Cantemir Dimitrie - Istoria Ieroglifica1 (Cartea) # [PDF]

Zitiervorschau

Dimitrie

CANTEMIR ISTORIA IEROGLIFIC{ *

CUPRINS Tabel cronologic .............................................................................................. 3 ISTORIIA IEROGLIFIC{ ............................................................................... 11 IZVODITORIUL CITITORULUI, S{N{TATE ................................................. 12 IAR{+I C{TR{ CITITORIU .......................................................................... 15 SCARA A NUMERELOR +I CUVINTELOR STREINE T~LCUITOARE .................................................. 16 ISTORIIA IEROGLIFIC{ ............................................................................... 27 PARTEA I ..................................................................................................... 28 PARTEA A DOA .......................................................................................... 101 PARTEA A TRIIA ........................................................................................ 167 PARTEA A PATRA ....................................................................................... 235 PARTEA A CINCEA .................................................................................... 277

2

Dimitrie Cantemir

CZU 859.0-31 C 19

Textul romanului se reproduce dup[: D i m i t r i e C a n t e m i r, Istoria ieroglific[ (]n dou[ volume). Colec\ia „Biblioteca pentru to\i“. Editura Minerva, Bucure=ti, 1983. }n prezenta edi\ie s-a p[strat ortografia sursei.

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-74-028-1

© LITERA

3

Istoria ieroglific[. Vol. I

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1673 La 26 octombrie se na=te Dimitrie Cantemir, ]ntr-o fimilie de r[ze=i de la Sili=teni, ]n \inutul F[lciului (azi — jude\ul Vaslui). Tat[l, Constantin Cantemir, a luptat ca mercenar ]n r[zboaiele din Polonia (unde a slujit 17 ani); de aici a trecut ]n Muntenia, pe vremea lui Grigore Ghica, de la care a primit slujba de ceau= sp[t[resc. F[r[ avere =i cultur[ (n-a ajuns niciodat[ s[ =tie m[car s[ se isc[leasc[, de=i cuno=tea c`teva limbi), Constantin Cantemir ocup[ totu=i demnitatea suprem[ de domn al Moldovei (1685—1693), datorit[ conjuncturii politice =i sociale de atunci. Mama, Ana Bant[=, femeie ]nv[\at[, era a treia so\ie a lui Constantin Cantemir. Dup[ c`\iva ani de convie\uire moare, l[s`nd orfani nev`rstnici pe Antioh =i pe Dimitrie. 1685 Intuind ]nclina\iile fiului sau, Constantin-Vod[ aduce din Muntenia pe c[lug[rul Ieremia Cacavela, om de mare cultur[, c[ruia ii ]ncredin\eaz[ educa\ia lui Dimitrie. A=a se face c[ savantul de mai t`rziu ]=i des[v`r=ea preg[tirea literar[, filozofic[, de limb[ latin[ =i greac[, de retoric[ =i logic[, ]nc[ din fraged[ copil[rie. 1688 Dimitrie schimb[ pe Antioh, fratele s[u, la Constantinopol, ]n dubla calitate de ]nv[\[cel =i de ostatic al tat[lui s[u, garant`nd credin\a acestuia. Aici preocup[rile t`n[rului moldovean au cuprins domenii multiple =i o sfer[ larg[ de probleme. A ]nv[\at limbile turc[, arab[, persan[, francez[ =i italian[, a studiat filozofia, etica, logica, istoria, geografia =i muzica. 1693 La moartea tat[lui s[u, boierii l-au chemat domn pe Dimitrie Cantemir; o domnie neoficial[, de o lun[ (martie-aprilie), deoarece turcii, c`=tiga\i de Constantin Br`ncoveanu — domnul T[rii Rom`ne=ti — nu recunosc alegerea lui Dimitrie =i numesc domn pe Constantin Duca.

4

Dimitrie Cantemir

1693-1695 Se retrage la Constantinopol ca exilat. }=i face rela\ii =i se ]mprietene=te cu mul\i demnitari =i ]nv[\a\i turci; ]n acest fel reu=e=te s[ p[trund[ ]n bibliotecile =i arhivele inaccesibile cre=tinilor, unde studiaz[ cu mult[ pasiune manuscrisele =i cronicile turce=ti. Vastul material documentar studiat de Dimitrie Cantemir ]n decursul celor 22 de ani de =edere la Constantinopol ]i va permite s[ cunoasc[ foarte bine istoria =i cultura popoarelor musulmane, pe care le-a ]nf[\i=at ulterior ]n lucr[ri de o mare valoare =tiin\ific[. Prin operele dedicate popoarelor orientale, Dimitrie Cantemir s-a afirmat ca primul nostru orientalist de valoare european[. 1697 Particip[ la lupta de la Zenta, c`nd turcii sunt ]nfr`n\i de Eugeniu de Savoia. 1698 }n august i se tip[re=te la Ia=i Divanul sau G`lceava ]n\eleptului cu lumea sau Giude\ul sufletului cu trupul (rom`ne=te =i grece=te), lucrare care ]=i ]nscrie autorul drept ]ntemeietor al filozofiei rom`ne=ti. F[r[ s[ apar\in[ strict literaturii religioase, a=a cum s-ar p[rea la prima vedere, Divanul este mai degrab[ o carte de etic[ filozofic[; ]n 1705 este tradus ]n arab[. 1699 }n timpul domniei fratelui sau Antioh (1696—1700), c`nd era reprezentantul acestuia pe l`ng[ Poart[, se ]ntoarce pentru scurt timp ]n \ar[ pentru a se c[s[tori cu Casandra, fiica r[posatului domn muntean +erban Cantacuzino. 1700 Termin[ Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (= Imaginea =tiin\ei sacre care nu se poate zugr[vi, ]n traducere rom`n[ Metafizica, 1928), oper[ scris[ ]n latine=te la Constantinopol. De=i orientarea general[ a lucr[rii este mistic-religioas[, punerea ]n discu\ie a principalelor probleme ale filozofiei din vremea lui (teoria cunoa=terii, teoria atomilor =i a originii materiei, problema timpului etc.) face din Cantemir un precursor ]n filozofia rom`neasc[. 1701 Cam ]n acela=i timp a scris =i Compendiolum universae logices institutiones (= Prescurtare a sistemului logicei generale) cunoscut[ sub numele de Logica, conceput[ ]n limba latin[; la noi a ap[rut ]n 1883 ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[, vol. VI, p. 409—468. Lucrarea respectiv[ pare a fi luat na=tere din inten\ia autorului de a da un manual clar, cu

Istoria ieroglific[. Vol. I

5

defini\ii sobre, destinat studiului; este de fapt o tratare sistematic[ a regulilor de g`ndire corect[. 1701-1705 Dimitrie Cantemir desf[=oar[ o intens[ activitate politic[, ]mpotriva lui Constantin Br`ncoveanu, puternicul domn muntean, =i a influen\ei acestuia asupra scaunului Moldovei, ]n care reu=ea s[-=i impun[ c`te un om al s[u (Constantin Duca, apoi Mihai Racovi\[). 1703-1704 Invent`nd un nou sistem de nota\ie, compune un tratat de muzic[ turceasc[, pe care-l dedic[ sultanului Ahmed al III-lea, ]n baza c[ruia p`n[ azi este citat printre clasicii muzicii turce=ti: Tarifu ilmi musiki ala vegni maksus (= Explicarea muzicii teoretice pe scurt). Apar fragmente ]n „Revue musicale“, VII, Paris, 1907; la noi, ]n „Analele Academiei Rom`ne“, Memoriile Sec\iunii literare, seria II, tom. 32, 1910: T. T. Burada, Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir. }n contextul ]ntregii activit[\i scriitorice=ti, preocup[rile pentru muzic[ ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Dimitrie Cantemir drept omul integral de cultur[, un spirit cu preocup[ri universale dup[ chipul umani=tilor. 1705 Scrie Istoria ieroglific[, „adev[rat Roman de Renard rom`nesc ]ns[ cu scopuri polemice“ (G. C[linescu, Istoria literaturii rom`ne, p. 44), o istorie secret[ alimentat[ de rivalitatea dintre Cantemire=ti =i Br`ncovene=ti. Este a doua lucrare conceput[ ]n limba rom`n[. Ca orientare de idei, Istoria ieroglific[ ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Cantemir drept „primul nostru scriitor social de nuan\[ progresist[“, pe de o parte prin ura sa ]mpotriva boierimii, simpatia fa\[ de \[rani =i r[scoalele lor, iar pe de alt[ parte prin atitudinea fa\[ de asuprirea turceasc[ =i intui\ia dec[derii imensului imperiu otoman (vezi P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir, via\a =i opera, p. 255). La noi a ap[rut prima dat[ la 1883 ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, publicate de Academia Rom`n[, vol. VI, p. l—408. 1705-1707 Reu=e=te s[ c`=tige domnia Moldovei pentru fratele s[u Antioh. 1710-1711 La c`\iva ani dup[ aceasta dob`nde=te ]n sf`r=it tronul pentru sine. Idealul politic ]nsemna pentru Cantemir, pe plan intern, ]nl[turarea oligarhiei boiere=ti, iar pe plan extern, lupta ]mpotriva

6

Dimitrie Cantemir

st[p`nirii turce=ti. }n lupta ]mpotriva turcilor Cantemir s-a aliat cu Rusia, consider`nd c[ este singura \ar[, dintre cele vecine nou[, care poate ajuta efectiv Moldova ]n lupta ei pentru independen\[. Leg[turile lui Dimitrie Cantemir cu aceast[ putere datau ]nc[ din vremea =ederii sale la Poarta Otoman[. De pe atunci el f[g[duise lui Petru Tolstoi, ambasadorul Rusiei pe l`ng[ sultan, c[, ]n caz de r[zboi, ]ntre imperiul \arilor =i cel otoman, va trece de partea celui dint`i. Ca urmare a acestei atitudini ]ncheie tratatul de la Lu\k cu Petru I, \arul Rusiei, viz`nd pentru Moldova independen\a prin ]nl[turarea jugului otoman. Cur`nd ]ns[, dup[ ]nfr`ngerea \arului la St[nile=ti, Cantemir a trebuit s[ p[r[seasc[ Moldova; s-a stabilit ]n Rusia, unde a r[mas p`n[ la moarte. }n ]ncheierea la Istoria Imperiului Otoman, Cantemir relateaz[ cum ]n timpul tratativelor care au urmat dup[ b[t[lia de la St[nile=ti, turcii au cerut \arului extr[darea lui, „rebelul principe al Moldovei“ (Edi\ia rom`neasc[, 1876—1878, p. 793). Petru I le-a r[spuns: „A= putea s[ dau turcilor toata \ara p`n[ la Kursk, pentru c[ ]mi r[m`ne speran\a de a o recupera, dar nu pot ]n nici un mod s[ fr`ng credin\a =i s[ extr[dau pe un principe care pentru mine =i-a l[sat principatul; c[ci este cu neputin\[ a repara onoarea ce o dat[ s-a pierdut“ (ibidem). La plecarea ]n Rusia, Dimitrie Cantemir a fost ]nso\it, ]n afar[ de membrii familiei sale, =i de un mare num[r de o=teni, curteni, printre care =i Ion Neculce, cronicarul de mai t`rziu. 1713 Moare doamna Casandra, so\ia lui Cantemir, ]n v`rst[ de numai 30 de ani. 1714 Este ales la 11 iulie membru al Academiei din Berlin, o ]nalt[ societate =tiin\ific[ ]nfiin\at[ de Leibniz =i patronat[ de regele Prusiei. }n diploma acordat[ cu acest prilej se subliniaz[ rarul exemplu ca un principe — prin defini\ie osta= =i om politic — s[-=i consacre talentul =i eforturile cercet[rii =tiin\ifice. De la ]n[l\imea unei asemenea tribune, la sugestia =i cererea acesteia, Cantemir avea s[ se adreseze lumii ]nv[\ate a timpului s[u, f[c`ndu-=i cunoscut[ patria =i trecutul neamului prin Descriptio Moldaviae =i Historia moldo-vlahica. Este prima dat[ c`nd un rom`n devine membru al unui important for =tiin\ific din str[in[tate, fapt care consemneaz[, de altfel, afirmarea culturii rom`ne=ti pe plan european.

Istoria ieroglific[. Vol. I

7

1716 Scrie Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae (= Descrierea statului vechi =i contemporan al Moldovei), lucrare care apare la noi pentru prima dat[ — tot ]n limba latin[ — la 1872 ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[, vol. I, p. 1—154; mai t`rziu apare ]n traducerea ]nceput[ de PapiuIlarian =i terminat[ de Iosif Hodo=, la 1875, ]n vol. III al aceleia=i colec\ii, p. 1—171. Alte traduceri rom`ne=ti: ]n 1825, sub titlul Scrisoarea Moldovei, la M`n[stirea Neam\, =i ]n 1865 la Ia=i; sub titlul Descrierea Moldaviei, tot la Ia=i ]n 1851. Lucrarea cuprinde, pe l`ng[ geografia fizic[ a \arii, =i date referitoare la sistemul de c`rmuire, organizarea statului, via\a poporului, cultur[, obiceiuri etc. Ideea fundamental[ a c[r\ii este latinitatea limbii =i a poporului rom`n. Pe l`ng[ acestea, Descrierea Moldovei se remarc[ prin pagini de o neasemuit[ frumuse\e ]nchinate naturii plaiurilor moldovene=ti. Prima carte a lui Cantemir care ne f[cea cunoscu\i opiniei publice intra ]n circuitul cultural european, la c`teva decenii dup[ publicarea textului latinesc, ]n diverse traduceri, care au precedat cu mult transpunerea lucr[rii ]n limba rom`n[ (]n 1769 ap[rea la Hamburg o traducere ]n limba german[, peste doi ani o a doua edi\ie la Frankfurt =i Leipzig —- 1771; ]n 1789, la Moscova, o traducere ruseasc[). 1714-1716 Cam ]n acela=i timp cu Descrierea Moldovei redacteaz[ =i Incrementa atque decrementa aulae othomanicae (= Cre=terea =i descre=terea Cur\ii Otomane), lucrare care avea s[ l[mureasc[ pe deplin marele interes suscitat ]n Rusia =i Europa de informa\iile unuia din cei mai buni cunosc[tori ai istoriei musulmane. „}n inima acestui imperiu pu\ini puteau ]n\elege mai bine dec`t Dimitrie Cantemir cursul inexorabil al „descre=terii“ otomane, de care erau legate =i aspira\iile c[tre libertatea patriei sale. Structura =i ]nsu=irile, cultura =i experien\a f[ceau din prin\ul rom`n un excelent expert ]n „chestiunea oriental[“ (Virgil C`ndea, Marile anivers[ri UNESCO, Dimitrie Cantemir, 1673— 1723, 300 de ani de la na=tere, Editura Enciclopedic[ Rom`n[, p. 9). Transpus[ ]n englez[ (la Londra ]n 1734), ]n francez[ (la Paris ]n 1743) =i ]n german[ (la Hamburg ]n 1745), lucrarea, despre care traduc[torul german ]ncheia zic`nd c[ d[ ]n m`inile publicului s[u o carte ce nu-=i are perechea, apare

8

Dimitrie Cantemir

]n limba rom`n[ la peste un secol =i jum[tate de la data la care a fost conceput[ (Vezi Istoria Imperiului Otoman, cre=terea =i sc[derea lui, cu note foarte instructive de Demetriu Cantemir, principe de Moldavia, tradus[ de Dr. Iosif Hodo=, vol. III-IV, Bucure=ti, Edi\iunea Societ[\ii Academice Rom`ne, 1876—1878, p. 1—793). 1716-1718 Scrie Vita Constantini Cantemyrii (= Via\a lui Constantin Cantemir); apare la noi, tot ]n limba latin[, la 1883, ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, publicate de Academia Rom`n[, vol. VII, p. 1—85, iar la 1925 =i ]n traducere, edi\ia N. Iorga. }n 1783 apare la Moscova o prelucrare ]n limba latin[ =i rus[ de T. S. Bayer. Lucrarea este „]nt`ia biografie istoric[ rom`neasc[“ =i „prima monografie modern[, ca spirit =i metod[, a unei domnii“ (George Iva=cu, Istoria literaturii rom`ne, I, p. 255). }n paginile c[r\ii Dimitrie Cantemir pledeaz[ pentru dreptul de mo=tenitor al tronului tat[lui s[u, iar ]n ceea ce prive=te datele biografice asupra acestuia, se observ[ o oarecare tendin\[ de idealizare a lui Constantin-Vod[. 1717-1718 Evenimentele Cantacuzinilor =i Br`ncovenilor a fost scris[ ]n limba rus[; la noi a fost publicat[ pentru prima oar[ ]n „Arhiva rom`neasc[“, vol. II, Ia=i, 1841 =i ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[, vol. V, p. 1-46, sub ]ngrijirea lui G. Sion, 1878. La 1783 apare ]n traducere german[ (Riga, St. Petersburg, Leipzig), iar la 1795, ]n traducere greac[ (Viena). Cantemir caut[ s[ contureze prin aceast[ scriere ideea c[ ne]n\elegerile dintre cele dou[ mari familii au favorizat ]nt[rirea jugului otoman. 1717 Historia moldo-vlahica (inedit[) este o lucrare de 96 pagini, scris[ ]n limba latin[, care demonstreaz[ romanitatea poporului rom`n, unitatea de origine =i de limb[, continuitatea lui pe teritoriul vechii Dacii. Ca =i Descrierea Moldovei, cartea respectiv[ fusese cerut[ de Academia din Berlin. 1719 Se mut[ din Kiev (unde venise din Ucraina ]n prima parte a =ederii ]n Rusia) la Petersburg, ca senator. Se c[s[tore=te cu o prin\es[ Trube\koi, Anastasia. 1720 Cantemir ]l ]nso\e=te pe \ar ]n Persia. 1721 |arul ]l face senator =i consilier intim. }n aceast[ calitate particip[

Istoria ieroglific[. Vol. I

9

nemijlocit la conducerea statului, la preg[tirea =i traducerea ]n via\[ a unor importante acte de stat, ini\iate de Petru I. 1722 Ia parte cu \arul Petru 1 la expedi\ia din Caucaz =i tip[re=te, tot atunci, din porunca acestuia, Kniga sistema ili sostoianie muhammedanskoi religii (= Sistema religiei mahomedane). Cartea fusese scris[ mai ]nt`i ]n limba latin[, ]n 1719, sub titlul Curanus, apoi a fost tradus[ ]n ruse=te =i tip[rit[; ea cuprinde o descriere a civiliza\iei musulmane (religie, organizare a ]nv[\[m`ntului, crea\ie artistic[, filozofie, justi\ie, via\[ popular[, medicin[), cu foarte pre\ioase informa\ii. Titlul lucr[rii exprim[ p[rerea autorului potrivit c[reia religia, cel pu\in la mahomedani, avea un sens foarte larg. „De aceea a =i pus ]n titlu cuv`ntul sistema, care arat[ c[ lucrarea trateaz[ despre tot complexul de cultur[ ]n leg[tur[ cu religia“ (P. P. Panaitescu, op. cit., p. 213). La 1805 a fost tradus[ =i ]n bulgar[. Traducerea rom`neasc[, Despre Coran, a ap[rut mai ]nt`i ]n „Analele Dobrogei“, vol. VII, 1927, urm[toarea a ap[rut sub titlul Sistemul sau ]ntocmirea religiei muhammedane, traducere, studiu introductiv =i comentarii de Virgil C`ndea, Editura Minerva, Bucure=ti, 1977. 1717-1723 Despre trecutul neamului s[u, a=a cum ]l creionase pe scurt ]n Historia moldo-vlahica, D. Cantemir m[rturise=te c[ „]nt`i pre limba l[tineasc[ izvodit,... [apoi] pre limba rom`niasc[ [l-a] scos“ (Hr. 1)1, pentru c[ ar fi fost nedrept s[ nu vorbeasc[ ]n limba cona\ionalilor s[i. Cu Hronicul, D. Cantemir „pune temeliile istoriei critice a rom`nilor, reia ideea cronicarilor moldoveni despre unitatea de origine a poporului rom`n, idee c[reia ]i d[ ]ns[ un fundament critic bazat pe o vast[ erudi\ie“ (P. P. Panaitescu =i I. Verde=, Dimitrie Cantemir, Opere, Istoria ieroglific[. Editura pentru Literatur[. Bucure=ti. 1965, p. XXII). Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor este cunoscut la noi, mai ]nt`i ]n Transilvania, ]n copii manuscrise (1730, 1756) ]n 1835—1836 este tip[rit la Ia=i, ]n dou[ volume (editor G. S[ulescu), =i dup[ aproape =apte decenii, la 1901, apare ]n Operele 1 Sigla respectiv[, cu cifra de al[turi, indic[ Hronicul vechimei a romanomoldo-vlahilor =i pagina originalului.

10

Dimitrie Cantemir

principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Rom`n[, tomul VIII (editor Gr. Tocilescu). De=i majoritatea lucr[rilor lui Cantemir au fost concepute ]n latin[, greac[, turc[ sau rus[, unele dintre ele bucur`ndu-se de o larg[ audien\[ ]n r`ndurile oamenilor de cultur[ ai vremii =i fiind traduse ]n arab[, francez[, german[ sau englez[, nu trebuie s[ ne scape din vedere, ca un fapt deosebit de semnificativ, c[ savantul moldovean, ]n ciuda nenum[ra\ilor ani petrecu\i ]n afara grani\elor t[rii sale, =i-a ]nceput =i =i-a ]ncheiat activitatea de scriitor cu lucr[ri ]n limba rom`n[: Divanul (1698) =i Hronicul (1723). 1723 }n ziua de 21 august, moare, de diabet, la mo=ia pe care i-o d[ruise \arul =i care-i purta numele, Dimitrievka, cel mai ]nv[\at principe din vechea istorie a poporului nostru. Este ]nmorm`ntat la Moscova, la 1 octombrie 1723, ]n mica biseric[ Sf. Constantin =i Elena, cl[dit[ de el, al[turi de prima lui so\ie, Casandra Cantacuzino, =i fiica lui, Smaragda. Mai t`rziu s-au ad[ugat aici =i mormintele Mariei Cantacuzino, fiica lui Dimitrie Cantemir, =i al lui Dimitrie, fiul lui Antioh-Vod[. Osemintele lui Dimitrie Cantemir, aduse ]n patria natal[ ]n 1935, odihnesc azi la biserica Trei Ierarhi din Ia=i.

11

Istoria ieroglific[. Vol. I

CUPRINS

ISTORIIA IEROGLIFIC{ }N DOA{SPR{DZECE P{R|I }MP{R|IT{, A+IJDEREA CU 760 DE SENTEN|II FRUMOS }MPODOBIT{, LA }NCEP{TUR{ CU SCAR{ A NUMERELOR DEZV{LITOARE. IAR{ LA SF~R+IT CU A NUMERELOR STREINE T~LCUITOARE, ALC{TUIT{ DE 4.8.40.8.300.100.10.400 DIMITRIU 20.1.50.300.5.40.8.100. CANTEMIR

12

Dimitrie Cantemir

CUPRINS

IZVODITORIUL CITITORULUI, S{N{TATE Precum de toat[ probozirea vrednic s[ fiu, o, iubitule, foarte bine cunosc (c[ ostenin\a cheltuit[ nu s[ jele=te, f[r[ numai c`nd ]n urm[ vreun folos cumva nu aduce); de vreme ce acea aievea ale lucrurilor pre aceasta vreme trecute istorie, precum ieste a s[ =irui =i dup[ cursul vremilor, carea=i la locul s[u a s[ alc[tui mai pre lesne mi-ar fi fost, cu care chip mai mult a te ]ndulci =i de =tiin\a lor mai de sa\iu a te ]ndestuli ai fi putut. +i a=e, nici truda mea p`n[ ]ntr-at`ta ]n de=ert f[r[ mul\[mit[ =i f[r[ folos ar fi r[mas. Ce ]nt`i sf`r=irea undelemnului =i piierderea vremii mele bucuros m[rturisesc. Apoi giudec[toriu asuprelelor mele =i drept s[m[luitoriu s[ fii te poftesc. C[ c`teva =i nu iu=oare pricini sint carile spre ieroglifica aceasta istorie condeiul a-mi slobodzi tare m-au asuprit. }nt`i: c[ cu pomenirea istorii nu mai mult a streinelor dec`t a hire=elor case fapte s[ dezv[lesc. Alor noastre de proaste a le huli (adev[rul s[ m[rturisim), frageda fire nu-mi priime=te. De bune a le l[uda =i dup[ pofta adev[rului, precum sint lumii a le ob=ti, ascunsul inimii =i stidirea ne pedepse=te. Ale streinilor (carii mai cu to\ii ]nc[ ]ntre vii sint) cele de laud[ vrednice vrednicii, macar c[ cu d`nsele condeiul a-mi ]mpodobi foarte priimitoriu a= fi fost, ]ns[ alalte, carile din calea laudei ab[tute sint, numere, nevoin\e =i fapte, a=e de tot dezv[lite ]n mijlocul theatrului cititorilor a le scoate =i faptele ]ntr-ascuns lucrate f[r[ nici o siial[ ]n fa\[ a le lovi, nici cinste=, nici de folos a fi am putut giudeca. A doa: c[ istoriia aceasta nu a vreunor \[ri ƒaqoliƒÒ ce a unor case numai =i meriƒÓ ieste. De care lucru, pentru asupreala mai sus pomenit[, pre fietecare chip supt numele a vreu-

Istoria ieroglific[. Vol. I

13

niia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune, =i firea chipului cu firea dihaniii ca s[-=i r[duc[ tare am nevoit. A triia =i cea mai cu deadins pricin[ ieste c[ nu at`ta cursul istoriii ]n minte mi-au fost, pre c`t spre deprinderea ritoriceasc[ nevoindu-m[, la simcea groas[ ca aceasta, prea aspr[ piatr[, mult[ =i ]ndelungat[ ascu\itur[ s[-i fie trebuit am socotit. Din carea une senten\ii (putea-le-am dzice cuvinte alese), carile (de ochiul zavistiii supt scutul umilin\ii aciu`ndu-m[) din t`mpa priietinului t[u pricepere n[sc`ndu-s[ =i prin ostenin\a a c`t[va vreme dob`ndindu-s[, prin voroav[ ]ndelungat[ a le s[m[na =i la loc cu cuviin\[ dup[ voroav[ a le al[tura am silit, pre carile prin parenthesii (...) ]ncuiate =i pre margine c`te cu doa[ puncturi ro=ii ]ns[mnate le vii videa. Deci st`lpul voroavei neamestecat a \inea de vii pofti, dup[ obiceiul parenthesii, din mijloc \irc[lamul carile senten\ia cuprinde, cu ochii r`dic`nd, cursul istorii necurmat =i st`lpul voroavii nef[r`mat vii afla. Pentru acestea dar[, iubitule, ]nt`i o iert[ciune d[ruindu-mi, ]nc[ pentru una s[ m[ rog r[m`ne, pre carea (de vreme ce brudiii noastre limbi cunosc[toriu e=ti) de la tine pre lesne a o dob`ndi cur`nd nedejduiesc. C[ci ]n une hotare loghice=ti sau filosofe=ti a limbi streine, eline=ti, dzic, =i l[tine=ti cuvinte =i numere, cii =i colea, dup[ asupreala voroavii aruncate vii afla, carile ]n\elegerii discursului nostru nu pu\in[ ]ntunecare pot s[ aduc[. Ce dup[ a ta voioas[ snmpaqian pre acestea cu os[bit[ scar[, dup[ num[rul fe\elor ]ns[mnat[, pre c`t mai chiar a le descoperi s-au putut, dup[ ]n\elegerea limbii noastre a \i le t`lcui mi-au c[utat. Deci fietecare cuv`nt strein =i ne]n\eles, oriunde ]nainte \i-ar ie=i, dup[ r`ndul azbuchelor =i dup[ num[rul fe\elor, la scar[ ]l cearc[, c[ a=e pofta s[ \i s[ plineasc[ nedejduiesc. A=ijderea ]n minte s[-\i fie, te rog, c[, ca moim`\a omului, a=e eu urmele lui Iliodor, scriitoriului Istoriii ethiopice=ti1, c[lc`nd, 1 P. P. Panaitescu a demonstrat c[ ]n realitate D. Cantemir nu a imitat, ]n Istoria ieroglific[, pe Heliodor, scriitor grec din secolul al III-lea ]. e. n., al

14

Dimitrie Cantemir

mijlocul istoriii la ]nceput =i ]nceputul la mijloc, iar[ sf`r=itul scaunul s[u p[zindu-=i, pre c`t sl[biciunea mea au putut, pre picioare mijlocul =i capul s[ stea am f[cut1. C[tr[ aceasta, macar c[ tot trupul istorii unul =i nedesp[r\it ieste, ]ns[ ]n doa[spr[dzece p[r\i a-l ]mp[r\i am socotit, precum pentru mai lesne alc[tuirea sc[rii, a=e pentru mai pre iu=or pecetluirea istoriii ]n ceara pomenirii aleg`nd. dar[ de la mine, orcum =i c`t de proaste ar fi, cu ,Acestea , q¡rroz ]nainte \i s[ pun. Iar[ de la tine, ce din bun[ vrerea \-ar izvor], ]ntr-]mbe p[r\ile ]nvoind =i priimind, s[ tate =i toate cele sufletului =i trupului folositoare ]\i poftesc.

c[rui roman, Etiopicele, are cu totul alt subiect =i alt[ factur[, ci a ]mprumutat de la acesta doar procedeul de a pune ]nceputul ac\iunii la mijlocul lucr[rii (Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific[, vol. I =i II. edi\ie ]ngrijit[ =i studiu introductiv de P. P. Panaitescu =i I. Verde=, E. P. L., Bucure=ti, 1965, I, p. 5). 1 De=i Istoria ieroglific[ oglinde=te istoria Moldovei =i a |[rii Rom`ne=ti pe o durat[ de aproximativ 2 decenii (1688 —1705), scriitorul a fost obligat s[ nu respecte ordinea cronologic[ a evenimentelor, ci s[ se conformeze procedeului amintit, adoptat de la modelul s[u antic.

15

Istoria ieroglific[. Vol. I

CUPRINS

IAR{+I C{TR{ CITITORIU Vii =ti, iubitule, c[ nu pentru cei carii ]ntr-aceste pomenite limbi pedepsi\i sint scara acii am supus, ce, pentru ca de ]mprumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprin=i lovind, vreare-a= ca a=e a le ]n\[lege =i ]n dialectul strein s[ s[ deprindz[. C[ a=e unul dup[ altul nep[r[sit urm`nd, spre cele mai ad`nci ]nv[\[turi, prin hiri=[ limba a noastr[ a purcede a s[ ]ndr[zni, cu putin\[ ar fi, precum toate alalte limbi de la cea elineasc[ ]nt`i ]nd[m[n`ndu-s[, cu deprinderea ]ndelung[ =i a limbii sale sup\iiere =i a cuvintelor ]ns[mnare =-au agonisit. A=e c`t, ce va s[ dzic[; Ïp¨qeaiV ]n\elege latinul, leahul, italul =i al\ii, hypothesis, macar c[ cuv`ntul acesta singur a elinii numai ar fi. }ntr-acesta chip, spre alalte ]nv[\[turi grele, trebuitoare numere =i cuvinte, d`ndu-te, a le moldoveni sau a le rom`ni sile=te, ]n moldovenie elinize=te =i ]n elinie moldovenise=te. }ns[ cu at`ta ]ndestulit s[ nu fii, foarte bine cunosc`nd pre Dumn[dz[u a toate darurile deplin d[ruitoriul, am`ndoi noi a-l ruga r[m`ne ca toat[ ]nv[\[tura loghic[i pre limba noastr[ ]n cur`nd s[ videm, carea ]nvoind Puternicul, ]n cur`nd de la noi o nedejduie=te.

16

Dimitrie Cantemir

CUPRINS

SCARA A NUMERELOR +I CUVINTELOR STREINE T~LCUITOARE A avocat (l[t.) Cela ce trage pentru altul p`ra cu plat[. agona (el.) Lupta carea face trupul cu sufletul ]n ceasul mor\ii. acouthos (el.) +i a=e urmadz[, ]n urm[, mai apoi. activitas (l[t.) F[c[toriia, lucrarea lucrului. alaiu (turc.) Petrecanie, tocmal[ de oaste, =icuire. alofilii (el.) Cei de alt neam, streinii. ananheon (el.) At`ta de treab[, c`t f[r[ d`nsul a fi nu poate. anatomic (el.) Cela ce =tie me=ter=ugul m[dularelor trupului, despic[toriu de st`rvuri. anthrax (el.) Piatr[ scump[ ro=ie, rubin mare, carvuncul. anagnostis (el.) Cela ce, citind, al\ii ascult[. anonim (el.) Cela ce, izvodind ceva, numele nu i s[ =tie, f[r[ nume. antepathia (el.) }mponci=ere, nepriimirea firii, ura =i ur[ciunea din fire. antifarmac (el.) Leac ]mpotriva otr[vii.

antidot (el.) Leac ]mpotriva boalei ce s[ d[. apothecariu (el.) Cela ce =ede la pr[v[lie, =i, mai cu de-adins, cela ce vinde ierbi, doftorie. apofasisticos (el.) Ales, de istov, cuv`nt carile ]ntr-alt chip nu s[ mai poate ]ntoarce. atheofovia (el.) Nefrica dumn[dz[iasc[. apelpisia (el.) Deznedejduirea, sc[parea a toat[ nedejdea. aplos (el.) Chiar, de-a dreptul, prost, curat. aporia (el.) }ntrebare cu prepus, carea pofte=te dezlegare. apofthegma (el.) Cuv`nt, voroav[ aleas[, filosofasc[. alhimista (ar[p.) Cela ce sile=te a face din aram[ aur, cela ce =tie a preface formele materiii. argument (l[t.) Dovad[, cuv`nt, voroav[ doveditoare. armisti\ie (l[t.) Vreme pus[, ]n carea, de r[zboiu s[u de pace, solii =i mijlocitorii s[ aleag[. aromate (el.) Toate s[min\ele, ierbile =i unsorile frumos mirositoare.

17

Istoria ieroglific[. Vol. I

articule (l[t.) }ncheietura osului =i a voroavii capete. arete (l[t.) Un fel de bolovani cu carii, b[t`nd, zidiurile cet[\ilor sf[r`m[. anevsplahnos (el.) Nemilostiv, carile nu =tie a s[ milostivi. Asia (el.) A patra parte a lumii, carea \ine p[r\ile r[zs[ritului. astrolav (el.) Cinie de aram[ sau de lemn ]n carile drumul stelelor s[ arat[. atomistii (el.) Filosofii carii sint din ceata epicurilor =i dzic c[ toate ]n lume sint t`mpl[toare. atomuri (el.) Lucrul carele ]ntr-alt chip sau parte nu s[ mai poate desp[r\i, despica, t[ia; net[iat. afthadia (el.) Obr[znicie, ]ndr[zneala f[r[ socoteal[, nebuneasc[. aftocrator (el.) Singur \iitoriu, carile la st[p`nire alt[ so\ie nu are. axioma (el.) Dzis[ filosofasc[ carea ]n loc de canon, de pravil[ s[ \ine. atheist (l[t.) =i (el.) F[r[ Dumn[dz[u, om carile vreunui dumn[dz[u nu s[ ]nchin[. Afroditis (el.) Steaoa carea ]nt`i s[ arat[ de cu sar[, steaoa ciobanului; boadza dragostelor, a curviii. afrodis[u (el.) Cela ce ]mbl[ dup[ curvie, muierare\. ahortatos (el.) Nes[turat, nes[\ios, lacom peste m[sur[.

anomalia (el.) }ndr[ptnicie, lucru, cuv`nt carile merge ]mpotriv[. apsifisia (el.) Neb[garea ]n sam[, \inerea ]n nemic[. austru (el.) V`ntul despre amiadz[dzi, Notos. B barbara (l[t.) Ieste o form[ de siloghismuri, carile s[ face din toate protasele adeveritoare =i p[rtnice=ti. blagoutrobnii slov. Milos, milostiv, duios. boala hronic[ (el.) Boala carea \ine cu ani, cum ieste oftica, dropica =i alalte. V vase priimitoare (mold.) Stomahul, rindza, ma\ele =i toate m[runt[ile ]n carile ]ntr[ bucatele. vasuri (el.) Temelie pre carea s[ pune st`lpul. vatologhie (el.) Chip poeticesc, c`nd acelea=i cuvinte cu ]ntoars[ or`nduial[ le poftore=te. G galactea (el.) Drumul carile s[ vede pe ceriu. gheneralis (l[t.) De neam, cel mai de frunte; cel ce cuprinde chipurile supt sine. gheomandia (el.) Vraj[, c`nd vr[jesc pe cr[p[turile p[m`ntului.

18

Dimitrie Cantemir

gnomon (el.) Ceasornic de soare, umbra soarelui carea arat[ ceasurile. D diathesis (el.) Or`nduiala firii, n[stav, abaterea firii, ]n ce s[ pune firea. dialectic (el.) Cela ce =tie a s[ ]ntreba dup[ canoanele loghic[i. dialog (el.) Voroav[ carea ieste tocmit[ cu ]ntrebare =i r[spundere. dimocratie (el.) St[p`nire ]n carea cap ales nu ieste, ce toat[ \ara poate ]ntra la sfat. disidemonie (el.) |[r[monii =i afl[rile omene=ti ]n loc de dumn[z[ie=ti cinstite. discolii (el.) Nevoi, lucruri aspre, grele, de neputut. dihonie (el.) Neunirea sfatului, ]mp[rechere. duhul vinului (mold.) Vinars, vin pref[cut. E evghenie (el.) Neam bun, nemi=ie, de bun[ na=tere. erdemon (el.) Demon bun, ]nger, bun[voia dumn[dz[iasc[. evlavie (el.) Cinste cu stidire, ru=inarea de chip. Evropa (el.) Una din p[r\ile p[m`ntului, cea mai mic[, despre apus.

evsevie (el.) Bun[ credin\[ ]n Dumn[dz[u, pravoslavie. Ethna (el.) Numele unui munte ]n Sichiliia, carile, din sine aprindzindu-s[, arde. eclipsis (el.) }ntunecarea soarelui sau a lunii. ek ton hrismon (el.) Cel ce ieste din tainele hrismurilor, prorociilor. eleghii (el.) Un fel de stihuri amestecate. Elada (el.) |ara Elineasc[, Gre\iia, despre Evropa. energhie (el.) Putin\a a face, f[c[torie, lucrare. enthimema (el.) Siloghism ritoricesc. exighisis (el.) T`lcuire, t[lm[cire, dezv[lirea voroavii ascunse. experien\ia (l[t.) Dovad[, ispit[ carea s[ face cu lucrul, cu sim\irea. ex\entrum (l[t.) Loc carile ieste dinafar[ de mijloc. epifonema (el.) Cuv`nt carile de c`teva ori ]n gura mare s[ strig[. epithimia (el.) Pofta, vrerea a avea ce nu are. epiorchie (el.) C[lcarea giur[m`ntului. epitrop (el.) Namestnic, cela ce ]n ceva locul altuia \ine. epihirima (el.) Ori de ce s[ apuc[ cineva a face, ]nceperi. erese (el.) Stricarea legii; cel ce de=chide ]nv[\[tur[ minciunoas[.

19

Istoria ieroglific[. Vol. I

ermafroditis (el.) Cel ce ieste =i b[rbat =i femeie sau ]mbl[ ]n pofta a doa[ p[r\i. etimologhia (el.) T`lcuirea a hire=ului nume. Z zizanie (el.) Neghin[, s[m`n\[ s[lbatec[ ]n cea bun[. Zefs (el.) Bodzul carile s[ crede a fi p[rintele tuturor bodzilor. Planeta a dzilei gioi, de neamul s[u dzic s[ fie fost din ostrovul Critului. zilotipie (el.) Temerea iubovnicului c[tr[ ibovnic[ =i ]mpotriv[. I izgnanie (slov.) Izgonire cu de-a sila, trimetere ]n strein[tate. ithica (el.) }nv[\[tur[ carea tocme=te obiceile oamenilor, cet[\ilor. idea (el.) Chipul a fietecui lucru, pre carile mintea pl[zmuindu-l, ca cum ieste ]l ]nformuie=te. idol (el.) Chip de bodz ]n piatr[ s[pat sau ]n metal v[rsat. ielcovan (turc.) Gonitoriu de v`nt s[ cheam[, un fel de pasiri carile nep[r[sit ]n sus =i ]n gios pe mare zboar[. ieroglifia (el.) Chipuri de pasiri, de dobitoace =i de alte jig[nii =i lighioi cu carile vechii ]n loc de slove s[ slujiia.

interiec\ie (l[t.) La gramatic[, una din cele opt p[r\i a cuv`ntului. iroas (el.) Cela ce, dup[ multe =i vestite vitejii, capul pentru mo=ie =-au pus. ironic (el.) Cuv`nt cu carele l[ud[m pe cel de hul[ =i hulim pe cel de l[udat ]n =ag[. isimeria. (el.) Ceasul ]n carile dzua cu noaptea sint de-a tocma. C cabala (evr.) }nv[\[tur[ disidemoneasc[ cu carea evreii Sf`nta Scriptur[ dup[ voie t`lcuiesc. cacodemon (el.) Demon r[u, ]ngerul Satanii; urgie dumn[dz[iasc[. catholichi (el.) A tot, peste tot, sobornic, a toat[ lumea. capituluri (l[t.) Zacele, condeie, capete. categorii (el.) Sint dzece forme supt carile Aristotel toate fiin\ele lucrurilor cuprinde. catalog (el.) Izvod, catastih, ]ns[mnarea numerelor dup[ or`nduial[. cataracte (el.) Praguri ]n ap[, pre carile apa s[ r[stoarn[, sau z[stalni\[ la mori. chentru (el.) |inta, punctul carile este tocma ]n mijlocul lucrului r[tund. colachie (el.) Lingu=itur[, voroav[ dup[ pl[cere.

20

Dimitrie Cantemir

comedie (el.) Figuri, voroave carile scornesc r`sul =i ]nchipuiesc istoriile adev[rate. comitis (el.) Stea cu coad[. Stea s[ na=te =i piiere. condi\ii (l[t.) A=edz[m`nturi, leg[turi, tocmele de pace. coresponden\ii (l[t.) Unul cu altul pre tain[ r[spunsuri a avea. Blende. cfartana (l[t.) Frigurile a patra dzi. cfidditas (l[t.) Cein\a, singur[ fiin\a lucrului, ceia ce ieste. L lavirinth (el.) Temni\[ supt un munte ]n ostrovul Critului s[pat[ cu acela me=ter=ug ca ori pre cine slobod ]ntr-]nsa s[ nu mai poat[ ie=i. lacherda (el.) Un fel de pe=te ]n mare. laringa (el.) G`tul, g`tlejul, g`tlanul. lembic (el.) C[ldare cu carea scot rachiu sau ap[ de flori. lemarghia (el.) L[comiia la m`ncare, l[comiia p`ntecelui. lir[ (el.) Al[ut[. Liviia1 (el.) |ara pe marginea Nilului, p[n’la ocheanul despre amiadz[dzi. 1 Prin Liviia (Libia), Cantemir, ca =i cei vechi, ]n\elege Africa, f[r[ Egipt.

M mateologhia (el.) Voroav[ ]n de=ert, buiguire, cuv`nt f[r[ socoteal[. materie (l[t.) Orice supt form[ s-ar supune, precum materia lum[n[rii ieste ceara, s[ul. megalopsihia (el.) M[rimea sufletului, ne]nsp[imare. Mediteran[ (l[t), Marea de la St`lpii lui Iraclis2 p`n[ la Elispont3. melanholie (el.) Boal[ de voia rea, p[timirea ]ntrist[rii, fiierea neagr[. melodie (el.) C`ntare alc[tuit[, dulce, frumos tocmit[. merichi (el.) P[rtniceasc[, partnic[, de parte. Mesopotamia (el.) |ara carea ]ntre Tigris =i ]ntre Evfrath apele s[ cuprinde, Vavilonul. metalon (el.) Orice materie v`rtoas[ iese din p[m`nt, precum ieste aurul, argintul, arama, custoriul. metamorfosis (el.) Schimbarea fe\ii, preobrajenie, schimosire. meteris (turc.) +an\, hendec, groap[ ]n carea s[ aciuadz[ oamenii la r[zboiu, la cetate. 2 Coloanele lui Hercule, Gibraltarul. 3 Helespont, azi Marea Marmara; aici este vorba de Dardanele.

21

Istoria ieroglific[. Vol. I

metafizic (el.) Cela ce are =tiin\a a celor peste fire1. metafizica (el.) }nv[\[tura carea arat[ lucruri mai sus de fire2. mihanii (el.) Cinii cu carile s[ slujesc la vremea r[zboiului, me=ter=uguri pentru luarea cet[\ii. mehlem (ar[p.) Unsoare cu carea s[ slujesc \irulicii la rane. mehenghiu (ar[p.) Piatr[ pe carea ispitesc aurul, argintul de bun. modul (l[t.) Chipul, mijlocul, leacul lucrului greu. monomahia (el.) Bataia, r[zboiul numai a doi, poidinoc. Monocheroleo-pardalis (el.) Inorog — leu — pardos, din trii numere ]ntr-un nume alc[tuite. monarhie (el.) St[p`nire carea singur[ st[p`ne=te, precum ieste a Turcului, a Neam\ului, a Moscului. Musele (el.) +epte surori, carile s[ dzic boadzele c`nt[rii =i a d[sc[lis[ fie. N navarh (el.) Mai-marele cor[biii, reis. 1 Ca ]n accep\ia aristotelic[: filozof care se ocup[ cu ontologia, acea latur[ a filozofiei care studiaz[ categoriile cele mai generale ale existen\ei. 2 Ontologia.

nafaca (turc.) Obroc, mirtic, carele s[ d[ ]n toate dzilele. nedierisit (el.) Nedesp[r\it, lucru carile ]ntr-alt[ parte nu s[ poate abate. neis\elit (slov.) Net[m[duit, nevindecat, lucru crile nu poate avea leac. necromandia (el.) Vrajea carea s[ face asupra trupurilor moarte; la toate limbile ]n loc de p[cat s[ \ine. O onirocrit (el.) Izb`nditoriu de vise. omofil (el.) Tot de un neam, de o s[min\ie, tot de un fel. orizon (el.) Zarea p[m`ntului, marginile ceriului, unde s[ pare c[ s[ ]mpreun[ cu p[m`ntul. omonie (el.) ]mpreunarea, unirea sfatului, ]nvoin\a inimilor. ohendra, ehidna (el.) Viper[, n[p`rc[, neam de =erpe prea veninat, carea cr[p`nd ]i ies puii prin p`ntece. P padzerh (agem.) Un fel de piatr[ carea ]n =erpe =i ]n inima cerbului rar iese. palat (el.) Curte domneasc[, ]mp[r[teasc[. palestra (el.) Arm[ de r[zboiu, arc cu zemberec, carile ca sine\ul de la obraz s[ sloboade.

22

palinodie (el.) C`ntarea, cuv`ntul carile de multe ori acela=i s[ poftore=te. paradigma (el.) Pild[, as[m[nare a cuv`ntului, ar[tare prin chipurile =tiute. paradosis (el.) }nv[\[tura nescris[, din gur[ ]n gur[ l[sat[, ce ]nva\[ fiiul de la p[rinte. parahorisis (el.) Lep[dare, ]ntoarcerea fe\ii de c[tr[ cineva, ales dumn[dz[iasc[. paremie (el.) Ciumilitur[, cuv`nt alta t`lcuind, dzic[toare. parisie (el.) De fa\[, ]nainte a tot norodul, la ival[. parigorie (el.) M`ng`iere, leacul ]ntrist[rii. parola (ital.) Cuv`nt, cuv`nt dat, st[t[toriu, ne]ntors. perigrapsi (el.) A =irui, a scrie, a ]ns[mna lucrul precum ieste. period (el.) Drumul carile, ]ntorc`ndu-s[, iar[=i de unde au ie=it s[ ]ntoarce, ]ncungiurare, ]mpregiurare. peristasis (el.) Stare ]mprejur, orice pe l`ng[ altul s[ \ine. Pithianul (el.) De la Pithii, din locul unde era vrajea lui Apolon. Pithii (el.) Un loc ]n carile vestit era Apolon cu vrajea. pilula (l[t.) Pirul[, gogoa=[, bubu=lie, carea dau doftorii de ]nghit pentru leacul. piramide (el.) Morm`nturile ]mp[ra\ilor Eghiptului, cu mari

Dimitrie Cantemir

cheltuiele, ca carile nu s[ mai pot face. platan (el.) Un fel de copaciu carile s[ face prea mare =i tr[ie=te prea mult, s[ sam[n[ cu paltinul. planeta (el.) Stea r[t[cit[, carea ]mbl[ ]mpotriva altora. pleonexie (el.) Poft[, l[comie spre averea tuturor. polipichilie (el.) Pestriciune, lucrul carile are multe fe\e, flori. politie (el.) Tot n[rodul cet[\ii, t`rgul, cetatea; fruntea, boierimea oamenilor. pompa (l[t.) Petrecanie, alaiu, tocmala, slava, =icuirea o=tii ]mp[r[\iii. porii (el.) G[urici prin piielea omului, prin carile ies sudorile. porfir[ (el.) Un fel de marmure scump[, v[rgat[ ]n tot feliul de flori, =i o hain[ mohor`t[, carea numai ]mp[ra\ii purta. praxis (el.) Facere dup[ ]nv[\[tur[, urmarea lucrului. poslanie (slov.) Carte trimis[, scrisoare, r[va=. prezen\ie (l[t.) Starea de fa\[, aflarea denainte, denainte la obraz. prezentuie=te (l[t.) Arat[, de fa\[ ]l scoate, ]nainte ]l pune. preten\ie (l[t.) }ntinderea ]nainte, lucrul carile arat[ socoteala sf`r=itului mai denainte. privat (l[t.) Deos[bit, ]nstreinat, chip carile nu ieste dintre d`n=ii. privileghii (l[t.) Ispisoacele, uri-

23

Istoria ieroglific[. Vol. I

cele, l[g[turile, a=edz[m`nturile mai-marilor. provlima (el.) }ntrebare, cuv`nt carile, ]nainte puindu-s[, cere r[spuns =i dezlegare. proimion (el.) Predoslovie, capul voroavii, ]n carile tot chipul cazaniii s[ arat[. provide\ (l[t. =i slov.) Cela ce cu ]n\[lepciunea lucrurile, p`n[ a nu fi, cum vor c[dea cu mintea le afl[. prodrom (el.) Pova\[, ]nainte-m[rg[toriu. prothimie (el.) Voia inimii, liubov, nevoin\a din suflet. prob[ (l[t.) Ispit[, dovad[, c[utare, lucru adeverit. prognostic (el.) Cuno=tin\[ ]nainte, g`citoare, g`cire. profesui (l[t.) A da ]nv[\[tur[, a m[rturisi ce sl[ve=te, a propovedui. procathedrie (el.) +ederea mai sus, scaunul cel mai de sus, capul mesii. polos arctic (el.) Stea carea nu s[ cl[te=te, fusul, carile de la noi s[ vede. polos antarctic (el.) Stea necl[tit[, ]mpotriva ce=tii ce s[ vede de la noi. provatolicoelefas (el.) Oaie-lup-fil, nume din trii numere alc[tuit. pronie (el.) Mai denainte cuno=tin\a dumn[dz[iasc[, or`nduiala vecinic[.

propozit (l[t.) Cuv`ntul pre carile ]nainte ]l punem, pentru ca mai pre urm[ s[-l dovedim, lucrul de carile ne apuc[m. protasis (el.) }nainte punere, din trii s[ face un siloghizm dialecticesc. public[ (l[t.) Politie, sfatul a toat[ cetatea, boierimea. R referendar (l[t.) Purt[toriu de r[spunsurile ]mp[r[te=ti. Boieriia carea duce =i aduce r[spunsurile. Talh`sciu. re\eta (ital.) Izvodzel de leacuri, carile trim[t doftorii la spi\eri, s[ fac[ leacul asupra boalei. ritor (el.) Cela ce =tie me=ter=ugul a vorovi bine; bun de gur[. romfea (el.) Sabie dintr-]mbe p[r\ile ascu\it[; palo= lat =i drept. S savoane (el.) P`ndzele ]n carile ]nv[lesc trupurile mor\ilor. salamandra (el.) Un fel de jiganie, pentru carea b[snuiesc poeticii c[ l[cuie=te ]n foc. sam (ar[p.) Un fel de v`nt otr[vit, carile, lovind pe om, ]ndat[ s[ face cenu=[ =i hainele-i putredzesc. samsun (ar[p.) Coteiu mare =i foarte v`rtos, carile pe urs biruie=te.

24

senator (l[t.) Sfetnic, boier de sfat, boier mare. senten\ie (l[t.) Sfatul cel mai de pre urm[. Cuv`nt carile ]ntr-alt chip nu s[ mai poate muta, ales. sicofandie (el.) Clevet[, clevetuire, trecerea cu cuv`ntul. scandal (el.) Scandal[, b`ntuire, sup[rarea, ]mpiedecarea voii. schithii (el.) Tot neamul t[t[r[sc, t[t[r`mea. schipticesc (el.) Cuv`nt carile pururea supt prepus r[m`ne; era filosofi schipticii, carii ]n toate prepus avea. schiptr (el.) Be\i=or scurticel, carile obiciui\i sint ]mp[ra\ii ]n m`n[ a-l \inea. solichismos (el.) Cuv`nt carile nu ieste dup[ canoanele gramatic[i. stem[ (el.) Coron[, cunun[, port ]mp[r[tesc de cap. stihie (el.) }ncep[tura lucrului de materie unii dzic s[ fie patru, al\ii trii, al\ii mai multe, al\ii numa una. strofi (el.) Voroav[ =uv[it[, ]n multe p[r\i ]ntorc[toare, =i ]n=el[tur[. sofisma (el.) +tiin\[ ]n=el[toare, =tiin\[ minciunoas[ ]n locul a ceii adev[rate v`ndut[. sfigmos (el.) V`n[ moale carea pururea s[ bate, de pre a c[riia cl[tire a=edzim`ntul firii s[ cunoa=te.

Dimitrie Cantemir

sfer[ (el.) Glon\, chipul din toate p[r\ile r[tund, precum ieste p[m`ntul, ceriul. shizma (el.) Rumptur[, sc[derea credin\[i ]n pravoslavie shimate (el.) Chipuri, fe\e, ar[t[rile obrazului. siloghismos (el.) Socoteal[ adev[rat[, carea la dialectici din trii protase s[ face. simptomatic (el.) Din t`mplare, din c[dere, carile nu din tocmala ]nainte m[rg[toare s-au f[cut. sinod (el.) Sobor, adunarea a multe capete, sfatul de ob=te. simperasma (el.) }ncheierea voroavei, trecerea din necuno=tin\[ la cuno=tin\[. simbathia (el.) }nvoin\a firilor; ]mpreun[ p[timire. sinonim (el.) Tiz, f`rtat, a c[rora fiin\a neamului alta, iar[ numele unul. simfonie (el.) Tot un glas, tocmirea la cuv`nt, la glas. sinhorisis (el.) Iertare, slobodzenie, darea voii. sistatichi (el.) A=edz[toare, ]nt[ritoare, st[ruitoare. sistima (el.) A=edz[tur[, st[ruitur[, stare. sirina (el.) Fat[ de mare, carile dzic c[ cu c`ntecul adoarme pe c[l[tori. siurmea (el.) Un fel de piatr[ v`n[t[, cu carea v[ps[sc genele.

25

Istoria ieroglific[. Vol. I

T talant (el.) Ieste m[sura carea trage 6.000 de dramuri. Talantul mare trage 80 de mine, iar[ mina, 100 dramuri. temperament (l[t.) A=edz[m`ntul, st`mp[rarea firii, ]ntregimea s[n[t[\ii. tiranie (el.) St[p`nire asupritoare, vr[jm[=ie, sil[. titul (el.) Cinstea numelui, nume vestit, titulu=. topicesc (el.) De loc, de mo=ie, de tar[, de p[m`nt. traghelaf (el.) Capr[-cerb, adec[, dobitoc carile nu s[ afl[. tragodic (el.) C`ntec, ver= de jele, h[olitur[, bocet. tractate (l[t.) Tragere, zbaterea cuvintelor, ales de pace trigon (el.) Chipul, figura ]n trii col\uri, ]n trii unghiuri. tripos (el.) Cu trii picioare. Scaun ]n trii picioare. tropuri (el.) Chipuri, mijloace, lesniri, ]mpodobiri ritorice=ti, tropicesc (el.) Cela ce s[ \ine cu sau de tropuri. tropic (el.) S[ cheam[ dunga ceriului din carea soare s[ ]ntoarce, veri la suit, veri la cobor`t, Racul, Capricornul. F fantazie (el.) P[rere, ]nchipuirea min\ii. figur[ (l[t.) Chip, form[, schizmirea trupului.

filaftie (el.) Trufie, dragostea, iubirea sa. filoprosopie (el.) F[\[rnicie, c[utarea voii pe str`mb[tate. fizic (el.) Cela ce =tie =tiin\a firii. fiziognomie (el.) +tiin\a firii de pre chipul obrazului =i a tot trupului. f`=chie (turc.) Gunoiu, baleg[ de cal, balig[. filohrisos (el.) Iubitoriu de aur, lacom la avu\ie. Th theatru (el.) Locul privelii ]n mijlocul a toat[ ivala. theologhicesc (el.) Lucru carile cu voroava dumn[dz[iasc[ s[ \ine; cel ce ieste din theologhie. theorie (el.) Prival[, =tiin\a, viderea, cuprinderea min\ii. therapevtis (el.) Cel ce face dup[ voie; slug[, cel ce aduce altuia odihn[. thronul (el.) Scaun de cinste ]mp[r[tesc, st[p`nesc. H harmonie (el.) C`ntare dulce, dup[ me=ter=ug tocmit[. himera (el.) Dihanie carea ]n lume nu s[ afl[, ciuda nev[dzut[, neaudzit[, afar din fiin\[. hirograf (el.) Scrisoarea a hiri=ei m`ni, zapis cu m`na lui scris. hiromandie (el.) Vrajea carea pe

26

Dimitrie Cantemir

cr[p[turile =i ]n fr`nturile m`nii s[ face. hersonisos (el.) Ostrov carile cu dosul s[ \ine de uscat, cotitur[, scruntariu. hrismos (el.) Vraj[, prorocie, descoperirea a tainelor, p`n[ a nu fi.

Ps psifisi (el.) A ]ns[mna spre cinste, spre suirea stepenii, alegere. Y1

Ia

ypervolice=ti (el.) Laude peste putin\a firii, c`nd dzucem: frumos ca soarele, m`nios ca focul, ]nger pemintean. ypoghei (el.) Cei ce l[cuiesc pe fa\a p[m`ntului dedesupt =i vin talpele noastre la talpele lor. ypothetic[ (el.) }ntrebare supus[, carea dzicem; de va fi a=e, va fi a=e. ypohimen (el.) Lucrul ce dzace supt altul, ca cum ieste materia supt form[, l`na supt v[psal[. ypohondriac (el.) Boala carea sminte=te fantazia, sl[biciunea p[r\ilor trupului carile sint pregiur inim[. ypothesis (el.) Supunere, lucrul pre carile altele s[ spri=inesc. A=ijderea, ypothesis se ]n\elege ar[tarea =i materia, carea cele mai de treab[ capete supt d`nsa str`nge. Iar la ritori s[ ]n\elege ]ntrebare hot[r`t[ =i sf`r=it[, pre l`ng[ carea toate m[rginile ]ntreb[rii s[ ]nv`rtejesc.

iasimin (agem.) Un fel de cop[cel, s[ suie ca vi\a =i face flori albe cu pu\in ghiulghiuli amestecate, prea frumos mirositoare.

1 Cuvintele ]ncep`nd cu y le transcriem ]n text prin i.

O oxia, varia =i alalte (el.) Caut[ pre r`ndul la gramatic[. organ (el.) Cinie, m[iestrii, lucruri cu carile s[ fac alte lucruri. | \ircumstan\ii (l[t.) Peristases, el. Lucrurile ce stau pre l`ng[ altele. \irulic (le=.) Vraciu carile t[m[duie=te ranele, fr`nturile. Œ œira (turc.) Un fel de copaciu ca molidvul, cu a c[ruia surcele s[racii ]n loc de lum`nare s[ slujesc. + =erbet (ar[p.) B[utura de doftorie =i tot ce s[ bea.

27

Istoria ieroglific[. Vol. I

ISTORIIA IEROGLIFIC{ CUPRINS

adev[rat[, pentru lucrurile carile ]ntre doa[ mari =i vestite a Leului =i a Vulturului monarhii1 s-au t`mplat =i prin vremea a 1700 ani2, de vrednicie a s[ crede scriitoriu, foarte pre am[nuntul ]ns[mnat[, carile prin tot cursul vremii aceiia ]ntre vii au fost, de v`rst[ la 3100 ani3 fiind, c`nd sf`r=itul ]nceputei sale istorii a videa s-au ]nvrednicit.

1

. Monarhia Leului — Moldova; monarhia Vulturului — |ara Rom`neasc[. Cantemir obi=nuie=te s[ ]nmul\easc[ cu 100 cifra indicatoare de date, ceea ce ne oblig[ s[ citim 17 ani, perioada cuprins[ ]ntre 1688, data urc[rii ]n scaun a lui Constantin Br`ncoveanu, =i 1705, anul revenirii la domnia Moldovei a lui Antioh Cantemir, fratele scriitorului, eveniment prin care se ]ncheie povestirea Istoriei ieroglifice. 3 31 ani, v`rsta la care scriitorul a terminat, dup[ propria m[rturisire, Istoria ieroglific[. Precizarea f[cut[ de ]nsu=i Cantemir creeaz[ o nedumerire, deoarece, socotind c[ lucrarea a fost terminat[ ]n 1705 (pe temeiul c[ men\ioneaz[ evenimente ce au loc ]n acest an: revenirea la tron, pentru a doua oar[, a fratelui s[u Antioh — ]n februarie — =i moartea lui Cornea Br[iloiu — dup[ 28 noiembrie), ar rezulta c[ autorul s-ar fi n[scut la 26 octombrie 1674, ceea ce nu este adev[rat, c[ci anul real al na=terii este 1673. 2

28

Dimitrie Cantemir

PARTEA I CUPRINS

Mai dinainte dec`t temeliile Vavilonului a s[ zidi1 =i Semiramis2 ]ntr-]nsul raiul sp`ndzurat (cel ce din =epte ale lumii minuni unul ieste) a s[di3 =i Evfrathul4 ]ntre ale Asiii ape vestitul prin ule\e-i a-i porni, ]ntre crierii Leului5 =i t`mplele Vulturului6 vivor de chitele =i holbur[ de socotele ca aceasta s[ scorni. Leul dar[ de pre p[m`nt (carile mai tare =i mai vr[jma=[ dec`t toate jig[niile c`te pre fa\a p[m`ntului s[ afl[ a fi, tuturor =tiut ieste) =i Vulturul din v[zduh (carile precum tuturor zbur[toarelor ]mp[rat ieste, cine-=i poate prepune?) ]n sine =i cu sine socotindu-s[ =i pre am[nuntul ]n sam[ lu`ndu-s[, dup[ a firii sale sim\ire a=e s[ cunoscur[, precum mai tari, mai iu\i =i mai putincioas[ dihanie dec`t d`n=ii alta a fi s[ nu poat[. }ns[ singuri cu a sa numai =tiin\[ =i sim\ire ne]ndestul`ndu1 Zidirea Vavilonului: ]ncep[tura r[ut[\ilor (D.C.) — este vorba despre Conflictul dintre Cantemir =i Br`ncoveanu, care reprezint[ ac\iunea principal[ din Istoria ieroglific[. 2 Semiramis (o regin[ legendar[ a Babilonului): pofta izb`ndirii str`mbe (D.C.) — aluzie la politica lui Br`ncoveanu de tutelare a Moldovei. 3 Raiul sp`ndzurat (gr[dinile suspendate din Babilon, socotite una din cele =apte minuni ale lumii antice): fericirea nest[ruitoare (D.C.), nestatornic[; aluzie la zadarnica =i costisitoarea politic[ de suprema\ie a lui Br`ncoveanu. 4 Evfrathul: nesa\iul l[comiii (D.C.) — scriitorul consider[ c[ la baza politicii br`ncovene=ti ar sta l[comia. 5 Leul: partea moldoveneasc[ (D.C.) — Moldova. 6 Vulturul: partea munteneasc[ (D.C.) — |ara Rom`neasc[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

29

s[, cu a tuturor a altor ale lumii jig[nii =i pasiri a lor socoteal[ s[ adevereasc[ =i s[ ]nt[reasc[ vrur[, ca precum ]ntr-acesta chip s[ fie c[tr[ toate dovedind =i din gura tuturor m[rturisire lu`nd =i ]mp[r[\iia ce-=i alesese =i socoteala ce ]n g`nduri ]=i pusese ]n veci nemutat[ =i neschimbat[ s[ r[m`ie1. A=edar[, Leul — jiganiile ]n patru picioare cl[titoare, iar[ Vulturul — pre cele prin aier cu pene =i cu aripi zbur[toare ca la un sfat ]ndat[ le chemar[ =i ]n clipal[ le adunar[2. Deci denaintea Leului mai aproape acelea jiganii3 sta, carele sau ]n col\i, sau ]n unghi, sau ]ntr-alta a trupului parte arme de 1

Socotindu-se, fiecare ]n parte, cel mai puternic dintre animale, Leul =i Vulturul convoac[ pe supu=ii lor ]ntr-o mare adunare, ace=tia urm`nd s[ ]nt[reasc[ ]n plen preten\ia „]mp[ra\ilor“ lor. Cantemir satirizeaz[ preten\ia la ]nt`ietate a conducerilor politice din cele dou[ \[ri rom`ne=ti, preten\ie care nu de pu\ine ori a dus la conflict ]ntre ele. Astfel de ne]n\elegeri ar fi mai vechi dec`t actuala „]ncep[tur[ a r[ut[\ilor“, adic[ dec`t du=m[nia dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu; de remarcat faptul c[ la asemenea adunare urmau s[ fie chemate =i „jig[nii“ =i p[s[ri str[ine de neam, amestecate ]n via\a cultural[ =i politic[ din Moldova =i |ara Rom`neasc[. 2 „Sfatul“, la care sunt chemate at`t p[s[rile (muntenii), c`t =i patrupedele (moldovenii), este ]n realitate adunarea de la Arn[ut-chioi, un sat de l`ng[ Adrianopol, convocat[, ]n vara anului 1703, la ]ndemnul =i sub patronajul lui Constantin Br`ncoveanu. Aici au participat ]ntr-adev[r moldoveni =i munteni ]n vederea alegerii unui nou domn al Moldovei ]n persoana boierului moldovean Mihai Racovi\[, sus\inut de curtea muntean[, care urma s[ ]nlocuiasc[ pe domnul recent mazilit Constantin Duca. |inerea unei adun[ri a moldovenilor =i a muntenilor ]n localitatea Arn[ut-chioi, la 1703, ]n scopul amintit, este confirmat[ de izvoarele istorice ale vremii. 3 Jiganie: tot neamul moldovenesc (D.C.) — reflect`nd structura social[ a timpului, Cantemir este primul ]n literatura rom`n[ care face o prezentare a societ[\ii vremii sale dup[ criteriul claselor (boierime-\[r[nime), p[turilor =i categoriilor sociale (“tagmele“ boiere=ti, profesii etc.)

30

Dimitrie Cantemir 1

moarte purt[toare poart[, precum ieste Pardosul , Ursul2 Lupul3, Hulpea4, Ciacalul5, M`\a S[lbatec[6 =i altele ca acestea, carile de v[rsarea singelui nevinovat s[ bucur[ =i via\a hire=[ ]n moartea strein[ le st[ruie=te. Iar[ ]naintea Vulturului mai aproape sta pasirile, carile sau ]n clon\, sau ]n unghi lance otr[vite, aduc[toare 1

Urmeaz[ numele c`torva mari boieri moldoveni, to\i simboliza\i prin animale de prad[, reprezentativi pentru tagma din care f[ceau parte, unii vor fi amesteca\i ]n desf[=urarea evenimentelor narate, al\ii nu. Pardosul, adic[ leopardul este Iordachi vornicul (D.C.) — Iordarche Ruset, membru al puternicei familii a Cup[re=tilor, de origine greceasc[, mare latifundiar, setos de venituri necinstite, vestit intrigant, conduc[torul din umbr[ al politicii Moldovei; mai ]nt`i, prieten al familiei Cantemir, iar acum du=manul ei, joac[ un rol de prim ordin. 2 Ursul: Vasilie vornicul (D.C.) — marele boier Vasile Costache, refugiat ]n acea vreme de frica lui Constantin Duca la curtea lui Br`ncoveanu; personaj cu totul nesemnificativ ]n povestire. 3 Lupul: Bogdan hatmanul (D.C.) — Lupu Bogdan hatmanul, cumnat al fra\ilor Cantemir, prin c[s[toria cu sora lor, Ruxandra. Personaj de rangul ]nt`i, simbolizeaz[ prietenul credincios, omul ]n\elept =i prudent, adept al unei filozofii practice, aplicat[ la via\a cotidian[; nu a participat ]n realitate la adunarea de la Arn[ut-chioi. 4 Vulpea: Ilie stolnicul (D.C.) — Ilie Enache |ifescu, cumnat cu viitorul domn Mihai Racovi\[ =i unul dintre marii intrigan\i ai vremii. Personaj foarte important ]n povestire. Se manifest[ drept o minte str[lucit[ =i un remarcabil sofist; este o ]ntruchipare a oportunismului politic =i un model exemplar al ipocriziei, al perfidiei =i al gustului diabolic pentru intriga de culise. 5 Ciacalul: Maxut s[rdarul (D.C.) — personalitale minor[ a epocii, cap[t[ un oarecare contur datorit[ ata=amentului s[u constant fa\[ de familia Cantemir. 6 M`\a s[lbatec[: Ilie Cantacuzino (D.C.) — membru al ramurii moldovene a Cantacuzinilor =i ginere al lui Miron Costin. Nu are nici un rol ]n povestirea Istoriei ieroglifice, probabil, pentru c[ nu a luat ]n realitate parte la evenimentele descrise ]n ea, de=i este =tiut c[ a ]ndeplinit anumite roluri politice ]n acea vreme.

31

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

2

3

de rane net[m[duite au , precum ieste Brehnacea , Soimul , Uleul4, Cucunozul5, Coruiul6, H`r[\ul7, B[l[banul8, Blend[ul9 =i altele asemenea acestora, carile ]ntr-o dzi singe de nu vor 1 Pasire: tot neamul muntenesc (D.C.); pasire rump[toare: rudeniia =i boierimea celor mari a muntenilor (D.C.). 2 Brehnacea: Constantin stolnicul (D.C.) — stolnicul Constantin Cantacuzino, marele cronicar muntean, frate cu fostul domn +erban Cantacuzino (1678—1688) =i unchiul lui Constantin Br`ncoveanu. A condus din umbr[ politica |[rii Rom`ne=ti. Sfetnic ]n\elept, se declar[ ]mpotriva spiritului de aventur[ ]n politic[, fiind model al pondera\iei =i al ac\iunilor bine g`ndite, propov[duitor al unei comport[ri omenoase fa\[ de \[r[nime; ]n aceast[ ipostaz[ el devine ]n mare m[sur[ purt[torul de idei al scriitorului ]nsu=i; nu a participat, ]n realitate, la adunarea de la Arn[ut-chioi. 3 +oimul: Toma postelnicul (D.C.) — Toma Cantacuzino, viitorul mare sp[tar, fiu al lui Matei Cantacuzino, fratele stolnicului, v[r cu so\ia lui Dimitrie Cantemir =i, de asemenea, v[r cu Br`ncoveanu; el a fost prezent la adunarea de la Arn[ut-chioi, de=i scriitorul nu-l face participant la discu\ii. Se dovede=te receptiv la ]n\elegerea marilor probleme politice ale vremii, exemplu al conduitei cavalere=ti medievale, gata de a deveni din du=man prieten al scriitorului, am[nunt ce explic[ actul de tr[dare fa\[ de domnul s[u ]n 1711, c`nd trece de partea ru=ilor, asemenea lui Dimitrie Cantemir. 4 Uleul: +tefan paharnicul (D.C.) — +tefan Cantacuzino, fiul lui Constantin Stolnicul =i v[rul lui Br`ncoveanu; contribuind la mazilirea =i la uciderea domnului s[u, ]i va lua locul la domnie (1714), dar va avea aceea=i soart[ (1716). 5 Cucunozul: Mihai sp[tar (D.C.) — sp[tarul Mihai Cantacuzino, fratele stolnicului =i unchiul lui Br`ncoveanu; lacom f[r[ margini, trufa= =i fanfaronard, el apare fr[m`ntat de planuri m[re\e, nesprijinite ]ns[ de voin\[ =i perseveren\[, fiind, ]n acela=i timp, =i modelul sfetnicului lipsit de ]n\elepciune politic[, gata oric`nd s[-=i ]ndemne domnul spre aventur[ =i \eluri periculoase. 6 Coruiul: R[ducanu (D.C.) — R[ducanu Cantacuzino, alt fiu al stolnicului, frate cu +tefan =i v[rul lui Br`ncoveanu. 7 H`r[\ul: Radul Golescul (D.C.) — fiul lui Matei Leurdeanu =i nepot al lui Stroe Leurdeanu, cunoscutul adversar al Cantacuzinilor. 8 B[l[banul: +erban Cantacuzino (D.C.) — nu este cunoscutul domn, ci fiul fratelui acestuia, Dr[ghici Cantacuzino, nepot al stolnicului =i v[r cu Constantin Br`ncoveanu. 9 Blend[ul: +erban logof[tul (D.C.) — +erban Greceanu, fratele cronicarului Radu Greceanu: am`ndoi au tradus Biblia (1688).

