decizia Parlamentului, însă conform Cur ții de Justiție nu trebuie să ia o decizie în lipsa acesteia. Aprobarea este cunoscută anterior sub numele „procedură de aviz conform”, a fost introdusă în anul 1986 de Actul Unic European în două domenii, acordurile de asociere şi acordurile de aderare la Uniunea Europeană, care mai târziu domeniu de aplicare va fii extins conform tuturor tratalor ulterioare. Procedura acordă în prezent Parlamentului European drept de veto şi atunci când se aplică temeiul juridic general privind subsidiaritatea, în conformitate cu articolul 352 din TFUE. Procedura de avizare în temeiul articolului 140 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (uniunea monetară) Comisia și BCE trebuie să prezinte rapoarte cu privire la progresele înregistrate ce le revin în îndeplinirea obligațiilor pentru realizarea unei uniuni economice și monetare către statele membre care fac obiectul unei derogări. Parlamentul își dă acordul, Consiliul la propunerea Comisiei se decide care din statele fac obiectul unei derogări și îndeplinesc condi țiile pentru adoptarea unei monede unice, stabilite la articolul 140 alineatul (1) din TFUE şi pune capăt derogării acordate statelor membre respective. În cadrul acestei proceduri, Parlamentul votează recomandările în bloc şi nu poate depune niciun amendament. Proceduri privind dialogul social se merge pe ideea promovării dialogului între partenerii sociali, în special în favoarea încheierii de acorduri și convenții. Proceduri privind examinarea acordurilor voluntare, Comisia trebuie să informeze Parlamentul la intenția de-a recurge la acorduri voluntare ca alternativă la legiferare. Conform articolului 48 Comisia parlamentară componentă poate să întocmească un raport din propria inițiativă. 16 Codificarea se înțelege procedura de abrogare a actelor care fac obiectul codificării şi de înlocuire a acestora cu un act unic, de asemenea ușurează înțelegerea legislației care este supusă frecvent schimbărilor.

Dispoziții de executare sunt măsurile care sunt prezentate unor comitete de terți din statele membre care sunt date Parlamentului European pentru informare. Programare anuală și multianuală, avem o trilogie Parlament, Comisie, Consiliu se ajunge la un acord comun cu privire la programarea Uniunii care prevede și-un calendar. Parlamentul și majoritatea membrilor pot cere Comisiei să îi prezinte orice propunere legislativă corespunzătoare. Propunere este prezentată Preşedintelui Parlamentului, care o transmite comisiei competente spre examinare. Rapoarte din propria inițiativă Comisiile Parlamentare pot întocmii un raport asupra unui subiect care intră în competență și se poate prezenta Parlamentului o propunere de rezoluție în domeniu.

c) Rol bugetar 

Parlamentul European și Consiliul decid asupra bugetului UE, care se adoptă de la an la an.  Comisia Europeană execută bugetul pe propria răspundere.  La finalul unui an financiar Parlamantul pe baza unui raport întocmit de Curtea de Conturi și a unei recomandări din partea Consiliului și a evaluării comisiei sale control bugetar, acordă un descărcarea de gestiune asupra execuției bugetului. Parlamentul nu are aceleaşi puteri ca adunările naţionale în stabilirea structurii bugetului. Proiectul de buget e elaborat de Consiliu, în baza propunerii Comisiei. Consiliul are ultimul cuvânt în privinţa cheltuielilor obligatorii, ce cuprind mai ales sumele pentru politica agrară comună[5]. Parlamentul poate propune modificarea bugetului în privinţa cheltuielilor obligatorii şi are ultimul cuvânt în privinţa cheltuielilor neobligatorii (legate mai ales de fondurile structurale, utilizate pentru dezvoltare regională). Acestea nu trebuie să depăşească nivelul maxim de creştere anuală, determinat de Comisie. Dacă nu poate interveni decât parţial în structura bugetului, Parlamentul păstrează puterea de a l respinge în bloc şi de a cere prezentarea unui nou proiect, lucru petrecut în 1980 şi 1985. Această prerogativă constituie un mijloc eficient de presiune faţă de Consiliu. Parlamentul controlează modul de executare a bugetului de către Comisie, dând acesteia descărcare de executarea acestuia (art. 276 TCE). Bugetul Parlamentului European face parte din bugetul general al Uniunii Europene reprezentând aproximativ 1% din acesta. Bugetul Parlamentului European reprezintă o cincime din totalul cheltuielilor administrative ale tuturor instituţiilor Uniunii Europene. (Sursa: 17 www.europarl.europa.eu) Preşedintele Parlamentului European Martin Schulz a promulgat joi 1 Decembrie 2016 bugetul Uniunii Europene care prevede o sumă globală de 157,9 miliarde de euro, conform unui compromis între eurodeputaţi şi statele membre, informează Agence France Press.

