Citarea APA [PDF]

Zitiervorschau

Facultatea de Marketing recomandă utilizarea Standarului A.P.A. (American Psychology Association), utilizat de marea majoritate a publicaţiilor academice din domeniul ştiinţelor sociale la nivel mondial. Spre deosebire de citările utilizate de regulă în România, Standarul A.P.A. consideră că citarea referinţelor bibliografice prin note de subsol sau de capitol are ca efect distragerea atenţiei cititorului şi o lipsă de confort în urmărirea textului. Din această cauză este preferată referirea cursivă, în textul lucrării, prezentarea completă a datelor necesare identificării resursei în cauză fiind prezentate în Bibliografie.

Standarul presupune utilizarea numelui autorului şi anul în care a fost publicată lucrarea citată de fiecare dată când este prezentată o idee/comunicare a unei alte persoane (ex.: (Trout, 2005)). Citările scurte Paragrafele scurte citate într-o lucrare sunt totdeauna plasate între ghilimele. Dacă sunt referite direct dintr-o lucrare trebuie precizat autorul, anul publicării, respectiv pagina la care să găseşte textul citat (numărul paginii, precedat de „p.” sau „pag.”). De preferinţă citarea se va face printr-o propoziţie sau o formulare care să includă numele autorului, urmat de anul publicării, între paranteze: În opinia lui Kotler (1998), "Studenţilor le este dificilă citarea, mai ales când folosesc un anumit standard pentru prima oară" (p. 199). sau Kotler (1998) crede că "studenţilor le este dificilă citarea" (p. 199); ce implicaţii are acest fapt pentru profesori? În cazul în care numele autorului nu este precizat într-o formulare introductivă, atunci numele acestuia, anul apariţiei lucrării publicate, respectiv numărul paginii sunt precizate la sfârşitul paragrafului citat, între paranteze. "Studenţilor le este dificilă citarea," (Kotler, 1998, p. 199), dar nu există studii ştiinţifice care să documenteze cauzele acestui fapt. Citările lungi Citarea cuvintelor unei alte persoane este considerată lungă atunci când aceasta are mai mult de 40 de cuvinte. În acest caz textul citat trebuie poziţionat într-un paragraf distinct, cu o formatare care să îl evidenţieze (schimbarea fontului sau utilizarea unui text de tip „italics”). În acest caz nu este necesară utilizarea ghilimelelor. Citarea începe totdeauna la capăt de rând, paragraful fiind uşor indentat, în ansamblul său, faţă de marginile textului din secţiunea respectivă. Paranteza finală (ce poate include numărul de pagină, sau numele autorului, anul lucrării şi numărul de pagină, similar citărilor prezentate în cazul paragrafelor scurte) se plasează după semnul de punctuaţie final din paragraful original. Studiul lui Kotler (1998) a evidenţiat următoarele: Studentilor le este dificilă citarea, mai ales când folosesc un anumit standard de citare pentru prima oară. Această problemă poate fi atribuită faptului că profesorii nu insistă suficient de mult asupra

