Cerul și podoabele lui după credințele poporului român [1st edition] [PDF]

Zitiervorschau

------

A.CADEMIA ROMÂNA

DIN VIEAT"A· POPORULUI ROMÂN CULEGERI ŞI STUDH

I

XXVI.

CERUL ŞI

PODOABELE LlJI DupA CRED1NŢELE POPORULUI ROMAN I

DE

TUDOR PAMFILE

cu

11

flGURII . N

ŞEDINŢA DELA 28 MAIU

\

I

l'

BUCUREŞTI UBRĂRIlLE O S LE,I PZIG

VIENA GEROLD & Comp.

OTTO 1915

I

DIN illEATA POPORULUI ROMAN: L flora din Cartal, de Pompiliu Pervescu, 1908. Cimiliturile romanesti, de T. Pamfile, 1908 111. Poezii populare din Maramures, de Tit Bud, 1908 IV. Cantece i urdturi, de Al. Vasiliu, 1909 11.

L. 3. .

1. 1. 5. 6. 1.

V. Din literatura populard, de N. Pasculescu, 1909 . . . . . VI. focuri de copii, de T. Pamfile, 1909 . . . , . . . ,, VII. Sarbdtorile poporului, de C. Radulescu-Codin si D. Mihala1.-che, 1910 . . . . . . VIII. Industria casnicd la Romani, de T. Pamfile. Premiul Neuschotz" din 1909, 1910 . 10. 1X. Hore i chiuituri din Bucovina, de S. Fl. Marian, 1911 . X. Legende, tradilii i amintiri istorice, de C. Radulescu-Codin, 1910 1.50 Xl. Siirbatorile de yard la Romani, de IT. Pamfile, 1911 . . . XII. Cantece de lard, adunate de T. Pamfile, 1913 . . XIII. Boll i leacuri la oameni, vite i pdsdri, dupa datinile

. ..............

2.

2.

4.

credintele poporului roman, adunate din corn. Tepu (Tecuciu) de T. Pamfile, 1911 XIV. Cantece populare romanesti din Comitatul Bator (Ungaria),

culese si notate de Bela Bart6k, 1913 i legende rornanesti, culese de D. Futuna, 1913

XV. Vremuri infelepte. Povestiri

1.

. 5.

......

1. -

. 5. 4.

XVI. Agricultura la Romani, de T. Pamfile, 1915 XVII. Ingerul Romanului, povesti i legende din popor, culese de C. Radulescu-Codin, 1913 XVIII. Povestea lama de demult, dupa credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1913 . . . . . XIX. Sdrbdtorile la Romani; Sdrbdtorile de toamnd i Postul Crdciunului, de T. Pamfile, 1914 XX. Sdrbdtorile la Romani: Crdciunul, de T. Pamfile, 1914 . XXI. Superstifiile poporului roman, de G. F. Giausanu. Premiul Adamachi din 1913, 1914 . . . . XXII. Colinde din Ardeal, culese de Alexiu Viciu, 1914. . . . .

2--

2.

. 3. ........ 4. 2.

XXII. Cuvinte scumpe, Taclale, povestiri si legende romanesti, culese

de D. Futuna, 1914

1,50

XXIV. Cromatica poporului roman de T. Pam file si M. Lupescu, 1914

.....

XXV. Diavolul invrajbitor al lumii, dupi credintele poporului ro. . man de T. Pamfile, 1914 . . . . XXVI, Cerul i podoabek lui, dupi credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1914 XXVII. Credit* si superstilii ale poporului roman, de Artur Gorovei

2. 1.-

2. 5.

ACADEMIA ROMAHA

DIN VIEATA POPORULUI ROMAN CULEGERI SI STUDII

XXVI.

CERUL PODOABIELE LUI DUPA CREDINTELE POPORULUI ROMAN DE

TUDOR PAMFILE

CU 11 FIGURI IN TEX'T SEDINTA DELA 28 MA1U 1914.

BUCUREV1 LIBRARIILE SOCFC & Comp., PAVEL SURU, C. SFETEA LEIPZIG VIENA GEROLD & Comp. OTTO HARRASSOWITZ 1915

DIN IIIEATA POPORULUI ROMAN:

L. 3.

1

I. Hora din Cartal, de Pornpiliu PArvescu, 1908 11. Cimiliturile romanesti, de T. Pamfile, 1908 III. Poezii populare din Maramures, de Tit Bud, 1908 1V. Cantece i uraturi, de Al. Vasiliu. 1909

1. 5

V. Din literatura populara, de N. Pasculescu, 1909 . . . VI. focuri de copii, de T. Pamfile, 1909 . VII. Sdrbatorile poporului, de C. Radulescu-Codin si D. Mihalache, 1910 VIII. Industria casnicd la Romani, de T. Pamfile. Premiul Neuschotz" din 1909, 1910 1X. Hore i chiaituri din Bucovina, de S. FL Marian, 1911 . X. Legende, traditii i aminttri istorice, de C. Radulescu-Co.

din, 1910

1. -

10.

2. 1.50

. Xl. Sarbeitorile de yard la Romanide T. Pamfile, 1911 XII. Cantece de lard. adunate de T. Pamfile, 1913 . XIII. Boli .si leacuri la oament, vite i pasdri, dupa datinile si credinte1e poporului roman, adunate din corn. Tepu (Tecuciu) de T. Pamfile, 1911 XIV. Cantece populare romanesti din Comdata/ Bihor (Ungaria). culese i notate de Bela Bartok. 1913 . . . . . XV. Vremuri Intelepte. Povestiri si legende românesti, culese de D. Furtuna, 1913 XVI. Agricultura la Romani, de T. Pamfile, 1915 .

.

2. . 4.

.

XVII. Ingerul Romanului, povesti i legende din popor. culese

1.

5. 1.

5.

4. 2.

de C. Radulescu-Codin. 1913 XVIII. Povestea lama de demult, dupa credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1913 XIX. Sarbdtorile la Romani; Seirbatorile de toamnd ci Postal CMciunului, de T. Pamfile, 1914 2 XX. Sdrbdtorile la Romani: Criiciunul, de 1. Parnfile, 1914 . XXI. Superstitille poporului roman, de G. F. Ciausanu. Premiul Adamachi din 1913, 1914 . . . . XXII. Colinde din Ardeal, culese de Alexiu Viciu, 1914 . . XXII. Cuvinte scumpe. Taclale, povesttri si legende romanesti, culese 1,50 de D. Furtuna, 1914 XXIV. Cromatica poporului roman de T. Pamfile i M. Lupescu, 1914 , XXV. Diavolul invrajbitor al lama, dupa credintele poporului ro.

.

man de T. Pamfile, 1914 XXVI. Cerul i podoabele ml, dupa credintele poporului roman, de T. Pamfile, 1914 , XXVII Credinte i superstitii ale poporalui roman, de Artur Gorovel

3. 4. 2.

2. 1. 2. 5.

PREFATA. Propusesem nu de mult, un plan pentru culegerea materialului §i intocmirea cercetarilor cu privire la manifestatiunile vietii poporului roman (1), mai ales in scopul de a Impiedeca reeditarea lucrurilor cunoscute §i de a lasa uitate alte colturi, cari dupa plan, s'ar vedea cu tiourinta. Cu presenta cercetare ins& s'ar pare& ca tocmai eu vin *i calc economia planului, rugand Onor. Academie Romana sa binevoiasca a da, gazduire in publicatiunea ,,Din vieata poporului roman lucrarii mete .Cerul i podoabele luiP, dupa ce, tot sub auspiciile Onor. Academii Romane, a aparut cercetarea d-lui I. Otescu: Credinlele faranului roman despre cer i slele (2). Tofu* intre lucrarea d-lui Otescu i a mea, sunt deosebiri esentiale: Intaia: din cele 8 capitole ale lucrarii d-lui Otescu, In lucrarea mea nu *i-au putut AA locul 2 dintr'insele: Pa'mâniul, care nu poate fi cuprins in subiect, §i Meleore/e almosferice, cari, dupã socotinta mea, au dreptul la o desvoltare cu mult mai mare, pc care nadajduesc sa le-o dau in descrierea V5zduhului, dupa cum se arata in planul citat.