32

Dimitrie Cantemir

sa =i moartea nevinovatului de nu vor gusta, a doa dzi perirea sa f[r[ gre= o =tiu. Acestea ]ntr-acesta chip fietecarea ]n partea ]mp[ratului s[u =i la ceata monarhiii sale locul cel mai de frunte =i step[na cea mai denainte \inea. A=e dar[ era or`nduiala dint`i. Iar[ or`nduiala a doa la Leu o \inea c`inii1 ogarii2, coteii3, m`\ele de cas[4, Bursucul5, Nev[stuica6, Guziul7, +oarecele8, =i alte chipuri asemenea acestora, carele pre c`t sint v`n[toare, pre at`ta s[ pot =i v`na, =i pre c`t iele pre altele ]n primejdiia mor\ii pot duce, pre at`ta =i nu mai pu\in de la al\ii lor li s[ poat[ 1 Cantemir trece ]n categoria boierilor de rangul al doilea unele dreg[torii =i slujbe ale vremii, de=i dreg[toria de capuchehaie putea fi ocupat[ =i de boieri de rangul ]nt`i =i chiar de fra\i ai domnului; urmeaz[ dreg[toriile =i numele unor boieri moldoveni de rangul al doilea. C`inii: capichehaile (D.C.) — reprezentan\ii domnilor Moldovei =i |[rii Rom`ne=ti pe l`ng[ Poarta Otoman[, ambasadorii; sub denumirea de “c`ini” Cantemir ]nglobeaz[ ]ns[ =i pe subalternii capuchehaielor. 2 Ogari: c[l[ra=i (D.C.) — curierii domne=ti care duceau =i aduceau coresponden\a, poruncile =i =tirile de la Poarta Otoman[. 3 Cotei: iscoade (D.C.) — spionii pe care domnii rom`ni ]i aveau la Poart[ pentru a se informa =i a z[d[rnici ac\iunile adversarilor politici. 4 Nu sunt explicate la cheie, dar ar putea semnifica pe slujba=ii cur\ilor domne=ti. 5 Bursucul: Lupu vornic (D.C.) — vornicul Lupu Costache, fratele lui Vasile Costache (Ursul); mare boier, de o anumit[ suprafa\[ politic[ ]n acea vreme; nu are nici un rol ]n povestire. 6 Nev[stuica: fata Dediului (D.C.) — Ana, fiica sp[tarului Dediul Codreanu =i viitoarea so\ie a lui Mihai Racovi\[; sub numele de Helge este personaj principal ]n povestirea alegoric[ despre nunta sa cu Stru\oc[mila. 7 Guziul orb: Dediul (D.C.) — sp[tarul Dediul Codreanu din Gala\i, tat[l Anei, personalitate militar[ a vremii, dar de origine social[ destul de umil[; f[r[ rol important ]n roman. 8 +oarece; Ursechel (D.C.) — Dumitra=co Ursachi, numit Ursechel de c[tre contemporani pentru a-l deosebi de tat[l s[u Gheorghe Ursachi; du=man al Cantemire=tilor =i pre\uit de Constantin Duca, el nu ajunge totu=i s[ capete o func\ie ]n evenimentele descrise de Istoria ieroglific[.

33

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

2

3

aduce . Iar[ de la Vultur, a doa tagm[ , cuprindea Corbul , Cioara4, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea, Cucuvaia, Caia =i altele lor asemenea, carele mai mult de prada gata cu truda altora agonisit[, fie macar[ =i ]mpu\it[, dec`t de proasp[t[, cu a lor ostenin\[ g[tit[, s[ bucur[5. Iar[ a triia tagm[ =i cele mai de gios prapuri (c[ci acestea ]n scaune a =edea nu s[ ]nvrednicesc6) le \inea jiganiile =i pasirile, carile ]n sine vreo putere nu au, nici duh vitejesc sau inimos poart[, ce pururea supuse7 =i totdeauna ]n cump[na mor\ii dramul vie\ii 1 De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii moldovene de rangul al doilea: Jiganie v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a moldovenilor (D.C.). 2 Urmeaz[ numele unor boieri munteni de rangul al doilea. 3 Corbul: Basaraba vod[ (D.C.) — Constantin Br`ncoveanu, domnul |[rii Rom`ne=ti (1688—1711), a=ezat de Cantemir, din cauza urii pe care i-o purta, ]n categoria boierilor de rangul al doilea, de=i Br`ncoveanu era unul dintre marii latifundiari ai \[rii. 4 Despre numirile care urmeaz[ (Cioara, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea, Cucuvaia, Caia) Cantemir nu d[ nici o explica\ie la cheie, mul\umindu-se s[ afirme doar: Alalte numere de pasiri (munteni — n.ed.) sau dobitoace (moldoveni — n.ed.) carile s[ pomenesc, sau aici vreo sem[nare nu au, sau carea ieste sa aib[ ]ns[mnare la locul s[u s[ va pomeni (D.C.). S-ar putea ca scriitorul s[ nu fi cunoscut bine pe to\i boierii din jurul lui Br`ncoveanu, de=i trebuie s[ fi =tiut c[ participan\ii la adunarea amintit[ au fost numero=i. 5 De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii muntene de rangul al doilea: Pasire v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a muntenilor (D.C.). 6 }ntr-adev[r, boierii de rangul al treilea, dintre care se alegeau dreg[tori mai m[run\i, precum =i celelalte st[ri sociale nu aveau dreptul s[ fie ]n conducerea \[rii. }ns[ at`t micii boieri, c`t =i reprezentan\ii \[r[nimii libere erau invita\i, potrivit unui obicei str[vechi, s[ participe la adun[rile pentru alegerea domnilor. O astfel de adunare era =i cea de la Arn[ut-chioi, la care au fost de fa\[, dup[ cum afirm[ izvoarele contemporane, exponen\i ai tuturor st[rilor sociale. 7 Dobitoc supus: \[r[nimea, prostimea moldovenilor; pasire supus[: \[r[nimea, prostimea muntenilor (D.C.) — Cantemir d[ ]n continuare o list[ nediferen\iat[ de numiri ]n care boierii de rangul ]nt`i sau al doilea sunt inclu=i printre patrupedele =i p[s[rile supuse =i de consum, a=adar ]n r`ndul boierilor de rangul al treilea sau chiar al \[r[nimii.

34

Dimitrie Cantemir

li s[ sp`ndzur[ (c[ sufletul supus de \enchiul negrijei departe st[), precum ieste Boul1, Oaia, Calul, Capra, R`m[toriul, Iepurile, Cerbul, C[prioara2, Leb[da3, Dropiia4, G`nsca, Ra\a, Curca, Porumbul, G[ina, Turtureaoa =i alalte, cine=i dup[ neamul =i chipul s[u. Ce pre acestea nu pentru alt[ ceva le-au adunat, ce numai pentru ca nu cumva vreuna s[ dzic[ c[ de acea adunare =tire n-au avut, nici ]n ceva pricin[ s[ poat[ pune, ca cum la acea adunare neafl`ndu-s[, sfatul cel de pre urm[ ce s-ar fi ales n-au ]n\eles. A=e c`t toate firile de duh purt[toare, carile ]ntru monarhiia acestor doa[ stihii s[ afl[, precum vruna macar de fa\[ n-au fost, s[ nu s[ numasc[, nici din hirograful de ob=te5 numele s[ le lipsasc[. Adunarea dar[ a cestor doa[ monarhii =i or`nduiala a cestor doa[ soboare6 ]ntr-acesta chip dup[ ce s[ or`ndui =i s[ tocmi, dintr-]mbe p[r\ile cuv`nt mare =i porunc[ tare s[ f[cu, ca ol[cari cu c[r\i ]n toate p[r\ile =i alerg[tori ]n toate olaturile s[ s[ trima\[, ca prin toate \[rile =i ora=urile crainicii strig`nd, de aceast[ mare 1

Boul: Donici lugufetul (D.C.) — logof[tul Nicolae Donici, un mare boier cu un anumit relief politic, pe care scriitorul ]l trece, nu =tim din ce motive, ]n tagma a treia, a animalelor de consum. Urm[toarele numiri de patrupede (Oaia, Calul, Capra, R`m[toriul, Iepurile, Cerbul) nu sunt descifrate la cheie, probabil pentru c[ semnific[ reprezentan\i ai \[r[nimii sau boieri de rangul al treilea, 2 C[prioara: Caragie=tii (D.C.) — familia Caragea. Vom ]nt`lni ]n Istoria ieroglific[ doi reprezentan\i ai acestui nume: C[prioara de Aravia =i C[prioara Hindiii. 3 Leb[da: Cornescul banul (D.C.)— marele ban Cornea Br[iloiu, boier de rangul ]nt`i, trecut de scriitor ]n mod nejustificat ]n r`ndul boierimii de rangul al treilea; trimisul special al lui Br`ncoveanu la Poart[. 4 Celelalte numiri (Dropia, G`nsca, Ra\a, Curca, Porumbul, G[ina, Turtureaoa) nu sunt descifrate la cheie. 5 Actul semnat de to\i participan\ii, prin care urma s[ se ]ncheie lucr[rile adun[rii. 6 Este vorba de cele dou[ grup[ri: cea muntean[ =i cea moldovean[ a adun[rii amintite.

Istoria ieroglific[. Vol. I

35

a marelor monarhii adunare, tuturor ]n =tire s[ dea, =i cu de-adinsul iscotind, s[ poat[ cunoa=te de ieste lipsind vreun chip din vreun feliu din duhurile purt[toare1 =i de nu s[ afl[ cu to\ii la aceast[ a tuturor adunare =i de ob=te ]mpreunare. A=ijderea ]ngroz[turi =i ]nfrico=eturi s[ s[ dzic[ porunciia unuia ca aceluia, carile la acel sobor a s[ ob=ti2 ar t[g[dui sau alt feliu de pricini spre ap[rare ar scorni =i celuia ce c`t de pu\in ]n ceva ]mpotrivire ar ar[ta, plata cu pedeapsa mor\ii =i cu prada casii i s[ punea3. A=edar[4, cu cuv`ntul deodat[ =i porunca li s[ pliniia =i precum s-ar dzice cuv`ntul, deodat[ cu g`ndul pretiutinderile =i pre la to\i sosiia (c[ vestea aspr[ tare p[trunde urechile =i inima ]nsp[im`ntat[ ]ndat[ simte sunetul) de vreme ce de alerg[turile iu\ilor ol[cari =i de tropotele picioarelor a neobosi\ilor alerg[tori toat[ pulberea de pre toat[ calea, ]n ceriu s[ r`dica. Toate v[ile ad`nci de tari strig[ri tare s[ r[zsuna, toate a mun\ilor ]nalte v`rvuri de iu\i chiote =i groase huiete ]n clip[ s[ cov`r=iia =i to\i c`mpii pustii =i nec[lca\i de groznice strig[ri =i de fricoase l[ud[ri s[ ]mplea. Nu era dar[, nici s[ putea afla ureche ]n v[zduh =i pre p[m`nt carea, de stra=nic sunetul ve=tii =i de groznic cuv`ntul porunc[i ace=tiia, s[ nu s[ sfredeleasc[; nu era, nici s[ afla ]ntr-aceste doa[ stihii dihanie, carea de v`rtutea =i puterea ]nv[\[turii ace=tiia cu mare fric[, cu ne]ncetat tremur =i cu nespus[ groaz[ s[ nu s[ 1

Ar semnifica tot ce este viu, ]nsufle\it, adic[ to\i locuitorii. Exager`nd, scriitorul subliniaz[ complexitatea adun[rii; de altfel, asemenea adun[ri, prin larga cuprindere a straturilor sociale, aveau un caracter destul de popular, de democratic, cum ]i place lui Cantemir ]nsu=i s[ spun[. 2 }n s[bor a s[ ob=ti: cu to\i ]ntr-un sfat a fi (D.C.). 3 O exagerare literar[; ]n realitate nu se aplicau astfel de pedepse pentru neparticiparea la asemenea adun[ri. 4 Urmeaz[ un pasaj interesant, care prezint[ sistemul de transmitere a =tirilor =i poruncilor prin ol[cari =i crainici, dup[ obiceiul timpului, am[nunt consemnat =i de izvoarele vremii; fragmentul are =i reale calit[\i literare, scriitorul dovedind un sim\ deosebit pentru imaginile vizuale =i auditive construite pe un fond plin de turbulent[ mi=care.

36

Dimitrie Cantemir

cl[teasc[ (c[ cu c`t vestea o\[r`t[ mai de n[prasn[ vine, cu at`ta mai mare tulburare =i grij[ scorne=te). De care lucru ]ntr-alt chip a fi nu putu, f[r[ numai cu toatele deodat[, cu cuv`ntul, porunca cu fapta plinir[ =i la locul ]ns[mnat =i sorocul pus s[ g[sir[. A=edar[, a marilor acestora ]mp[ra\i porunc[ tot deodat[ =i d`ndu-s[ =i plinindu-s[, toate jiganiile uscatului =i pasirile v[zduhului ]n prip[ s[ adunar[ =i fietecarea, dup[ chipul =i neamul s[u, la ceata monarhiii sale s[ alc[tuir[. La care adunare cine=i ]n partea ]mp[ratului =i obl[duitoriului s[u d`ndu-s[, =i una de alta deos[bindu-s[, lucru ca acesta a fi s[ t`mpl[ (c[ mai totdeauna obiciuit lucru ieste, la adun[ri mari ca acestea, oarecare amestec[turi =i ]mponci=ituri a s[ face, =i de multe ori pentru mici =i ]n sam[ neb[gate pricini, cu c`t ieste mai mare adunarea, cu at`ta mai mare se face =i ]mp[rechiere)l. Deci, precum s-au pomenit, fietecarea cu ceata sa, ]n partea monarhului s[ alegea, =i una dup[ alalt[ la or`nduiala sa s[ alc[tuia. Iar mai pre urm[ dec`t toate, Liliacul2 urma, carile cu 1

Cantemir ridiculizeaz[ certurile violente, ca expresie a divergen\elor de opinii, care luau na=tere ]ntre participan\i cu prilejul acestor adun[ri. 2 Liliac: Marco pseudobeizadea (D. C) — d`ndu-se drept nepot al lui Matei Basarab, acest Marco, despre care izvoarele vremii nu spun nimic (Istoria ieroglific[ =i o autobiografie put`nd fi considerate ca singurele =tiri), a urm[rit, ]n jurul anilor 1700 — 1703, s[ ocupe tronul |[rii Rom`ne=ti =i chiar al Moldovei; dup[ cum rezult[ din „povestea cor[bierului cu dulful“ — un episod din Istoria ieroglific[ — nereu=indu-i ]ncercarea, a fost urm[rit de creditori =i condamnat s[ munceasc[ la galere. }n povestire poart[ numele de Liliac, adic[ jum[tate pas[re (muntean) =i jum[tate patruped (moldovean), tocmai pentru a exprima dubla tentativ[ despre care am vorbit. Discu\iile din adunare ]n jurul acestui personaj pot fi considerate o pur[ fic\iune literar[, cu scopul de a satiriza unele aspecte ale vie\ii politice interne a vremii, de pild[, con=tiin\a de sine a puterii domne=ti, rela\iile dintre domn — sfetnici, domn — supu=i, clas[ conduc[toare — oameni de r`nd, problema particip[rii maselor la via\a politic[. Despre ]ncurc[turile =i necazurile pe care le-a produs cu adev[rat Marco ]n ]mprejur[rile anului 1703 =i mai ales ]n desf[=urarea adun[rii de la Arn[utchioi vom afla =i din lucr[rile adun[rii =i din ultima parte a Istoriei ieroglifice.

Istoria ieroglific[. Vol. I

37

aripile ce zbura =i cu slobodzeniia prin aier ce ]mbla, spre ceata zbur[toarelor, adec[ supt st[p`nirea Vulturului a fi ]l ar[ta, iar[ amintrilea ]ntr-]nsul alalte hiri=ii socotindu-s[, ]n neamul jiganiilor, supt domnia Leului ]l da. Care lucru pricina cercet[rii, apoi =i g`ncevii ]ntre doa[ monarhii fu: fietecarea socotind c[ chip ca acela =ie supus a fi s-ar cuvini =i de nu s-ar =i cuvini, s[ i s[ cuvie a sili, i s-ar cuvini (c[ci l[comiia sl[vii nu bun[tatea sau folosul lucrului prive=te, ]n carile s[ sl[ve=te, ce numai pre altul mai gios dec`t sine a pune socote=te, fie macar[ =i f[r[ de folos; ]nc[ de multe ori =i pagub[ de i s-ar aduce, sau necunosc`nd =i nevr`nd, sau vr`nd =i cunosc`nd, priime=te).1 Pentru care lucru, ]ntr-]mbe p[r\ile feliu de fel de voroave scornindu-s[, cu multe chipuri de cuvinte gre\oase urechile am`nduror ]mp[ra\ilor ]mplea. C[ci fietecarile cu inima spre partea ]mp[ratului s[u tr[g`nd =i cu sufletul spre adaogerea monarhiii sale st[ruind, lor biruin\a socotiia =i precum a=e s[ fie cu cale, adeveriia. Iar[ amintrilea de s-ar cumva t`mpla, dzicea c[ sc[derea cinstii (care lucru mai v`rtos dec`t alalte inimile st[p`nitorilor ]mpunge) =i mic=urarea sl[vii numelui monarhiii sale a fi =i a s[ face aievea striga (O, oarba jiganiilor poft[, lucrul din potriv[ nesocotind, c[ mintea =i socoteala sl[vii la aceasta s[ sprijene=te, c[ ea cearc[ pre cela ce nu o cunoa=te, vorove=te cu cela ce nu o aude, cu acela are a face carile nu au v[dzut-o, dup[ acela merge carile de d`nsa fuge, pre acela cinste=te carile pu\in ]n sam[ o bag[, pre acela ce nu o pofte=te ]l pofte=te, celuia ce nu o va ]nainte ]i iese, =i celui necunoscut pre sam[ s[ d[. Iar[ hiri=iia sl[vii cea mai cu de-adins ieste ca s[ p[r[sasc[ pre cel ce o cinste=te, =i cu acela s[ r[m`ie carile o necinste=te). Am`ndoi, dar[; ]mp[ra\ii nu pu\in fur[ cl[ti\i de ]mpotriv[ cuvinte ca acestea =i fietecarile ]n valurile chitelelor ni ]n sus, ni 1 Prin felul ]n care scriitorul ridiculizeaz[ defectele celor doi „]mp[ra\i“, Leul =i Vulturul, manifestarea grotesc[ a con=tiin\ei de sine a puterii, anticip[ pe regii Liliputului =i Blefuscului, din C[l[toriile lui Gulliver de Jonathan Swift.

38

Dimitrie Cantemir

]n gios s[lta (c[ inima nea=edzat[, ales pentru l[comiia cinstii, ]n mai mari valuri ]noat[, dec`t corabiia ]n ochean), de vreme ce pre o parte socotiia c[ de vor scoate ]ntrebarea aceasta la ival[, oricarile pofta inimii sale ar izb`ndi, nu pu\in[ ]ntristare =i a voii fr`ngere celuialalt a aduce s-ar socoti. Iar[ pre alt[ parte, pofta l[comiii =i jelea m[rimei numelui =i a l[\imei ]mp[r[\ii ca cu o nepotolit[ =i nest`ns[ de foc par[ ]i p`rjoliia (c[ focul poftei nu mai gios ]n step[na arsurii ieste dec`t metalul ]nfocat) =i ]ntralt chip st`mp[rarea aceii ]nfoc[ri =i potolirea aceii arsuri a fi sau a s[ face nu socotiia, f[r[ numai ce va =i ce porunce=te, aceia s[ s[ fac[. Ce aceast[ senten\ie, precum am`ndoi ]n inim[ o avea, a=e unuia c[tr[ altul, precum cererea nu i s[ va trece, adeveri\i era (c[ci iute ieste adulm[carea adeverin\ii unde a sufletului p[timire ]ntr-altul de pre a sa o m[sur[ cineva). +i a=e, ace=ti doi ]mp[ra\i ]ntr-un nepovestit chip cu duhurile ]n sine tare s[ lupta, =i precum unul nu biruia, a=e altul nu s[ biruia; ce numai ca cum preste puterea sim\irilor ar fi, ]ntre sine o lupt[ nesim\it[ sim\iia, =i precum spre biruin\[ ceva nu nedejduia, a=e precum nu s[ va birui nedejduia. Puterea a cuno=tin\ii sf`r=itului ]ntr-am`ndoi lipsiia, =i cine=i dup[ pofta sa ]n ceva a s[ ]ndestuli sau a s[ odihni neput`nd, cu sufletele numai, t`nd biruia, t`nd s[ biruia (c[ precum ]ndreptariul nu mai mult pre lucrul str`mb de str`mb dovede=te dec`t pre sine de drept). A=e =i ei, unul de pre m[sura altuia, c`t =i ce ar putea, s[ m[sura =i s[ pricepea. }ntr-acesta chip ei singuri =ie adeverindu-=i din toat[ socoteala carea ]nainte ]=i punea, departe de la \enchiu-i s[ ab[tea. C`t[va vreme dar[ r[zboiu ca acesta, ca cum duhnicesc s-ar putea dzice, ]ntre ace=ti doi monarhi vr[jma=i s[ b[tea, =i unul a altuia pofta nesim\itore=te tare p[trundea, at`ta c`t prin ne=tiin\[, a am`nduror =tiin\a s[ ]mpreuna =i p`n[ mai pre urm[ a am`nduror senten\ia =i alegerea sfatului la un s[v`r=it s[ ]mpropiia =i s[ lipiia (c[ sufletele ]n\elepte macar =i asupra vr[jm[=iii socotelii drepte s[ pleac[). Adec[ fietecarile lucrul acesta ]ntr-acela

Istoria ieroglific[. Vol. I

39

chip s[ s[ caute =i s[ s[ aleag[ socotiia, ]n carile nici cinstei ]n ceva betejire, nici spre a necinstii obr[znicire s[ s[ dea, ce ca cum ]nc[ la urechile lor scr`=netul str`ncenoaselor acestora voroave ]nc[ n-ar fi agiuns =i ca cum ideea [sic] acestui primejduios sfat ]n mintea lor ]nc[ nu s-ar fi cuprins (c[ de multe ori a lucrurilor propuse acoperire v`rtoase leacuri aduce ranelor, carile la ival[ de s-ar scoate, a=e=i de tot s-ar face net[m[duite). A=ijderea (mai cu iu=or ieste a s[ suferi obrinteala ranii la aier scoas[ dec`t patima sufletului c[tr[ ]mpotrivnicul s[u ar[tat[). +i a=e, fietecarile pre sfetnicii s[i deos[bi chem`nd, ]ntr-acesta chip le poruncir[, dzic`nd (pentru lucrurile mici mari g`lceve a scorni, a ]n\elep\ilor lucru nu ieste, macar[ c[ aceasta =i la cei ]n\elep\i de multe ori s-au v[dzut). Deci socotim, prec`t ]n putin\[ va fi, sau noi de la d`nsele, sau pre d`nsele de la noi s[ le abatem (c[ pre c`t[ vrednicie ieste cineva ]n vrajb[ a nu intra, pre at`ta ieste, =i nu mai mult[ din vraj[ a ie=i). De care lucru dzicem, ]n desc`lcitura g`lcevii ace=tiia, puterea monarhiii noastre l`ng[ noi s[ oprim =i pre dimocratiia voastr[ epitrop monarhiii noastre s[ punem1. Carea lucrul acesta s[-l scuture, s[-l iscodeasc[ =i ce ar fi dintr-]mbe p[r\ile mai cu cale =i mai cu cuviin\[, aceia s[ aleag[ =i s[ ispr[vasc[, a=e ca p`n[ ]naintea fe\ii noastre a nu ie=i, din toate nodurile s[ s[ dezlege, ca oric`nd ar vini, ori ]ntr-a cui parte acea mic[ jig[niu\[ ar trece, ca cum din veci =i din b[tr`ni a=e ar fi fost obiciuit, iar[ nu ceva nou =i de cur`nd s-au scornit2 (c[ci 1

Este unul din principiile de baz[ ale g`ndirii politice cantemirene privind colaborarea dintre domn, care trebuie s[ exprime autoritatea politic[ nediscutat[ =i nelimitat[ („puterea monarhiii“), =i sfatul boieresc (numit de scriitor „dimocratiie“), av`nd doar atribu\ia de pov[\uitor, de consilier (a=a ar trebui ]n\eleas[ aici no\iunea de „epitrop“). 2 Cantemir (asemenea altor contemporani), este adeptul p[str[rii obiceiurilor =i tradi\iei ]n m[surile de stat, =tiind bine c[ orice ]nnoire ]nsemna, cel mai adesea, o nou[ modalitate de ad`ncire a exploat[rii otomane.

40

Dimitrie Cantemir

amintrilea pricina cl[tirii d`ndu-s[, odihna =i lini=tea f[r[ tulburare =i str`nciunare a fi nu poate). L[udar[ sfetnicii sfatul ]mp[ra\ilor lor =i cu mare minune mintea =i ]n\elepciunea lor cu nespuse m[riri ]n ceriu r`dicar[, pentru c[ci ]n chivernisala lucrurilor public[i sale nu at`ta celea ce pot, pre c`t celea ce nu pot ocolesc, =i nici cu putin\a ]=i slobod m`ndriia, nici cu neputin\a ]=i a\i\[ m`niia (c[ neputin\a aduce m`niia, =i m`niia a=teapt[ izb`nda); ce precum cu putin\a spre umilin\[ =i bl`nde\e, a=e cu neputin\a spre a g`lcevii potolire s-au slujit (c[ci la cei mai pu\in domoli\i neputin\a prinde obrazul putin\ii =i de lucrurile de neputut s[ apuc[) (iar[ ]mpotriv[, cei ce la poarta vrednicii slujesc, adese s-au v[dzut c[ mai cu fericire le ispr[ve=te neputin\a cu p[r[sirea dec`t putin\a cu prepus, cu ]nceperea. C[ci neputin\a ne]ncep`nd, de nu-=i folose=te, ]ncailea nu-=i stric[. Iar[ putin\a ]n m`ndriia sa am[gindu-s[, lucruri peste putin\a sa ]ncepe =i la s[v`r=it a le duce nu poate, carea f[r[ gre= ]n loc de folos pagub[ ]i aduce). A=edar[, senatorii1, dup[ ce cu nes[v`r=ite (precum s-au dzis) =i vecinice laude cine=i pre ]mp[ratul s[u binecuv`ntar[, cu to\ii la locul =i la scaunele sale s[ ]ntoars[r[. Dup[ aceia, unii c[tr[ al\ii ve=ti pentru adunarea de ob=te a dimocratiii2 a trimete ]ncepur[. Pentru ca cel t[cut ]ntre inimile ]mp[ra\ilor f[cut sfat ]naintea tuturor s[-l puie =i f[r[ betejirea =i julirea cinstii, a sl[vii numelui ]mp[ra\ilor lor la ival[ s[-l scoa\[, 1 Senator: sfetnic, boier de sfat, boier mare (D.C.) — membru al divanului boieresc. 2 De=i, la “scar[“, Cantemir ]n\elege prin democra\ie st[p`nirea ]n carea cap ales nu ieste, ce toat[ \ara poate intra la sfat, deci un stat republican, aici termenul desemneaz[ adunarea de la Arn[ut-chioi, care era democratic[, ]ntruc`t exprima o larg[ reprezentare a straturilor sociale din cele dou[ \[ri rom`ne=ti.

Istoria ieroglific[. Vol. I

41

]n care descoperire senten\iia sfatului monarhilor s[i s[ s[ a=edze =i s[ s[ adeveredze. [}ns[ acesta lucru asemenea s[ f[cu celora c[rora de mare c[ldura v[zduhului denafar[, cea ]n trupul s[u n[scut[ din fire c[ldur[, tare spre cl[tire li s[ porne=te =i setea v`rtos li s[ pricine=te. C[riia leacul o umedzal[ limpide =i rece fiind, ca aceia lipsind, alta ]mpotrivnic[, adec[ limpede umedzal[, dar[ c[lduroas[ de fa\[ afl`ndu-s[ (precum ieste duhul vinului sau alta acestuia asemenea) =i de limpegiune numai =i umedzal[ am[gindu-s[ (pu\in pentru hiri=iia r[celii =i a c[ldurii grij[ purt`nd), pentru ca setea s[-=i st`mpere mai pre larg dec`t s-ar c[dea o ]nghite, ce aceasta mai pre urm[ ]n vasele priimitoare m[rg`nd =i dup[ a sa fire cu cea din na=tere a trupului c[ldur[ ]mpreun`ndu-s[ (c[ci am`ndoa surori a unui p[rinte, a soarelui sint), sc[p[r[turile sc`nteilor dint`i pu\in cl[tite ]nc[ mai iute cl[tindu-le =i pornindu-le (ca cum ieste osiia neuns[ ]n butea ro\ii uscate), din sc`ntei sc[p[r[toare par[ ardz[toare s[ face. Din carea mai mare p`rjol de sete s[ ijd[re=te =i ]n materiia mai denainte g[tat[ cu iu\imea p[trundzind, mai mult setea s[ spudze=te =i s[ l[\e=te (c[ci dup[ socoteala unor filosofi, toat[ materiia focului iu\ime =i forma-i iute cl[tire ieste), c[riia ceva ]mpiedecare nepuindu-s[, f[r[ nici un prepus toat[ umedzala din fire ar usca =i dup[ cea de s[v`r=it usc[ciune cea de pierire putregiune cu bun[ sam[ ar urma]. }ntr-acesta chip fu =i ]nv[\[tura ]mp[ra\ilor, intr`nd ]n urechile supu=ilor. C[ci ce mai denainte cu lumina stidirii fe\elor ]mp[ra\ilor ]ntr-inemile gloatei ]ntunecat (c[ci lumina mare pre cea mic[ ]ntunec[) =i near[tat era, acmu cu lipsa ei, toate f[r[ nici o siial[ =i stidire la ival[ ie=iia (c[ precum lumina soarelui s[ are c[tr[ alalte stele, a=e chipul ]mp[ratului c[tr[ senatori =i alal\i supu=i ieste. +i precum ]n prezen\iia lui toate s[ fac nev[dzute, iar[ ]n lipsa lui cea c`t de mic[ =i de departe lumineadz[ =i sc`nteiadz[, a=e ]naintea fe\ii ]mp[ratului toate

42

Dimitrie Cantemir

chipurile supu=ilor s[ mic=oreadz[ =i toat[ gura slobod[ s[ ]nfr`neadz[. Iar[ ]n dosul lui =i cel mai mic ]n palatul lui, precum schiptrul ]mp[ratului ]n m`na sa poart[ s[ arat[). C[ dup[ ce tr`mbi\a pozvoleniii dimocratiii ]n audzul tuturor c`nt[, dintr-]mbe p[r\ile fietecare dihanie glas de sfat =i bolb[itur[ de ]nv[\[tur[ ]ncepu a da. +i a=e, c`\i mai denainte era ascult[tori, at`\e atuncea s[ f[cur[ ]nv[\[tori, dintr-a c[rora cuvinte =i sfaturi alt[ ceva nu s[ ]n\elegea, f[r[ numai chiote netocmite =i huiete neaudzite [c[ precum nenum[rate pic[turile ploii din nuori cu repegiune pre p[m`nt c[dzind un huiet oarecare dau, iar[ vreun glas tocmit nicicum, =i precum a unui organ de muzic[ toate coardele deodat[ lovindu-s[, o r[zsunare oarecarea dau, ]ns[ vreo melodie tocmit[ =i dup[ pravilele muzic[i alc[tuit[ nicicum nu s[ aude (carea puterii audzului mai mult ]ngre\o=ere aduce dec`t pl[cere), a=e ieste =i voroava a mul\i =i tot deodat[]. }ntr-acesta chip =i =iganiile acestea ]ntr-at`ta voie slobod[ v[dz`ndu-s[, cu toatele socotiia c[ carea mai tare va putea striga, aceiia ]nv[\[tur[ s[ va asculta. A=ijderea deos[bi ce ar fi fost destul[ =i ]nc[ de prisosal[ g`lceava pentru alegerea aceii pasiri dobitocite sau jiganii p[s[rite, ]nc[ mai mare era dihoniia =i zarva carea ]ntre d`nsele s[ f[cea, cine ar giudeca =i cine s-ar giudeca, carea ar sf[tui =i carea s-ar sf[tui (precum aievea ieste c[ unde lipse=te ]ncep[tura st[ruitoare, toate mijloacile ]ncep[turii nest[ruitoare s[ s[ fac[). Ce, pentru ca ]ntr-un cuv`nt s[ dzic, toate spre tulburare =i nea=edzare s[ ]ntorsese, ase c`t ce s-ar fi spre binele =i folosul de ob=te nedejduit, spre r[zsipa =i pr[p[deniia tuturor s[ f[cea. }mbe p[r\ile am`nduror monarhiilor ]ntr-acesta chip ]mp[rechindu-s[ =i f[r[ nici o isprav[ din cuvinte de=erte numai opro=c`ndu-s[ =i ce mai cu cuviin\[ de gr[it =i de f[cut ar fi nedomirindu-s[. Totdeodat[ =i f[r[ veste, ]n mijlocul theatrului, jiganiia carea

Istoria ieroglific[. Vol. I

43

1

Vidr[ s[ cheam[, cu mare obr[znicie s[ri =i ]ntr-acesta chip proimiul voroavei sale ]ncepu: „Vestit[ axiom[ ]ntre cei fizice=ti filosofi ieste c[ cel de asemenea iube=te pre cel =ie de-asemenea (iubirea dar[ c[tr[ cel =ie de-asemenea va s[ arete neiubirea c[tr[ cel =ie nu de-asemenea). A=edar[, pasirea zbur[toare oric`nd pricina pasirii =ie de-asemenea ar gr[i, totdeauna mai cu priin\[ partea i-ar \inea dec`t pravila drept[\ii ar pofti. A=ijderea, oric`nd dobitoc pentru dobitoc ]n pricin[ ar vorovi, mai cu iubirea firii l-ar ocroti dec`t dreptatea giudec[\ii ar suferi. +i a=e ]ntr-]mbe p[r\ile mai mult f[\[rnicie dec`t omenie, sau mai mult asupreal[ dec`t dreapta socoteal[ s-ar face. De unde urmadz[ ca supt poala priin\ii sau a nepriin\ii pururea chipul adeverin\ii ascuns =i acoperit s[ r[m`ie (c[ precum ]n teaca str`mb[ sabia dreapt[, nici ]n teaca dreapt[ sabiia str`mb[ a ]ntra nu poate, a=e unde ieste luarea fe\ii sau str[murarea priin\ii, toat[ nedejdea giudec[\ii drepte afar[ s[ scoate). Pentru care lucru, eu, cu proasta mea socoteal[, a=e mai de folos a fi a=i afla, ca g`lceava a at`tea guri ]n z[dar s[ 1 Vidra: Constantin vod[ Duca ( D.C.) — sau Ducule\, domnul recent mazilit, la st[ruin\ele fostului s[u socru =i protector Constantin Br`ncoveanu, nemul\umit de comportarea sa nerecunosc[toare; domne=te de dou[ ori ]n Moldova (1693 — 1695 =i 1700 — 1703), mai ]nt`i ]nlocuind pe Dimitrie Cantemir ]n prima domnie, neconfirmat[ de turci, =i ]n cea de a doua, pe Antioh Cantemir, fratele scriitorului; ]n aceste domnii a dat dovad[ de o l[comie nem[rginit[, sem[n`nd astfel ]ntru totul cu tat[l s[u, Gheorghe Duca, fost =i el, de c`teva ori, domn al Moldovei. Numele Vidra desemneaz[ originea sa dubl[, animal de uscat (moldovean dup[ mam[ =i fost domn al Moldovei) =i animal de ap[ (grec dup[ tat[; prin el \inea de Imperiul Otoman, elementul ap[ semnific`nd acest stat). O dat[ cu intrarea sa ]n scen[, adunarea animalelor devine adunarea real[ de la Arn[ut-chioi, din 1703. Este greu de conceput ca Duca s[ fi participat cu adev[rat la lucr[rile adun[rii, menite s[ dea un cadru juridic mazilirii lui =i s[ aleag[ un nou domn ]n persoana lui Mihai Racovi\[. Dup[ cum va ar[ta mai departe povestirea =i dup[ cum dovedesc =i izvoarele vremii, drept r[zbunare, el a creat multe nepl[ceri bunului mers al desf[=ur[rii adun[rii, pun`nd chiar ]n primejdie confirmarea de c[tre Poart[ a viitorului domn.

44

Dimitrie Cantemir

p[rasim =i un chip ca acela s[ g[sim, carile ]ntr-]mbe p[r\ile a face s[ nu aib[, pentru ca priin\a fireasc[ mai mult ]ntr-o parte sau ]ntr-alt[ parte s[ nu-l n[st[vasc[, ce numai orice ar pofti dreapta socoteal[, aceia s[ dzic[, s[ fac[ =i cu giudecata s[ aleag[ (c[ dreptul giudec[toriu ]nt`i pre sine de drept, apoi pre altul de str`mb giudec[, =i ]nt`i ascunsul inimii sale de f[\[rnicie cur[\e=te, apoi pre altul sau din nevoie ]l izb[ve=te, sau dup[ a lui vin[ ]l osinde=te)1. A=ijderea a=i sf[tui, ca ori ]n ce chip s-ar putea, cu un ceas mai ]nainte hotar =i s[v`r=it g`lcevii ace=tiia s[ punem (c[ g`lceava lung[ atocma ieste cu boala hronic[), ca nu c`ndai mai ]ndelung scutur`ndu-s[ =i cern`ndu-s[ voroava c[tr[ acestea, ]nc[ mai multe shismate =i erese s[ s[ scorneasc[, pre carile sau prea cu mult greu, sau nicicum vreodat[ a le potoli ve\i putea.“ Acestea ]nc[ vorovind Vidra =i ]nc[ bine sf`r=it cuv`ntului s[u nepuind, preste a tuturor nedejde pasirea carea s[ cheam[ B`tlan2 1 Prin Constantin Duca, scriitorul pune ]n discu\ie un element fundamental de jurispruden\[: principiul obiectivit[\ii din partea celui obligat s[ hot[rasc[, principiu ce nu se respect[ dac[ judec[torul =i ]mpricinatul fac parte din acela=i grup de interese. Intervenind ]ntr-o discu\ie ]n care p[rtinirea (“priin\a“) nu putea fi evitat[, Duca pleda ]n realitate pentru propria sa cauz[, c[ut`nd s[ atace juridic obiectivitatea =i ca atare legitimitatea mazilirii sale. Dup[ opinia lui Cantemir, interesele pot modifica nu numai „pravila drept[\ii“ =i „dreapta socoteal[“ ]n ]n\elesul lor juridic, ci =i adev[rul ]n sine, ca materie a =tiin\ei logicii. 2 B`tlanul: Dimachi (D.C.) — Chiri\[ Dimachi, un grec, fost capuchehaia lui Duca la Poart[, pe care ]ns[ ]l tr[deaz[ pentru a trece ]n serviciul lui Br`ncoveanu. Intuind c[ Duca manevra pentru propria sa cauz[ — amestecul ]n disputa privitoare la Liliac fiind doar un pretext —, Dimachi intervine prompt =i energic ]mpotriva fostuliii s[u sl[p`n, amintindu-i c[ fiind grec =i legat de interesele Por\ii Otomane, nu are nici dreptul, nici c[derea s[ se mai amestece ]n treburile Moldovei =i |[rii Rom`ne=ti. Astfel se ]ncheie disputa privind Liliacul, discu\iile din adunare fiind acum orientate numai spre persoana lui Duca, prezent, f[r[ s[ fi fost invitat. Prin interven\ia lui Dimachi ]ncepe ]n adunare seria de atacuri ]mpotriva fostului domn al Moldovei, prilej de a i se scoate ]n eviden\[ toate f[r[delegile, pentru ca mazilirea lui s[ r[m`n[ un act definitiv, ceea ce de fapt s-a =i ]nt`mplat.

Istoria ieroglific[. Vol. I

45

cu mare m`nie =i probozal[ a o \istui ]ncepu =i groznice semne din ochi =i din cap s[ tac[ ]i f[cea, =i c[tr[ acestea o aporie ipothetic[1 dzic`nd, scorniia: „Tu, o, Vidro, di ai fi sau din pasirile zbur[toare, sau din dobitoacele pre uscat ]mbl[toare, ar putea cineva dzice c[ doar[ a ]mbe p[r\ilor ]n ceva mai denainte =tiin\a ai fi avut. Iar[ acmu, jiganie ]n neam prepus, dintr-alt[ stihie =i supt alt[ monarhie supus[ fiind2, cum socote=ti c[ pentru lucrurile \ie ]n r[d[cina lor necunoscute ]nv[\[tura cea mai bun[ =i sfatul cel mai ales a da vii putea? Ce mai bine ar fi, precum mi s[ pare, pentru lucrurile carile ]n ]naintea m[rg[toare sim\irea nu le-ai avut a le =ti =i a le cunoa=te, s[ nu te f[le=ti (c[ precum toat[ =tiin\a din pova\a sim\irilor s[ afl[, toat[ lumea =tie, c[ci nu orbul, ce cel cu ochi giudec[ de v[psele, =i cel cu urechi, iar[ nu cel surd, alege frumse\ea =i dulcea\a viersului). Au nu tu od`n[oar[ prin fundul m[rii prinbl`ndu-te =i spre v`narea pe=telui =ipurindu-te, eu din fa\a apei te oglindiiam? Ce poate fi c[ sau nechemat[ ai vinit la locul ce nu \i s-au c[dzut, sau, de te-au chemat cineva prin gre=ala ne=tiin\ii aceasta s-au f[cut. C[ci C`inele M[rii3 =i Vidra cu jig[niile uscatului ce treab[ sau ce amestec pot avea4? Au doar[ vii s[ dzici c[ din fire a=e ie=ti tocmit[, ca de pre uscat fiind, putere s[ aibi prin mult[ vreme ]n ap[, f[r[ a aierului trebuin\[ a te z[b[vi s[ po\i5? Ce aceasta mai v`rtos ]mpotriva ta 1 }n logic[ ]nseamn[ ]ncurc[tur[ f[r[ ie=ire, ]nfund[tur[, realizat[ sub form[ ipotetic[. Astfel, prin judec[\i ]n rela\ie de condi\ionare ]=i ]ncepe B`tlanul atacul ]mpotriva Vidrei. 2 Se ]nsinueaz[ c[ Duca nu este nici moldovean, nici muntean, ci \arigr[dean (grec). 3 Nu are explica\ie la cheie, probabil, pentru c[ nu reprezint[ o persoan[ anume; expresia desemneaz[ numele popular al unei specii de rechin. 4 Ca animal de ap[, deci, apar\in`nd lumii otomane, Duca nu are ce c[uta printre moldoveni. 5 Aluzie la faptul c[ Duca n-ar fi putut ajunge domn al Moldovei f[r[ sprijinul muntenilor.

46

Dimitrie Cantemir

face, c[ci au putea-va racul jiganie de pre uscat a s[ numi, c[ci cu dzilele prin otav[ s[ pa=te =i din aier vreo ]n[du=al[ sau putregiune nu i s[ na=te? De care lucru, precum mi s[ pare, negre=it socotesc c[ cum cu mare obr[znicie la adunare nechemat[ te-ai aflat, a=e mai cu mare neru=inare, de nime ne]ntrebat[, sfat, =i acesta spurcat, ai dat (c[ pre c`t ieste de folos la vremea de trebuin\[ cuv`ntul cuvios, cu at`ta ieste de ]mpu\icios cuv`ntul aceluia carile de nime ne]ntrebat tuturor d[ sfat). }n inima ta aceasta ascuns av`nd ca cu o voroav[ viclean[ =i cu un obraz ce nu =tie a s[ ru=ina, doa[ vicle=uguri s[ po\i a=terne =i cu doa[ r[ut[\i s[ te po\i acoperi: Una, c[ chip dup[ ]nv[\[tura ta cerc`ndu-s[, pre tine s[ te afle =i apoi cu sfatul =i alegerea a monarhii mari ca acestea, giudec[toare =i aleg[toare tuturor ]mpotrivirilor lor puindu-te, lumea s[ dzic[ precum tu dec`t toate alalte mai cu minte =i mai cu socoteal[ s[ fii. De ciia, tu, jiganie mijlocie =i de neam cu prepus fiind1, prostiia ]n evghenie s[ \i s[ ]ntoarc[ (c[ci toat[ evgheniia la muritori ]n lauda numelui videm c[ s[ st[ruie=te). A doa, c[ macar[ cum mai mult dobitoacelor ]n patru picioare as[m[n`ndu-te (precum singur[ tu cu al t[u cuv`nt te-ai legat) (c[ci la cel cunosc[toriu mai tare s[ \ine =i ieste leg[tura hire=ului cuv`nt dec`t frenghiia ]ntreit[ de la altul ]nf[=urat[), mai mult ]n cump[na dobitoacelor greuimea drept[\ii s[ pleci, =i dup[ f[\[rniciia priin\ii, iar[ nu dup[ pofta drept[\ii, giudecata s[ aba\i. }ns[ eu, o pasire =i de neam =i de minte proast[ fiind (c[ci nici ]n carne vreo dulcea\[, nici ]n pene vreo frumse\[ port), mai mult a gr[i nici pociu, nici mi s[ cade, f[r[ numai ce =i c`t ]ntr-adev[r am ]n\eles =i am =tiut, aceia din prostiia inimii am gr[it. Iar[ giudecata fie a ]n\elep\ilor. Toate gloatele de cu socoteal[ cuvintele a prostului B`tlan nu 1 Aluzie la originea umil[ a lui C. Duca. Tat[l s[u, Gheorghe Duca, ]nainte de a ajunge domn, era un negustora= oarecare de postavuri, dup[ cum afirm[ izvoarele istorice ale vremii.

Istoria ieroglific[. Vol. I

47

numai c`t s[ mirar[, ce ]nc[ =i foarte pl[c`ndu-le, cu mari laude le l[udar[, c[ci nu pu\in prepus ]n inimile tuturor intra pentru a Vidrei f[r[ veste voroav[, nepoftit[ ]nv[\[tur[ =i necer=ut[ sf[tuitur[. +i a=e, ]ndat[ despre partea pasirilor, ]ntr-o inim[ =i ]ntr-o gur[, cu toatele alegere f[cur[ c[ precum Vidra nicicum ]n ceata zbur[toarelor nu s[ poate numi, a=e =i din monarhiia dobitoacelor trebuie a lipsi. La care senten\ie mai mult[ sfad[ =i voroav[ str`nciunat[ s-ar fi scornit =i mai mult[ ocar[ s-ar fi lucrat de n-ar fi fost Brebul1 lucrul cu un ceas mai ]nainte spre descoperirea adev[rului apucat. A Brebului dar[ voroav[ ]ntr-acesta chip fu: „Vidra od`n[oar[ din neamul nostru =i era =i s[ \inea =i cu noi de-a valoma =i hrana =i traiul ]i era (precum =i fa\a =i floarea p[rului o v[de=te, macar c[ statul trupului de mojicie i s-au schimosit =i s-au logo=it). Pre carea noi v[dzind-o c[ cu vremea m[rimea sufletului carea la noi ieste, precum toat[ lumea =tie c[ partea trupului cea roditoare, carea ]n ceva= macar[ betejindu-s[, de grabnic[ moarte aduc[toare ieste, pentru a vie\ii sprijeneal[ a o rumpe =i de la noi a o lep[da, nici ne ]ndoim, nici ne ferim. Aceasta dar[ a sufletului vitejie, precum am dzis, v[dzind c[ la d`nsa din dzi ]n dzi scade, apoi =i alte lucruri de vicle=uguri, ]ng[imele de am[gele =i fapte pline de r[utate, precum sint sicofandiile, clevetele, minciunile, c[tr[ carile =i furtu=agul ad[ogea =i lucruri de ocar[ =i bl[st[m[te=ti, iar[ nu de numele neamului nostru vrednice f[cea, macar c[ =i de multe ori am certat-o =i am dojenit-o, ce ]n z[dar (c[ precum ieste suflarea la c[rbunele acoperit, a=e ieste certarea la inima ]ntr-ascuns dat[ r[ut[\ii). Pentru care pricini, din tabla neamului =i a rudeniii noastre de tot am ras-o =i a=e=i de tot din hotarele noastre am izgonit-o2 (c[ci mai mult folos aduce public[i 1 Brebul: Burnaz postelnic (D.C.) — fost =i el, ca =i Dimachi, capuchehaia lui Duca la Poart[ =i trecut, de asemenea, ]n slujba lui Br`ncoveanu. 2 Burnaz trece la atacuri directe ]mpotriva lui Duca, explic`nd faptul c[ mazilirea lui a fost o m[sur[ dreapt[, pentru multele sale blestem[\ii, printre

48

Dimitrie Cantemir

din sine un chip r[u a izgoni dec`t dzece bune ]n sine a priimi, c[ precum aluatul mic ]ntr-o covat[ mare toat[ fr[m`nt[tura dospe=te, a=e un om r[u ]ntr-o public[ pre to\i cu r[utatea lui amestec[ =i-i tulbur[1). Dup[ aceia ea ]n ceata altor jiganii a s[ da, sau tem`ndu-s[ sau ru=in`ndu-s[, sau poate fi =i de trufie ]nfl`ndus[ (c[ci m`ndriia, de tot oarb[ fiind, precum peste cei mari, a=e =i peste cei mici d[), de l[ca=ul st[t[toriu de pre uscat s-au p[r[sit =i prin ad`ncurile apelor orb[c[ind, cu piticei foamea a-=i potoli =i ca valurile ce ]n spinare poart[, cea mai mult[ via\[ tulburat[ =i nea=edzat[ a-=i petrece =-au ales2 (c[ cine neamului s[u ieste ur`cios cum poate fi streinilor dr[g[stos? +i a c[ruia r[ut[\i p[m`ntul s[u a le suferi n-au putut, cel strein cum le va putea r[bda?). Pre carea, de at`ta vreme ]n perire =i r[t[cire =tiind-o, iat[ acmu ]ntre gloate amestecat[ o vedem3. Povestea Vidrii, noi, Brebii, din mo=ii, str[mo=ii no=tri, a=e am apucat-o, a=e o m[rturisim =i a=e o ]nt[rim. Iar[ voia fie a celor mai mari.“ Cu to\ii priimir[ marturiia Brebului =i cu to\ii ]ntr-un sfat aleas[r[ ca Vidra dintr-am`ndoa[ monarhiile afar[ s[ s[ goneasc[ =i nici ]ntr-un neam de a lor s[ nu s[ mai numasc[4 (c[ precum celui bun to\i streinii rude, tot b[tr`nul p[rinte, tot v`rstnicul frate =i tot locul mo=ie, a=e celui r[u toate rudele streine =i toat[ mo=iia nemernicie ]i ieste) =i cum mai cur`nd dintre adun[ri s[ lipsasc[, dzis[r[, ca nu cumva ]ntre d`n=ii mai mult[ z[bav[ f[c`nd, mai pre urm[ =i aceasta vreo pricin[ mai spre mare vrajb[ ]ntre monarhii s[ s[ scorneasc[. care =i furtul, adic[ ]nsu=irea veniturilor rezultate din fiscalitatea sa ap[s[toare ini\iat[ de el, despre care vorbesc documentele vremii. 1 Cantemir este pentru eliminarea din sfatul domnesc a elementelor d[un[toare. 2 Izgonit din domnia Moldovei, Duca tr[ia foarte str`mtorat. 3 Se pare, totu=i, c[ Duca n-a avut cum s[ participe la lucr[rile adun[rii de la Arn[ut-chioi. 4 Interven\ia lui Burnaz postelnicul a fost bine primit[ =i adunarea a hot[r`t izgonirea definitiv[ a lui C. Duca at`t dintre moldoveni, c`t =i dintre munteni.

Istoria ieroglific[. Vol. I

49

Vidra, sau pentru vicle=ugul ei sau pentru veche pizma [alto] altora (c[ pizma veche ieste ca cariul ]n inima copaciului), sau la vremea rea pentru bun[ sf[tuirea ce dedese (c[, precum s[ dzice, toate vremea sa au =i, f[r[ vreme, =i p`inea face greutate stomahului, carea cea mai de treab[ =i mai de aproape hran[-i ieste), sau ori ]n ce chip ar fi fost, acmu v[dzindu-s[ osindit[ =i dintre toate cetele cu mare ocar[ =i dosad[ izgonit[, a=ijderea pentru binele ce sf[tuis[, precum cu r[u i s[ pl[te=te sim\ind, mintea de i-au fost rea, ]nc[ mai rea a fi socoti, iar[ de i-au fost bun[, spre rea socoteal[ o ]ntoars[ (c[ nemul\emita pentru mari slujbe =i de binefaceri din nedejde ]n nenedejde ]l bag[, nenedejdea ]n nebunie ]l ]mpinge, =i a=e, din slug[ credincioas[ nepriietin de cap ]l face), carea ]ntr-acesta chip voroava ]ntoars[: „De vreme ce pre mine din ceata celor cu patru picioare m[ lep[da\i — c[ ]n partea zbur[toarelor sau s[ fiu, sau s[ fiu fost nici chipul, nici firea m[ arat[ — iat[ c[ urmadz[ ca ]n monarhiia celor de ap[ s[ m[ dau1. Fie dar[ =i a=e (C[ limba gloatelor ieste vrajea bodzilor2, =i mai lesne ar fi cuiva apa cur[toare a popri dec`t limbilor multe a stap`ni). +i iat[ c[ dintr-adun[rile voastre, vr`nd-nevr`nd, ]m caut[ a lipsi. }ns[ oarce, ce r[d[cina adev[rului atinge, a grai nu voi p[r[si. B`tlanul, pasire de ap[ sau pe=te de aier fiind, c[ci =i ]n fundurile apelor prin mult[ vreme =i prin aier nu mai pu\in dec`t alalte pasiri mare slobodzenie are3, ]ns[ adev[rul ce ieste s[ dzic: adev[rat pasire ieste, macar[ c[ carnea la gust ]i ieste ca a delfinului =i macar[ c[ precum prin aier cu slobodzenie poate 1

Monarhia celor de ap[: \`ringr[denii (D.C.) — Gonstantin Duca, de origine grec din Imperiul Otoman, fiind lep[dat de moldoveni, r[m`ne s[ se stabileasc[ la Constantinopol, ]n Fanar. 2 Corespondent pentru expresia latin[: Vox populi, vox Dei. 3 Drept r[zbunare, Duca ponegre=te la r`ndul s[u pe Dimachi, demasc`ndu-i jocul dublu, acesta fiind ]n realitate un grec pus ]n slujba muntenilor („pas[re de aer“) =i ]n acela=i timp un om legat de interesele turce=ti („pe=te de ap[“).

50

Dimitrie Cantemir

zbura, ase =i prin fundul apii s[ poate primbla. }ns[ de multe ori mi s-au t`mplat a-l videa ]n novoade ca pe=tii ]nc`lcit =i de multe ori =i ]neca\i =i de tot ]n[dusi\i din mreje ]i scot, c[ci l[comiia astup`ndu-i ochii, dup[ pe=ti f[r[ sine alerg`nd, ]n loc de v`nat el s[ v`neadz[. Care lucru din toat[ ipopsiia pe=telui ]l scoate. +i macar c[ precum aievea ieste tuturor c[ el mie nepriietin de moarte mi s-au ar[tat, ]ns[ adev[rul ce ieste a t[g[dui nici poci, nici mi s[ cade1 (c[ci nu pu\in[ vrednicie ieste =i pentru nepriietin adev[rul a m[rturisi). De care lucru poci s[ dzic c[ el c`te pentru mine au gr[it =i au m[rturisit s[ fie =i adev[rate. }ns[ nu at`ta de grea era pricina vinov[\iii mele, ca cu izgnanie2 ca aceasta s[ fiu os`ndit, c[ci canon de ob=te ieste, carile dzice (pedepsitului nu trebuie a i s[ adaoge pedeapsa)3. C[ci destul[ era nesuferita mea izgnanie =i din rudele =i mo=iile mele ]nstreinare, =i ce ar fi mai mult trebuit pedeapsa ]nc[ mai ]nainte a urni, adec[ precum din rudele dobitoace, a=e =i din streinele pasiri izgonit s[ fiu4 (ce precum s[ dzice cuv`ntul, c[ nevinov[\iia unuia o\apoc st[ ]n ochiul altuia.). Ce la cuv`ntul ce vream s[ dzic s[ m[ ]ntorc. Iat[ c[ cu p`ra B`tlanului =i numai cu o m[rturie a [a] Brebului (=i aceasta ]mpotriva a legii tuturor legilor, cu o m[rturie numai senten\iia vinovatului cea de pedeaps[ a s[ da)5, dintr-]mbe iz1 Duca ]l avertizeaz[ apoi pe Dimachi c[, datorit[ l[comiei sale f[r[ margini, este at`t de ]ncurcat ]n „n[voade“, adic[ ]n „lucrurile turce=ti“ (D.C.), ]nc`t n-ar fi exclus ca p`n[ la urm[ s[ devin[ el ]nsu=i o victim[ a intereselor turcilor. 2 Recunosc`ndu-=i ]n parte gre=elile de care era acuzat, Duca nu se declar[ totu=i de acord cu trimiterea sa ]n exil, (izgnanie — alungare, exil, ]n polonez[) =i ca atare continua s[-=i apere cauza. 3 Cunoscutul principiu juridic non bis in idem: nu este drept s[ se dea dou[ pedepse pentru aceea=i vin[. 4 Sprijinindu-se pe principiul juridic non bis in idem, Duca pretinde c[ o dat[ ce fusese pedepsit cu mazilirea =i exilul, este cu totul nejust s[ mai fie izgonit =i dintre moldoveni =i munteni (aluzie la ]nrudirea sa cu Br`ncoveanu, al c[rui ginere fusese). 5 Un alt principiu de drept, care cere s[ nu se dea pedeapsa pe baza depozi\iei unui singur martor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

51

voadele m-a\i lep[dat. Dar[ a=i pofti s[ =tiu cu ce privileghie pute\i strica axioma vechilor filosofi =i mathematici, carii dzic (carile sint tot ]ntr-un chip c[tr[ altul al triilea, tot ]ntr-un chip sint ]ntre sine1)? (C[ci Vidra [nu pu\ine] nu pu\ine f[clii topise asupra c[r\ilor filosofe=ti2). +i de vreme ce eu, c[ci ]n prepusul dobitoacelor =i a pasirilor am c[dzut precum s[ fiu de ap[, cu c`t dar[, rogu-v[, mai vrednic ieste s[ s[ numasc[ pasire carile f[r[ prepus dobitoc ieste =i c[ci s[ s[ numasca dobitoc carile f[r[ prepus pasire ieste?3 (Nici v[ miera\i de ale mele ]mpleticite protases, c[ci simperazma va ie=i ar[t[toarea adev[rului). +i a=e doa[ fire 1 Teorem[ ]n geometrie: dou[ m[rimi egale cu a treia sunt egale ]ntre ele. Apelul f[cut ]n acela=i timp la vechii filosofi =i matematicieni pare s[ se refere la pithagoreici, primii care au ]mbinat ]n antichitatea greac[ problematica filosofic[ cu cercetarea matematic[. Mai semnal[m aici un lucru foarte interesant: c`t timp se punea problema ap[r[rii sale fa\[ de sanc\ionarea f[r[delegilor prin mazilire =i exil, Duca orienteaz[ discu\iile din adunare pe coordonate juridice. }ns[ pe m[sur[ ce ]=i d[ seama c[ pleda pentru o cauz[ pierdut[, el ]=i ]ncepe cu subtilitate seria atacurilor ]mpotriva noului candidat la domnie, sus\inut de Br`ncoveanu, Mihai Racovi\[. Folosind faptul c[ Duca era nu numai un jurist erudit (afl[m aceasta numai din Istoria ieroglific[), ci =i un om cu o serioas[ preg[tire filozofic[ (dup[ cum ne informeaz[ =i alte izvoare), Cantemir pune pe fostul domn s[ ]mping[ =i s[ deplaseze discu\iile ]n domeniul filozofic =i mai cu seam[ pe terenul logicii. 2 De=i ]l du=m[nea, Cantemir recunoa=te cultura filozofic[ a lui C. Duca. De altfel, acesta a l[sat ]n urma sa o serie de lucr[ri cu caracter filozoficoteologic ]n limba greac[ (vezi lista lor la D. Russo, Studii istorice greco-rom`ne, II, Bucure=ti, 1939, p. 421—424). 3 }ncepe atacul, ]n form[ aluziv[, la adresa lui Mihai Racovi\[ — Stru\oc[mila. Pasajul trebuie citit: Din moment ce eu, Vidra, am r[mas s[ fiu considerat[ numai un animal de ap[ (apar\in`nd doar lumii otomane), pe ce temei trebuie considerat pas[re (muntean) un patruped (moldovean) ca Mihai Racovit[ =i, de asemenea, pe ce temei, s[ se numeasc[ patruped (moldovean), ceea ce este ne]ndoielnic o pas[re (muntean)? Pentru ]n\elegerea temeiului logic al unui asemenea sistem de judec[\i, a se vedea nota 1 de la p. 36.

52

Dimitrie Cantemir 1

]ntr-un ipohimen neput`nd sta , iat[ c[ fire ca aceasta, oricarea ar fi, nici pasire, nici dobitoc ar fi, =i c[ci acela mai mare dreptate ]naintea nu a fe\elor, ce a fa\[rniciii voastre ai afla?2 +i eu p`n[ ]ntr-at`ta de la to\i de la voi m-am a=e de greu os`ndit?“ L-a aceasta cu to\ii ]nt`i s[ z`mbir[, apoi r`s[, iar[ mai pre urm[ cu chicote hohotir[, dzic`nd: „Vidra, cu neamul, =i g`ndul =i cuv`ntul =-au pierdut! C[ cine poate macar cu mintea doa[ firi ]ntr-un ipohimen cuprinde? Sau cine vreodat[ pasire dobitocit[ sau dobitoc p[s[rit au v[dzut?3 Vidra dzis[. „}ntr-acesta chip =i eu mai denainte pentru himera filosofilor nu s[v`r=iiam a m[ mira =i peste putin\[ a fi ]n fire, precum =i voi acmu, socotiiam. Ce de vreme ce Brebul s-au f[cut pe=te, cu c`t mai pre lesne va fi pasirea zbur[toare a s[ face dobitoc ca cele ]n patru picioare ]mbl[toare.4 1

Un important principiu de logic[: dou[ naturi diferite nu pot avea o substan\[ comun[. Acest lucru este ]ns[ valabil ]n cadrul logicii aristotelice, o logic[ a imobilit[\ii, unde sub raport ontologic, genurile =i speciile sunt st[ri absolute. 2 Cantemir pune pe Duca s[ se ]ndoiasc[ de obiectivitatea adun[rii ]n ceea ce prive=te respectarea regulilor adev[rului. O acuz[ ]n acela=i timp de f[\[rnicie, de o conduit[ dominat[ de interese ]ntr-un domeniu at`t de neutru ca al logicii. Insinuarea lui Cantemir la adresa logicii m`nuite, nu ]n spiritul adev[rului absolut ci ]n spiritul intereselor individuale sau de grup, este grav[ =i trebuie re\inut[, pentru c[ devine o idee cheie ]n satira cantemirean[ la adresa logicii timpului, a=a cum o ]nt`lnim numai ]n Istoria ieroglific[. 3 Adunarea repet[ principiul de logic[ amintit, subliniind c[ ar fi de neconceput ca dou[ naturi diferite s[ fie exprimate de aceea=i substan\[, =i ad[ug`nd, pentru concretizare, c[ nimeni n-a v[zut o pas[re (muntean) transformat[ ]n patruped (moldovean) =i nici un patruped (moldovean) pref[cut ]n pas[re (muntean). Trebuie respectat[, a=adar, concep\ia conform c[reia nu este fireasc[ o transmuta\ie a „firilor“, adic[ nu este posibil[ o trecere de la o specie la alta. 4 Duca este pus de Cantemir s[ fac[ o observa\ie de mare subtilitate, plin[ de consecin\e pentru logica tradi\ional[: +i eu eram convins — spune el — de adev[rul acestui principiu aristotelic =i ca atare, socoteam =i eu ca toat[ lumea, o adev[rat[ absurditate, o imposibilitate fireasc[ (a=a s-ar traduce expresia

Istoria ieroglific[. Vol. I

53

+i ]nc[ mai aievea de vi\i vrea spre aceasta s[ v[ pricepe\i. }nt`i a =ti vi s[ cade c[ ce hot[r`re are trigonul la mathematec[, aceia=i are siloghismul la loghic[, a c[rora hot[r`re mai sus v-am pomenit. Acmu, dar[, bini=or socoti\i c[, de vreme ce eu am putere din fire1 d[ruit[, precum aerul a trage, a=e a nu-l trage ]n voie s[-mi „himera filosofilor“) trecerea de la o natur[ la alta ]n cadrul aceleia=i substan\e, sau, mai concret, trecerea de la un specific la altul ]n cadrul aceleia=i persoane (astfel putem interpreta aici termenul ipohimen— substan\[). Dar, din moment ce realitatea ne ofer[ exemplul Brebului (Burnaz postelnicul), deci un moldovean, care a ajuns pe=te, adic[ a devenit locuitor al „monarhiei de ap[“ (Imperiul Otoman), prin calitatea sa de capuchehaie (ne amintim c[ a fost capuchehaia lui Duca ]nsu=i), cu at`t mai u=or va fi pentru Br`ncoveanu de a metamorfoza ]n dobitoc o pas[re, adic[ de a pune un muntean pe tronul Moldovei (aluzia prive=te pe Mihai Racovi\[, rud[ ]n realitate cu domnul |[rii Rom`ne=ti). Din punct de vedere filozofic, r[m`ne de f[cut observa\ia c[ ne afl[m la un loc de r[scruce ]n domeniul logicii. C[ci pentru a admite transformarea specificului ]n cadrul aceleia=i substan\e, ]nseamn[ a nega valabilitatea conceptului aristotelic al imobilismului =i a-l ]nlocui cu conceptul ontologic de devenire, la care obliga natura =i via\a social[. O surs[ posibil[ a acestei descoperiri putea fi aprofundarea, de c[tre Cantemir, a ontologiei heraclitene, Heraclit fiind cel care sugerase ideea c[ lucrurile, fenomenele sunt transform[ri, ]nf[\i=[ri pe care le ia, ]n devenirea sa, o singur[ substan\[: focul. Numai c[ Dimitrie Cantemir face apel la exemple ale vie\ii sociale contemporane lui, ceea ce m[re=te valoarea descoperirii, ]ntruc`t aceasta ar putea constitui punctul de plecare pentru o ]n\elegere dialectic[ a instrumentului logic. R[m`ne ]ns[ de v[zut dac[ marele nostru g`nditor a tras, cel pu\in, principalele concluzii pentru a ini\ia o anumit[ schimbare ]n acest domeniu. Deocamdat[ putem anticipa c[ Dimitrie Cantemir opereaz[ cu termenul dialectic[ pentru a desemna o logic[ sofisticat[, o logic[ adaptat[ la sarcina de a ]nve=m`nta interesele personale ]n haina acestui instrument al adev[rului. 1 Este semnificativ termenul fire (din fire, ]n fire) la care se face apel pentru a desemna modalitatea transform[rii. }n timp ce ]n cadrul conceptului aristotelic al imutabilit[\ii, devenirea era „peste putin\[ a fi ]n fire“, ]n conceptul de devenire, care presupune posibilitatea oric[rei schimb[ri, o asemenea posibilitate apare fireasc[.

54

Dimitrie Cantemir

fie, =i pentru c[ci ]n doa[ stihii poci l[cui, dintr-acele=i m[ izgoni\i =i alt[ pricin[ ]n mine, precum mi se pare, a afla nu pute\i, f[r[ numai c[ci din fire cu oarece mai mult dec`t alalte dobitoace sint d[ruit, eu dar[, c[ci a=e pociu, ]n vinov[\ie ca aceasta am c[dzut1. Dar ]nc[ cel ce nici ]ntr-o parte deplin =i nici a unii firi, celea ce i s[ cad hiri=ii nu va avea, oare de acela ce vi\i putea giudeca?2 C[, precum am dzis, simperasma trebuie s[ urmege protaselor3. Ca aceasta minune ]ntre voi, o, jiganiilor =i pasirilor, ieste c[mila nep[s[rit[ =i pasirea nec[milit[, c[riia unii, alc[tuindu-i numele, Stru\ocamil[4 ]i dzic. Aceasta precum hiri=[ C[mil[ s[ nu fie penele o v[desc, =i iar[=i hiri=[ pasire s[ nu fie nezburarea ]n aer o p`re=te =i v`ntul, carile nu o poate ridica. C[ precum tuturor =tiut ieste 1

La aceast[ ]nsu=ire, specific natural, face apel Duca, atunci c`nd afirm[ c[ f[r[ temei l-au izgonit din cele dou[ elemente care ]i erau proprii: aerul (prin ]nrudirea cu Br`ncoveanu) =i p[m`ntul (se considera moldovean, ]ntruc`t mama sa era moldoveanc[). Ca atare schimbarea nu poate fi numit[ una oarecare, deoarece el, Duca, are o natur[ dubl[ ]n mod natural, put`nd deveni, la libera sa alegere, c`nd muntean, c`nd moldovean, ceea ce ar ]nsemna c[ el ar putea candida cu acela=i drept la domnie =i ]n Moldova =i ]n |ara Rom`neasc[. 2 Dac[ el este dotat cu asemenea calit[\i de excep\ie (hiri=ie: ]nsu=ire, specific natural) =i i se face totu=i o nedreptate at`t de mare ca alungarea din drepturile sale, Duca se ]ntreab[ cum va judeca adunarea cazul cuiva care este lipsit de orice fel de ]nsu=ire natural[ ]n raport cu sine? Aluzia este, evident, la persoana aceluia=i Mihai Racovi\[. Termenul hiri=ie anun\[ ]nceputul folosirii metodologiei porfiriene ]n aplicarea criteriilor logice pentru judecarea lucrurilor. 3 Regul[ de baz[ ]n teoria ra\ionamentului: concluzia trebuie s[ urmeze premiselor. 4 Duca precizeaz[ cine este persoana: Stru\oc[mila, deci o unire ]ntre stru\ =i c[mil[, o abera\ie, un nonsens, o structur[ absurd[ de ]nsu=iri (“minune“), care nu era altul dec`t Mihai Racovi\[, candidatul sus\inut de Br`ncoveanu, Mihai Racovi\[ va domni de trei ori ]n Moldova (1703—1705, 1707—1709, 1715—1716) =i de dou[ ori ]n |ara Rom`neasc[ (1730—1731; 1741—1744).