modalităţii de citare a ideilor altor persoane, în multe cazuri stilurile de citare fiindu-le necunoscute. (p. 199) Parafrazarea În cazul în care este parafrazată (utilizată) o idee sau un text găsit într-o altă lucrare, trebuie precizat doar autorul şi anul publicării în cadrul referinţei din text (cu toate că este recomandată adăugarea numărului paginii la care se află). Conform lui Kotler (1998), citările reprezintă un instrument academic insuşit cu mare dificultate de către studenţi, iar cei care folosesc standardele de citare pentru prima oară o fac de regulă incorect. sau Citările sunt dificile pentru studenţi. (Kotler, 1998, p. 199). Pe lângă textul citat propriu-zis, există o serie de reguli de citare ce fac referire la modalitatea de identificare a autorului (sau a autorilor) lucrării citate, astfel: Numele autorilor: O lucrare cu doi autori: Ambii autori sunt citaţi, fie în fraza introductivă, fie în paranteza finală, de fiecare dată când este citată lucrarea în cauză, folosindu-se conjuncţia „şi” între numele acestora. Studii de Teodorescu şi Cătoiu (1998) au arătat că ... O lucrare cu trei până la cinci autori: Sunt listaţi toţi autorii în fraza introductivă sau în paranteza finală atunci când lucrarea este citată pentru prima oară în text: (Cătoiu, Bălan, Vegheş, Dăneţiu, şi Onete, 2001) În citările ulterioare va fi folosit doar numele primului autor, urmat de particula "et al.", fie în propoziţia introductivă, fie între parantezele de final. (Cătoiu et al., 2001) Şase sau mai mulţi autori: Se foloseşte doar numele primului autor, urmat de particula "et al.", fie în propoziţia introductivă, fie între parantezele de final. Balaure et al. (2001) susţine că... Autor necunoscut: Dacă lucrarea citată nu are un autor direct idenficabil, se citează sursa folosindu-se titlul acesteia în fraza introductivă sau utilizându-se primele două cuvinte, urmate de „...” în paranteza ce închide citatul. Titlurile unor cărţi sau al unor rapoarte este scris utilizându-se fie formatarea de tip italics a textului, fie prin sublinierea acestuia. Titlurile unor articole sau capitole ale unei cărţi sunt evidenţiate folosindu-se ghilimelele. Un studiu similar a fost făcut asupra studenţilor de la Academia de Studii Economice ("Citarea textelor ...", 2001). Notă: În cazul (infrecvent) în care cuvântul „Anonim” este folosit pentru a indica autorul unei lucrări, acesta este tratat ca fiind numele autorului lucrării (Anonim, 2005). Acelaşi lucru este valabil în momentul în care se construieşte bibliografia. Persoane juridice: În cazul în care autorul unei lucrări este indicat ca fiind o persoană juridică (organizaţie, minister, întreprindere, etc.), numele organizaţiei va fi precizat în fraza introductivă sau în paranteza ce încheie citarea.

Conforam American Marketing Association (2000),... În cazul în care organizaţia are o abreviere binecunoscută, se include respectiva abreviere între paranteze drepte în momentul când sursa este citată pentru prima oară, iar în citările ulterioare se poate folosi doar abrevierea. Prima citare: (Organizaţia Naţiunilor Unite [ONU], 2000) Citările ulterioare: (ONU, 2000) Două sau mai multe lucrări: Atunci când ideea sau textul citat provine din două sau mai multe lucrări, acestea sunt ordonate între parantezele finale alfabetic, separate prin punct şi virgulă. (Berndt, 2002; Olteanu, 1983) Două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, apărute în acelaşi an: În cazul în care sunt citate două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor apărute în acelaşi an, se folosesc litere mici (a,b,c) după an pentru a stabili o ordine de apariţia a acestora în bibliografie. Aceleaşi litere sunt folosite în text, atunci când este citată lucrarea în cauză. Studii de Olteanu (1991a) reliefează faptul că... Comunicări personale: În cazul interviurilor, scrisorilor, e-mail-urilor sau alte tipuri de comunicare interpersonală, se citează titlul comunicării în cauză, se specifică faptul că a fost o comunicare personală, ca şi data la care aceasta s-a produs. (Orzan, e-mail, 20 noiembrie, 2006). sau Orzan susţine, de asemenea, că mulţi dintre studenţii săi nu sunt familiarizaţi cu tehnicile de citare a textelor (comunicare personală, 3 noiembrie, 2002). Atenţie: Comunicările personale nu sunt incluse în bibliografie!