A doua mare deosebire sta in insu§ scopul celor doua lucrari: eu m'am marginit la culegerea a cat mai multor informatiuni din izvor romanesc, pe cand d-1 Otescu, pretutindeni a cautat sa mina In legatura credintile de astazi ale poporului roman, cu credintele clasice ale antichitätii grece §i romane, stabilind pe alocuri asemanari cari nu se pot primi deaf cu o multa Ingadvinta. (1) Povestea !mit de demult. p 4 (2) In Anal. Acad. Rom., XXIX, lit.

IV

Socotesc ea vremea cercetarilor comparative inca n'a sosit, pentru doua pricini. 0 pricina ar fi ca nu s'au apropiat de incheiere culegerile, ca prin urmare, o mare catime de material lipseste, atat la noi, cat si la vecinii cu earl am fost in atingere. A doua pricina este ca cercetarile comparative, pe aceste taramuri, nu pot precede celor istorice, cari, cu material positiv, sunt chemate sä dea incheieri cu privire la influentele politice i culturale dintre poporul roman si popoarele veeine, vechi si noud.

Ca sa se vada cata paguba poate aduce o astfel de cercetare pripita. reproduc, la Inlâmplare, o parte din fata unei carp: .Pamantul, in credintele poporului roman, este parte femeeasca i fornieaza cu cerul o dualitate destul de distincta». apoi citarea de comparatii: Ca si la Greci, .perechea nemuritorilor Uranos i Gea»; Ca si la Neozelandeii, .Rangi, -cerul,si Papa,parnantul, pereche Inamorata', care dada nastere la toale vietatile». Cari sunt temeliile acestor informatii? SA zicem ca Rangi si Papa erau eu adevarat o pereche Inamorata» care a putut concepe inldile vietati, cä Uranos si Gea, cu adevarat, au putut alcatui o pereche, dar nu dupa conceptia poporului grec, ci dupa cea a cutarui filosof.

Dar Pthnatilul si Cerul, dupa conceptia poporului roman, fortneaza o pereche cat de putin inamorata ? lath marturia pe care autorul se bizuie and o enunta : .1:framantul e parte femeiasca, e mama noastra, care ne hraneste i ne face, iar Dumnezeu din ceruri e sotul ei, e tatal nostru, si noi, copiii lor» (1). Aici n'avem de a face c'o credinta populara, ci cu socotinta

unui individ cu aplecari poielice, care, cu oarecari podoabe, a vrut sa zica : .Pamantul e [ea ol parte femeiasca, e [cal mama noastra care ne hraneste i ne face ». Dar Cerul corespunzator lui Rangi sau Uranos? Nn e vonII) E. N.

Voronca, Credintele poporultu roman, p. 156.

V

bd de cer, ci de Dumnezeu din ceruri, pe care poporul, pentru multele lui daruri, 1-a socotit ca un parinte al lumii. Cum vedem, dintr'o mdrunta scapare din vedere, din lipsa de informatie, cade o pagina de cercetare comparativa. pe care, marturisesc ca am luat-o la intamplare apoi, chiar cand n'ar caded, ce urmare s'ar putea trage din aceasta paraleld, cata vreme nu se she cari vor fi fost in decursul veacurilor legaturile dintre Greci, Romani si Neozelandezi!

Duca, sa zic, se astepta aparitia Poveslii lumii de demull, se putea vedea in cele 20 de pagini ca nici odata nu se pomeneste ca parnantul i cerul alcatuesc o dualitate, -nu «distincta., dar nici macar cat de cat de sclipitoare. Pentru catva limp trebue sa renuntam la astfel de cerce-

tari comparative, si and nu putem ingadul, campurile ce se vor imbrätisa trebue sa fie asa de mici, incat sä nu fie cu putinta nici cea mai scurta rdtacire. BArlad, La Sf. Nicolai, 1913.

PARTEA 1.

CERUL. Iii

Religiunea crestina, indemnandu-ne prin Simbolul credinca sa credem in .Dumnezeu Tata!, A-toate-tiitorul, fãcâ-

lorul cerului si al pamantului», e firesc ca tot poporul nostru sa fie incredintat i sa spuna ca cerul a fost facut de Dumnezeu, o data cu toate cafe le vedem imprejurul nostru. Se intelege insä, Ca aceasta credinta, la olalta cu alte credinte paganesti, cari nu s'au putut inlatura de crestinism, au faurit o mare catirne de legende i superstitii, pe cari leam

intocmit nu de mull in Poveslea lumii (1). Cu privire la cer nu se pot gasi amanunte acolo, de oare ce el nu face parte din lume, din pamant, adica din dumea de sub soare». El este de-asupra lumii, si la randul sat.' Ii are lumea sa. Despre cer, atat se pomeneste acolo : din multe pricini, parnantul a lost croit rnai mare deaf cerul, astfel ca poalele cerului nu putura acoperl margenile pamantului, i ca pentru ca aceste margini sa fie rastranse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietati, a increlit fata parnantului, &and cu chipul acesta nastere dealurilor pi pamantul s'a inc6putal cu cerul, poalele cerului s'au putut rezema tocmai pe margenile pamântului (2). Prin Ardeal gasim aceste credinte in urmatoarea colinda, necompieta de altfel la sfarsit: ...Dumyat tare Ca cregeà, Lucru mare ca-mi facea;

racit ceriul i pamântul, Facit ceriu 'n dotthi zile

(1) Povestea luInd de demult, Bucure*ti, 1913. (2) Vezi cap. uDealurile i vaileu, tot acolo, p. 31 §i urn

T. Parable, Cerul qi podoabele

1.

2

Si piimAntu 'n doud zile. Tinse ceriul pe pArnAnt: Cumu-i tinse, Nu-1 cuprinse.

Dornnul tare se 'ntristit

$i din graiu usa grAia

01,

harhanghel BagA mAna 'n buzunar

$i mi-si scoate-un b:ciu de foc (I).

Sunt insa i credinte cari desfac zidirea pamantului de cea a cerului ce se intarnpla mai tarziu. Astfel, prin unele parti din Bucovina, se povesfesle Ca dupa ce lumea s'a inmultit chiar, luna si soarele, neavand cer, umblau pe Omani 0 data Insa,--fie din pricina drumurilor grele, fie ca ardeau pe

oameni prea fare, fiind aproape, fie soarele si luna, fie oamenii, s'au rugat lvi Dumnezert ca sa le face cer de urnblat. Cand sfintii au auzit aceasta rugaminte, s'au bucurat : au sarit sapte dinfrinpii, .cei sapte apostoli., si-au fagaduit oamenilor cä ei vor face cerul daca lumea ii va ajuta si-i va cinsti. Oarneni au fagaduit, Dumnezeu a dal aripi Ingerilor,--a facut ingeri prin inteariparea sfintilor,si acestia au sburat la Rohmani, o lune care se afla sub lurnea noastrk De acolo au adus ingerii pialrá scumpä, din care mai intaiu s'a facut cerul ca o nesfarsita panza de sticla, i apoi, din ceea ce a ramas, i s'au durat saple sidlpi, cari-Isprijina. Cei sapte sfinti pazesc la cei sapte stalpi ai cerului, in schimbul carei slujbe, lumea ii cinsteste prin pazirea celor patru posJuni de peste an. In cer, astfel facut, s'au urcat apoi soarele, luna, i dupa dansii Duninezeu, cu toate cetele sale (2). Colindele ardelenesti ne spun despre razemarea cerului pe Irei slâlpi de arginl: ...De cand Dornuul s'a nAscut Si pamAntul I-a fAcut sSi tend i-a ridicat Pe Id stdlpii de d'argint $1 frumos I-a 'mpodobit Tot cu stele

MAruntele

$i cu luna Cu lumina, Soarele

Cn razele (3).