Istoria ieroglific[. Vol. I

55

c[ toat[ hot[r`rea pasirii ieste a fi dihanie cu pene, zbur[toare =i o[toare. Deci dihaniia ieste neamul, iar[ zbur[toare deos[birea, care deos[bire a=e=i de tot de la Stru\ocamil[ lipse=te. A=edar[ aievea fiind, au putea-va cineva cu mintea ]ntreag[ a dzice s[ ]ndr[zneasc[, precum toat[ hot[r`rea pasirii ]n Stru\ocamil[ s[ cuprinde1? +i a=e urmadz[ c[ sau pre mine ]nc[ nu m-a\i cunoscut, sau =i pre aceasta dihanie precum =i ce ieste s[ o cunoa=te\i. +i a=e r[d[cina adev[rului ]nting`nd, sau ar[ta\i (c[ pizma veche v[ ]mpinge la lucruri no[a), sau m[rturisi\i c[ ]n capete de h`rtie purta\i crieri de aram[. Iar[ cel mai de pre urm[ al mieu cuv`nt ieste c[ adunarea aceasta chedzi r[i =-au vr[jit, de vreme ce numele fiindu-i adunare, altora cu lucrul ieste str[mutare =i slava titului de monarhie, iar[ fapta ]i ieste de tiranie2". Acestea Vidra cu lacr[mi dzic`nd, dup[ porunc[ ]n izgnanie la marginile g`rlelor3 s[ dus[. Ie=ind ea de acolea, ]ndat[ ]n mijlocul gloatelor ie=i C[prioara 1 Vidra judec[ ]n privin\a Stru\oc[milei cu ajutorul categoriilor metodologice ale lui Porphyriu (“cinci glasuri a lui Porfirie“), pentru a dovedi c[ asocierea celor dou[ nume constituie o abera\ie logic[ =i o imposibilitate fireasc[. Porphyrios (234—305), filozof neoplatonic, din =coala alexandrin[, elev al lui Plotin. Sub numele lui circula, pe la ]nceputul evului mediu, un compendiu asupra logicii aristotelice — numit al lui Pseudo-Porphyriu, cunoscut =i ]n lumea constantinopolitean[ ]n vremea lui Cantemir. Cele cinci categorii metodologice care ]i poart[ numele (quinque voces Porphyrii) sunt (termenii din paranteze apar\in lui Cantemir): genus (neamul), species (chipul), differentia (deos[birea), proprium (hiri=), accidens (t`mplarea) 2 F[r[ a trage ultimele concluzii din atacul ]ni\iat, cu ajutorul logicii, la adresa Stru\oc[milei, Duca acuz[ adunarea din 1703 c[ a fost convocat[ cu scopul de a impune voin\a tiranic[ a lui Br`ncoveanu. 3 Marginile g`rlelor: F[nariul |arigradului (D.C.) — Fanar, cartierul grecesc al Istanbulului, din care s-au recrutat, ]n secolul al XVIII-lea, domnii fanario\i din Muntenia =i Moldova. De men\ionat c[ Duca nu a r[mas ]n Fanar, ci a fost surghiunit de turci la Cavalla. Nu s-a mai ]ntors niciodat[ ]n Moldova.

56

Dimitrie Cantemir 1

2

de pustiiul Aravii , carea, dup[ siloghizmul Vidrii, lucrul cu ispita ]ntr-acesta chip dovediia, dzic`nd: „Vidra pentru Stru\ au pus socotele loghice=ti, dar[ eu s[ v[ spui ce au v[dzut ochii ar[pe=ti3. Eu =i Stru\ocamila ]mpreun[ la pustiile Araviii l[cuim. }n p[r\ile 1 C[prioara de Aravia: Dimitra=co Caragea (D.C.). Din „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“, alegorie inserat[ ]n Istoria ieroglific[, ]n care cadrul vie\ii politice din ambele \[ri rom`ne=ti este deplasat ]n Africa, ar rezulta c[ Aravia ar simboliza Moldova, iar Livia (Libia), |ara Rom`neasc[. }n cazul de fa\[, „pustiile Araviii“ ar constitui doar fundalul conceput ad-hoc pentru nara\iunea ce urmeaz[. „C[prioara de Aravia“ ar indica deci un Dimitra=coCaragea de loc din Moldova, ceea ce este adev[rat, ]ntruc`t acesta fusese dreg[tor ]nsemnat ]n vremea lui Antioh Cantemir; ]n povestire el este prieten devotat al familiei Cantemir, ]n special al lui Antioh. 2 Siloghizmul: mazilie unuia =i domnie altuia (D.C.) semnific[ mazilirea lui C. Duca, faptul av`nd loc pe la mijlocul lui iunie 1703, ceea ce denot[ c[ adunarea de la Arn[ut-chioi are loc dup[ aceast[ dat[, ea \in`nd p`n[ ]n luna august a aceluia=i an, c`nd Mihai Racovi\[ este numit domn. 3 Istoria ieroglific[ devine, prin adunarea animalelor, un fel de tribunal al eficien\ei =tiin\elor vremii. Astfel, o dat[ cu interven\ia lui C. Duca, logica ]=i dezv[luie contradic\iile metodologice, oscil`nd ]ntre factura aristotelic[ pur[ =i cea porfirian[, l[sat[ de-abia ]n schi\[; ea p[r[se=te ]n acela=i timp in nuce avantajele oferite de exemplele de via\[, care ar fi obligat-o la o ]n\elegere dialectic[ a metodei. Dar prin interven\ia lui Dimitra=co Caragea, Cantemir reabiliteaz[ empirismul ca metod[ — de altfel o mare ]ndr[zneal[ ]n fa\a logicii, adev[rul trebuind s[ treac[ prin proba (“ispita“) sim\urilor =i mai ales a v[zului, c[ruia ]i cere o deosebit[ perspicacitate (“ochi ar[pe=ti“: acuitate vizual[; expresia vine de la proba arab[ a control[rii acuit[\ii vizuale, un ochi bun trebuind s[ perceap[ pe Alcor, o stea de m[rimea a =asea, aflat[ l`ng[ cea de a doua stea din oi=tea Carului Mare). }n acest spirit, C[prioara de Aravia este pus[ de scriitor s[ declare c[ nu va discuta despre Stru\oc[mil[ cre`nd, ca Vidra, probleme sau folosind criterii de logic[, ci, dimpotriv[, nu va spune despre straniul personaj dec`t ceea ce a v[zut cu propriii s[i „ochi ar[pe=ti“. Rostul interven\iei acestui personaj este de a demonstra empiric incapacitatea =i slaba dotare natural[ a Stru\oc[milei. Se vede, din aceast[ interven\ie, ata=amentul personajului respectiv fa\[ de interesele Cantemire=tilor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

57

1

acelea c`mpii niciodat[ cu paji=te nu ]nverdzesc, ce pururea cu mari n[sipi=uri g[lbenesc. C[ de s-ar =i na=te vreun fel de buruian[, de mari holburule, carile v`ntul austrului scorne=te, s[ acop[r. C[ci ]ntr-alt chip cineva s[-i numasc[ nu va putea, f[r[ numai sau mun\i cl[titori, sau c`mpi nest[tori le va dzice. Deci cu v`nturile pre acolo mut`ndu-s[ =i locurile, alt feliu de copaciu sau de buruian[ de mare gr[m[direa n[sipului aceluia neacoperit[ s[ r[m`ie nu poate, f[r[ numai ]nal\ii copaci carii finici s[ cheam[, ]n carii nici od`n[oar[ Strutocamila urcat[ a videa nu mi s-au t`mplat. +i nu numai ]n v`rvul finicului2 (carile ]ntr-acele p[r\i odihna =i aciuarea a tuturor zbur[toarelor ieste), ce a=e=i nici un cot de la fa\a p[m`ntului ]n aer ridic`ndu-s[ nu l-am v[dzut. }nc[ =i alta (carea mai mult ieste de mierat), c[ de multe ori arapii asupra noastr[ gonitoare scornind3, pre am`ndoi o dat[ 1 }ncepe descrierea peisajului exotic torid, specific Saharei =i Arabiei, dovad[ a influen\ei exercitate de Orient asupra lui Cantemir. Tema peisajului exotic va fi ]nt`lnit[ =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“. 2 Finicul: cinstea numelui (D.C.) — Dimitra=co Caragea afirm[ c[ Mihai Racovi\[ nu s-a bucurat p`n[ acum de un prestigiu deosebit, nici de stima =i aprecierea muntenilor (finicul mai ]nseamn[ la cheie „odihna =i aciuarea a tuturor zbur[toarelor“) =i nici ]ntre moldoveni nu s-a ridicat prea mult pe scara social[ (afirma\ie inexact[, deoarece Mihai Racovi\[ ]ndeplinise func\ii ]nalte =i ]n timpul lui Constantin Cantemir, cu a c[rui fiic[, Safta, se c[s[torise. D. Cantemir ]l ura ]ns[ acum pe fostul s[u cumnat, pentru c[ trecuse de partea adversarilor munteni, f[c`ndu-le jocul politic prin acceptarea candidaturii la domnia Moldovei, domnie la care fra\ii Cantemir socoteau c[ ar avea dreptul ]n exclusivitate). 3 }n cadrul peisajului exotic are loc o v`n[toare a arapilor ]mpotriva Stru\oc[milei, episod cu totul fictiv, pentru a sublinia neputin\ele fire=ti ale acesteia. Dup[ cum vom vedea mai departe, demonstrarea incapacit[\ii Stru\oc[milei — tem[ de mare tensiune ]n discu\iile adun[rii animalelor — ]=i avea rostul de a convinge asisten\a c[ Mihai Racovi\[ nu era dotat cu nici o calitate pentru func\ia de domn. Tema v`n[torii ]n mediul exotic o vom ]nt`lni =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“, bine]n\eles sub alt[ form[ =i cu alt[ semnifica\ie.

58

Dimitrie Cantemir

din n[sipuri ne scorniia, unde cu puterea r[pegiunii picioarelor din fier[le suli\ilor, din simcelele \idelelor =i din vr[jma=i col\ii ogar`lor sc[pam. Iar[ Strutocamila =i de mine ]napoi r[m`nea, =i cu penele =i aripile ce avea ]n primejdia mor\ii c[dea. C[ci cu alergarea ogarul o agiungea, =i ]n aer, de greuime, neput`ndu-s[ r`dica, dec`t un iepure mai slab[ =i mai pemintean[ a fi s[ ar[ta. De care lucru socotesc ca cuvintele Vidrii adev[rate sint.“ Iar[ ]n monarhiia pasirilor1 era pasirea carea s[ chiam[ Corb2, carea macar[ c[ din tagma a doa era, ]ns[, cu o ]nt`mplare, pre acea vreme epitrop Vulturului era. Acesta toate lucrurile ]n monarhiia pasirilor a face sau a desface ]n voia sa avea, nici glas sau cuv`nt ]mpotriva lui cineva a scorni a ]ndr[zni putea (c[ ]n vremile vechi poftele st[p`nilor pravile de lege supu=ilor era). Aceasta pasire precum tuturor dobitoacelor moartea le pofte=te cine poate s[ nu =tie? +i precum pre dinafar[ neagr[, din hereghie, ]nc[ mai poneagr[ pe dinluntru era de pizm[ =i de m`nie3 (c[riia ce s[-i fie fost pizma =i pricina pizmei la locul s[u pre larg s[ va dzice) (c[ precum ar=i\a soarelui peli\a mut[ din alb[ ]n neagr[, a=e pizma inimii mut[ g`ndul din bun ]n r[u). Deci Corbul, precum a Vidrii, a=e a C[prioarei cuvinte macar c[ le audziia, ]ns[ cu greu =i cu grea\[ le suferiia (c[ cuv`ntul bun =i nepl[cut ieste ca doftoriia gre\oas[, ]ns[ folositoare ]n trupul bolnavului. Ce la cel ]n\elept a=e, iar[ la cel nebun ieste ca otrava ]n m[nunt[ile s[n[tosului). Le suferiia Corbul acestea pentru a vremii ne]n1

|ara Rom`neasc[. Corbul: Basaraba vod[ (D.C.) — Constantin Br`ncoveanu, despre care Cantemir afirm[ injurios c[ „cu o ]nt`mplare (din ]nt`mplare, n. ed.)... epitrop Vulturului era“; epitrop Vulturului: domn |[rii Muntene=ti (D.C.). Dimitrie Cantemir era ]n realitate rud[ cu Br`ncoveanu, prin c[s[toria sa cu Casandra, fiica lui +erban Cantacuzino, aceasta fiind, la r`ndul s[u, veri=oar[ cu domnul |[rii Rom`ne=ti. 3 Ca pas[re de prad[, Br`ncoveanu urm[rea moartea tuturor dobitoacelor, adic[ a moldovenilor. Cantemir subliniaz[, ]n mod subiectiv, caracterul tiranic =i lipsit de scrupule al lui Br`ncoveanu. 2

Istoria ieroglific[. Vol. I

59

d[m`nare, iar[ cumplit[ am[r[ciune nu numai ]n glas ce meniia, ce ]nc[ =i ]n p`ntece dospiia. +i c`t[va vreme un siloghism alc[tuit ]n barbara ]mpotriva Vidrii1 a face siliia, mai v`rtos c[ la d`nsul viersul grumadzului ]ntr-aceast[ form[ a suna s[ p[rea =i ]nc[ mai ales c[ el alt g`nd asupra proastei dihanii Strutocamilii av`nd (precum mai ]n urm[ aievea va fi). +i siloghizmul Vidrii de tot a strica ]n minte av`nd, forma aceasta numai dup[ socoteala loghicilor, nedierisit[ =i nestricat[ =i ]n tot chipul adev[rat[ a fi credea. Deci a=e Corbul, dup[ ce multe sudori v[rs[, p`n[ hotarul mijlocitoriu afl[, siloghizmul din protase ]ntr-acesta chip ]ncuie: „Toat[ dihaniia cu doa[ picioare, cu pene =i o[toare ieste pasire. Dar[ tot Strutocamila ieste cu doa[ picioare, cu pene =i o[toare. Iat[ dar[ c[ tot Strutocamila f[r[ nici un prepus ieste pasire.“ Iar dup[ ]ncheierea siloghismului acestuia, palinodiia ritoriceasc[ a poftori ]ncepu =i vatologhiia poeticeasc[ prin mult[ vreme cr[ng[i: „Pasire ieste Strutocamila, pasire ieste; =i iar[=i dzic: pasire ieste Strutocamila, dihaniia aceasta, Strutocamila, ieste pasire. Pasirea aceasta =i dihaniia aceasta ieste Strutocamil[.“ Apoi iar[=ile hotar[le loghice=ti ]n sine ]nturna, dzic`nd: „Pasirea s[ oa[, oa[le sint a pasirii. Stru\ul s[ oa[, oa[ are Stru\ul. Iat[ dar[ c[ pasire ieste Stru\ul.“ Apoi iar[=i ca dint`i, numai ]ntralt[ form[ siloghizmul ]nturna:“Pasirea are pene, Strutocamila are pene. Iat[ dar[ c[ Strutocamila ieste pasire2. A=edar[, Strutocami1 Se repet[ afirma\ia, adev[rat[, c[ mazilirea lui Constantin Duca s-a f[cut la st[ruin\ele lui Br`ncoveanu, fostul s[u socru. Acesta era nemul\umit =i ]ngrijorat de politica intern[ ap[s[toare a lui Duca, precum =i de primejdioasele =i nereflectatele sale manevre politice fa\[ de Bucure=ti =i Poarta Otoman[. 2 F[c`ndu-l reprezentantul logicii tradi\ionale, academice, Cantemir pune pe Corb s[ apeleze pentru sprijinirea protejatei sale, Stru\oc[mila, la metoda silogistic[ (“socoteala loghicilor“). Astfel, pe c`nd lucra la „stricarea“ silogismului Vidrei, adic[ la distrugerea domniei lui Duca, se str[duia ]n acela=i timp s[ alc[tuiasc[ un alt silogism, adic[ o nou[ domnie, de ast[ dat[ pentru Mihai Racovi\[. Dup[ Cantemir, silogismul recent alc[tuit, de=i respecta cerin\ele de elaborare a oric[rui ra\ionament (“protase“: premise; „hotar

60

Dimitrie Cantemir

la, precum p`n[ acmu adev[rat pasire au fost, a=e =i de acmu ]nainte pasire a fi vrednic[ ieste, =i ]nc[ nu fietece pasire, ce a=e=i sl[vit[, l[udat[ =i ]n buni chedzi luat[, de vreme ce, deos[bit de deafirimea trupului ce poart[ =i ]n basna veche va s[ s[ dzic[, c[ oarecare evghenie ]n neamul s[u are. }ns[ ca asina despre maic[1 partea Vulturului spre s[mnul monarhiii s[ fie av`nd.“ To\i +oimii, Uleii =i Coruii =i alalte de st`rvuri iubitoare pasiri frumos cr[ng[itul Corbului l[udar[ =i cu multe lingu=ituri =i colachii ]nv[\[tura-i =i ]n\elepciunea-i preste nu[ri r`dicar[ (c[ mai to\i supu=ii de fric[ obiciui\i sint, nu ce adev[rul, ce ce st[p`nul pofte=te, aceia s[ laude =i s[ fericeasc[)2 =i fietecarile ]n sine =i cu sine socotiia, precum alt siloghizm ]mpotriva acestuia ar[t[toriu nici a s[ afla, nici ]n mintea altuia a s[ na=te ieste cu putin\[. Ca acestea pasirile iele ]n de iele prin limbi purt`nd, oricarea ]mpletecitura cuvintelor audziia, de dovad[ ca aceasta amu\iia (c[ macar c[ rea ieste amu\irea din lipsa organelor de mijlocitoriu“: termen mediu; „]ncuiere“: concluzie), nu reu=e=te s[ fie dec`t o „palinodie ritoriceasc[“, ceea ce ]nseamn[ o repeti\ie retoric[ a acelora=i judec[\i, =i o „vataloghie poeticeasc[“, adic[ o repetare invers[ a =irului anterior de judec[\i, asemenea unei glose poetice. Degenerarea silogisticii ]n retoric[ =i ]n glos[ poetic[ era probabil un fenomen curent ]n acea vreme. Din aceast[ interven\ie a Corbului se observ[ insisten\a cu care se demonstreaz[ apartenen\a exclusiv[ a Stru\oc[milei la p[s[ri, adic[ la munteni. 1 Ca asina despre maic[: vi\a bun[ carea s[ trage despre maic[. (D.C.), aluzie la originea nobiliar[ cantacuzin[ a lui Mihai Racovi\[. Mama sa, Anastasia, este fiica lui Toma Cantacuzino, fratele postelnicului Constantin Cantacuzino din |ara Rom`neasc[ (“oarecare evghenie ]n neamul s[u are“). Insisten\a cu care Corbul este pus s[ afirme mai sus apartenen\a lui Racovi\[ la munteni ]=i are, a=adar, explica\ia ]n originea cantacuzin[ a acestuia. De aceea, Racovi\[ ar avea drept la domnie nu numai ]n Moldova ci =i ]n „|ara Rom`neasc[: „partea Vulturului spre s[mnul monarhiii s[ fie av`nd“. 2 Cantemir ironizeaz[ aprobarea unanim[ pe care, de fric[, boierimea muntean[ i-o acord[ lui Br`ncoveanu ]n p[rerile =i actele sale. Deci, limitat[ deocamdat[ la partea muntean[, adunarea ]ncepe s[ se contureze ca un personaj colectiv, fac`ndu-se ecoul voin\ei absolute a domnului.

Istoria ieroglific[. Vol. I

61

voroav[ tocmitoare, dar[ ]nc[ mai rea ieste c`nd purcede din lipsa =i ne=tiin\a cuvintelor trebuitoare) =i acmu mai mai tot cuv`ntul s[ curma =i tot r[spunsul ]mpotriva Corbului =i toat[ gura mai mai s[ astupa (c[ precum =tiin\a lucrurilor ieste lumina min\ii, a=e ne=tiin\a lor ieste ]ntunecarea cuno=tin\ii). +i acmu cu toatele mai mai dup[ voia Corbului s[ l[sa, de toat[ ]mpotrivirea s[ p[r[siia =i toat[ ]ntrebarea cu at`ta s[ potoliia, de n-ar fi Ciacalul1 c[tre Hulpe2 cum mai cur`nd alergat. Carile, la d`nsa lipindu-s[: „Frate Hulpe, dzis[, po\i r[bda ca ]ntre pasiri dihanie mai cu socoteal[ =i mai cu me=ter=ugul loghic[i3 dec`t ]ntre noi s[ s[ afle? (c[ nu ieste ]n lume cuv`nt at`ta de iste\, sau lucru a=e de cu pre\, ca carile vreodat[ s[ nu mai fie fost sau a nu mai fi de acmu ]nainte s[ poat[)“. La aceasta ]ntrebare a Ciacalului r`s[ Hulpea pe supt must[\i =i ]n grab[ greu r[spuns[ (c[ci la ]ntrebarea grabnic[, greu sfat a da, s[mn de minte ascu\it[ ieste) =i dzis[: „De n-a=i avea frica Vulturului, c`nd ceva din col\ii miei pe ciolanele st`rvului ar r[m`nea, atuncea =i Corbul de uscate vinele goalelor ciolane clon\ul =-ar cioc[ni. Ce doa[ lucruri sint carile la ival[ a m[ pune m[ opresc: unul, c[ci c[ din fire mai bucuroas[ sint cu me=ter=ugul dec`t cu t[riia a m[ sf[di, altul, c[ci totdeauna voia Vulturului a c[uta m-am obiciuit, pentru c[ci adese la un osp[\ =i la o mas[ am`ndoi a ne osp[ta s-au t`mplat. +i a=e adese ]n m`nc[ri =i ]n b[uturi ]mpreunarea spre cinstea politiceasc[ =i dragostea ]n fa\[ prietineasc[ 1 Maxut serdarul este cel care ia ini\iativa, deocamdat[ ]n culise, de a forma un curent de opinie antibr`ncoveneasca din partea boierimii moldovene; semnificativ c[ tocmai +acalul, devotat Cantemire=tilor, este pus de scriitor s[ fac[ acest lucru. 2 Ilie |ifescu. 3 Logica fiind regina =tiin\elor timpului, este normal ca s[-i fie pomenit numele ]n competi\ia de valori a celor dou[ tabere ale adun[rii: moldovenii =i muntenii; de altfel, scriitorul ]nsu=i era, deja de c`\iva ani, autorul unui compendiu de logic[ (Compendiolum universae logices institutionis).

62

Dimitrie Cantemir 1

a ar[ta m[ sile=te (c[ci dragostea cump[rat[ pre bani sau pre m`nc[ri =i b[uturi ]n sf`r=itul acelora =i ea s[ sf`r=e=te. Iar[ dragostea din suflet adev[rat[ ]n s[r[cie =i ]n foamete slujba vredniciii ]=i arat[). Deci, de vii vrea s[ m[ ascul\i, supt piielea Ciacalului pune me=ter=ugurile Vulpii =i gura ta gr[iasc[, fie duhurile ]mping[toare ale mele.“ Ciacalul, acestea de la Vulpe audzind, dzis[: „Eu dup[ cuv`ntul t[u =i ]n fundul m[rii a m[ afunda =i ]n mijlocul focului a m[ arunca =i nicicum vie\ii mele a cru\a nu m[ voi feri. Numai precum to\i cei cu socoteal[ ]n lume, a=e =i eu, nu numai pentru agonisirea, ce =i pentru paza cinstei m[ nevoiesc (c[ci spre agonisirea =i c`=tigarea cinstei sudorile trupului destule sint, iar[ spre paza nebetejirii ei lacr[mi de singe trebuiesc) (c[ cu multul mai pre lesne ieste cetatea cinstii a dob`ndi dec`t pre aceea=i despre nenum[ra\ii nepriietini a o str[jui =i nebiruit[ a o p[zi). De care lucru socotesc c[ macar[ cu duhurile tale viteje=te cinstea cuv`ntului spre stricarea siloghizmului Corbului voiu agonisi, =i hrizmurile ce sint ]n triposul lui Apolon ]ntemeiate pre lesne ]m va fi a le f[r`ma =i ]n toate stram\ile a le destr[ma, numai spre cele mai urm[toare una m[ face mai tare =i cu tot deadinsul a socoti, adec[ cuv`ntul carile ]m dzis[=i, precum cinste Corbului de frica Vulturului dai. Deci de-\i ieste g`ndul ]ntr-aceast[ socoteal[ =i de 1 }ncepe s[ se contureze de pe acum conduita lui Ilie |ifescu: calcul oportunist, pruden\[ ]mpins[ p`n[ la meschin[rie, poltronerie, preferin\a pentru strategeme =i mijloace subterane ]n locul luptei drepte ]n problemele de via\[. Dup[ cum se va vedea mai departe, scriitorul prefer[, ]n cele mai multe cazuri, ca ]ns[=i Vulpea s[-=i fac[ o autocaracterizare. Ilie |ifescu caut[ s[-=i motiveze comportarea, invoc`nd natura circumstan\elor =i imperativul unor obliga\ii de onoare. Astfel, el declar[ c[ nu poate lua atitudine pe fa\[ ]mpotriva lui Br`ncoveanu, ]ntruc`t, pe de o parte, ]i este fric[, iar, pe de alta, trebuie s[-i fie recunosc[tor pentru ospitalitate, ceea ce era adev[rat, |ifescu fiind unul din boierii moldoveni care se refugiaser[ la Bucure=ti de frica lui Constantin Duca.

Istoria ieroglific[. Vol. I

63

vii s[-i p[ze=ti cinstea nebetejit[, mie lucrul acesta p`n[ mai pre urm[ f[r[ primejdie s[-m fie socotesc c[ nu va putea (c[ de multe ori s-au t`mplat ]ntr-]nima ce ]ntr[ frica nepriietinului afar[ scoate dragostea priietinului). De care lucru, sau vr`nd, sau nevr`nd, ]ntr-o parte d`ndu-te, eu f[r[ nici un agiutoriu ]n gura =i vrajba precum a Corbului, a=e a altora carii caut[ ]n gura Corbului voiu c[dea. +i a=e atuncea te vii ar[ta c[ cu m`na altuia =erpele din bort[ s[ sco\i ai vrut =i pre mine cle=te ]mpotriva jeraticului m-ai f[cut.“1 Hulpea dint`ia= dat[ cu bl[st[mi =i cu giur[m`nturi pre Ciacal dintr-acestea prepusuri a scoate ]ncepu (c[ giur[m`nturile ]ntre muritori pentru alt[ nu s-au scornit, f[r[ numai supt numele marelui Dumnedz[u, demonul mai pre lesne me=ter=ugurile sale s[-=i lucredze) (c[ unde ieste inima curat[, nici ]nt`i giur[m`ntul, nici pre urm[ vicle=ugul sau c[lcarea giur[m`ntului ]ncape). Hulpea, dar[, ]ncep[tura voroavii ]ntr-acesta chip f[cu: „Iubite priietine, nu cu div[ ]\i par[ pentru c[ci dzi= c[ cinstea Corbului pentru frica Vulturului p[z[sc (c[ci lucrurile ]ntre muritori nu at`tea s[ ispr[vesc ce le pofte=te voia, ca c`te s[ lucreadz[ ce le d[ m`na =i vremea).2 Pentru care lucru nu numai a Corbului =i a Vultului, ce de multe ori =i a Cuco=ului voie caut, =i dup[ ]nd[m`narea vremii cinste =i inchin[ciune a-i da pociu3, dup[ v`nt ]ntorc`nd 1 Acuz`du-l c[ urm[re=te s[ scoat[ castanele din foc cu m`na altuia, Maxut serdarul declar[ interlocutorului s[u c[, de=i ar putea s[ anuleze efectul tuturor silin\elor lui Br`ncoveanu (]nzestrate cu autoritatea oracolelor lui Apollo de la Delfi), nu procedeaz[ astfel, din pruden\[. Este de remarcat felul cum scriitorul =tie s[ sugereze psihologia omului pus ]n situa\ia de a lua atitudine ]mpotriva autorit[\ii politice. 2 Vulpea ]=i motiveaz[ oportunismul ]n via\[, invoc`nd limitele voin\ei omene=ti ]n fa\a ]mprejur[rilor. 3 Vulpea merge a=a de departe cu oportunismul ]nc`t ]ncearc[ s[ fac[ pe plac nu numai unor factori de for\[ ca Vulturul =i Corbul, ci =i Coco=ului, adic[ =i unor persoane cu putere ne]nsemnat[.

64

Dimitrie Cantemir

vetrelele (c[ nebun cor[biier s-ar socoti a fi acela carile p`ndzele ]mpotriva v`ntului a deschide ar ]ndr[zni), ]ns[ adeverit trebuie s[ fii c[ cu tot neamul pasirilor dragoste adev[rat[ a avea nu pociu1 (+i unde dragostea adev[rat[ nu ieste, acolea [acolea] cinstea ieste de fric[; =i unde cinstea s[ face de fric[, acolea ]nd[m`na vremii s[ cearc[ =i s[ a=teapt[, ]n carea nici fric[ s[-i mai fie, nici cinstea carea de fric[ ]i da, de bun[voie ]n ocar[ s[ i-o ]ntoarc[). C[ pentru acesta lucru ]nt`i din fire plecare, apoi de la p[rin\i bl[st[mare am luat, ca nici od`n[oar[ c[tr[ cineva de tot inima s[ nu-m de=chidz (c[ cu anevoie un g`nd ]n doa[ inimi a s[ ascunde poate, pre carile una =i mai nici una de abiia =i mai nici de abiia ]l poate st[p`ni) =i cu vreo pasire priete=ug adev[rat s[ nu leg, f[r[ numai cu Vulturul =i Corbul, pentru adese hrana ]mpreun[, oarece chivernisal[ poliliticeasc[ s[ fac. Iar[ amintrilea oric`nd cu vreo primejdie simptomatec[ penele le-ar c[dea, sau de vremea schimb[rii tuleielor puterea aripilor =i a zbur[rii le-ar sc[dea, f[r[ nici un prepus adev[rat s[ fiu ]m porunciia, precum acestora, oric`t de macr[ =i de v`njoas[ carnea le-ar fi, dec`t st`rvul impu\it tot mai dulce ieste. Aceasta, dar[, a =ti \i s[ cade, o, iubite fr[\ioare, c[ precum s[ dzice din b[tr`ni un cuv`nt =i precum =i noi ce=ti mai tineri acmu cu sim\irile le-am dovedit (c[ de multe ori clon\ul Corbului =i a Vulturului ochiul Vulpei s-au v[dzut scobind). De vreme ce pasirile acestea din fire nu numai dobitoacelor, ce =i pasirilor, nu numai tuturor dihaniilor pre picioare ]mbl[toare, ce =i lighioilor pre p`ntece t`r`itoare =i nu numai tuturor viilor, ce ]nc[ =i tuturor mor\ilor nepriietini de cap sint (c[ cine numai al s[u bine =i fericire cearc[, a tuturor r[ul =i bezcisniciia pofte=te), =i precum de s`ngele fierbinte, a=e de 1

De=i nu-i iube=te pe munteni, Ilie |ifescu caut[, totu=i, amici\ia lor, ]ntruc`t este silit de ]mprejur[ri; atunci c`nd nu vor mai fi puternici, ]=i va schimba, desigur, =i el comportarea; de remarcat motivarea ambelor atitudini cu maxime populare.

Istoria ieroglific[. Vol. I

65

st`rvurile ]mpu\ite totdeauna ]ns[tate =i nes[turate sint. A=ijderea, nici ]ntre vitioan =i gras vreo deos[bire sau alegere fac, nici ]ntre mare =i mic[ bucata sau ]nghi\itura mai de sa\iu sau mai de nesa\iu a fi socotesc (c[ci lacomul =i s[tul fl[m`nd ieste, =i l[comiia nici ]n hot[r[le gheometrice=ti s[ opre=te, nici de ex\entrurile astrologhicesti s[ cov`r=e=te, nici caut[ materia =i forma filosofasc[, nici cunoa=te deos[birea =i alc[tuirea loghiceasc[, nici ]n ritoric[ tropul ]ndestulirii au ascultat, nici ]n gramatic[ graiul f[r[ chip =i cuv`ntul „agiunge“ au ]nv[\at, ce, precum s[ vede, nu ucinic[, ce didascal[ alhimistilor ieste, c[rora nici ad`nc fundul m[rei, nici nestr[b[tut[ a p[m`ntului grosime, nici pre supt r[d[cinele mun\ilor =i st`ncilor a metalilor =uv[ite vine, nici [nici] dep[rtarea locului, nici primejdiia m[rsului, nici nevoia agiunsului =i a=e=i nici iu\imea =i arsura focului de la acel din fantazie n[scut =i din crieri pref[cut aur ]i poate opri1). De care lucru singur po\i socoti, o priietine, de ieste cu putin\[ lacomul a cuiva ]ntr-adev[r dragostea s[ p[zasc[ =i vreod`n[oar[ a altuia folosul =i precopsala s[ pofteasc[2. }ntr-acesta chip Vulturul =i Corbul fiind =i ]ntraceast[ rea diathesin afl`ndu-s[, cum cineva ]n lume at`ta de f[r[ crieri s-ar afla, ca nu numai pofta spre s[v`r=irea r[ului s[ le fac[, ce macar a=e=i din g`nd spre aceasta s[ g`ndeasc[ (c[ cel ce spre r[u cu lucrul agiutore=te =i cel ce fapta rea cu g`ndul o priime=te =i o ]nvoie=te totuna sint). A=edar[, iubita mea, ]n toate ]mpotrivnicele fortuni nedesp[r\it[ so\ie3, din toate prepusurile ie=ind, 1 |ifescu face un amplu =i sinistru portret lui Br`ncoveanu, totul exprim`nd ura =i cruzimea at`t fa\[ de moldoveni, c`t =i fa\[ de munteni, dezv[luind o l[comie mai mare dec`t a alchimi=tilor care urm[reau s[ transforme totul ]n aur. 2 Din cauza acestei l[comii, Br`ncoveanu n-ar putea niciodat[ p[stra o prietenie =i nici s[ aduc[ cuiva fericire. 3 In ]mprejur[ri grele, Ilie |ifescu =i Maxut serdarul fuseser[ deci ]mpreun[. Maxut este invitat s[-=i aduc[ aminte c[, fa\[ de el, |ifescu a ar[tat ]ntotdeauna sinceritate =i bune inten\ii.

66

Dimitrie Cantemir

curata mea c[tr[ tine inim[ precum ieste, cunoa=te (precum Hulpea mai mult ]n =uv[i\i dec`t ]n fug[ nedejduie=te, a=e inima viclean[ mai mult acoperit dec`t aieve gr[ie=te) =i spre ridicarea a c[dzutei cinstei a tot neamul dobitoacelor =i jig[niilor, pre c`t po\i ]n lucru =i ]n cuv`nt, te nevoie=te1 (c[ toat[ slava =i lauda numelui cea mai de frunte ieste, c`nd cineva cu ostenin\ele carile pentru mo=iia sa sudorile =-au v[rsat =i pentru neamul s[u toate primejdiile ]n sam[ n-au b[gat)2. Iar[ eu cu curat[ inim[ m[ giuruiesc c[ ]n toate agiutoare =i ]mpreun[ lucr[toare =i ce ieste capul lucrului spre toate primejdiile priimitoare =i suferitoare voi fi.“, S[racul Ciacalul, macar c[ =i el de viclean ieste l[udat3, ]ns[ „cu buc[\eaoa dulce a Vulpii ]nghi\i =i undi\a otr[vii amar[ (c[ci precum dec`t dreptul s[ poate afla altul =i mai drept, ase =i dec`t Vicleanul ieste altul =i mai viclean). +i a=e el ]n=el`ndu-s[ =i de la Vulpe ce va gr[i foarte bine ]nv[\indu-s[, ]n mijlocul theatrului cu mare ]ndr[zneal[ ie=i =i ]naintea tuturor gloatelor cuvinte ca acestea f[cu4: 1 Ilie |ifescu sf[tuie=te pe Maxut serdarul s[ ia atitudine ]mpotriva lui Br`ncoveanu pentru ridicarea prestigiului moldovenilor, adic[ ]n vederea scoaterii Moldovei de sub tutela acestuia, demonstr`ndu-i c[ o asemenea interven\ie se impune ca un act patriotic care cere ca primejdiile s[ nu fie luate ]n seam[. 2 Adev[ratul prestigiu ]l dob`nde=te cineva c`nd d[ dovad[ de patriotism, jertfindu-=i totul pentru neam =i pentru \ar[. De observat cum fricoasa Vulpe pledeaz[ pentru jertfa patriotic[ atunci c`nd este vorba de altul. 3 Nu numai Ilie |ifescu, dar =i Maxut serdarul trecea drept un om inteligent =i =iret. 4 }n timp ce la=ul |ifescu r[m`ne ]n umbr[, Maxut ia p`n[ la urm[ cuv`ntul =i, d`nd dreptate demonstra\iei lui Duca ]mpotriva sprijinului acordat de Br`ncoveanu Stru\oc[milei, demonstreaz[ =i el c[ protejatul domnului |[rii Rom`ne=ti nu poate fi nici muntean =i nici moldovean adev[rat. }n realitate domnul mazilit este deosebit de ]nzestrat pentru domnie. Ca urmare, dac[ un domn at`t de corespunz[rtor ca Duca a fost eliminat =i dintre moldoveni =i dintre munteni, cu at`t mai mult trebuie ]nl[turat[ Stru\oc[mila, a carei fiin\[ nefireasc[, absurd[ ar trebui situat[ undeva ]n afara lumii noastre.

Istoria ieroglific[. Vol. I

67

„Vidra, neam cu prepus, cuv`nt f[r[ prepus au gr[it =i sfat adev[rat prietinesc au sf[tuit1 (ce unde urechile adev[rului sint astupate, acolea toate hrizmurile s[ par basne). }nsa fietecarile dintre noi, cu cea st`ng[ numai, iar[ nu =i cu cea dreapt[ ureche ascult`ndu-l, nu numai c`t c[ cuv`ntul nu =-au ]nt[rit, ce ]nc[ mare gr[mad[ de ur[ asupra =-au gr[m[dit (c[ mare sc`r=netul roatelor astupa voroava c[r[u=ilor) =i ]n loc ce mul\umit[ pentru dezv[lirea adev[rului i s-ar fi c[dzut, nu numai din \ar[-=i s-au izgonit, ce ]nc[ =i din izvodul neamului s[u s-au lipsit, =i aceasta nu dintr-alt[ pricin[, precum mi s[ pare, au purces, f[r[ numai din vechea =i r`nceda pizm[luire. Iar[ ]nc[si, oricum ar fi, at`ta cunosc, c[ toate cu folos voroava Vidrii =i ei ]n stricare, =i altora spre mai mare neascultare =i nea=edzare s-au f[cut (c[ v`ntul vivor`t sau aerul tare cl[tit, tocmit =i frumos viersul muzic[i alc[tuit, de la c`t de ascu\itele la audzire urechi ab[t`ndu-l, neaudzit ]l face). +i iar[=i (ca mai aproape de \enchiul voroavei mele s[ m[ lip[sc) obiciuit[ ieste minciuna haina adev[rului a fura, cu carea, ]mbr[c`ndu-s[ =i ]mpodobindu-s[, s[ vede ca ]n hrizmurile lui Apolon Pithianul d[ =i ]n triposul cel necl[tit st[ruit[ 1 Maxut ]=i ]ncepe interven\ia prin a acorda dreptate atacului lui Duca ]mpotriva Stru\oc[milei =i, deci, metodei sale de judecare =i de promovare a adev[rului. De pe acum se schi\eaz[ o anumit[ orientare a interven\iilor personajelor, dup[ cum ele sunt de acord cu sus\inerea Stru\oc[milei pentru candidatura la domnie sau sunt ]mpotriv[, nu neap[rat de partea Cantemire=tilor, ca ]n cazul lui Duca. Aceast[ ]mp[r\ire ]n pro =i contra este =i un criteriu de orientare ]n evaluarea calit[\ii metodelor logice de cunoa=tere =i de promovare a adev[rului. Cantemir procedeaz[ astfel, din mali\ie, ca sus\in[torii lui Racovi\[ s[ se foloseasc[ de metode deficitare sau inten\ionat deviate, ]n timp ce detractorii acestuia s[ apeleze la procedee ]nzestrate cu un plus de siguran\[ =i de eficien\[. Am cita, din prima categorie, silogistica Corbului, deviat[ voit ]n repeti\ie retoric[ =i ]n glos[ poetic[, iar din a doua categorie — logica devenirii, schi\at[ de Vidr[, metoda empiric[ promovat[ de C[prioara de Aravia precum =i modalitatea de tip porfirian folosit[ de Duca =i de Maxut ]n interven\ia sa.

68

Dimitrie Cantemir

=i a=edzat[ a fi s[ pare. Dar[ lin sufl`nd austrul adeverin\ii =i ]ntr-o parte d`nd poalele hainei adev[rului, grozav[ goliciunea minciunii descoperindu-s[ s[ arat[ (c[ din trii picioare a sc[uie=ului minciunii, unul =co\`ndu-s[, ]n vicle=ug r[dzimatul f[r[ gre= poh`rnindu-s[, cu bun[ sam[ cu capul ]n gios s[ d[). }n care sc[uie= =i siloghizmul dumisale Corbului spre dovada =i ]ntemeierea vredniciii Strutocamilii ]ntemeiat =i alc[tuit a fi s[ vede1. }ns[ lucrul dup[ socoteala adev[rului cu multul ]ntr-alt chip s[ are2. Hiri=iia dar[ a lucrurilor de la c`\iva, ]n c`teva chipuri s[ hot[re=te. Iar[ cea mai adev[rat[ =i mai gheneralis ieste aceasta: Hiri=iia s[ cuvine totului, fietec[ruia =i pururea. Deci cea mai deplin, cea mai adev[rat[ =i cea mai gheneralis hiri=iia pasirii ieste a zbura. C[ci toate pasirile =i fietecare pasire =i pururea au putere a zbura, =i nu at`ta pre pasire penele =i oatul o face pasire, =i dintr-alte dihanii o deos[be=te, pre c`t o face =i o deos[be=te zburatul, c[ci amintrilea =i =erpele s[ oa[, dar[ pasire nu ieste. De ciia pasirile toate dup[ hiri=iia lor cea mai chiar[ numele neamului =-au agonisit, de unde eline=te puÒuou ptinon, evreie=te, hof, ar[pe=te tair, l[tineste volatilis s[ cheam[, carile ]n limba noastr[ s-ar dzice zbur[toare. Aceasta, dar[, hiri=[ hiri=iia pasilor 1 Abord`nd, ca =i Daca, silogistica Corbului, pentru a-i demonstra netemeinicia, Maxut, mai meticulos ]n observa\ie dec`t Vidra =i mai metodic, scoate ]n eviden\[ faptul c[ din ra\ionamentul domnului |[rii Rom`ne=ti lipse=te de fapt o premis[, ceea ce ]nseamn[ c[ acesta apeleaz[ la entimem[ (pe care Cantemir, la scar[, o define=te ca „siloghism ritoricesc“); Corbul se folosea, prin urmare, ca un retor =i nu ca un logician adev[rat de aceast[ modalitate de exprimare a adev[rului. 2 Dup[ ce ]i arat[ valoarea metodologic[ fa\[ de silogistic[, u=or de convertit ]n formule logice convenabile, =i dup[ ce face o teorie a hiri=iei (specific firesc, proprium ]n terminologia porfirian[), unde accentul cade pe defini\ia ei (de re\inut: „hiri=iia s[ cuvine totului, fiec[ruia pururea“, ceea ce s-ar exprima prin: specificul natural este obligatoriu pentru sfer[ ]n ]ntregul ei =i pentru fiecare individ ]n parte, f[r[ nici o excep\ie), Maxut trece la aplicarea acestei categorii porfiriene ]n situa\ia Stru\oc[milei.

Istoria ieroglific[. Vol. I

69

fiind de carea Strutocamila lipsindu-s[ (precum alegerea tuturor priime=te), iat[ c[ Strutocamila hiri=[ pasire a s[ numi =i a fi nu poate. C[ amintrilea, Strutocamila de-ar fi adev[rat[ pasire, adev[rata a pasirilor hiri=ie i s-ar cuvini, adec[ tot stru\ul, ca toat[ pasirea =i pururea s[ poat[ zbura. Aceasta, dar[, lipsindu-i, iat[, dar[, c[ pasire nu ieste. }n cea sistatichi diafora hiri=iia lucrului locul cel mai de sus poate \inea dup[ deos[bire, precum cele cinci glasuri a lui Porfirie1 poftesc, adec[ neamul a fi dihanie, chipul pasire, deos[birea zbur[toare, hiri=iia piuitoare, t`mplarea ]n pasire iar[=i supt hiri=ie s[ cuprinde, c[ pasirea ver ar piui, ver n-ar piui, fiin\a pasirii nu s[ stric[. Deci, precum am =i mai dzis, hiri=iia cea mai mare ]n cea st[ruitoare deos[bire fiind, carea ]n Strutocamil[ cerc`ndu-s[ =i neafl`ndu-s[, iat[, dar[, c[ pasire a fi nu poate. C[ precum a omului dintr-alte neamuri de dobitoace deos[birea ]i ieste socoteal[ =i hiri=iia r`sul, a=e ]n pasire s[ socote=te zburatul =i piuitul. +i de s-ar da ]n lucrurile firii vreun dobitoc cu pene, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteal[ deplin ca omul s[ aib[, acela dobitoc adev[rat om ar fi. A=ijderea ]mpotriv[, de s-ar afla un dobitoc ]n doa[ picioare, cu cap =i nas =i cu toat[ alalt[ forma omului, numai s[ aib[ aripi =i s[ zboare, iar[ socoteala =i r`sul s[-i lipsasc[, adev[rat dobitocul acela pasire, iar[ nu om, ar fi. De care lucru aievea ieste c[ la fietece dihanie deos[birea =i hiri=iia i s[ socote=te, iar alalt[ form[ a chipului nicicum, macar pasire cu patru picioare, macar dobitoc cu doa[ aripi, macar cu m`ni cu cinci degete, cu unghi =i f[r[ p[r =i f[r[ pene =i f[r[ socoteal[, acestea toate nicicum hiri=[ deos[birea pot st[rui c[, veri m`nule omului ar fi la moim`\[, veri obrazul 1 Dintre cele 5 categorii porfiriene: genul, specia, diferen\a, specificul, ]nt`mplarea, Cantemir acorda cea mai mare importan\[ diferen\ei =i specificului pentru determinarea unui lucru, ]nt`mplarea neput`nd fi definitorie, deoarece, ]n conformitate cu logica aristotelic[, orice ]nsu=ire ]nt`mpl[toare nu afecteaz[ esen\a unui lucru. }n ceea ce prive=te aplicarea =i ]n\elegerea celor dou[ categorii cu care opereaz[ pentru definirea unui lucru, scriitorul dovede=te o anumit[ imprecizie.

70

Dimitrie Cantemir 1

moim`\ii la arap , moim`\a ]n deos[birea dobitocului, f[r[ socoteal[, socotelii uimitoare, iar[ arapul ]n deos[birea dobitocului cu socoteal[ r[m`ne =i pururea ieste. Acmu dar[ ce mai mult[ dovad[ din socoteala loghiceasc[ trebuie, =i ce mai ]nainte proasta mea socoteal[ un picior din triposul lui Apolon a scoate sile=te, =i cea mai de folos o protasin din siloghizmul dumisale Corbului ]n barbara alc[tuit a trage s[ nevoie=te2 (c[ci experien\ia =i ispita lucrului mai adev[rat[ poat[ fi dec`t toat[ socoteala min\ii, =i argumenturile ar[t[rii de fa\[ mai tari sint dec`t toate chitelele)3. C[ au nu Vidra, s[raca, toat[ dovada ispitii cum s[ cade ne prezentuie=te? De vreme ce ea toate hiri=iile a dobitocului ]n patru picioare av`nd =i c[ci numai une t`mpl[ri (carile precum nici fac, a=e nici stric[ fiin\a)4 mai deasupra i-au vinit, adec[ =i cu v[zduhul, =i cu apa ]n locul v[zduhului a s[ sluji firea au agiutorit-o, pentru adaogerea, iar[ nu pentru sc[derea puterilor firii din catalogul jiganiilor a\i lep[dat-o.5 Au doar[ de s-ar afla vreuna dintre noi ]n para focului nebetejit[, ca salamandra, a vie\ui s[ poat[, pentru c[ci de la fire cu aceast[ putere d[ruit[ ar fi, eu dzic c[ =i pe aceia pentru mai multe vredniciile firii sale din 1 Aceea=i neclaritate apare, dup[ p[rerea noastr[, =i ]n exemplificarea celor dou[ categorii prin aplicarea la om, maimu\[, patruped =i negru (arap). 2 Se repet[ folosirea entimemei de c[tre Corb, insinu`ndu-se c[ este u=or s[ transformi un silogism, riguros alc[tuit, ]ntr-unul deficitar. 3 Adic[: experien\a =i studierea fenomenelor constituie o mai real[ surs[ de adev[r dec`t orice construc\ie mintal[ =i argumentul cunoa=terii senzoriale este mai important dec`t oricare ra\ionament. Acest principiu exprim[ convingerea lui Cantemir c[ adev[rurile ob\inute pe calea logicii scolastice nu puteau avea prioritatea =i greutatea celor ob\inute prin cunoa=tere senzorial[, cerin\[ de altfel specific[ =tiin\elor naturii =i nu filozofiei. Principiul mai presupune ca adev[rurile ob\inute pe cale formal[ s[ fie confruntate cu realitatea concret[. (O idee oarecum asem[n[toare, am v[zut, la Duca). 4 Se repet[ regula aristoteliano-porfirian[ c[ ]nt`mplarea (din categoriile porfiriene) nu afecteaz[ esen\a unui fenomen. 5 Maxut acuz[ adunarea c[ eliminase pe Duca, de=i acesta era superior dotat.

Istoria ieroglific[. Vol. I

71

monarhiia noastr[ a\i izgoni-o. Care lucru de l-a\i face, m[ crede\i, fra\ilor, c[ prost l-a\i socoti (c[ cine-i mai cu multe vrednicii, veri din fire, veri din ostenin\[, ]mpodobit, acela mai mare cinste trebuie s[ aib[ =i mai tare de la to\i s[ s[ iubasc[ s[ cade)1. De care lucru drept =i cu cale socotesc a fi, ca poftei adev[rului, iar[ nu glasului Corbului, ascult[tori s[ fim.2 A=edar[, aievea ieste c[ precum pofta adev[rului, a=e ]ncheierea voroavei mele aceasta va s[ fie, adec[ c[ de vreme ce Vidra, pentru pricinele carile s-au pomenit, cu sfatul tuturor s-au ales ca din tabla am`nduror monarhiilor s[ s[ radz[, a=e =i numele Strutocamilei, precum dintr-a ]n patru picioare ]mbl[toarelor, a=e dintr-a cu aripi zbur[toarelor dihanii izvod s[ s[ =tearg[, dintr-a celor de pre stihiia p[m`ntului izvod s[ s[ =tearg[, dzic, c[ci pene are =i s[ oa[, iar[ dintr-a celor din stihiia v[zduhului, c[ci nu zbur[toare, ce pedestr[ ieste. Iar[ amintrilea, de va cineva ]mpotriva firii =i ]n pizma adev[rului socoti3 (c[ci voia slobod[ obiciuit[ ieste mai mult spre r[u =i ]mpotriva adev[rului dec`t spre bine =i spre pl[cerea adeverin\ii puterea sa a-=i ar[ta)4 =i pre Strutocamil[ ]n monarhiia =i ]n partea sa a o 1 Cantemir cere ca omul s[ fie pre\uit nu dup[ ascenden\a sa nobiliar[, ci dup[ valoarea sa real[, dup[ calit[\ile individuale. 2 Un principiu ]ndr[zne\: ]n conduita uman[, prioritate trebuie s[ aib[ adev[rul =i nu supunerea necondi\ionat[ fa\[ de absolutismul domnesc (aceasta ]nseamn[ =i negarea posibilit[\ii de adev[r a silogisticii, ]n m[sura ]n care aceasta devenea o aliat[ a voin\ei absolute =i arbitrare). 3 O idee directoare ]n gnoseologia cantemirian[: necesitatea de a judeca, a=adar, dup[ cerin\ele adev[rului, ]n conformitate cu „firea“, cu legile =i regulile impuse de natur[. Firescul, regula naturii devine, astfel, ]mpotriva formalismului logicii scolastice, un criteriu =i un imperativ al unei judec[\i care te conduce spre adev[r. Aceast[ necesitate a orient[rii g`ndirii spre firesc =i nu spre procedee formale a fost schi\at[ =i mai ]nainte prin Vidra, care cerea ]ntoarcerea de la principii abstracte la exemplele oferite de via\[. 4 Libertatea total[ poate fi folosit[ de unii spre a-=i da fr`u liber pornirilor rele =i nu spre satisfacerea exigen\elor adev[rului. Pornirile rele ale omului — tr[s[tur[ individual[ — =i libertatea total[ — un factor social — ar constitui, dup[ opinia lui Cantemir, dou[ surse posibile ale tendin\ei umane spre

72

Dimitrie Cantemir

trage s-ar nevoi, acela=i nu mai pu\in pe Vidra ]ntre dobitoace a o numi ar trebui. Pre Strutocamil[, dar[, lipsa slujbelor firii dintre pasiri afar[ o scoate, iar[ dintre dobitoace toate hiri=iile o gonesc, pre carea noi, pedestrele, a=e=i macar vreod`n[oar[ nici am numit-o, nici am pomenit-o, nici ]ntre noi cumva a ]nc[pea am g`ndit-o. +i a=e de va fi =i a voastr[ socoteal[, precum a adev[rului pofte=te or`nduial[,1 ca nici pre p[m`nt, nici ]n v[zduh, nici ]n ap[ =i nici ]n foc =i a=e=i, nici undeva loc de traiu a avea va putea, ce doar[ ]n a cincilea stihie l[ca= de-=i va dob`ndi2 (c[ obiciuit[ ieste fortuna, pre cel ce multe haine pofte=te a cerca =i de cele ale sale a-l dezbr[ca)“. Aceste ale Ciacalului cu ]ndr[zneal[ cuvinte =i socoteli de argumenturi nebiruite3 nu numai c`t urechile tuturor ]mplur[, ce ]nc[ =i inimile de d`nsele, ca cu o ascu\it[ lance li s[ ]mpuns[r[, =i ce s[ r[spundz[ cu to\ii ]n ]ng[imare sta, =i despre ce parte a cuv`ntului ]nt`i s-ar apuca s[ miera. T[rimea argumenturilor ]i sp[riia, ]ndr[zneala voroavei ]i ]mbl[zniia =i ce ieste mai cu greu, ]nc[lcarea adev[rului =i, sub]n\eles, a drept[\ii. }ntr-alte scrieri, marele g`nditor rom`n afirm[, pe de o parte, necesitatea educa\iei pentru a modela omul =i a ]mpiedica dezl[n\uirea pornirilor rele, iar pe de alta, imperativul ]ngr[dirii libert[\ii prin legi. 1 „Socoteala“, adic[ modul de a g`ndi, de a judeca, s[ se conformeze unor reguli ale adev[rului; este vorba, probabil, de ni=te norme care nu privesc numai silogistica, ci =i cerin\a ca judecata formal[ s[ fie confruntat[ permanent cu natura, cu ceea ce este firesc. 2 Maxut cere, ]n final, ca acceptarea drept moldovean a lui Mihai Racovi\[, s[ fie condi\ionat[ de considerarea ca moldovean =i a lui Duca, =tiindu-se bine c[ acesta avea mai multe merite. Se face aluzie la faptul c[ mai fusese domn =i c[ era ]n acela=i timp fiu de domn, a=adar cu drepturi legale =i prioritare la domnia Moldovei; altfel, Stru\oc[mila trebuie exclus[ =i dintre moldoveni =i dintre munteni, locul ei neput`nd fi lumea celor patru elemente: apa, aerul, focul =i p[m`ntul. 3 Apreciere semnificativ[, pentru concep\ia gnoseologic[ a lui Cantemir: interven\ia +acalului era fundat[ pe „socotele de argumenturi nebiruite“, adic[ pe o metodologie infailibil[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

73

ne=tiin\a lucrului =i a adev[rului a=e=i de tot din \irc[lamul min\ii ]i izgoniia (c[ pre c`t lumina soarelui a lucra poate ]n organele vadz[toare, pre at`ta agiutore=te mai denainte =tiin\a ]n mintea adulm[c[toare1). A=e ei, tu=ind, scuip`nd =i cuvintele prin limbi-=i ]nv[luind, Lupul (carile nu proast[ ]ntre toate jiganiile s[ numiia) cuvinte cioplite =i supt pilde oarecum acoperite, ]ns[ tocmai la \enchiul adev[rului dus[ =i nemerite, intr-acesta chip a gr[i ]ncepu2: „(De multe ori ]mp[ra\ii s[ v[d preste vrerea lor a proroci, c[ci sufletele lor, oarecum de m[rimele =i greuimele lucrurilor, mai de multe ori =i mai adese ating`ndu-s[, =i preste sim\irea lor s[ par a prosgnostici). A c[rii p[reri aieve acmu s[ f[cu dovada, de vreme ce dint`ia= dat[ chiar am`ndoi dzis[r[ (de ve\i pomeni pricina ce s[ scornis[ pentru mic[ =i de nemic[ jig[niu\a, ce s[ cheam[ Liliac) =i am`ndoi ]n gura mare spus[r[ (c[ din pricinile mici mari g`lceve s[ scornesc =i \in\ariul s[ face arm[sariu). Au nu, dar[, pentru aceasta mai denainte s[ feriia =i acestea pre carile noi acmu cu ochii trupului de fa\[ le privim, pre acele ei, ]nc[ p`n[ a nu fi, cu ochii sufletului le oglindiia? Noi, dar[, atuncea 1 Pentru mintea ]nclinat[ spre cercetare ajut[ foarte mult cultura dob`ndit[ dinainte („mai denainte =tiin\[“); se subliniaz[ deci rolul erudi\iei, ideal al umanismului renascentist, ]n procesul de permanent[ ]mbog[\ire a cuno=tin\elor =i de cercetare a fenomenelor. 2 Cuv`ntarea lui Lupu Bogdan hatmanul, cumnatul =i amicul devotat al fra\ilor Cantemir, este „]n pilde acoperit[“, eviden\iind un orator de o excesiv[ pruden\[, de o mare abilitate, dotat cu o deosebit[ inteligen\[, care, la ad[postul vorbelor cu t`lc, spune totu=i lucrurilor pe nume. Spre deosebire de antevorbitori, care ]n mare m[sur[ puseser[ problemele ]n termenii abstrac\i ai logicii, el orienteaz[ discu\iile spre latura vie\ii sociale =i politice, =i ]n special spre rela\iile interumane, dovedindu-se astfel un om practic, legat de cotidian. Prezen\a sa ]n adunarea de la Arn[ut-chioi este fictiv[, deoarece, potrivit izvoarelor istorice contemporane, el n-a luat parte, fiind re\inut de Constantin stolnicul la Bucure=ti, cu scopul de a ]mpiedica astfel influen\area participan\ilor ]n favoarea lui Antioh Cantemir.

74

Dimitrie Cantemir

cuv`ntul lor ]n pu\in socotind, acmu s[ vede ca de capul viperii ei cu socoteala ferindu-ne, noi cu nesocoteala ]n coada scorpiii am c[dzut, neferindu-ne1 (]ns[ prec`t semnele cuvintelor ]mpung[toare, chipul inimii pizmuitoare au ar[tat). La ar[tare s-au f[cut c[ nu spre a=edzarea g`lcevii proaspete, ce spre obrinteala pizmei ]mpu\ite =i cuvintele, =i lucrurile s-au ]nceput, carile ranelor trupului monarhiilor nu t[m[duire, ce burzuluire aduc (c[ precum otrava cumplit[ stomahul otr[vind, tot trupul putredze=te, a=e pizma veche spre izb`nd[ a aduce, tot statul monarhiii r[zsipe=te) (=i precum un m[dulariu cu net[m[duit[ boal[ p[timind, princet, princet, tot trupului moarte pricine=te, a=e ]n toat[ publica cu r[u g`nd =i cu pizm[ asupra altora ]mbl`nd, cu vreme toat[ monarhiia cu capul ]n gios pr[v[le=te2). }nt`i fost-au trebuit pre cei ce aduc[tori =i pricinitori g`lcevii ar fi fost f[r[ nici o z[bav[ dintre mijlocul nostru s[-i fim scos, =i, p`n[ a nu p[trunde g`lceava aceasta inimile =i sufletele tuturor, s[ fim ales ce-i de sc[dere =i de folos (c[ precum cineva, pentru m`ntuin\a a tot trupul =i pentru paza vie\ii, fier, foc, =i t[ierea a unui sau =i a doa[ m[dulare ardere, t[iere =i de tot de la sine lep[darea, macar c[ cu mari chinuri =i dureri, ]ns[ sufere =i priime=te, a=e =i ]n statul public[i, unul nest[t[toriu =i de r[scoale =i g`lceve scornitoriu s[ socote=te, carile ca un r[u =i beteag m[dulariu din trupul monarhiii curmat =i t[iat a fi s[ cade)3. C[ ce folos noa[ =i ei Vidra cu sfatul f[r[ 1

Lupu Bogdan consider[ c[ adunarea, ]n loc s[ solu\ioneze problema succesiunii la tronul Moldovei, a ]ncurcat =i mai r[u lucrurile, dezl[n\uind =i mai mult patimile, interesele =i urile care ]n mod obi=nuit ]nveninau rela\iile omene=ti. 2 Cantemir, prin Lupu Bogdan, subliniaz[ rolul nefast al ]nvidiei =i intrigii ]n via\a noastr[ politic[ de atunci, avertiz`nd c[ permanentizarea acestor obiceiuri =i practici detestabile va duce la distrugerea celor dou[ \[ri rom`ne=ti, bine]n\eles, prin accentuarea dependen\ei fa\[ de turci. 3 Pentru a salva „publica“, adic[ statul, de asemenea efecte nefaste, Cantemir propune m[suri radicale, merg`nd p`n[ la exterminarea intrigan\ilor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

75

vreme au adus? +i ce treab[ au avut B`tlanul cu at`tea cuvinte inima Vidrii a am[r] =i a dosedi? Pre Breb la m[rturie cine l-au chemat? +i cine cu ce treab[ l-au ascultat? Numele Strutocamilei, siloghizmul Corbului, ]mpotriv[ voroava Ciacalului la propozitul adun[rii ace=tiia ce folos au adus? V`n[toarea arapilor, fuga C[prioarii =i primejdiia Strutocamilei la acesta sinod ce amestec au avut? Ce adev[rul ieste acesta (c[ zavistiia ieste jiganie cu multe capete =i cu toatele ]nghit pizm[ =i deodat[ bor[sc g`lceav[ =i vrajb[). C[ci B`tlanul socotind c[ Vidra prin g`rle v`natul pe=telui ]i ]mpu\ineadz[, i s-au p[rut c[ i s[ va de=erta vreodat[ gu=ea de putregiune de pe=te =i ma\ile de viermi de putregiune (c[ci l[comiia B`tlanului lumii ieste vestit[). Brebul a=ijderea ieste jiganie carea, puterea organelor n[sc[toare pierdzindu-=i, ]n firea =i ]ndr[pniciia had`mbilor cade, carile vreunui de duh purt[toriu, pre c`\i soarele ]nc[ldze=te, priietin adev[rat s[-i fie, sau binele s[-i pofteasc[ nici s-au v[dzut, nici s-au audzit1 (c[ n[cazul lipsii la unul scorne=te zavistiia prisoselii la altul). +i a=e m[rturiia lui asupra Vidrii de p[cura zavistiii neimat[ =i ne]ntinat[ s[ s[ socoteasc[ nu s[ poate (c[ mai lesne ieste cineva o mie de ani ]n f`nt`nele c[tranului s[ lucredze =i cu c[tran s[ nu s[ pice dec`t un ceas zavistnicul cu cela c[ruia zavistuie=te voroav[ s[ fac[ =i cuv`nt pizmos din gur[-i s[ nu-i ias[). Au doar[ c[ci od`n[oar[ un bl[nariu ]n me=ter=ug iste\ pre altul ]n cono=tin\[ prostatec au am[git =i ]n loc de piiele de breb i-au v`ndut blan[ de vidr[? Au numai spicul p[rului =i floarea pieii am`nduror as[m[n`ndu-s[, pre Vidra precum od`n[oar[ Breb s[ fie fost o dovede=te? Ba m[ 1 Am[nunte interesante date de Lupu Bogdan despre unele personaje, precum =i despre mobilurile patimilor m[runte care produceau vrajb[: Dimachi era cunoscut de c[tre to\i ca foarte lacom, capabil de orice spre a-=i satisface aceast[ pornire. El se ridic[ ]mpotriva lui C. Duca, fostul s[u st[p`n, ]ntruc`t se temea de concuren\[ ]n propriile afaceri din capitala Imperiului Otoman, mai ales dac[ acesta ar fi revenit pe tronul Moldovei; Burnaz postelnicul, din cauza infirmit[\ii sale, este invidios pe oricine, c[ut`nd ]ntotdeauna s[ fac[ r[u =i s[ nu-=i respecte prieteniile.

76

Dimitrie Cantemir

crede\i c[, de s-au am[git ochii prostatecului, nici Vidra, nice piielea Vidrii fiin\a sa =-au schimbat. C[ firea ]n lucruri nu ]n celea ce-=i r[duce, ce ]n celea ce ieste s[ socote=te. (C[ t`mpl[rile precum vin, a=e s[ =i duc, deasupra ipohimenului, nicicum fiin\a-i stric`nd)1, ce toate acestea alt[ nu fac, f[r[ numai (din zavistie ]mponci=ere, din ]mponci=ere n[du=al[ =i asupreal[, din asupreal[ g`nduri de =uv[ial[ =i cuvinte de r[zsuflare s[ scornesc), precum B`tlanul asupra Vidrii cu Brebul ]n p`r[ =i m[rturie s-au ]mpreunat, Ciacalul =i C[prioara partea Vidrii \iind, siloghizmul Corbului au r[zsipit =i mii de mii de oc[ri ]mpotriva Strutocamilii au scornit. Aceasta iar[=ile mai mult prin mijlocul gloatelor de s[ va t[v[li, sau ea, sau alta ]n locul ei, de n[caz ]mping`ndu-s[, asupra al\iia alt[ ceva mai mult =i mai de ocar[ poate s[ g`r`iasc[. +i a=e ]n toat[ g`lceava ]ntorc`ndu-s[, o cl[tire nest[tut[ =i neobosit[ ]ntre to\i s[ va scorni. +i de ciia urmadz[ ]ntre ]mp[ra\i nu numai pentru Liliiac sc`nteile ]mpotrivirii a sc`ntiia, ce ]nc[ =i pentru Fili2 =i Inorog3 p`rjolul m`niii =i pojarul izb`ndii a s[ a\i\a. Care lucru, numele adun[rii fericite ]n porecla r[zsipei nefericite f[r[ gre= va muta4. 1

Se repet[ un principiu de logic[: ]nt`mplarea nu afecteaz[ substan\a; ca atare, asem[narea dintre lucruri („r[ducerea“) — form[ a ]nt`mpl[rii, ea exprim`nd deci o ]nsu=ire ]nt`mpl[toare, nu esen\ial[ — nu constituie un factor al identit[\ii lor, aceasta fiind dat[ de substan\[. 2 Filul, elefantul: Antioh vod[ (D.C.) — Antioh Cantemir, fratele scriitorului, domn al Moldovei ]ntre 1695—1700. Acesta f[cea demersuri pentru reocuparea scaunului domnesc ]n ]mprejur[rile vacan\ei din 1703. Scriitorul nume=te pe fratele s[u elefant, ]ntruc`t, cum afirm[ =i izvoarele timpului, era un om mare la trup. 3 Irod, Inorog, Monocheros: Dumitra=co vod[ (D.C.) — este vorba de scriitorul ]nsu=i, c[ruia ]i pl[cea s[ se ascund[ de preferin\[ sub ieroglifa Inorog. +i el va face demersuri pentru reocuparea domniei, fie ]n Moldova, fie ]n |ara Rom`neasc[, ]n acelea=i ]mprejur[ri. 4 }n adunare, pe de o parte, s-a realizat o coalizare a lui Dimachi =i Burnaz ]mpotriva lui C. Duca, pe de alt[ parte, o alian\[ a lui Dumitra=co Caragea cu Maxut pentru ap[rarea aceluia=i Duca. }mpreun[ urm[reau s[ distrug[

Istoria ieroglific[. Vol. I

77

A=ijderea c[ lucruri mici ca acestea, iat[ c[ =i spre mari g`lceve cresc, =i, de s[ vor cumva putea a=[dza, ]nc[ vreun s[mn de nedejde ca acela p`n[ acmu nu s[ arat[. Dar[ de va agiunge giudecata cineva ]ntre doi monarhi a c[uta =i inimile a doi ]mp[ra\i a ]mp[ca, oare cum aceasta la s[v`r=it a aduce va putea? +i cine ]n mijlocul lor a ]ntra va ]ndr[zni? (C[ mai greu nu ieste de giudecat dec`t p`ra ]ntre doi priietini — ales ]mp[ra\i fiind— a c[uta, c[ci cineva ]ntre doi nepriietini p`ra aleg`nd, pre unul priietin poate s[ fac[, iar[ dintre doi priietini unul s[ face a=e=i de tot nepriietin1). (C[ din fire moritorii a=e sint tocmi\i, nu numai ]n r[zboaie =i nu numai ]n g`lceve =i ase=i nici ]n glume =i giocuri a s[ birui de la altul priim[sc.) Apoi din gura Ciacalului cineva poate a vr[ji c[, precum socotesc, gura numai era a lui, iar[ duhurile p`n[ ]ntr-at`ta ]ndr[znitoare =i cuvintele a=e la inim[ lovitoare a altuia sint, carile ca toate grosimea fumului ce iese mare v[paie pre urm[ a izbucni ar[t[toare sint“. Aceasta Vulpea audzind, tare ]n ascunsul =tiin\ii sale s[ ]mpuns[ =i, pentru ca nu mai ]n mult voroava Lupului s[ s[ tr[g[nedze, cu scurt[ voroav[ cuvintele ]ntr-alt[ parte sili a le abate2 (]ns[ firea sprijinul acordat de c[tre Br`ncoveanu candidaturii lui Mihai Racovi\[. Lupu Bogdan avertizeaz[ c[ certurile =i tensiunea se vor amplifica =i mai mult =i n-ar fi exclus ca p`n[ la urm[ s[ fie pu=i ]n discu\ia adun[rii =i cei doi fra\i, Dimitrie =i Antioh Cantemir, lucru nedorit de munteni, ceea ce ar duce la abandonarea lucr[rilor. De altfel, men\ionarea celor doi fra\i este o aluzie vag[ la am[nuntul c[ ]n realitate Antioh fusese chemat de c[tre boierii Cup[re=ti s[ stea ]n jurul adun[rii, ace=tia am[gindu-l cu sus\inerea candidaturii sale. 1 Lupu Bogdan, mereu foarte prudent, las[ s[ se ]n\eleag[ c[ discu\iile ar trebui orientate c[tre solu\ii ce nu trebuie s[ loveasc[ una sau alta din p[r\i, av`nd ]n vedere prestigiul Moldovei =i al |[rii Rom`ne=ti. 2 Lupu Bogdan b[nuie=te c[ interven\ia lui Maxut serdarul este inspirat[ de altcineva, iar Ilie |ifescu, sim\ind c[ face aluzie la el, de fric[ s[ nu fie demascat, intervine, pentru a orienta ]n alt[ parte dialogul; Ilie |ifescu este prezentat drept un distins logician, de fapt un subtil sofist. Interven\ia sa reia discu\iile pe planul logicii.