Citarea surselor indirecte: În cazul în care citaţi o sursă la care nu aţi avut acces în original, ci prin intermediul citării acesteia într-o altă lucrare, sursa originală este citată în fraza introductivă, în timp ce sursa pe care o aveţi la dispoziţie va fi citată atât în bibliografie, cât şi în parantezele plasate după fragmentul citat. Kotler susţine că...(citat în Cătoiu şi Teodorescu, 2000, p.102). Surse electronice: Dacă este posibil, sursele electronice sunt citate la fel ca în cazul surselor tipărite, precizându-se autorul şi anul apariţiei. Dumitru (2006) susţine că ... Autor necunoscut şi dată necunoscută: Dacă nici autorul şi nici anul în care a fost publicată lucrarea citată nu sunt conoscuţi, se utilizează titlul acesteia, sau primele cuvinte din textul lucrării, pentru an folosindu-se abrevierea „d.n.” (dată necunoscută). Un alt studiu asupra formării deciziei de cumpărare în rândul adolescenţilor a demonstrat faptul că informaţiile sunt acumulate mult mai uşor atunci când sunt prezentate de către un tutore. ("Studiu asupra curbei de învăţare la adolescenţi", d.n.). Surse fără pagini numerotate: Atunci când o sursă electronică nu include numerele paginilor, trebuie incluse informaţii ce vor permite cititorilor să identifice textele citate. Atunci când un document electronic include paragrafe numerotate, se utilizează simbolul ¶ sau abrevierea „para.”, urmată de numărul paragrafului, pentru identificarea textului în cauză Conform lui Munteanu (2005), ... (¶6). Dacă paragrafele nu sunt numerotate şi dacă documentul include titluri, se specifică titlul secţiunii din care a fost extras citatul respectiv, sau, acolo unde este posibil, atât titlul cât şi paragraful din capitolul sau secţiunea în cauză. Conform lui Munteanu (2005), ... (Proiectarea paginilor web, para. 6).

Bibliografia trebuie să apară la sfârşitul lucrării, pe o nouă pagină, separată de textul propriu-zis al lucrării. Fiecare sursă citată în lucrare trebuie să fie inclusă în bibliografie. O bibliografie trebuie alcătuită ţinându-se cont de următoarele reguli: • •

•

fiecare rând ce urmează primului rând al unei referinţe bibliografice trebuie indentat cu cel puţin 2 centimetrii faţă de primul rând (aceasta este denumită indentare inversă). numele autorilor sunt inversate (numele de familie apare primul). Se precizează numele de familie şi toate iniţialele pentru fiecare autor al unei anumite lucrări, cu excepţia cazului în care numărul acestora este mai mare de şase. În acest caz sunt listaţi primii şase autori, după care se foloseşte construcţia „et al.” după numele celui de al şaselea autor. în cazul în care lucrarea citată indică un coordonator al lucrării (valabil în special în cazul tratatelor, al dicţionarelor şi al monografiilor), va fi indicat numele acestuia (sau acestora), urmat de simbolul „(coord.)”.

• •

•

referinţele bibliografice vor fi ordonate alfabetic. în cazul în care sunt mai multe lucrări ce au acelaşi autor (sau aceiaşi autorii), acestea for fi ordonate în funcţie de anul apariţiei, începându-se cu cel mai vechi. În cazul în care sunt mai multe lucrări ale aceluiaşi autor (sau autori) apărute în acelaşi an, anul apariţiei va primi un simbol literal („a”, „b”, „c”, etc.), în funcţie de momentul apariţiei citării respectivei lucrări în text, ordonarea având în vedere inclusiv această adăugire. prima literă din titlul lucrării citate este întotdeauna o majusculă.

De asemenea, există o serie de recomandări în ceea ce priveşte alcătuirea bibliografiei, pornindu-se de la o serie de particularităţi. Astfel, în funcţie de numărul de autori se procedează în felul următor:

Autor unic Se utilizează numele de familie, urmat de toate iniţialele acestuia. Orzan, G. (2001). Sisteme informatice de marketing, Ed. Uranus, Bucureşti.

Între doi şi şase autori Autorii sunt listaţi folosindu-se numele de familie şi toate iniţialele acestora. Numele lor sunt separate prin virgură, în timp ce numele ultimului autor din listă este precedat de cuvântul de legătură „şi”. Cornell, M. H., Choi, C. R., Berrey, A., şi Harllow, T. (1993). There's more to self-esteem than whether it is high or low: The importance of stability of self-esteem. Journal of Personality and Social Psychology, 65, p.1190-1204.