(I) Al. Viciu, Colinde din Ardeal, Bucure§ti, 1914, p. 27. (2) E. N.- Voronca, Datinile i credintele poporaluiromán, Cernauti 1903, p. 28. (3) Al. Viciu, Calinde din Ardeal, p. 31. Midem, p. 39 : ...tri sMipuri

3

Alte colinde, ardelenesti si din tara, vorbesc si de palru slâlpi de arginl: Dumnezeu s'a nziscut $i pAmAntul 1-a fdcut,

Mai frumos I-a 'mpodobit.

...CAnd

Tot cu stele

Sus cella 1-a ridicat:

MAruntele,

Mai pe sus cu mai mArele, Soarele cu razele Luna cu 1uminee1 (1).

Patna stalpi 1-a razemat,

&fru stalpi tot de argint;

Prin unele parti se crede ca cerul se sprijina pe patru sldlpi, cari sunt patru stele (2), iar prin altele se zice Ca es-

te tinut de Simion Slâlpnicul, pentru care cuvant acest slant este sarbat cu nelucru, de unii la 21 lulie, de alti la 1 Septembrie (3). Avand margini sau poale (4), bolta cerului are si un mij-

loc sau o inimâ, pe sub care, prin uunele parti din jud Botosani se crede ca nu-i bine sa mearga omul, caci pe acel loc numai dracilor le este sortit sa umble (5). Dupã unele credinte, intaiul cer ridicat de-asupra pamantului, era mai aproape de acesta decal cum este cerul de astazi; sunt anuMite pricini cari au silit pe Dumnezeu sa mute cerul mai sus, adica sa-1 indeparteze de Omani. Prin jud. Muscel se spune cã Dumnezeu a ridicat cerul din pricina unui cioban nesocotit: (1) Al. Viciti,Colinde din Ardeal, p. 21-2. (2) 1. Otescu, Credinfele fdranulni roman despre cer i stele, Bucurcsti 1007, p. 58.

(3) C. D. Gheorghiu, Calendaral femeilor saperstifioase, P.Neamt, 1907, p.

87 8. (4) Departarea se arata prin expresiunile : la marginea pamantnlui", la ca-

pu' lumii4.la poalele cerului". Un plugnor, cnles din comuna Tepu, jud. Tecuciu, se incheie cu aceste versuri : $i aveam doi copilasi Imbracati in aldmuri verzi, M'as rugh sa nu-i mai pierz,

Ca i-am mat p:erdut o data i-am catat in lumea toata

Scriiau o cartalue Naramgie, j

Care mi-i draga i mie : La colturi ii viirvarata

De cuprinde lurnea tota, Jar la mijloc. 0 stalba de busuioc La poalele cerului: Sa zicem i noi: noroc! (5) Cred Rom. din corn. Trusesti, impart. de d-1 C. Atanasiu.

ii i-am gasit la wad pdmantalui

4 -Acu, dupa ce a facut IDumnezeul si pe oameni, cerul era aproape de pamant. Dai cu mana de el. Tot pe vremea aia, luna lumina intocmai ca i soarele. Un cioban dela munte, insa, n'a avut de lucru ? A luat o baliga si a svarlit-o in lunä de a chiorit-o. Cand a vazut asta,

foc s'a facut Durnnezeu. Drept pedeapsa nearnului ornenesc, a marl! cerul i 1-a ridicat sus, sus, unde e azi cu lunä cu tot...» (1).

Prin jud. Doll si Olt, in aceasta privinjä se spun urma-

toarele :

.La facerea lumii, cerul era foarte aproape de pamânt; insa omul, cum e nesinchisil din fire, nu si-a dat sam'a de aceastä bunatate dumnezeiasca, Ca nu era putin lucru pentru om sa aibas pe Dumnezeu in preajma lui, ca sa-i poat5 cere sfatul ca unui bun parinte, oricând avea vre-o nevoie. Nesinchiseala a ajuns asa de departe cä intr'o zi o femeie a aruncat spre cer o carpa murdäritä a unui copil, carpa cu care era cat p'aci sa manjeasa cerul. i de atunci Dumnezeu s'a mâniat foc si-a departat cerul atAt de mult, ca nu degeaba zicem noi: departe cat cerul de pamant» (2). Prin jud. Valcea, varianta acestei legende suna astfel : ulnainte vreme, cerul era aproape de parnant, de-1 ajungeai cu maim and te suiai p'un maidan, i Dumnezeu, cu Sfinjii, Cand vreau, atunci se suiau i coborau, caci umblau des pe pdmant. Dar inteo zi, nu stiu pentru ce, cä se cearta Dumnezeu cu o matusa, fir'ar oarba, i matusa, nici una, nici doll& arunca cu scarna in Dumnezeu. (1) C. Radulescu-Codin, Legende, traditii si amintiri istorice, p. 1. (2) Otescu, op. cit., p. 45.Departarea cerului de pilmânt o aflam rostitä si in cântecul :

Sus e cerul, jos pamântul, $i tu, proasto, n'ai stiut-o ! care se spune spre batjocura prostilor : in zicala : Face scarà la cer",

adica lucru peste putinti chiar, sau din partea unui nesocotit la minte: si in zicala lucrurilor ce nu se pot : Pod peste mare, MaduvA la tier Si scard in cer.

5

Atunci s'a suparat Dumnezeu foc pe oameni si s'a suit in cer cu toti Sfintii si a inallat cerul cum se vede azi, sus. Si d'atunci nu s'a rnai scoborit nici Dumnezeu, nici Sfintii pe pamant. (1). Tot prin aceste parti, povestirea suna si astfel : .Se spune ca o data cerul era aproape de tot de parnant. Atat de aproape era, cä daca te suiai pe gard, dai cu maim de cer. Pe vremea aceea umbla Dumnezeu i cu Sfântul Petre pe parnant, caci lumea era mai buna, dar se intampla ca o pacatoasä de muiere, dupa ce a spälat sculeicile copilului, s'a apucat sä le scuture. Scuturandu-le, a manjit cerul cu tina de copil mic. Iii, lurne pacatoasa I De-acum inainte sa nu stip ce este inaltul cerului i adancul pamantului! gral Dumnezeu cu glas de foc. De odata se ridica cerul in slavi. Vezi bine, ca d'atunci s'a ridicat cerul. Ama, sa mai fie bine cu atata Mime! Dar le mini cum de-i mai rabda jpe oamenil pamantul I (2). Prin jud. Doll se aude urmatoarea varianta : .Mai de mult, cerul nu era ca acurna sus; era jos, de-asupra bordeielor. Si iele de ce I-a ardicat Dumnezeu: Aca, ci-ca un copilas, bagsama, se juca pe bordeiu. I-a venit ce i-a venit, i s'a Inlinal. Cand a venit mama-sa si 1-a

vazut asa intinat cum era, 1-a curatit cu mana, ca nu prea erau raze (3) ca acuma, i mana pi-a sters-o de cer. Dac'a vazut asa Dumnezeu, ca oarnenii nici cerul nu-1 pot tine curat, I-a ardicat in sus! Si de-atunci astazi este ardicat. Bagsama de sila oamenilor. (4). Prin Bucovina, versiunea aceasta are urmatoarea cuprini

dere :

.De mufl, era mai jos cerul, aproape de noi,

i

Dumne-

(1) &zdtoarea, XI, p. 184.

(2) Midem, p. 168 9. (3) Trennie de #ers.

(4) N. 1. Dumitras.u-Reny, &wave qi legende poporak, Valenii de munte, 1908, p. 11.