78

Dimitrie Cantemir

totdeauna pre me=ter=ug biruie=te =i din plinirea inimii cuv`ntul =i f[r[ veste izbucne=te). }ntr-acesta chip =i Vulpea f[cu, c[ ]n loc ce g`ndiia, spre potolirea cuvintelor s[ gr[iasc[, cu iarb[ pucioas[ focul vru s[ potoleasc[ =i cu iasc[ sc`nteia sili s[ ]nadu=asc[, =i ]ntr-acesta chip cu mare glas cuv`ntul din gura ca piiatra din pra=tie ]=i slobodzi (c[ cuv`ntul slobodzit mai iute dec`t fierul ]mp[nat s[ duce, =i piatra ]n fundul m[rii aruncat[ precum vreodat[ tot a mai ie=i tot s[ n[d[jduie=te, iar[ cuv`ntul gr[it, precum va fi putin\[ a s[ dezgr[i, toat[ nedejdea lipse=te): „+i oare cine, dzis[, vreod`n[oar[ au dzis c[ glasul Corbului ieste spre chedzi buni? Carile macar siloghizmul lui Aristotel, macar sofisticul lui [...]1 ar avea ]n gur[?2 +i cu at`ta de acmu ]nainte gr[iasc[ =i altul, de vreme ce eu nu din cap, ce din coad[, nu denainte, ce dinapoi ]ncheierea siloghizmului fac, adec[ (mai prelesne ieste soarelui r[zs[rit radzele luminii de pre fa\a p[m`ntului a-=i opri dec`t adev[rul ]n veci cu minciuna a s[ coperi“3). Toate zbur[toarele s[ tulburar[ =i de dulce otrava Hulpii tare s[ ame\ir[. C[ci bine cunoscur[ c[ toat[ puterea siloghizmului Corbului s[ curma =i ap[rarea carea spre partea monarhiii sale f[cea ]n de=ert ie=iia. Pre l`ng[ a Vulpei de cuv`nt ]mpuns[tur[ toat[ a Lupului uitar[ ]nv[\[tur[4. Iar[ ]n monarhiia pasirilor era o pasire carea s[ cheam[ Cucunos; aceasta ieste din fire cu socoteal[ ]nalt[, cuv`ntul vreo1

Loc alb ]n manuscris. Adic[, oricum =i-ar demonstra punctul de vedere, fie pe baza unei silogistici corecte, a=a cum cere Aristotel, fie folosindu-se de sofisme, acest lucru este f[r[ nici o importan\[, din moment ce orice ar gr[i Corbul, spre nenorocirea altora gr[ie=te. 3 Spre deosebire de Lupu Bogdan, care vorbise cu pruden\[, Ilie |ifescu atac[ direct pe Br`ncoveanu. El ]=i ]ncheie scurta sa interven\ie prin inversarea silogismului Corbului, cu ]n\elesul direct de a face analiza de fond a premiselor spre a vedea ]n ce m[sur[ aser\iunile lor au sau nu valoare de adev[r. Paranteza sugereaz[ ]ns[ ideea c[ ele nu erau fundate pe adev[r. 4 Reflect`nd puterea de convingere a cuv`nt[torilor, to\i buni oratori, adunarea este de p[rerea ultimului vorbitor. 2

Istoria ieroglific[. Vol. I

79

dat[ gios s[-i r[m`ie nu priime=te, ]ns[ multe gr[ie=te, dar[ pu\ine ispr[ve=te, la m`nie iute, la foame nes[turat[ ieste: dzic c[ vi\elul ]ntreg de-abiia ]i ieste de gustarea dimine\ii. Iar[ la osp[\ul pr`ndzului cu taurul =i cu c[mila nu s[ satur[. Despre partea stomahului a=e, iar[ despre partea sufletului cu multul mai mult nes[\ios =i nes[turat ieste; prin olaturile ei alt[ jiganie nu numai c`t a nu vie\ui, ce nici a trece f[r[ primejdie poate (c[ mai pre lesne socotesc =i mai f[r[ primejdie cineva c[l[torie pre l`ng[ v`rtopile zmeilor =i b`rlogurile leilor a face s[ poat[ dec`t prin hotar[le aceluia a trece carile pururea de foamea l[comiii s[ chinuie=te). Aceasta pasire, dar[, cu mare m`nie, mai mult din stomahul tulburat dec`t din rostul f[r[ sfat, ]ntr-acesta chip cuvintele deodat[ cu balele ]=i stropiia1: „Fi-s-ar c[dzut, o, priietinilor2, Lupul pildele sale ciobanului s[ le v`ndz[ =i Vulpea pris[cariului b[tr`n ciumiliturile s[-=i arete. Iar[ de ieste glasul Corbului spre s[mn r[u luat, cine va fi acela carile s[ nu poat[ cunoa=te (c[ c`nd unuia veste rea de la cineva ]i vine, aceia=i veste altuia altul de bun[ ]i o duce), ce fie glasul Corbului rea veste ]n urechile Lupului, Ciacalului, sau m[car[ =i singur Leului, ]ns[ sint alte urechi carile, cu dragoste priimindu-l, cu dulce ]n c[mara inimii sale ]l ascund. Iar[=i =i amintrilea, c[ de=i peste tot =i tuturor glasul Corbului ieste nepl[cut, avem ]ntre noi Co\ofana3, c[riia din limb[-i fericire =i din gur[-i bun[ vestire 1

Cucunozul este sp[tarul Mihai Cantacuzino. Din portretul satiric, f[cut de scriitor, rezult[ c[ importantul boier era un om cu planuri mari, trufa=, m`nios, lacom =i r[u, care ]=i propunea multe =i ispr[vea pu\ine; descrierea corespunde ]n mare m[sur[ adev[rului. 2 Mihai Cantacuzino \ine o cuv`ntare plin[ de arogan\[, amintind participan\ilor la adunare c[ au fost chema\i pentru a se supune f[r[ cr`cnire voin\ei =i puterii lui Br`ncoveanu. 3 Co\ofana: gramaticul muntenesc (D.C.) — socotim c[ nu este vorba de o persoan[ anumit[, sensul frazei put`nd fi: dac[ vou[ nu v[ place ce spune Br`ncoveanu, avem noi scriitorii no=tri de cancelarie =i cronicarii, care scriu despre domnul lor numai de bine. Se =tie, din izvoare, c[ Br`ncoveanu avea

80

Dimitrie Cantemir

]i cur[. Dar[ =i cu aceasta ce s[ ispr[ve=te? P`n[ c`nd dar[, o, pasirilor, ]n glogozala ]n z[dar v[ ]ng[ima\i =i statul vredniciii voastre ]n sam[ nu b[ga\i? P`n[ c`nd vor urla, vor l[tra =i vor sc`nci jig[niile =i dobitoacele acestea, carile pururea supt umbra noastr[ ]mbl[1 =i ochii no=tri totdeauna ]n spinarea lor priv[sc? P`n[ c`nd ce firea singur[ arat[, voi aceasta nu cunoa=te\i vreodat[? C[ din fire a=e ieste or`nduit, ca tot dobitocul =i toat[ jiganiia ]n patru picioare cu capul spre p[m`nt plecat[ s[ ]mble, =i toat[ pasirea prin aier zbur`nd =i pe deasupra lor trec`nd, uneori cu umbra s[ le ocroteasc[, iar[ alteori cu unghiile =i cu pintinii s[ le lovasc[ (c[ pururea =i mai totdeauna pre st`rvul dobitocului pasirea s[ pune, iar[ de penele sau tuleiele pasirii rar dobitoc s[ ]neac[). De care lucru, socotesc c[ cinstea =i vredniciia monarhiii noastre pu\in de la ai s[i socotindu-s[, spre de=chiderea gurii a jig[nii ca acestea pricin[ s-au dat. Deci guri ca acestea nu cu siloghizmuri loghice=ti, ce cu porunci ]mp[r[te=ti sint s[ s[ astupe. Precum marele nostru ]mp[rat =i nebiruitul monarh, Vulturul, s[mnul biruin\ii Corbului au dat, Corbul dar[ =i epitropul Vulturului, a=e va, a=e porunce=te, a=e s[ s[ fac[. Cu a ce=tiia senten\ie putere =i eu acmu sprijenindu-m[, cuv`nt =i sfat ales dau. Vidra dintr-am`ndoa[ monarhiile afar[ s[ fie, Strutocamila ori ]n care izvod ]i va pl[cea, ]ntr-acela s[ s[ scrie. Strutocamilii, dup[ chipul ce din fire are =i din ocrotirea Corbului cea mul\i secretari =i nu era lipsit nici de cronicari ai cur\ii, unul dintre ace=tia fiind Radu Greceanu, fratele lui +erban Greceanu (Blend[ul). 1 Cuvinte jignitoare la adresa boierimii moldovene, aflate sub protec\ia muntenilor. Br`ncoveanu schimba dup[ bunul s[u plac pe domnii Moldovei. De re\inut amenin\area c[ gurile celor recalcitran\i vor fi astupate nu cu „siloghizmuri loghice=ti ce cu porunci ]mp[r[te=ti“, o dat[ ce domnul \[rii „a=e, va, a=e porunce=te s[ s[ fac[“. Adunarea, numit[ de scriitor, ]n alt[ parte, „democratie“, era, a=adar, un simulacru democratic al unei hot[r`ri autocratice dinainte stabilite =i irevocabile; nici vorb[, deci, de o alegere liber[. Afirma\ia de mai sus mai are =i un alt ]n\eles, din perspectiv[ metodologic[: logica devine instrument al puterii, =i ca atare utilizarea ei este un act de simpl[ formalitate.

Istoria ieroglific[. Vol. I

81

tare, ]ntre alalte dihanii =i cornul cel de putere s[ i s[ dea, c[ci partea Corbului clironomiia Vulturului are1. Iar[ cine acestora ]mpotriv[ ar g`ndi, ar gr[i sau ar face, pedeapsa moarte groznic[ s[-i fie. Acesta ieste cuv`ntul Corbului =i bun[ pl[cerea Vulturului (c[ c`nd gr[iesc preo\ii lui Apolon de la Delfis, atuncea tac toate vr[jile de la Memfis).“ Atuncea toate pasirile =i dihaniile zbur[toare, socotind c[ nici cuv`nt ]mpotriv[, nici socoteal[ de asemenea Coconozului s[ va mai putea afla, cu toatele ]ntr-o gur[: „Fac[-s[, fac[-s[, =i voia =i porunca ]mp[ratului =i epitropului plineasc[-s[!“ strigar[2. }ns[, precum dzice dzic[toarea (c[ r[spunderea moale fr`nge m`niia, =i trestiia ]nduplecat[ de vivor nu s[ fr`nge) (a=ijderea, potolindu-s[ m`niia, cuv`ntul cel moale, tare =i v`rtos a fi s[ arat[, =i, trec`nd vivorul, trestiia iar[ la locul s[u r[m`ne dreapt[), ]ntr-acest chip smerit chipul jig[niu\ii 3 (carile s[ 1 Cornul cel de putere (prin analogie cu cornul abunden\ei): pecetea domniii Moldovei (D.C.) — s[ se dea domnia lui Mihai Racovi\[, aflat de aici ]nainte sub „ocrotirea Corbului cea tare“. Expresia „partea Corbului clironomia Vulturului are“ trebuie ]n\eleas[ ]n sensul c[ Br`ncoveanu, din moment ce are mo=tenire fireasc[ domnia |[rii Rom`ne=ti, nu poate pretinde =i pe cea a Moldovei; ideea apar\ine, bine]n\eles, scriitorului, care vroia ]nl[turarea amestecului muntean ]n treburile interne ale Moldovei. 2 O nou[ manifestare de adeziune lingu=itoare din partea boierimii muntene fa\[ de voin\a lui Br`ncoveanu. 3 Jig[niu\a este un nume imposibil de identificat, scriitorul nesim\ind nevoia s[-l descifreze nominal. }n text este un „chip smerit“, apar\in`nd deci unei categorii sociale inferioare =i f[r[ drept la conducerea societ[\ii; ]n acela=i timp, tot ]n text, este l[murit[ ca „pova\a Leului =i adulm[c[toriu v`natului“, deci un fel de c[l[uz[ de v`n[toare, ]n vreme ce la scar[ „pova\a Leului“ este descifrat[ la r`ndul s[u „jelea =i tragerea (suferin\a —n.ed.) neamului moldovenesc“, expresie ce ]ncurc[ =i mai mult lucrurile; ]n continuarea textului se mai spune despre ea c[ face parte din r`ndul „sufletelor supuse“, adic[ din cea de a treia tagm[, =i c[ are „voia legat[“, adic[ se afl[ sub interdic\ia manifest[rii libert[\ii de voin\[ ]n via\a social[. Toate determin[rile date de scriitor ne ]ndrept[\esc s[ vedem ]n acest nume un ins oarecare din lumea micilor boieri sau slujba=i, reprezent`nd necazurile =i aspira\iile clasei sociale din care f[cea parte. Pentru

82

Dimitrie Cantemir

cheam[ pova\a Leului =i adulm[c[toriu v`natului ]i ieste) =i moale glasul lui1, precum d`rdze cuvintele Cucunozului ]ntr-alt[ parte ab[tu, a=e cu prea sup\ire me=ter=ug toat[ ]nv[luiala desf[cu =i Strutocamila cine =i ce ieste singur[ pre sine s[ s[ v[deasc[ ]ndemn[ (c[ mai de credzut ieste un cuv`nt de m[rturisire a gurii hiri=e dec`t o mie de m[rturii a altora streine)2. identificarea sa cu situa\ia de mic boierna= ar pleda =i expresia: „cea mai mic[ =i cea mai de nemic[ ]ntre toate jig[niile s[ fiu aievea ieste“. 1 Interven\ia Jig[niu\ei are loc, a=adar, c`nd toat[ lumea se a=tepta mai pu\in, deoarece cuv`ntarea lui Mihai Cantacuzino f[cuse pe participan\i s[ ]n\eleag[ c[ este dinainte hot[r`t[ candidatura lui Racovi\[ =i c[ ei nu ar mai avea nimic de ales. Dar nea=teptatul personaj, un om, dup[ cum se vede, foarte inteligent, =tie s[ reanimeze discu\iile din adunare, imprim`ndu-le o turnur[ cu totul nou[ =i de-a dreptul original[. Astfel, pe de o parte, el cere Stru\oc[milei s[ devin[ actorul propriului s[u rol, iar, pe de alta, ca exponent al celor f[r[ drepturi politice, aduce ]n discu\ie probleme ale vie\ii sociale =i de stat v[zute prin prisma acestora. Un astfel de reprezentant era Cantemir ]nsu=i, datorit[ originii sale umile, tat[l s[u fiind r[ze= de F[lciu, silit, p`n[ la urcarea ]n scaunul domnesc, s[-=i c`=tige existen\a ca soldat mercenar; de altfel nici cei doi copii ai s[i, Antioh =i Dimitrie, nu se ]mbog[\iser[ =i nici nu f[ceau parte din vreo tagm[ boiereasc[. Prin ideile pe care le expune ]n fa\a adun[rii, suntem ]ndrept[\i\i s[ consider[m c[ Jig[niu\a este personificarea g`ndirii social-politice cantemirene exprim`nd tocmai pozi\ia st[rilor sociale inferioare. 2 Dup[ ce scoate pe participan\i din starea de confuzie provocat[ de interven\ia lui Mihai Cantacuzino, Jig[niu\a cere asisten\ei s[ nu mai discute despre calit[\ile altuia, ci Stru\oc[mila ]ns[=i s[ ia cuv`ntul pentru a-=i dezv[lui ]n public voca\ia pentru domnie. Este o pozi\ie radical deosebit[ ]n metodologia cercet[rii omului, care nu mai trebuie deci privit doar ca obiect al cunoa=terii, prin intermediul unei =tiin\e din afara lui, a=a cum se ]nt`mpla cu fenomenele naturii, =i mai ales drept obiect al unei =tiin\e formale cum este logica, deoarece omul ]nsu=i se poate descoperi cunoa=terii prin manifestarea personalit[\ii sale. Aceasta cere, desigur, o altfel de =tiin\[, aceea despre om. }n Istoria ieroglific[, scriitorul realizeaz[ ]ntr-o ]nsemnat[ m[sur[ bazele acestei noi =tiin\e, psihologia, limitat[ deocamdat[ la observa\ii, aforisme, judec[\i de valoare, n[scute din experien\a dramatic[ de via\[ =i puterea excep\ional[ de observa\ie a lui Cantemir.

Istoria ieroglific[. Vol. I

83

Aceasta jig[niu\[ ]ntr-acesta chip scurte, dar[ cu virtute cuvintele sale ]ncepu: „Singura a mea a trupului sl[biciune =i mic=urare a sufletului supus =i a voii legate arat[toare ieste (c[ obiciui\i sint muritorii cu ]n[l\imea statului, cu fr`mse\e trupului =i cu ghizd[via fe\ii, ca cu un lucru prea mare de la fire d[ruit a s[ l[uda =i ]nc[ mai mult ]ntre al\ii nu numai arcoas[ spr`ncenele-=i a-=i r`dica, ce =i sfaturile preste cuviin\[ a-=i da =i socoteala preste m[sur[ a-=i r`dica)1. A=ijderea, ]mpotriv[ ieste de socotit (c[ ]n cei mai mul\i m[rimea =i greuimea trupului s[mnul mic=orimei sufletului =i iu=urimei min\ii ieste). +i iar[=ile cine ]n lume aceasta dovedit nu-=i va avea (c[ vredniciia sufletului nu de pe fr`mse\ea trupului s[ m[sur[. C[ci nebunul la chip frumos =i trupului grea pedeaps[ =i numele la mare ocar[ =-au scos. Iar[ ]n\eleptul grozav =i ghibos nici au g`ndit vreodat[, nici au f[cut lucru f[r[ folos)2. Deci precum cu cea mai mic[ =i cea mai de nemic[ ]ntre toate jig[niile s[ fiu aievea ieste. De care lucru mie nu cuv`nt ]ntre voi a gr[i ce nici ]mpins de flegm[ a tu=i macar[ nu mi s-ar c[dea. }ns[ de vreme ce voia =i porunca a marilor ]mp[ra\i au fost ca ]n adunarea de ob=te =i sfaturile de ob=te s[ fie, cu a lor porunc[ sprijenindu-m[, supunerea trupului ]n slobodzeniia sufletului acmu ]mi ]ntorc3 (c[ spre ]nchisoarea =i legarea trupului un lan\uh 1 Cantemir se ridic[ ]mpotriva mentalit[\ii curente care apreciaz[ omul dup[ calit[\i fizice (datorate naturii =i nu meritelor personale) =i nu mintale, =i care, de asemenea, pre\uie=te pe cei m`ndri =i ]ndr[zne\i la vorb[; este o critic[ a valorilor sociale de tip feudal, calit[\ile fizice =i ]ndr[zneala fiind unele din acestea. 2 Observa\ie just[: o minte str[lucit[ se poate ]nt`lni la un trup lipsit de frumuse\e. Scriitorul, un intelectual de ]nalt nivel, subliniaz[ ori de c`te ori se ive=te ocazia, necesitatea pre\uirii sociale a calit[\ilor intelectuale. 3 Solicit`nd s[ fie l[sat[ s[ vorbeasc[, Jig[niu\a ]=i motiveaz[ dorin\a pe temeiul c[ nu cere ceva incompatibil cu rangul s[u social, ci consider[ c[ participarea sa la discu\iile din adunare vine din spirit de supunere, deoarece cei mari hot[r`ser[ „ca ]n adunarea de ob=te =i sfaturile de ob=te s[ fie“.

84

Dimitrie Cantemir

=i o vart[ destule sint, iar[ spre str`nsoarea sufletului =i spre opreala voii slobode nici mii de mii de lan\uje, nici dz[ci de mii de ]nchisori pot ceva face)1. De care lucru ]ntr-acesta chip dzic (c[ unde pravila ]n sil[ =i ]n t[rie, iar[ nu ]n bun[ socoteal[ =i dreptate s[ sprijine=te, acolo nici o ascultare a supu=ilor trebuitoare nu ieste2). O, cinsti\ilor =i dintr-]mbe p[r\ile vesti\ilor senatori, ce poate fi aceasta ]ntre voi din toate p[r\ile nea=edzat[, iar[ alt[ dat[ mai mult dec`t s[ cade sima\[ voroav[? (Nime ]n lume at`ta de ascu\it la minte =i iute la giudecat[ a afla s[ poate, carile ]n toat[ alegerea negre=it =i nesmintit s[ fie) =i (macar[ c[ aspru lucru ieste pentru cele =ie cunoscute dreapta giudecat[ a face c`t mai v`rtos cu greu =i a=e=i peste putin\a a toat[ firea va fi, pentru cele =ie mai denainte nicicum =tiute sau cunoscute, de bune sau de rele, de vrednice au bl[st[mate, deos[bire a face). C[ dup[ a mea socoteal[ dzic (c[ mai pre lesne ieste cuiva f[r[ organul ochiului =i f[r[ lumina soarelui ]ntre alb =i ]ntre negru a deos[bi dec`t f[r[ cuno=tin\a lucrului de vrednic sau de nevrednic a-l alege). }ntr-acesta chip poate fi s[ fie =i senten\iia carea dumnealui Cucunozul spre vredniciia Strutocamilii au l[sat. De care lucru dzic (c[ nime mai mult a altuia dec`t al s[u giudec[toriu =i nime mai mult pre altul dec`t pre sine a s[ cunoa=te poate, c`nd spurcata lipse=te filaftie). De unde urmadz[ mai cu cuviin\[ a fi de toat[ voroava dezm[\at[ p[r[sindu-v[, pre Strutocamila de fa\[ Pasajul este o satir[ la adresa ierarhiei sociale specifice feudalismului, ierarhie care nu permitea amestecul ]n via\a public[ a celor de jos. }mpotriva acestor reguli de via\[ politic[ se ridic[ scriitorul c`nd cere, cu insisten\[, categorisirea omului dup[ calit[\ile personale =i mai ales pre\uirea celor intelectuale. 1 Idee social[ deosebit de important[, care anun\[ viitoarea ideologie burghez[: nu poate exista nici o constr`ngere pentru libertatea g`ndirii =i a voin\ei. 2 Concep\ie de-a dreptul revolu\ionar[: supu=ii nu trebuie s[ asculte de legile asupritoare =i nedrepte ale st[p`nitorilor. De aceea, se consider[ legitime mi=c[rile maselor ]mpotriva abuzurilor =i nedrept[\ilor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

85

s[ chema\i =i pre d`nsa pentru sine ce dzice =i ce socote=te s[ o ]ntreba\i. +i orice r[spuns ar da, pre acela ]n ciurul alegerii cu dreapta bunei socotele s[-l zbate\i. +i a=e atuncea pre lesne deos[birea ]ntre gr[un\e =i ]ntre pleave a face vi\i putea“1. La acesta sfat nu numai c`t Coconozul nu avu ]mpotriv[ ceva a r[spunde, ce ]nc[ =i tuturor gloatelor foarte pl[cut fu =i toate capetele mari =i de=erte celui mic =i plin s[ plecar[ (c[ sfatul carile poate da s[racul ]nv[\at =i ]n\elept to\i ]mp[ra\ii nebuni =i neispiti\i nu-l pot nemeri). (C[ =tiin\a ]n\elepciunii nu ]n scaunele trufa=e =i ]nalte, ce ]n capetele plecate =i ]nv[\ate l[cuie=te.)2 +i a=e, Strutocamila ]n mijlocul theatrului chemar[. C[riia ]ntrebarea pentru sine ]nainte-i pus[r[: „+i ce? +i cine ieste?“ o ]ntrebar[. Iar[ Strutocamila r[spuns[, dzic`nd:3 „Eu sint un lucru mare 1 Acuz`nd pe antevorbitori, inclusiv pe Mihai Cantacuzino, de cuv`nt[ri ]ndr[zne\e =i insuficient g`ndite, =i f[c`nd apel la principiul c[ nu po\i hot[r] f[r[ gre=eal[ cu privire al un lucru care nu-l cuno=ti bine, Jig[niu\a propunea Stru\oc[milei s[ vorbeasc[ despre sine, pentru a da astfel prilej adun[rii s[ judece ]n cuno=tin\[ de cauz[ calit[\ile =i voca\ia acesteia pentru domnie. 2 Sfatul bun se ]nt`mpl[ s[ provin[ de multe ori de la un om de jos, dac[ este ]nv[\at =i cu o g`ndire ]ntemeiat[ pe experien\[ de via\[ („]n\elept“), iar ]n\elepciunea ]ns[=i este o =tiin\[ care nu poate fi apanajul boierimii trufa=e, ci se dob`nde=te prin ]nv[\[tur[ =i atitudine respectuoas[ fa\[ de om („capete plecate“, adic[ lipsite de trufie). 3 Cuv`ntarea lui Mihai Racovi\[ este un autoportret moral, Cantemir satiriz`nd cu acest prilej pe pretenden\ii care, f[r[ a avea ca temei anumite calit[\i („vrednicii“) ce se cereau unui domn, dovedeau numai c[ sunt st[p`ni\i de complexul de putere. „Eu sunt un lucru mare — spune Stru\oc[mila — =i vreau s[ fiu =i mai mare“, adic[ vrea s[ fie domn. Ridiculiz`nd aceast[ manie a puterii, scriitorul subliniaz[ c[ astfel de pretenden\i la domnie erau gata, pentru a dob`ndi puterea, s[ suporte orice nepl[ceri =i umilin\e: „puterea stomahului at`ta ]mi ieste de v`rtoas[, c`t =i pre fier =i pre foc a amistui poate“ (expresia ]ntemeindu-se pe faptul real, c[ stru\ii ]nghit din l[comie orice, f[r[ alegere), focul simboliz`nd binele =i desf[t[rile lumii (D.C.). De altfel Racovi\[, dup[ ce a ajuns domn, a devenit unealta intereselor marii boierimi moldovene.

86

Dimitrie Cantemir

=i voiu s[ fiu =i mai mare, c[ci aceasta chipul ]mi vr[je=te, de vreme ce tuturor celor ce m[ priv[sc mierare =i ciudes[ aduc. }n palaturile ]mp[ra\ilor de pururea m[ aflu1, puterea stomahului at`ta ]mi ieste de v`rtoas[, c`t =i pre fier, =i pre foc a amistui poate. Acestea vrednicii la mine afl`ndu-s[, au nu toate laudele Cucunozului =i s[m[luirile Corbului mi s[ cuvin? A=ijderea, agiutorind priin\a =i ocroteala Vulturului, de m-a=i putea ]n aer ]n[l\a dec`t toate zbur[toarele, a=e=i =i dec`t Vulturul, mai ar[toas[ a=i fi2". Toate dihaniile, la r[spunsul ei, r`sul cu hohot ]=i cl[tir[, numai Corbul =i Cucunozul stomahul ]=i tulburar[3. Deci unii de m`nie =i de n[caz pre n[ri pufniia, al\ii de ru=inea ]n inim[ ascuns[ pre obraz s[ aprindea, iar[ al\ii cu batgiocur[ ]n laude =i cu mascara ]n pofal[ o lua4 (c[ cu c`t =tiin\a rea ]ntr-ascunsul inimii nac[je=te, cu at`ta la ivala tuturora ie=ind, ru=inea ]n fa\[ ]i pedepse=te). 1 Expresia „]n palaturile ]mp[ra\ilor de pururea m[ aflu“ este o aluzie la descenden\a lui Racovi\[, pe linie matern[, din familia Cantacuzinilor. 2 Pe baza ascenden\ei sale imperiale =i prin ]nsu=iri cum ar fi l[comia de putere =i de „desf[t[rile lumii“, elemente prin care se ]nrudea =i se asem[na cu familia =i profilul moral al Cantacuzinilor munteni — ironizeaz[ scriitorul — Racovi\[ are tot dreptul la sprijinul muntean, put`nd chiar s[ pretind[ o situa\ie superioar[ ]n raport cu restul boierimii muntene, aflat[ ]n stare de inferioritate economic[ =i politic[ fa\[ de Cantacuzini, cei mai mari latifundiari din |ara Rom`neasc[ ]n acea vreme. 3 Invitat[ de adunare, la sugestia Jig[niu\ei, s[ o aud[ „pentru sine ce dzice =i ce socote=te“, adic[ s[ comunice ea ]ns[=i =i nu al\ii ce fel de fiin\[ este =i ce calit[\i ar ]ndrept[\i-o s[ revendice tronul domnesc, Stru\oc[mila, din prostie, sugereaz[ Cantemir, ]=i d[ ]n vileag dorin\a de a deveni domn. De observat aici cum, ]n timp ce Corbul =i Cucunozul r[m`n afecta\i de prostia protejatei lor, ]ntreaga adunare devine, prin r`sul s[u, cutia de rezonan\[ a spiritului satiric al scriitorului. 4 Reac\ia adun[rii este, a=adar, mult mai complex[.

87

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

Iar[ unul dintre gloate (din ceata dobitoacelor poate) glas ca acesta ridic[: „O, priietini =i fra\i, la aceasta adunare ]mpreuna\i!2 Dumneaiei Strutocamila, precum ]n p[r\ile de gios3 (=i poate fi sau supt, sau aproape supt br`ul ars4) s[ na=te =i tr[ie=te, tuturor =tiut ieste. }n capul ai c[riia soarele lucru ]mpotriv[ au lucrat. C[ de s-ar fi n[scut ]n p[r\ile criv[\ului =i s[ fie tr[it ]n p[r\ile austrului, c[ldura soarelui umedzala crierilor i-ar fi mai uscat, =i a=e tidva capului spre ]ndesarea crierilor =i cuprinderea ]n\elegerii o ar fi silit. Ce ea poate fi din fire capul uscat av`nd, ]n carile de au =i fost vreo umedzal[ fireasc[, ar=i\a soarelui =i c[ldura austrului porii pieii =i ]ncheiturile osului tidvei mai mult dec`t au trebuit i-au de=chis. +i a=e, puterea c[ldurii cu pu\ina umedzal[ =i a crierilor materie pre o parte ]i scotea, iar[ pre alt[ parte, ]n locul crieri1 Este nedescifrat de cheie, dar cu probabilitate un moldovean, ne sugereaz[ scriitorul („din ceata dobitoacelor poate“), ar putea personifica spiritul satiric al scriitorului ]n demonstrarea prostiei =i inculturii Stru\oc[milei, a=a cum Jig[niu\a personifica g`ndirea social-politic[ a lui Cantemir de pe pozi\ia celor „mai de gios praguri“. Aceast[ demonstrare prezint[ =i elemente de metodologie savant[, ]mbinat[ cu modelul eruditului renascentist — exprim`nd pe Cantemir ]nsu=i — dar =i tr[s[turi specifice unei ]mbin[ri ciudate de =tiin\[ medieval[ cu alta primitiv[ de tip popular, ceea ce ar explica denumirea de „unul din gloate“. }n timp ce Racovi\[ r[m`ne singurul personaj care ]ntruchipeaz[ prostia =i incultura, toate celelalte personaje, inclusiv acest ins din „gloate“, sunt cultiva\i, chiar erudi\i, guralivi =i buni vorbitori, dup[ modelul eruditului scriitor. 2 }nceputul cuv`nt[rii omului din popor pare a fi o influen\[ a ora\iilor de nunt[. 3 Expresia se refer[, probabil, la comuna sa de na=tere, Racova, aflat[ ]n |ara de Jos. }n cadrul simbolicii cantemiriene, =tim c[ Moldova este Arabia, a=a ]nc`t toat[ terminologia geografic[, ce urmeaz[, cap[t[ sens. Faptul c[ aceast[ simbolic[ este folosit[ =i aici =i nu numai ]n „povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“, se datore=te nevoii pe care a sim\it-o Cantemir de a explica, de altfel ]njurios, prostia =i incultura viitorului domn. 4 Br`ul ars: meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului p`n[ la al Capricornului (D.C.) — zona dintre cele dou[ tropice, ]nc[lzit[ puternic de soare.

88

Dimitrie Cantemir

lor, v`ntul sau aierul cl[tit ]ntra =i [=i] l[ca= vecinic ]n c[p[\in[-i ]=i afla (c[ci, precum f[r[ prepus =ti\i c[ ]n fire loc ceva de=ert a s[ da nu s[ poate1) =i ase din v`ntul str`ns, v`nt sloboade (c[ cineva ce nu are, a da nu poate). }ns[, oricum ar fi, prostimei ei iert[ciune a s[ da s[ cade, de vreme ce poate fi c[ categoriile loghic[i n-au citit =i ]n c[r\ile =tiin\ii nu s-au z[b[vit2 (c[ celor ce multe lum`n[ri ]n citeala c[r\ilor topesc, ochii trupului la videre s[ t`mp[sc. Iar[ celora ce niciodat[ pe slove au c[utat, macar c[ vederea ochilor mai ascu\it[ =-au p[zit, ]ns[ ne=tiin\a ]n ]ntunericul =i ]n tartarul necuno=tin\ii i-au v`r`t). Iar amintrilea de ar fi fost, dup[ categoriia ce o a\i ]ntrebat, dup[ aceia ar fi =i r[spuns3. Ce acmu ea la ]ntrebarea cein\ii, d[ r[spunderea c`tin\ii =i feldein\ii4. A=ijderea voi o ]ntreba\i ce ieste, iar[ ea v[ r[spunde c`t ieste =i ]n ce feliu ieste (c[ r[spunderea c`nd nu s[ d[ dup[ ]ntrebare, pu\in deos[be=te din voroava mutului cu a surdului). +i iar[=i voi o ]ntreba\i ce dzice pentru sine, iar[ ea v[ r[spunde ce cere, pofte=te =i pune ]n sine5. De care lucru socotesc urechile de gre\oas[ cuvintele ei cu alt chip s[ v[ cur[\i\i (c[ pre c`t greu bucatele v`rtoas[ stomahului slab aduc, pre at`ta nesuferire aduce =i cuv`ntul nealc[tuit la urechea bine ascult[toare). Adec[, ]nt`i, de ieste cu putin\[, a=e=i de tot =i ]ntrebarea voastr[ =i r[spunderea ei de tot s[ s[ curme (c[ sufletul ]n\elept pre c`t gura cuvinte rele 1

Cantemir nu concepe spa\iul ca un vid absolut, a=a cum ]l considerau atomi=tii, ci ca av`nd oarecare densitate, dup[ cum ]nt`lnim la Descartes. 2 Cantemir sus\ine despre Racovi\[ c[ nu ar fi fost un om ]nv[\at, insinu`nd prin aceasta c[ nu ar avea dreptul la domnie, ]n mai multe locuri scriitorul insist[ asupra culturii, ca una din condi\iile pe care trebuie s[ o ]ndeplineasc[ un domn. 3 Se subliniaz[ faptul c[ Stru\oc[mila n-a r[spuns p`n[ acum adecvat la ]ntrebarea care i-a fost pus[, insinu`ndu-se din nou prostia. 4 }ntreb[ri privind categoriile ontologice ale substan\ei, cantit[\ii =i calit[\ii, dup[ cum se vede, o alt[ tipologie metodologic[ ]n determinarea individualit[\ii lucrurilor, evident, tot de esen\[ aristotelic[. 5 }n acest fel r[spunsese Stru\oc[mila la ]ntrebarea sugerat[ de Jig[niu\[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

89

a nu gr[i, pre at`ta =i urechile voroave f[r[ folos a nu audzi ]=i opre=te)1. Iar[ aceasta de nu ieste cu putin\[, a=i sf[tui ca nu dup[ a voastr[ cuno=tin\[, ce dup[ a ei prostime =i ne=tiin\[ s[ o ]ntreba\i, nici ce =i cine ieste, c[ci bine =ti\i (c[ tot capul =i sf`r=itul filosofiii ieste cineva pre sine ce ieste a s[ cunoa=te)2, ce cum o cheam[ o ]ntreba\i3. +i de-=i va =ti numele, precum oarece s[mn de cuno=tin\[ s[ fie av`nd ieste nedejde, de nu mai mult[, ]ncailea c`t fietecare dul[u numele de pe sunetul glasului ]=i simpte. Iar[ de nici a numelui hiri= ]ns[mnarea ]n fantazie nu va fi p[zit, a=e=i de tot nedejdea curma\i, precum de la cel ne=tiutoriu =tiin\[ a v`na vi\i putea (c[ci v`n[toriul =tiin\ii socoteala, iar[ m[iestriile sim\irea ieste)“. A=edar[, dup[ socoteala =i sfatul acestui ]n\elept =i anonim sfetnic, „Cum te cheam[?“ pre Strutocamil[ ]ntrebar[. Iar[ ea r[spuns[: „Eu pe mine niciodat[ nu m[ chem (au ]n locul numelui gramatica n-a\i citit, unde arat[ c[ m[ ]n locul numelui, eu, de c[derea chem[toare4 s[ lipse=te?), ce al\ii pre mine, «o, dumneata» m[ cheam[“. Iar[= o ]ntrebar[: „Dar[ numele ]\i ieste, o, au pe alt nume te cheam[?“ Iar[ ea raspuns[: „C`nd strig[ c[tr[ mine cineva, atuncea audzu, precum =i pe voi acmu, c`nd m-a\i chemat, v-am audzit. Deci acmu, va rog, spune\i-mi, ce m-a\i chemat?“ Cu to\ii deodat[ cunoscur[ (c[ nu ]n chipul ar[tos, nici ]n dobitocul c[p[\inos, ce ]n capul pedepsit =i cu multe nevoi, domirit crierii cei mul\i s[la=luiesc), ]n care chip =i t`mp[ mintea s[rac[i 1

Cantemir este frecvent preocupat de modelul ]n\eleptului. Principiu socratic: „cunoa=te-te pe tine ]nsu\i!“ 3 }n batjocur[, reprezentantul gloatelor propune ca Stru\oc[mila s[ fie scutit[ de a respecta canoanele metodologiei filozofice a timpului =i s[ r[spund[, ca orice prost =i necultivat, doar cum o cheam[. }n realitate, Racovi\[, fost mare dreg[tor, se va dovedi, ca domn, un om inteligent =i echilibrat, preocupat de dreptate, fin diplomat =i bun patriot, de=i, mai ales ]n prima domnie (1703—1705), s-a ar[tat slab ]n fa\a boierilor. 4 Cazul vocativ (la cheie ]nt`lnim explica\ia: c[derea la gramatic[: slovene=te padej, latine=te casus, (D.C.). 2

90

Dimitrie Cantemir

Strutocamilii se ar[t[. De care lucru mai mult a o cerceta =i ]n z[dar cuvintele a-=i lep[da s[ p[r[sir[ =i acmu cu a tuturor t[cerea mai mai a Corbului siloghizm =i a Cucunozului senten\ie s[ m[rturisiia (c[ci t[cerea mult[ la r[spunderea de treab[ ]n locul m[rturisirii s[ \ine). }ns[ iar[=i C[prioara de Aravia, apuc`nd voroava, a cl[ti cel adev[rat nume ce va s[ dzic[ la ival[ ]i scoas[. Aceasta, dar[, ]ntr-acesta chip gr[i: „De ieste toat[ pofta adun[rilor pentru numele jig[niii ace=tiia a s[ ]n=tiin\a, pre c`t ]n proasta mea =tiin\[1 s[ afl[, a spune nu m[ voi lenevi (c[ pre c`t ieste de cu greu =i de sc[dere cineva de =tiin\[ s[rac a fi, cu at`ta de ur`cios lucru ieste cineva =tiin\a despre cei poftitori a-=i ascunde). Precum am`nduror cea mai mult[ l[cuire ]n n[sipurile Araviii s[ ne fie2 =i mai denainte s-au pomenit. Cu care pricin[ socotesc c[ fietec[rui dobitoc numele mai chiar =i mai hiri= s[-l =tie l[cuitorii carii sint de acela=i loc cu acel dobitoc. De unde urmadz[ ca limba ar[pasc[ mai chiar[ hiri=iia numelui jig[niii ace=tiia s[ fie numit3. }n limba, dar[, ar[pasc[, macar[ c[ numele ei ]n patrudz[ci =i una de feliuri s[ nume=te, ]ns[ cel mai hiri=, =i precum pro=tilor, a=e ]nv[\a\ilor mai obiciuit ieste u=tiurmurg, carile sarachenii ]l t[lm[cescu devecu=i. De la arapi s[ vede c[ elinii cu t[lm[cirea s-au ]ndatorit, de unde ]i dzic otron‡oƒ¡mhlrV, adec[ Stru\-c[mil[. Iar[ c`nd ar t[lm[ci hiri= numele de pe sunarea limbii ar[pe=ti, i-am dzice: c[mil[-pasire.“ Atuncea, hiri=ul nume a prostului dobitoc dac[ ]nv[\ar[, dzis[r[: „Pentru numele lui acmu bine foarte ne-am ]n=tiin\at, ]ns[, 1 Dumitra=co Cavagea, de=i =tia desigur carte, nu se putea socoti un reprezentant al culturii ]n acel timp, cum erau Ioan Comnen, Ieremia Cacavela, Constantin Duca etc. 2 Se repet[ afirma\ia c[ Racovi\[ =i Caragea se cuno=teau foarte bine, am`ndoi fiind, de altfel, pe vremuri, dreg[tori =i oameni de ]ncredere ai Cantemire=tilor. 3 C[prioara de Aravia orienteaz[ acum discu\iile ]n jurul numelui de Stru\oc[mil[, Cantemir apel`nd astfel la etimologie, =tiin\[ la mod[ ]n acea vreme.

91

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

oare, cine s-ar afla ]n lexicoanele etimologhice=ti ca ]nc[ =i mai dintr-ad`nc =i mai curat numele ei s[ ne t`lcuiasc[?“ Deci unii dzicea: „Moimi\a Liviii2, c[ci ieste mai uimitoare min\ii“. Al\ii dzicea: „Co=codanul Tharsisului vechiu3 (carea acmu s[ dzice America) c[ci ]n instrumentul muzic[i poate c`ntece alc[tuite a c`nta“. Iar[ al\ii dziser[: „Ba nici ace=tia ceva nu vor ispr[vi, c[ macar c[ socoteala oarecum aceasta a ]n\elege le-ar agiunge, ]ns[ limba spre ]nchipuirea cuv`ntului nu le agiunge4. De care lucru, socotim c[ o jiganie ce poate ]nv[\a gramatica =i organele limbii, schimbarea =i sunarea sileavelor a alc[tui pot (c[ multe agiunge mintea ascu\it[, carile limba f`icav[ =i slab[ a le vorovi nu poate). Ca aceasta dar[ socotim c[ numai Papagaia5 1 Lexicoanele sau dic\ionarele, ]ntocmite dup[ criteriul etimologic, erau un fel de enciclopedii ale vremii. 2 Moim`\a: chipul voroavii muntene=ti (D.C.) — felul de a fi al graiului muntean. Livia semnific[ |ara Rom`neasc[, sens ]nt[rit aici de numele maimu\ei. Evident, explica\ia pe care o d[ scriitorul la numele de maimu\[, jignitoare la adresa muntenilor, nu are nici o semnifica\ie, din moment ce Maimu\a Liviei este un personaj bine conturat. Renumit c[rturar, ]n ]n\eles de enciclopedist, era atunci un singur om, dup[ stolnic, ]n |ara Rom`neasc[ =i anume mitropolitul Antim Ivireanul; identificarea are, desigur, un grad de probabilitate. Antim n-a participat ]ns[ la adunarea de la Arn[ut-chioi, ca =i alte personaje ale romanului. 3 Co=codanul: V[c[rescul aga (D.C.) — marele boier muntean, rud[ de a lui Br`ncoveanu, Enache V[c[rescu, bunicul lui En[chi\[ V[c[rescu, dup[ c`te se vede, un om ]nv[\at =i ]n acela=i timp un talent muzical. Co=codanul este o maimu\[ cu coada lung[, iar Tharsis este numele fenician al insulei Creta; acela=i nume ]l purta =i Spania, tot ]n limba fenician[. 4 Nici maimu\a Liviei =i nici Co=codanul Tharsisului nu erau, a=adar, gramaticieni =i etimologi. De re\inut afirma\ia despre cei doi c[ aveau un defect de vorbire, g`ng[via, dar =i observa\ia just[ c[ ]n asemenea caz exprimarea nu se poate sincroniza cu ritmul ideilor. 5 Papagaia: Papi Comneno (D.C) — Ioan papas (preot, ]n grece=te) Comnen, un mare ]nv[\at al vremii, de origine greceasc[, profesor la Academia Domneasc[ din Bucure=ti, medic, autor =i editor de c[r\i ]n limba greac[. El

92

Dimitrie Cantemir

ieste, carea mai chiar cuvintele dobitocului s[m[luitoriu a urma poate.“ Hulpea macar[ c[ ceva la gloate a gr[i ca o ]n\eleapt[ tare postiia =i ]n ceva ]mpuns[ a fi s[ nu s[ arete, v`rtos s[ feriia (c[ a toat[ mul\imea, veri de cinste, veri proast[ ar fi, voroavele, ]n\eleptul a le asculta, de nu folos, dar[ nici pagub[ va avea; iar[ cuv`ntul a gr[i, macar[ c[tr[ cel prea ispitit, f[r[ primejdiia pl[cerii sau nepl[cerii, de abiia ieste de nedejduit), ]ns[ atuncea pre to\i a=e=i de tot de la hotarul =tiin\ii dep[rta\i v[dzindu-i, nici fr`ul gurii a-l mai sprijeni, nici l[cata t[cerii nedescuiat[ a feri putu: „+i a=e, vede-s[, o, priietinilor, dzis[, cu dep[rtarea locurilor =i lipsa lucrurilor carile ]ntr-acel loc, macar c[ multe, iar[ aiurea prea pu\ine, afl`ndu-s[, =i audzirea lor minunat[ =i vederea ciudat[ li se pare. De care lucru, Papagaia, c[ci vine de la locuri departe1, to\i a o audzi =i a o privi poftesc. }ns[ la vredniciia ei, de nu ]ntrece Co\ofana de Evropa2, iar[ precum agiunge, nime nu va putea t[g[dui, ce c[ci precum papagaiele acolo prin izbeli=te, a=e acestea aicea prin t`rveli=te multe s[ afl[3. Pentru-aceia Co\ofana aicea at`ta cinste =i laud[ nu i s[ face (c[ s[turarea ochilor ieste ca =i grea\a stomahului, c[ precum stomahul destul ]ndepline=te condi\ia de gramatician =i etimolog. Papagaia este un nume inventat de Cantemir prin asocierea cuv`ntului papas (preot) =i gaie, o specie de uliu, scriitorul f[c`nd astfel din personaj o fiin\[ dubl[, a=adar un preot grec, cu o natur[ hr[p[rea\[, pus ]n serviciul muntenilor. 1 Aluzie la originea greceasc[ a lui Ioan Comnen. 2 Trebuie s[ fie un gr[m[tic, adic[ un secretar al lui Br`ncoveanu de origine apusean[, pe care nu-l putem identifica, domnul |[rii Rom`ne=ti folosind la curtea sa mai mul\i secretari pentru problemele Europei apusene. Afl[m din text numai am[nuntul c[ acest secretar era tot at`t de cultivat ca =i Ioan Comnen. 3 Scriitorul, printr-un joc de cuvinte jignitoare, ironizeaz[ pe oamenii de cultur[ (papagaiele) =i corpul de secretari (co\ofenele autohtone =i apusene) de la curtea lui Br`ncoveanu.

Istoria ieroglific[. Vol. I

93

]nc[rcat, bucatele macar fie =i cu aromate, nu cu mirosul acel frumos poft[, ce grea\[ ]i aduce, a=e =i ochiul de prival[ s[turat albul vede negru =i frumosul grozav). Iar[ mi s[ pare c[ la Liviia mai ]n mare cinste s[ afl[ co\ofanele dec`t ]n Evropa papagaiele1 =i mai scump[ poate fi o m`\[ v`n[toare dec`t o moim`\[ giuc[toare (c[ pofta ]n lume cu lucrurile ]mpreun[ =i inimile st[p`nind, cestuia, ieftin, iar[ celuia scump nume au pus) (c[ a=e ieste din fire tocmit, un lucru cu c`t mai de la mul\i s[ pofte=te, cu at`ta mai de la mul\i lipse=te). }ns[ c`t spre trebuin\a a ace=tii adeverin\[, precum mi s[ pare, nu pasi[si]re gramatic[, ce jiganie filosoaf[2 trebuie, c[ nu etimologhiia numelui, ce fiin\a lucrului trebuie t`lcuit[ c`nd cineva de acel lucru a s[ ]n=tiin\a pofte=te. C[ ]n numele acesta doar[ de ieste vreo ascuns[ ieroglifie (precum la eghip\iieni numele filului ]ns[mneadz[ chipul ]mp[ratului), iar[ c`t ieste despre etimologhie, fietecine o poate pricepe, c[ din stru\, pasire, =i din c[mil[, dobitoc ieste alc[tuit.“3 Aceasta de la Hulpe cu to\ii audzind =i precum adev[rul a=e ieste ]n\eleg`nd (c[ la mintea spre ]n\elegere g[tat[ mai tare p[trunde cuv`ntul adev[rului dec`t prin moale grosimea trupului ascu\it[ simceaoa fierului dzis[r[: „Dar[ cine ]ntre noi poate 1

Este aici o confirmare a ipotezei c[ Livia este |ara Rom`neasc[, ]n timp ce Evropa continu[ s[ semnifice Apusul. 2 Interven\ia prompt[ a lui Ilie |ifescu are scopul de a complic[ lucrurile =i a reactiva =i mai mult discu\iile, deoarece el recomand[ s[ fie abandonat[ ideea de a recurge la etimologie ]n favoarea unei rezolv[ri filozofice a problemei numelui Stru\oc[milei. El cere astfel pentru aceasta nu un muntean etimologist (pasire gramatic[), ci un moldovean filozof (jiganie filosoaf[), viz`nd pe Lupu Bogdan hatmanul. 3 Motivarea de principiu a propunerii Vulpii are un ]n\eles ad`nc ]n ceea ce prive=te adev[rul posibil pentru cele dou[ =tiin\e: ]n timp ce etimologia ofer[ o cunoa=tere simpl[, de suprafa\[ a lucrurilor („etimologhiia numelui“), filozofia d[ posibilitatea de a merge la esen\e („fiin\a lucrului“: esen\a fenomenului). De aici inferioritatea etimologiei fa\[ de filozofie ]n promovarea cunoa=terii.

94

Dimitrie Cantemir

fi acela carile mai mult sufletul ]n filosofie s[-=i fie crescut =i dup[ pravile el trupul s[-=i fie sc[dzut?1 (C[ cu anevoie ieste cineva trupul ]n toate pre larg =i de sa\iu s[-=i hr[neasc[ =i sufletul de poftele trupe=ti nebetejit s[-=i p[zasc[), (c[ precum ]n hrana slobod[ trupul s[ ]ngroa=[ =i s[ ]ngra=[, a=e de post trupul vitionindu-s[, sufletul s[ sup\ie =i s[ ]nv`rtoa=[) (c[ci foamea la trup moarte fireasc[, iar[ la suflet via\[ cereasc[ aduce)2. +i cine ieste acela carile mai ]ntr-ad`nc lucrurile fire=ti =i fiin\ele trupe=ti s[ fie p[truns?“3 La carea unii dzicea c[ Moim`\a aceasta va putea ispr[vi. Carea r[spuns[ precum mai mult ]n filosofiia obiceinic[ dec`t ]n cea fizic[ s-au z[b[vit =i mai mult de pravilele obiceilor dec`t de fiin\a lucrurilor poate giudeca4. Al\ii dzicea c[ poate Privighitoarea5 1 Avem aici modelul cantemirean al filozofului, un model stoic ]mbinat cu cel al anahoretului cre=tin. 2 Un element de factur[ cre=tin[ ]n definirea modelului filozofului. 3 O defini\ie a filozofiei naturii, al c[rei obiect este cunoa=terea fenomenelor naturale („lucrurile fire=ti“) =i a esen\elor, a fiin\elor corporale, adic[ materiale (]n opozi\ie cu esen\ele sau fiin\ele spirituale, divine, de tip platonic =i cre=tin), pe care foarte bine le nume=te Cantemir „fiin\ele trupe=ti“. Cei doi termeni: „lucrurile fire=ti“ =i „fiin\ele trupe=ti“ sunt, de fapt, sinonime: fenomenele naturale, corporale =i nu de factur[ spiritual[. Cu aceasta ne afl[m, indirect, ]n fa\a unui concept nou, acela de „filosof fizic“, cum se va exprima Cantemir mai departe, ceea ce ]nseamn[ filozof al naturii, ]n ]n\eles de g`nditorul care opereaz[ numai cu explica\ii corespunz[toare pentru fenomenele naturale. 4 Un element ]n favoarea identific[rii Maimu\ei libiene cu Antim Ivireanul =i anume c[ acesta era cunosc[tor nu ]n „filosofiia fizic[“, deci nu ]n filozofia naturii, ci ]n „filosofiia obiceinic[“, adic[ ]n domeniul moralei. De re\inut =i preciz[rile obiectului fiec[reia dintre cele dou[ domenii at`t de deosebite: „pravilele obiceielor“ — regulile de conduit[, pentru moral[, =i „fiin\a lucrurilor“ — esen\a fenomenelor, pentru filozofia naturii. 5 Privighetoarea: Cacavela (D.C.) — este vorba de Ieremia Cacavela, grec de origine, „iatrofilosof“, adic[ filozof =i medic, cu studii ]n Germania, la Frankfurt, fost profesor al lui Dimitrie Cantemir, ]n acel timp aflat ]ns[ ]n slujba lui Br`ncoveanu.

Istoria ieroglific[. Vol. I

95

aceasta s[v`r=i, c[ci ]n cuv`nt vreodat[ a s[ osteni nu =tie. Ce mai cu de-adins lucrul cerc`nd, o aflar[ c[ macar[ c[ ]n limb[ lat[ =i la voroav[ ne]ncetat[ ieste, ]ns[ ce =i pentru ce, a=e mult ritorese=te, nici ea nu poate =tie (ca voroava lung[ =i tot aceia, de multe ori poftorit[, de ar fi c`t de dulce =i de frumoas[, p`n[ mai pre urm[ s[ arat[ gre\oas[ =i s[\ioas[)1. Iar[ mai pre urm[ cu to\ii dzis[r[ c[ precum Vulpea au fost afl[toarea sfatului, a=e iar[=i ea va fi s[v`r=itoarea faptului. La carea Vulpea r[spuns[:2 „Firea a=e de ]n\elep\e=te pre la to\i darurile sale =-au ]nd[m`nat, c`t pre unii ]n cuv`nt, iar[ pre al\ii ]n lucru, pre unii ]n porunc[, iar[ pre al\ii ]n ascultare, pre unii ]n st[p`nire, iar[ pre al\ii ]n supunere vrednici, putincio=i =i suferitori i-au ar[tat. A=ijderea, unii ]n gramatic[, iar[ al\ii ]n poetic[, unii ]n loghic[, iar[ al\ii ]n ritoric[, unii ]n cea ithic[, iar[ al\ii ]n cea fizic[ filosofie mai iste\i, =i unii ]ntr-un[, iar[ al\ii ]ntr-alt[ ]nv[\[tur[ =i me=ter=ug mai vesti\i =i mai ferici\i, dup[ a firii or`nduial[ au ie=it (c[ ce unul Dumnedz[u d[ruie=te, =i or`nduie=te. toata lumea nici a lua, nici a cl[ti poate)3. De care lucru umilita mea prostime (poate fi din n[stavul firii spre aceasta or`nduit[) 1 Expresiile oarecum injurioase la adresa fostului s[u profesor dovedesc c[ se produsese, ]ntre timp, o r[ceal[ ]n rela\iile dintre ei. De remarcat ideea c[ g`ndirea de forma\ie retoric[ — =i ca atare retorica ]ns[=i ca =tiin\[ — este incapabil[ s[ p[trund[ ]n esen\a lucrurilor, nefiind ]n stare s[ ofere o cunoa=tere aprofundat[ =i clar[. 2 Partea ]nt`ia a cuv`nt[rii Vulpii este o pledoarie pentru ideea unui determinism natural al ]nclina\iilor, preocup[rilor =i profesiilor omene=ti. Prezen\a factorului natural ]n conceperea acestui determinism constituie o not[ pozitiv[ fa\[ de teza biblic[ a predestina\iei divine. De remarcat expresii ca „firea“ care ]nzestreaz[ („]nd[m`neaz[“) „]n\elep\e=te“ (adic[ dup[ o anumit[ regul[, or`nduial[) pe oameni cu „darurile“ (]nclina\iile, talentele) sale, „a firii or`nduial[“ (ordinea naturii), formul[ri ce anticipeaz[ ra\iunea natural[ a ilumini=tilor de mai t`rziu. 3 Se observ[ c[ aceast[ „or`nduial[ a firii“ este de fapt ordinea divin[, Cantemir men\in`ndu-se astfel ]n ontologia sa ]n cadrul concep\iei deiste.

96

Dimitrie Cantemir 1

mai mult ]n cele cinci glasuri a lui Porfirie =i dzece categorii a lui Aristotel2 z[b[vindu-s[, cu cheia me=ter=ugului me=ter=ugurilor (c[ci loghic[i acest titlu a-i da m-am obiciuit)3 u=ile a de=chide =i l[c[\ile a descuia pociu; iar mai ]nluntrurile c[m[rilor firii nici a ]ntra =i mai nici a c[uta pociu4 (c[ ]mp[r[\iia firii, precum are domni, senatori, dereg[tori =i or`nduitori, a=e are =i plugari, =i morari, =i portari, =i chelari). De care lucru socotesc, precum am =i mai dzis, c[ nu dialectic, ce filosof la aceasta slujb[ trebuie=te, c[ a dialectecului socoteal[ ieste numai forma siloghizmului s[ fie, dup[ canoanele loghic[i, fie-i macar[ materiia pentru carea siloghizmul face =i necunoscut[5. De care lucru =i eu mai mult fiin\a socotelii sau a chitelii dec`t a lucrului pociu cunoa=te.“6 1 Cinci glasuri a lui Porfirie: temeiul loghic[i, neamul, chipul, hiri= t`mplarea (D.C.). 2 Cele zece categorii aristotelice: substan\a, cantitatea, calitatea, rela\ia, spa\iul (locul ]n spa\iu), timpul, pozi\ia, posesia, ac\iunea, pasiunea (suferirea). 3 Expresia „me=ter=ugul me=ter=ugurilor“ acordat[ logicii se refer[ at`t la faptul c[ aceasta era v[zut[ de scriitor numai ca o tehnic[, deci un ansamblu de reguli, c`t =i la locul de frunte ocupat de aceast[ =tiin\[ fa\[ de corespondentele sale din vremea lui Cantemir. 4 O afirma\ie expres[ a lui Cantemir despre limitele logicii ]n promovarea adev[rului: ca =tiin\[ formal[ (care permite deci numai pa=ii metodologiei ]n cunoa=tere), logica nu ofer[ o cunoa=tere profund[, ]ntruc`t nu poate merge p`n[ la esen\a lucrurilor („]nluntrul c[m[rilor firii“). 5 O precizare foarte ]ntemeiat[ a lui Cantemir: logica nu ofer[ dec`t condi\ia formal[ a cunoa=terii nu cunoa=terea ]ns[=i, aceasta fiind obiectul filozofiei. Plec`nd de la Aristotel, care numea dialectic[ o anumit[ parte a logicii, Cantemir comite o exagerare voit[ c`nd limiteaz[ ]ntreaga logic[ la dialectic[, adic[ la arta de a ]ntreba =i a r[spunde dup[ anumite reguli; ]n felul acesta, scriitorul apropie logica mai mult de retoric[ (=i retorica era o component[ a logicii la Aristotel, legat[ de politic[) dec`t de filozofie. Aceast[ exagerare va u=ura scriitorului manevrarea =tiin\ei respective ]n sensul devierii ei ]n retoric[ =i poetic[. 6 }nc[ o precizare despre limitele =i specificul logicii fa\[ de filozofie: prin logic[ nu ajungi s[ cuno=ti esen\a fenomenelor, ci doar esen\a g`ndirii opera\ionale („fiin\a socotelii“), limitat[ atunci la regulile ra\ionamentului =i ale demonstra\iei deductive.

97

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

+i a=e =i Vulpea, dialectic[ , iar[ nu filosoaf[ s[ afl[. Vulpea, macar[ c[ de ar fi ]ndr[znit, lucrul acesta singur[ la cap a-l scoate ar fi putut (]ns[ precum adese a face dialecticii s-au obiciuit, adec[ la vreme de str`mtoare cu strofe2 =i cu sofismate, precum =i o=tenii, c`nd cu m`na =i cu sabiia a birui nu pot, cu mihanii =i strataghemate s[ sluj[sc). }ns[ cu cle=tele c[rbunele din cuptoriu =i cu m`na altuia =erpele din bort[ g`ndi s[ scoat[ (precum =i mai denainte prin limba =i gura Ciacalului cuvintele ]=i tunase =i duhurile ]=i fulgeras[). Vulpea, dar[, ]ntr-acesta chip =i socoteala ]=i or`ndui, =i cuvintele ]=i informui3: „Inima mea, o, priietinilor, spre cea c`t de grea porunc[ =i aspr[ slujb[ a monarhiilor noastre pururea gata =i bucuroas[ au fost =i ieste, =i ]nc[ p`n[ la cel mai de pre urm[ abur a fi =i silesc, =i nedejduiesc (c[ cine n-au ]nv[\at nevoia a trage pentru to\i, acela nici fericirea va suferi ]mpreun[ cu to\i). }ns[ cine ce are =i c`t are, at`ta poate da =i ar[ta. Eu, dar[, de s[v`r=irea lucrului acestuia precum vrednic[ nu sint =i m[ cunosc, =i m[ m[rturisesc. Iar[ precum pre cel vrednic s[ v[ ar[t, ]nc[ nu m[ t[g[duiesc, pre carile, de s[ va t[g[dui (c[ci obiciui\i sint cei adev[ra\i vrednici vredniciile sale de privala ochilor =i lauda gurilor a-=i ascunde) (ce precum focul ]n piatra mai v`rtoas[ =i ]n fierul mai ]ndesat ascuns fiind, dintr-acelea=i =i mai tare lovindu-s[, sc`nteiadz[, ase 1 Dialectic: cela ce =tie a s[ ]ntreba dup[ canoanele loghic[i (D. C. ) — termenul desemneaz[ pe logicianul limitat la st[p`nirea artei de a discuta (logica put`nd ]n acest caz u=or devia ]n sofistic[ =i retoric[). 2 Strofa este repeti\ia ]n silogistica retoric[, ]n logic[ ]nsemn`nd ra\ionament ]n=el[tor, sofism. Iat[, a=adar, ce ]n\elege ]n mod practic Cantemir prin dialectic[: o logic[ a sofistic[rii adev[rului. Am amintit c[ retorica este o parte a logicii aristotelice. Cu timpul retorica degenereaz[, ca suport teoretic al oratoriei, ]ntr-un gen literar, de fapt ]ntr-o art[ a sofistic[rii adev[rului, pe baza unei silogistici proprii, apropiat[ de sofistic[. 3 }n a doua parte a cuv`nt[rii, Vulpea, cu o deosebit[ =iretenie ]l recomanda ca filozof pe Lup, foarte prudentul Lupu Bogdan, pentru a-l sili s[ se descopere, s[-=i tr[deze adev[ratele sentimente =i convingeri.

98

Dimitrie Cantemir

=i sufletul plin de vrednicie, pre c`t mai mult s[ acopere, pre at`ta mai tare s[ descopere) de vrednic a-l dovedi, vrednic[ sint, pre carile rug`ndu-l (c[ci sufletul filosof asupreal[ nu are, de vreme ce toat[ asupreala suferind, precum s[ i s[ fac[ asupreal[ nu simte)1 =i ]ntreb`ndu-l dup[ a sa filosofie, ce va fi adev[rul va gr[i.“ „Dar[ cine ieste acela de carile dzici?“ ]ntreb`nd-o, ea r[spuns[: „Adev[rat, ]ntre toate jiganiile nu numai bun =i adev[rat filosof, ce ]nc[ =i ispitit, iscusit anatomic Lupul ieste. C[ci =i ]n mari, =i ]n mici, =i bolnave, =i s[n[toase jig[nii, adese me=ter=ugul =-au ispitit, at`ta c`t ]n toat[ lumea macar un dobitoc, pociu dzice, c[ nu s[ va afla, al c[ruia m[nunt[i vreodat[ de [de] iu\i =i ascu\ite bricile lui s[ nu fie fost despicate.“2 A=edar[, dup[ ]nv[\[tura Vulpii, pre Lup de fa\[ chemar[ =i de ieste filosof ]l ]ntrebar[. Iar[ Lupul r[spuns[: „Eu de la cineva filosofiia n-am ]nv[\at; =i ce poate fi ]ntrebarea aceasta?“ Ei dzis[r[: „Vulpea ne spuse precum ]n tine filosof[sc suflet =i vrednice duhuri s[ afl[. De care lucru, socotim c[ toat[ hiri=iia Strutocamilei a ne ar[ta =i tot adev[rul a ne ]nv[\a, de vii vrea, vii putea“. Iar[ Lupul r[spuns[: „Vulpea macar c[ acmu, sau de sula zavistiii ]mpuns[, sau de vicle=ugul =i r[utatea firii sale ]mpins[, =i preste sim\irea ei adev[rul atinge (c[ zavistnicul =i vicleanul numai atuncea gr[ie=te adev[rul, c`nd sau zavistiia descoperindu-i-s[, spre r[u nu spore=te, sau vicle=ugul cu un cuv`nt al adev[rului acoperind, spre mai mare r[u pre alt[ dat[ ]l opre=te). Iar[ adev[rul ieste acesta (c[ nici l`ng[ cuibul =oimului porumbul puii s[-=i scoa\[, nici orbul celui cu ochi s[ s[ fac[ pova\[, c[ nici porumbul ]i va videa vreodat[ zbur[tori, nici cel cu ochi ]=i va videa pa=ii drept ]mbl[tori). C[ ]ntr-aceast[ dat[ ]n lume undeva, ceva sau la cineva adeverin\[ =i adev[r nici v[dz, nici a-l videa =i a-l m[rturisi, f[r[ primejdie a fi, poate (c[ unde r[cne=te 1

De remarcat tr[s[turile modelului filozofului stoic. Vulpea face un portret moral Lupului, din care reiese c[ ruda Cantemire=tilor era un boier hr[p[re\, am[nunt ce concord[ cu adev[rul istoric. 2

Istoria ieroglific[. Vol. I

99

Leul, nu mai urle Lupul =i unde piuie=te Vulturul, nu mai geam[ hulubul. C[ nici glasul celuia s[ aude, nici gemutul cestuia, p`n[ mai pre urm[ f[r[ lacr[mi de singe va putea fi). +i cu at`ta voroava ]ncheindu-mi, pentru aceast[ ]ntrebare, voi asculta =i alt[ dat[.“1 Cu acestea Lupul t[c`nd, Vulpea, macar c[ nu ]n pu\in frica Lupului avea, ]ns[ zavistiia veche2 spre r[ut[\i noa[ nep[r[sit o ]mpingea. De care lucru cu ]n\eleapta-=i zavistie socotiia c[ cu casa ei ]mpreun[ =i coliba vecinului s[ s[ aprindz[ multu-=i folose=te. +i nu doar[ c[ socoteala spre lauda Lupului ]i era, ce numai doar[ c[ mult ]ntr-]nsul vrednicii descoperind, despre cei goli de d`nsele, p`n[ ]n cea de apoi vreo ur[ asupr[ i-ar aduce (c[ n[rocul a=e vrednicilor pizmuind s[ vede, c[ cu c`t sint mai suferitori furtunelor, cu at`ta mult valurile s[ le ]ndesasc[, =i pre c`t lucruri vrednice de laud[ ar face =i ar ar[ta, pre at`ta ]n ura =i urgiia nevrednicilor s[ cad[. Care lucru fortuna spre mai mare ru=inarea celor nevrednici, precum ]l face socotesc, de vreme ce ei pre c`t mai mult ]i ur[sc, pre at`ta pre sine s[ hulesc. +i vrednicii pre c`t mai mult s[ ]n[du=esc, pre at`ta ]n bun[t[\i s[ mai ]nt[resc, nu ]ntr-alt chip, ce ca cum cu c`t mai tare cremenea cu o\[lul a-i lovi, cu at`ta mai iu\i =i mai luminoas[ sc`ntei sloboade). }ntr-acesta chip, dar[, Vulpea spre ]nalgiosul Lupului cu toat[ osirdiia nevoindu-s[ (c[ci firea ei binele cuiva a nu pofti obiciuit[ ieste), ]nc[ mai aievea =i mai cu obraznic[ ]ndr[zneal[, tare, strig[ ]n gura mare: „Eu, o, priietinilor, celea ce spre vredniciia Lupului voiu s[ gr[iesc, nici pizma m[ ]mpinge (carea ]n inima mea nu numai c[ci vreodat[ nu s-au s[l[=luit, ce a=e=i nici un ceas n-au 1 Lupu Bogdan ]=i d[ seama de inten\ia viclean[ a lui Ilie |ifescu =i ca atare se eschiveaz[ de la un r[spuns clar, motiv`nd c[ unde rage leul nu mai este loc pentru urletul lupului, mai ales c[ ]n asemenea condi\ii a spune adev[rul nu este „f[r[ primejdie“. 2 Exista deci o „zavistie veche“, adic[ o ur[ mai demult ]ntre Lupu Bogdan =i Ilie |ifescu, cel de al doilea purt`ndu-i primului ur[ pentru c[, dup[ cum afirm[ izvoarele vremii, ]l jefuise pe |ifescu de o mo=ie.

100

Dimitrie Cantemir

g[zd[luit), nici vicle=ugul sau nevoia m[ ]ncinge, ce pentru tot folosul cel de ob=te silind, dzis-am =i dzic =i nep[r[sit voiu dzice c[ Lupul precum ieste adev[rat filosof, a=e =i spre ispr[virea trebii ace=tiia harnic ieste, precum dovedele =i argumenturile, pre carile acmu=i-acmu=i ]naintea tuturor puindu-le, tot adev[rul lucrului vor m[rturisi. Ce ]nt`ia=i dat[ aceasta a =ti vi s[ cade: c[ eu, tic[loasa, priin\a =i agiutorin\a Corbului, pentru mari =i multe darurile Vulturului, voiu =i poftesc, c[ de multe ori r[m[=i\a f[r[mu=elor mesii Vulturului copiii din f[lcile foamei =i ¡ƒol͇wV a mor\ii ne-au m`ntuit1. Iar[ Lupul, pentru c[ci pre sine singur a s[ chivernisi =i via\a din primejdiia foamei a-=i sprijeni =tiind, cu binele altora nici cearc[, nici pofte=te s[ s[ ]ndem`nedze. C[ci ]n =coala lui Dioghenis =i ]n filosofiia ce-i dzic c`neasc[2 s-au ]nv[\at, a c[rora senten\ie ieste acela lucru de la cineva s[ cear[ pre carile altul nici ]l poate da, nici de la sine ]l poate lua. C[ci od`n[oar[ un ]mp[rat mare3 ]ntreb`nd pre Dioghenis ce pofte=te s[-i d[ruiasc[, i-au r[spuns s[-i dea ce nu-i poate lua, adec[ s[ s[ dea ]ntr-o parte din lumina soarelui =i s[ nu-i fac[ umbr[, oprind radzele deasupra urciorului ]n carile =edea. Ce pentru obiceile filosofilor acestora =i pentru pravilele filosofiii lor, mai mult a dzice p[r[sindu-ne, la cuv`ntul nostru s[ ne ]ntoarcem. Argumenturile, dar[, =i dovedele spre a Lupului de ]n\elept =i de filosof ]ncredin\are ]mi sint acestea: 1 Aluzie la pribegia lui Ilie |ifescu ]n |ara Rom`neasc[ de frica lui Constantin Duca, ]n cea de a doua domnie (1700—1703). 2 „ Filosofiia c`neasc[“, adic[ cinic[, numit[ =i „=coala lui Dioghenis“, apare la cheie descifrat[ prin expresia: s[ chema filosofia c`neasc[, carii toate lucrurile fire=ti dzicea c[ n-au rusine (D.C.). Din cinism s-a dezvoltat stoicismul, ceea ce s-ar potrivi cu tr[s[turile filozofului stoic puse pe seama „filosofului“ lupesc, dar aici =coala cinic[ are ]n\elesul c[ Lupu Bogdan se conducea dup[ principiul conform c[ruia totul \i-e permis dac[ rezolvi o nevoie natural[. 3 Este vorba de Alexandru cel Mare ]n cunoscuta anecdot[ despre ]nt`lnirea sa cu Diogene cinicul la Corint.