Mai mult de şase autori În cazul în care o anumită lucrare listează mai mult de şase autori, primii şase sunt prezentaţi în ordinea din lucrare, listaţi folosindu-se numele de familie şi toate iniţialele lor. Numele autorilor sunt despărţite prin virgulă, iar după numele celui de al şaselea este plasat simbolul „, et al.”. Harris, M., Karper, E., Stacks, G., Hoffman, D., DeNiro, R., Cruz, P., et al. (2001). Writing labs and the Hollywood connection. Journal of Film and Writing, 44(3), 213-245.

Autorii sunt persoane juridice

American Marketing Association. (2003).

Autor necunoscut Dicţionarul explicativ al limbii române (Ed. a X-a).(1999). Editura Enciclopedică, Bucureşti. NOTĂ: Atunci când lucrarea include citări în text a unor surse cu autor necunoscut, se utilizează o versiune prescurtată a titlului sursei în locul numelui autorului. Se utilizează fie ghilimele, fie formatarea de tip italics a textului, la alegerea autorului (ex.: DEX, 1999).

Două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor Se utilizează numele autorului pentru toate referinţele bibliografice, diferenţierea (şi ordonarea) lor făcându-se după anul apariţiei (de la primele editate până la cele mai recente). Cătoiu, I. (1984). Cătoiu, I. (2003). Atunci când un autor apare atât ca unic autor, cât şi ca autor principal al unei lucrări realizate în colectiv, se listează mai întâi referinţă bibliografică pentru situaţia de unic autor. Orzan, G. (2001). Sisteme informatice de marketing, Ed. Uranus, Bucureşti. Orzan, G. şi Orzan, M. (2007). Cybermarketing, Ed. Uranus, Bucureşti. Referinţe bibliografice care au acelaşi prim autor şi diferiţi co-autori sunt listate alfabetic, ordonate începând cu numele autorului diferit. Wagner, D. T., Pettit, R. E., Kerr, N. L. şi Pettit, R. E. (2000). Flexible corrections of juror judgments: Implications for jury instructions. Psychology, Public Policy, & Law, 6, p.629-654. Wageer, D. T., Pettit, R. E. şi Klein, D. J. (1994). Effects of mood on high elaboration attitude change: The mediating role of likelihood judgments. European Journal of Social Psychology, 24, p.25-43.

Două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor, în acelaşi an În cazul în care utilizaţi mai multe lucrări ale aceluiaşi autor (sau acelaşi grup de autori, listaţi în aceeaşi ordine) publicate în acelaşi an, acestea sunt organizate în bibliografie în ordinea în care sunt citate în text, pentru fiecare lucrare asigându-se, în momentul în care este citată, o literă mică, în ordine alfabetică („a”, „b”, „c”, etc.) după anul apariţiei (ex.: „Cătoiu (1984a)” sau „Cătoiu, (1984b)”). Cătoiu, I. (1984a). Marketing Implementations of the Bass Model in Romanian Econmy. Developmental Marketing, 17, 408-416. Cătoiu, I. (1984b). How to Sell in Communism. Developmental Marketing, 17, 356-364.

Listarea resurselor bibliografice apărute în periodice Titlul unei lucrări, în cazul în care aceasta a apărut într-un periodic, este totdeauna listat imediat după anul apariţiei sale, primul cuvând din titlu şi eventualele substantive proprii conţinute de acesta fiind scrise cu literă mare. Titlul articolului este succedat de titlul periodicului (revistei) în care acesta a fost inclus, de care este despărţit prin punct. Titlul periodicului va fi, de asemenea, listat cu literă mare şi va fi succedat de numărul periodicului, ambele fiind formatate italics. Prezentarea resursei bibliografice este finalizată prin prezentarea paginilor la care se află resursa în cauză. Paginile şi numărul volumului la care se găseşte lucrarea citată în periodicul prezentat sunt despărţite prin virgulă. Autor, A. A., Autor, B. B., & Autor, C. C. (An). Titlul articolului. Titlul periodicului, numărul volumului(sau numărul revistei), pagini.

Articole în periodice care apar în volume Periodicele care apar în volume sunt, de regulă, renumerotate la fiecare început de an. De asemenea, aceste periodice pun pagina 1 în primul volum şi apoi reiau volumele succesive de la pagina la care s-a încheiat volumul anterior. Harrow, H. F. (1993). Fundamentals for writing marketing articles. Journal of Comparative Marketing, 55, 893-896.