6

zeu se uità la oameni Ica sa ?adal ee fac, si venià pe jos, umbla printre oameni, dar de and s'a inmultit lumea si pamantul s'a spurcat, Dumnezeu a fugit cu cer cu tot in sus ; si amA sta intors cu spatele la noi, nu vrea sa ne vada : si-a intors fata dela pacatele noastre. (1). Dupä credintele obstesti, cerul sta deasupra pamantului ca o piele (2), pe care merg soarele, luna i stelele, iar marginile sau poalele lui, dupa cum am pomenit, daca nu stau pe stalpi, se sprijin pe marginile pamantului. Se intalneste insa i credinta care ne arata ca poalele cerului se razama pe apa (3), pe care de alfel pluteste i pämantul, credinta care o intalnim si la Armenii din Caucaz (4). Pe-alocuri se zice Ca cerul e ca un pod, avand catre margini niste usi pe unde yin si se duc Ingerii lui Dumnezeu, din cer pe pamant, si de aici iaras in cer, cu stirile de nevoie (5).

Altii povestesc cä cerul este ca

i

parnantul nostru, caru-

noi nu-i veedem decal fata lui albastra de desubt. Deasupra cerului,fata de-asupra, este Intocmai ca fata paia

mAntului nostru. Acolo, lumea lui Dumnezeu ara, samana pi culege, iar bunatazile pamanfului nostru, cari cresc cu ajutorinta ploilor, sunt prisosurile acelei lurni de-asupra, in care sAlaslueste de altfel i raiul (6). In sfarsit prin unele parti se crede ea cerul este alcatuit din doua bucati, cari, la anumite zile mari, ele se dau sau

se trag in laturi,--atunci cand se deschide cerul (7). El nu se misca nici o data in afara de culremuri: and se clatina i pamant,si cer, si mare, atunci cand se intampla (8). In gacitori, poporul, care soeoate cerul ea un ceaun lara seaman de mare, 11 cimileste zicand : (1) Voron a, op. cit., P. 1239. (2) $i psalinistul cânta : Doatnne, cela ce ai intins cerul ca pre o piele..." (3) I. A. Zanne, Proverb& Romanilor, I p. 19.evitoarea, I, p. 232. Cf. G Ciausanu, Superstitrile poporului roman, p. 58 (4) Revue des tradition populaire. XXII, p. 205. (5) Otescu, op. cit., p. 54. (6) Cred Rom. din coin. Tepu, jud Tecuciu. (7) Otescu, op cit., p. Z.4.-0. Clausanu, op. cit., p. 58. (8) Cred. !bout, din jud. Tutova.

7

Am un ceaun umflat, Peste lume arcncat (1).

Prin unele parti se crede in fiinta mai multor ceruri. Astfel, prin Bucovina si Moldova se spune pe-alocuri cä sunt saple ceruri si cã tocmai in cerul al saptelea sta Dumnezeu, Maica Domnului, Isus Hristos si ceata ingereasca (2). Aceasta credinta nu poate fi streina de credintele rusesti: c (2).

Prin Oltenia, cu acesti bani, cari trebuie s5 fie de argint, isi freac5 oarnenii barba (3); alçii, prin alte paii, ii sun5 ian cu unul din ei isi face cruce privind spre luna, ca sa aibd bani multi. Prin jud. Tecuciu s cred ,? c5 acesti bani trebuesc arAtali

la toata lumea ca sn nu se mai isprAveasca peste lunã (4). Astfel de credinie le int5Inim si 1-1 Pusi: (5).

Boni j prapad in dusmani: Lund noud, Lund noud, Da-ne noud,

Pungi cu bani, Moarte'n dusmani (6).

Prin Bucovina, cand vnd Romnnii tuna nou5, zic de trei ori , dupn care adauga: Pe nirne s5 m5 lasi cu s5n5tate, da dumanilor, stie Durn-

nezeu ce si le dea Pane si oua :

!

(7).

Lund nouii, Lund noud, (1) Cred Rom. din I odu-Turcului ju I. Tecu-iu, impart de c1-1 V. D. Gheorghiu.

(2) A. Gorovei, Superstdale, p. 16. (3) Cred. R in. din c mu. Bourcni ju I Dolj, impart de d-I N. I. Dunutncu. Frecatul b inilor, prin Virul h irbet i al apului se face i Ii alisveris. ins ca sa se inmulte is 'a barnt ca parul Cul bani dobandqi la o af ic re. cu int barbel sau al capului. (9) Cred. Rom din Coln. Tepu. (5) Revue des traditions populaires, XXII, p. 301. ) Cuk:Yere din con "let u, ju I. Tecucm. (7) Voronca, op. cit., p. 316. I

72

Rupe coca'n dcuä, Si ne dA si nouA, $i-un castron de otfal (1).

Sa-n6la1e si so/ Craiu nou, Craiu nou, SAnAtos m'ai gasit, Sanatos sA ma- Iasi, Fara' nevastd m'ai gAsit,

Cu nevasta sa mA Iasi ! (2).

Prin Bucovina, luna nouä, ca si stelele, este trimisA, in vräji, ca sA aducA ursita celui ce nu mai poafe asteptà ; SA mergi dupA ursitorul meu ;

Luna', luna, idrgolund,

Tu esti rnandra si frumoasA, Tu esti a noptii crAiasA, Tu cal al,

De-a fi de aici din sat, De-a fi din celalt sat, De-a fi dintr'al treilea sat, Nu-i da stare

Dar Iran n'ai; Na-ti braul meu, $i IA frau calului 15u,

5i-alinare; El sA nu poatA dormi, SA nu poatA odihni, n'a veni 1 (3). Pan'la mine

Astfel de anfece le intAlnim si la Macedo-romAni : .Se obisnueste, ca in seara and apare luna noa, luna

noau5,când s-apreasi luna sau lo-apreasj, cum se mai zice, mania sA iea pe unul din copiii sAi, care Inca n'a vAzut lui dupd ce ii pune pe cap na" cârvealii,o pAne sau un colac preparat intr'adins iar pe colac atAtea linguri cAli membri stint in bindle, ii spune sA iasA la lunA, unde,

na noauã,

dupa ce se intoarce de trei ori in jurul sAu, sa adreseze urmAtoarele versuri : Lun5, luna noauA, Ghiine cAtA aroaua,

Luna, lunA nouA, Binele (fericirea)IsA fie] ca rou5;

CatA ulna n-vale,

cat nisip [e] in vale,

(1) Zanne, Proverbile, IX, p 328, (2) Culegere din jud la§i.--Vezi

i Alexandri. Peezii pop. ale Rom.. 1908, p. 3-4. (3) Marian, VMji, farmece, i desfaceri, p. 41,

73

Tine ca mine, S-io ca tine. Punga ali tate; CatA spruna. n-casä,

Ahâti oamini pri measä;

I

[Ash plinA sA fie] punga tatAlui ;

CAtA spuzd in casä, Atatia oameni sA fie la masa; Tu ca mine, Eu ca tine.

VariantA :

Lunä, tuna noatiA, CatA arind n-vale, Punga ali tati; Tini ca mini, S-io ca tini.

Lund, hind noud, Cat nisip in vale, [Ash sA fie plind cu parale] Tit ca mine, [punga tatAlui,

lar en ca tire!

Variantä :

Lunt tuna noatia, Io ca tine, Tine ca mine, Barba ta pand di chieptu, Barba mea pan& di pade!

Luna, ltini notiA,

Ndredzi n'aflAsi

Intregi (sAnA(osi) ne-ai aflat, Intregi SA ne Iasi ; La anul

Eu ca tine, Tu ca mine, Barba ta pitnA la piept. Barba meg pand in jos. Fiind lath, cea care se adreseazA lunii, in 1 oc de barbA, zice: Perin a tau pana di chieptu, Cusita mea pand di padi. Variantä : Ghiini vinisi, tuna, Bine ai sosit, tuna ! Luna a Pastilui, Luna Pastilor ! Ndredzi

Di varA oarA, Ma ndredzi s-n-afli.