Înainte de a semna Martin Schulz, parlamentul a adoptat cu majoritatea de voturi (438 pentru, 194 împotrivă şi 7 abţineri) angajamentul bugetar (sume prevăzute pentru rograme care se pot extinde pe mai mulţi ani). Plăţile prevăzute pentru 2017 (sume efectiv cheltuite) se ridică la 134,5 miliarde de euro. La începutul procedurii bugetare, Comisia Europeană a propus un angajament bugetar global de 157, 7 miliarde de euro şi 134,9 miliarde în ceea ce priveşte plăţile în 2017. Statele mebre reusnite în cadrul Consiliului au cerut reducerea acestor sume, relatând despre CE că a supraestimat nevoile mai multor domenii. Parlamentul a considerat că dimpotrivă, suma ar fi trebuit să fie mai mare. (Sursa: www.agerpress.ro).

PARLAMENTUL ROMÂNIEI Funcțiile parlamentului sunt multiple și importante, precum funcțiile legislative și funcțiile de control. Studierea funcțiilor parlamentului presupune o clasificare a lor, clasificare pe criteriul conținutului acestora (adică a atribuțiilor parlamentului), distingându-se următoarele funcții: a) legislativă (adoptarea legilor); b) stabilirea direcțiilor principale ale activității social – economice, culturale, statale și juridice; c) alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorități statale; d) controlul parlamentar; e) conducerea în politica externă; f) 18 organizarea și funcționarea proprie. Cele mei importante roluri ale Parlamentului României sunt :

a) Rol de control Rolul deosebit al parlamentului În conducerea statală presupune nu numai elaborarea de legi, stabilirea direcțiilor de activitate, formarea de organe de stat, ci și controlul. Realizarea controlului de către parlament prezintă o mare importanță, este necesar și deplin. Este necesar deoarece parlamentul ca organ de stat căruia poporul îi delega funcția deliberativă, trebuie să constate direct, cum sunt respectate și aplicate Constituția și legile, cum își realizează autoritățile statale rolul ce-l au în mecanismul statal. Controlul exercitat de către parlament este un control deplin. Controlul parlamentar cuprinde activități, organe de stat, acte normative etc. El se exercită fie direct de către întregul parlament, fie de una din camerele sale (in sistemul bicameral), fie prin alte mijloace și forme de control. Constituția României conține multe dispoziții în acest sens, printre care menționăm: obligația Avocatului Poporului de a prezenta celor două Camere ale Parlamentului rapoarte (art. 60), răspunderea politică a Guvernului (art. 109), obligația Guvernului de a prezenta în cadrul controlului parlamentar informațiile și documentele cerute (art. 111) etc. Cât privește formele și mijloacele specifice prin care se exercită controlul parlamentar acestea pot fi sistematizate astfel: a) controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe prezentate parlamentului; b) controlul exercitat prin comisiile parlamentare; c) controlul exercitat prin întrebări și interpelări; d) dreptul deputaților și senatorilor de a cere și obține informațiile necesare; e) controlul exercitat prin rezolvarea petițiilor cetățenilor; f) controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman). b) Rol legislativ Parlamentul adoptă, moțiuni, hotărâri. Legile sunt constituționale acelea care se modifică prin Constituție, mai avem legi organice și legi ordinare. Inițiativa legislativă aparține Guvernului, deputaților, senatorilor precum și celor 100.000 de cetățeni cu drept de vot în condițiile prevăzute de Constituție. Principalele etape ale proceduri legislative sunt:      