Articole în periodice numerotate independent

Periodicele ce au pagini numerotate independent se caracterizează prin faptul că fiecare apariţie are paginile numerotate începând cu 1. În acest caz este precizat numărul respectivului periodic, precedat de prescurtarea „Nr.” Orzan, M. (2006). Principii de evaluare a satisfacţiei utilizatorilor unui site din Internet. Revista Română de Marketing, Nr.1(1), 66-77.

Articol într-o revistă Henry, W. A., (1990, 9 aprilie). Making the grade in today's schools. Time, Nr.135, 28-31.

Articol apărut în volumul unei conferinţe Schnase, J.L., şi Cunnius, E.L. (1995). IT and Marketing. Apărut în Proceedings from CSCL '95: The First International Conference on Computer Support for Collaborative Learning. Editura Erlbaum, Mahwah, NJ.

Articol într-un ziar Spre deosebire de alte periodice, în cazul ziarelor, numărul paginilor este precedat de unul dintre simbolurile „p.”, „pg.”, „pag.” sau „pp.” „.p” este utilizat doar în cazul în care articolul ocupă o singură pagină. Stanciu, A. (2006, 23 noiembrie). Frigiderul s-a împrietenit cu maşina de spălat şi cu aragazul. Cotidianul, p.5.

Recenzii Mihai, S. (2006, 25 septembrie). Voci despre Yourcenar [recenzie a cărţii Alexis de Marquerite Yourcenar]. Cotidianul, p.11.

Listarea resurselor bibliografice apărute în cărţi

Formatul standard pentru cărţi Autor, A. A. (Anul apariţiei). Titlul cărţii. Editura, Oraşul în care este înregistrată editura. NOTĂ: Oraşul în care este înregistrată editura este de obicei suficient, dar în cazul în care acesta nu este unul bine cunoscut, atunci se poate opta şi pentru precizarea judeţului (statului) sau a ţării în care acesta se află.

O carte editată sau coordonată de către unul dintre autori Cătoiu, I. (coord. sau ed.). (1999). Cercetări de marketing. Editura Uranus, Bucureşti.

O traducere Kotler, P. (1997). Managementul marketingului. Ed. Teora, Bucureşti. (Lucrarea originală publicată în 1967). NOTĂ: Atunci când citaţi în textul lucrării o lucrare republicată sau tradusă, precum în exemplul anterior, în text trebuie să apară ambele date: Kotler (1997/1967).

Ediţia a doua sau ediţiile succesive ale unei cărţi Atunci când se citează o resursă bibliografică ce nu se mai află la prima ediţia, numărul acesteia va fi precizat folosindu-se numerale romane, precedate de prescurtarea „Ed.” Cătoiu, I. (coord). (2002). Cercetări de marketing. Ed. a II-a. Editura Uranus, Bucureşti.

Articol sau capitol într-o carte compilată Autor, A. A. şi Autor, B. B. (Anul publicării). Titlul capitolului. În Cooronator, C. C. (coord.), Titlul cărţii (paginile la care se află capitolul sau articolul). Editura, Oraşul în care este înregistrată editura. Orzan, G. şi Dăneţiu, T. (2002). Simulări de marketing. În Cătoiu, I. (coord.), Cercetări de marketing. (p. 426468). Ed. a II-a. Editura Uranus, Bucureşti.

Un articol într-o enciclopedie Bergmann, P. G. (1993). Relativity. Apărut în The new encyclopedia britannica (Vol. 26, pp. 501-508). Editura Encyclopedia Britannica, Chicago.