Variantà Lund, tuna noauA, DA-ni pane cu oatia, SA-ni-u bag tu manicA,

Mai intregi sA ne gasesti.

:

SA-ni-u mac Duminica !

Luna, lunti notta, DA-tni pane cu ouA, SA mi-o bag in manicA, SA mi-o manânc Duminica!

74 Varianta : Luria, lima. noaud, DA-ni cdmea$i noaud,

Lund, lund noud Dd-mi cdmase noud, SA-ti dau patru out-J.

Sd-ti dau patru oaoA, SA-(i Ii badzi tu mAnicd,

Sd le bagi in mdnicd,

SA li milli Duminicd,

SA le manânci Dummied,

badzi tu frasi, Tra s-li malt trd Pasti; S-li badzi tu tApsie,

SA le bagi in fdras. Sd le mdnAnci la Pasti; Sd le bagi Li tipsie, Sd le ai (sau : sd le miinci) la S. Marie.

SA.ti

Ii

S-le-ai (sau : s-li mdti) trd StAmArie!

Une ori, acela care spune versurile de mai sus, tine in mana doua vase pline cu apa mul5, -neinceputa,- cu Carl, mergand sa le umple, nu priveste la luna al Po0 (1). In vase se mai pun bani de argint faspri). La Vlaho-Clisura banii de argint se pun in buzunar, inainte de a se urnplea vasele cu apa ; aceasta, ca luna noua sa nu-1 nimereasca cumva gol. Colacul sau panea fcârvealia) nu lipseste nici o data, caci dupa credinta Aromânilor, panea e simbolul cel rnai bun pentru imbielsugare.

Dupa ce copilul adreseaza de trei ori una din formiullele de mai sus, merge in casa, uncle toti membrii familiei gusta din colac. Credinta populara pretinde ca cine

pastreaza acest

obi-

ceiu, are sa fii norocos in tot cursul anului ; bineie nu-i va lipsi din casa si luna, la anul, II va gasi tot asa de bogat, dupa cum a lasat pe copil». In celalt timp al anului, and nu vrei sa practici obiceiul acesta, la fiecare lunä noua, sä te pazesti de a vorbi, cad iii va merge foarte ran, de oare toate Iângorli,--toate bolile,se arunca de femeile cari descanta, in luna nouti, sau cum se mai zice: cand nipea luna,când misca luna sau cand se aprinde luna, cand prinde luna,si daca vorbesti, te apnea boala ce in momentul acela se arunca in luna noua. (2). (1) La Gropesti, Macedonia, s, zice Irina al Pa#i, hind ca obiceiul se practica in prima Jun'a pond dmaintea Paplor. (2) P. Papahagi, Din literatara poporand a Aromdailor, p. 753 1.

75

Prin alte parti, asemenea macedonene, «cand iese luna noua, inaintea Pastelui, fetele se strang in curte CU un ghium

(cana de metal; pe turceste ibric) plin cu apa, cu o pa-

ne intreaga,crâvealie,si cu un met sau cu un rninghiu (cercel) de argint, i zice : Luna, lund, nao Da-rni camase nao, S-ti dau patru Mao. S-ti Ii bagi tu frase (fdra0, S-ti Ii maci tu Pasce (1).

Prin unele parti din Bucovina, la tuna noua se pazesc urmatoarele obiceiuri :

In intaia Duminica dupa tuna noua se da leturghii la trei biserici cu nadejde ca ori ce va gândi, i se va isbandi. Astfel urmeaza trei luni de-a randul, ferindu-se ca sa manance ceva in acele zile pana la amiaza, dupã care are vote sa manance, insä numai mancari de post. Prin alte pãrti, in Duminica cea dintai, cand e luna noua, sä plätesti liturghii la biserica, sau sa naimesti anume slujba, pentru ziva ce urmeaza indatä Idupa cea in care] s'a priminil lumina, si orice dorinta *are ornul, orice cerere, pentru sanatate, noroc, traiu bun in casa sau orice,ti se implineste.. Prin alte parti se crede Ca liturghiile platite la tuna nouã, ajuta numai impotriva dusmanilor (2). Cel mai bun prilej pentru isgonirea plosnifflor, slelnifflor

sau pa-duchilor cle letnn din casä, se crede ca este in seara

and se vede tuna noua. Prin unele parti, cand cineva vede lunä noua zice : Sänatate in casa plosnitele Mara. (3). Prin Bucovina, in aceasta sear& until din casani iese afar& si de langa fereastra, striga : i

Crain non in tarä, Plosnitile sa piara (1) 1. Nenifescu, Dela Rom. dirt Turcia europ. p. 525 6. Cosinulei, op. cit., p. 47 : and incepe luna nou'a, sã ne lovirn cu fer, ca sä fan sändto§i.

(2) Voronca, op. cit., p. 316 7. (3) ,ezdtoarea, XV, p 14.

76

Tot una ate una, SA nu mai rAmAie nici una.

Sau: Craiu nou in tar& Plosnitile afar& Tot una caste una, SA nu mai ramaie nici una: Cele verzi, pe feresti, Cele rosi, pe usi.

San: Craiu nou in tarh, SA iasA

Din cash Toate plosnitile afarh,

Tot una ate una, Phnd ce n'o rArnaneh nici una.

Sau:

Unul din casa cu plosniti iese afara, merge o data de ocoleste casa si apoi striga unuia din casa : Crai nou afarA!

Cel din casä rAspunde: Ce-om manch desearA ?

Cel de afarà:

-- Pane si sare. urmeaza. :

-- Dar plosnitele ce-or mane& ? Una pe alta s'or manch

Nod la luna, SA nu rAmaie nici una

Cel de-afarh, iar mai oco1este o data casa, meaza. IntrebArile

pi

iar se ur-

i Caspunsurile de mai sus. lar dupä a-

ceasta, se mai face si-a treia oara acest lucru (1). Sau :

Unul iese afara cu o bucata de pane ori de marnaligA (1)

Culegere din coin. Vicovul de sus, Bucovina, de cl-1 P. CAI-steam

pi

77

cu pujina sare, incunjurà casa de trei ori, aseaza panea Pe fereastra si striga: Craiu nou in tara ! ltul din casa ii raspunde : Plosnitile din casa afara! Eu manânc pane cu save! Dar plosnilele ce-or manca ? Ele s'or manca Una pe alta, Pan' ce-or ramanea Numai cozile Dintr'insele!

Sau: Crai nou in tari, Plosnitile sa iasa afara. Eu manânc pane $i sare, Plosnitele sa se care Pan' la mare La 'necare!

Sau:

Sau:

Craiu nou in Lana! Vorn manca pane cu sare. Plo$nitele piara! Dar plosnitile ce-or mânch? Ce vom manca in insarci? Ele s'or mancA Una pe alta I

-- Craiu nou in asta seara! Plosnitile sa. iasa afara Noi ce-om cina in asta seara? Ce-o da Dumnezeu ; I

I

Dar plosnitife ce-or cina ? Ele s'or manca

Tot una cate una Pan' n'or ramaneà nici una!

sau: Craiu nou afara Ce ai mancat aseara ?

Pane si cu sare! Dar plosnitile ce-au mâncat?

Una pe alta In cat n'a mai ramas Nici cat un fir de mac In patru despicat,

In fundul marii aruncat 1 Ele s'au mancat Unul, desbracat cu totul, 'incaleca pe-o cociorva, Incunjura casa de trei ori, se opreste la usa, i zice:

78

Craiu nou in tara : Când, altul din casä r5spunde : SA iasa plosnitile pe usa afard Tot tina dupa una, Pan' n'or ramanea nici una !

Sau : Craiu nou in tard ! Plosnitele afara! Dar ce-or manca ele?