Inițiativa legislativă Sesizarea Camerelor Examinarea proiectelor în comisii parlamentare Dezbatere în ședinte plenare Vot Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare și promulgarea acestora de către Președintele României 19

Parlamentului se ocupă cu validarea mandatelor deputaţilor şi senatorilor, alegerea şi constituirea propriilor organe de conducere, adoptarea propriilor regulamente de organizare şi funcţionare, aprobarea bugetului propriu .

Parlamentul stabileşte liniile principale ale dezvoltării societăţii şi ale naţiunii române, prin intermediul legilor adoptate, legi pe care Guvernul are obligaţia de a le pune în executare, reglementează, prin intermediul legilor, domenii importante şi foarte importante, precum: bugetul naţional, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului, alegeri, instituţiile fundamentale ale statului, organizarea forţelor armate, apărarea şi siguranţa naţională, sistemul general al impozitelor şi taxelor, regimul general al infracţiunilor. Parlamentul în legătură cu alte autorități publice: 1 . îl poate suspenda din funcţie pe Preşedintele României (art. 95 din Constituţie); 2 . hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare (art. 96); 3 . acordă votul de încredere Guvernului şi programului general de guvernare a acestuia (art. 103); 4 . poate retrage încrederea acordată Guvernului, ceea ce echivalează cu demiterea acestuia (art. 113); 5 . numirea în funcţie a Avocatului Poporului, a şefilor serviciilor de informaţii, a consilierilor de conturi din cadrul Curţii de Conturi (art. 140 alin. 4); 6. F i e c a r e c a m e r ă a P a r l a m e n t u l u i n u m e ș t e t r e i j u c ă t o r i a i C u r ți i Constituționale; 7 . Senatul numeşte pe cei doi reprezentanţi ai societăţii civile din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 133 alin. 2 lit. b); 8 . Senatul validează în funcţie pe cei 14 membrii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aleşi de către adunările generale ale magistraţilor (art. 133 alin. 2 lit. a) ;

c) Rol bugetar

20

Bugetul Parlamentului României pentru anul 2017 a fost aprobat pe data de 7 Decembrie 2016 de către Biroul Permanent. Potrivit proiectului, bugetul pentru anul 2017 este estimat la 127.334,8 mii lei. Această cifră include următoarele: Cheltuieli de personal- 78.873,1 mii lei; Bunuri şi servicii- 20.582,2 mii lei Prestaţii sociale- 8.449, 7 mii lei; Mijloace fixe- 12.375,0 mii lei; Stocuri de materiale circulante- 7.054,8 mii lei. Bugetul Parlamentului României din 2017 depăşeşte bugetul din 2016 cu 9,2%. Potrivit secretarului general al Parlamentului, Ala opescu, acest fapt este determinat de implementarea politicii de securitate a informaţiei în Parlament, a conceptului e-arlament şi de necesitatea achiziţionării unui lot de tehnică de calcul. Sursele financiare respective urmează a fi utilizate de Parlament pentru achiziţionarea şi instalarea unui sistem de monitorizare a securităţii Spaţiului Informatic Integrat, a unui sistem pentru asigurarea securităţii împotriva atacurilor din exterior, pentru o nouă pagină web a Parlamentului, ce va conţine elemente de e-parlament şi pentru efectuarea auditului rapoartelor financiare ale Curţii de Conturi pentru perioada 20142016. 21 Totodată potrivit informaţiei Direcţiei finanţe, buget şi contabilitate a Secretariatului Parlamentului, în 2016 Legislativul a înregistrat economii la fondul de salarizare, din contul funcţiilor vacante, în valoare totală de circa 2000,0 mii lei.