Listarea surselor bibliografice apărute în resurse electronice Articol apărut într-un periodic online Resursele online se supun aceloraşi reguli ca şi resursele bibliografice clasice (tipărite). Se recomandă includerea tuturor informaţiilor disponibile despre resursa în cauză, inclusiv o eventuală adresă din Internet la care poate fi accesată respectiva resursă. Autor, A. A. şi Autor, B. B. (Data publicării). Titul articolului. Titlul publicaţiei online, numărul volumului (numărul ediţiei, dacă sunt disponibile). Accesat ziua, data, anul, la adresa: http://www.adresa.com/cale/url/ Selvidge, P. (1999). How long is too long to wait for a website to load? Usability News, Nr.2(6). Accesat 21 martie 2002, la adresa: http://psychology.wichita.edu/surl/usabilitynews/1s/time_ delay.htm Dacă articolul este disponibil şi în format tipărit, este preferabilă indicarea sursei tipărite. Dacă acesta a fost consultat într-o variantă electronică, acest fapt este precizat între paranteze drepte, după titlul articolului. Whitmeyer, J.M. (2000). Power through appointment [variantă electronică]. Social Science Research, 29, 535-555.

Articol dintr-o bază de date Atunci când este listat un articol apărut într-o bază de date de specialitate (ce oferă articole şi alte surse în format electronic) sunt precizate (dacă sunt disponibile) informaţiile despre versiunea tipărită a lucrării în cauză (formatată la fel ca în cazul unei citări obişnuite pentru tipul de sursă în cauză). După aceasta sunt adăugate informaţii despre date accesării respectivei surse electronice, ca şi denumirea bazei

de date utilizate, permiţând şi altor persoane să acceseze articolul din baza de date în cauză, sau să încerce să obţină o copie a versiunii tipărite a acestuia. Chu, S. şi Keh, H. (2006). Brand value creation: Analysis of the Interbrand-Business Week brand value rankings. Marketing Letters, 17(4). Accesat 20 noiembrie 2006, prin baza de date RePEC.

Raport, document sau pagină web În cazul resurselor accesate pe Internet ar trebui listate cât mai multe dintre cerinţele de mai jos (chiar dacă ele nu sunt disponibile în pagina pe care aţi accesato, încercaţi să le identificaţi din pagina de gardă a sitului web în cauză sau din alte pagini incluse în sit). Autor, A. A. şi Autor, B. B. (Data publicării). Titlul documentului. Accesat ziua, data, anul, la adresa: http://adresa paginii. NOTĂ: Dacă data la care a fost publicată pagina în cauză nu este disponibilă, se utilizează abrevierea „d.n.” (dată necunoscută).

Capitol sau secţiune dintr-un document web Autor, A. A. şi Autor, B. B. (Data publicării). Titul articolului. Apărut în Titlul cărţii sau al documentului web în care este inclus (numărul capitolului sau al secţiunii în care este inclus). Accesat ziua, data, anul, la adresa: http://adresa paginii. Lynch, P. şi Horton, S. (2002). Web multimedia strategies. Apărut în Web Style Guide (capitolul 8). Accesat 20 noiembrie 2006, la adresa http://www.webstyleguide.com/multimedia/strategies.html NOTĂ: Folosiţi o modalitate de precizare a capitolului sau a secţiunii uşor identificabilă şi indicaţi o hiperlegătură directă către pagina în care se află informaţia utilizată, nu către pagina principală a sitului în cauză.

Ilustraţii: Ilustraţiile precum tabelele şi figurile cuprind grafice, scheme, diagrame, şi fotografii. Încercaţi să simplificaţi cât mai mult posibil fiecare figură şi numerotaţi clar, cu cifre arabe (de ex: Tabelul 1, Tabelul 2, Figura 1, etc.) apoi treceţi titlul acesteia. Numărul şi titlul ar trebui să apară pe aceeaşi linie, deasupra ilustraţiei, centrat. Sub ilustratie trebuie menţionată Sursa datelor. În interiorul

acestor paranteze nu vor fi utilizate semne de punctuaţie, decât în cazul în care sunt citate mai multe surse în interiorul aceleiaşi paranteze. Note de subsol: Pentru că note lungi şi explicaţii laborioase pot distrage cititorii de la ideile pe care le prezentaţi în cadrul unui lucrări, este recomandabil să utilizaţi note de subsol pentru a face precizările dorite. În interiorul textului se plasează un numeral imediat după textul căruia doriţi să-i asociaţi explicaţia în cauză, fiind formatat ca superscript. Notele de subsol sunt nemerotate consecutiv, în ordinea în care apar în lucrare.