-- la, s'or duce pe paraie Si s'or manca una pe alta. Unul, väzând luna nou5, striga la cel din cas5 r5spunde: Craiu nou in tard! Tot una Plosnitele toate afard, SA iasa din casa,

i

acela-i

Cate una, Pan' n'a mai ramanea nici una !

Apoi, dupa ce repetd de trei ori aceasta, incalec a. pe corciov5, m5tura sau lopata i alergand, zice: lesiti plosnite afara, Ca craiu nou se 'nsoarA Si vA pofteste la masa, Ca n'are cine manca

Cine-a bea si -a juca. lesiti voi si yeti mAnch Si yeti bea si yeti Ilial. Pand ce yeti saturà.

Acestea se repet5 in intâile trei seri de lund nouä (I). Prin alte pärfi gospodina merge primprejurul casei de trei ori, cu cociorva in man5 si zice: Craiu nou in casa, Plosnitile afard sa iasa!

se due, te curMesti de de!. (2). Sau:

Sdnatate in cask Si plosnitile afara! (3).

Despre aceste plosnite se crede Ca se isc5 din Ocilla' cd (1) Marian, lasectele, p. 438-42. (2) Voronca, op. cit., p. 316. (3) Zanne, Proverbile, IX, p. 3'28.

79

unele femei vhruiesc casele, and e lunh nouh, Lunea, Marsau Miercuria (1). De aceea, pe-alocuri se feresc de a varul in aceste zile, and e lunâ nouh inteo zi de sec, iar alte gaspodine nu väruesc nici chiar dach ar fi in zi de dulce (2).

Tot cam astfel se urmeazh si en isgonirea din cash a greierilor. Craiu nou in astã searA, S. iasA greierii afarA. Noi ce-om cinA in astA searh? Ce a da Durnnezeu I Sau :

Dar greierii ce-or la, s'or mâncâ,

cinA ?

Tot unul, ate unul, Pan' n'o ramAnea nici until

I

Craiu nou In tard, Greierii din cas' afard! Dac' or iesi, ce-or mAnc6? S'or rnAnca tot until cate unul, PAn n'or rArnAneà nici unril.

Sau: Craiu nou in Ora,

Voiu da demAncare

lesiti, greierusi, afarA ;

CA pane si sere

DacA 'n casa mea

Mai mult nu ti cAlcA Si 'ntr'insa nu yeti canta! (3).

Sau :

Crai nou in tarA, SA iasA greierii afarA! (4).

Prin unele Orli din Bucovina, tot cu acest prilej, se crede ch se pot isgoni din casä si stabil sau rusii, insectele numite periplanela orienlalis, L., cari trhiesc prin buchtärii, ziva ascunsi, iar noaptea forfotind pretutindeni. 0 ferneie iese afarh si prin fereasta deschish, spune alteia din cash : Craiu nou in Oral (I) M dan,

lizscctele, p. 432. (2) Zanne, Proverbile, IX p. 308.Voronca, op. cit., p. 313: ,,In casil, la lunä

noua, sa nu grije§ti. Daca lipqti, se fac p1Oulti ; cu lutul acela se aduc". (3) Marian, Insectele, p. 541 2. (4) Dat. Row. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.

80

Cea din casä ii raspunde : -- SA iasA sfabii afarA !

Si apoi: Dar ce-or manca ei dese3rA ? S'or mancA unul pe altul, Pan' s'a cur:ati tot satul!

In loc de infrebarile si raspunsurile acestea, se aude, de ate trei ori, si urmatorul dialog: Craiu nou in farA ! Ce om manca de searA?

-- Pane si cu sare! Dar sfabii ce-or manca ?

Ei vor alera Si se vor manca Unul ate unul, Pan' n'a ramanea nici unul! Sau:

deschizand in laturi usile locuintelor si poarta dela drum,

si tot de trei ori : Craiu nou in tarA! SA iasA toti sfabii pe poarta afard $i 'ndatA sA mearga la iezit la moara!

Alte ori, cel de-afara striga: Craiu nou In tarA!

iar cel dinlauntru ii raspunde : SA iasA afarA

Toti sfabii din farä,

urmand: Dar dac'or iesi, Cu ce s'or hranl? De asta nu-mi pasA:

.

Din Ora sA iasA l

Rosfindu-se de trei ori, la fiecare data, cel din casa arunca afara cafe trei sfabi din cei notiä pe care-i avea prinsi mai inainte (1). (I) Marian, Insectele, p. 493 5.

81

Prin unele Orli din Ardeal, cand e land noua, copii zic : Lund, lull&

Cu o milt&

Vargaluna,

Cu o tat& Cu o scroafa de samAntä, Cu caruta bradului 'Naintea 'inparatului (1).

fesi afara, fa lumina, Ca se 'nsodra paducel ; Si iea fata lui surcel,

Ca sä alungi guzanii, sa mergi la luna noua desbracata, cu cociorva in man& sa ocole§ti casa de trei ori §i sa zici cand ajungi in prag : Craiu nou in casa, Guzanii afaril sa iasJ ! (2).

Prin jud Tecuciu, fetele cari au parul scurf, pun o femeie darnica sa li-1 reteze putin dela varf, cu credinta ca astfel, le va cre§te parul mare (3). Prin jud. Covurluiu, la tuna noua se culeg legumele si tot atunci se tale hlujanii, ca sa aiba gust bun la mancare, sa

nu li se usuce beldia a§a de tare in cat vitele sa nu le mai poata roade cu u§urinta (4). Prin Bucovina, grajdurile se curata numai la luna noua, ca sä se innoiasca pämantul §i sa nu faca viermi (5). Daca la Sf. Vasile va fi tuna noua, este sernn Ca anul ce va incepe, va fi secetos (6). Prin foarte multe parti, poporul are o mare teama in seara sau spre seara and va fi tuna noua. Prin unele locuri ardelene se crede ca in acea noapte, pe la miez, urnbla vâlvele; copiii aprind tamarice,un fel de planta aspra, cu crengute ca ale bradului (7). Prin Bucovina se crede ca atunci umbla strigoil cu un opait in mana,--fiecare soiu de strigoiu,---pe la lucrurile ca(I) Impart. de d-I P. Ug4. (2) Voronca. O. cit, p. 978. (3) Dat.

i

cred. Rom. din corn. Podu-Turcului, impart. de d-I V. D. Gheor-

ghiu. i cred Rom. din corn. Jor4ti, impart. de d-1 I. C. Beldie. D. Dan, Straja, p. :0. Marian, Sdrbdtorde, I, p. 91-2. (7) Viciu, Glosar, p. 82. T. Pamfi1e,'Ceral i podoabele Iui.

(4) Dat. (5) (6)

6.

82

rile suut rânduite : cel pe vaci, pe la vaci, ca sä le iea mana, s. a. (1). Prin jud. Tecuciu, lumea crede ca cel ce umb5 pe lun5 nou5, poate fi primelduit din partea lupilor (2). In aceastd noapte ies din morminte cei ce-au murit prin inec (3) sau streang, si cauf5 sä fac5 tot soiul de r5utäti oamenilor streini si neamurilor lor, cad nimic nu-i poate opr1 in afar5 de sunetul clopotului la biseric5 si sfânta slujb5. dnceputul lunei e inceputul tuturor relelor; toate rautátile, la inceputul lunei se ivesc, si tin pariä se face slujb5 la biseric5, chiar dac5 Jima s'a priminil Sâtribat5 si dac5 acum s'a slujit, acum luna ceea este curat5 i lumeaj nu mai are de ce se teme. Slujba potoleste toate relele..

.Daca-i cineva bolnav, boala se innoeste si se intäreste. Copilul la lun5 nou5 mai tare 01)5. Chiar visurile, atunci sunt mai rele.

larna, and e Iitnä nou5, strânge in ger iar vara e Out, plouâ.

La tuna' nou5 fac f5rm5c5toarele farmecele cele mai rele, c5ci atunci au putere, pentru ca ele, cu necuräfenia umblä. (4).