101

Istoria ieroglific[. Vol. I

PARTEA A DOA CUPRINS

„}nt`ia=i dat[, socoti\i, o, fra\ilor, =i aminte lua\i cuvintele carile mai denainte ]naintea tuturor gloatelor au f[cut.1 C[ au nu el ]n proimiul voroavii sale dzicea, precum inima ]mp[ra\ilor din mul\imea lucrurilor =i a =tiin\elor, carile ]n public[-li =i ]n curte-li s[ t`mpl[, mai ades dec`t alaltora c`todat[ prosgnostice fac? =i cum din putregiunea pe=telui ]n ma\ele B`tlanului viermii s[ nasc? +i Brebul, p[r\ile b[rb[te=ti pierdzindu-=i, ]n zavistie cade =i pizm[ vecinic[ nu numai asupra b[rba\ilor, ce =i a muierilor \ine. Asupra muierilor, c[ci el cu d`nsa pofta =i tragerea firii a-=i ]mpreuna nu poate, iar[ asupra b[rbatului, c[ci acesta a face din plineala firii poate (c[ totdeauna orbul asupra ochilor, =i =chiopul asupra picioarelor, =i surdul asupra audzului, =i had`mbul asupra ]ntregului obid[ are). A=ijdirea, precum nu numai spicul p[rului =i as[m[narea v[pselii pre Vidr[ vreodat[ Breb s[ fie fost o dovede=te? (C[ci t`mplarea vine =i s[ duce f[r[ stricarea supusului2?) =i alalte ale lui cuvinte toate, de vi\i sta pre am[nuntul =i cum s[ cade s[ le socoti\i, au nu toate hiri=e de adev[rat fizic filosof ]l arat[? (C[ci toat[ filosofiia fiziceasc[ asupra trupului firesc =i ]n =tiin\a lucrurilor fiin\[=ti s[ sprijine=te).3 Apoi acmu, c`nd ]l 1 Amintind pe scurt cele spuse de Lupu Bogdan ]n cuv`ntarea sa, Ilie |ifescu ]=i continu[ discursul, pentru a dovedi c[ Lupul, datorit[ g`ndirii sale profunde, trebuie socotit un adev[rat filozof. 2 Se repet[ principiul de logic[ aristotelic[, dup[ care ]nt`mplarea nu afecteaz[ substan\a, substratul lucrurilor („supusul“). 3 Din nou se define=te obiectul filozofiei naturii, afirm`ndu-se c[ ea se ]ntemeiaz[ pe corpurile naturale („trupul firesc“), adic[ pe substan\ele

102

Dimitrie Cantemir

]ntreba\i de ieste filosof, nici voa[ v-au dup[ poft[ r[spuns, dar nici pre sine despre aceasta de tot s-au ascuns, ce cu un frumos =i iscusit chip nici lauda asupr[ =-au priimit (c[ cel ce cu tot sufletul aievea ]n fa\[ ]=i lauda pofte=te nici o deos[bire nu are de la cela carile prin gurile tuturor pre drept s[ hule=te), nici precum eu adev[rul =i ce ieste am gr[it au t[gaduit.1 Acestea, dar[, Lupul ]n fa\[ =i de cur`nd v-au gr[it.2 Dar[ s[ v[ aduc o istorie a lui, carea mai demult au f[cut, carea pre c`t ieste de adev[rat[, pre at`ta ieste =i de minunat[. +i precum vrednic[ ieste a s[ asculta, mi s[ pare c[ cu to\ii o vi\i l[uda (c[ci istoricul adev[rat — adec[ carile istoriia adev[rat precum s-au avut istorise=te — lauda ]mpreun[ cu f[c[toriul ]mpar\e=te, c[ci cela au ostenit lucrul a s[v`r=i, iar[ cesta au nevoit ]n veci a s[ pomeni. +i ]nc[ mai mult pre scriitorii dec`t pre f[c[torii minunelor ferici\i =i l[uda\i a numi voiu ]ndr[zni. C[ci dup[ armele =i faptele iroilor, condeiele istoricilor, de nu s-ar fi pre alb cl[tit, ]nc[ de demult =i lauda numelui lor deodat[ cu oasele \[rna o ar fi acoperit. +i a=e, aceia au materiale, =i pe cunoa=terea („=tiin\a“) fenomenelor reale, („lucrurile fiin\[=ti“), adic[ pe tot ce este natural, material. Defini\ia este aceea a unei orient[ri sau ramuri materialiste ]n filozofie. 1 Aici sunt tr[s[turile modelului de conduit[ pentru un filozof stoic. Scriitorul ]mbin[ ]n acela=i prototip pe filozoful fizic, reprezent`nd concep\ia materialist[ despre lume, =i pe cel stoic, adic[ pe ]n\elept, exprim`nd conduita. 2 Personajele potrivnice candidaturii Stru\oc[milei erau adeptele unor metode logice avansate ]n promovarea adev[rului, pe c`nd cele care sus\ineau acest personaj la domnie erau legate de procedee tradi\ionale =i de metode care sofisticau adev[rul. }n cadrul modelului de filozof, sub raportul conduitei =i al concep\iei despre lume, filozoful fizic =i ]n\eleptul sunt ]ntruchipa\i de Lup, adic[ de un adept al pozi\iei cantemirene, prin urmare, de un potrivnic al candidaturii Stru\oc[milei. A=adar, =i ]n aceast[ privin\[ opereaz[ criteriul apartenen\ei la o tab[r[ sau alta. Lupul reprezint[ pe filozoful fizic, fiind un „iscusit anatomic“, adic[ expert ]n cunoa=terea anatomiei victimelor sale, s[lb[ticiunea aceasta hr[nindu-se nu cu idei =i fiin\e spirituale, ci cu corpuri materiale, fizice.

Istoria ieroglific[. Vol. I

103

fost a lucrurilor f[c[tori, ]mpreun[ =i muritori, iar[ ce=tea numelui au fost ]noitori =i ]n veci st[ruitori).1 Povestea dar[ ]ntr-acesta chip s[ are:2 Od`n[oar[ era un om s[rac, carile ]ntr-o p[duri\[, supt o colibi\[ era l[cuitoriu. Acesta, mai mult de dzece g[ini, 2 cuco=i, doi miei =i un dul[u, alt[ceva dup[ sufletul s[u nu avea. Deci dul[ul at`ta era de bun p[zitoriu =i at`ta de tare ]n giur ]mpregiurul casii str[juitoriu, c`t nici frundz[ de v`nt s[ s[ cl[teasc[ =i el asupra sunetului s[ nu n[vr[pasc[ cu putin\[ nu era (c[ mai bunu-i =i mai de nedejde ieste dul[ul de=teptat dec`t str[jeriul ]nsomnorat sau cu vinul ]ngropat). Dul[ul a=e pre dinaintea casii pururea s[ afla, iar[ g[inele ]n podul colibii s[ culca, mieii noaptea dinaintea u=ii ]n tindi\[, iar[ omul ostenit =i obosit, dac[ viniia de la lucru, ]n colibi\[ spre odihn[ s[ a=edza. Ce c`t au fost despre partea mea, macar c[, precum s[ dzice dzic[toarea, nici o piatr[ necl[tit[ n-am l[sat. }ns[ nu numai de vr[jm[=iia dul[ului, c`t de gardul denafar[ nu m-am putut lipi, nu numai c`t la g[ini ]n pod nu m-am putut sui, ce a=e=i nici pre acolea pre aproape de fricos glasul lui nici a m[ opri, nici a m[ odihni am putut. +i a=e, ori cu c`te me=ter=uguri am ispitit =i cu c`t mai cu dor dulce carnea g[inu=ilor am poftit, nicicum poftii =i izb`ndii inimii nu m-am ]nvrednicit (c[ci norocul a=e de aspru cu muritorii =uguie=te, c`t, de multe ori, celea ce =i cu ochii le-ar ]nghi\i, nici cu nasul nu-i las[ a le mirosi). Iar o dat[ mi s[ t`mpl[ cu Lupul a m[ ]mpreuna, c[ruia traiul omului =i vr[jm[=iia dul[ului a-i povesti m[ luaiu =i precum ]n multe nop\i f[r[ somn =i cu stomahul de=ert ]mpreun[ =i cu mare groaz[ a primejdiii vie\ii pregiur colibi\a s[racului ]n de=ert ]n preajma g[inu=ilor am cutreierat. C[tr[ acestea, precum =i doi miei are, ]i pomeniiu. De carea el audzind, ]ndat[ scul`n1

Este expus[ concep\ia lui Cantemir despre istorie =i istoriografie. Povestea care urmeaz[ o putem intitula: Lupul =i dul[ul sau prima povestire a Vulpii despre iscusin\a Lupului. 2

104

Dimitrie Cantemir

du-s[, unde ieste coliba cu mieii cum mai cur`nd s[ mergem tare m[ ]ndemna. C[ruia eu ]i r[spun=, c[ ]ntr-acea parte de loc a merge, p`n[ nu va ]ns[ra, de frica dul[ului primejdiia vie\ii ]mi prepuiu. Deci trebuie s[ aib[ ]ngaduin\[, ]i dzi=, p`n[ soarele va sc[p[ta, =i atuncea la pomenitul loc ]l voiu duce. Cu mare pieire spre ]ng[duin\[ a-l pleca putuiu, =i ]nc[ =i cetatea m[r[ciunilor l`ng[ mine aveam (c[ci l[comia, de ieste ]n s[turare nes[turat[, cu c`t ]n foame mai nes[\ioasa va fi), de vreme ce bine ]l cuno=team c[ dulcea\a a fragedii c[rni=oarei mielului ]n fantazie mai tare foamea l[comiii =i ]n stomah l[comiia foamei mai v`rtos cl[tindu-i, m[ temeam, perii miei ]n l`n[ s[ nu-i ]ntoarc[ =i carnea mea ]n oin[ s[ nu o prefac[. (C[ci filosofii obiciui\i sint cu socoteala, aierul ]n ap[ =i apa ]n aier a ]ntoarce, macar[ c[ lucrul socotelii n-ar r[spunde1). Deci sosind cea mie pentru frica, iar[ Lupului pentru foamea mult dorita =i a=teptata sar[, am`ndoi ]mpreun[ purceas[m =i, ]n preajma locului apropiindu-ne, de departe casa omului cu degetul ]i ar[taiu. Atuncea Lupul, cu chipuri filosofe=ti =i \[r[monii politice=ti ]nainte-adulm[c`nd, purceas[. Ce dul[ul nici chipurilor cucerite, nici [nici] cuciriturilor lingu=ite s[ uit[, ce ]ndat[ toat[ p[durea de l[tr[turi =i de breh[ituri ]mplu, a=e c`t nu numai codrii s[ r[zsuna, nu numai c`t omul din greu somn s[ scula, ce ]nc[ =i pre mieii ]n scutece ]nv[li\i copila=i sp[im`nta =i ]i de=tepta. Deci omul, de pre a=e tare l[tr[turile dul[ului precum o jiganie rea la miei s[ fie vinit pricepu. Carile ]n grab[ afar[ ie=ind =i ]nc[ mai tare pre dul[u asmu\ind =i ]mb[rb[t`nd, at`ta c`t c[ut[ Lupului a da dos (c[ de multe ori fuga fortuna biruin\ii, =i biruin\a primejdiia fug[i aduce). 1 O ironie la adresa filozofilor: adesea ace=tia concep lumea potrivit ideilor lor =i nu cum este ea ]n realitate. Ironia ]nseamn[ o luare de pozi\ie ]mpotriva idealismului (de=i exemplul luat de Cantemir este din g`ndirea primilor materiali=ti greci), o not[ ]n plus pentru felul ]n care scriitorul ]n\elegea filozofia fizic[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

105

Iar dup[ ce cani fugi Lupul, c`t ar fi socotit c[ de supt adulm[carea dul[ului a fi ie=it, socoti c[ firea dul[ului de la Lup nici shimate filosofe=ti, nici cucirituri politice=ti priime=te, =i a=e cu puterea =i cu v`rtutea ]nainte a merge =i cu vitejiia lucrul a ispr[vi din inim[ aleas[ (c[ de multe ori cei ]mpietro=e\i la socoteal[ cu bl`nde\ea mai tare s[ sime\esc. Iar[ apoi v[dzind sila =i nevoia, ca varga de c[ldur[, ]ncotro ]\i ieste voia s[ ]ndoiesc). A=e Lupul, aceast[ socoteal[ la inim[ puind, iar[=i spre dul[u s[ ]nturn[, ca norocul monomahiii s[ ispiteasc[. Dul[ul, ]ndat[ ce venirea Lupului sim\i (c[ci grijlivul pururea treaz =i de=teptat ieste), iar[=i cu buciunele, dobele =i tr`mbi\ile cele mai denainte ]nc[ la gardul cel dinafar[ ]n timpinare ]i ie=i. Spre carile Lupul, viteje=te r[pizindu-s[, el macar[ cum dos nu dede, ce de r[zboiu viteje=te =i de lupt[ b[rb[te=te s[ apuc[. C`t[va vreme norocul biruin\ii ]n cump[na ]ndoin\ii sta, p`n[ c`nd Lupul nedejdea ]ndelungat[ a fi sim\i, =i a=e Lupul, de v`rtutea fireasc[ p[r[sindu-s[, la puterea me=ter=ugeasc[ alerg[ (c[ci de multe ori ce ieste sc[dzut ]n fire, me=ter=ugul cum s[ cade pline=te), c[ macar c[ nu p`n[ ]ntr-at`ta Lupul era biruit, ce s[ f[cea c[ a=e=i de tot ieste biruit (c[ adese s-au v[dzut mai cu norocire izb`ndele a vini, c`nd cu supuneri =i cu dosiri asupra nepriietinului s[ purcede, dec`t c`nd cu dobe =i cu surle alaiurile =icuind, pentru biruin\[ ]n mare num[rul o=tilor sale cineva s[ ]ncrede). Lupul a=e ]ntr-acea dat[, ca cum de tot biruit ar fi fost, tare ]napoi fugiia, =i cu fuga semin\ile me=ter=ugului s[m[na, carile a doa noapte viptul copt =i deplin le era a da. Lupul a=e cani trist, pentru lipsa putin\ii, iar[ dul[ul de tot vesel pentru p[rerea biruin\ii, cine=i la locul s[u s[ ]nturnar[. Iar[ c`nd f[cliia cea de aur ]n sfe=nicul de diiamant =i lumina cea de ob=te ]n casele =i mesele tuturor s[ pune1, Lupul =i alt[ so\ie ]=i cerc[ =i pre altul ca sine afl[, c[ruia lucrul =i fapta, carea ]ntracea noapte s-au lucrat =i nenorocit norocul ce i s-au t`mplat, 1

O exprimare poetic[ pentru r[s[ritul soarelui =i rev[rsarea zorilor.

106

Dimitrie Cantemir

pre am[nuntul povesti (c[ci a tot tiranul una =i aceia ieste socoteala, ca ori cu ce mijloc ar putea streinele ale sale a face =i, c`nd t`mplarea nu r[spunde poftei, celea ce n-au dob`ndit i s[ pare c[ cu mare nenorocire de la sine le-au pierdut). A=ijderea, vitejiia dul[ului ad[og`nd, dzicea c[ nu ieste dul[u ca acela carile de la un lup numai s[ s[ biruiasc[, ce doar[ numai de la doi izb`nda asupr[-i s[ s[ nedejduiasc[ (c[ a firii or`nduial[ ieste doi deopotriv[ pre unul deopotriv[ s[ biruiasc[, iar[ me=ter=ugul face ca aceast[ axiom[ de multe ori s[ nu s[ adevereasc[). A=edar[, ei ]nde ei tocmindu-s[ =i ]nso\indu-s[, ]nc[ din b`rlog mielu=eii s[racului om ]mp[r\iia. Deci, dup[ ce p[rintele planetelor1 =i ochiul lumii radzele supt ipoghei ]=i sloboade =i lumina supt p[m`nt ]=i ascunde, c`nd ochiul p[zitoriului s[ ]nchide =i a furului ca a =oarecelui s[ de=chide (c[ toat[ fapta grozav[ =i oc[r`t[ precum cu ]ntunerecul s[ acopere =i s[ ascunde socote=te, macar c[ =i noapte are lumina sa, precum =i p[durile urechi =i hudi\o=i p[re\ii de piatr[ =i ad`nc[ pe=terea de v`rtoap[ la videre ascu\i\i ochi au), lupii ]mpreun[ spre locul =tiut s[ cobor`r[. Deci unul cu ]nceat[ c[lcare =i cu fureasc[ ]mblare, pre p`ntece furi=indu-s[, supt gardul dinafar[ bine aproape s[ lipi, =i acolea ca mortul s[ tr`nti. Acesta a=e alc[tuindu-s[ =i mulcomi= la p[m`nt ascundzindu-s[, celalalt c`t ce putea ciriteiele scutura =i cu picioarele uscate frundze trop=ind, strop=ind, le suna, ]nc[ =i un feliu de sc`nciitur[ ca acela da, c`t dul[ul de=teptat s[ s[ st`rneasc[, iar[ omului adormit sim\irea audzului s[ nu lovasc[. Ce nu mult[ a frundzelor sunare =i a p[durii r[zsunare la ascu\it[ =i de=teptat[ sim\irea dul[ului pururea str[juitoriu trebuia, =i nici sc`ncitura Lupul a poftori apuc[, c`nd dul[ul, ]ndat[ =i tot deodat[ denaintea u=ii scul`ndu-s[, asupra Lupului, ce viniia, s[ri (]ndr[znirea lu`nd din sara trecut[) (c[ci pu\ini sint carii t`mplarile ]n vremi schimb[1

P[rintele planetelor: Soarele. (D.C.).

Istoria ieroglific[. Vol. I

107

toare a fi =tiu, ]ns[ prea pu\ini s[ afl[ carii cu norocul de ieri ast[dzi s[ nu s[ ]nd`rjasc[). (C[ci mai cu credin\[ ieste cuiva trupul f[r[ vas ocheanului a-=i crede dec`t norocul norocul p`n[ ]n al doilea ceas adeverit =i nemutat a-=i \inea). Lupul, dar[, nicicum vinirea =i apropiierea dul[ului nea=tept`nd, f[c`ndu-s[ c[ grijea de ieri =i primejdiia trecut[ l-au ]n\elep\it (c[ ]ntr-adev[r, c`t despre partea mea ieste, ]n mare ]ndoin\[ m[ aflu, oare ]nv[\[turile la =coal[ ]nv[\ate, au ispitile ]n m`ni luate =i primejdiile ]n cap purtate pre cineva mai p[zit =i mai socotit a face s[ poat[), ]ndat[=i fug[i s[ dede =i ]nc[ cu frumos me=ter=ug picioarele prin rugi ]=i ]ncurca =i c`teodat[ =i preste cap ]=i da. Dul[ul atuncea ]nc[ mai mare ]ndr[zneal[, precum pre t`lhariul la m`n[ va b[ga =i ]n groapa mor\ii de viu ]l va astruca, lu`nd (c[ pre c`t pieptul nepriietinului siial[, pre at`ta dosul lui ]ndr[zneal[ aduce), f[r[ de nici o paz[, v`rtos =i de aproape ]l ]ntiriia, at`t c`t =i peste prilazul gardului dup[ d`nsul s[rind, cu mare nedejde de biruin\[ ]l goniia. Lupul dar[, cel ce fugiia, socotind c[ acmu dul[ul de tovar[=ul s[u cel supus va fi trecut, ]ndat[ ]napoi s[ ]nv`rtiji =i fa\[ la fa\[ nepriietinului dede. Iar[ lupul cel supt gard ascuns, sim\ind c[ acmu dul[ul preste gard au s[rit, de n[prasn[, denapoia lui a-l goni s[ lu[. Dul[ul, s[racul, de nepriietinul din dos nicicum =tire av`nd, cu Lupul din fa\[ vr[jm[=e=te s[ lupta. Dar[ ]n vreme ce cu cel din fa\[ tare s[ apuc[, atuncea =i celalalt ]n spate i s[ ]nc[rc[ (pentr-aceia dzic unii c[ cei cu socoteal[ denainte au ochi privitori, iar[ din dos socotitori, =i lucrurile ]nainte m[rg[toare trebuie oglind[ s[ fie celor denapoi urm[toare). Deci Lupul, ]ntr-acesta chip pre dul[u la mijloc lu`nd, =i fuga ]napoi ]i astupar[ =i v`rtutea ]n clipal[, ca cu un brici p[rul, f[r[ de nici o mil[ ]i curmar[ =i buc[\i, buc[\ele tir[ne=te (sau mai adev[rat s[ gr[iesc), cu tir[niia sa slujiia lupe=te, ]l spinticar[ =i ciolanele ]n toate p[r\ile ]i ]mpr[=tiiar[. M`ntuindu-s[ furii de str[jeriu, ce pot lucra a povesti nu trebuie, c[ci fietecine aceasta poate pricepe. C[ci omul, tic[losul, ]nt`i l[tratul dul[ului audzind, apoi

108

Dimitrie Cantemir

]ndat[ =i lin[ t[cerea urm`nd, socoti c[ de au =i fost vreo jiganie rea, dul[ul au gonit-o, =i a=e iar[=i somnului s-au l[sat =i odihnii cu totul s-au dat. Atuncea, lupii f[r[ de nici o grij[, foarte pre lesne preste gard s[rind =i ]n ocolul cel mai dinluntru intr`nd, fietecarele mielul s[u lu[ =i, veseli de a nepriietinului biruire, dar ]nc[ mai veseli de a foamei potolire, cine=i la ale sale s[ dus[“. Cu to\ii, aceast[ poveste de la Vulpe audzind, dzis[r[: „Adev[rat, dar[, o, priietin[ Vulpe, c[ cu mare filosofie Lupul via\a sa ]=i chivernise=te =i cu mult[ ]n\elepciune hrana ]=i agonise=te“1. Iar[ Vulpea iar[=i apuc[ a mai dzice: „Ce de aceasta v[ minuna\i, o, iubi\ilor miei fra\i? C[ci eu =i alt[ ]n\elepciune ]n capul Lupului am v[dzut, pre carea, dac[ o voi povesti, precum pre aceasta cu multul cov`r=e=te, singuri o vi\i m[rturisi. +i macar[ c[ istoriia ]n chip de basn[ s-ar p[rea =i de abiia s[ o poat[ cineva crede p`n[ cu ochii nu o ar videa, ]ns[ at`ta cinstea coadii mele nebetejit[ cere=tii s[ o p[zasc[, precum c[ ce cu ochii am privit, aceia cu gura v[ povestesc.2 Od`n[oar[ era un boier carile avea c`t[va herghelie de iepe. Avea la iepe =i un hergheligiu, carile pre c`t era de bun p[zitoriu, pre at`ta era la vin tare b[utoriu. }n iepe era =i un arm[sariu prea frumos, carile cu c`t era la chip de iscusit, ]nc[ mai mult era cu viteje=ti duhuri ]mpodobit. C[ci at`ta de tare nu numai al s[u, ce =i a celorlal\i arm[sari c`rduri p[ziia, c`t hergheligiul din toate vredniciile numai cu be\iia ]l ]ntrecea (c[ mai vrednic s[ poate 1 Ca adept al filozofiei fizice, Lupul este ]n acela=i timp un ]n\elept ]n sensul de om practic, deoarece el se comport[ ca un excelent strateg =i bun chivernisitor al vie\ii. }n\elepciunea este deci, pentru Cantemir, o filozofie practic[, o sum[ de cuno=tin\e practice necesare vie\ii cotidiene. 2 Noua povestire poate fi intitulat[: Lupul =i arm[sarul sau a doua povestire a Vulpii despre iscusin\a Lupului. Ambele povestiri sunt teme pastorale, fie, la origine, produc\ii folclorice, fie crea\ii cantemirene ]n stil popular. Cert este c[ ele alc[tuiesc dou[ excrescen\e literare aproape de sine st[t[toare pe trupul propriu-zis al romanului, a=a cum se vor mai ]nt`lni =i altele mai departe.

Istoria ieroglific[. Vol. I

109

numi un dobitoc carile slujbele firii sale p[ze=te dec`t un om carile cele pre m`n[-i credzute cum s[ cade nu le otc`rmuie=te). De care lucru jiganiia rea nicicum ]n herghelie s[ n[vr[pasc[, au macar[ s[ s[ lipasc[ nu putea. C[ci arm[sariul, coada pre spinare ridic`ndu-=i =i urechile ]nainte bu[r`ndu-=i =i tare nechedzind =i r`nchedzind, toat[ herghelia nep[r[sit ocoliia, =i pre Lup, cum ]l videa, ]ndat[, f[r[ nici o fric[, asupr[-i s[ r[pedziia =i de multe ori mai p`n[ la moarte cu picioarele ]l strop=iia. Aceasta hergheligiul, de c`teva ori la arm[sariu v[dzind =i toat[ nedejdea ]n bun[ paza arm[sariului l[s`nd, pre dobitoc c`t pre sine a fi socoti =i pre sine mai r[u dec`t dobitocul a s[ face priimi. +i a=e, f[r[ nice o grij[, mai de multe ori, de drojdiile vinului ame\it, de pre cal s[ r[sturna dec`t de strajea nop\ii obosit spre dormire =i odihn[ s[ culca. Deci arm[sariul =i hergheligiul ]ntr-acesta chip s[ avea. Acmu s[ vede\i =i Lupul ce face. }nt`ia=i dat[ cuno=tea c`nd hergheligiul de bat r[sturnat =i c`nd treaz de somn culcat era. C[ci avea Lupul un loc ]nalt ]n v`rvul unui deal ]ns[mnat, de unde ]n toate dzilele oglindiia ]ncotro hergheliia ]mbl[ =i dincotro hergheligiul bat sau treaz vine. C[ oric`nd hergheligiul bat s[ culca, niciodat[ g`lceava ]n herghelie a lipsi nu s[ t`mpla =i nicicum arm[sariul de vr[jma= r[zboiul Lupului nu sc[pa. Care lucru, hergheligiul cunosc`ndu-l, de multe ori, ]ntr-adins, treaz fiind, ca batul de pre cal cu capul ]n gios s[ r[sturna =i ca doar[ Lupul dup[ obiceiu la arm[sariu ar alerga, c`te cinci =i =ese ceasuri de la p[m`nt nu s[ r`dica, ce ]n z[dar. Iar[ amintrilea, bat fiind, oric`nd s[ de=tepta, de pe for[itul iepelor, spaima m`ndzilor =i sudorile carile de pre arm[sariu ca =irlaiele curea, precum iar[=i b[taie =i r[zboiu cu Lupul s[ fie avut cuno=tea. Deci o dat[ a=e=i de tot ]n morm`ntul drojdiilor ]ngropat =i ]n savoanele vinului tare ]nf[=urat =i legat fiind, Lupul ]ndat[ la herghelie =i la arm[sariului monomahie sosi. Lupul, dar[, de departe prin iarb[ =ipurindu-s[ =i pre p`ntece t`r`indu-s[, ca doar[ arm[sariul nu l-ar sim\i, spre herghelie s[

110

Dimitrie Cantemir

tr[gea. Ce ]n de=ert, c[ci arm[sariul (precum ochiul pazii totdeauna de=chis avea) c`t de cii =i apropiierea Lupului sim\i =i f[r[ nici o z[bav[ asupr[ i s[ r[pedzi. C[ acmu a=e cu Lupul s[ deprinsese, c`t nicicum ]n sam[ ]l b[ga (c[ deprinderea din toate dzile nu numai pre oameni la minte ]i coace, ce =i pre dobitoace mai omenite =i mai cunosc[toare le ]ntoarce). Lupul ]n r[zboiu pre c`t putea de copitele arm[sariului tare s[ p[ziia, dar[ =i cu me=ter=ug, ca doar[ de bot l-ar putea apuca ]n toate chipurile s[ siliia, carea p`n[ mai pre urm[ o =i f[cu (c[ nemic[ ]n lume a=e de cu greu ]ntre muritori s[ afl[ c[ruia nep[r[sita nevoin\[ mijlocul =i modul lesnirii vreodat[ s[ nu-i nemereasc[). C[ arm[sariul, oarecum mai mult dec`t pravilele vitejiii poftesc, asupra Lupului cu picioarele denainte, ca s[-l strop=asc[ =i cu copitele osul capului ]n crieri s[-i pr[bu=asc[. Lupul cu iute fereal[ lovitura ]n de=ert ]i scoas[, =i vr[jma= col\ii prin n[ri p[trundzind, dinte cu dinte ]=i ]mpreun[ =i falc[ cu falc[ ]=i ]ncle=t[ (c[ precum la viteji ]ndr[zneala cu socoteal[ vrednicie, a=e, f[r[ socoteal[ fiind, nebunie ieste =i s[ nume=te). Iar[ arm[sariului inimii viteze durere pintini d`ndu-i (c[ durerea ]n graba mare v`rtute duhurilor =i deznedejduirea mare vitejie inimilor aduce), a=e ca cum preste sim\irea sa ar fi fost (c[ ]n t`mpl[rile de n[prasn[ ]nt`i purced fapturile, de cie urmadz[ sim\irile =i g`ndurile), a=e de cu mare siial[ capul ]n sus =-au ridicat, c`t pre Lup mai sus dec`t sine l-au aruncat, apoi a=e de sus, at`ta de tare ]n p[m`nt l-au bu=it, c`t ca o c[ldare cr[pat[, de foame de=ert co=ul Lupului cu sunet au zv`n[n[it. Lupul ]nt`i v[dzind, dar[ acmu =i pricep`nd a arm[sariului mai nebiruit[ virtute, socoti c[ de-l va mai ridica o dat[ a=e =i de-l va mai tr`nti =i de a doa oar[ ]ntr-acesta chip, nici picioarele ]l vor mai \inea, nice vreun os s[n[tos =i nezdrobit ]i va r[m`nea (c[ci ispita o dat[ f[cut[ a ]n\elep\ilor, iar[ de multe ori poftorit[ a nebunilor dasc[l ieste) (c[ cine cu sorbirea dint`i preste =tiin\[ s[ arde, ]n lingura de pre urm[ de da ori =i de trii ori a sufla i s[ cade). +i ase, Lupul de botul arm[sariului l[s`ndu-s[,

Istoria ieroglific[. Vol. I

111

pu\intelu= ]ntr-o parte s[ dede. Herghelegiul de aceasta nicicum macar[ sim\ire lu`nd, c[ci cu ml[di\ele vi\ei =i cu c`rceiele ml[di\elor tare era cezluit (c[ de multe ori ce nu biruie=te omul, biruie=te pomul, =i ]mp[ra\i, carii toat[ lumea ]n robia sa au adus, pre aceia=i, amintrilea nebirui\i fiind, vinul ]n robiia sa i-au r[pit =i be\iia cu m`na muierii i-au biruit. +i pre c`t era ]nt`i l[uda\i, pre at`ta mai pre urm[ s-au oc[r`t). A=e, Lupul, dup[ aspru r[zboiul acesta oarecum ]n sinul ]ntrist[rii capul slobodzindu-=i, spre chipurile me=ter=ugurilor chiteala ]=i arunc[ =i, singur cu sine vorovindu-s[, ]ntr-acesta chip s[ socoti, dzicind: „Eu, acmu de at`tea dzile fl[m`nd =i de-at`tea nop\i de priveghere obosit fiind, oarecum v`rtutea mi-au sc[dzut. A=ijderea, ]n ma\[ de at`ta vreme ceva=i macar[ nepuind =i stomahul dup[ a sa fire f[r[ hran[ a fi neput`nd, ]n locul hranii singur singele s[u a amistui s-au nevoit, de unde aieve urmadz[ c[ =i duhurile s[-mi fie lipsit =i mare iu=urime trupului de vitionime s[-mi fie vinit. (C[ci foamea ]n toate dzile muritori a fi ne ]nva\[ =i ieste o boal[ carea nedesp[r\it tovar[= tuturor p[r\ilor trupului =i pururea s[ afl[ de fa\[). Ce de-a=i fi fost (dzicea Lupul) ]n statul puterii mele, arm[sariul a=e tare nu m-ar fi purtat =i de n-a=i fi fost de vitioan a=e de iu=or, at`ta de sus nu m-ar fi ridicat (acmu, dar[, ce lipse=te ]n fire pre c`t poate me=ter=ugul s[ plineasc[ trebuie).“ +i a=e Lupul socotindu-s[, la un mal s[ dus[ =i cu toat[ pofta \[rna, ca cum carne de c`rl[na= ar fi, ]nghi\iia, =i cu at`ta lut s[ ]ndup[c[, c`t ca cum ar fi un sac, peste tot tare =i de greu s[ ]ndes[ (c[ din fire Lupul, ca =i lacomul, acesta dar are, ca c`nd mult s[ m[n`nce pofte=te, ]nt`i ma\ele, apoi stomahul ]=i pline=te. C[ci carnea nemistuit[ la ma\[ a o trimete poate =i apoi, oric`nd ]i ieste voia, o bore=te =i afar[ o scoate). A=edar[ Lupul, dac[ cu at`ta de mult[ \[rn[ tot co=ul ]=i ]mplu, dec`t arm[sariul mai mai greu s[ f[cu. +i de ciia, de abiia cl[tindu-s[, iar[=i c[tr[ herghelie asupra arm[sariului purceas[ (c[ sufletul nepriietin, ]ntr-alt[ nu, f[r[ numai ]n biruin\[ s[ odihne=te). Arm[sariul, dup[ deprinsul obiceiu, ]ndat[ ]nainte-i

112

Dimitrie Cantemir

ie=i. Lupul acmu, de \[rn[ ]ngreuiat, precum sprintin[ fereal[ a face cu greu ]i va fi, =i de copitele arm[sariului a=e pre lesne ca mai denainte cu anevoie s[ va feri socoti, de care lucru me=ter=ug ca acesta scorni (c[ci toat[ simceaoa min\ii ieste la nevoie lesnirea a nemeri =i la lesnire de nevoia f[r[ veste tare a s[ p[zi). Dac[ pre c`t mai aproape putu, l`ng[ stav[ s[ apropie, pre coaste ]ntr-o parte s[ culc[, picioarele \apene ]nainte ]=i l[s[, gura ]=i c[sc[, din\ii ]=i r`nji, limba afar[ ]=i sp`ndzur[, ochii cu albu=urile ]n sus ]=i ]ntoars[ =i oarecum usca\i =i paiejini\i ]i ar[t[, mu=tele ]n gur[ ]i ]ntra, viespiile de ochi =i de melciuri ]l pi=ca, iar[ el cu mare r[bdare acestea toate, ca cum ar fi mort, le r[bda. (C[ mul\i, v[dzind c[ via\a le aduce primejdie de moarte, mor\ilor as[m[n`ndu-s[, =i din moarte au sc[pat, =i pre al\ii cu piciorul pre cerbice au c[lcat). Arm[sariul, v[dzind c[ Lupul nu ca dint`i vr[jma= n[v[le=te, ce ca st`rvul mort p[m`ntului s[ lipe=te, ]nt`i de departe pre n[ri for[ia, apoi mai cu ]ndr[zneal[ de Lup s[ apropiia. De ciia (dup[ cum a tuturor dobitoacelor obiceiul ieste, c`nd vreun st`rv mort afl[, a-l amirosi), dincoace =i dincolea a-l adulm[ca ]ncepu. Lupul, cu moartea minciunoas[, hiri=[ =i adev[rat[ prostului arm[sariu moarte acmu-acmu g[tiia =i cum ]l va apuca =i cum ]l va birui =i cum va s[ri, numai din g`nd s[ chibzuia. Deci arm[sariul, precum am dzis, din toate p[r\ile amirosindu-l, =i despre partea botului vini. Atuncea Lupul, dup[ greuimea ce avea, cu c`t mai mult putu s[ sprintini =i de n[prasn[ pre s[racul arm[sariu de n[ri apuc[. Carile, =i de spaim[, =i de durere, macar c[ peste puterea sa s[ sii =i cu picioarele ]n toate p[r\ile azv`rli, dar[ cu aceasta pu\in lucru =i a=e=i ceva=i macar[ nu spori. C[ci ]ndesat[ greuimea lutului ]n ma\ele Lupului iar[=i la p[m`nt at`rn[ =i capul =i genunchele arm[sariului. C`t[va vreme Lupul alt[ceva nu f[cea, f[r[ numai, ca o piatr[ ]n gios, tot la p[m`nt s[ tr[gea. Arm[sariul acmu, icoana mor\ii ]n oglinda vie\ii sale privind =i din toate p[r\ile deznedejduind, mai mult de groaza

Istoria ieroglific[. Vol. I

113

mor\ii dec`t de mu=c[tura Lupului, din toate m[dularele s[ sl[biia. (C[ precum apelpisia c`teodat[ inimile ]mb[rb[teaz[, a=e mai de multe ori toate nedejdile curm[ =i toate puterile ca cu palo=ul deodat[ le r[teadz[). A=edar[, arm[sariul, tic[losul, ]n toat[ sl[biciunea afl`ndu-s[, Lupul, cum mai f[r[ veste =i mai ]n prip[ de n[ri l[s`ndu-l, de ii ]l apuc[, =i, ]ndat[ b`rd[hanul sp[rg`ndu-i, ma\ele la p[m`nt ]i v[rs[. Dup[ ce Lupul cu acesta me=ter=ug pe arm[sariu ]l ]ntoars[ ]n \in\ariu =i pe poarta ]ntunerecului ]l bag[ (c[ moartea dobitocului alt[ nu ieste, f[r[ numai lipsa luminii vie\ii ]ntunerecul nefiin\ei aduce), ]ndat[ \[rna ce mai denainte nu pentru sa\iul, ce pentru greuimea o ]nghi\is[, a v[rsa ]ncepu, ]ntr-a c[riia loc, cu mare veselie, carnea arm[sariului pus[.1 Ca acestea =i altele mult mai mari =i mai minunate ]n\elepciuni, o, fra\ilor, Lupul ]n capul s[u poart[, carile adev[rate izvoar[ de =tiin\[ =i senine de mult[ cuno=tin\[ sint (c[ nici nebunul coarne, nici ]n\eleptul aripi are, de pre carile de ]n\elept sau de nebun s[ s[ cunoasc[, ce pre am`ndoi cuv`ntul =i lucrul veri a=e s[ fie, veri ase ]i arat[. C[ amintrilea mul\i ]n\elepciunea cuv`ntului ]ndestul au, iar[ de lucrul ei prea lipsi\i sint; =i ]mpotriv[, mul\i de pompa =i frumuse\ea cuv`ntului [cuv`ntului] sint dep[rta\i, iar[ faptele ]i arat[ precum cu ]n\elepciune a fi ]ncoruna\i). De care lucru, o, priietinilor, f[r[ nici un prepus s[ fi\i, c[ Lupul aceasta a ispr[vi va putea, ]ns[ numai de va vrea. Numai =i aceasta a socoti v[ trebuie, c[ siiala Lupului f[r[ vreo adev[rat[ pricin[ s[ fie nu poate.2 C[ amintrilea (]n\elep\ii precum de laudele lumii fug, a=e pentru ca lumea de buni s[-i laude, ]n\elep\i a s[ face s-au nevoit). 1 Rezult[, din cele dou[ povestiri, c[ Lupu Bogdan era un om curajos =i ]n acela=i timp prudent, plin de iscusin\[ =i =iretenie. 2 Ilie |ifescu \ine s[ atrag[ aten\ia c[ pruden\a lui Lupu Bogdan ar avea un motiv serios — teama s[ nu fie descoperit c[ ar sus\ine pe Cantemire=ti, cumna\ii s[i.

114

Dimitrie Cantemir

A=ijderea, cel mai sup\ire al ]n\elep\ilor me=ter=ug ieste (ca lauda numelui de la d`n=ii pre c`t pot gonind, ea singur[ pre at`ta asupr[-le s[ alerge fac), nu ]ntr-alt chip (ce ca cum inima carea ]n dragostea cuiva ieste lovit[, cu c`t ]ndr[gitul s[ ascunde =i s[ fere=te, cu at`ta dragostea cuprindz`ndu-l ]l tope=te). Deci c`t despre siiala lui ar fi =i pre c`t proasta mea socoteal[ agiunge, socotesc (c[ de multe ori ce nu s[ ]ncepe cu cuv`ntul s[ sf`r=e=te cu b[\ul).“ Cu acest feliu de ]nv[luiri =i cu aceste sule de bumbac, dup[ ce Vulpea pre Lup ]mpuns[, p[truns[ =i pre c`t putu ]n ura =i zavistiia a multora ]l ]mpins[ (c[ci mul\i era carii nici cuv`ntul drept[\ii a =ti, nici pre Lup a filosofisi a audzi poftiia) (c[ c`t[ ]n[c[jire bolb[itura minciunii ]n urechea dreapt[, at`ta nesuferire s[get[tura adev[rului ]n inima necurat[ aduce) =i ]n tot chipul cu podoabe ]l ]nv[scu =i-l desv[scu, ]l ]mbr[c[ =i-l dezbr[c[, p`n[ mai pre urm[ nu ]ntr-alt chip, ce v[dzind c[ mul\i urechea ascult[rii despre mul\imea vorovirii ei a ]ntoarce ]ncepus[, cuv`ntul ]=i curm[ (c[ci gura desfr`nat[ mai tare alearg[ dec`t piatra din deal r[sturnat[, pre carea un nebun cu piciorul poate a o pr[v[li =i o mie de ]n\elep\i a opri nu o pot). Dup[ aceste a Vulpii pentru a Lupului filosofie dovede, cu to\ii cunoscur[ c[ ]n capul Lupului ieste =i siial[, =i socoteal[. Deci cei ce poftiia siiala nicicum vrea s[-i asculte socoteala, iar[ cei ce poftiia socoteala mai cu de-adins vrur[ s[ =tie ce-i poate fi siiala. +i a=e, senten\iia celora ce poftiia socoteala biruind, aleas[r[ ca iar[=i pre Lup de fa\[ s[ cheme =i mai cu adev[r pentru a Strutocamilei fire s[ s[ ]n=tiin\edze. Deci, dup[ ce pre Lup ]n mijlocul theatrului adus[r[, Corbul (precum =i mai sus s-au dzis) puterea Vulturului =i ]ndemnarea Cucunozului spre adeverin\a vrednicii Strutocamilei avea, carile, ca =i cuvintele Lupului, dup[ pofta sa s[ abat[ =i ]ntr-alt chip a gr[i pricin[ a i s[ da s[ nu sa poat[, c[tr[ Lup ]ntr-acesta

115

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

chip loghica ]ndr[pt ]l ]nv[\a. C[ci nu din hotarul mijlocitoriu purcedea, nu din protase siloghizmul ]ncepea, ce din ]ncuierea urm[rii protasele sofistice=te ]n g`ndul ascuns l[sa =i ]ntr-acesta chip epifonema sa ]n glasul mare striga:2 „(Cine ]n lume ieste at`ta de ]n\elept c[ruia alt[ ]n\elepciune s[ nu-i trebuiasc[? Cine ]ntre muritori ieste at`ta de ]nv[\at c[ruia mai mult[ partea ]nv[\[turii s[ nu-i lipsasc[? Cine ]n tot theatrul acesta ieste at`ta de ascu\it la minte carile v`nt s[ socoteasc[ a altora cuvinte? +i cine ieste acela carile a dzice va ]ndr[zni c[ mai mult o m`n[ dec`t o mie a sprijeni sau a poh`rni poate?) De care lucru, o, iubite priietine, pentru ce ]n mijlocul theatrului te-am chemat a =ti \i s[ cade. C[ iat[, vredniciia Strutocamilei to\i o au ales. Iat[ c[ alegerea a multora ieste mai adev[rat[ =i mai ]nt[rit[ dec`t a unuia sau a doi.3 Iat[ c[ Strutocamila de titulul vrednicii =i a st[p`nirii vrednic[ ieste. Iat[ c[ mare s[ afl[ ]ns[mnarea numelui ei. A=e porunce=te Vulturul, a=e va Corbul, a=e ]ndeamn[ =i sf[tuie=te Cucunozul.4“ 1 Logica ]nd[r[t ar ]nsemna logica pe dos, de la coad[ la cap, adic[ prin alc[tuirea ra\ionamentului ]n ordine invers[, pornindu-se nu de la premise („protase“) =i de la termenul mediu („hotar mijlocitoriu“), cum ar fi fost normal, ci de la concluzie („tragerea urm[rii“: tragerea concluziei) spre premise. Exponentul unui astfel de mod de a folosi logica este, desigur, Corbul, protectorul Stru\oc[milei, care ]ntrebuin\eaz[ „sofistice=te“ acest procedeu de promovare a adev[rului. Mai este de re\inut precizarea c[ acesta apela ]n realitate numai la concluzie, re\in`nd ]n minte premisele, dup[ obiceiul sofi=tilor. 2 Dup[ metoda oratorilor, Corbul, atent s[ nu i se poat[ descoperi artificiul de logic[, folose=te adev[rul concluziei cu ajutorul interoga\iei =i repeti\iei retorice („epifonema“ este un procedeu retoric const`nd ]n strigarea cu voce tare a unei idei, adesea cu ajutorul interoga\iei, pentru a se ob\ine adeziunea auditorilor). 3 Corbul este pus de scriitor s[ sus\in[ un principiu democratic ]n politic[: c`stig[ cine are de partea sa c`t mai multe voturi. }n realitate ]ns[ adunarea nu avusese de ales, trebuind s[ se conformeze hot[r`rii lui Br`ncoveanu. 4 Cantemir pune pe Br`ncoveanu s[-=i recunoasc[ ]n mod cinic voin\a absolut[ care trebuie dus[ la ]ndeplinire, insinu`ndu-se c[ at`t folosirea

116

Dimitrie Cantemir

Corbul, dar[, a acestora de c`teva ori palinodiia c`nt`nd =i dup[ firea glasului s[u de da ori =i de trii ori cr[nc[ind. Lupul partea cea mai mult[ a vremii t[cerii da [c[ci t[cerea capul filosofiii ieste, =i ]nc[ toat[ cinstea ]n\elepciunii mai mult ]ntr]ns[ s[ prijene=te, de vreme ce aplos a gr[i de la maice =i de la mance ne deprindem; frumos =i mult a vorovi, toate =coalele, mai prin toate locurile (nu cu pu\in[ pagub[ a tot muritoriul!), pre canoane ne ]nva\[. Iar[ ]n\elep\e=te a t[cea =i vremea voroavii pu\ine =i grele prea la pu\ini videm, =i ]nv[\[tura t[cerii undeva macar[ ]n lume a s[ profesui nu audzim. O, fericita t[cere! c[ totdeauna cu t[cerea ascult[m =i ]nv[\[m orice ar fi de ]nv[\at =i pururea din f`nt`na t[cerii cuv`ntul ]n\elepciunii au izvor`t. C[ cine tace mult, mult g`nde=te, =i cine mult g`nde=te, mai de multe ori ce-i mai cuvios nemere=te. Acela dar[ ce ce-i mai de folos au nemerit, dzic c[, de va gr[i, va gr[i mai negre=it]. Lupul dar[, dup[ mult[ cu t[cere spre cr[nc[itul Corbului ascultare, ]ntr-acesta chip s[ cump[ni, ca nici cu de tot ner[spunderea necunosc[toriu, nici cu voroava ]mpotriv[ mai mult m`inii a\i\itoriu s[ s[ arete, de care lucru ]ntr-acesta chip r[spuns[ (c`nd toate gurile privighitorilor a mai c`nta tac, atuncea greierul copaciului a \i\ii ]ncepe). „Deci sau c[ci au t[cut privighitorile, grierul au ]nceput, sau c[ci au ]nceput grierul, privighitorile au t[cut, nici aporiia, nici dezlegarea ei ieste a=e vrednic[ de iscodit. C[ci una =tim, =i aceia de la to\i de adev[rat[ priimit[ axiom[ ieste (c[ toate vremea sa au =i vremea a tuturor dascal =i ]nv[\[toriu ieste), carea precum voroavii vorovitoare, a=e t[cerii t[c[toare, cump[nitoare =i giudec[toare va fi. Iar[ eu vecinice mul\[miri dau, c[ci logicii, c`t =i a procedeului democratic al adun[rii nu erau dec`t o parodie. Aceasta trebuie coroborat[ cu amenin\area de mai ]nainte a lui Mihai Cantacuzino: „guri ca acestea (este vorba de boierii moldoveni care ]ndr[zniser[, folosind logica, s[ ini\ieze un curent de opinie potrivnic[ alegerii lui Mihai Racovi\[— n. ed.) nu cu siloghizmuri loghice=ti, ce cu porunci ]mp[r[te=ti sint s[ s[ astupe“.

Istoria ieroglific[. Vol. I

117

acmu de lucrul ce nu =tiam oarece m-am ]n=tiin\at (c[ci fietece a =ti mai de folos ieste dec`t fietece a nu =ti).“ Iar[ ]ntre pasiri era o Brehnace b[tr`n[, carea ]n multe =tiin\e =i me=ter=uguri era deprins[1 (c[ mult s[ ]ndrepteadz[ cu ]nv[\[tura tinere\ile, dar[ =i =tiin\a mult cre=te =i s[ adaoge cu b[tr`ne\ele). Aceasta a Lupului at`ta siial[ =i la voroav[ at`ta fereal[ aminte lu`nd, ]n sine dzis[: „}n Lup nu numai t[cere inimoas[, ce =i oarece sim\ire adulm[coas[ ieste (=i p`n[ ]ntr-at`ta cru\[toriu cuvintelor ce s[ arat[, nu ieste s[mn a minte de socoteal[ de=art[). De care lucru t[cerea lui cu glogozite voroavele noastre de trecut nu ieste (c[ voroava glogozit[, p`n[ mai pre urm[, sau de tot ]n de=ert, sau ]n g`lceav[ iese, iar[ t[cerea cu r[bdare sau ]n pace, sau ]n biruire s[ s[v`r=e=te)“. +i a=e, c[tre alalte pasiri dzis[: „Pu\in[ r[bdare s[ ave\i s[ cade, pentru ca ]ntr-o parte lu`ndu-ne cu Lupul, pentru cel de ob=te folos, oarece cuvinte s[ facem“. +i a=e, Brehnacea, ]n singur[tate cu Lupul lu`ndu-s[, c[tr[ d`nsul ]ntr-acesta chip voroava ]ncepu: „Vreare-a= =i a= pofti, iubite priietine, pricina ad`ncii tale t[ceri ce ar putea fi ca s[ pociu =ti (c[ de=i t[cerea ]ntre to\i iubitorii ]n\elepciunii l[udat[ ieste, ]ns[ la vreme de treab[ icoana ne=tiin\ii arat[). A=ijderea (macar c[ cine nu =tie vorovi =i tace, frumos vorove=te, dar ]nc[=i la mult[ cu ]ndemnare =i cu poft[ ]ntrebare a nu r[spunde, sau a celor pizmo=i, sau a celor ur`cio=i lucru ieste). Mai v`rtos, precum mi s[ pare, =tiut a-\i fi socotesc (c[ doa[ lucruri, sabie de ]mbe p[r\ile 1 Frumosul portret de ]nv[\at pe care i-l face Cantemir Brehnacei, adic[ lui Constantin Cantacuzino stolnicul, marele cronicar =i ]nv[\at muntean, bun elenist =i animator al culturii din acea vreme, de altfel nu singurul dintre munteni, se datore=te, dup[ p[rerea noastr[, faptului c[ acest conduc[tor din umbr[ al politicii |[rii Rom`ne=ti tempera ambi\iile politice ale lui Br`ncoveanu. El se ]mpotrive=te planului domnului de a sprijini candidatura lui Mihai Racovi\[ la scaunul Moldovei, poate de aici =i simpatia pe care i-o poart[ scriitorul. De re\inut c[ el era =i unchiul Casandrei Cantacuzino, so\ia lui Dimitrie Cantemir, fiica fostului domn +erban Cantacuzino (1678—1688).

118

Dimitrie Cantemir

ascu\it[ =i ran[ min\ii net[m[duit[ ieste cineva la vreme de voroav[ cuv`ntul a-=i opri =i la vreme de t[cere limba desfr`nat[ a-=i slobodzi). De care lucru de ieste ]n tine vreo =tiin\[ sau vreo cuno=tin\[, de mine s[ nu ascundzi te poftesc =i te sf[tuiesc. Ca ]ntr-acesta chip orice ]n republica noastr[ cl[tit, str[mutat =i nea=edzat ar fi, ]n limanul odihnii, ]ntrulocarea unirii =i ]n a=edz[m`ntul omoniii a aduce s[ putem. C[ci ]ntr-alt chip lucrul de va r[m`nea, de toat[ a lucrurilor alc[tuire =i a sfatului bun =i de ob=te ]nvoire, toat[ nedejdea s[ rumpe =i s[ curm[ (c[ nu at`ta stric[ciune public[i adunarea nepriietinilor denafar[, pre c`t[ a cet[\enilor dinluntru a inimilor ]ntr-un g`nd ne]mpreunare aduce).“1 Lupul r[spuns[: „Bine stii, cinstite priietine (c[ degetul ar[t[toriu cumplit[ otrava cl[te=te a ochiului privitoriu) (=i supt unghea degetului mai vr[jma= toaps[c dec`t supt dintele viperii st[). A=ijderea nu ieste pofta aceluia carile cu dreapt[ socoteal[ s[ sluje=te, ca lumea, cu degetul ar[t`ndu-l, s[ dzic[: «Iat[, acesta a=e au dzis, a=e au f[cut». C[ macar c[ ]ntr-acea dat[ oarece spre adaogerea cinstei =i spre slava numelui a s[ aduce s-ar p[rea (care lucru mai mult dec`t altele pre muritori farm[c[), dar[ cu bun[ sam[ =i adese s-au v[dzut c[ acelea=i guri c`nt[ c`ntecul ]ndr[pt, =i ce ieri l[uda, ast[dzi ]n hul[ iau =i ]n batgiocur[. De care lucru propozitul socotelii au fost ca ]ntr-at`ta adunare de nevoie adev[rul a nu ar[ta, iar[ de bun[voie numai singur eu a-l =ti, sau c[tr[ altul iar[=i adev[rului iubitoriu a-l ob=ti (c[ ]ntre doa[ chipuri pururea doa[ socotele asupra unui lucru au, dar[ ]n doa[ 1 Constantin Cantacuzino este preocupat de problemele vie\ii politice, fa\[ de care se manifest[ ca un spirit ]n\elept, ponderat =i cu sim\ul r[spunderii, gata oric`nd s[ ]mbrace o p[rere personal[ ]n haina unei teorii bine demonstrate. El sus\ine aici principiul solu\ion[rii diferendelor dintre cele dou[ \[ri rom`ne=ti =i a ne]n\elegerilor dintre fac\iunile boiere=ti cu ajutorul discu\iilor amicale =i a tratativelor. Altfel, atrage aten\ia stolnicul, du=manii din afar[ ai poporului rom`n profit[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

119

monarhii, ]n carea nenum[rate chipuri, voi =i socotele s[ afl[, cu c`t mai v`rtos deos[bite pl[ceri vor avea? Unde cineva cu sfatul pl[cut =i iscusit nu mai mul\i priimitori dec`t lep[d[tori =i nu mai pu\ini ap[r[tori dec`t ]mpotrivitori va afla), +i a=e urmadz[ ca (din cuv`ntul adev[rat nu mai pu\ini nepriietini dec`t priietini cineva singur cu gura sa s[-=i agonisasc[1).“ Brehnacea r[spuns[: „Adev[rat, o, priietine, c[ coapt[ =i deplin ieste socoteala ta (c[ci nime a=e de fericit ]n lume s[ s[ \ie, a c[ruia, precum =i lucrul, =i cuv`ntul tuturor va pl[cea s[ s[ socoteasc[, c[ soarele =i ceriul senin c[l[torilor, ploile s[m[n[torilor, vara pl`nt[torilor, toamna culeg[torilor =i iarna de-a gata m`nc[torilor place, pre carile soarele, totdeodat[ tuturor neput`nd a le pricini, de la to\i ace=te nu poate a sc[pa a nu s[ vinui); =i macar[ de lauda gurilor multe ]n\elep\ii ca albinele de fum fug, ]ns[ (c`nd pentru f[cut folosul de ob=te cineva s[ ferice=te, cuvioas[ =i frumoas[ ieste lauda) (c[ cu mintea =i sfatul unuia, a multora via\[ a s[ p[zi =i din viitoarele primejdii a s[ feri ispita din toate dzilele ar[t[toare =i m[rturisitoare ne ieste). Precum cu bun[ chivernisala unui navarh, din nes[\ioase droburile m[rii multe suflete la limanul line=tii scap[ (c[ci acela, bun c[rmuitoriu a fi s[ dzice =i ieste carile din line=te furtunele socote=te =i din furtun[ line=tea agonise=te). A c[ruia dulce voroav[ ]n liman =i vrednic[ laud[ pre uscat =i c[dzut[ mul\[mit[ de la ficiori pentru p[rin\i, de la p[rin\i pentru feciori, prin toate casele =i adun[rile, nu otrav[, m[ crede numelui, ce tare antifarmac tuturor hulelor ieste. Pentru aceasta =i ]ntr-acesta chip a celor vechi =i ferici\i iroi numere (c[ci fericirea adev[rat[ cu c`t s[ veche=te, cu at`ta mai mult s[ ferice=te), carile de at`\ea mii de ani =i p`n[ acmu, din iscusite condeiele scriitorilor, din tocmite ver=urile stihotvor\ilor, din ]mpodobite voroavele ritorilor =i din dulce cuv`ntare a tuturor gloatelor bun[ pomenirea numelui nici s-au p[r[sit, nici ]n 1 Lupu Bogdan, mereu foarte prudent, se fere=te s[ spun[ adev[rul, de team[ s[ nu i se fac[ din aceasta cap de acuzare mai t`rziu.

120

Dimitrie Cantemir

veci s[ va p[r[si. Care lucru vie icoana vrednicelor sale suflete =i deplin pild[ urm[torilor s[i ieste1 (c[ci toat[ omeniia =i vredniciia omeneasc[ ]ntr-aceasta s[ pline=te, ca pre neputincios s[ agiute, =i ne=tiutoriului nu numai cu cuv`ntul, ce mai v`rtos cu fapta pild[ aievea s[ s[ arete). Acesta lucru singur[ ]n\elepciunea firii pre to\i ]nva\[, cu ]nd[m`n[rile sale pild[ ni s[ arat[ de fa\[, c`te p[r\i are, toate ]n slujba =i agiutorin\a tuturor le ]ntinde. Soarele tuturor cu acela=i ochiu caut[, nici pre unii ]nc[ldze=te =i despre al\ii aceasta t[g[duie=te. Ploile, precum stincele umedz[sc, a=e s[min\ele dezv[lesc, hlujerile r[coresc, copacii ]nfrundzesc, florile iarba =i toat[ p[=unea =i otava ]nverdzesc; =i toate ]n neamul =i chipul s[u, una spre ]nd[m`narea al\iia neobosit s[ nevoiesc =i fietecarea periodul plinirii sale a plini s[ silesc. De care lucru aievea ieste (c[ fireanul firii a urma s[ cade), iar[ amintrilea cine firii s[ ]mponci=adz[, pre f[c[toriul firii ]n me=ter=ug necunosc[toriu arat[. Nici voiu, priietine, cu numele firii, mul\imea p[timirilor s[ ]n\elegi (c[ toat[ p[timirea grozav[ nepriietin[, iar[ nu priietin[ ieste firii).“ C[tr[ aceste a Brehnacii nu proaste cuvinte, Lupul ]ntr-acesta chip r[spuns[: „V[dz =i bine cunosc, o, priietine, c[ cu toat[ nevoin\a te sile=ti ca pentru a mea ad`nc[ t[cere s[ te ]n=tiin\[zi (c[ sufletul filosof nu numai cum =i ce s-au f[cut, ce =i pentru ce a=e s-au f[cut cerceteadz[)2 (c[ toat[ prostimea lucrurile v[dzind, 1 Stolnicul Cantacuzino caut[ s[ conving[ cu abilitate pe Lupu Bogdan c[ dac[ este filozofic s[ ascunzi calit[\ile pentru a nu provoca laude, este, ]n schimb, p[gubitor dac[ refuzi s[-\i ar[\i ]nsu=irile c`nd acestea ar fi ]n folosul oamenilor. Dac[ de multe ori cei l[uda\i o dat[ pot fi mai t`rziu blama\i de aceia=i oameni, adev[ra\ii eroi se bucur[ ]ntotdeauna de cinste. 2 Lupul precizeaz[ c[ filozofii judec[ lucrurile sub raportul cauzalit[\ii aristotelice, nu numai din perspectiva cauzei eficiente („pricina cum“) =i a celei materiale („pricina ce“), a=a cum g`nde=te toat[ lumea, ci =i din perspectiva cauzei finale, adic[ a scopului, sub]n\eles, a motiva\iei (,,pricina pentru ce a=e“).

Istoria ieroglific[. Vol. I

121

precum sint le =tiu, iar[ filosoful din ce =i pentru ce a=e sint cunoa=te)1. Deci de vreme ce =i eu (precum mi s[ pare) urechi bine ascult[toare am aflat =i tu precum gur[ adev[rul gr[itoare s[ fii nemerit adeverit s[ fii =i precum eu a povesti nu m[ voiu lenevi, a=e tu ]n pomenire a le alc[tui nu te obosi (c[ voroava frumoas[ la cei cunosc[tori de n-ar mai sf`r=i, ]nc[ mai pl[cut[ ar fi, iar[ cei necunosc[tori mai tare dulcea\[ ]n basnele b[be=ti, dec`t ]n senten\iile filosofe=ti afl[). }nt`ia=i dat[, dar[, o, priietine, pricina t[cerii mele au fost c[ci (]n ureche de pizm[ ]mbumb[cat[ =i de zavistie astupat[ nici buhnetele c[ld[r[re=ti, necum line cuvintele filosofe=ti a r[zbate pot) (c[ci mai pre lesne s-ar audzi voroava ]ntre ciocanele c[ld[rarilor dec`t ]ntre multe gloate a varvarilor). Iar[ a doa =i cea mai grea pricin[ au fost c[ci nu a tuturor socoteal[ ieste ca pentru ce nu =tiu s[ s[ ]n=tiin\edze (macar c[ fietecine din fire a =ti pofte=te, dar cei mai mul\i, ceva ne=tiind, precum ceva nu =tie a s[ dovedi nu priime=te), ce pentru ca ce le place =i ce poftesc, aceia a =i audzi s[ nevoiesc. A=ijderea, nu at`ta pentru hiri=[ fiin\a Strutocamilei a s[ ]n=tiin\a, pre c`t cine ceva ]mpotriva lor =i dup[ pofta adev[rului va gr[i a ]ns[mna s[ silesc. C[ acel apofasisticos cuv`nt: El au dzis, ase va, ase porunce=te, aievea arat[ c[ nu ce mai de folos, ce ce mai pl[cut le ieste, aceia s[ =i aleag[. +i a=e, voroava mea nu de ascu\ite, ce de c[ptu=ite urechi ar fi lovit (=i ce mai mare nenorocire a fi poate dec`t c`nd [c`nd] nici cel ce bine vorove=te nu s[ ]n\elege, nici cel ce aude cuvintele de bune =i de rele nu-i alege). De care lucru la cei cu socoteal[ (mai cu suferire =i mai cu cuvinire ieste ]n 1 }n timp ce simplii muritori („prostimea“) cunosc lucrurile doar la suprafa\[, filozoful le cerceteaz[ sub raportul cauzalit[\ii, aici fiind date ca mai importante cauza material[, cea care se refer[ la substan\a lucrurilor („pricina din ce“) =i cauza final[, adic[ din ce cauz[ sunt a=a =i nu altfel („pricina pentru ce a=e sint“). Este foarte semnificativ[, pentru concep\ia filozofic[ a lui Cantemir, nuan\a cu totul deosebit[ pe care o are pentru el cauzalitatea aristotelic[.

122

Dimitrie Cantemir

mun\i holmuro=i, codri umbro=i, ]n st`nci pietroase, pe=teri ]ntunecoase, ]ntre p[re\i zugr[vi\i =i zidiuri cu ieder[ acoperi\i cuvinte a face dec`t ]ntre oamenii carii cuv`ntul adev[rului a audzi nu le place). C[ci ]ntre locurile pomenite, cineva glasul de =-ar slobodzi, ]n urma glasului v[ile, codrii, mun\ii, p[re\ii, zidiurile aceia=i dzis[ ar poftori, =i de n-ar adaoge, ]ncailea, nici ar sc[dea ceva voroavii cuvioase. Care lucru la urechile dup[ pl[cere a audzi deprinse, ]mpotriv[ cade, c[ de r[spund, r[spund cu urgie, iar[ de tac, tac de pizm[ =i de m`nie. Dar[ de vreme ce ]n singur[tatea oamenilor =i ]n tov[r[=iia =tiin\elor acii numai am`ndoi ne afl[m, ori p`n[ unde proast[ =tiin\a mea s-ar ]ntinde, cu bun[ nedejde =i f[r[ nici o primejdie a alerga =i orice ]nodat s-ar p[rea, a dezlega nu m[ voi sii (c[ de nepriietinul ]n\elept ieste de l[udat, cu c`t mai v`rtos =i priietin =i ]n\eleptul va fi mai de ascultat =i de ]mbr[\[=at). C[ a Vulpei =icuit[ c[tre toat[ publica priin\[, iar[ asupra mea ca vreo ur[ s[ poat[ aduce, cu mare nevoin\[ numele mieu =i a filosofiii mele la mijloc s-au adus1, carii de la mine cea adev[rat[ =i chiar[ a Strutocamilii fiin\[ hiri=ie s[ le ar[t ]naintea at`tea gloate m-au chemat. C[tr[ carii ]n ceva ner[spundzind, pricina t[cerii =i siielii mele mai sus deplin \i-o am povestit. Iar[ acmu, pre c`t puterile ]mi vor agiuta, numele =i firea Strutocamilei cum mai pre scurt =i mai aievea a-\i dejgheuca m[ voi sili (c[ci nu didascalul, carile ]n toate dzile ]n =coal[ ]nva\[, ce cela ce a ucenicilor cu ]nvrednicii =i ]nv[\[turi ]mpodobe=te via\[, fericit =i la nume vestit ieste =i a fi s[ cade2). Unul dintre cei a firii t`lcuitori dzice c[ a numerelor numire =i cuno=tin\[ ieste m[sura a necunoscutei firi. Iar[ altul dzice c[ ieste f[cliia =i lumina a fiin\ii lucrurilor. Am`ndoi dar[, precum s[ cade, 1 Provocarea lui Ilie |ifescu ca Lupu Bogdan s[ vorbeasc[ ]n fa\a adun[rii avea rolul de a atrage ura adun[rii asupra lui. 2 Conform acestei defini\ii, nu este bun profesor cel ce-=i ]ndepline=te formal profesiunea la =coal[ ]n fiecare zi, ci cel ce izbute=te s[ aib[ influen\[ moral[ fericit[ asupra elevilor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

123

la r[d[cina adev[rul au atins =i la v`rvul adev[ratei cuno=tin\e au agiuns (c[ cine adev[rul de la r[d[cin[ cearc[, =tiin\a ]n v`rvul ]n[l\imii afl[, =i cine adeverin\a de gios ]ntreab[, cuno=tiin\a de sus ]i r[spunde). Bine dar[ =i dup[ regula adev[rului, iar[=i dzic, vrednicii aceia filosofi au gr[it, de vreme ce tot numele hiri= scurt[ hot[r`rea lucrului ieste. Deci numele Strutocamilei din doa[ numere, din Stru\ adec[ =i din C[mil[ alc[tuit ieste.1 A=ijderea din doa[ feliuri, adec[ din dobitoc =i din pasire ieste ]mp[r\it[ (]ns[ de ieste ]n lume pasire ca aceia, carea hiri= numai stru\ s[ s[ cheme). Deci a acestor doa[ dihanii hiri=iile ]mpreun`nd, firea jiganiii, pentru carea ]ntrebare s[ face, pre lesne a desface =i a cunoa=te vom putea. A=ijderea pre fietecare dihanie, prin cele patru fire=ti pricini2 cerc`nd, fietecarea c`t =i ce cu dobitocul acesta ]mparte, chiar vom putea pricepe. A=edar[ C[mila ieste dobitoc ]n patru picioare, mugitoriu =i din fire spre ridicarea sarcinii or`nduit[. Deci c`t ieste despre partea pricinii f[c[toare,3 aievea ieste c[ ca =i alalte ]n p`ntece s[ z[misle=te =i ]n vremea c[dzut[ fire=te s[ fat[. C`t ieste despre partea materiasc[, ieste ca =i alalte dobitoace: din carne, singe, oase, vine, piiele, p[r =i alalte c`te 1 Dup[ ce preg[tise pe interlocutor cu privire la necesitatea cercet[rii lucrurilor prin cauzalitatea aristotelic[, Lupu Bogdan trece la cercetarea numelui Stru\oc[milei din aceast[ perspectiv[. El ]mparte numele acesteia ]n cele dou[ componente: Stru\ul =i C[mila, aplic`nd asupra fiec[reia dintre ele metodologia cauzalit[\ii. De observat cum Cantemir face apel la diversele modalit[\i de cunoa=tere ]n circula\ie ]n acea vreme. 2 De re\inut: cele patru cauze aristotelice sunt numite de Cantemir „fire=ti“, cu ]n\elesul c[ func\ioneaz[ ]n lumea natural[. 3 Aplicate la lumea material[, natural[, cele patru cauze aristotelice (cauza material[, formal[, eficient[ =i final[) sufer[ transform[ri de adecvare la obiect, ele devenind: cauza material[ („pricina materiasc[“) — totalitatea substan\elor din care este alc[tuit un fenomen, cauza formal[ („pricina formei“) — ]nf[\i=area exterioar[ distinctiv[ a fenomenelor, cauza eficient[ („pricina f[c[toare“) — modalitatea de producere a fenomenelor, iar cauza final[ („pricina s[v`r=itului“) — o cauz[ explicativ[ a existen\ei unui fenomen.

124

Dimitrie Cantemir

la materie s[ cuprind. C`t ieste despre pricina formei precum din alalte dobitoace cu multul s[ deos[be=te, s[ arat[. }nt`i, c[ unele sint cu un ghib numai, iar[ altele cu doa[, la cap mic[, dup[ mamina trupului ce poart[, picioare ]nalte =i la genunchi botioase, la talp[ lat[ =i f[r[ unghi, la copit[ ]ngem[nat[ =i ca g`=tele pe dedesupt ]mpeli\at[, la coad[ scurt[, dup[ lungimea trupului m[sur`nd (c[ci coada la dobitoc ]nt`i ieste pentru frumse\e, iar[ a doa, ca pe unde cu capul =i cu picioarele nu agiunge, pentru ap[rarea de mu=te, cu coada s[ agiung[), la p[r [p[r]crea\[ ca arapul, dar[ moale ca bumbacul, de la grumadzi p`n[ la piept ieste flocoas[ =i coama ]ndr[pt, de la gu=[ ]n gios, spre g`tlej purcede, iar[ peste tot la stat dec`t alalte mai mare, iar[ dec`t filul mai mic[ ieste. Iar[ c`t ieste despre pricina s[v`r=itului, aieve ieste (precum =i mai sus am dzis) c[ firea spre ridicarea sarcinilor grele au or`nduit-o.1 Nici aspru s[ \i s[ par[, o, priietine, acest cuv`nt pentru pricina s[v`r=itului, c[ macar[ c[ aceasta pricin[ ithic[i mai mult dec`t fizic[i sluje=te, ]ns[ adev[rul a=e s[ adevere=te, nevoia omeneasc[ ]n fire pricina sf`r=itului au aflat =i, precum dzic unii, preste chiteala firii (]ns[ me=ter=ugul f[tul nevoii fiind,2 nevoia ]nt`i ce-i mai pre lesne, apoi ce-i mai cu greu =i mai de folos au aflat), ]ns[ nu de tot ]mpotriva firii, nici preste puterile ei a s[ri poate, nici or`nduiala lesnirii a-i muta ispite=te. C[ ce me=ter ar fi acela carile grindzi de fier ar r`dica =i cu cuie de lemn le-ar ]nt[ri, sau cine sfe=nic de s[u =i lum`nare de argint ar face? De unde aievea ieste c[ ce firea spre lesnire ]mpr[=tiiat 1 Insinuarea este r[ut[cioas[: Mihai Racovi\[ nu are calit[\i pentru domnie, el fiind astfel determinat de la natur[, ]nc`t nu este bun dec`t s[ slujeasc[, adic[ s[ ]ndeplineasc[ sarcini grele =i inferioare. 2 Lupu Bogdan face o analiz[ de detaliu a C[milei din perspectiva cauzei finale, dezvolt`nd o scurt[ teorie privind rela\ia dintre nevoie =i me=te=ug, sau, cum am spune ast[zi, dintre necesitate =i solu\ia tehnic[. Este vorba de solu\iile „tehnice“ adecvate ale naturii privind lumea animal[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

125

au l[sat, aceia me=ter=ugul cu adunarea spre s[v`r=ire le-au adunat. De care lucru, la C[mil[ de socotit ieste ]nt`i ghibul ]n spinare r`dicat, pentru ca de greuimea sarcinii mijloc pre lesne s[ nu i s[ ]ndoiasc[. A doa, la d`nsa ieste de luat ]n sam[ perinu\ele ]ntre picioarele dinainte =i ]n pulpile picioarelor denapoi, ]n carile, c`nd pentru ]nc[rcarea la p[m`nt =ede, ca cum ]n ni=te pirostii cu trii picioare, ]ntr-acele perinu\e s[ sprijine=te, pentru ca adese culcarea =i ridicarea =i greuimea, carea ]n spate o ]ndeas[, pieptul =i pulpile s[ nu-i juleasc[, nici piielea, r[nindu-i ]n ceva, s[ o betejasc[. A triia ieste la d`nsa de socotit m[rimea trupului =i pu\in[ m`ncarea =i ]nc[rcarea stomahului =i mare r[bdarea carea de sete ]n vremea c[ldurii are, pentru ca =i hrana fiindu-i pu\in[ =i r[bdarea mare la sete, pre la locurile carile m`ncarea de ]n bi=ug =i b[utura ]n biv nu s[ afl[, mai r[bd[toare =i mai trebuitoare s[ fie (c[ acela ieste mai trebuitoriu, carile la vreme de nevoie ieste mai r[bd[toriu). Acestea dar[ ]n C[mil[ firea ascundzind, nevoia =i me=ter=ugul din fire1 a=e =i spre acesta sf`r=it s[ le fie or`nduit sfite=te. Iar[ de toate mai pre urm[ de socotit la C[mil[ r[m`ne, ca dup[ m[rimea trupului, mic=orimea sufletului, =i dup[ ar[tarea trupului, prostimea duhului ce are, c[ un copil de =epte ani sau =i mai mic =epte c[mile sau =i mai multe dup[ sine a trage =i ]nc[tro voia ]i ieste a le ]ntoarce poate, iar[ de multe ori, ]n locul copilului, un m[g[ra= aceast[ slujb[ a s[v`r=i =i c`teva c[mile dup[ sine a ]n=ira poate, carile c`t sint =i c`t pot, de s-ar putea cunoa=te, lucrul ]ntr-alt chip s-ar t`mpla (c[ unde a socotelii =i a min\ii radze nu lucesc, duhurile puterii pu\in procopsesc). Acesta lucru ]n dobitocul acesta chiar arat[ c[ firea nu dup[ m[rimea trupului duhurile ]n cump[na atocmirii au ]mp[r\it, ce la st`rvul m[minos =i v`rtos duh logo= =i fricos au pus (c[ puterea trupului, c`t de 1 Cantemir afirm[, a=adar, c[ ]n natur[ s-ar manifesta necesitatea, o necesitate imanent[, la care se r[spunde prin solu\ii de ordin natural, datorit[ unei inteligen\e sau ra\iuni de factur[ creatoare, ,,me=ter=ugul din fire“.

