Catelusul Schiop [PDF]

Zitiervorschau

CATELUSUL SCHIOP ELENA FARAGO Poezia pentru copii a Elenei Farago preferă, ca formă de expunere, monologul, înfățișând adeseori ”drame” „din lumea celor care nu cuvântă”. O asemenea dramă este cea a cățelușului șchiop din poezia pe care o povestește înduioșător, impresionat el însuși : „are numai trei picioare” și e poreclit în derâdere „cuciu șchiop”, pentru că un copil rău, lovindu-l cu piatra, l-a șchiopat. Drama micului cățel, este înduioșătoare pentru că infirmitatea aceasta nu-i îngăduie să ia parte la jocurile și bucuriile fraților săi, mai ales la hârjonelile cu copiii. Pentru că el iubește copiii, pe copiii cumin ți, cu care i-ar plăcea să se joace și să-i asculte. Sunt însă și copii răi la suflet care chinuie animalele, cum este cel care l-a ologit. Pe aceștia nu-i poate iubi. Drama cățelușului este și mai impresionantă prin contrastul dintre realitatea tristă și dorința firească a bucuriei jocurilor: „ Și stau singur toată ziua / Și plâng mult când mă gândesc / Că tot șchiop voi fi de-acum / Și când mă gândesc ce bine / M-aș juca și eu acum, / Și-aș lătra și eu din poartă / La copiii de pe drum!... ” Cu răutatea lui, copilul pare cuprins de remușcare pentru că acum vine și-i dă zahăr cățelului, vrând să fie bun. Cățelușul ar putea să-l pedepsească, să se răzbune, mușcându-l de picior, cum îi trece uneori prin gând. Dar „răzbunarea” sa este alta : îl lasă să înțeleagă că un biet cățel are un suflet mai bun decât al său. Poezia Cățelușul șchiop este o fabulă a cărei morală este cuprinsă nu numai în ultima strofă (prin contrastul dintre bunătatea cățelului și răutatea copilului), ci în întreaga poezie, îndemnând la grijă față de micile viețuitoare.