.C5nd e lun5 nou5, nu se cade sä pomenesti de nimic rdu, cad atunci umbl5 duc5-se-pe-pusliu, toate relele. Zice Ca atunci umb15 ciuma i holera ; vorbesc intre dansele si se indeamn5: Hai sä mergem, s5 vedem ce mai fac copiii nostri ! S'apoi numai ce auzi ca cela a murit.... (5). Prin urmare. la lunä nou5 vor fi o sam5 de lucruri, cari nu trebuesc f5cute : Mai int5i, in cas5 nici nu trebue sa se pomeneascA vorbele dun5 nou5., ca s5 nu se sparga .din te miri ce., stràchinile, oalele i celelalte hârburi (6). (1) Cred. imp'irt. de d-na E. Voronca. (2) Cred. Rom. din cotn. Tepu. (3) Voronca, op. cit., p. 884: La luna" non5, noaptea, ies inecatii §i trag pe altii in apa ca sa-i inece. (4) Ibidem, p. 314 5. (6) Culegere din corn. Tepu, jud. Tecuciu.Zinne. Proverbtle, IX, p. 328.-.ezcitoarea. VI, p. 38.

83

Prin Bucovina se crede ca numai barbatul poate aduce in cas1 vestea craiului nou zicand : icCraiu nou in Ora cad daca ar face-o i femeia, s'ar strica oalele strachinile (1). Prin jud. Bacau se crede ca se va darama horna, daca se pomeneste de lunä noua (2). i

Cand se vede, e bine sa i se spuna : Ptiu! ptiu! craiu vechiu! La dustnani, nou, Dar la noi, vechiu!

cad daca i se zice craiu nou, blastarna morJii I zic : Da, Doamne, craiu apa de nou, cat ai trail oNici sa zici ca se vede, ca plâng mortii», i e pacat. Tot mortul blastama

i zice:

Da Doamne, asa sa vezi cat vei trail Daca i s'ar zice luna' nouã, s'ar imbolnavi! E bine sa i sa zica :

Luna a lost veche

i

e veche! (3).

La lima noua nu e bine sa se faca sätn5n6luri, cad nu leaga (4). «De pui pepeni, toata vara tot infloresc i nu mai leaga. Daca sameni grau, tot se coace si se coace: pe la amiaza zi mergi i i se pare ca e copt, Par] and te uiti seara, e tot verde; si dimineata iar, si nu-1 poti nimerl cu secera-

tut. (5). (1) A. Gorovei, Superstitii, p. 81. (.2) Culegere dm cotn. Larga, jud. Bacau, impArt. de d-1 C. G. Vartolomeiu: Cand ii craiu non, sA nu spui in casa., ca se darAma: de ne spune cineva, a-

poi sa (Mem tememic de prichiciu,--policioard,--ca sd nu cada horna". A. Gorovei, Superstitii, p. 81. oronca, op. cit , p. 614-5. (3)

si

(4) Zanne, Proverbile, IX, p. 328.$ezdtoarea, \IL p. 38. (5) Dat. §i cred. 1orn. dm jud. Covurluiu, impArt, de Par. L C. Beldie : Luna de pe cer are un rost asupra simAnIii ce se aruncd in parnAnt cum asupra crqterii i rodirii. De aceea, satbAnta tare (secara, porumbul, grAul)

s'o sameni la pAmAnt uscat, cAnd luna este in crestere; altfel, dai mAna cu sArAcia. Pe cea tamale On, cAnepA, ovdsc i toate oleioasele), in pdmAnt moale, cAnd inul, sarnAnate acum, cresc dese §) scurte; alluna e in descrestere. Cdnepa ta data. cresc lungi, dar rari. SAmAnta de toamnd se sarnAnd dupd SI. loan de i

84

LIcrainenii cred de asemeni c sämânia pus5 la lun6 noud

nu produce *i ch .in deob*te, nimic sä nu faci la lunä nou'a>,

(1).

Nurnai florile se pot sämäna acum, cad ele infloresc toatä vara (2). Macedo-Românii. din potriv5 cred cä bucatele sãm'anate la hind noua, vor cre§te din sloatsas (3).

De asemenl nu trebue sä se rasädeasa nici pomi, cäci dacä infloresc, florile lor nu leap. (4) sau fac viermi la r5dAcina. plantele r5s6dite (5).

Prin unele parti bucovinene, dimpotriv5, se spune ca la tuna noua e bine sä se räskleasc5 alluanii, caci, ate zile se va intArzia peste inceputul lunii, aralia ani vor zdbov1 §i pomii cu rodirea (6). Ast-fel de credinte le intalnii §i la Francezi,Germani,Rui, Sârbi §i Bulgari (7).

La lund nouà nu se pun ckWe la clocit pe ou5, cãci cea mai mare parte din oud vor ie§I Iimpezi, adicä nu vor fecundà §i deci nu vor scoate pui (8); daca int'amplator vor scoate, puii ace§tia vor chiscul toata ziva §i vor muri (9), toairna, daca plonk iar daca nu, sd o sameni dupS patrarul al doilea din lumina lui Septembrie sau Octombrie. Ceapa, usturoiul, ridichia, cartoful i toate zarzavaturile, sa le sameni inainte de secerea priinului patrar, iar samantele ce fac fructul in varful paiului, sa le dai in parnant dupa primul patrar". Cred. Rain, din jud. Dorohoiu, impart. de d-1 D. Furtuna: Cand ii tuna noua §i incepe sa creased*, sã sameni acele plante cari au sa creasca in sus: iar cand e luna plind, si incepe sa descreasca, sa sameni acele plante, cari au sa creasca in jos, la parnant". (1) Revue des traditions populaires, IX, p. 422. (2) Voronca, op. cit., p. 316.--P. Papahagi, Din lit pop. a Arom., p. 339. (3) Cosmulei, op. cit., p. 46. (4) Zanne, Proverbile, IX, p. 332. Sezlitoarea, VI, p. 8 P. Fapahagi, op.

cit p. 339. (5) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.

(6) D. Dan, Straja, p. 52.Cf. G. Ciausanu, op. cit., p. 92.Gorovei, Superstitii, p. 73.Ibidern, p. 87: despre cartofi.

(7) Revue des traditions populaires, XXII. p. 302. (8) Cred. Horn, din corn. Tepu, jud. Tecuciu. (9) Vorunca, op. cit., p. 315.A Gorovei, Superstitii, p. 66.

85

sau nu se vor fine dupd closca (1). Ca s5 nu chiscuie puii scosi din ouäle puse sub closca la tuna noua, sã pui si surcele sub ou5, zicand: Nu chiscuie ouale; Chiscuie surcelele (2).

Lemnele penfru casa sau alte intocmiri gospodäresti, sa nu se taie pe vreme de tuna nou5, cdci este primeldie sa le manance carii (3). Gunoiul se card pe camp numai la luna noud, ca sã se innoiasc5 parnantul s5 nu mai faca. viermi (4). Ooamenii se feresc sa-si spele capul cu ap5 cald5, ca sa i

nu le cad-a pärul (5).

Nunla pe aceasta vreme nu se face. In cas5 noua nu trebun sd se mute nimeni j nici un lucru de sama sã nu se inceapä, cad nu va fi isprävit cu bine. Dacd la Sf. Dumitru va fi tuna noua, va fi ger mare iarna (6).

3. LUNA PLINA.

Luna Dlina sau luna veche se cheama atunci cand intreaga ei .fald. se vede Indat5 dupd apusul soarelui. Prin unele Orli 4a trei sferfuri de tuna veche>> se alun-

g5 plosnilile din casd,frecand cu castraveti pe la cr5paturile podelelor (7). Dac5 la Anul nou este tuna* plina, se crede cã aceasta este semn cä anul ce se incepe, va fi mänos (8). Dacã e tuna ptin5 la Si Dumilru, va fi zàpada" mare peste iarnä (9). (1) Cred. Porn. din coin. Tepu, jud. Tecuciu. (2) Idern, (3) Id em.