Bugetul aprobat prin Hotărârea Biroului permanent urmează a fi remis Ministerului Finanţelor pentru a fi inclus în proiectul Legii Bugetului de stat pentru anul 2017. (Sursa: www.moldova24.info) Comparând cele două valori exprimate, constatăm că bugetul Parlamentului României reprezintă numai 1,79% din bugetul Parlamentului European. În ceea ce priveşte defalcarea cheltuielilor, am constat că: Cheltuielile de personal : Din bugetul Parlamentului României se alocă 62%, iar din bugetul Parlamentului European se alocă 35%. Constatăm că şi de o parte şi de alta, aceasta reprezintă o mare importanţă întrucât ambele alocă cel mai mare procent din buget. Bunuri şi servicii: Din bugetul Parlamentului României se alocă 16%, iar din bugetul Parlamentului European se alocă 27%. Constantăm că este aproape dublu procentul alocat din bugetul Parlamentului European. Stocuri de materiale circulante: Din bugetul Parlamentului României se alocă 5%, iar din bugetul Parlamentului European se alocă 21%. Observăm că Parlamentul European alocă peste de 4 ori mai mult faţă de bugetul Parlamentului României. Mijloace fixe: Din bugetul Parlamentului României se alocă 10%, iar din bugetul Parlamentului European se alocă 11%. Aici se constată o oarecare similitudine a cuantumului repartizat din buget. Prestaţii sociale: Din bugetul Parlamentului României se alocă 7%, iar din bugetul Parlamentului European se alocă 6%. Aici se constată că Parlamentul României alocă cu un procent mai mult decât Parlamentul European.

4. Concluzii Consolidarea dimensiunii parlamentare atât la nivel național cât și European, este destinată să aducă o contribuție consistentă în legitimarea democratică a procesului politic în luarea deciziilor Principalele asemănări între cele două instituții sunt : 22

-

Membrii sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat Numărul membrilor Parlamentelor este stabilit prin lege electorală, în raport cu populația țării. Membrii parlamentelor fac parte din grupuri parlamentare, respectiv partide politice.

-

Ambele parlamente își pot constitui comisii temporare de anchetă. Organizarea și funcționarea se stabilește prin regulamente proprii. Sunt conduse de către un președinte. Ambele parlamente au putere legislativă, adopta legi organice, ordinare și constituționale, respectiv legi europene. Câteva deosebiriîntre cele două instituții :

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

PARLAMENTUL EUROPEAN

-Este unul bicameral, compus din Camera deputaților și Senat.

-Cuprinde 20 de comisii permanente.

-Este ales pe o perioadă de 4 ani.

-Ales penrtu o perioadă de 5ani.

- Președintele Camerei deputaților și a Senatului sunt aleși pe durata mandatului Camerelor.

- Președintele este ales pentru un mandat de 2 anu și jumătate

-Cuprinde un Consiliul legislativ care este un organ de specialitate al Parlamentului, el avizează proiectele și actele normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații.

- Ombudsmanul European, ales de Parlamentul European, este împuternicit să primească plângeri din partea oricărui cetățean al Uniunii sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu resedința sau sediul social într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.

23

Bibliografie: 1. J .Rideau , op.cit., pag.102 ; N.Deaconu , op.cit, pag.99; R . Munteanu ,op.cit,pag.224 2. J.P Jaque,-Parlament europee,Dalloz, Paris,1993,pag.34; J.Rideau,op.cit.,pag.302 3. J.L.Burban -Le Parlament europeen,Ed.P.U.F., Paris ,1998,traducere în limba română ,Ed.Meridiane,Bucuresti ,1999. 4. http://www.senat.ro/pagini/ae/competentele%20parlamentului%20european.htm 5. http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/20150201PVL00004/Legislativ e-powers 6. https://www.senat.ro/index.aspx?Sel=10DFF099-30D7-4256-91EE84304C429711

24

7. http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=introcd1-i 8. http://fiatiustitia.ro/ojs/index.php/fi/article/viewFile/29/28

9. http://www.parlament.ro/ 10. https://europa.eu/

25