126

Dimitrie Cantemir

v`rtoas[, r`dic[, ]mpinge =i str`nge, c`t de mai mult ar putea doi sau trii, iar[ cel puternic la socoteal[ cu miile pre al\ii cov`r=e=te). Deci ]ntr-acesta chip C[mila fiind, toate nevoile =i greut[\ile ce trage nu peste voie, ce peste =tiin\[ sufere. }n care lucru, lauda vrednicii suferelii s[ agonisasc[ nu poate (c[ci acela ce simte, iar[ nu acela ce nu simte, a suferi s[ dzice, =i cela ce puterea spre izb`nd[ harnic[ a fi ]=i cunoa=te =i nu-=i izb`nde=te, iar[ nu cela ce sl[biciunea nepriietinului ne=tiind, de fric[ s[ contine=te, r[bd[toriu s[ nume=te). }nc[ mai cu de-adins =i precum adev[rul s[ are, c[ C[mila, nu c[ci nu poate, ce, precum am dzis, c[ci nu =tie c[ poate, i s[ pare c[ de-ar putea vreodat[ pre cei ce o ]n[c[j[sc, tot =-ar izb`ndi; de care lucru ]n =tiin\a ei, sl[biciunea duhului puterile trupului necl[tind, numai cu pizma =i ]n[du=ala r[m`ne. Carea macar c[ ]n via\[ (precum unora place) dzic c[ nu o uit[, ]ns[ iar[=i ]n via\[ izb`nda, pentru pricinele carile am dzis, a-=i r[scump[ra nu s[ ]nvrednice=te. Acestea dar[, cani pre scurt, o, iubite priietine, ]n C[mil[ =i ]n firea ei a=e s[ socotesc, =i cu tot adev[rul a=e =i sint. Deci pentru aceasta mai mult voroava a lungi p[r[sindu-ne, la Stru\, pasirea s[ ne ]ntoarcem. A=edar[, gium[tatea dobitocului acestuia ]n C[mil[ aievea ar[t`ndu-s[, acmu cu alt mijloc gium[tatea ce r[m`ne ]n Stru\, pasirea, s[ o cerc[m =i iar[=i prin cele patru a firii pricini,1 ce, cum, din ce =i pentru ce ieste, s[ o afl[m. Deci la acesta lucru ]nt`i ca astrologhii s[ facem s[ cade, carii cele adev[rate fire=ti =i cere=ti trupuri mai curat vr`nd s[ arete, ni=te fiin\e din socoteal[ =i ni=te trupuri =i locuri, carile nici ]n ceriu, nici ]n fire s[ afl[, pun. Dup[ aceasta dar[ socoteal[, a fi s[ dzicem =i cu mintea s[ supunem, precum ]n fire s[ afl[ o pasire mare, cu pene, pedestr[ =i nezbur[toare, sau un dobitoc cu doa[ picioare =i s[ oa[; hrana, 1 +i componenta Stru\, adic[ pas[rea, este analizat[ prin prisma celor patru cauze: pricina ce (cauza formal[), pricina cum (cauza eficient[), pricina din ce (cauza material[), pricina pentru ce (cauza final[).

Istoria ieroglific[. Vol. I

127

]n loc de gr[un\[, iarb[ sau carne, s[-i fie piatr[, foc =i fier; =i a=e, pre ciuda lumii, aceasta prin pricinele fire=ti de am[nuntul s[ o ispitim, ca oarece pentru d`nsa adev[rul =i socoteala ce ne va ar[ta s[ oblicim. Pre c`t dar[ ieste din partea materiiasc[, s[ vede c[ nu piatr[, lut sau alt metal, ce carne, singe =i alalte lucruri de materie dihaniiasc[ are. Pre c`t din pricina f[c[toare ieste, ]nt`i ]n ou s[ z[misle=te, s[ oa[, cloce=te =i apoi puii ca alalte pasiri din oa[ ]=i scoate. Iar[ c`t despre pricina formei, multe =i aspre discolii are, pre carea, bini=or de o vom socoti =i ]n cump[na socotelii drepte de o vom cump[ni, mai mult spre a firii ei cuno=tin\[ dec`t alalte ne va agiuta. Forma, dar[, parte ]i ieste de pasire, iar[ parte de dobitoc. De dobitoc, dzic, c[ci pedestr[, nezbur[toare =i pre fa\a p[m`ntului, iar nu ]n aer ]mbl[toare. Talpa ]i ieste ca de C[mil[, cu copit[ ]mpreunat[, iar[ nu cu unghi =i cu degete despicat[; ]n spinare, ghib ]n sus r`dicat ca C[mila are, la grumadzi, lung[ =i ]ntoars[, la picioare, ]nalt[ =i la genunchi botioas[ ieste; la cap, mic[ =i la bot, ]ntoars[, nu plisc de pasire, ce bot de dobitoc poart[; coada ]n sus ]ntoars[, crea\[ =i tufoas[ ]i ieste. Rar =i departe p[=e=te, princet =i lin pa=ii ]=i cl[te=te. Acestea toate din forma c[milii ]ndatorit[ a fi, dovad[ nu trubuie. Iar[ din forma pasirii ]nd[m`nat[ a fi, numai penele o arat[; ]n loc de fulgi, tulee, =i ]n loc de peri, pene =-au luat. Acestea dar[ la un loc ]mpreun`ndu-le, pentru a patra pricin[, carea ieste a s[v`r=itului, cum vom putea vom giudeca. Deci, pre c`t cu socoteala a agiunge putem, dzicem c[ firea ]ntr-aceasta jiganie un lucru mijlociiu au lucrat. C[ci trupul mare as[m[n`nd C[milei, cu mici penele aripilor pasirii ]n aer a s[ r`dica nu poate. A=ijderea, slab trupul p[s[resc sarcina dobitoceasc[ =i a pohoar[i greuime a suferi =i a purta nu poate. De unde aievea ieste c[ nici firea spre acestea au tocmit-o, nici me=ter=ugul =i nevoia au silit-o. De care lucru, un lucru numai a s[v`r=i poate (c[ci firea ceva ]n z[dar =i ]n de=ert nu face), ]ns[, de ieste de credzut cuv`ntul unora, carii dzic precum jiganiia aceasta ]n stomahul s[u fierul amistuind =i

128

Dimitrie Cantemir

o\elul ]n ma\e=i topind, pre urma ei, cei ce aceast[ treab[ de grij[ au, g[ina\ul la un loc ]l str`ng, pre carile me=terii de a doa oar[ fierb`ndu-l =i ]n materiia =i forma dint`i ]ntorc`ndu-l, fierul cel vestit, ce-i dzic meschiul vechiu, s[ fie aleg`nd, din carile od`n[oar[ povestesc precum oa[ de fier prea multe s[ s[ fie f[cut, carile =i p`n[ ast[dzi ]n c[m[rile ]mp[ra\ilor r[m[=i\[ s[ p[z[sc =i s[ afl[. }ns[ aceasta socoteal[, macar[ c[ pre la mul\i de adev[rat[ s[ \ine =i s[ crede (dar[ mi=eliia lumii ace=tia at`ta cu vremea lucrurile str[mut[, c`t celea ce unii o dat[ cu m`nule le apip[ia, cu picioarele le c[lca =i cu ochii le videa, acelea=i acmu al\ii audzindu-le, ]n loc de basn[ =i de minciun[ a fi s[ le \ie). }ns[ noi a celora ce ispita prin scrisori a oameni de temeiu nu s[ pomene=te, nici acmu ispita dup[ cuvinte cineva a afla s[ ]nvrednice=te, lucrul ]n prepusul schipticesc l[s[m. +i a=e, nici spre aceasta sf`r=it din fire Stru\ul or`nduit a fi nu s[ adevere=te. De care lucru, din t[gad[, m[rturisirea adev[rului aduc`nd, dzicem: jiganiia aceasta dobitoc cu patru picioare nu ieste, pasire zbur[toare nu ieste, C[mil[ nu ieste, Stru\ aplos nu ieste, de aier nu ieste, de ap[ nu ieste. De unde iar[=i dzicem c[ cea adev[rat[ a ei hot[r`re aceasta poate fi: Strutocamila ieste traghelaful firii1 (c[ci ieste la filosofi altul, al chitelii), carile dintr-]mbe monarhiile ieste, =i ieste =i nu ieste. Ieste, dzic, c[ci adev[rat ]ntre lucrurile firii ciud[ ca aceasta s[ afl[; nu ieste, dzic, c[ci nici dintr-un neam a fi socoteala nu adevere=te. De care lucru, o, iubite priietine, ]ns[mnarea marelui acestuia nume alt[ nu sun[, f[r[ numai hiri=[ himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor =i traghelaful firii. Deci acmu 1 Traghelaf are sensul de asociere absurd[ ]ntre \ap (grec. tragos) =i elefant (grec. elafos); ar ]nsemna deci o fiin\[ imposibil[ ]n cadrul firii, un nonsens al naturii. „Traghelaful chitelii“ sau, mai simplu, traghelaf, este un termen creat de Aristotel pentru desemnarea absurdit[\ii logice. No\iunea „traghelaful firii“ este sinonim[ cu expresiile de mai jos: „hiri=[ himera jiganiilor“ =i „irmafroditul pasirilor“, toate ]nsemn`nd o fiin\[ himeric[ din punct de vedere natural.

Istoria ieroglific[. Vol. I

129

lucrului, c[ruia neamul, chipul =i toat[ vredniciia firea i-au t[g[duit, oare cu ce obr[znicie, sau mai adev[rat s[ dzic, cu ce nebunie cineva din voia slobod[ sau din me=ter=ug spre vreo vrednicie a o r`dica ar ]ndr[zni?1 (C[ mai pre lesne ar fi cineva, g`ndacii ]ngiug`nd, p[m`ntul ca cu boii ]n plug s[ are, dec`t vreun bine sau folos a a=tepta de la cela carile nici din fire vreun dar, nici din pedeaps[ =i din ]nv[\[tur[ vreo vrednicie are). Ace=tiia socotele, o, priietine, eu a unora g`nduri ]mpotriv[ sim\ind, spre a=e de ad`nc[ t[cere m-am l[sat, =i de nu voiu cumva proroc minciunos ie=i =i un prognostic a face, macar[ c[ nu f[r[ siial[, voiu ]ndr[zni. Deodat[ a Corbului siloghizm s[ va ]nt[ri, =i senten\ia Cucunozului s[ va plini, =i Strutocamilii ]n cap coarne ca a boilor2 ]i vor razs[ri, =i ]n scaunul vredniciii s[ va sui3 (ca fortuna c`nd va s[ tr`nteasc[, ]nt`i r`dic[, =i norocul ]nt`i r`de, apoi pl`nge). Numai vremea (carea oglinda ieste a lucrurilor viitoare) va ar[ta, precum =i siloghizmul ieste sofistic =i senten\ia r[zsuflat[ =i Strutocamila din odihn[ ]n n[caz, din fericire ]n pricaz =i din ce ieste ]n ce nu ieste va trece4 (c[ guziului orb fericit[ ]i ieste via\a, c`nd ]n ]ntunerecul suptp[m`ntului ]mbl[, iar[ c`nd pre fa\a p[m`ntului iese, nu mai cur`nd radzele soarelui ]l ]nc[ldzesc dec`t unghile blend[ului ]l sfridelesc).“ 1 Lupu Bogdan precizeaz[ c[ ar fi ilogic s[ fie acceptat[ ]n scaunul domnesc o asemenea fiin\[, ea ]ns[=i un nonsens al naturii; ]n mod concret el se refer[ ]ns[ la situa\ia c[ nu putea fi ales domn un om ce nu era nici moldovean, nici muntean adev[rat. 2 Coarne ca a boului: luarea domniii, adaogerea puterii (D.C.). 3 Mihai Racovi\[ „]n scaunul vredniciii s[ va sui“ cu ajutorul lui Br`ncoveanu =i al sp[tarului Mihai Cantacuzino, adic[ va urca treapta cea ]nalt[ a domniei. 4 Lupu Bogdan hatmanul prezice c[ suirea ]n scaunul domnesc va aduce nenorocire lui Racovi\[ ]nsu=i =i Moldovei, ceea ce s-a =i ]nt`mplat, pentru c[ dup[ doi ani de domnie, Racovi\[ a fost mazilit =i ]nchis de turci. Am[nuntul ar putea constitui un argument c[ Istoria ieroglific[ a fost ]nceput[ imediat dup[ mazilirea acestuia, adic[ ]n februarie 1705, =i terminat[ spre sf`r=itul aceluia=i an.

130

Dimitrie Cantemir

Brehnacea, acestea toate de la Lup cu bun[ urechea ascult`nd =i cu ]ntreag[ socoteal[ ]n\eleg`nd, singur[ din sine, precum cuvintele Lupului adev[rate =i pline de ]n\elepciune s[ fie, cunoscu. Asijderea, precum, ca un deplin filosof, toat[ aporia au dezlegat =i cea hiri=[ hot[r`re Strutocamilii au dat. }ns[ mai denainte sfaturile carile ]ntre Corb =i ]ntre Cucunos s[ f[cus[ =tiind1, ]nc[ mai tare de iute adulm[carea Lupului s[ mira (c[ci s[mnul ]n\elepciunii ieste ca din cele v[dzute sau audzite, cele nev[dzute =i neaudzite a adulm[ca, =i viitoarele din cele trecute a giudeca). De care lucru, siiala =i t[cerea Lupului nu din pizm[ sau dintr-a inimii ]mpietro=ere, ce din dreapt[ a ]n\elepciunii regul[ a fi pricepu (c[ t[cerea sau la vreme a ]n\eleptului gr[ire, multora pild[ =i ]nv[\[tur[, iar[ a nebunului bolb[itur[, =ie ur[, iar[ a altora sc[r[nd[vitur[ ieste). De vreme ce a Corbului inim[ b[tea ca Strutocamila ]ntre pasiri dup[ d`nsul, iar[ ]ntre dobitoace locul cel mai de sus s[ \ie2. A=ijderea, =tia c[ nu numai filosofiia Lupului, ce nici sfatul a toat[ lumea din mintea ce apucase s[-i ]ntoarc[, cu putin\[ nu ieste (cu inima ]n pizm[ ]mpietro=at[, sau dup[ voia sa a ispr[vi neput`nd, de n[caz s[ tope=te, sau oric`nd ar putea r[ul a face nu s[ ]ndoie=te). Acestea Brehnacea, ]n sine a=e chitindu-le =i socotindu-le, p`n[, mai pre urm[, socoteala ]ntracesta chip ]=i a=[dz[ (orice spre binele =i folosul monarhii ieste, aceasta a ar[ta =i a gr[i s[ cade). Iar[ de vor fi urechi ca acelea a=e=i de tot adev[rului neascult[toare =i inimi nicicum folosul de ob=te priimitoare, p[catul ]n cap =i ocara ]n obrazul lor fie! 1

Aluzie la faptul c[ stolnicul Cantacuzino, ca principal sfetnic al lui Br`ncoveanu, cuno=tea de mai ]nainte hot[r`rea domnului s[u de a pune ]n scaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[. Din ceea ce urmeaz[ mai rezult[ ]ns[ c[ Lupu Bogdan, re\inut la Bucure=ti, convinsese pe stolnic s[ nu mai sprijine pe Br`ncoveanu =i s[ determine pe acesta =i pe Mihai Cantacuzino s[ renun\e la sprijinul acordat lui Racovi\[; dar documentele vremii infirm[ aceast[ convingere a lui Cantemir. 2 Br`ncoveanu dorea ca Racovi\[, ]n calitate de domn al Moldovei, s[ fie al doilea ]n importan\[ dup[ sine.

Istoria ieroglific[. Vol. I

131

A=edar[, Brehnacea, de la Lup desp[r\indu-s[, ]nt`i cu Cucunozul s[ ]mpreun[, c[ruia toat[ ]n\elepciunea =i filosofiia Lupului1 ]i povesti =i precum adev[rat[ hot[r`rea Strutocamilei au dat, ]mpotriva a c[riia alt[ socoteal[ mai tare =i mai adev[rat[ s[ s[ g[sasc[ cu putin\[ nu ieste2. De unde tot lucrul aievea s[ face c[ mintea Corbului gre=it[ ieste =i de ce s-au apucat, sau la cap a scoate nu va putea, sau, de va putea, peste pu\in[ vreme =i lucrul s[ va strica =i, ]n loc de laud[, asupr[-=i ur[ =i hul[ de la mul\i va lua (c[ o mie de lucruri vrednice de-abiia lauda dob`ndesc, iar[ numai unul sc`rnav ]n veci nesp[lat[ cinstei =i numelui grozav[ aduce pat[). Carea prea t`rdziu sau nici od`n[oar[ din gurile n[roadelor =i din =optele gloatelor a o scoate nu va putea (c[ci din fire muritorilor aceasta ieste dat[, ca binele pre lesne, iar[ r[ul cu anevoie s[ uite, =i laudele cuiva pre h`rtie, iar[ hulele pre table de aram[ s[ le scrie). Acestea =i altele ca acestea Brehnacea c[tr[ Cucunoz vorovi, socotind precum ]nt`i pre d`nsa din cea veche =i str`mb[ socoteal[ va putea ]ntoarce, =i de ciia am`ndoi ]mpreun[ m[rg`nd =i pre Corb la calea drept[\ii =i la luminarea adeverin\ii a duce s[ nevoiasc[ (c[ci Brehnacea mai de folos a fi cineva ale sale hotar[ pe dreptate a p[zi dec`t toat[ lumea tir[ne=te a agonisi socotiia)3. Ce ]n z[dar cuvintele =i ]n dar nevoin\ele ]=i pierdu, de vreme ce Cucunozul dzicea, precum prin c[r\i =i mijloace de credin\[ adeverit ieste, c[ Pardosul, Vulpea, Ursul, R`sul4 =i alalte ale lor 1 }n\elepciunea =i filozofia apar ca no\iuni sinonime, din moment ce ]n persoana lui Lupu Bogdan filozofia devine practic[, iar ]n\elepciunea — o conduit[ ra\ional[ =i prudent[ ]n via\a cotidian[. 2 Cantemir continu[ s[ cread[ c[ stolnicul ar fi avut o pozi\ie realist[ =i prudenl[ ]n ]mprejur[rile anului 1703. 3 Referire ironic[ la politica de amestec a lui Br`ncoveanu ]n treburile interne ale Moldovei, dar =i o aluzie la faptul c[ stolnicul determinase pe domnul |[rii Rom`ne=ti s[ nu accepte propunerea marelui vizir, ]n 1703, de a primi ]n acela=i timp =i domnia Moldovei. 4 Marele boier Mihalache Ruset, fratele lui Iordachi (Pardosul).

132

Dimitrie Cantemir

rudenii cuv`ntul lor a priimi =i senten\ia lor a ]nt[ri gata sint1, =i ]nc[ de va fi cineva sfatului acestuia ]mponci=itoriu, prea pre lesne alt[ cale ]i vor ar[ta, pre carea =i vr`nd =i nevr`nd ]i va c[uta a merge (c[ unde ieste sila tir[neasc[, nu s[ cearc[ putin\a fireasc[) =i mai cu de-adins pentru Lup =i pentru Ciacal, carii singuri numai poate ]ntr-alt[ socoteal[ s[ r[m`ie. Deci de Ciacal pu\in[ grij[ ieste, o jiganie =i de stat =i de sfat pu\in[ =i mic[ fiind2, iar[ pentru Lup, de vom videa c[ la g`nd nemutat =i la fire neschimbat r[m`ne, deodat[, precum sfaturile lui priimite ne sint, ]i vom ar[ta. Iar[ c`nd la vremea alegerii lucrului va fi, alt[ treab[ ]ntralt[ parte ]i vom afla, p`n[ sfatul s[ va ispr[vi =i hirograful de m`na tuturor s[ va isc[li. Iat[ dup[ aceia, adeverit sint precum Lupul la b`rlogul s[u cu odihn[ a tr[i bucuros va fi (c[ mai fericit ieste cineva cu str`mt traiu la l[ca=ul s[u dec`t cu toate desf[t[rile ]n casele streine3). Iar[ amintrilea, precum ]mpotriv[ c[ s[ cl[te=te de-l vom sim\i, bun[ nedejde am c[ Pardosul cu multe pestriciunile =i pic[turile lui va afla ac de cojocul Lupului4. 1 Mihai Cantacuzino nu se las[ ]nduplecat de stolnic =i-i m[rturise=te c[ de fapt se produsese deja o schimbare de atitudine ]n r`ndul unora dintre marii boieri moldoveni: Vasile Costache (Ursul), Ilie |ifescu (Vulpea) =i cei doi fra\i Ruset, Iordache (Pardosul) =i Mihalache (R`sul), ]mpreun[ cu „rudeniile“ lor. C[ci Br`ncoveanu ]i determinase s[ p[r[seasc[ pe Cantemire=ti, ai c[ror sus\in[tori fuseser[ p`n[ atunci, pentru a fi de acord cu numirea lui Racovi\[ ca domn. C`t prive=te Lupu Bogdan hatmanul =i Maxut serdarul (+acalul), dac[ se vor opune noii ]ntors[turi a lucrurilor, se vor g[si mijloace de a-i neutraliza. 2 Maxut serdarul, nefiind mare boier, nu f[cea parte din sfatul domnesc. 3 }n aceste noi ]mprejur[ri nefavorabile Cantemire=tilor, se spera c[ Lupul Bogdan, sus\in[torul lor constant, ]=i va da seama de situa\ia critic[ =i va prefera s[ se retrag[ la mo=ie („b`rlogul“), renun\`nd astfel la via\a politic[. 4 Pestriciune =i pic[turi: mer=ter=uguri =i vicle=uguri (D.C.) — intrigi. Sp[tarul Mihai Cantacuzino previne pe fratele s[u, stolnicul, c[ dac[ Lupu Bogdan hatmanul nu va ]n\elege s[ nu se mai opun[, intrigantul Iordache Ruset va g[si ac de cojocul s[u.

Istoria ieroglific[. Vol. I

133

Brehnacea iar[=i dzis[: „Eu, frate, a=i sf[tui ca =i tu de aceast[ socoteal[ s[ te p[r[se=ti, =i am`ndoi ]mpreun[ =i pre Corb de la acesta lucru a-l dezb[ra s[ silim (c[ mai de laud[ ieste o inim[ tulburat[ a ]mp[ca dec`t o r[spublic[ a tulbura, c[ tulburarea a nebunilor, iar[ ]mp[carea a ]n\elep\ilor me=ter=ug ieste). +i c[tr[ acestea pomene=te, iubite frate, c[ Pardosul =i toat[ semin\iia lui credin\[ n-are a c[ruia nu numai scrisorile =i cuvintele, ce a=e=i nici lucrurile de credzut nu-i sint1 (c[ a cui cuvintele nu s[ st[ruiesc, cu anevoie lucrurile i s[ vor st[rui, =i cine necredincios ieste ]n voroav[, viclean va fi =i ]n lucruri), =i, precum piielea cu multe pic[turi ieste picat[, ]nc[ mai cu multe vicle=uguri inima ]i ieste v[rgat[ (c[ inima viclean[ ]nt`i din minciuna cuv`ntului, apoi din vicle=ugul lucrului s[ v[de=te). Carile precum ast[dzi priete=ugul nou, ase m`ine sau poim`ine vr[jm[=iia veche, =i precum acmu plecarea capului, a=e, afl`nd vreme, ridicarea nasului va ar[ta. Iar[ acestea a Pardosului de nu vii pomeni, frate, cuvintele mele, precum o dat[ \i le-am dzis, din minte s[ nu-\i ias[. C[ macar c[ tu la trup mai chipe= =i la stat m[i ]nalt e=ti, dar[ eu =i de v`rst[ mai b[tr`n, =i de pedepse mai dosedit =i mai ispitit, =i de c[i mai multe =i mai departe, =i de \[ri mai streine =i mai late mai asudat =i mai zbuciumat simt, ]n carile =i mai multe am v[dzut, mai multe am audzit =i =i de mai multe m-am ]n=tiin\at (c[ adev[rat, bun[ ieste =tiin\a audzirii, dar[ mai adev[rat[ ieste ispita viderii)“2. 1 Un portret moral al lui Iordache Ruset =i al ]ntregii familii a Cup[re=tilor. Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u c[ n-ar trebui ca Br`ncoveanu s[-=i ]ntemeieze sprijinul acordat lui Mihai Racovi\[ pe ajutorul acestor intrigan\i =i nestatornici ]n amici\ie, deoarece prietenia de ast[zi s-ar putea transforma ]n du=m[nie m`ine, reactiv`nd astfel o „vr[jm[=ie veche“, aluzie la cunoscuta du=m[nie a lui Iordache fa\[ de Cantacuzini. 2 Pentru a-=i convinge fratele, stolnicul invoc[ v`rsta ]naintat[ pe care o avea, experien\a de via\[, erudi\ia =i c[l[toriile ]n diverse \[ri. Este interesant[ aceast[ pledoarie pentru v`rst[, adic[ pentru ]n\elepciune, erudi\ie =i experien\[, privite ca argument ]n demonstrarea adev[rului, pledoarie ce arat[ mentalitatea vremii =i spiritul renascentist al lui Cantemir.

134

Dimitrie Cantemir

Cucunozul acestea toate ]n loc de basn[ =i ]n buiguituri de b[tr`ne\e le lua (c[ basna la pro=ti locul istoriii, m[rg[ritariul la porci, pre\ul ordzului, =uierul la cioban, cinstea mudzic[i =i sfatul bun la inima rea tot o socoteal[ au1). Carile cuvintele Brehnacii, cele ca gr`ul alese =i ca spicul culese, ca pleava sufl`ndu-le =i ca paiele preste arie m[tur`ndu-le, ]ntr-acesta chip i le ]ntoars[: („B[tr`ne\ele, o, frate, =i mult[ truda ]n tinere\e, mai mult de odihna trupului dec`t cinstea =i agonisita numelui cearc[“2). De care lucru, socotesc c[ nu ce dore=te cinstea, ci ce pofte=te odihna ar[\i =i ]nve\i, =i a m[ mira destul nu pociu, cum nicicum ]n partea monarhiii noastre \ii?3 +i cum ]ntr-acesta sfat dobitoacele st`bla finicului s[ apuce cu to\ii noi am putea priimi?4 +i cum cinstea =i slava Vulturului aceasta ar putea suferi? Au nu =tii (c[ agonisita numelui mai mult cu ]ndr[zneala dec`t cu siiala s[ dob`nde=te?) Au nu pricepi (c[ sc`nteia amnariului p`n[ a nu s[ stinge, iasca aprinde, iar[ st`ng`ndu-s[, a doa =i a triia lovitur[ pofte=te?) De care lucru, noi acmu vreme de treab[ =i dup[ poft[ afl`nd, cum 1 Natur[ trufa=[ =i lipsit[ de spirit diplomatic, sp[tarul Mihai Cantacuzino nu ia ]n seam[ apelul la pruden\[ f[cut de fratele s[u. Rostul confrunt[rii de p[reri dintre cei doi fra\i este de a sublinia firile cu totul diferite ale Cantacuzinilor, precum =i diferen\a de caracter =i de optic[ ]n problemele vie\ii politice, adic[ ]ntr-un domeniu at`t de vital pentru |ara Rom`neasc[. Dup[ cum se va vedea =i din cele care urmeaz[, stolnicul se impune drept un model al sfetnicului ]n\elept, ]n timp ce Mihai Cantacuzino ]ntruchipeaz[ pe sfetnicul fanfaron, trufa=, ros de ambi\ii =i de visuri politice m[re\e, c[ruia ]i lipsesc ]ns[ ]n\elepciunea =i pruden\a, deci tocmai ce i-ar fi trebuit unui domn ca Br`ncoveanu. 2 Mihai Cantacuzino interpreteaz[ ]n\elepciunea stolnicului ca o dovad[ a b[tr`ne\ii, insinu`nd astfel c[ acesta ar trebui s[ abandoneze via\a politic[. 3 Mai mult, continu[ sp[tarul, conduita politic[ prudent[ a fratelui s[u ar fi potrivnic[ intereselor |[rii Rom`ne=ti. 4 St`bla finicului (ramura de palmier — n. ed.) a apuca: cinstea numelui a c`=tiga (D.C.) — preocupat de ideea de demnitate, sp[tarul consider[ c[ nu trebuie ca partea moldovean[ s[ ias[ din aceast[ situa\ie cu prestigiul m[rit, iar muntenii s[ r[m`n[ mai pe jos.

Istoria ieroglific[. Vol. I

135

vom putea vremea prelungind, darul norocului ]n para focului s[ arunc[m? C[ bine =tii (c[ pre c`t ieste de iute la curgere punctul vremii, ]nc[ mai iu\i sint mut[rile lucrurilor ]n vreme) =i nu trebuia cineva a te ]nv[\a, de vreme ce (precum chipul norocul mii de mii de obraz[ s[ fie av`nd =i ]n mii de mii de feliuri pre muritori ]n tot ceasul s[ fie m[gulind), adeverit e=ti. Au nu de cu var[ st[p`nii caselor, de iarn[ grijindu-s[, toat[ zaharaoa trebitoare ]n jitni\ele =i c[m[rile sale gr[m[desc?1 (C[ ce d[ vremea, nici avu\iia, nici nevoin\a poate cump[ra). Iar[ c`te primejduitoare ]n vremea viitoare mi-ai pomenit, acestea ]nc[ nu t[g[duiesc (c[ cine vreodat[ norocul supt l[cat[ =i norocirea ]n lad[ =-au ]ncuiat? Sau cine tot cu aceia fortun[ ]n via\[ s-au slujit, de carea vreodat[ s[ nu s[ fie n[c[jit?). Ce a muritorilor mai mult aceasta le ieste hiri=iia (ca ]n dzua norocului s[-=i arete v`rvul cornului, iar[ ]n dzua nenorocului, de nevoie s[ sufere =i scoaterea ochiului2). De care lucru a=e socotesc, ]ntr-aceast[ dat[, nicicum biruin\a la dobitoace s[ nu r[m`ie (macar[ =i adev[rul p[rta= =i ]mpreun[ nevoia= s[ le fie). [O, fortuna bun[ (de ieste ]n lume vreuna adev[rat bun[), cum =i tat[, =i maic[, =i sor[, =i frate fortunei rele e=ti, carea p`n[ ]ntr-at`ta pre muritori buiguie=ti, ]mbe\i =i nebune=ti, c`t =i spre tab[ra adev[rului desfr`nate o=tile nebunelor sale socotele a-=i slobodzi nu s[ ru=ineadz[]. Deci acmu, frate, ]n nemic[ ceva=i de cuvintele Lupului ]mbl`nzindu-te =i nici o z[bav[ la mijloc puind, ]mpreun[ s[ ne scul[m =i la ]mpreunarea Corbului s[ mergem, pre carile =i de l[ud[roas[ filosofiia Lupului s[-l ]n=tiin\[m, =i de ciia lucrul mai cu c[ldur[ =i mai cu 1 Politician de tip machiavelic, sp[tarul Mihai Cantacuzino sus\ine principiul politic de a specula oportunit[\ile cu ]ndr[zneal[ =i nu cu pruden\[; altfel, mai spune el, norocul te poate p[r[si, f[r[ s[ mai ai certitudinea c[ alt[ dat[ \i se va mai oferi vreo =ans[, oric`te eforturi ai mai depune 2 Ca atare, ]ndr[zneala este fireasc[ ]n politic[ ]n perioadele norocoase =i tot astfel suferin\a ]n vreme de restri=te.

136

Dimitrie Cantemir

nevoin\[ s[ apuc[m (c[ nu mai pu\in z[bava prin lenevire st`lpii monarhiii, dec`t cfartana m[dularele trupului scutur[1)“. Brehnacea, macar[ c[ cu greu iu=oare cuvintele Cucunozului audziia =i cu grea\[ aspre voroavele =i spurcate bl[st[murile asupra adev[rului suferiia, ]ns[, ]ntr-alt chip a face nici av`nd, nici put`nd, scul`ndu-s[ cu Cucunozul ]mpreun[, la Corb s[ dus[r[2. }naintea a c[ruia, Cucunozul, dup[ ce toate cuvintele Lupu i de-a fir-a-p[r povesti =i ]nc[ dec`t era, cu oxiile, variile minciunilor le mai asupri, cu apostrofurile lingu=iturilor ale dobitoacelor lucruri dec`t era mai mic=ur[ =i cu perispomenile m`ndriii slava =i numele zbur[toarelor preste ceriuri r`dic[ =i multe de v`nt pline cuvinte r[zsufl[, ]mpotriva a toat[ socoteala dreapt[, g`ndul =i fapta Corbului pre c`t mai mult putu a abate sili (c[ ce ieste la muritori mai pre lesne dec`t cuv`ntul r[u a gr[i? =i ce ieste mai cu greu la peminteni dec`t cuv`ntul adev[rului a dzice =i pofta dreptei socotele a face?). Corbul a=ijderea, inim[ ca aceia av`nd, carea, de ar fi preceput, precum cineva din g`ndul s[u s[-l abat[ s-ar nevoi, aceluia cu tot mijlocul puterilor sale ]mpotriv[ s[ i s[ puie, cu c`t mai v`rtos =i cuvinte spre pl[cere =i ]ndemnare, dup[ a sa vrere, de la Cucunoz audzind, po\i crede c[ cu ima ar fi s[ltat =i dup[ sf[tuirea pl[cut[ s-ar fi plecat? (C[ la inima st`lpit[ =i ]mpietrit[, un cuv`nt dup[ pl[cere dec`t 1.000 de talan\i mai pl[cut ieste), ]ns[ (unde lumina adev[rului love=te, oric`t de gro=i ar fi p[re\ii ]ndr[ptniciii, de nu peste tot, dar[ oarece zarea tot str[bate). De care lucru, Corbul, ale Lupului dec`t soarele mai viderate =i dec`t lumina mai str[luminate =i mai adev[rate cuvinte audzind, pre carile ]n cump[na socotelii tr[g`ndu-le, ]ntracesta chip c[tr[ Brehnace =i c[tr[ Cucunoz voroav[ f[cu: „(Fericit 1 }nt`rzierea ]n m[surile politice pe care trebuie s[ le ia un domn poate fi mai d[un[toare dec`t o boal[ grea. 2 Dup[ pasajul confrunt[rii vederilor politice dintre fra\ii Cantacuzini, trecem la secven\a urm[toare, ]n care punctele de vedere diferite ale celor doi sfetnici sunt confruntate ]ntr-un consiliu intim, cu pozi\ia lui Br`ncoveanu ]nsu=i.

Istoria ieroglific[. Vol. I

137

ar fi acela, o, priietinilor =i so\iilor mele, a c[ruia ]mpotrivnici =i nepriietini f[r[ putin\a lucrurilor, dar[ de trei ori mai fericit ar fi acela a c[ruia vr[jma=i f[r[ agiutorin\a sfaturilor ar fi) =i, de vreme ce ]n capul ]mponci=etoriului voii noastre socotele a=e de drepte =i sfaturi a=e de ascu\ite s[ afl[, alt[ ceva mai mult nici a dzice, nici a face avem, f[r[ numai cere=tii no=tri st[p`nitori inimile alaltora s[ ]mpietreasc[ =i urechile min\ii s[ le astupe, ca nici glasul a-i audzi, nici sfatul ]mpotriv[ a-i asculta s[ poat[ (c[ mai mult[ nedejde de biruin\[ ]n lipsa sfatului vr[jma=ului dec`t ]n mult num[rul, tare m`na =i ascu\it[ sabiia osta=ului ieste). Iar[ de vreme ce ]mpotrivnic sfetnic =i ]mponci=etoriu vrednic ca acesta1 a avea din noroc ni s-au t`mplat, ]n ceva cu inima s[ nu sc[de\i v[ poftesc (c[ cu c`t lucrurile mai cu anevoie =i mai cu mult[ nevoin\[ s[ dob`ndesc, cu at`ta mai cu mult s[ laud[ =i mai cu cinste s[ sl[v[sc). Deci eu aceasta am socotit dinceput =i aceasta voi \inea sau p`n[ a tr[i sau p`n[ lucrul ]nceput voi s[v`r=i, adec[ siloghizmul o dat[ la mijloc pus, s[ s[ ]nt[reasc[, =i Strutocamila, spre cinstea epitropiii r`dic`ndu-s[, de la to\i vrednic[ s[ s[ cunoasc[2 (c[ mai fericit socotesc a fi acela carile ]ntr-o sughi\are duhul =-ar sf`r=i dec`t cela carile ce o dat[ au giuruit, p`n[ la moarte giuruin\a a plini, pre c`t va putea, nu s[ va nevoi). Care lucru, precum l-am ]nceput, a=e a-l s[v`r=i doa[ pricini ]ndemn[toare =i am`ndoa[, precum socotesc, folositoare sint: Una, c[ al nostru, iar[ nu al dobitoacelor sfat ]nt[rirea lu`nd, oricum ar fi, titulul ]n\elepciunii =i numele vrednicii l`ng[ monarhiia noastr[ va r[m`nea (c[ ]ntre ]mp[ra\i =i monarhi nu mai gios s[ \ine cinstea sfatului divanului dec`t biruin\a nepriietinului ]n mijlo1 Br`ncoveanu recunoa=te c[ Lupu Bogdan era un du=man foarte inteligent =i ca atare de temut. 2 Br`ncoveanu ram`ne ne]nduplecat ]n hot[r`rea sa de a nu renun\a la mazilirea lui Constantin Duca =i de a sus\ine urcarea ]n scaunul Moldovei a lui Mihai Racovi\[.

138

Dimitrie Cantemir

cul meideanului). Alta, c[ci despre partea noastr[, ]ntre d`nsele pre Strutocamil[ epitrop Leului puind, sau de tot supt puterea noastr[ le vom lua, sau totdeauna ]ntre m[dularele trupului monarhiii lor g`lceav[ nep[r[sit[ =i tulburare neodihnit[ =i mai pre urm[ r[zboaie =i mor\i vor fi =i s[ vor scorni. +i a=e, precum bine =ti\i (c[ moartea unora ieste via\a altora), noi cu singele lor ne vom ]ngr[=ea, ne vom ]nt[ri =i puterile ni s[ vor ]nnoi1. (C[ nici od`n[oar[ norocirea =i m[rirea unuia f[r[ nenorocirea =i mic=urarea altuia a fi nu poate). }ns[ pentru taina carea acmu ]n inimile noastre ascuns[ st[, nici Lupul, nici alt[ jiganie =tire s[ aib[, p`n[ c`nd pre cei mai de frunte dintre cele cu patru picioare mai bini=or vom ispiti (c[ lucrurile grele pre c`t sunt mai t[inuite, pre at`ta ies mai iu=oare, =i sfatul descoperit pre c`t ar fi de folos t[inuit, pre at`ta iese de stricate ]n gloate dezv[lit). C[ pre cei mai ale=i dintre d`n=ii, dup[ voia =i inima noastr[ plec`ndu-i, cu cei mai de gios a ne r[spunde pre lesne ne va fi.“ Din monarhiia dobitoacelor era cinci jig[nii, carile la acea adunare =i mai de frunte =i mai de cinste era, adec[: Pardosul, Ursu, Lupul, Vulpea =i C[mila (pentru carea mai pre urm[ toat[ r[scoala =i vrajba cea mare ]ntre doa[ monarhii s-au scornit, c[ci mut`nd-o din C[mil[ ]n pasire =i ad[og`ndu-i la urechile ciute coarne buorate, numele ]n Strutocamil[ ]i mutar[). Pre l`ng[ acestea era =i Ciacalul, ]ns[ acesta nu ]ntr-at`ta socoteal[ s[ \inea. Aceste cinci jig[nii ]n locul a toat[ v`lfa =i ]n chipul a toat[ stema a alaltor cu patru picioare era, ]ntr-]nsele toat[ lauda ]n chivernisale =i toat[ nedejdea ]n nevoi =i primejdii li s[ sprijeniia (c[ precum pre st`lpii mai gro=i =i mai v`rto=i toat[ urdzala casii s[ sprijine=te, a=e ]n patru sau cinci, sau =i mai mul\i, toat[ 1

Br`ncoveanu declar[ c[ prin numirea lui Racovi\[ ]n Moldova, prestigiul =i puterea |[rii Rom`ne=ti se vor ]nt[ri. C`t prive=te situa\ia grea ]n care urma s[ ajung[ Moldova datorit[ inten\iilor domnului |[rii Rom`ne=ti, este, desigur, o exagerare a lui Cantemir.

139

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

otc`rmuirea public[i s[ odihne=te ). Iar[ pricina a alegerii acestor cinci jig[nii au fost c[ ]nc[ de pe vremea g`lcevii cu Vidra =i cu B`tlanul, ]ntre d`n=ii at`ta glogozal[ =i amestec[tur[ precum s[ scorne=te v[dzind, socotir[2 (c[ ]n gurile multe pu\ine sfaturi de isprav[ sint, =i ]n voroavele delungate gre=al[ a nu s[ face peste putin\[ ieste) =i, pentru mai cu f[r[ glogozal[ lucrurile s[ scuture =i mai pre lesne la un cap[t s[ le scoa\[, dzis[r[: „Iat[, noi din toat[ monarhiia noastr[ ne aleas[m, deci trebuie =i din monarhiia voastr[, alege\i pre cine vi\i socoti, pentru ca deos[bi de alalt[ gloat[ trebele s[ ne tr[ctuim, =i orice mai de folos =i mai cu cuviin\[ am afla, ]n =tiin\a ]mp[ra\ilor =i tuturor gloatelor s[ d[m =i spre acel a=edz[m`nt inimile tuturor a pleca s[ silim3 (c[ci voia gloatelor =i a noroadelor proaste ieste ca ]mbletul calului ne]nv[\at =i desfr`nat, carile, din netocmit[ =i preste sim\ire slobodzita 1 Un rol precump[nitor ]n conducerea Moldovei ]l aveau ]n acea vreme vreo c`\iva mari boieri; Cantemir men\ioneaz[ pe Iordache Ruset, Vasile Costache, Lupu Bogdan, Ilie |ifescu =i Mihai Racovi\[ (C[mila). Maxut serdarul (+acalul) nu prea era luat ]n seam[, el fiind un boier mai m[runt. Ace=ti cinci mari boieri se aflau ]mpreun[ cu al\ii, ad[posti\i la curtea lui Br`ncoveanu de teama lui Constantin Duca. }ncep`nd cu pomenirea lor, scriitorul face o lung[ digresiune cu scopul de a demonstra cum s-a ajuns la actualele ne]n\elegeri care se petreceau ]n adunarea animalelor =i deci ]n via\a politicii de culise de la curtea din Bucure=ti. Scriitorul men\ioneaz[ astfel faptul c[ aceste ne]n\elegeri se iscaser[ din cauza propunerii ca Stru\oc[mila, protejata =i unealta muntenilor, s[ devin[ domnul Moldovei, lucru ce a nemul\umit o bun[ parte din boierimea moldovean[. 2 Discordia ]ncepuse mai demult — precizeaz[ scriitorul — =i anume ]nc[ de pe c`nd Chiri\[ Dimache (B`tlanul), capuchehaia Moldovei la Poart[, tr[dase pe Constantin Duca, p`r`ndu-l lui Br`ncoveanu pentru uneltirile sale ]mpotriva domnului |[rii Rom`ne=ti, dup[ care urmase =i mazilirea. 3 Pentru a rezolva problema iminentei succesiuni la tronul Moldovei, cei cinci mari boieri, afla\i la curtea lui Br`ncoveanu, devin purt[tori de cuv`nt ai boierimii moldovene refugiate, cer`nd s[ se formeze o delega\ie =i din partea boierimii muntene, pentru a se ]ncepe astfel tratative ]n vederea desemn[rii, de comun acord, a unui nou candidat la domnia Moldovei.

140

Dimitrie Cantemir

r[pegiune, de multe ori ]n r`pi ad`nci =i de maluri ]nalte cu capul ]n gios d[)“. A=edar[, despre partea zbur[toarelor, Corbul, Cucunozul, Brehnacea =i Uleul s[ aleas[r[1, carii cu ceialal\i ]mpreun[ lucrurile mai pre am[nuntul ]ncepur[ a scutura =i unii pre al\ii ]n ce sfat =i ]n ce socoteal[ s[ afl[ ispitiia (c[ ]n lucrurile grele, ]nt`i sfetnicii, apoi sfaturile a a=edza trebuie). Ce c`t despre partea jig[niilor, era prea pre lesne lucrul a s[ a=edza s-ar fi putut, de vreme ce jig[niile ale sale numai a sprijeni siliia =i inima totdeauna spre line=te le st[ruia. Iar[ despre partea pasirilor nu a=e era, c[ci la d`nsele =i cuvintele cu me=ter=ug, =i lucrurile cu vicle=ug era, de vreme ce alta supunea ]n voroav[ =i alta avea ]n inim[ s[ fac[, adec[ nu numai cu ale sale c`t nu era ]ndestuli\i, ce a=e=i nici cu a altora de sa\iu s[ s[tura2 (c[ pofta l[comiii cu puterea ]mpreunat[ ca pojarul ]n iarba uscat[ ieste). Deci dintr-acestea pasiri, Brehnacea, precum s[ videa, sau din sine plecat[, sau din a Lupului v`rtoase argumenturi =i adev[rate socotele ]ntoars[, =i vrea =i cuno=tea ce ieste adev[rul, de care lucru de multe ori cu mare ]ndr[zneal[ ]mpotriva ]ndr[ptnicii voii Corbului s[ punea, ce ]n de=[rt3. C[, precum =i mai sus s-au pomenit, Corbul, din r[utatea o dat[ ]n minte pus[, a s[ c[i nu =tiia =i din vicle=ugul ce apucase nu s[ p[r[siia (o, c`t cu multul mai fericit ieste acela carile ]n boal[ f[r[ leac cade dec`t cela carile ]n r[utate neuitat[, desfr`nat s[ sloboade) (c[ mai bine ar fi cuiva cu 1.000 de rane a s[ r[ni dec`t o dat[ pacoste =i dosad[ 1 Delega\ia muntean[ a fost format[ din Constantin Br`ncoveanu (Corbul), domnul |[rii Rom`ne=ti, sp[tarul Mihai Cantacuzino (Cucunozul), stolnicul Constantin Cantacuzino (Brehnacea) =i paharnicul +tefan Cantacuzino (Uliul), fiul stolnicului. 2 Dar, dup[ cum insinueaz[ Cantemir, ]n timp ce delega\ia moldovean[ participa cu toat[ sinceritatea la tratative, partea muntean[ se purta necinstit =i, fiind avid[ de putere, era preocupat[ de avantaje politice. 3 Din delega\ia muntean[, doar stolnicul Constantin Cantacuzino ]ncerca s[ tempereze, dar f[r[ folos, ambi\ia =i l[comia lui Br`ncoveanu.

Istoria ieroglific[. Vol. I

141

de-aproapelui s[u a pricini). De care lucru, Corbul nu spre cea de ob=te folosire, ce spre a sa tare dorit[ poftire s[ siliia, =i nu ceva r[zsipit ]ntre d`n=ii s[ alc[tuiasc[, ce numai cu a sa tiranie s[ s[ slujeasc[ s[ nevoia. De unde ispita dup[ g`nd ]i r[spuns[, de vreme ce ]nt`ia=i dat[ pre S[raca C[mila ispitir[, c[riia giuruindu-i c[ pre l`ng[ urechi, coarne =i pre l`ng[ peri, pene ]i vor adaoge =i din dobitoc pasire o vor putea face1. A=ijderea, numelui C[milii titulul Stru\ului alc[tuindu-s[ =i de la pasiri aripi, iar[ de la dobitoace coarne lipindu-i-s[, ]ntre dobitoace mai fericit[ =i ]ntre pasiri mai sl[vit[ va fi2, ]ndat[ credzu, proasta, c[ dup[ giuruin\[, s[ va plini =i fapta (c[ la muritori tare s[ poh`rne=te credin\a, unde mai denainte pofta =i voia nep[r[sit ]mpinge). Ins[ urma era s[ arete c[ adev[rat[ ieste parimiia veche (c[ C[mila cerc`nd coarne, =-au pierdut =i urechile), iar[ acmu cerc`nd pasire a s[ face, vremea va s[-i arete c[ =i dobitoc a fi nu va mai putea, =i od`n[oar[ ]n primejdiia urechilor, iar[ acmu poate =i ]n peirea capului s[ cadz[3 (c[ cine pre p[m`nt ]n ceva ce ieste nu s-au ]ndestulit, credz c[ acela =i ]n ceriu macar[ fericire nu va cunoa=te). Deci oricum au fost ]ncep[turile, =i cum s[ vor t`mpla s[v`r=iturile, pu\in socotindu-s[, C[mila, cu toat[ inima ]n partea Cor1 Cunosc`ndu-i dorin\ele, conduc[torii politicii muntene promiseser[ C[milei (lui Mihai Racovi\[) c[ „pre l`ng[ urechi coarne =i pre l`ng[ peri pene“ ]i vor ad[uga, adic[ ii vor da domnia Moldovei, =i, de asemenea, „din dobitoc pasire o vor putea face“, adic[ o vor asigura de sprijinul |[rii Rom`ne=ti. 2 De la pasiri aripi, iar de la dobitoace coarne: de la munteni agiutoriu, iar de la moldoveni domnie, bu[r(D.C.) — o repetare a afirma\iei c[ Racovi\[ va lua domnia Moldovei cu ajutor muntean. 3 Cerc`nd coarne, s-au pierdut urechile: poftind domnie, =-au pierdut mo=iia (D.C.) =i, de asemenea, cerc`nd pasire a fi, nici dobitoc nu mai poate fi: vr`nd a fi cu muntenii, au ie=it =i din moldoveni (D.C.) — sensul acestor expresii ar fi: dup[ cum va dovedi viitorul, Racovi\[, voind s[ fie domn, ]=i va pierde =i domnia =i sprijinul muntenilor. Profe\ia lui Cantemir arat[ c[ el scria despre aceste evenimente, dup[ ce se terminase deja domnia lui Racovi\[, adic[ prin 1705.

142

Dimitrie Cantemir

bului s[ dede. Dup[ aceia, pre Urs ispitind, ]l aflar[ c[ numai albinele din =tiubeie s[ nu-l dodeiasc[ =i la b`rlogul lui neb`ntuit s[ l[cuiasc[ pofte=te, iar[ amintrilea veri dobitoacele ar zbura, veri pasirile s-ar ]ncorna =i s-ar pedestri, macar cum aminte nu-i ieste (c[ firea carea ]n ceva fericirea =-au socotit, alalte ale lumii toate de batgiocur[ le are)1. Hulpea, jiganie pururea cu doa[ inimi =i neispitit[, pentru une pricini, carile =i mai denainte ar[tas[, ]ndat[ ]n partea zbur[toarelor s[ giurui (c[ inima viclean[ mare fericire simte c`nd socote=te c[ pentru fapta vicle=ugului =i ea s[ cinste=te =i la aceia=i =coal[ ucinici =i p[rta=i ]=i agonise=te). }ns[ Hulpea cu tocmal[ ca aceasta s[ a=edz[, ca nu cumva Lupul, p`n[ ]ntre vii va fi, de unirea ei cu d`n=ii s[ s[ ]n=tiin\edze, c[ci Hulpea, precum din fire ieste bun[ adulm[c[toare, mare grij[ de Lup purta, ca nu cumva cu vremea adev[rul s[ biruiasc[ =i vicle=ugurile acmu ascuns[ vreodat[ s[ s[ dezgoleasc[, =i a=e priete=ugul =i tov[r[=iia, carea macar c[ cu chip zugr[vit =i poleit ]ntre d`nsa =i ]ntre Lup avea, ]=i va piierde.2 Pre Ciacal a=e=i nici a-l mai ispiti socotir[ cu cale a fi, de vreme ce de la d`nsul, precum agiutoriul, a=e nici vreo ]mpiedecare nedejduia3 (c[ des =i de multe ori la muritori s[ vede puternicul nebun ]n fruntea sfaturilor, iar[ s[racul ]n\elept denafara pragurilor) 1 Urmeaz[ consultarea dorin\elor celorlal\i frunta=i ai boierimii moldovene. R[spunsul lor ne d[ posibilitatea de a cunoa=te diferite portrete de caracter. Al doilea consultat, dup[ C[mil[, este Vasile Costache(Ursul). Acesta se arat[ indiferent, prefer`nd s[ nu se amestece ]n complicata situa\ie creat[, ci s[-=i vad[ lini=tit de via\[ la mo=ie. 2 Ilie |ifescu, p`n[ atunci sprijinitor al Cantemire=tilor, declar[ c[ face jocul politicii muntene, cu condi\ia s[ nu afle Lupu Bogdan, cumnatul fra\ilor Cantemir. 3 Neav`nd demnitate de divan, datorit[ tagmei boiere=ti inferioare din care provenea, marilor boieri le era indiferent[ persoana lui Maxut serdarul, a=a c[ nu i-au consultat p[rerea.

Istoria ieroglific[. Vol. I

143

(=i, precum boga\ii cu avu\iia socotesc c[ =i mintea au c`=tigat, a=e s[racii, cu lipsa avu\iii =i piierderea min\ii s[ fie p[\it li s[ pare). Iar[ pentru Lup socotir[ c[ nemutat =i necl[tit va fi din socoteala sa (c[ sufletul ]n\elept ]ntr-alt[ =i pentru alt[ ceva din socoteala sa a s[ muta nu =tie, f[r[ numai din r[u spre bine =i din gre=al[ spre ]ndreptare). De care lucru, dzis[r[ nici mai mult s[-l ispiteasc[, nici g`ndurile c[tr[ d`nsul s[-=i dezv[leasc[, ce numai ]n fa\[, precum toate dup[ pofta =i sfatul lui s[ vor face, s[-i arete, iar[ dup[ dos cu toat[ nevoin\a ale sale g`nduri la lucru a duce tare s[ s[ g[teasc[.1 Lupul de pre semnele ce videa, precum tovar[=ii s[i nu cu bune duhuri s[ poart[ bine cuno=tea, ]ns[ nedejdea ]ntr-alt[ socoteal[ ]=i punea, adec[ ca c`nd lucrul la ival[ ar vini, Pardosul =i fra\ii lui, R`sul =i Hameleonul =i Veveri\a2, cu gura de=chis[, ]n glasul mare vor striga =i partea dreapt[ vor \inea. C[ tot lucrul, veri s[ s[ fac[, veri s[ nu s[ fac[, ]ntr-aceasta s[ prijeniia, adec[ ce ar pofti cea mai de frunte parte, aceia =i alalt[ gloat[ s[ ]nt[reasc[, iar[ ce le-ar ar[ta de stricarea =i paguba lor, o dat[ cu capul s[ nu priimasc[. A=ijderea, v[dzind c[ Pardosul acolea de fa\[ nu s[ afl[, precum alofililor s[ priiasc[ =i omofililor s[ nu priiasc[, nicicum ceva= ]= prepunea (ce oric`t cineva de ]n\elept =i oric`t de bine a lucrurilor socotitoriu ar fi, singur numai cu socoteala sa ]mbl`nd, =i ]n sfaturile sale =i pe altul ne]ntreb`nd, ]n cea mai de pre urm[ a nu gre=i peste putin\[ ieste). De care 1

Pe Lupu Bogdan, r[mas neclintit ]n hot[r`rea sa, boierimea muntean[ decide s[-l induc[ ]n eroare, d`ndu-i pe fa\[ dreptate. }n realitate ei continuau politica lor de sprijinire a lui Racovi\[. 2 Remarc`nd orientarea spre Racovi\[ a unei p[r\i a boierimii moldovene, Lupu spera ca cel pu\in fra\ii Cup[re=ti s[ r[m`n[ credincio=i Cantemirestilor, a=a cum fuseser[ =i ]nainte. Este vorba de cei patru fra\i Ruset: Iordache (Pardosul), Mihalache (R`sul) precum =i Scarlat (Hameleonul) =i Manolache (Veveri\a). Lupu Bogdan n-avea ]ns[ de unde s[ =tie c[ =i fra\ii Ruset se al[turaser[ lui Racovi\[, mai ales c[ Iordache, fratele cel mai mare, lipsea, desigur inten\ionat, din adunarea animalelor.

144

Dimitrie Cantemir

lucru, Lupul, ]n dreapta socoteal[ sprijenindu-s[, tare s[ gre=i, =i ]n numele omofiliii bizuindu-s[, prost nemeri1 (c[ci nu alt[ dat[ r[zsipa unui n[rod s-au f[cut, f[r[ numai c`nd ai s[i =ie, vicle=ug =-au f[cut, =i nu alt[ dat[ mai mare stricare de la nepriietini au vinit, f[r[ numai c`nd priietinii =i credzu\ii au viclenit). C[ci pre Pardos Corbul prin iscoade =i c[r\i pre ascuns trimese, =i ]nc[ de demult ]n priin\a lor ]l ]ntorsese =i vicleanul cel mai mare a neamului s[u a fi cu giuruin\ele ]l f[cuse (c[ sula de aur zidiurile p[trunde =i l[comiia ]=i vinde neamul =i mo=iia), de vreme ce tare ]i f[g[duis[ c[ de s[ va ]ntoarce ]ntr-o inim[ =i ]ntr-un g`nd cu d`n=ii, st`rvurile cele mai grase =i c[rnurile cele mai seoase cu Corbul, =i cu Vulturul, =i cu alal\i ai lor sfetnici ]mpreun[ le vor ]mp[r\i2. A=ijderea, el acmu la b[tr`ne\e agiuns fiind, din ce s[ afl[ a-l mai preface macar[ c[ peste putin\[ ieste (c[ci nici Corbul negrea\a, nici Pardosul pistriciunea a-=i muta poate), ]ns[ pe ficiorul lui, carile ]nc[ ]n v`rsta tinere\ii s[ afl[, precum Coracopardalis3 s[-l poat[ face bun[ nedejde au, dzicea. Adec[ glasul =i aripile Corbului d`ndu-i, =i cea din mo=ie a Pardosului pestriciune l[s`ndu-i, cu bun[ sam[ Pardos-Corb sau Corb pestri\ s[ va ]nformui (c[ pieptul dec`t diamantul mai v`rtos pofta ]l moaie =i inima dec`t cremenea mai ]mpietro=at[ l[comiia o tope=te, =i ce focul nu domole=te aurul tope=te). Iar[ R`sului adev[rat lucru 1 Lupu Bogdan, spune Cantemir, s-a ]n=elat ]ns[ ]n privin\a fra\ilor Ruset, neav`nd de unde s[ =tie de noua lor orientare. 2 Br`ncoveanu, pentru a c`=tiga de partea lui Racovi\[ pe Rusete=ti, care erau „cea mai de frunte parte“ dintre boierii moldoveni, le promisese avantaje ]nsemnate. Cele mai importante profituri materiale („st`rvurile cele mai grase =i c[rnurile cele mai seoase“) sunt promise lui Iordache Ruset (Pardosul), care, ]n vremea domniei lui Racovi\[, va avea ]ntr-adev[r pe m`n[ principalele venituri ale Moldovei. 3 Coracopardalis. Pardos f[cut Corb: Neculai, ficiorul lui Iordachi (D.C.) — este vorba de Nicolae, fiul lui Iordache Ruset, pe care Br`ncoveanu ]l va face ginere (Coracos: Corb), d`ndu-i de so\ie pe fiica sa Ani\a.

Istoria ieroglific[. Vol. I

145

de r`s ]i giuruir[, adec[ din 53 de c[pu=i pline de singe (carile od`n[oar[ R`sul adunate av`ndu-le =i pe vremea foame\ii pasirile i le-au fost pr[dat), pre gium[tate ]napoi s[ i le ]ntoarc[, ]ns[ cu aceasta tocmal[ ca ]n tot anul c`te cinci c[pu=i s[-i dea. A=ijderea c[tr[ acestea ]i fagaduir[, precum socotitoriu ]l vor pune, ca c`te c[c[redze C[mila dinafar[ de grajd ar lep[da, el a le cheltui =i pre la g`ndacii carii din mistuiri ca acestea hrana le ieste, a le ]mp[r\i voinic s[ fie1 (c[ l[comiia de la aur p`n[ la gunoiu, =i de la diamant p`n[ la stecl[ s[ ]ntinde). La jiganiia aceasta, R`sul, de socotit ieste c[ toat[ pistriciunea pe supt p`ntece i s[ ascunde, adec[ la loc ce nu s[ a=e vede, iar[ amintrilea pe spinare, tot un p[r s[ arat[ a avea. Adec[ ]n fa\[ prost =i drept, dar[ multe pic[turi de vicle=uguri ]i stau peste ma\[2 (c[ toate carile s[ v[d de pe chip =i de pe floare s[ giudec[, iar[ g`ndul a ascunsului inimii nici chip, nici floare are, de pre carea de bun sau de r[u, de frumos sau de grozav s[ s[ cunoasc[, f[r[ numai c`nd icoana ]n cuvinte sau ]n lucruri ]=i tip[re=te). Iar[ alal\i fra\i acestora ]ntracesta chip s[ a=[dzar[, c[ Veveri\ii i-au giuruit un sac de nuci =i un h[rariu plin de h[meiu cu fag amestecat. A=ijderea coada, carea ]n vremile ce st[p`niia Vidra ]i t[ias[, precum la loc ]i vor pune-o 1

Lui Mihalache Ruset (R`sul) Br`ncoveanu ]i promite s[-i restituie jum[tate din cele cincizeci =i trei de pungi cu bani (c[pu=i pline de s`nge: pungi pline de bani), care ]i fuseser[ pr[date de munteni („pasiri“) ]n timpul domniei lui Gheorghe Duca (Vremea foametii: domniia Duchii vod[ celui b[tr`n), pungile promise urm`nd s[ fie pl[tite c`te cinci ]n fiecare an. Pe deasupra ]i mai promite s[-l fac[ „socotitoriu“, adic[ responsabil peste fondurile rezervate cheltuielilor externe ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ (c[c[radza C[milii din afar[ de grajd: banii ce ar str`nge Mihai vod[ afara din trebile \[rii), o parte din ace=ti bani av`nd libertatea s[ =i-o ]nsu=easc[, iar din cealalt[ urm`nd s[ pl[teasc[ datoriile domnului la creditorii de la Poart[ (g`ndacii: datornicii de la |aringrad). 2 Pestriciunea R`sului pre supt p`ntece, iar[ spinarea tot ]ntr-un p[r: acesta la nume om bun, iar[ la fapte, ]ntr-ascuns, viclean =i r[u (D C.) — este vorba de portretul moral f[cut lui Mihalache Ruset.

146

Dimitrie Cantemir 1

dzicea. C[riia darul acesta prea mult =i mare i s[ p[ru, de vreme ce nucile =i fagul spre sprijineala vie\ii, iar[ coada spre r[scump[rarea cinstei =i a podoabei ]i era, mai v`rtos c[ toat[ fala =i pofala Veveri\ii ]n coada cea lung[ ce purta st[ruia, carea nu ca alalte jig[nii ]napoi, ce, de mare m`ndrie, peste cap ridicat[ o \inea (c[ unde lips[sc crierii din cap, acolo cov`r=e=te coada peste cap) =i (cine vredniciia capului nu pricepe, acela lungimea codzii la mare cinste \ine). Pre aceasta, dar[, ]ntr-acesta chip coada ]n loc de cap puindu-i, am[gulind-o, o a=[dzar[. Iar[ Hameleonului toate feliurile de v[psele =i de flori precum ]n sam[ ]i vor da =i ]n toate deplin[ pozvoleniie s[ aib[ ]i giuruir[.2 Al c[ruia fire de-a pururea fa\a a-=i schimba fiind =i dintr-o v[psal[ ]ntr-alta a s[ preobr[ji mare vrednicie \iind, socoti c[ dar a=e=i peste m[sura lui i s[ giurui =i toat[ ]mp[r[\iia ]ntr-]mbe monarhiile s[ fie c`=tigat i s[ p[ru (c[ plinirea poftei c`t de mici peste toate hotar[le a toate monarhiile precum s[ fie cov`r=it i s[ pare). C[tr[ aceste mai adaos[r[ pre Guziul Orb3, carile cu fr`mse\ea fetii sale, Helgii,4 ]n dragostea a multor jiganii ]ntras[ =i a multo1

Lui Manolache Ruset (Veveri\a) i se promite un sac de nuci: voie slobod[, fal[ de=art[, adic[ titluri, =i un h[rariu plin de hameiu, adic[ ocna de sare, c[m[r[=iia de ocn[ (D.C.) — deci veniturile ce se scoteau din exploatarea s[rii. C[m[r[=ia de ocne era o dreg[torie, formulat[ =i explicat[ astfel: Coada, mai denainte t[iat[, s[-i puie: boieria, din carea era mazil, s[-i dea (D.C.). 2 Florile, v[psele Hameleonului d[ruite: voie slobod[, minciuni, vicle=uguri a face =i a scrie (D.C.) — cunosc`nd calit[\ile ne]ntrecute de intrigant ale lui Scarlat Ruset, Br`ncoveanu ]l va folosi din plin, astfel ]nc]t acesta va juca un rol oribil ]n ac\iunea ]ntreprins[ de Br`ncoveanu ]mpotriva lui Dimitrie Cantemir. 3 Dediul Codreanu din Gala\i. Aci, Cantemir introduce o povestire scurt[, pe care o vom intitula Helge =i Stru\oc[mila. Ea ar putea constitui o povestire independent[, deoarece evenimentul expus — nunta Helgei cu Stru\oc[mila — nu apar\ine epocii ]nt`mpl[rilor descrise ]n Istoria ieroglific[. 4 Helge (adic[ hermelina) sau Nev[stuica, numele ieroglifice ale Anei, fiica ne]ntrecut de frumoas[ a lui Dediul Codreanu.

147

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

ra min\i de frumse\ea ei s[ nebunis[ (c[ nu mai mult t[riia vinului ]n cap dec`t chipul frumosului ]n inim[ love=te). Cu carea =i p[rintele s[u, Guziul, macar c[ din fire orb =i slut era, ]ns[ fietecarile ce-l timpina cu toat[ lumina privelii ]l ]nd[m`na, =i de-=i feriia m`na de s[rutat, la picioare-i c[dea =i i s[ ]nchina (c[ cine iube=te din suflet pre cel din c[mar[ mare fericire simpte a-i zdvori afar[ la scar[). Cu acesta chip, cine m`na cea scurt[ a Guziului a s[ruta s[ ]nvredniciia, precum pre singur[ Helgea s[ fie ]mbr[\[=ind socotiia, =i cine lipicioase =i urduroase melciurile lui a pip[i s[ norociia precum roa trandafirilor, carii pre obrazul Helgii s[ de=chidea, s[ fie scutur`nd =i iscusit[ mirosala lor s[ fie mirosind i s[ p[rea (c[ precum sim\irea ]n lucrurile ce-s de sim\it lucreadz[, a=e pomenirea ]n fantazie tip[rit[ =i zugr[vit[ ale sale p[trundz[toare sloboade radze). De poam[ dar[ ca aceasta, macar c[ mul\i din\i s[ ascu\ise =i multe m[sele s[ o mu=ce s[ g[tise2, ]ns[, precum s[ dzice cuv`ntul (c[ norocul nu ]mparte cu obrocul, ce unora vars[, iar altora nici pic[), a=ijderea (altora arat[ =i nu d[, iar altora, preste toat[ =tiin\a =i nedejdea lor nespuind =i neivind, preste m[sur[ le d[). }n care chip, =i cu ginga= trupul =i m`ng`ios statul Helgii au lucrat, de vreme ce v`rstnicii =i cei din neamul ei nu numai cu m`nule ]ntinse, cu bra\ele de=chise =i cu min\ile uluite o a=tepta =i o poftiia, ce ]nc[ =i cu sufletele topite =i inimile arse cui va c[dea acea norocire =i cui s[ va t`mpla acea fericire, dzua =i noaptea cu g`ndul mai r[u =i mai cumplit dec`t 1 Cantemir afirm[ c[ Ana ]nnebunise pe to\i tinerii feciori de boieri prin frumuse\ea ei, iar tat[l s[u intrase ]n gra\ia multor familii boiere=ti („]n dragostea a multor jiganii intras[“). Mai jos, un portret al ur`\eniei fizice a lui Dediul Codreanu, lucru inexact, deoarece, dup[ cum vorbesc izvoarele contemporane, tat[l Anei era un b[rbat foarte frumos. De altfel, scriitorul, o natur[ p[tima=[, prezint[ ]n culori negre pe to\i cei pe care ]i ur[=te, mai ales pe Br`ncoveanu =i pe Racovi\[. 2 La cheie, o frumoas[ exprimare a aspira\iilor multora de a le fi so\ie: De poama Helgii mul\i din\ii ]=i ascu\iia: de nunta ei mul\i nedejduia (D.C.).

148

Dimitrie Cantemir

cu trupul s[ pedepsiia =i s[ chinuiia (c[ chinul trupului carnea domole=te, iar[ pedeapsa sufletului, oasele topind, inima r[ne=te), =i acmu-acmu, din dzi ]n dzi =i din ceas ]n ceas, fietecarile norocul cu jele chem`ndu-=i, =i de s-ar cumva altuia, iar[ nu =ie, t`mpla, sabii, cu\ite =i tot feliul de otr[vi cumplite, de nu celuia ce au luat norocul, =ie celuia ce au r[mas cu focul g[tiia. To\i ibovnicii =i patima=ii dragostii Helgii ]ntr-acesta chip ]n toate sufl[rile =i r[zsufl[rile lor, ca finicii ]n focul lor murind =i iar[=i ]nviind, norocul tot precum au =tiut =-au giucat giocul1 (c[ci to\i cere=tii durerile pemintenilor simpt =i s[ milostiv[sc, numai norocul, dac[-=i ]ntoarce fa\a, nici a jeli =tie, nici a s[ milostivi poate), =i precum c`teodat[ frica vulturului pre iepure dup[ broasc[ m[rit[, a=e voia norocului pre Helge dup[ C[mil[ au m[ritat2. O, Doamne =i to\i cere=tii3, lucru ca acesta cum =i ]n ce chip a-l suferi a\i putut? Unde ieste cump[na ceriului cu carea trage\i =i a=edza\i fundul p[m`ntului? O, dreptate sf`nt[, pune-\i ]ndreptariul =i vedzi str`mbe =i c`rjobe lucrurile norocului, ghibul, g`tul, flocos pieptul, botioase genunchele, c[t[lige picioarele, din\oas[ f[lcile, ciute 1 Frumuse\ea Anei chinuie multe inimi de tineri boieri, a c[ror suferin\[ scriitorul o aseam[n[ cu p[timirea p[s[rii Phoenix („finicul“), care ]=i da periodic foc =i re]nvia apoi din propria ei cenu=[. 2 Ana prefer[ ]ns[ C[mila, adic[ pe Mihai Racovi\[, pe atunci sp[tar, c[s[toria av`nd loc ]n realitate mult mai devreme, prin 1698, adic[ ]n vremea primei domnii a lui Antioh Cantemir (1695—1700). Racovi\[ fusese cumnatul fra\ilor Cantemir, prin c[s[toria sa cu sora lor Safta, dar aceasta murind, fostului cumnat i se permisese rec[satorirea cu Ana Codreanu. 3 Urmeaz[ un bocet al scriitorului, conceput nu ]n stil popular, ci ]n stilul „pl`ngerilor“ de tip bizantin, legate de c[derea Constantinopolului sub turci. Adres`ndu-se divinit[\ii =i soartei, el le repro=eaz[ aceast[ nepotrivit[ unire ]ntre cele dou[ ]ntruchip[ri absolute ale ur`\eniei (C[mila) =i frumuse\ii (Helge). Prin contrastarea celor dou[ extreme ale ]nf[\i=[rii umane, Cantemir folose=te cu m[iestrie antiteza, pe care o putem consemna ca prezent[ pentru prima dat[ ]n literatura rom`n[ original[ a epocii medievale. Un alt procedeu literar demn de semnalat este cumularea de epitete, influen\[ livresc[, dar =i popular[, ele fiind frecvente ]n bocete =i ]n desc`ntece.