(4) A. Gorovei, Superstifil, p. 143.

(5) Papahagi, op. at, p. 339. (6) Cred. Rom. din com. Voice§ti, jud. Vãlcea, impart. de d-1 I. N. Popescu. (7) ,czdtoarea, XV, p. 19. (3) Marian, Sarbritorile,

I,

p. 91-2.

(9) Cred. Rom. din corn. Voicqti, jud. Valcea, impart. de d-I I. N. Popescu .

86

La lun5 plin5, toate cele bune se incep, ca sä mearg5 in plin : atunci se porneste plugul i se fac s5m5n5turile ; atuni se ridic5 in furci case/e noi (1). Boilul, la lun5 plin5 sa se fac5 (2). Copilul n5scut in lun5 plin5 va tr51 in ja'rlfa de toate, nu va duce, adic5, lipsA de nirnic (3). Copilul selarca la tuna' plin5, ca s5 fie bucuros, norocos si sal mearg5 bine, dn plin». I se pune un ou räscopt la

gunoiu,intr'un colt al casei, unde de obiceiu se stânge gonoiul,-- .intr'un chiorl", i dac5 copilul se duce si-1 iea, e semn c5 se va intarcà lesne, (4). La tunä veche unii postesc, ca s5 aibã parte de avere si s6nälale. Anumite practice medicate se fac nurnai .pe la srarsitul lunei;» astfel se urmeaz5 spälatul i oblojitul pentru jupuieli cu burueni de jupituri (5). «La lurid plin5, s5 mergi cu toti copiii la biseric5, s5 ceteascd preotul pc cap; la fernei, acaftistul Maicei Domnului, si la barbati al Sf5ntu1ui Nicolae, ca e mare ajutor i li se lumineaz5 mintea» (6). Rornanii bucovineni din Putna .ind5tineaz5 a sfinti sare,

tarâte si ap5 pe timp de lun5 veche, in contrast cu vecinii lor, cari fac aceasta la tuna* nou5. Aceste obiecte le amesteed apo1 la o laltd si le dau vitelor s5 le mänânce, ca nimeni s5 nu fie in stare a le strica vacile i a le luà mana, adic5 laptele» (7). Cand e Iunä plin5, nu se infra' in cas5 cu bârdila pe umar, cAci se vor strica blidele din cas5 (8). (1) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Teen chi. (2) T. Pamfilt, M. Lupescu, Croinatica poporitlui roman, p. 19. (3) Ion Creangii, V I, p. 63. (4) Dat. si cred. Rom. din corn. Larga, jud. Bacau, impart. de d-I C. Gh. Vartolorneiu.Datina aceash o au si Sârbii, cf. G. Ciausanu, op. cit., p. 07. (:)) .5*ezdtoarea, XV, p. 11. (6) Voronca, op. cit., p. 317.

(7) D. Dan, Mdneistirea >i comana Patna, Bucuresti, 1905 p. 151. (8) Cred. Rom. din Bucovina impart. dc d-I D. Dan. Goravei, Saperstifii, p. 213.

87

Lemnele nu trebuie sa se taie la lima veche, cad le strica cariul (1). Case le sa varuesc in zilele de post, cand e lunä veche ; gospodina face aceasta cu

manile din

darat, molfaind

coara de pane, malaiu ori altce6, ca sa scape de plwile (2).

Ca sä scape de guzani, prin unele Orli din Bucovina se face urrnatoarea vrata: Seara, in asfinlitul soarelui, gospodina

pune pe lruncher fundul de marnaliga, ceaunul, melesteul si zice: Oaspetii mei sunt flamânzi; eu le aduc mancare ! A doua zi iea aceste lucruri, bate afara la fereastä si zice: Luna-i la sfintit, $i oaspetii mei la despârtit!

Aceasta se urmeaza la trei sfarsituri de lumina (3). Copilul nascut la lunä plina, .va duce Mrlfa de toate,---nu va duce lipsa de nimic., ca i cel nascut cand luna este in crestere, ceea ce nu se va intampla cu cel nascut cand luna va fi in descrestere (4). 4. CATE'N LUNA, TOATE". Despre petele Carl se vad in luna, mai ales atunci cand

aceasta este plina, poporul nostru are o alma* de povestiri, «cate'n lunä»!, «cate'n Iunä i'n soare Cea mai raspandita credinta este aceea ca in lima se afla chipurile a doi frail, until fiind ucigasul celuilalt,puse acolo de Durnnezeu, peutru ca lumea, vazandu-le, sa se fereasca de acel neiertat pacat al fratricidului. Pe alocuri se crede Ca acesti doi frati sunt Cain §i Abel, fiii lui Adam si ai Evei. Povestirile Carl le-am aflat despre (I) Marian Insectele, p. 60. (2) .ezdtoarea, 1, p. 191-2. (.3) Voronca, op, cit., p. 948.

(41 Cred Row. din corn. Principele Ferdinand, impârt. de Par. Fl gliici.

A.

Dr4-

88

dansii, le-am aratat in Poveslea lumii de demult, astfel ca aici nu se mai pot insira (1). Prin jud. Tecuciu se crede cä in lunä se aflä doi fraii mocan! pi-o mieoarâ, a caror povestire este urmatoarea : .Acei doi mocani, ca frati, s'au inteles impreuna o sama de vrerne, dar chiar mult de tot. nu, caci cel mai mare, prinzand nacaz pe frätiorul mai mic, isi puse in gand ca sä-1 omare, caci acesta, fiind mai harnic si mai cumpanitor, Ii facuse mai multe i rnai frumoase turme de oi. 0 mieoara afla de gandul fratelui sau si-i spuse stapanului cele ce stia, dar spusa ei, parfr fratelui mic peste putinta, cad sarmanul fecior nu-si putea da crezare, cum pe lumea asta se poate ca un frate sä ridice cutitul asupra unui alt frate?!

Dar pacatul s'a raptuit: fratele cel mai mic, cu mieoara lui, au fost ucii. Dumnezeu, ca sa arate lurnei icoana de spaima, le-a pus chipurile in luna, ca lumea sa le vada, mai ales pe acea vrerne cand duhurile rele au mai multä stapafire asupra oarnenilor, noaptea, ca vazandu-le, sä se intoarne la calea cea dreapta. Unii iusa, adauga ca intre cei doi frati nu-i mieoara, ci un vas de lemn, pe care ucigasul 11 tine la capul fratelui sau, ca sä se umple de sange i apoi sä-1 bea liana in fund. sangele curge, curge, i va curge fara sfarsit. (2). '> sau crucea farlatului. Prin jud. Botosani se spune ca dupa cum aceasta cruce nu este indestul de dreapta .caci steaua de jos cade stramb, tot astfel i fratele de cruce, fartatul,nu e ca cel adevarat. (2). Vullurului «i se zice tot vullurul sau vulturul Domnului. lns5 in general, cu steaua Altair si cele dou5 stele mai luminoase, vecine, ce vin de o parte si de alta a stelei Altair, laranii formeaza constelatiunea felei de impâral cu cobiliia, Altair, fiind fata, iar cele doua stele, carligele cobilitei, de cari sunt alarnate donitele, cofele sau galetile, in cari fata de imparat duce apa, spre a racorI sufletele celor morti pacatosi, dusi in iad.. Prin Bucovina se chiama fala cu coromasla. Aceasta fat5 a lost luata in ziva de lordan desdemineata apa, dar ea era asa de buna la Dumnezeu, incat, cand a gustat, era vin; 6i chiar a luat-o (Dumnezeul cu apä cu tot si a pus-o in cer. (3). Tot prin Bucovina, cu privire la fata cu coromasla, se aude urmatoarea povestire