Istoria ieroglific[. Vol. I

149

urechile, puchino=i ochii, suci\i mu=chii, ]ntinse vinele, l[boase copitele C[milei, cu suleget trupul, cu alb[ pieli\a, cu negri =i m`ng`io=i ochii, cu sup\iri dege\elele, cu ro=ioare unghi=oarele, cu molcelu=e vini=oarele, cu iscusit mijlocelul =i cu r[tungior gr[m[giorul Helgii, ce potrivire, ce as[m[nare =i ce al[turare are? O, noroc orb =i surd, o, tiran nemilostiv =i p[g`n f[r[ lege, o, giude\ str`mb =i f[\arnic, pravil[ str`mb[ =i f[r[ canoane! Asculta\i, mor\ilor =i privi\i, viilor: C[mila cu Helge s[ ]mpreun[, filul =i =oarecele s[ cunun[ =i dealul cu valea s[ iau de m`n[. Ce ureche au audzit, ce ochiu au v[dzut sau ce gur[ din veci lucru ca acesta au povestit? (Tac[, dar[, pripitorile unde c`nt[ ursitorile, c[ nici neam cu neam, nici chip cu chip, nici feliu cu feliu a potrivi caut[, ce numai ce va face =i lucreadz[ ce-i place). Norocul, dar[, ]ntr-acesta chip pre Helge dup[ C[mil[ a=edzind, \in\arii cu fluiere, grierii cu surle, albinele cu cimpoi c`ntec de nunt[ c`nt`nd, mu=i\ele ]n aer =i furnicile pre p[m`nt mari =i lungi dan\uri r`dicar[1, iar[ broa=tele toate ]mpreun[ cu broatecii din gur[ c]ntec2 ca acesta ]n ver=uri tocmit c`nta3: Prundul Evfrathului4 m[rg[ritariu na=te, C[mila din iarb[ cele scumpe pa=te. M`na Afroditii cunun[ ]mplete=te, 1 |`n\arii, grieri, albine, fornicile, mu=i\ile: c`nt[re\i de nunt[, fete =i neveste carile poart[ dan\ul (D.C.) — petrecerea de nunt[, prezentat[ ca o bucurie a micilor vie\uitoare ale p[durii, anticipeaz[ nunta descris[ de Eminescu, cu acelea=i mijloace, din C[lin — file de poveste. 2 Broa=te =i broateci: \iganii al[utari =i cobzari. Ace=tea l[cuiesc ]n Bro=teni (D.C.). 3 }n cele ce urmeaz[, Cantemir, dup[ obiceiul s[u, ponegre=te pe Ana Racovi\[, insinu`nd c[ era o imoral[. 4 Pentru ]n\elegerea con\inutului versurilor, cit[m cheia pe care o d[ scriitorul cuvintelor =i expresiilor aluzive: Evfrathul: nesa\iul l[comiii; Evfrathul Evropii: Dun[rea; Din cele cu soldzi: din G[la\i, unde ieste bi=ugul pe=telui; Nevast[, ficioar[, ficioar[ nevast[: p`n[ a nu se m[rita era nevast[, iar[ m[rit`ndu-s[ au ie=it fat[; Peste =ese vremi roada s[-i coboar[: el, st[rp fiind, ea peste =ese ani s[ purcead[ grea; Patul nev[psit: semnele ficioriii neaflate, near[tate.

150

Dimitrie Cantemir

Evfrathul Evropii nou lucru scorne=te. Din cele cu soldzi Helgile ive=te.1 Norocul ce va toate biruie=te. Cununa ]mpletit[ norocul o tinde, Capul f[r[ crieri cu m`na o prinde. O, Helge ficioar[, frumoas[ nevast[, Nevast[ ficioar[, ficioar[ nevast[, C[mila s[ rag[, t`lcul nu-n\[leag[. Marg[ la Athina ce ieste s-aleag[. Ficioar[ nevast[, nevast[ ficioar[, Peste =ese vremi roada s[-i coboar[, Fulgerul, fierul, focul mistuiasc[. Patul nev[psit nu s[ mai sl[vasc[2.

A C[milii dar[ =i a Helgii ]mpreunare, preste socoteala a toat[ lumea, ]ntr-acesta chip ispr[vindu-s[ =i mai denainte acele cinci jig[nii c[tr[ tot neamul, precum s-au dzis, viclene =i v`ndz[toare ar[t`ndu-s[, cuv`ntul cu mare giur[m`nturi =i leg[m`nturi c[tr[ zbur[toare ]=i deder[, a=e ca precum voia le va fi s[ ]nvoiasc[ =i precum pofta le va pofti s[ pofteasc[. Acestea dar[ ]ntr-acesta chip ]n sine =i cu sine cu mari vicle=uguri alc[tuind, prin rost de bun ritor, precum c[tr[ al\ii a le ar[ta, a=e inimile prostimei a ]ndupleca socotir[3 (c[ci la materiile groase focul, iar[ la inimile proaste limba bine vorovitoare mult poate). +i a=e ritorisind Papagaia, cuv`ntul la ob=te ]ntr-acesta chip ]mpr[=tiar[4. „Vestit =i tuturor =tiut cuv`nt ieste, o, priietinilor, (c[ 1

Rezult[ c[ Ana, fata Dediului, se tr[gea din Gala\i. Scriitorul insinueaz[ c[ fiul lui Mihai Racovi\[, Constantin, =i el viitor domn, nu era al s[u. 3 Prin urmare, cei cinci mari boieri moldoveni care ]=i d[duser[ asentimentul pentru politica br`ncoveneasc[ fa\[ de Moldova urmau s[ conving[ =i restul boierilor participan\i la adunare ]n aceast[ direc\ie. 4 Br`ncoveanu nu las[ ca lucrurile s[ mearg[ de la sine =i face apel la cineva, dintre ai s[i, care s[ aib[ putere de convingere asupra p[r\ii moldovene. Pentru realizarea unei politici de apropiere =i ]n\elegere ]ntre cele dou[ \[ri surori, \ine o cuv`ntare, din partea muntean[, marele orator al vremii, Ioan 2

Istoria ieroglific[. Vol. I

151

]nvoin\a sufletelor =i unirea inimilor lucrurile din mici, mari le cre=te. Iar[ ne]nvoin\a =i neunirea lor, din c`t de mari, mici =i c`t de cur`nd le r[zsipe=te) (c[ precum o s[n[tate ]n multe m[dulare a trupului, a=e o omenie =i o unire ]n multe n[roade ieste, carile un st[t[toriu =i st[ruitoriu a politiii stat fac). }mpotriv[ aceasta a s[ ]n\elege poate, adec[ (c[ precum o boal[ =i o fierbinteal[ c`t de pu\in ]n trup sau o durere c`t de mic[ ]ntr-un m[dulariu tot trupul spre nea=edzare =i p[timire aduce, a=e neunire ]n politie =i ne]nvoin\a ]n cetate, ciuma =i l`ngoarea cea mai rea =i troahna cea mai lipicioas[ ieste). (C[ruia lucru, cea mai de pre urm[ a tot statul r[zsip[ =i a tot sfatul cea de n[prazn[ pr[p[denie ieste). A=edar[, ]nceputul voroavii apuc`nd, macar c[ dintr-al mieu rost, ]ns[ dintr-]nemile a toat[ fr[\asca adunare dzic. Adunarea aceasta, o, cinsti\ilor dintr-]mbe p[r\ile aduna\i fra\i, adunarea aceasta, dzic, sl[vit[ =i minunat[ a prea linilor =i ]n[l\a\ilor no=tri monarhi ieste, =i de pre titlul ce =-au pus, chiar =i aievea s[ cunoa=te, c[ precum adunarea a at`tea cinstite chipuri la un loc s-au adunat, a=e sufletele =i inimile a s[ ]ntroloca =i a s[ ]mpreuna, dreapta socoteal[ =i pravila adeverin\ii la un sfat, la un stat, la o ]nvoin\[, la o priin\[, la o iuboste =i la o dragoste a le ]ncle=ta =i a le ]nnoda va, pofte=te =i s[ nevoie=te (c[ci tot adev[rul lucrul chiar =i hiri= pofte=te, =i toat[ ]ncep[tura cu cale spre lucrul =i sf`r=itul Comnen, vestit retor =i bun medic la curtea domnului muntean. Acesta, ]n discursul s[u care ]ndeamn[ la unirea Moldovei cu |ara Rom`neasc[, folose=te, dup[ toate regulile artei retorice, multe situa\ii =i compara\ii din domeniul medicinii. Deranjat de faptul c[ unirea urma s[ se fac[ sub patronajul lui Br`ncoveanu =i nu al s[u, Cantemir expune aceast[ cuv`ntare a lui Comnen pe un ton ironic, =i cu preocuparea de a sublinia substratul politicii de domina\ie a domnului |[rii Rom`ne=ti. |inem s[ subliniem c[ numeroasele idei =i argumente de ordin politic, economic =i spiritual cu care este pres[rat[ cuv`ntarea ]n favoarea unirii — care ]ncep`nd cu Mihai Viteazul devenise o dominant[ a g`ndirii politice rom`ne=ti — constituie o prob[ c[ scriitorul ]nsu=i milita ]n sinea lui pentru aceast[ idee, dovad[ =i demersurile sale pentru ocuparea tronului |[rii Rom`ne=ti ]n acele ]mprejur[ri.

152

Dimitrie Cantemir

lucrului bun c[l[tore=te). De care lucru, ]ntre muritori de ieste vreo sim\ire peste sim\ire =i vreun lucru firesc peste fire, =i eu mai proroc a m[ face =i cele ]n urm[ viitoare mai ]nainte a le povesti =i p`n[ a nu fi, a le vesti mai voi ]ndr[zni (c[ ce ieste adulm[carea min\ii sau carea ieste icoana ]n\elepciunii, f[r[ numai celea ce ochiul trupului cu ochiul sufletului s[ li vadz[ =i ]n cele cu prepus viitoare f[r[ prepus ]n bine =i ]n r[u urm[toare iscusit =i frumos s[ le aleag[). A proroci dar[ voi ]ndr[zni, dzic (de vreme ce din r[s[rite dzua =i de pre ]ncepute fapta s[ cunoa=te), ]n care chip =i numirea adun[rii ace=tiia ]n cur`nd[ vreme supt unirea a toat[ inima =i ]nvoin\a a tot sufletul a videa =i dup[ nume lucrul =i sf`r=itul a ie=i =i a s[ plini f[r[ prepus nedejduiesc, de vreme ce inimile curate a marilor ]mp[ra\i spre cea adev[rat[ line=te =i curat[ dragoste st[ruiesc =i spre folosul a toat[ ob=tea tare =i nep[r[sit s[ nevoesc. A=ijderea prea]n\elep\ii, buni chivernisitorii =i credincio=i dereg[torii, ]mpreun[ cu cei ai lor de frunte sfetnici, ]n dreapta socoteal[ =i buna chivernisal[, c`tu-i negrul bobului macar[ ceva=i a sminti, peste socoteala omeneasc[ ieste (c[ mai cu nevoie ieste o sut[ de copoi iepurile din p`lcul spinilor a scoate dec`t a trii ]n\elep\i sfatul cel mai de folos a afla). +i a=e, bune semne de bun[ nedejde s[ arat[ ca nici lucrul ]nceput f[r[ socoteal[, nici prorociia mea la sminteal[ s[ ias[. Ce cu bun[ sam[ dzilele de fier ]n veacul de aur vor s[ s[ primineasc[ =i toat[ calea grundz[roas[ =i ciulinoas[ ]n neted[ =i b[tut[ s[ s[ istovasc[. }n carea (pentru cele t`mpl[toare vorov[sc), de s-ar =i cumva ]ntr-un chip prea repede =i preste ]n\elep\easca socoteal[ t`mpla ca vreo pietru\[ de scandal[ de la cineva ]ntr-]ns[ s[ s[ arunce, ]ns[ darea ]ntr-o parte-i =i urnirea-i =i a=e=i de tot r`dicarea-i, precum prea pre lesne ar fi, a-=i propune cine va putea? (C[ mai pre lesne ieste cuiva ]n c`teva ceasuri suflarea =i r[zsuflarea a-=i popri dec`t sufletul ]n\elept, cunosc`nd adev[rul =i de d`nsul a nu s[ lipi) =i a=e, piciorul c`t de dropicos =i pasul c`t de tremuros ]n ceva a s[ z[ticni =i a s[ poticni nu va avea. Pentru care lucru,

Istoria ieroglific[. Vol. I

153

dintr-]mbe p[r\ile cu to\ii =i cu totul s[ ne apuc[m trebuie, ca celora ce din multe strune o c`ntare, sau din multe organe o harmonie ]ntr-o simfonie fac as[m[n`ndu-ne, ce mai de folos, ce mai de laud[ =i ce mai cu cuviin\[ ar fi s[ ]ncepem, s[ facem =i s[ ispr[vim, ca ]ntr-acesta chip toat[ r[ceala, carea ]nghe\are aduce, =i toat[ fierbinteala, carea dogoreal[ =i p`rjol ]n tot trupul politiii noastre pricine=te, ]n st`mp[rarea =i temperamentul cel de s[n[tate =i de via\[ izvor`toriu ieste a=edzind, priietinilor megie=i nes[v`r=it[ de laud[ materiie s[ d[m. Iar[ nepriietinilor pre budze ]n veci de nedespecetluit pecete s[ pecetluim (c[ din fire cele supt lun[ a=e s-au or`nduit, ca unele dup[ altele s[ urmedze, =i c`nd unele mor, altele s[ ]nvie =i simbathiia =i antipathiia dintr-]nsele s[ nu lipsasc[). Deci dar[, cinsti\i ascult[tori, cine mai cu de-adins cea urm[toare fericire mai denainte ]ntr-un chip a sim\i ar pofti =i cine cel nespus a toat[ ob=tea folos cu ochiul sufletului a-l privi ar ispiti, pre unul ca acela poftescu-l ca =epeleviimele limbi pu\intic[ ]ng[duitoare voie =i ascult[toare ureche s[ plece, pre carile ]n scurt (de vreme ce a ceasului str`mtoare lacone=te a ritorisi m[ ]nva\[) a-l umbri =i ]n str`mt hotar a-l perigrapsi m[ voi nevoi.“ To\i ascult[torii, precum cu drag[ inim[ =i de=chis[ ureche vor asculta dac[ dzis[r[, =i precum c[ cu tot sufletul de dulce izvorul carile din limba Papagaii izvore=te, ]ns[ta\i sint, dac[ m[rturisir[, Papagaia, cu toat[ v`rtutea cuv`ntului, himera, sau, precum s-ar putea dzice, ciuda nev[dzut[, neaudzit[ cu voroava ]n fire a b[ga ]ncepu (c[ nu mai slobod[ ieste limba atheistului spre bl[st[m dec`t tropurile ritorului spre hula sau lauda aninat[) (=i de celea ce singur[ firea sc[r`nd[vindu-s[ fuge, acelea vorovaciul ]ndr[zne\ preste fire le urc[). Papagaia dar[, ]ntr-acesta chip, dup[ ce proimiul voroavei sale sf`r=i, de umbrirea a fiitoriului acelor doa[ monarhii stat s[ apuc[, dzic`nd: „Aceste doa[ vestite =i nebiruite monarhii, o, iubi\ii miei ascult[tori, precum fietecarile din sine, late ]n hotare, bogate ]n comoare, dese ]n ora=e, tecsite ]n sate, nenum[rate ]n supu=i =i

154

Dimitrie Cantemir

cea mai de pre urm[, cu un cuv`nt s[ cuprind, din toate p[r\ile ]nt[rite =i ]n slava cinstii lor ]ndestulite s[ fie nu numai celor de duh purt[toare, ce a=e=i =i celor pre p`ntece =i t`r`itoare =tiut =i ]nc[ prea =tiut ieste (c[ lucrurile mari =i cei ce nu le =tiu le =tiu, iar lucrurile mici =i cei ce le =tiu nu le =tiu). De care lucru, aievea ieste c[ orice mai mult sau mai preste hotare a pofti s-ar videa, nu pentru a lor lips[ (c[ci plinirea nu pofte=te cl[tire, ce odihn[), ce pentru a supu=ilor s[i adoagere =i odihn[ vor =i poftesc, =i p`n[ ]ntr-at`ta (pre c`t singuri marturi privitori ]mi sinte\i) silesc =i s[ nevoiesc, =i aceasta pentru ce =i cu ce? Pentru unirea a toat[ inima =i cu ]nvoin\a a doi monarhi, a c[rora voie mai mult dec`t porunca =i porunca mai mult dec`t fapta de credzut =i de ascultat ieste. Voia aceasta a lor, spre ce s[v`r=it? Spre alc[tuirea a doa[ firi ]ntr-una. Dar[ acesta ]n ce chip? (C[ci doa[ firi a s[ uni, lucru peste lucru =i putin\[ peste putin\[ ieste). }n chipul puterii suflete=ti, carea ]n c`teva inimi ]ntr-un chip =i ]ntr-o m[sur[ a lucra poate. Adec[ cu buna a sufletului priin\[, doa trupuri, ca ]ntr-un suflet a ]mbla =i a s[ ]nvoi s[ poat[ (c[ ce ieste priete=ugul? A ]nvoi deopotriv[. +i ce ieste priietinul? A nu deosebi ]n suflet). Cu acest felu dar[ de duhniceasc[ putere, Vulturul Leu =i Leul Vultur, duhul Vulturului ]n Leu =i al Leului ]n Vultur, f[r[ de nici o deos[bire, cele dinafar[ m[dulare, precum ]ntru adev[r ]mp[r[\e=te le vor oc`rmui =i f[r[ gre=i cu d`nsele monarhice=te s[ vor sluji, cine-i at`ta beteag de minte carile s[ nu cunoasc[? Duhuri dar[ ca acestea, carile ceriul de ar avea poart[ =i iadul u=e, precum =i acolo s[ p[trundz[ f[r[ prepus sint. Duhuri dar[ ca acestea, iar[=i dzic, at`ta de sup\iri =i puternice, trupuri at`ta de iu\i =i de v`rtoas[, f[r[ de nice o siial[ ]mpotrivnic[ unind =i f[r[ de nici o prepunere de pacoste ]mpreun`nd, au nu tot lucrul, peste toat[ puterea, a putea vor putea? (C[ unde Leul vulture=te =i Vulturul leuie=te, prepeli\a ce va iepuri =i iepurile ce va prepeli\i?) Vulturul de sus =i deasupra privind, Leul din dos =i din fa\[ adulm[c`nd, ce nepriietin asupr[ viind, sau ce vr[jma=i macar la

Istoria ieroglific[. Vol. I

155

1

f`nt`nele Nilului fug`nd a nu s[ sim\i =i a s[ mistui va putea? (C[ a putincio=ilor m`na lung[ =i ochiul neoprit ieste). Adulm[carea unuia cu iute viderea altuia ]nso\indu-s[ =i ]n toat[ calea tov[r[=indu-s[, din nu[ri furnica ]mponci=[rii pre p[m`nt =i de la Asiia: lighioaia dodeielii la Evropa s[ va videa =i s[ va adulm[ca, pre nebiruite spetele Leului, neostenite aripile Vulturului r[s[rind, cestea pre tot fuga=ul c`t de repede ]n clipala ochiului vor agiunge, celea pre tot ]mpotriv[ st[t[toriul vor birui =i vor ]nfr`nge. Cesta cu cel dec`t diamantul mai v`rtos piept, cela cei dec`t bricile mai ascu\i\i pintini tot zidiul vr[jm[=iii =i toat[ mreajea vicleniii ca pravul voi spulb[ra =i ca p`ndza paingului vor dispica. Cine dar[ ]n lume, o, priietinilor, at`ta de sc[mos la minte =i str[m\os la cuvinte s[ va afla, carile s[ socoteasc[ sau s[ gr[iasc[ c[ cel ]mpotriv[ de supt bra\ul Leului va putea sc[pa, sau cel supt aripile Vulturului aciuat c[ ]n primejdie va ]ntra? Sau cine lucrul, mai aievea dec`t radzele soarelui cunoscut nu va cunoa=te? Ca pre cel din paza lor cineva a-l b`ntui, sau pe cel dimpotriva lor a nu-l birui va putea? (C[ focul din ap[ =i dzua din noapte =i orbii o pot alege). Ace=tea dar[, ]ntr-acesta chip unindu-s[ =i alc[tuindu-s[, cinstea, slava, biruin\a =i odihna, carea a tot n[rodul f[r[ prepus urm[toare ieste, cei din cuiburele ]nc[ cu fulgi pui=ori =i cei ]nc[ supt \i\ele maic[-sa, sug[torii a giudeca vor putea. +i statul cel mai fericit dec`t toat[ fericirea precum ca r`ul s[ va pogor] =i ca pohoiul va n[bu=i =i cele ]n lume nesim\itoare a sim\i =i a s[ pricepe vor pricepe, c[ toat[ cinstea numelui de ob=te =i toat[ a tot de r[uvoitoriul =i de vicle=ug g`nditoriul biruin\[ f[r[ ]ndo1

Conform simbolisticii din Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului, ele reprezint[ Poarta Otoman[, unde este adunarea =i ]mpr[=tierea l[comiii (D.C.). Vr[jma=ii fugari de la f`nt`nele Nilului ]nseamn[, a=adar, du=manii care se refugiaz[ sub protec\ia Por\ii Otomane, ]n special pretenden\ii, v`n[torii de domnie.

156

Dimitrie Cantemir 1

in\[ =i supunere f[r[ prepunere urmadz[ . (C[ mai mult ]n prepus a s[ avea cele pentru lesnirea nesocotite, dec`t cele c`t de grele de la ]n\elep\i cump[nite trebuie). }n scurt, dar[, a fericitului aceluia stat, iat[, pre c`t ]n slab[ putin\a mea au fost, l-am ar[tat =i precum s[ dzice dzic[toarea, de pre unghe leul s[ poate cunoa=te2. Deci oricine ar fi acela carile aceii nepovestite fericiri p[rta= a fi ar pofti, ]nt`i trebuie ca nu numai a trupului, ce =i a sufletului m`ni totdeodat[ s[ ]ntindz[ =i nu numai cu ale trupului picioare, ce =i cu ale sufletului aripi s[ alerge =i s[ zboare (c[ amintrilea, leni=ilor ostenin\a =i pizm[tarilor lipsa =i c[in\a va r[m`nea). Acestea, dar[, de la toat[ dihaniia a=e ]ntr-acesta chip ]n\eleg`ndu-s[, la ascultare cuv`ntului =i scuturarea lucrului cea mai de pre urm[ s[ vinim, carea tot mijlocul cel spre lesnire =i tot modul cel spre fericita s[v`r=ire aduce (c[ toat[ c[l[toriia muritorilor ]n cel de apoi s[v`r=it sau s[ ferice=te, sau s[ bl[st[m[\e=te). Neamul cel f[r[ neam =i chipul cel f[r[ chip, adec[ jig[niu\a sau p[s[ri\a cea cu prepus, iubitoriul nop\ii, fug[toriul dzilei, v[dz[toriul ]ntunerecului =i orbul luminii, adec[ Liliacul, precum ]n fericit p[m`ntul =i m[noas[ brazda adun[rii ace=tiia nu pu\in[ zizanie s[ fie s[m[nat aievea ieste. Vidra nu cu pic[tura, ce cu vadra ]n vasul ]n\elepciunii veninul nebunii =i-au v[rsat. A=ijderea Stru\ul, macar c[ peste voia =i =tiin\a sa, ]ns[ nu mic[ stinc[ a scandalului la tot pasul c[ii ace=tiia au aruncat =i toat[ greuimea lucrului la mijloc a vini au pricinit. Carile, toate de nu s-ar fi t`mplat, fericire =i lucru foarte minunat ar fi fost. Dar, de vreme ce s-au t`mplat, alt[ nu ]ncape f[r[ numai leacul le ieste de aflat (c[ci lucrul ce ]nt`i la lumin[ n-au fost, Dumn[dz[u, din 1 Se arat[ avantajele, ]n special cele politice, ale unirii Moldovei cu |ara Rom`neasc[. 2 Ioan Comnen se folose=te aici de un cunoscut proverb latin: ex ungue leonem (recuno=ti pe leu dup[ unghie), pentru a insinua sinceritatea cu care a vorbit =i caracterul patriotic al problemelor expuse.

Istoria ieroglific[. Vol. I

157

ne a fi, la a fi ]l aduce, iar[ lucrul ce o dat[ la fiin\[ au ie=it, la nefiin\[ nici Dumn[dz[u nu-l poate aduce). Leacul dar[ acestor mai sus pomenite boale =i line=tea acestor cl[tite r[scoale, pre c`t din duhul ob=tii f`icava mea voroav[ va putea a-l ar[ta, nu s[ va lenevi.1“ „De duhurile v[rsatelor veninuri to\i ne-am ame\it, dac[ strigar[, =i to\i antidotul toaps[cului precum s[-l arete pre Papagaie dac[ rugar[. Papagaia ]ntr-acesta chip ]ncepu: „Pu\intele sint, o, priietinii miei, recetele =tiin\ei mele =i mici =i str`mpte chichi\ele ierbilor doftoriii mele (c[ci doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar ierbile ]n c`mp le are, =i unde chichi\ele v[ruite =i pilulele =icuite sint, acolo bolnavul s[ am[ge=te, iar[ nu s[ t[m[duie=te). Din carile ce voi avea ]mpreun[ cu d`nsele =i inima, =i sufletul ]nainte-v[ a v[rsa nu m[ voi t[g[dui (c[ pre c`t ieste de l[udat doftoriia bun[ la boal[, pre at`ta ieste ]nc[ mai de l[udat a=edz[m`ntul la r[scoal[). Pre c`t dar[ ieste pentru bileala ]n cerneal[ =i cerneala ]n bileal[, adec[ pentru v[dzitoriul ]n ]ntunerec =i orb[c[itoriul ]n lumin[, Liliacul, dup[ a mea proast[ socoteal[ a=edzim`ntul pre lesne ]i ieste (c[ci pravul casii dup[ m[turat de s[ =i r`dic[ =i ]n radzele soarelui gioac[, ]ns[ nici radzele soarelui a nu lovi opre=te, nici pa=ii celui ce prin case ]mbl[ contine=te). }n care chip =i a Liliacului g`lceav[, precum din nemic[ s-au scornit, a=e =i scornit[ nemic[ ieste, =i p`n[ ]n cea mai de pre urm[ =i tulburat de ar r[m`nea, precum a tot statul vreo tulburare ca aceia a aduce vrednic s[ nu fie putem socoti. Vidra iat[ c[ din catalogul jiganiilor, cu sfatul a tot statul, s-au ras. Carea acmu ]n lucru, precum s[ vede, vreo toart[ s[ apuce sau vreo bucat[ s[ mai ]mbuce nu are, ce numai ]n cuv`nt, pre c`t au putut, =i m[nunt[ile a-=i v[rsa 1

Adunarea nu a rezolvat obiectivele pe care =i le-a propus, men\in`nduse la ne]n\elegeri f[r[ rost. Vina o poart[ ]ndeosebi Marco pseudobeizadea (Liliacul), Constantin Duca (Vidra) =i chiar Mihai Racovi\[ (Stru\oc[mila). Ca urmare, Comnen va ]ncerca s[ g[seasc[ „leac“ situa\iei grele la care se ajunsese.

158

Dimitrie Cantemir

s-au opintit, =i tot feliul de farm[cul desc`nt[toriu prin urechile tuturor au stropit. }ns[ precum p`n[ acmu ]n ceva n-au procopsit, a=e =i de acmu ]nainte vreo r[m[=i\[ de venin de-i va fi mai r[mas, adev[ra\ii doftori pre lesne ]l vor r[zsipi =i ]n\elep\ii dereg[tori pre iu=or tot lucrul, precum s[ cade, ]i vor tocmi. De care lucru, despre aceasta parte mai mult[ grij[ a purta nici folos ieste, nici s[ cade.1 (C[ unde grijea ieste la m[sur[, megalopsihiia o c`rmuie=te, iar unde grijea trece peste m[sur[, acolo micropsihiia a mai chivernisi p[r[se=te). Acestea, dar[, a=e precum =i sint cunosc`ndu-s[, tot s[v`r=itul lucrului =i toat[ fericirea s[v`r=itului ]ntr-aceasta r[m`ne ca =i hot[r`rea Stru\ului s[ s[ aleag[, pentru ca to\i ce ieste =i ce pofte=te a fi s[ ]n\[leag[, =i a=e, toat[ cl[tirea la a=edzare, toat[ ostenin\a la odihn[ =i toat[ ]ncep[tura la cel dorit s[ vie s[v`r=it. De care lucru, ]nt`ia= dat[ tuturor a =ti s[ cade c[, precum ]nc[ de demult necl[tit siloghizmul Corbului prin ]nvoin\a =i porunca a marelui ]mp[rat, a Vulturului, s-au r[zsunat, a=e =i acmu toat[ adunarea monarhiii zbur[toarelor va, pofte=te =i porunce=te ca Strutocamilii mai mari aripi =i mai lungi pene s[ i s[ dea. +i ce mai mult? C[mila zbur[toare =i Stru\ul f[t[toare s[ s[ fac[, pravila voii ]mp[r[te=ti porunce=te (c[ toat[ voia slobod[ ]ntr-acesta radzim[ ca, precum celor peminte=ti, a=e celor cere=ti pravile ]mpotriv[ s[ marg[). Ca cu acesta mijloc C[mila c[l[toare ]n monarhiia celor zbur[toare s[ ]ntre =i iar[=i despre partea monarhii dobitoacelor orice cu cale =i cu cuviin\[ a fi ar socoti, din m[dularile sale pre C[mil[ s[ ]mpodobasc[, c[ruia lucru toat[ monarhiia pasirilor voitoare ieste. +i a=e, nici hereghiia dinceput s[-=i piardz[, nici precum ]mp[ra\ii orice poftesc c[ nu pot face s[ s[ vadz[ (c[ cei putincio=i nu mai pu\in cu p[rerea altora dec`t cu puterea lor fac ce fac). +i 1 Comnen consider[ c[ Duca nu mai era primejdios, fiind exclus definitiv dintre moldoveni =i de la orice sprijin muntean, ]ntr-adev[r, el nu =i-a mai rec[p[tat domnia =i nici nu s-a mai re]ntors vreodat[ ]n \ar[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

159

hot[r`rea numelui =tiindu-s[, ]ntr-]mbe p[r\ile titulul cinstei =i locul slavii numelui a-=i dob`ndi s[ poat[, =i ]ntr-acesta chip, cea deplin[ omonie, ]ntr-]mbe monarhiile plinindu-s[, s[ s[ s[v`r=asc[.“ Acestea din tot duhul dac[ larg =i lat ritorisi Papagaia1 toate cetele zbur[toarelor: „Fac[-s[, fac[-s[, plineasc[-s[, plineasc[-s[!“ strigar[, at`ta c`t chiotele a at`tea gloate deodat[ slobodzite s[ p[rea c[ ieste huietul a mari puhoaie dup[ ploaie, din dealuri ]n v[i r[pedzite. Unii, de fericirea ce li s[ p[rea c[ acmu au =i dob`ndit-o, cu glasuri de bucurie s[ desf[ta, al\ii cu c`ntece =i cu viersuri ]zb`nda, ca cum ]n sin =i dob`nda ]n palm[ ar avea, ]n ceriuri r`dica. Iar[ al\ii minunat[ voroava Papagaiei =i dec`t miierea =i z[harul mai dulci cuvintele ei =i dec`t toat[ unsoarea mai p[trundzitoare =i mai muietoare senten\iile ei ni cu gura m[rturisiia, ni cu m`nule =i cu capul chipuri =i semne de mirare =i de minunare unul c[tr[ altul ]n divuri, ]n chipuri ar[ta (c[ de multe ori bucuriia mare glasul astup[, =i ciuda peste m[sur[ mintea r[zsip[). Unii, ca cum ]nc[ mai denainte de m`ng`ioase voroavele ei spre somn fura\i =i ]n chiteala socotelelor afunda\i ar fi fost, ca de somn sau de vin ame\i\i ar fi fost, spre ce ]nt`i s[ ]nceap[ =i ce mai ]nainte din cele multe audzite s[ pomeneasc[ =i din pomenire ]n cuvinte s[ alc[tuiasc[, ca ului\ii sta =i ca somnoro=ii, ni pe frunte, ni pe piept s[ sc[rpina (c[ voroava dulce =i ales pl[cut[ inimii bucurie, iar[ ochilor dormitare pricine=te). Comedie ca aceasta =i buiguire ]ntr-acesta chip din gura Papagaii ]n min\ile tuturor dihaniilor r[v[rsindu-s[, ca cum =i cu trupurile =i cu sufletele amur\i\i =i amu\i\ii ar fi fost, prin c`t[va vreme ]ntre d`nsele mare t[cere s[ f[cu, =i una ]ntr-ochii al\iia ascu\it =i necl[tit c[ut`nd, ce ar fi mai de vorovit =i ce ar fi mai de pomenit, ca cum a s[ domiri n-ar putea, ce una pre alt[ s[ ]nceap[, ca ce din ros1 Pledoaria lui Comnen despre unire se ]ncheiase, a=adar, cu invita\ia ca toat[ lumea s[ se declare de acord cu „siloghizmul Corbului“, deci cu acceptarea candidaturii lui Mihai Racovi\[.

160

Dimitrie Cantemir

tul ei ar audzi =i ea aceia s[ gr[iasc[, sta cu gura c[scat[ (c[ strigarea a gloate multe din r[zsunarea a p[re\ilor de=er\i nu mult[ deosebire are, =i precum p[re\ii acela=i glas ]ntorc, a=e ]n gloata ascult[toare unul cuv`ntul altuia poart[). }n cea de pre urm[ Cioara1, dup[ ce c`tva ca ]neca\ii ]n g`t cl[nc[i =i ca cum sau de duh ]ndesit[, sau de n[caz dosedit[ ar fi fost, mult ]n grumadzi r`g`i, ]n glasul firii sale s[ slobodzi =i „car, car, car“ de trii ori poftori. Toate cetele pasirilor, spre bine glasul poftorind, „macar, macar, macar“, dup[ cazaniia Papagaii, =i lucrul =i cuv`ntul de s-ar sf`r=i dzicea. Din jiganii unele (pentru carile precum l[comiii s[ fie fost v`ndute mai sus s-au pomenit2), ca cum le-ar fi vinit a c[sca =i princet, ca nu to\i s[ audz[, glasul Cioar[i adeveriia. Alalte jig[nii toate, cu mult[ =i ad`nc[ t[cere, ca cum celor mai de frunte urm[toare ar fi, s[ ar[tar[ (c[ t[cerea prea ad`nc[ sau din pizm[ iese, sau din ne=tiin\[). Ce t[cere ca aceasta celor mai de gios era din sial[, iar[ celor mai de frunte era ]ntr-adins m[rturisal[. C[ci mita maica =i vicle=ugul p[rintele ]n trupuri de ]mbl[toare inimi de zbur[toare odr[slis[3 (c[ precum aurul ]n focul c`t de iute din ce ieste nu s[ mut[, a=e, ori ]n ce inim[ ]ntr[, din ce ieste ]ntr-alta o str[mut[). De care lucru 1

Cioara nu este descifrat[ la cheie, ]n text d`ndu-se doar am[nuntul c[ Cioara cu Corbul (Br`ncoveanu) pentru multe pricini... pu\in[ dragoste =i priin\[ ]ntre sine au. De=i este o pas[re, adic[ un muntean, ea a fost totu=i identificat[, cu probabilitate, de c[tre P. P. Panaitescu (]n D. Cantemir, Istoria ieroglific[, edi\ia citat[, vol. I, p. 150), cu grecul Panaiotache Merona, fost dreg[tor ]n Moldova, ]n timpul lui Constantin Duca, pe care ]l tr[deaz[, pun`ndu-se ]n serviciul lui Br`ncoveanu. Poate de aici =i simbolul s[u p[s[resc, a=a cum era =i cazul B`tlanului, care serve=te tot un domn moldovean, pe acela=i Duca. Este =tiut, din documente, c[ el este cel care duce la Poart[ propunerea scris[ pentru numirea lui Mihai Racovi\[ ]n urma alegerii. 2 Este vorba de cei cinci mari boieri moldoveni aminti\i, cump[ra\i de Br`ncoveanu. 3 Cei cinci mari boieri moldoveni tac, pentru c[ fuseser[ mitui\i de Br`ncoveanu, iar restul boierimii, de team[, se comport[ asem[n[tor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

161

jiganiile, „fac[-s[, fac[-s[“, aievea a striga, ascuns[ tragerea firii le ru=ina; „nu vom, nu priimim“ =i de mare str`mb[tate a s[ v[iera, ]nghi\ita m`zd[ =i ]mbunare de inim[ le m`nca. Iar dintre pasiri, Brehnacea, carea de multe ori partea adev[rului a \inea s[ videa1, c[tr[ Cucunoz pre tain[ dzis[: „Glasul Cioar[i, gurile lingu=itoare =i inimile cele numai ]nainte, iar[ nu =i ]napoi socotitoare, dup[ a sa poft[, spre bine l-au t`lcuit (c[ci pofta schizme=te lesnirea, =i chipul lesnirii spre toat[ greuimea f[r[ nici o sial[ purcede2). Numai pre c`t a mea proast[ =i acmu de b[tr`n[ buiguitoare socoteal[ ieste, glasul Cioar[i nu at`ta spre „macar[“, c`t spre ocar[ a t`lcui s-ar putea, =i precum, o, iubite frate, foarte bine =tii c[ Cioara cu Corbul pentru multe pricini a multe st`rvuri pu\in[ dragoste =i priin\[ ]ntre sine au. De care lucru a=e cu firea m[ am[gesc, c[ ]n cea de apoi a adun[rii ace=tiia nu vreo fericire s[ a=teapt[, pentru carea s[ dzicem: macar[, ce mult[ nevoie =i becisnicie, pentru carea s[ ne v[iet[m, vai, foc =i par[, =i cei ce a=e de pre lesne au t`lcuit, macar, a multora capete s[ s[ usuce ]mi par (c[ c`t[ becisnicie aduce fericirea cea prea a=teptat[, at`ta nevoie nu face nenorocirea cea cu sufereal[ purtat[). +i pomene=te, frate, cuvintele mele, =i odat[ vii cunoa=te c[ Cioara, nu macara, ce ocara au prorocit3“ Cucunozul, precum dinceput calea apucase, nici ]n st`nga, nici ]n dreapta s[ ab[tea, ce de pururea pizma =i m`ndriia ce =tiia \inea. De care lucru, ]ntr-un chip pe Brehnace de bl[st[m[\ie =i 1 Din nou se subliniaz[ c[ stolnicul Constantin Cantacuzino avea o conduit[ proprie, opun`ndu-se politicii lui Br`ncoveanu. 2 Stolnicul se ar[t[ potrivnic politicii care se conduce numai dup[ aspira\ii, f[r[ s[ judece ]n profunzime =i consecin\ele. 3 Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u, Mihai sp[tarul, c[, datorit[ du=m[niei mai vechi dintre Br`ncoveanu =i Morona, s-ar putea ca facilit[\ile ]ntreprinse de acesta pentru numirea lui Racovi\[ (aluzie la faptul c[ Morona mijlocise personal la Poart[ pentru Racovi\[) s[ le fi f[cut pentru compromiterea domnului |[rii Rom`ne=ti.

162

Dimitrie Cantemir

de micropsihie probozind-o, dzis[: „(A tot lucrul p[rerea p[rere na=te, iar[ =tiin\a f[cliia adev[rului ieste): Cioara, s[raca, de la mul\ime s-au socotit la limb[ varvar[ =i i-au t`lcuit glasul: macar[1. Iar[ tu, frate, ]mpiedicat de b[tr`ne\e =i buiguit de c[runte\e fiind, pre prorocul ce nu-i =tii =tiin\a, locul =i \ara, vii s[-i ]ncarci asupr[-i ocara. Ce mul\imea varvarismos, iar[ tu solichizmos cu limba Cioar[i face\i. De care lucru, a =ti \i s[ cade c[ Cioara aceasta de locul s[u ieste atic[, \ara Elada2, carea ]n to\i anii cuibul ]n platanul (carile dinaintea capi=tii lui Apolon ieste s[dit), sco\`nd, de la preu\ii lui Apolon, carii de pururea supt umbra copaciului ]nv[\iturile cele de tain[ =i me=ter=ugul prorociii ]nva\[, filosofiia cereasc[ au deprins, din care =tiin\[, adev[rul, ]nceputul =i sf`r=itul lucrului precum ieste, mai denainte vadzindu-l =i ca cu m`nule pip[indu-l, ]n limba aticeasc[ au strigat: maƒaria Ö ªra, ce va s[ dzic[: fericit ceasul ]n carile cu g`ndul s-au z[mislit =i cu fapta s-au s[v`r=it.3" }ns[ ori mul\imea au varvarizmit, ori Brehnacea au solichizmit, ori Cioara au aticit, ori Cucunozul au b[snuit, a Cioar[i glas pre c`t mai mult s[ t`lcuia, pre at`ta mai mult ]n lavirinthul necuno=tin\ii s[ ]ncuia, al c[ruia cheie c`nd s[ va afla =i a cui m`n[ a o prinde =i cu d`nsa lavirinthul a de=chide s[ va ]nvrednici supt vremile de apoi ieste s[ a=tept[m4. Lupul, ]ntre toate jig[niile pururea mai socotit =i mai grijliv ]n 1 Cioara nu era de origine rom`neasc[, ci, dup[ cum se afirm[ =i mai jos, de provenien\[ greceasc[ („din Elada“). Precizarea vine ]n sprijinul identific[rii personajului cu Panaiotache Morona postelnicul. 2 O precizare a originii grece=ti a Ciorii. 3 Morona este ironizat pentru c[ s-a gr[bit s[ ajute la numirea lui Racovi\[, proced`nd nu ca un ]n\elept (care judec[ lucrurile =i sub raportul consecin\elor), ci asemenea unui profet, ce pretinde c[ ar dispune de o cunoa=tere sigur[ a viitorului. 4 Reiese ne]ncrederea lui Cantemir fa\[ de practicile divinatorii. S[ a=tept[m p`n[ la vremea de apoi, zice Cantemir, ]ndeplinirea profe\iilor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

163

chitelele sale, sila =i desfr`nat[ voia zbur[toarelor aievea v[dzind, =i ]nc[ acoperit vicle=ugul a unor dobitoace dintr-ad`nc pricep`nd, toat[ avu\iia r[spunsurilor sale ]n cea mai de dedesupt taini\a t[cerii a=e=i de tot ]=i zidi (c[ cuv`ntul ]n\elept pre c`t folos aduce urechilor ascult[toare, pre at`ta ]nfocare face inimilor nest[t[toare) (=i ]n vreme ce s[ ascult[, c`ntecul sirenilor, iar[ ]n vreme ce nu s[ ascult[, sunetului c[ld[rilor s[ asam[n[). Lupul, dar[, de ]n\elepciune oprit, t[cea1. Iar[ alal\i to\i, de nebunie ]mpin=i, morm[ind =i r[cnind, de iznoav[, „fac[-s[, fac[-sa!“ striga. }n care vreme Pardosul v[rgat =i R`sul cu negru picat, cu alal\i ai lor depreun[, cel de demult ]n inimile sale ascuns vicle=ug ce avea la iveal[ =i ]ntr-a tuturor prival[ a-l scoate ]ncepur[, =i ca cum de urgiia pizmei nebuni\i =i buigui\i ar fi fost, f[r[ nici o ru=ine: „v`rtos ieste siloghizmul Corbului, frumos =i ]n\elept ieste sfatul Cucunozului, minunat[ =i ]n[l\at[ ieste ritorica Papagaii“, striga. „De acmu ]nainte, o omonie, o st[p`nire =i o monarhie cunoa=tem =i o ]mp[r[\ie =tim. Iar[ cine ]ntr-alt chip senten\iia ar cl[ti sau a o cl[ti s-ar ispiti, fier, foc =i cea mai groaznic[ moarte partea s[-i fie2". A=edar[, r[utatea vicle=ugul z[misli =i nebuniia ]l descoperi (c[ vicleniia, r[utatea =i nebuniia surori sint: r[utatea ]ncepe, vicle=ug urmadz[, iar[ nebuniia mai mult ]l desfr`neadz[, p`n[ unde una prinde, alta leag[, iar[ a triia grumadzii cu la\ul ]i v`neadz[). C[tr[ acestea, Pardosul r[utate peste r[utate, vicle=ug peste vicle=ug =i nebunie peste nebunie a gr[m[di ]ncepu, =i pa=ii l[comiii p`n[ peste hotar[le sim\irii a-=i l[\i =i a-=i l[rgi adaos[, dzic`nd: „De vreme ce dup[ neminciunoase budzele Papa1

Lupul continu[ s[ fie foarte rezervat, mai ales dup[ ce ]=i d[ seama de orientarea filo-br`ncoveneasc[ a boierimii moldovene. 2 Fra\ii Iordache =i Mihalache Ruset, rezerva\i p`n[ acum ]n adunare, ]=i exprim[ deschis tr[darea fa\[ de Cantemire=ti =i declar[ adeziunea lor pentru Racovi\[ =i politica lui Br`ncoveanu, strig`nd c[ de-acum ]nainte „o monarhie cunoa=tem =i o ]mp[r[\ie =tim“.

164

Dimitrie Cantemir

gaii toat[ adunarea adevere=te, cu cale =i cuviin\[ socotesc a fi, ca precum la monarhiia pasirilor dup[ Vultur, Corbul, a=e la monarhiia noastr[, dup[ Leu, Strutocamila step[na cea mai de cinste =i epitropiia a tot neamul s[ \ie, =i dup[ aripile carile Vulturul l-au dem`nat, capul taurului s[ i se puie, pentru ca =i ea ]ntre coarne s[mnul biruin\ii =i stema epitropiii s[ poarte1. C[ amintrilea, =i C[mila =i Stru\ul, undeva vreun m[dulariu de ap[rare =i de luptare precum s[ n-aib[ tuturor =tiut ieste“. Cuv`ntul Pardosului ]nt[ri Ursul =i-l adeveri Vulpea2 (c[ la voia poftitoare pu\ine cuvinte trebuie ]ndemn[toare). A=ijderea, alal\i, a vicle=ugului p[rta=i: „foarte bine, foarte bine“, ni din budz[ morm[ia, ni din col\i cl[n\[ia. }ns[ cump[na, ]n carea dramul str`mb[t[\ii nu ]ncape, =i m`na, carea fietecui dup[ ale sale fapte ]mparte, a doi dintr-ace=tea nu mult r[bd[, =i ce pre alal\i la vreme lor ]i a=teapt[, acestora ceia ce li s[ c[dzu le dede plat[3. C[ci Ursul, ]n p[rerea sa, pentru bi=ugul mierii ce a=tepta, acmu precum c[ toate prilazurile pris[cilor sare socotiia =i toate =tiubeiele cu miiere f[r[ nici o sial[, f[r`m[, g`ndiia, =i a=e din l[comiia de=art[ =i de m`ndriia ]nflat[, cu v`nt de g`nd =i cu miiere de p[rere, preste m[sur[ ]ndop`ndu-s[ =i ]nfund`ndu-s[, a=ijderea acele tic[loasele albine, carile prin faguri de aburi ]mpr[=tiiate ram[sese, prin ma\ele =i fica\ii Ursului p[truns[r[, de unde adev[rata ]nfl[ciune scornindu-s[, supt piielea Ursului izvoar[ de 1 S[mnul biruin\ii ]ntre coarnele taurului: s[mnul crucii ]ntre coarnele bu[rului (D.C.) — adic[ Mihai Racovi\[ va avea deasupra capului, ca domn, ]nsemnul fundamental al domniei, stema Moldovei, al c[rui simbol era bourul. 2 Vasile Costache, Ursul =i Ilie |ifescu (Vulpea) intervin ]n sprijinul cuv`nt[rii lui Iordache Ruset, ]n contradic\ie cu atitudinea indiferent[ a primului la ]nceput, =i cu incitarea lui Maxut serdarul la atitudine antibr`ncoveneasc[ de c[tre cel de al doilea. 3 Cantemir consider[ c[ moartea, ]nt`mplat[ lui Vasile Costache =i lui Ilie |ifescu cur`nd dup[ aceea, a fost o pedeaps[ divin[ pentru tr[darea f[ptuit[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

165

ap[ pururea pi=titoare purceas[r[ =i cu aceast[ de n[prasn[ =i mie=eloas[ boal[, ]nainte a toate gloatele cr[pa1. Vulpea a=ijderea, de mult[ grijea vicle=ugului f[cut ce purta, ]nt`i ]n melianholia ipohondriac[, apoi ]n tusa cu singe mut`ndu-s[, de mult[ vitionire =i boal[ usc[cioas[, toate vinile i s-au ]ntins =i toate m[dularele i s-au zg`rcit, at`ta c`t piielea de oase =i pieptul de spinare i s[ lipis[. Carea ]nghi\ind vicle=ugul, preste pu\ine dzile =-au bor`t aburul, precum istoria la locul s[u va ar[ta (c[ cine ]nghite z[harul vicle=ugului, acela bore=te toaps[cul sufletului2). Acestea dar[ =i ce s[ lucra v[dzind =i ce s[ s[ mai lucredze a a=tepta neput`nd, deodat[ =i ]n grab[ socotir[ pre Lup (pre carile ]nc[ dinceput vicle=ugurilor ne]nso\itoriu =i r[ut[\ilor lor nepriimitoriu ]l cunoscus[), ]nt`i ]l sf[tuir[, apoi ]ndemnar[, iar[ mai pre urm[ =i cu capul ]i cl[tinar[ =i cum mai cur`nd de nu va la strajea b`rlogului s[u merge3, cu pedepse groznice =i =i ]nfrico=[ri de moarte i s[ l[udar[. A=e Lupul, vr`nd-nevr`nd, =i precum de aceasta porunc[ foarte s[ s[ fie bucurat ar[t`nd, ]mpreun[ cu Ciacalul la locurile sale s[ dus[r[. Iar[ c`nd din toat[ adunarea Lupul s[ desp[r\iia =i precum de fra\ii, priietinii =i omofilii s[i am[git =i viclenit la ar[tare cunosc`ndu-s[, de grea dosad[ carea inima ]i ]n[du=iia =i de vremea carea a=e=i de tot ]mpotriv[ i s[ punea, gemutul, oftatul =i suspinul totdeodat[ supt un glas alc[tuind, ]nceti=or, cum i s[ p[rea, =i prea tare, cum altora s[ 1 Vasile Costache n-a murit la mo=ia sa din Moldova, ci afl`ndu-se ]nc[ la curtea lui Br`ncoveanu =i deci ]nainte de adunare. Este unul din am[nuntele istorice pe care Cantemir nu le red[ ]ntocmai ]n romanul s[u. 2 Ilie |ifescu moare ]n realitate ]n anul 1704, la mai bine de un an dup[ adunarea de la Arn[ut-chioi, pe c`nd era sp[tar al lui Mihai Racovi\[. 3 Lupu Bogdan este silit s[ se retrag[ sub straj[ la mo=ia sa ]n Moldova; aceea=i soart[ a avut-o =i Maxut serdarul. Re\inut ]n realitate la Bucure=ti pentru a nu influen\a mersul adun[rii dup[ numirea lui Racovi\[ ca domn ]n Moldova, Lupu Bogdan devine mare dreg[tor al acestuia.

166

Dimitrie Cantemir

audziia, c[tr[ Ciacal gemu, oft[, suspin[, r[zsufl[ =i dzis[: „Blem, frate Ciacal, de vreme ce la straj[ ne trim[t, blema\i s[ nu st[m (c[ci urechea la cuvinte c`t de grele ascult[toare ]nva\[ pre inim[ la c`t de grele nevoi r[bd[toare a fi), c[ci otr[vile acestea cornul Irodului le va ]ndulci, iar[ spurc[ciunile acestea, botul Filului le va cur[\i1. Acestea Lupul pietre s[m[n`nd, st`nci =i mun\i ]n urm[ r[zs[rir[, precum mai pre urm[ lucrul au ar[tat.“

1 Lupu Bogdan caut[ s[ ]nt[reasc[ moralul lui Maxut serdarul, prezic`nd faptul c[ Dimitrie Cantemir (Irodul) =i Antioh (Filul) vor face inofensive intrigile care aduseser[ ]n scaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[.

167

Istoria ieroglific[. Vol. I

PARTEA A TRIIA CUPRINS

Iar[ celelalte jig[nii, toate carile ]n c`r=ma l[comiii cu p[harul r[ut[\ii vinul vicle=ugului bea1, dac[ pre Lup din mijlocul lor lipsind ]l v[dzur[, precum acmu supt fundurile p[m`ntului s[ afl[, li s[ p[rur[ (c[ chipul neiubit, de fa\[, nu ca ghimpul ]n picior, ce ca suli\a p[truns[ prin m[\[ st[). +i a=e, „r`dicatu-s-au nu[rul de pre fa\a soarelui, luatu-s-au negura de pre fa\a p[m`ntului“, cu mari r[cnete striga. „Luatu-s-au piiedeca, lipse=te pacostea, nu s[ vede vr[jma=ul, dusu-s-au pizma=ul“2, unul c[tr[ altul spuind, ca de un bine prea mare s[ bucura =i ca de o fericire nespus[ s[ desf[ta (c[ lucrurile lume=ti cu muritorii a=e a s[ giuca s-au obiciuit, ca cu c`t sint mai de=arte, cu at`ta s[ s[ par[ mai desf[tate, =i a c[rora ]ncep[turi sint prea cu mari dezmierd[ri, acelora=i sf`r=itul s[ fie prea cu grele ]ntrist[ri).3 Dup[ acestea, cu to\ii ]mpreun[ cuv`nt ]=i deder[ =i dzi de soroc ]=i pus[r[, pentru ca la ]nceputul Alfii =i sf`r=itul Sigmei, la cetatea Deltii (unde apa lui M. =i apa lui A. a cura sf`r=esc, =i apa lui T. a cura =i a s[ m[ri ]ncepe), cum mai cur`nd s[ s[ adune, pentru ca acelea capul C[milii s[ vindz[ =i a Boului s[ cumpere4 1

O foarte frumoas[ exprimare literar[. Parte ce tr[deaz[ influen\a desc`ntecului popular. 3 Scriitorul se exprim[ cu triste\e despre nestatornicia soartei (fortuna labilis), tem[ predilect[ a g`ndirii medievale, care ]=i are originea ]n Pildele lui Solomon. 4 Dup[ terminarea cu succes a adun[rii de la Arn[ut-chioi, boierii convin s[ se duc[ chiar la Adrianopol (Udriu), capitala estival[ a Imperiului Otoman, unde curg r`urile Mari\a, Arta =i Tungea (Cetatea Deltii: Udriul, zidiul cet[\ii 2

168

Dimitrie Cantemir

(c[ mai pre lesne ieste firii la C[mil[ coarne s[ nasc[ dec`t din inima rea cuv`nt sau g`nd bun s[ izbucneasc[). A=edar[, cu to\ii, dup[ sorocul dat, la locul ]ns[mnat s[ adunar[ =i la dzua pus[ la cetatea Deltii s[ ]mpreunar[, unde Pardosul pe C[mil[ de c[p[stru purta =i R`sul dup[ d`nsa, cu g`ndacii prin baligi-i, ]-s[ primbla. C[ci la R`=i ca ace=tea, c[c[raza C[milii mai de mare pre\ ieste dec`t c[stanii la gliganii muntelui Olimpului1. Acolea dar[, ]nt`i ca a tuturor inimile mai cu de-adins s[ ispiteasc[, apoi ca nici unul s[ nu cumva p[rta= vicle=ugului a nu fi s[ lipsasc[, socotir[, =i c`te doi, c`te doi, pre numele cerescului Vultur =i Taur, pentru ca s[ giure2 ]n capi=tea Epiorchiii3 adus[r[. Unde unii de bun[voie, iar[ al\ii de fric[ =i peste voie supt groznic giur[m`nt a s[ lega le c[ut[ (c[ precum ]ntre frumo=i mai frumo=i =i ]ntre grozavi mai grozavi, a=e ]ntre drep\i mai drep\i =i ]ntre vicleni mai vicleni s[ afl[), adec[ precum cu ]nvoin\a, pl[cerea =i alegerea tuturor siloghizmul Corbului, sfatul Cucunozului =i senten\ia Pardosului s[ s[ ]nt[reasc[ =i capul C[milii ]n cel de bou s[ s[ primeneasc[ =i ]n epitropiia Leului s[ s[ psifisasc[. La care lucru, to\i fra\ii vicle=ugului, ficiorii f[r[legii =i p[rin\ii atheofoviii: „fac[-s[ fac[-s[, ]n chipul deltii; }nceputul A, sf`r=itul S: Adrianopolis; Apa lui M, apa lui A, apa lui T: Mari\a, Arta, Tungea). Ei merg acolo pentru a vinde capul C[milei, adic[ pentru a schimba pe Mihai Racovi\[ ]n domn, =i a lua ]n schimb capul Bourului, adic[ pentru a-i cump[ra domnia cu bani. 1 Expresiv[ caricatur[ literar[: Iordache Ruset poart[ pe Racovi\[ de c[p[stru, ]n timp ce Mihalache Ruset, de acum ]nainte dreg[tor peste fondurile financiare externe, achit[ pl[\ile creditorilor de la Poart[ („g`ndacii“). 2 Jur[m`ntul boierilor fa\[ de noul domn, dup[ formula cre=tin[, adic[ ]n numele Tat[lui (Vulturul ceresc) =i al Fiului (Taurul ceresc). 3 Capi=tea Epiorhiii: Vlah Sarai (D.C. ) — depunerea jur[m`ntului are loc deci ]n palatul |arii Rom`ne=ti =i nu al Moldovei (Bogdan sarai), palat pe care scriitorul ]l denume=te „templul jur[m`ntului str`mb, stors prin viclenie, deci nevalabil (epiorhie: jur[m`nt str`mb, ]n grece=te). Depunerea jur[m`ntului ]ntr-un palat al |[rii Rom`ne=ti arat[ dependen\a, controlul exercitat de Br`ncoveanu ]n demersurile pentru numirea noului domn.

Istoria ieroglific[. Vol. I

169

strigar[, to\i vom, to\i priimim, cu to\ii a=edzim`ntul =i cuv`ntul acesta ]nt[rim =i adeverim“, din luntru cr[par[. Acmu a tuturor voie unindu-s[ =i to\i supt argumentul Corbului supuindu-s[, cu to\ii ]n toate p[r\ile s[ ]mpr[=tiar[ =i prin to\i mun\ii =i codrii, unde coarne de bu[r lep[date ar g[si =i cap de taur aruncat ar nemeri, cu toat[ nevoin\a cercar[ =i nicicum undeva macar nu s[ aflar[. De care lucru, cu to\ii ]n mare ]ntristare afl`ndu-s[, ce vor mai face =i ce vor mai lucra nu =tiia1. +i acmu mai-mai toat[ nedejdea pierdea, de nu =-ar fi adus aminte R`sul de un hrizmos2, pre carile Camilopardalul3 ]nc[ mai denainte ]l ]nv[\ase, dzic`ndu-i4:“Eu od`n[oar[ prin pusti1 Mun\ii: casele, por\ile turcilor celor mari, iar codrii: casele, por\ile turcilor mai mici (D.C.) — c[ut`nd s[ ob\in[ investitura de domnie („ coarne de bour“ =i „cap de taur“) pentru Mihai Racovi\[, boierii fac demersuri pe la demnitarii mai mari =i mai mici de la Poarta Otoman[, dar nu izbutesc nimic =i nu =tiu cui s[ se mai adreseze. 2 Hrismos: g`ndul, ]nv[\[tura =i avaniia Por\ii (D.C.) — ]nseamn[ la propriu, oracol, prezicere (]n grece=te). Sensul termenului este formul[, procedeu prin care se asigur[ reu=ita. Aceast[ cheie a succesului este, dup[ opinia lui Cantemir, satisfacerea l[comiei demnitarilor otomani, adic[ mita, bac=i=ul, darurile de tot felul. 3 Camilopardalul, numele grecesc al girafei, este o fiin\[ dubl[, rezultat[ din asocierea c[milei cu leopardul. La cheie, acest nume este ieroglifa sub care se ascunde Alexandru Mavrocordat Exaporitul, marele dragoman al Por\ii Otomane, am zice azi ministru de externe, unul din puternicii dreg[tori ai Imperiului Otoman, grec de origine. Era un om foarte cultivat, autor al unor comentarii asupra operei lui Aristotel, precum =i al unei lucr[ri privind circula\ia s`ngelui. Unele dintre lucr[rile sale, toate ]n grece=te, au circulat =i ]n \ara noastr[, mai ales ]n timpul epocii fanariote. Este tat[l celor doi fra\i, Nicolae =i Ion Mavrocordat, care au domnit ]n Moldova =i |ara Rom`neasc[. Trebuie subliniat am[nuntul c[ cel care ]i duce pe boieri la Exaporit este Mihalache Ruset, rud[ cu marele dragoman. 4 Povestirea care urmeaz[ — o foarte ]ntins[ digresiune ]n raport cu evenimentele descrise ]n Istoria ieroglific[ — poate fi intitulat[, ]n formularea de la cheie a scriitorului, Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului, formulare pe care Cantemir ]nsu=i o descifreaz[: minunat[ l[comiia Por\ii =i

170

Dimitrie Cantemir 1

2

ile Ethiopiii ]n sus pre apa Nilului ]mbl`nd =i pentru ca din izvoar[le Nilului cu gura ap[ s[ beau ]n inim[ av`nd, dup[ ce peste mun\ii ce s[ cheam[ a Lunii3 am trecut =i la b[l\ile unde crocodilii4 s[ nasc am sosit, b[l\ile din giur ]mpregiur cutreieram, pentru ca g`rla Nilului (carea ]n capetele b[l\ilor despre apus s[ vars[5) s[ aflu. La capetele b[l\ilor =i ]n gura g`rlii am aflat un viniturile ]mp[r[\iii turce=ti. }n aceast[ nara\iune, pus[ nu f[r[ sens pe seama Exaporitului, scriitorul ne dest[inuie=te cum l[comia dreg[torilor otomani, mari =i mici, reprezint[ mecanismul prin care Imperiul Otoman ]=i exercita exploatarea sistematic[ asupra Moldovei =i |arii Rom`ne=ti. Un mare demnitar otoman era =i Alexandru Mavrocordat, a c[rui cultur[ nu-i diminuase l[comia sa f[r[ margini, lipsa de caracter =i ambi\iile meschine. De=i era rud[ =i cu Br`ncoveanu, folosea nevoia de lini=te politic[ a acestui mare domn, pentru a-l stoarce de sume considerabile de bani =i de daruri felurite. Cantemir ]l ura pentru c[, neav`nd bani, nu putea pl[ti avantajele prieteniei acestui influent =i puternic dispun[tor din umbr[ al vie\ii politice din cele dou[ \[ri rom`ne. 1 }n aceast[ povestire, ]ntregul teatru al evenimentelor se deplaseaz[, simbolic, ]n Africa, ]n cadrul c[reia Moldova devine Arabia, iar |ara Rom`neasc[ — Libia. „Pustiile Ethiopiii“ nu sunt descifrate la cheie, dar par a semnifica Istanbulul, capitala Imperiului Otoman, dac[ ne g`ndim c[ ]n aceea=i povestire „ethiopul“ este ]n mod sigur sultanul. Prezen\a Africii ca mediu de desf[=urare a istoriei noastre ]n vremea lui Cantemir exprim[ atrac\ia scriitorului pentru peisajul exotic =i torid al Africii, rezultat al basmelor arabe =i al povestirilor c[l[torilor =i negu\[torilor din vremea sa. 2 Nilul apa: adunarea =i ]mpr[=tierea l[comiii (D.C.) — Mavrocordat, st[p`nit de l[comie =i de dorin\a de a parveni pe scara puterii sociale, se confeseaz[ lui Mihalache Ruset, ruda sa, c[ a dorit s[ se adape la izvoarele Nilului, adic[ s[ se ini\ieze ]n st[p`nirea mecanismului privind procesul de adunare =i de risipire a veniturilor. 3 Mun\ii Lunii — sunt o crea\ie fantezist[ a geografilor arabi ai evului mediu, care credeau c[ Africa ar fi str[b[tut[ de ace=ti mun\i de-a lungul ecuatorului. Aici ar putea semnifica lumea otoman[, simbolizat[ de semilun[. 4 Sunt c`nd bostangiii, c`nd hasechiii, pristavii bostangiilor, ]n ambele cazuri fiind vorba de trupele de securitate ale sultanului; pristavii sunt comandan\ii, ofi\erii. 5 Nilul poate fi: bogazul, limanul carile merge la Vlaherna (D.C.) — Cornul de Aur.

171

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

ora= preafrumos, cu cetate preafrumoas[ . Ora=ul dar[ =i cetatea lui ]ntr-acesta chip era: B[l\ile acelea, unde ]n capete s[ ]mpreuna =i v[rs[turile apii Nilului ]n sine priimia, ]ntre d`nsele de ce ]nainte mergea, de aceia ]n laturi s[ desp[r\iia =i ostrovul l[\iia =i precum s[ videa ca la 700 de mile ]n lung =i ]n lat tot uscatul ]ntre b[l\i cuprindea. Iar[ pre marginile am`nduror b[l\ilor cele pe dinafar[, din giur ]mpregiur, ca cum cu zid ar fi ]ngr[dite, cu mun\i =i dealuri2 goli era ]ncungiurate, a=e c`t numai unde b[l\ile ]n g`rl[ s[ v[rsa =i ]n matca Nilului s[ r[v[rsa, mun\ii ]mpreuna\i nu era, unde ca dintr-un h[l[=teu, ca pre stavila morii apa cum mare r[pegiune s[ slobodziia =i apa Nilului spre r[s[rit a cur[ r[pedziia. A=edar[, despre r[s[rit b[l\ile, mun\ii =i locul s[ avea, iar[ despre apus, adec[ dincotro Nilul viniia =i ]n capetele b[l\ilor ]ngem[n`ndu-s[ s[ desp[r\iia, ]ntr-alt chip era. C[ pre c`t mun\ii acei din st`nga =i din dreapta s[ ]n[l\a (c[ =i a mun\ilor ]n[l\ime ca la cinci mile s[ socotiia), pre at`ta locul din dos s[ r`dica =i cu v`rvurile mun\ilor de-a tocma c`mpul despre apus ]n lat =i ]n lung s[ ]ntindea, prin mijlocul a c[ruia apa Nilului, din izvoar[le de unde ie=iia, spre b[l\ile ce-l sprejiniia lin =i frumos curea. Iar[ pre =esurile c`mpului3 aceluia, =i pre o parte =i pre alt[ parte de ap[, at`ta c`mpul cu otav[ ]nverdziia, c`t ochilor preste tot, tot o tabl[ de zmaragd meree a fi s[ p[rea, ]n carile tot chipul de flori din fire r[zs[rite, ca cum cu m`na ]n gr[din[, pre r`nd =i pre so1

Ora=ul =i cetatea sunt, de fapt, Istanbulul, capitala Imperiului Otoman. Mun\ii =i dealurile sunt, conform cheii lui Cantemir, demnitarii mai mari =i mai mici, ceea ce ]nseamn[ c[ Poarta Otoman[ ]=i are puterea ]n ace=tia. Mun\ii =i dealurile ]nconjoar[ cetatea, o str[juiesc. Totu=i, ]nt`lnim =i unele elemente reale de ordin geografic ]n aceast[ descriere a Istanbulului. 3 De aici ]ncepe o descriere paradisiac[ a ]mprejurimilor Istanbulului, descriere ce are mai cur`nd valoare literar[. Tema mediului paradisiac, foarte veche ]n literatura uman[, prezent[ mai ales ]n Biblie, este reluat[ de Cantemir ]n termeni laici, oglindind o concep\ie estetic[ proprie, ]n care domin[ frumosul artificial organizat geometric. 2

172

Dimitrie Cantemir

coteal[, ar fi s[dite, cuvios s[ ]mpr[=tiia, =i c`nd zepfirul, v`ntul despre apus, aburiia, tot feliul de bun[ =i dulce mirosal[ de pre flori scorniia. A=e c`t nici ochilor la prival[, nici n[rilor la mirosal[ sa\iu s[ putea da. Iar[ pre malurile g`rlei tot feliul de pom[t roditoriu =i tot copaciul frundzos =i umbros, de-a r`ndul, ca cum pre a\[ de-a dreptul =i unul de altul de departe ca cum cu pirghelul ar fi fost pu=i frumos odr[sliia. A c[rora umbri, gium[tate pre lin[ apa Nilului, iar[ gium[tate pre m`ng`ioas[ fa\a c`mpului s[ l[sa. Iar[ roada pomilor, =i la frumse\e =i la dulcea\[, nici Asiia au v[dzut, nici Evropa au gustat. C[ci tot ]ntr-acela=i pom mugurul cr[pa, frundza s[ dezv[liia, floarea s[ de=chidea, poama lega, cre=tea, s[ cocea =i s[ trecea totdeodat[, nici dup[ vremi viptul ]mbla, ce ]n toat[ vremea toat[ poama =i coapt[ =i necoapt[ s[ afla1. Iar[ unde apa Nilului de pre =esul ce despre apus viniia =i din v`rvurile mun\ilor ]n g`rla cea de gios s[ v[rsa, cetatea2 sta, a c[riia nume cei de loc ]mi spus[r[, precum Epithimiia3 o cheam[. Iar[ f[ptura =i ]ngr[ditura cet[\ii era a=e4: din marginea malului, unde Nilul ca pre =ipot ]n b[l\i s[ v[rsa, spre apus, =i pre o parte =i pre alt[ parte de ap[ ca la dzece mile zid gros =i v`rtos de piatr[ ]n patru col\uri cioplit[ era, carile, dup[ ce de la p[m`nt 1 Cantemir introduce elemente ale absurdului, natura aber`nd de la propriile ei reguli pentru a se conforma dorin\ei umane de a avea fructe ]n orice sezon. 2 }n mijlocul acestei gr[dini paradisiace, ]n care normele naturale sunt ]nlocuite cu cele ale absurdului, se afl[ o cetate, care nu este alta dec`t Istanbulul, capitala Imperiului Otoman. Ea este sc[ldat[ de apele Nilului, cu sensul c[ ]n acest ora= are loc fenomenul adun[rii =i ]mpr[=tierii l[comiei. 3 Numele ieroglific al cet[\ii este Epithimia, care ]n grece=te ]nseamn[ poft[, dorin\[. Cantemir o descifreaz[ prin expresia inima, omul lacom sau lumea, ceea ce ]nseamn[ c[ Istanbulul era atunci capitala l[comiei, a dorin\ei de a avea totul f[r[ nici o limit[. 4 Descrierea ]n continuare a cet[\ii are multe tr[s[turi simbolice; din punct de vedere artistic, Cantemir introduce ]n literatura noastr[ original[ pentru prima dat[ elementele de arhitectur[ citadin[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

173

ca la dzece st`njini s[ r`dica, de ciia st`lpi mari =i gro=i de marmure porfir[ ]n sus s[ ]n[l\a1. Fietecare st`lp de cinci st`njeni de ]nalt =i de 30 de palme ]n giur ]mpregiur de gros, ]ns[ la r[d[cin[ mai gro=i era, iar[ ]n sus, de ce mergea, mai sup\iri =i mai sulege\i era. Iar[ fietecare st`lp supt r[d[cin[ patru lei de aram[ prea frumoas[ =i ca aurul de luminoas[ avea, =i tuspatru, cu dosurile la un loc ]mpreun`ndu-s[, cu capetele, doi spre c`mp, iar[ doi spre ap[ c[uta, deasupra a c[rora st`lpul s[ r[zima. A=ijderea ]n v`rvul a fietec[rui st`lp, de la un loc =i mai ]n sus, patru zmei ]ncepea a s[ ]mpleteci =i, dup[ ce ca la trii co\i ]n sus s[ r`dica, capetele ]=i desp[r\iia =i pu\intel can ]n gios le pleca, =i doi spre un st`lpi, iar[ doi spre alt st`lp ce le era dimpotriv[, c[uta. Deci, precum a leilor, a=e a zmeilor f[ptur[ at`ta de minunat[ era, c`t nu zmei =i lei a fi s[ p[rea, ce ]ntr-adev[r vii =i cu duh a fi s[ videa. Iar din cerbicea a patru zmei arc sclipuit de marmure foarte frumos sclevesit ]n sus s[ r`dica =i, foarte cu mare me=ter=ug peste ap[ ]ntindz`ndu-s[, spre st`lpul ce-i era dimpotriv[ s[ l[sa =i ]n cerbicea iar[=i acelor patru zmei s[ a=edza. +i a=e, dintr-un cap[t p`n[ la alt cap[t, un sclip ]n chipul podului, peste apa Nilului s[ ]ncheia. A=ijderilea, din capetele st`lpilor zid de marmure ]n sus s[ ridica, c`t cu ]n[l\imea sclipului s[ atocma2. Carile pre dinluntru cu var cu prav de c[r[mid[ =i sf[rmu=uri de piatr[ =i de marmure amestecate ]mplut era3 =i tot locul ]nluntru pre a\[ de-a tocma atocmat era4. Iar[ din fa\a p[m`ntului, ca la un stat de om, zid cu zim\i ]n giur ]mpregiur ]ncungiura, pentru ca celor dinluntru 1 }ncepe descrierea cet[\ii, Cantemir dovedindu-se preocupat de o viziune arhitectural[ original[. 2 Este vorba de o platform[ boltit[, sprijinit[ pe st`lpi, construc\ie de o concep\ie bizar[. 3 Partea superioar[ a platformei era umplut[ cu un amestec, cu o compozi\ie, a c[rei formul[ tr[deaz[ cuno=tin\ele scriitorului ]n domeniul respectiv. 4 Pe suprafa\a superioar[ a platformei Cantemir imagineaz[ un ora= suspendat.

174

Dimitrie Cantemir

]mblarea =i primblarea f[r[ primejdie s[ fie. Tot num[rul st`lpilor 730 era1, adec[ de o parte, 365, =i de alt[ parte, iar[=i at`\ia. Iar[ toat[ cetatea 24 de mile ]ncungiura, 20 mile am`ndoa[ laturile =i patru mile am`ndoa[ capetele (c[ci de la un st`lp p`n[ la alt st`lp dimpotriv[ doa[ mile spunea c[ sint). Cetatea dar[ a=e era, iar[ ora=ul =i casele ora=ului ce era ]ntr]nsa, pre am[nuntul, cine poate povesti? C[ci f[pturile =i urdziturile acelea toat[ socoteala muritorilor cov`r=este (c[ ce au f[cut muritorii, de carea s[ nu s[ mire muritorii =i ce n-au f[cut muritorii, de carea s[ s[ mire muritorii). Ce pre scurt de unele a-\i pomeni nu m[ voi lenevi (Camilopardalul dzicea): Dintre doi st`lpi de-a dreptul ]mpotriv[ p`n[ la ceialal\i st`lpi uli\[ dreapt[ =i tot ]ntr-o m[sur[ de lat[ s[ ducea. Iar[ la cap[tul uli\ii, =i de o parte =i de alta, poart[ era, carea s[ ]nchidea =i s[ de=chidea. Iar[ din pragul a fietecare poart[, ]n gios, scar[ ]n chipul theatrului2 ]n gios s[ l[sa =i, de ce s[ cobor`ia, la temelie s[ mai l[\iia, carea =i drum la suirea ]n cetate =i poprele zidiului =i sclipului era. Deci c`te arce la sclip, at`tea uli\[ ]n cetate, =i c`\i st`lpi la zid, at`tea por\i pe zid =i at`tea sc[ri pre ling[ zid era, deos[bi de patru uli\e3, carile de-a dreptul din cap[t ]n cap[t mergea. +i ]n capete cerdace ghizdave =i frumoas[ afar[ din zid, asupra apii, scoase avea, ]n carile giudec`torii ]mp[r[\ii < i > pre r`nd ce avea, ]ntr-un cerdac c`te 90 de dzile giude\ele =i alte trebe a public[i c[uta. C[ci ]mp[r[\iia aceia nu monarhie, ce public[4 ieste =i ]n 90 de dzile 9 oameni, fietecarile ]n dzece dzile slujba ob=tii ispr[ve=te. 1 Elemente simbolice: 730 de st`lpi: dzilele =i nop\ile ]ntr-un an, iar 24 de mile: lunele de dzi =i de noapte (D.C.). 2 Cantemir face apel la imaginea teatrului antic, construit ]n trepte. 3 Patru uli\e: patru p[r\i a anului (D.C.) — cele patru anotimpuri. 4 Nu monarhie, ce public[: nea=edz[m`ntul st[p`nilor (D.C.) — adept al monarhiei absolute, Cantemir, fost domn =i pretendent la domnie, ironizeaz[ statul otoman, pe care ]l vedea ca o republic[, unde domnea anarhia.

Istoria ieroglific[. Vol. I

175

+i a=e, cine=i dup[ r`ndul s[u =i ]n cerdacul s[u or`nduindu-s[, ]n 730 de dzile r`ndul plinindu-i-s[, iar[=i dinceput r`ndul apuca. Ce de acestea l[s`ndu-ne, la cuv`ntul nostru s[ ne ]ntoarcem (c[ perioadele mari ]n voroav[ =i celui ce vorove=te la cuv`nt sminteal[ =i celuia ce povestirea ascult[ la audzire =i la pomenire invaluial[ face)1 A=edar[, uli\ele, por\ile =i sc[rile cet[\ii s[ avea, iar[ casele ca acum tot ]ntr-un p[rete ar fi fost, nici mai afar[ de alta ie=iia, nici mai ]nluntru intra2 =i a=e, r`ndul caselor dedesupt era. Iar[ al doilea r`nd, cerdacile ca trulele ]n sus s[ r`dica ]nalte, c`t de gios de-abiia la v`rvu sigeata ethiopasc[ a agiunge s[ poat[. P[re\ii caselor pri dinafar[ tot de marmure scump[ =i tot feliul de scrisori ieroglifice=ti3 ]ntr-]nsele s[pate avea =i toat[ dihaniia4 precum vie la p[r, a=e s[pat[ cu floarea marmurelui s[ as[m[na, de care lucru, nu cu m`na pe p[rete s[pate, ce vii pre ni=te c`mpi ]mpr[=tiate a fi s[ p[rea. Iar[ pe dinluntru st`lpii cei f[r[ pre\, marmurile cele scumpe =i tot me=ter=ugul lucrului =i f[pturii ce avea, cuv`ntul a le povesti vrednic =i g`ndul a le formui harnic nu ieste. Acolo chipurile bodzilor5 vechi s[ fii v[dzut, icoanele a tuturor ]mp[ra\ilor s[ fii privit, unele de aram[ =i poleite, altele de argint =i de aur pline v[rsate =i vasuri ]n minunat chip lucrate, supt d`nsele alc[tuite =i alte lucruri minunate ]n mul\ime nenum[1

Ironie la adresa retoricii vremii, care cultiva vorb[ria, fraza ampl[ =i confuz[, permi\`nd abaterea de la ideea de baz[ ]ntr-o cuv`ntare. 2 Apare din nou rigoarea geometric[ din concep\ia arhitectonic[ a lui Cantemir: cl[dirile sunt construite ]n linie dreapt[ =i egale ]ntre ele, pe l`ng[ zid. 3 Pere\ii exteriori erau ornamenta\i cu „scrisori ieroglifice=ti“, deci cu figuri animaliere, care aveau un ]n\eles pentru comunicare, exprimau, a=adar, idei. 4 Reprezent[rile animaliere formau o ornamenta\ie ]nc[rcat[, de tip baroc, ]n contradic\ie cu simplitatea la care ar fi obligat geometrismul din concep\ia arhitectural[ a scriitorului. 5 Chipurile bodzilor: mul\imea str`mb[t[\ilor (D.C.) — luxul =i str[lucirea din capitala otoman[ se bazau pe nedreptate =i extorc[ri.

176

Dimitrie Cantemir

rate, ]n fr`mse\e neas[m[nate s[ videa, carile nu numai a ochiului prival[, ce =i a min\ii socoteal[ ame\iia =i uluia. Iar[ ]n mijlocul ora=ului era o capi=te a boadzii Pleonexiii1, carea cum era f[cut[ =i ]n ce me=ter=ug era zidit[ de pre at`ta vii putea cunoa=te, c[ toat[ alalt[ a cet[\ii =i a ora=ului f[ptur[ ca zgura l`ng[ aur =i ca stecla l`ng[ diamant s[ as[m[na. Ce =i pre aceasta ]n scurt =i pre c`t voi putea a \-o perigrapsi m[ voi nevoi. Din fa\a p[m`ntului urdzitura temeliii ca la doi co\i de ]nalt[ dintr-o materie de metal v[rsat[ a fi s[ videa, care metal dec`t custoriul mai scump[ =i mai grea, iar[ dec`t argintul mai ieftin[ =i mai iu=oar[ a fi s[ p[rea. Lumina capi=tii ]n lung de 30 co\i, iar ]n lat de 24 co\i era, iar[ de ]nalt p`n[ supt poalele cele mai de gios, 55 de ar=ini s[ m[sura. Deci c`t me=ter=ugul v[rsatului temelii ceii de metal =i c`t iscusit[ =i ascu\it[ mintea v[rs[toriului =i tip[ritoriului ar fi fost, florile =i frundzele, carile una pe supt alta v`r`te, =i lozele una cu alta frumos impleticite, =i =erpii, carii pintre frundze =i pintre loaze s[ v`r`ia =i coadele cu zmicelele ]=i inv[tuciia, ar[ta. A=ijderea, tot feliul de pasiri, de jiganii, de lighioi =i de pasiri peste toate locurile s[ ar[ta, unele ]n pom=ori cuiburile ]=i f[cea, altele, acmu f[cute, pe oa[ clociia, altele hran[ pui=orilor ]=i aducea, unele mu=te prin aer goniia, altele l[custe prin paji=te prindea2, c[ile puii clo=cii s[ apuce s[ slobodziia, st`rcii ca prin ap[ ]mbl`nd, piticii =i pe=tii a prinde chitiia, pajorile =erpii (carii 1

Boadza Pleonexiii (zei\a l[comiei — ]n grece=te): l[comia la carea muritorii s[ ]nchin[ (D.C.), iar capi=tea Pleonexiii este ]mp[r[\iia turcului (D.C.) — Cantemir subliniaz[ c[ l[comia este tr[s[tura fundamental[ a Imperiului Otoman =i a demnitarilor s[i. 2 Cantemir surprinde via\a din natur[ ]n aspectele ei cele mai dinamice =i mai caracteristice. Dintre acestea, ]l va preocupa ]ndeosebi v`narea unora de c[tre altele, cu scopul de a sugera c[ din cauza l[comiei, ]n templul Pleonexiei, adic[ ]n „]mp[r[\iia turcului“, exist[ o cumplit[ lupt[ de interese, a c[rei cruzime poate fi asem[nat[ cu ferocitatea luptei pentru hran[ din lumea animal[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

177

pintre frundzele ieder[i s[ =ipuriia) s[-i apuce clon\urile ]=i v`r`ia, brehnacea de sus iepurile supt st`nc[ v`rit, c`nd va ie=i, ]n unghi s[-l apuce p`ndiia, m`\a, carea pre =oarece pe supt frundzele din copaci c[dzute, precum ]mbl[ sim\ind ni cu urechea asculta, ni pasul prea cu lini=te spre sunet muta, ni cum l-ar apuca =i cum mai f[r[ veste s-ar r[pedzi, cu picioarele cump[nindu-s[, s[ g[ta, vulpea prin pomi =i prin cop[cei g[inele =i p[s[ruicele scocior`ia, =i unele acmu v`natul dob`ndind, cu coada b`rzoiat[ spre b`rlogul \incilor s[i, cum putea mai tare, s[ ducea. Lupul dup[ turma oilor pre piept s[ t`r`ia, ciobanii, unii, ca de somn adormit`nd, ]n c`rlige r[dzima\i, al\ii, ca de ploaie =i de v`nt rece cu glugile peste cap l[sate =i pre un cot la p[m`nt l[sa\i era, iar[ dul[ii, unii ]n picioare sta =i ca cum de departe mirosul lupului ar adulm[ca, al\ii pre br`nci l[sa\i =i capul pentre picioarele denainte ]ntinz`ndu-=i dormiia =i ca cum ]n vis lupul ]n oi ar fi dat p[r`ndu-li-s[, prin somn ca cum ar sc`nci =i ar breh[i s[ videa. Iar[ la alte turme, ca c`nd lupul oaia ar fi apucat, ciobanii chiuia, cu m`na dul[ilor lupul ar[ta, dul[ii goniia, lupul cu c`rlanul ]n gur[ fugiia, al\i ciobani de la alte turme ]n timpinare ]i ie=iia, lupul ]ntralt[ parte =uv[ia =i ca cum spre o p[dure, carea ]naintea lui aproape s[ videa, n[zuia. A=ijderea alalte turme de dobitoace s[lbatice, cerbii =i bu[rii prin dumbr[vi, caprile prin st`nci, ciutele pre =esuri, unele cu vi\[lu=ii dup[ d`n=ii, altele, acmu aproape de f[tat, p`ntecele de mijloc ]n gios le tr[gea. Iar[ ]ntr-un loc lucru foarte frumos la prival[ s[ ar[ta, unde v`n[torii m[iestrii spre v`narea fililor1 punea: ]nt`i o groap[ ad`nc[ =i larg[ s[pa, apoi 1 De aici ]nainte, Cantemir abordeaz[ domeniul activit[\ii umane, ]ns[ cu rostul simbolic de a demasca modul cum dreg[torii Por\ii Otomane =tiau s[ am[geasc[ =i s[ prind[ ]n capcan[ pe cei ce le solicitau sprijinul: v`n[toarea filului cu harbuzul: me=ter=ugul Por\ii spre lucrarea l[comiii (D.C.). Unul dintre „fili“ era =i Antioh, fratele scriitorului. Cu acest prilej, Cantemir face o foarte frumoas[ =i bine documentat[ descriere a unei v`n[tori de elefan\i ]n Africa ecuatorial[.

178

Dimitrie Cantemir

din fundul groapei un g`rlici str`mpt, p`n[ la fa\a p[m`ntului, costi= scotea, ]n gura a c[ruia g`rlici un harbuz punea. Dup[ aceia, fietecare v`n[toriu, c`te o dob[ ]n spate lu`nd, ]n p[durea cea mare intra, unde filii ]mbl`nd s[ videa. Dup[ ce pre furi= ]n p[dure ]ntra =i fietecarile ]ntr-un copaciu ]nalt s[ urca, apoi, din toate p[r\ile ]n dobe lovind, p[durea s[ r[zsuna. Filii, de sunetul dobelor sp[im`nt`ndu-s[, la marginile p[durii spre c`mp ie=iia, unde la gura g`rliciului peste harbuz nemeriia. V`n[torii din copaci, vadzind precum filul la harbuz au nemerit, dobele a bate p[r[siia. Filul cu botul harbuzul cl[tind, harbuzul pre g`rlici ]n gios a s[ pr[v[li purcedea. Filul dup[ harbuz, pentru ca s[-l prindz[ urm`nd, ]n groapa cea larg[, carea ]n fundul g`rliciului era s[pat[, ]ntr[, =i alt[ grij[ nepurt`nd, harbuzul s[ m[n`nce s[ nevoie=te. V`n[torii ]ndat[ din p[dure ie=ind, cum mai cur`nd, cu pari =i cu alte z[voar[, carile acolea mai denainte g[tate au, gura g`rliciului astup[. Dup[ aceia, prin c`teva dzile pre fil cu foamea domolind, cu lan\uh de grumadzi ]l scoate =i unde voia ethiopului ieste, acolo ]l duce1 (c[ mai tare =i mai vr[jma=[ jiganie dec`t foamea alta nu ieste). Acestea dar[ =i altele multe mai ciudate =i mai minunate ]n temelia capi=tii s[pate =i v[rsate s[ videa. Iar[ deasupra temeliii, p`n[ supt stre=inile cele mai de gios, patru p[re\i din patru marmuri de porfir[ ]ncheia\i era, adec[ fietecare p[rete dintr-un marmure sta, =i ]ncheietura ]n col\uri, pe unde, sau cum s-au ]mpreunat, nu ochiul muritoriu, ce a=e=i mai =i cel nemuritoriu, precum n-ar fi putut alege ]ndr[znesc a dzice. Tot p[retele de sus p`n[ gios neted =i dec`t diamantul mai luciu era, at`ta c`t dzua lumina soarelui ca printr-un preacurat cri=tal ]nluntru p[trundea =i lumina dinluntru cu cea dinafar[ una s[ f[cea, at`ta c`t nu 1 A=adar, solicitantul p[c[lit este la discre\ia „ethiopului“, adic[ a sultanului, situa\ie ce se ]nt`mpla adesea cu pretenden\ii la domnia \[rilor rom`ne=ti.

Istoria ieroglific[. Vol. I

179

mai pu\in[ lumin[ ]n capi=te dec`t ]n aer era. Iar[ noaptea, pe dinluntru, candile la num[r dec`t num[rul mai multe, =i de sus p`n[ gios, pre l`ng[ p[rete frumos or`nduite, avea, =i fietecare candil[ 5 oc[ de aur ar[p[sc tr[gea, iar[ ]nluntru 1 oc[ de nard lua (c[ci ]n capi=tea Pleonexiii undelemnul maslinului nu arde1). Carile, dup[ ce ochiul ceriului s[ ]nchidea =i perdeaoa nop\ii peste fa\a p[m`ntului s[ tr[gea, toate s[ aprindea =i deos[bit de lumina carea ]nluntrul capi=tii f[cea, prin str[lumino=i p[re\ii ei lumina candilelor p[trundzind, peste toat[ cetatea, ca soare lumina =i ca luna ]ntre alte stele s[ ar[ta (c[ci la toat[ casa ]n cetate c`te un cerd[cu\ de acea materie de marmure s[ afla), =i a=e, tot ora=ul — precum noaptea, a=e dzua — cu strajea luminii s[ p[ziia, nici alt[ straj[ sau paz[ trebuia. Deci p`n[ la stre=inile cele mai de gios, precum s-au pomenit era. Iar[ de acolo ]n sus, despre r[zs[rit, =epte, =i despre apus a=ijderilea =epte ]nalte =i cu mare me=ter=ug f[cute trule avea2. Trula cea din mijloc drept asupra isimeriii c[uta3, =i c`nd soarele ]n zodiia Cumpenii4 era, cu radzele tocma ]n trula din mijloc lovind r[zs[riia. A=ijderea c`nd apunea, tocma ]n trula cea din mijloc despre apus lovind apunea. A=ijderea alalte trule fietecarea ]n dreptul zodiii ceriului din me=ter=ug era pus[, =i a=e soarele, ]n ce zodie s[ afla, ]n trula a aceii zodii r[zs[riia =i ]n v`rful trulii, peste acoperim`nt, s[mnul 1 A=adar, ]n templul l[comiei nu ardea untdelemnul p[cii (m[slinul fiind simbolul p[cii), sub]n\eles, din cauza confrunt[rilor de interese. 2 Din nou elemente simbolice: =epte trule despre r[zs[rit =i =epte despre apus: septe dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii (D.C.). De observat frecven\a simbolurilor astronomice. 3 Trula cea mare din mijloc: poarta vezirului, haznaoa (D.C.) Isimeria — echinoc\iu (grec.). Prin urmare, deasupra templului l[comiei trona puterea marelui vizir =i a haznadarului s[u (ministrul de finan\e), model de conduit[ pentru to\i demnitarii otomani, mari =i mici. 4 Isimeria, aici echinoc\iul de toamn[, c[dea ]ntr-adev[r ]n zodia Cumpenei (luna septembrie).

180

Dimitrie Cantemir

zodiii, de aur curat =i cu iscusit me=ter=ug f[cut, pus era1. Trulele dar[ de prinpregiur a=e fiind, ]n mijlocul lor era o trul[ mai ]nalt[ =i mai groas[ dec`t alalte, dec`t toate. Carea cu acesta me=ter=ug era facut[ c[ cu umbra ei ceasurile ]n celelalte ar[ta, ca =i alalte trule dup[ m[sura gnomonului era puse. Iar ]n v`rful trulii aceii mari chipul boadzii Pleonexiii2 ]n picioare sta, carea cu m`na dreapt[ despre polul arctic spre polul antarctic, cu degetul ]ntins, ceasurile ar[ta. Deci c`nd umbra v`rvului degetului ]n mijlocul trulelor celor mai mici sosiia, dup[ num[rul lor ceasurile s[ ]n\elegea. Iar[ denaintea u=ii capi=tii, o c[mar[, carea pe =epte st`lpi3 era ridicat[, ]nainte s[ ]ntindea =i fietecare st`lp ]n chipul unii planete era f[cut, ca precum num[rul planetelor, a=e chipul lor aievea s[ arete.4 Iar[ sclipul c[m[rii carile din v`rvurile acelor =epte st`lpi s[ r`dica, gium[tate de sfera ceriului ]nchipuia =i din fietecare st`lp pe supt sclip cu frumos me=ter=ug cununi de marmure era ]ntoarse, carile drumul a fietecare planet[5 precum ieste ar[ta. Alalte zidituri =i lucruri iscusite carile ]n giurul ]mpregiurul capi=tii era, cine le poate povesti? 1

Toate simbolurile astronomice par a ar[ta c[ avu\iile =i veniturile Imperiului Otoman se str`ngeau ]n vistierie, ]n tot timpul anului, indiferent de epoc[ =i chiar de zi. }n acest sens vorbesc =i l[muririle lui Cantemir de la cheie: Soarele de unde razs[riia, ]n trul[ loviia: aurul, avu\iia, de pretiudinderea acolo s[ str`ngea, chiar ]n fiecare zi: =epte dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii. Ar[tarea ceasurilor ]n trule: ]n toat[ vremea nep[r[sit[ pofta =i str`nsoarea avu\iii. 2 Statuia zei\ei l[comiei se afla pe v`rful turlei impun[toare, adic[ deasupra palatului marelui vizir. 3 C[mara cu =epte st[lpi: cetatea, t`rgul |arigradului pe =epte mun\i (D.C.) — ]ntr-adev[r, Constantinopolul era construit pe =apte coline, asemenea Romei. Cantemir nume=te Istanbulul c[mar[, deoarece aici se str`ngeau toate veniturile =i bog[\iile imperiului. 4 Pe atunci se cuno=teau doar =apte planete, ]n r`ndul c[rora erau incluse Soarele =i Luna, conform viziunii ptolemeice. 5 Drumul planetelor: uli\ele cet[\ii =i giude\ele (D. C).

Istoria ieroglific[. Vol. I

181

Eu, dar[, a=e (dzicea Camilopardalul), ca cel strein, de toate carile videam peste m[sur[ mir`ndu-m[, =i nu at`ta de minunea lucrurilor v[dzute m[ miram, c`t de carea ]nt`i m-oi mira, m[ minunam =i de unile, a c[rora nici ]nceputul, nici s[v`r=itul a pricepe puteam, socotiiam, oare ]n ce chip a le cunoa=te a=i putea =i cine s[ mi le arete s-ar afla chitiiam. +i dup[ ce de mult[ cutreierare =i mai cu de-adins de peste m[sur[ mirare obosit, supt umbra a unor frumo=i =i umbro=i copaci (carii denaintea capi=tii s[di\i era) ca pu\in[ odihn[ tuturor m[dularelor s[-mi dau, acelea, unde ca cei ]n agona mor\ii dz[ceam, o Leb[d[ b[tr`n[1 =i alb[ l`ng[ mine s[ apropie =i, dac[ bun[ dzua dup[ obiceiu ]mi dede, de unde sint =i ce pre acelea locuri caut m[ ]ntreb[. Eu, dup[ ce ]i spu=, precum din locurile marginii Ethiopiii sint2 =i precum pentru ca izvoar[le Nilului s[ aflu =i din ]ncep[turile lui ap[ s[ beau, ]n g`nd mi-am pus =i cu aceasta pricin[ pre aceste locuri, ]mblu3, dac[-i dzi=, ea r[spuns[: Greu =i aspru lucru, lung[ =i primejdioas[ cale ]nainte \-ai pus4, o, priietine. De vreme ce eu, dup[ ce din oul maic[-mea am ie=it5, p`n[ a nu putea zbura, cu r[pegiunea 1

Leb[da b[tr`n[: Panaiotachi tergimanul (D.C.) — Panaioti Nikussios, marele dragoman al Por\ii Otomane (1648—1673), care ]l precede pe Alexandru Mavrocordat ]n aceast[ important[ func\ie. 2 Alexandru Mavrocordat provenea „din locurile marginii Ethiopiii“, adic[ de la marginea Imperiului Otoman, ceea ce era adev[rat, tat[l s[u fiind un grec din Insula Hios, din Marea Egee. 3 Mavrocordat vine la Nikussios ca s[-l ]nve\e arta de a-=i satisface l[comia, de a ]nv[\a mecanismul ]nsu=irii =i cheltuirii veniturilor =i extorc[rilor. Astfel, se termin[ partea descriptiv[ a acestei lumi a necinstei =i l[comiei, Cantemir trec`nd la povestirea felului ]n care Exaporitul s-a ini\iat ]n tainele =i tehnica l[comiei, a practicilor necinstite =i a c[p[tuielii. 4 Nikussios atrage lui Mavrocordat aten\ia c[ este greu =i chiar primejdios s[ se pun[ ]n slujba Por\ii, s[ cunoasc[ secretele c`rmuirii, aceasta cer`nd =i un timp imens pentru ini\iere. 5 Nikussios ]ncepe s[-=i descrie via\a, arat`nd eforturile depuse pentru a ajunge la demnitatea de mare dragoman, ini\iindu-l astfel pe Mavrocordat ]n

182

Dimitrie Cantemir

apii =i cu v`nslirea talpelor c`t[va vreme am c[l[torit, iar[ dup[ ce penele mi-au crescut =i aripele vrednice de zburat mi s-au f[cut, ]n aer m-am ridicat =i, tot pe deasupra apii zbur`nd, de trii ori soarele ]nv`rtijirea =-au sf`r=it, p`n[ eu la acesta loc am sosit1. +i deos[bi de aceasta, la cale ca aceasta, nu talpe, ce pene, nu picioare, ce aripi trebuiesc, c[ci ]n[l\imea mun\ilor, str`mptorile poticilor =i l[\imea =i lungimea c`mpilor, toate ]mpotriva firii tale stau. De care lucru, f[r[ cereasca agiutorin\[ (carea spre toate poate), „spre acea cale mai mult ]nainte a p[=i, nu numai lipsa vinelor, ce =i a crierilor a fi, dec`t toat[ ivala mai aievea ieste.2“ Acestea Camilopardalui de la Leb[d[ audzind, ]nv[\[tura din praxin ]n theorie ]=i mut[3 =i calea delungat[ ]n odihna m`ng`iat[ ]=i schimb[. }ns[ c[tre Leb[d[ ]ntr-acesta chip gr[i: „Eu, o, priietin[ nu at`ta ostenin\a c[ii, c`t =tiin\a lucrului ]n sam[ bag. Ce fiind de fa\[ =tiin\a, de va lipsi ostenin\a =i mai bine va fi (c[ toat[ agonisita lucrului deplin, macar[ c[ f[r[ sudori =i durori a fi nu poate, ]ns[ c`nd voia voilor =i puterea puterilor4 cuiva ceva de la sine d[ruie=te, nici ostenin\a trebuie=te, nici lenea s[ proboze=te). +i de vreme ce trecutele tale ostenin\[ b[\ul agiutorin\ii sl[biciunilor =i neputin\elor mele a fi s[ v[d, cu mult[ plec[ciune te rog ca pentru firea Nilului =i pentru izvoar[le lui =i adaogerea =i sc[derea secretele ascensiunii =i men\inerii ]n asemenea important[ =i riscant[ func\ie politic[. }ntr-adev[r, Mavrocordat va succede lui Panaioti Nikussios ]n demnitatea de mare dragoman, dup[ moartea acestuia, ]n anul 1673. 1 Descriindu-=i via\a, Nikussios m[rturise=te c[, dup[ ce =i-a des[v`r=it cultura politic[ (dup[ ce i-au crescut aripile), i-au mai trebuit trei ani p`n[ a ajunge la acest post. 2 Cel care aspir[ la func\ia de mare dragoman nu trebuie s[ fie un om obi=nuit, ci s[ aib[ un orizont larg al cunoa=terii. Mavrocordat corespundea din acest punct de vedere. 3 Alexandru Mavrocordat „]nv[\[tura din praxin ]n theorie ]=i mut[“, adic[ trage ]nv[\[mintele necesare din experien\a lui Nikussios. 4 Voia voilor, puterea puterilor: voia, puterea dumn[dz[iasc[ (D.C.).

Istoria ieroglific[. Vol. I

183

lui, ce mai cu adeverin\[ ai =ti, pre cest la pravul talpelor picioarelor tale c[dzut ne]n=tiin\at s[ nu la=i1 (c[ toat[ =tiin\a atuncea de =tiin\[ s[ dovede=te, c`nd dup[ adeverin\[ pre altul a ]n=tiin\a =tie)“. Atuncea Leb[da c[tr[ Camilopardal dzis[: „Priietine, obiciuit lucru ]ntre filosofii2 no=tri ieste ca c`nd cineva pentru Nil voroav[ a face ar vrea, ]nt`i ]n capi=te m[rg`nd, jirtf[3 boadzii locului s[ fac[, apoi, ]n marginea Nilului cobor`ndu-s[, pre m`ni =i pre obraz cu apa lui s[ s[ spele, de ciia, la locul s[u ]ntorc`ndus[, ce i-ar fi voroav[ s[ vorovasc[ (c[ cine de la sine cuv`ntul ]ncepe, cuv`ntul a sf`r=i cu nevoie =i preste voie ]i va fi, iar[ cine de la cuv`ntul cuvintelor ]nceputul ]ncepe, sf`r=itul sf`r=iturilor la cel poftit =i dorit sf`r=it f[r[ prepus ]l duce)4“. C[tr[ carile r[spuns (dzice Camilopardalul): „Cu dulce suflet =i cu drag[ inim[ chipul bodzului a privi5 =i cu ]nfr`ngerea inimii la picioarele lui a m[ t[v[li a=i pofti, ]ns[ ce vrednic[ ieste s[r[ciia mea jirtf[ Pleonexiii a aduce =i ]n ce chip str`mpt[ m`na6 mea largi grumadzii ei a s[tura va putea?“ 7 Leb[da-mi dzis[: „Pentru aceasta ]n ]ntristare nu ]ntra, o, priietine (c[ Pleonixia de la cei boga\i tot, 1 Alexandru Mavrocordat roag[ pe Panaioti Nikussios s[-i descopere „firea Nilului“, adic[ natura, felul =i izvoarele l[comiei, =i s[-l ]nve\e cum se lucreaz[ cu ea. 2 Filosofii sunt, dup[ cheie, vizirii. 3 Jirtf[: mit[, m`zd[, daruri (D.C.) — cine voia s[ intre ]n gra\ia Por\ii Otomane, trebuia s[ se conformeze practicii, ]ntre\inute de viziri, de a pl[ti mit[, daruri, s[ se spele cu apa Nilului, adic[ s[ practice l[comia, s[-=i perverteasc[ con=tiin\a, =i numai dup[ aceea s[ spun[ ce dore=te. Cantemir demasc[, prin simbolurile respective, practicile care asigurau succesul =i influen\a la curtea otoman[. 4 Cuv`ntul cuvintelor: Dumn[dz[u-Fiul; }nceputul ]ncep[turitor: Dumn[dz[uP[rintele; Sf`r=itul sf`r=iturilor: Dumn[dz[u-Duhul Sf`nt (D-C). 5 Chipul bodzului a privi: la slujba Por\ii, la l[comie a intra (D. C. ). 6 M`na str`mpt[: s[r[cie, sl[biciunea averii (D.C.). 7 Mavrocordat dore=te s[ intre ]n slujba Por\ii, a l[comiei, vrea s[ dea mit[, dar, fiind s[rac, nu =tie cum va putea mul\umi l[comia demnitarilor ei.

184

Dimitrie Cantemir 1

iar[ de la cei s[raci pre gium[tate ia ), =i cine ce i-ar duce, ]nt`i priime=te, apoi oare ce i-ar mai putea aduce =i cu cuv`ntul =i cu lucrul ispite=te“. Eu c[tr[ d`nsa dzi=i: „Eu peste mine aer, supt mine \[rn[, iar[ ]n mine nemic[ ceva lucru de materie nu am, f[r[ numai duhul, carile m[ poart[2“. Leb[da-mi dzis[: „Dintraceste trii, oricarea mai ]nd[m`n[ =i mai pre lesne ]\i va fi, cu tine ia =i cum mai cur`nd la capi=te s[ mergem, ca =i eu, de ce am ]nvoit, =i tu, de ce ai poftit, s[ ne ]ndestulim“. Eu ]n mine =i cu mine socotindu-m[ precum aerul nu s[ prinde, sufletul nu s[ scoate (c[ pofta f[r[ st`mp[rare nu numai trupul, ce =i sufletul giuruie=te =i d[ruie=te ), ]n pumni pu\intelu= lut galb[n3 luaiu =i c[tr[ Leb[d[ ar[t`ndu-l, dzi=i: „Iat[ pominocul jirtfii mele =i, cu acesta ]mpreun[, pre tot pre mine spre jirtf[ m[ dau =i, mai mult nez[b[vind, la capi=te s[ mergem =i, \eremoniile obiciuite plinind, la giuruita noastr[ s[ ne ]ntoarcem4“. Leb[da ]ndat[ cu mine ]mpreun[ scul`ndu-s[, ]nluntrul capi=tii ]ntr[m5. Unde ]n mijlocul capi=tii, boadza Pleonexis ]ntr-un scaun de foc =edea6, supt a c[ruia picioare un coptora= 1 O afirma\ie surprinz[toare: Poarta Otoman[ lua totul de la cei boga\i, =i doar par\ial de la cei mai s[raci dintre solicitan\ii de avantaje. 2 Camilopardalul, sufletul de materie =i muritoru a fi crede (D.C.) — este o nepre\uit[ informa\ie despre circula\ia convingerilor materialiste ]n lumea constantinopolitan[ cultivat[ din acel timp, Mavrocordat fiind un partizan al acestei orient[ri. De altfel, el a =i comentat lucrarea lui Aristotel Despre suflet. 3 Lut galb[n: aur, galbeni (D.C.) — Cantemir arat[ batjocoritor c[ l[comia Por\ii Otomane nu se potole=te cu aerul, care „nu s[ prinde“, =i nici cu sufletul, care „nu s[ scoate“, ci numai cu aur. 4 Cantemir ironizeaz[ graba cu care Mavrocordat voia s[ intre ]n slujba Por\ii Otomane. 5 Asist[m ]n continuare la ritualul mitei pe care o primea zei\a l[comiei, adic[ marii demnitari ai Por\ii Otomane. 6 Scaun de foc: a=edz[m`ntul, via\a poftii =i pedeapsa l[comiii (D.C.) — alegorie plin[ de ]ndr[zneal[ privind Imperiul Otoman (zei\a l[comiei), care tr[ie=te din extorc[ri =i mit[. Scaunul de foc reprezint[ simbolul pedepsirii l[comiei =i nedrept[\ii, prevestire a pr[bu=irii viitoare.

Istoria ieroglific[. Vol. I

185

1

de aram[ plin de j[ratec aprins a fi s[ videa. Iar[ din giur ]mpregiur f[clii de tot feliul de materie ardz[toare cu mare par[, v`rtos ardea2. La chip ve=ted[3 =i g[lb[gioas[, ca cei ce ]n boala ]mp[r[teasc[4 cad a fi s[ p[rea, cu sinul de=chis =i cu poale ]n br`u denainte sumese, ca cum ceva ]ntr-]nsele a pune s-ar g[ti, sta. Cu ochii ]nchi=i =i cu ureche plecat[, ca c`nd ce ]n poale i s-ar pune s[ nu vad[, iar[ ce materie ar fi carea s-ar pune audzind s[ ]n\[leaga5. }n m`na dreapt[ cump[n[ \inea, ]n carea de o parte, ]n locul dramului, piatra ce-i dzic ahortatos =i anevsplahnos6 (c[ci piatra aceia doa[ numere are) pusese, iar[ de alt[ parte, chipul a toat[ lumea pus a fi s[ p[rea. Ins[ cump[na din dreapta la p[m`nt at`rna, iar[ cump[na din st`nga ca pana ]n aer giuca (c[ unde nesa\iul st[p`ne=te, acolo toat[ lumea dec`t bobi\a strugului mai mic[ ieste). Iar[ ]n m`na st`ng[ \inea o leic[7, 1 Imaginea este dantesc[. Supt picioare cuptora= de aram[; plin de jeratec: sprijeneala l[comiii ]n avu\ii trec[toare“ (D.C.)— Imperiul Otoman ]=i fundeaz[ existen\a pe valori materiale, perisabile, =i nu pe valori permanente, spirituale (s[ nu uit[m: opinia lui Cantemir era aceea a unui intelectual, a unui om de mare cultur[). 2 F[clii =i par[ de foc: pofta l[comiii neast`mp[rat[ (D.C.) — l[comia care nu poate fi potolit[ cu nimic fiind caracteristica fundamental[ a Por\ii Otomane. 3 Zei\a Pleonexia are chip ve=ted, adic[ l[comia de r`vna tuturor bole=te (D.C.). 4 Boala ]mp[r[teasc[: g[lb[narea (D.C.) — scriitorul sugereaz[ c[ icterul este boala ]mp[ra\ilor, cape sunt, dup[ p[perea sa, o ]ntruchipare a l[comiei. 5 Zei\a l[comiei mai este zugr[vit[ ca o fiin\[ ipocrit[, care se face c[ nu =tie de darurile aduse, dar se bucur[ totu=i =i acord[ importan\a cuvenit[ aten\iilor materiale. 6 Ahortatos — nes[\ios (grec.). Anevsplahnos — ne]nduio=at (grec.). La cheie: Ahortatos, anevsplahnos: pentru mita nesaturat[ =i nemilostiv[. Zei\a l[comiei ]mparte dreptatea nu dup[ principiul echit[\ii, ci dup[ criteriul l[comiei nes[\ioase =i ne]ndur[toare. Pentru Imperiul Otoman, care urm[re=te numai avantaje materiale, dreptatea supu=ilor =i a \[rilor subjugate („chipul lumii“) c`nt[re=te mai pu\in „dec`t bobi\a strugurelui“. 7 Leica: punga sau voia lacomului (D.C.).

186

Dimitrie Cantemir

a c[riia \ievie p`n[ gios, la picioarele scaunului agiungea =i deasupra cuptora=ului celui de aram[ ]ntr-o gaur[ ce avea s[ sprijieniia. Deci, pre c`t socoteala mea agiungea, prin leic[ printr-aceia toate celea ce s[ punea trecea =i ]n cuptora=ul cel de aram[ s[ topiia, de ciia ]n par[ aprindz`ndu-s[ scaunul ]n carele boadza =edea s[ f[cea1. Iar[ dac[ mai aproape de chipul boadzei ne apropiem, ca c`nd mai denainte ar fi =tiut =i ca cum din ceas ]n ceas a=tept`nd, ne-ar fi p[zit, ]nt`i ochii ce avea ]nchi=i, dec`t a puhacii mai mari =i dec`t a m`\ii mai lumino=i steli. Iar[ dup[ ce darurile ce purtam bine cunoscu, ca s[ nu le vad[, ochii ]nchis[2. Iar[ c`nd ]n cump[n[ le vom arunca, pentru ca s[ audz[, urechea pus[. Deci eu lutul cel galb[n ]n cump[n[ arunc`nd, preotul carile pururea boadzii slujiia (a c[ruia nume bine nu \iiu minte, dar[, pre c`t mi s[ pare, Filohrisos3 ]l chema) ]ndat[ din cump[n[ lutul lu[ =i ]n leica ce \inea ]n m`na st`ng[ ]l arunc[, carile ]ndat[ ca ceara s[ topi =i ca undelemnul ]n cuptora= =i ]n para scaunului s[ amistui. C[ pre c`t puteam cunoa=te, supt fundul coptora=ului gura Tartarului4 era, =i din fundurile p[m`ntului focul nestins ]n fundul coptora=ului loviia, de unde at`ta putere de fierbinteal[ =i de v[paie ca pre o cahl[ izbucniia. Carea nu numai lutul galb[n, ce =i c[r[mida ro=ie5 ar fi amistuit (c[ focul din cuptoriul Pleonexiii nu cein\a, ce c`tin\a materiii cearc[6; a=ijderea, nu de mul\ime s[ 1 Banii rezulta\i din extorc[ri =i mit[ „se topeau“ ]n m`inile lacome ale demnitarilor otomani. 2 }nchiderea ochilor boadz[i: lacomii s[ fac a nu videa =i a nu priimi darurile, iar punerea urechii spre ascultare: vor s[ audz[ c`t =i ce li s[ d[ (D.C.). 3 Filohrisos, iubitorul de aur (grec.): robul, iubitoriul aurului =i mijlocitorii pentru aducerea m`zdii (D.C.) — aceasta ]nseamn[ c[ unii slujba=i sau chiar demnitari mai mici mijloceau mita pentru ]nal\ii demnitari. 4 Gura Tartarului: nesa\iul l[comiii (D.C.). 5 C[r[mida ro=ie: arama =i alte daruri mai proaste (D.C.) — din l[comie, demnitarii otomani se mul\umesc =i cu daruri mai proaste, numai s[ fie. 6 Nu substan\a (sub]n\eles calitatea substan\ei), ci cantitatea ]i intereseaz[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

187

o\[re=te, ce de cel ce ar r[m`nea jelind s[ g[lbene=te). Dup[ aceia preotul Filohrisos m[ ]ntreb[ ce mi-ar fi pofta =i cu ce g`nd am adus jirtfa. Eu, dac[-i spu=i precum la f`nt`nele Nilului1 s[ agiung m[ nevoiesc, el de mi-au mai r[mas ceva lut, de carile ]nt`i jirtf[ am f[cut, m[ ]ntreb[. Eu dzi=i c[ la mine nu am, ce, de-i va fi voia, un cescu\ s[ m[rg d[ aduc. El, „nu sta, ]mi dzis[, =i cum mai cur`nd alearg[ =i c`t mai mult vii putea, adu“. Eu, cu mult[ grab[ din capi=te ie=ind, la locul ce =tiiam m[ dus[iu =i, dup[ ce buzunarile, sinul =i poalele ]mi ]mpluiu, iar[=i la capi=te cum mai de sirg m[ ]ntorseiu (c[ci =i aceasta fire Pleonexia are, ca cei ce vor s[-i jirtfasc[, c`t de mult =i c`t de cur`nd jirtfa a s[v`r=i s[ sileasc[. +i dac[ lutul ]n cump[n[ pus[iu, ]nt`i, oarece, cump[n[ a s[ cl[ti s[ videa, apoi piatra ahortasiii cl[tirea oarecum sim\ind, ca cum nu cu greuimea, ce cu r[pegiunea ]n gios s[ slobodzi =i toat[ greuimea lutului la p[m`nt at`rn[.2 Preotul Hrisofilos ]mi dzis[: „Priietine, scutur[-\i poalele, sinul =i buzunarele, ca r[m[=i\a pravului ce va fi r[mas asupr[-\i s[ nu r[m`ie (c[ orice ]n capi=tea Pleonexii ]ntr[, iar[=i afar[ a scoate preste firea boadzii ieste), =i ]n ceva sc`rbindu-s[, =i jirtfa =i ostenin\a ]n z[dar poate s[-\i ias[“. Iar[ dup[ ce, dup[ cuv`ntul lui Filohrisos f[cuiu (c[ci at`ta de tare peste tot m[ scuturaiu, c`t nu numai pravul ce ar fi a\inat r[mas, ce ]nc[ =i stram\ele de pre mine ]mpreun[ cu pravul c[dea), din fundurile capi=tii un glas sup\ire ca de coruiu, piuind-gr[ind, la urechi ]mi vini. Iar[ preotul Filohrisos dzis[: O, de trii ori fericit, priietine, c[ hrismos3 minunat ca acesta prea pu\ini au ascultat =i 1 Alexandru Mavrocordat declar[ preotului, mijlocitorului, c[ vrea s[ ajung[ =i el la „f`nt`nele Nilului“, adic[ dore=te s[ ]nve\e ]ncep[tura =i ]nv[\[tura l[comiii (D.C.). 2 Rezult[ c[ Mavrocordat a pl[tit foarte mul\i bani, pe care ]i lua de la un loc =tiut, probabil de la ni=te creditori greci, mari bog[ta=i, care urm[reau cre=terea influen\ei grece=ti ]n via\a politic[ =i economic[ a imperiului. 3 Hrismos — oracol (grec.). Cantemir ]l traduce simbolic prin expresia: „g`ndul, ]nv[\[tura =i avaniia Por\ii“, ceea ce ar ]nsemna \elurile, concep\ia

188

Dimitrie Cantemir

]n fericire ca aceasta mai nime n-au ]ntrat.“ Eu, cu mult[ plec[ciune, dac[ pre Filohrisos pentru ca hrismosul s[-mi arete rugai, el dzis[: „Hrismosul ieste acesta: }n p[m`ntul negru cine lut galb[n g[se=te, Acela ]n toat[ pofta nu s[ obose=te. Cine lutul galb[n pentru dzua neagr[ scoate, F`nt`na Nilului ]n cas[-=i a avea poate. }n dragoste te-am luat, fiiul mieu te nume=te1. Tuturor =i-n tot lucrul numele-mi pomene=te.“

}ntr-acesta chip hrismosul dac[ luaiu, ]mpreun[ cu Leb[da, de pre poarta carea ]mpotriva capi=tii era, la marginea Nilului ne cobor`m =i dup[ ]nv[\[tura Lebedii, dac[ pre m`ni =i pre obraz m[ sp[laiu =i alalte obiciuite \eremonii f[cum, iar[=i la locul unde Leb[da m[ aflas[ ne ]nturn[m. Unde Leb[da, pentru firea Nilului, f`nt`nele, adaogerea =i sc[derea lui, ]ntr-acesta chip a-mi povesti ]ncepu2: „Sf`nta aceasta a Nilului ap[, din cei ai no=tri pre la f`nt`ne lui l[cuitori b[tr`ni, a=e audzim =i noi cu ochii no=tri a=e am v[dzut. De la cetatea aceasta spre apus c`mpul carile vedzi, 1.700 moral[ =i asuprirea pe care o exercita aceasta. Privitor la persoana lui Mavrocordat, hrismos ]nseamn[ cheia succeselor, secretul parvenirii, mita, darurile. 1 Fiiul mieu te nume=te: L[comiia pe Camilopardal fiiu de suflet l-au luat (D.C.) — pl[tind bani la Poart[, Mavrocordat a fost ]nfiat, adic[ a devenit mare demnitar ]n serviciul imperiului. De altfel, Alexandru Mavrocordat este al doilea mare dragoman, dup[ Nikussios, ridicat dintre cre=tini. 2 Panaioti Nikussios, dup[ ce ]l ajutase pe Mavrocordat s[ cunoasc[ =i s[ ]n\eleag[ ritualul =i avantajele mitei, trece acum la informarea sa cu privire la firea Nilului, adic[ despre felul de a fi al l[comiei turce=ti =i despre mecanismul str`ngerii =i risipirii veniturilor ]n m`inile demnitarilor otomani. Cu acest prilej suntem plimba\i printr-un peisaj exotic, cu totul fantastic, ]n care geografia specific[ Africii este plasat[ ]ntr-un cadru asemenea celui lunar. Elementele simbolice sunt str`ns ]mpletite cu elemente reale, astfel ]nc`t ne putem da seama de cuno=tin\ele =tiin\ifice ale lui Cantemir despre Africa.

Istoria ieroglific[. Vol. I

189

de mile s[ ]ntinde, p`n[ unde la mun\ii carii Monomotapa s[ cheam[ s[ sf`r=e=te, =i ca cum Nilul prin mijloc i-ar t[ia, ]nluntrul mun\ilor ]ntr[. Mun\ii, ]n lungi=, toat[ marginea despre ochianul apusului =i amiadz[dzii cuprind, care margine ]n limba noastr[ s[ cheam[ Cafaron, ce s[ t`lcuie=te: ne]mblat1. Iar[ ]n l[\ime opt sute =i noa[dz[ci =i trii de mile cuprind. Deci dup[ ce Nilul ]n mun\i ]ntr-ace=tea ]ntr[, de dese stincele, carile ]nainte ]i ies, vasul, c`t de mic =i de v`rtos, mai mult de trii sau patru mile, f[r[ primejdiia zdrobirii, s[ marg[ nu poate, =i a=e pre ap[ cineva mun\ii a cov`r=i nu ieste cu putin\[. A=ijderea pre uscat mun\ii at`ta sint de aspri =i de ]nal\i, c`t nu Camilopardal, jiganie ca tine de mare, ce nici caprele s[lbatici pe d`n=ii a s[ urca nu s[ pot. La care locuri (precum \-am =i mai dzis), penele =i aripile =i =i acelea nu cu pu\in[ ostenin\[ =i nu ]n scurt[ vreme a str[bate pot. Iar[ la mijlocul mun\ilor, ca o cunun[ ]mpregiur mun\ii s[ l[rgesc =i, ca cum groapa carea la r[d[cinele lor ieste ar ]ngr[di, lacul acela 600 de mile ]ncungiur[.2 Iar[ ]n cap[tul unde mun\ii despre criv[\ vor s[ s[ ]mpreune =i g`rla Nilului, carea despre amiadz[dzi vine, pintre d`n=ii trece, din r[d[cinele mun\ilor ]n loc de ap[ tin[ cleioas[ =i lipicioas[3 izvore=te. Carea nu peste toat[ vremea, ce ]ntr-un an 40 de dzile numai, at`ta de mult vars[, c`t g`rla Nilului ]n trii dzile iez[sc =i dup[ ce g`rla s[ ieze=te, tina aceia ]ntr-at`ta ]n[l\ime cre=te, c`t cu v`rvul mun\ilor s[ potrive=te. Deci Nilul ]ntr-acesta chip denainte a cura oprindu-s[, 1

Mun\ii Monomotapa =i Cafaron, cel de al doilea semnific`nd „cel neumblat“, neatins de picior omenesc, nu sunt explica\i la cheie. Mun\ii reprezint[ ]n general pe marii demnitari otomani, iar aici pe marele vizir (Cafaron) =i pe marele defterdar (Monomotapa). Un munte cu numele Monomotapa se afl[ ]n Rhodesia, ]n zona podi=ului Marabele. Ace=ti mun\i nu pot fi aborda\i dec`t de fiin\e ]naripate, ]nzestrate cu virtu\i excep\ionale. 2 Lacul ]nconjurat de mun\i nu poate semnifica dec`t Istanbulul (prin asem[nare cu cetatea ]nconjurat[ de mun\i =i av`nd acelea=i dimensiuni). 3 Tina lipicioas[ trebuie s[ ]nsemne veniturile care se lipesc de degetele dreg[torilor.

190

Dimitrie Cantemir

din g`rla sa ]napoi ]ncepe a da. Ce locul de unde f`nt`nele ]i izbucnesc (adec[ v`rvul mun\ilor Cafaron), cu trii mile mai sus dec`t mun\ii Monomotapa fiind1, iar[=i apa Nilului ]napoi ]mpinge. Carile din g`rla sa a s[ v`rsa ]ncep`nd, tot lacul carile ]n v`rvul mun\ilor Monomotapii ieste ]mple2, at`ta c`t apa de atocma cu mun\ii s[ suie.3 Iar[ dup[ ce soarele ]n zodiia Racului s[ coboar[ (c[ci v`rvul mun\ilor acelora supt zodiia Aretelui4 s[ afl[) =i umedzala aerului =i a p[m`ntului s[ ]nmul\e=te, tina acea, ca mun\ii la iezetura Nilului gr[m[dit[ =i de fierbinteala soarelui ]nt[rit[, din v`rv a s[ muia =i ca om[tul a s[ topi ]ncepe. Deci =i apa carea ]n lacul mun\ilor era adunat[, loc de curgere afl`nd, ]nc[ mai v`rtos, cu r[pegiunea sa acmu moale tina aceia a s[pa =i mai v`rtos a o r[zsipi ]ncepe. Carea precum ]n patrudz[ci de dzile cresc`nd s[ bo\e=te, a=e prin patrudz[ci de dzile r[zsipindu-s[ =i topindu-s[, Nilul ]n g`rla sa cea din fire s[ coboar[. Aceasta dar[, o, priietine, pricina adaogerii =i sc[derii Nilului ieste. }ns[ aceasta mai v`rtos a =ti \i s[ cade c[ din v`rvul mun\ilor Monomotapii, unde g`rla Nilului s[ ieze=te, p`n[ ]n \ara Eghiptului5, unde ]n Marea Ro=ie s[ de=art[,6 55 de mire cere=ti, de la amiadz[dzi spre criv[\ s[ 1 Desigur, marele vizir (Cafaron) este mai mare ]n rang dec`t defterdarul (Monomotapa). 2 Lacul din v`rful mun\ilor Monomotapa (defterdarul) trebuie s[ fie vistieria, care se umplea periodic cu veniturile imperiului. 3 N[bu=irea (rev[rsarea — n. ed.) apii; adaogerea, ]nmul\irea viniturilor (D.C.). 4 Zodia Racului corespunde cu luna iunie, iar cea a Aretelui (Berbecului) corespunde lunii martie. Toate datele astronomice se refer[ la procesul de acumulare a veniturilor =i de „topire“ ]n buzunarele dreg[torilor. 5 }n continuare Cantemir face o descriere geografic[ a cursului Nilului, ]mbin`nd elemente simbolice cu cele reale. Datele pe care le d[, din perspectiva =tiin\ei geografiei, con\in unele gre=eli, oglindind desigur limitele cunostin\elor geografice ale vremii. 6 Poate c[ aceast[ precizare reprezint[ un simbol, dar Nilul se vars[ nu ]n Marea Rosie, ci ]n Mediteran[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

191

m[sur[, =i la fietecare mir[ cereasc[ c`te 73 de mile peminte=ti, dup[ socoteala gheometrilor, d`nd, pre dunga dreapt[ fac mile 4.0151. Ce apa Nilulul, dec`t alalte ape cu multul mai =uv[it[ =i cov[it[ fiind, la patru p[r\i ]nc[ o parte mai adaogem, pentru ca cursul apii urm`nd, c[l[toriia lui adev[rat c`te mile face s[ afl[m. +i a=e ]nc[ 1.000 de mile ad[og`nd, peste tot, de la mun\ii Monomotapii p`n[ ]n marginea M[rii Ro=ii 5.015 de mili s[ num[r[, pre carile trupul apei Nilului pr[v[lindu-s[ merge. }ns[ cei vechi nu pentru alt[ pricin[ apa Nilului ]n num[rul bodzilor au numit =i cu s[rb[tori =i jitfe pe an, la adaogere =i la sc[dere l-au cinstit, f[r[ numai princet curgerea lui socotind =i ]n scurt[ vreme at`ta c[l[torie ce face v[dzind =i adev[rat de mirat lucru ieste c[ cu c`t[ lin[ curgere ce are, aceste 5.015 de mile ]n 40 de dzile le c[l[tore=te, de care lucru au socotit c[ ca cu un duh oarecarile ]mpins, de patru ori pre fund mai repede dec`t ]n fa\[ s[ cur[. Deci a=e precum s-au pomenit, din h[le=teul mun\ilor2 apa cea str`ns[ slobodzindu-s[, ]n fundul s[u Livia3 =i Eghiptul acopere =i biv=ugul locurilor acelora, precum audzim, pricine=te. Iar[ c`t pentru f`nt`nele =i izvoar[le lui4 putem =ti, povestea aceasta ieste: Pre marginea ocheanului, despre amiadz[dzi5, ieste o \ar[ carea s[ cheam[ Zangvi6, carea pre marginile m[rii, de la 1 }n realitate, Nilul, cel mai lung fluviu din lume, are 6 671 km (vezi =i cele 1 000 de mile pe care Cantemir le adaug[ mai departe). 2 Lacul dintre mun\i ar putea fi identificat cu lacul Victoria, prin care trece Nilul alb ce izvor[=te ]n realitate din mun\ii Virunga. }n alt[ parte, Cantemir nume=te acest lac Zaflan, probabil, denumirea lui veche, ]n simbolic[ ieroglific[ lacul amintit poate fi =i Istanbulul, capitala imperiului. 3 Livia, ]n alt[ parte, simbolizeaz[ |ara Rom`neasc[, dar aici semnific[ Sudanul. Cantemir se refer[ la fenomenul real al fertiliz[rii Sudanului =i Egiptului prin rev[rs[rile Nilului. 4 Cantemir vorbe=te ]n mod special despre „f`nt`nele =i izvoar[le“ Nilului. Pentru ]n\elegerea aluziilor, plec[m de la identificarea ]ntre izvorul l[comiei =i marele vizir. Dar suntem totu=i sili\i s[ \inem seam[ =i de geografia real[. 4 Ocheanul despre amiadz[zi: Oceanul Indian. 5 Probabil Zanzibarul de azi.

192

Dimitrie Cantemir 1

coasta Cafaronilor spre r[s[rit s[ ]ntinde; ]n cap[tul ace=tii \[ri sunt ni=te mun\i ]n marginea ocheanului st`nd2, pe supt a c[rora r[d[cin[ 120 mile spre uscat un cot de mare3 iese. Iar[ ]n fundul cotiturii, unde mun\ii o ]mpregiur[, de la p[m`nt ]n sus ca de 15 co\i, ]n coastele mun\ilor, ]n mul\ime nenum[rate gauri s[ v[d. A=ijderea, toat[ coasta mun\ilor acelora, ca buretele potric[lit[ =i g[unoas[4 ieste. Deci c`nd ocheanul cre=te, peste g[un[=iturile mun\ilor de dzece co\i mai sus trece (c[ci ocheanul dintr-acea parte ]n =ese luni cre=te =i ]n =ese scade =i p`n[ la 25 de co\i s[ ]nal\[). +i a=e, apa ocheanului toate gaurile mun\ilor acelora ]mpl`nd,5 une izvoar[ prin mun\i ]ntr-o parte =i ]ntr-alt[ parte izbucnesc. Iar[ o parte, la coasta mun\ilor de ceasta parte ie=ind, cu mari puhoaie ]n lacul ce s[ cheam[ Zaflan6 s[ coboar[. Din care lac g`rla Nilului ]n ceasta parte purcede, =i ]n cale alte p`reaie =i v[i tumpin`ndu-l, ]n m[rimea ]n carea ]l vedzi cre=te =i s[ m[re=te7. C[ dup[ cea de ob=te socoteal[ a filosofilor no=tri8 (toate apele dulci din marea amar[ ies9 =i toate p`reaiele tulburi ]n marea limpede s[ limpedz[sc), de care lucru izvoar[le Nilului prin grosimea at`\ea mun\i trec`nd =i at`tea pietri str`mpte p[trundzind, 1

Trebuie s[ fie \[rmul Somaliei de azi. }ntr-adev[r, din zona Platoului Ugandez, unde este situat lacul Victoria, p`n[ ]n zona somalo-etiopian[ exist[ lan\uri de mun\i, printre care =i vestitul Kilimandjaro (5 895 metri). 3 Cotul de mare ar putea fi identificat cu intr`ndul pe care ]l face Oceanul Indian din zona Zanzibarului spre coasta somalez[. 4 Aspectul buretos, plin de g[uri al mun\ilor semnific[ foamea de c`=tiguri a demnitarilor otomani. 5 Veniturile umplu pungile demnitarilor. 6 Lacul Zaflan (Victoria) este, aici, Istanbulul, unde Nilul (l[comia) acumuleaz[ toate veniturile. 7 Sunt men\ionate elemente reale: Nilul, dup[ ce iese din lacul Victoria, se ]ndreapt[ spre nord, primind mereu afluen\i. 8 Filosofii nostri: vizirii, marii demnitari ai Por\ii Otomane. 9 Veniturile demnitarilor otomani vin din asupriri. 2

Istoria ieroglific[. Vol. I

193

materiia cea groas[, amar[ =i s[rat[ ca printr-un limbic s[ l[mure=te =i, ca dintr-un vas ]ntr-alt vas prit[cindu-s[, s[ cur[\este =i s[ ]ndulce=te. A=ijderea, de la lacul Zaflan p`n[ ce la acesta loc vine, nu pu\in[ piatr[ love=te, nu peste pu\ine cataracte1 s[ zdrobe=te, carile toat[ am[r`mea sug`nd ]i opresc =i de ce mai mult ]l cl[tesc =i-l zdrobesc, de aceia mai tare ]l ]ndulcesc. Deci =i cetatea aceasta, pentru a Nilului pricin[, pre st`lpi ]ntr-at`ta n[l\ime, precum o vedzi, ieste r`dicat[2, =i c`nd n[bu=e=te Nilul, p`n[ la u=ile cet[\ii s[ suie.3 C[ci aicea mai mult s[ ]nal\[ apa dec`t la Livia, ]nt`i c[ci iezitura ]i este mai aproape, apoi c[ci de aicea p`n[ acolo, ]n multe ape =i g`rle ]mpra=tiindu-s[, s[ cheltuie=te =i mai v`rtos dac[ supt dunga Isimeriii4 agiunge, ]mpotriva \[rii carea s[ cheam[ Congo5, ]n p[m`nt s[ soarbe, a c[ruia huiet cale de 8 mile s[ aude. +i din sorbitur[ pre supt p[m`nt6, drept de-a cruci=ul spre apus ca la 400 de mile m[rg`nd, ]n lacul carile Medra7 s[ cheam[ izbucne=te, =i din lac iara=i ]n g`rl[ purceg`nd, spre ocheanul despre apus cur[8. +i dac[ de-a lungi= 1

Cataractele Nilului: z[ticneala, opreala vinitului (D.C.) — din veniturile imperiului marii demnitari („piatra“) ]=i ]nsu=eau o bun[ parte. 2 Cetatea pre st`lpi ]nal\i r`dicat[: l[comiia ]mbog[\indu-s[ s[ m`ndre=te (D.C.) — Cantemir readuce simbolica la Istanbul, suger`nd ideea c[ bog[\iile adunate ]n capital[ dau imperiului con=tiin\a puterii. 3 Veniturile se urc[ p`n[ la locuin\ele marilor demnitari. 4 Ecuatorul, lacul Victoria (Zaflan) afl`ndu-se ]ntr-adev[r pe ecuator. 5 Spre apus de lacul Victoria (Zaflan) se afl[ cu adev[rat Congo, Zairul de azi. 6 Sorbitura Nilului supt p[m`nt: furtu=agurile carile fac lacomii ]n vinituri (D.C.). 7 Lacul, balta Medra: cheltuiala vizirilor (D.C.) — furturile pe care le fac vizirii. Geografice=te, lacul Medra ar putea fi identificat cu actualul lac Albert, prin care trece Nilul ]n continuare. 8 Oceanul Atlantic. De remarcat faptul c[ din lacul Medra izbucne=te o ap[, pe care Cantemir nu o nume=te, dar acesta ar putea fi fluviul Congo, ]n orice caz, aici apare o confuzie, poate voit[, deoarece mai departe aceast[ ap[ se nume=te Nigris.

194

Dimitrie Cantemir 1

din cap[t p`n[ ]n cap[t prin toat[ \ara nigritilor trece, pre dinaintea ora=elor Tomvut =i Gvinea2, ]n marea despre apus s[ de=art[3. Care ap[ ]n lungi= cu cinci mire cere=ti dec`t Nilul mai scurt[ s[ num[r[ =i macar c[ de pre numele \[rii =i apa Nigris4 s[ cheam[, ]ns[ adev[rul ieste c[ f[r[ nici un prepus din Nil s[ desparte =i ]n lacul Medra izbucne=te. Care lucru, macar c[ de multe ori =i de la mul\i s-au ispitit, ]ns[ acmu de cur`nd, mai curat[ =i mai aievea prob[ a s[ face s-au t`mplat. Trii filosofi5, ghimnosofiste, pentru ca cataractele Nilului (celea ce dincolo de mun\ii Lunii s[ afl[) a privi, de poft[ ]ncing`ndu-s[, cu vasele cele de piiele de fil (c[ci aici la noi cor[bii din piei de fil cusute =i foarte cu frumos me=ter=ug alc[tuite fac), pre g`rla Nilului ]n gios au purces =i p`n[ la locul unde Nilul ]n p[m`nt s[ soarbe v`nslind, cor[biierii =i cei ce cu v`nslele tr[gea, de ostenin\[ birui\i =i de 1 |ara nigri\ilor (\ara negrilor — n. ed.): ceata had`mbilor (D.C.) — corpul eunucilor, care p[zeau seraiul imperial. 2 Tomvut =i Gvinea: saraiul ]mp[r[tesc =i haremul, casele muiere=ti (D.C.) — geografice=te Tomvut trebuie s[ fie Tombuciu, situat pe Niger, pe atunci un ora= ]nfloritor, iar Gvinea — coasta african[ a Guineii superioare =i a celei inferioare, sc[ldate de Oceanul Atlantic. 3 Marea despre apus: cheltuiala f[r[ socoteal[ pierdut[ (D.C.) — expresia s-ar referi la fondurile alocate pentru curtea sultanului, ]n special pentru serai, fonduri pe care Cantemir le consider[ o cheltuial[ f[r[ rost. 4 Trebuie s[ fie Nigerul, care scald[ ]ntr-adev[r Tombuciu. Simbolic, avem precizarea c[ se desparte din Nil, unde acesta este „sorbit“ sub p[m`nt, =i c[ izvor[=te din balta Medra, adic[ aceste fonduri i=i au ob`r=ia ]n vistierie. Geografice=te, „sorbitura Nilului supt p[m`nt“ ar ]nsemna distan\a dintre zona lacurilor Victoria =i Albert, =i zona Nigerului, unde nu se ]nt`lne=te Nilul. 5 Trii filosofi: trii veziri a vremii ace=tiia (D.C.) — este vorba, dup[ cum amintesc izvoarele vremii, de vizirii Siavu=, Turchundji Ahmed =i Mohamed Dervi=-pa=a, care au fost prin=i c`nd furau din vistierie, ]n vremea dragomanului Panaioti Nikussios. Gimnosofi=tii erau sectan\ii ramurii digambara a curentului jainist, sectan\i ce umblau goi, consider`nd cerul drept ve=m`nt, =i practicau vegetarianismul. Cantemir nume=te ]n mod ironic gimnosofi=ti, adic[ indiferen\i la avantajele materiale, pe cei trei viziri necinsti\i.

Istoria ieroglific[. Vol. I

195

somn om[r`\i, huietul carile apa acolo face n-au audzit. +i a=e, f[r[ veste, cu apa supt p[m`nt s-au sorbit1 (c[ amintrilea, p[zindu-s[, pre despre amiadz[dzi ab[t`ndu-s[, vasele cu funi din coajea finicului ]mpletite de pre uscat trag, =i dac[ din holbura apii trec, iar[ c[ v`nslele a v`nsla purceg). Unul din filosofi supt c[mara cor[biii afl`ndu-s[ =i u=a cu carea gura hambariului cu suptul apii deasupra ]nchidzindu-s[, de ap[ nedodeit, trii dzile =i trii nop\i au r[mas. Dup[ trii dzile, cu t`mplarea c`\iva p[scari2 ]n lacul Medra pentru v`narea pe=telui n[vodul ]n balt[ arunc`nd, ]n loc de v`nat corabie =i ]n loc de pe=te pre filosof din fundul cor[biii scot. Care lucru p[scarii v[dzind, ]nt`i de minune s-au fost uluind, apoi pe filosof cine ieste =i de unde ieste ]ntreb`nd, le spus[ precum de la cetatea Epithimiii3 ieste =i precum cu corabiia la cataractele Nilului cu alalte so\ii era s[ s[ coboar[, iar t`mplarea cum l-au purtat =i cum ]n mreaja p[scarilor s-au aflat, nici =tie, nici pricepe, f[r[ numai c[ din apa Nilului ]n balta Medrii precum au izbucnit cunosc. A=e filosoful =i pre supt p[m`nt lucrurile fire=ti ispitind, apa Nigris din Nil a s[ desp[r\i pre to\i au ]nv[\at.4“ Acestea =i altele ca acestea Leb[da povestindu-mi =i de lucru1

Cantemir poveste=te ironic isprava vizirilor, pe care ]i nume=te ]n mod batjocoritor filosofi, adic[ cercet[tori ai aspectelor profunde ale lucrurilor. Astfel ei, vr`nd s[ cerceteze cataractele Nilului (z[ticneala, opreala vinitului), au ajuns p`n[ la locul unde „Nilul ]n p[m`nt s[ soarbe“ (furtu=agurile carele fac lacomii ]n vinituri), unde au fost ]nghi\i\i de ape cu corabie cu tot, p`n[ au ajuns ]n fundul lacului Medra, adic[ ]n vistierie. 2 Acolo au fost prin=i de ni=te „p[scari“, adic[ de str`ng[torii d[jdilor, tefterdari, birari (D.C.). 3 Vizirii prin=i asupra faptului declar[ c[ sunt din „cetatea Epithimiii“, ora=ul poftelor, al dorin\elor de ]mbog[\ire. 4 Cantemir se exprim[ ironic despre vizirul necinstit. Acesta, cercet`nd, ca orice filosof, fenomenele naturale ]n mediul subteran (furtu=agurile carile fac lacomii ]n vinituri) a ajuns la un important adev[r filosofic, adic[ a aflat c[ el ]nsu=i este un ho\.

196

Dimitrie Cantemir

rile carile mare poft[ aveam a m[ ]nv[\a ]n=tiin\indu-m[, zbur[ =i ]ncotro s[ dus[ a =ti nu mai putuiu1.“ Povestea aceasta2 R`sul prin lung[ vreme c[tr[ alal\i povestind =i precum de la Camilopardal mai ]n trecutele dzile s[ o fi audzit cu giur[m`nt ]nt[rind, dzis[: „De vreme ce dup[ at`ta a tuturor trud[ prin mun\i =i ostenin\[ prin codri, coarne lep[date a afla nu s-au putut, eu socotesc ca cu to\ii ]mpreun[ la l[ca=ul Camilopardalului m[rg`nd, hrizmosul Pleonexiii, carile ]n cetatea Epithimiii au audzit, a ni-l t`lcui s[-l rug[m, ca doar[ =i noi, jirtf[ Pleonexiii aduc`nd, cercarea s[ ne afl[m =i pofta s[ ne plinim“. Sfatul R`sului c[tr[ to\i viclenii pl[cut fu =i „cum mai cur`nd la Camilopardalon, t`lcuitoriul hrizmurilor, s[ mergem“, striga3. Unde dup[ ce mars[r[, ]mpreun[ cu sine =i pe C[mil[ duc`nd, =i precum le ieste povestea ]i spus[r[. Camilopardalul dzis[: (]n gr[dini bo\i de lut ]n chipul omului fac, pentru ca pasire s[ sparie, iar[ oamenii bo\i de lut ]n m`n[ \in, pentru ca s[ am[geasc[ pre al\ii). „}ntre voi dar[, o mamin[ s[ vede, ca =i bo\ul ]n gr[din[4 (pe C[mil[ cu degetul ar[t`nd), iar[ bo\ de lut ]n m`n[ nici s[ vede, nici s[ aude. A =ti dar[ vi s[ cade c[ eu ]n num[rul fiilor 1

Aluzie la moartea lui Panaiotachi Nikussios. Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului, judecat[ din perspectiv[ literar[, poate fi delimitat[ ]n trei par\i distincte: a) cetatea Epithimiei, cu gr[dina ei paradisiac[, ce produce uimire prin nota absurd[ a formulei sale arhitecturale =i a modific[rilor ritmurilor naturii; b) templul Pleonexiei sau ini\ierea ]n ritualul mitei, totul respir`nd o atmosfer[ dantesc[; c) mecanismul str`ngerii =i risipirii veniturilor ]n m`inile lacome ale demnitarilor otomani, proces desf[=urat ]ntr-o geografie fantastic[ a Nilului, ]n care adev[rul stiin\ific se ]mplete=te cu simbolul. 3 Pentru ca alegerea f[cut[ ]n persoana lui Mihai Racovi\[ s[ fie ]nt[rit[ de Poart[, boierii, dup[ ce ascult[ propunerea lui Mihalache Ruset, hot[r[sc s[ mearg[ la „t`lcuitoriul hrizmurilor“, adic[ la Alexandru Mavrocordat. Acesta urma s[-i ]nve\e procedeul de a cump[ra pe demnitarii otomani. T`lcuirea hrismosului: ]nv[\[tura ce =i cui s[ s[ dea mita (D.C.). 4 „Mo= de pepeni“ (nota marginal[ a lui Cantemir). 2

197

Istoria ieroglific[. Vol. I

Pleonexii< i > prin hrizmos sint chemat =i ]n urmele ei a ]mbla sint ]nv[\at. Pre care ]nv[\[tur[ cu lutul galb[n ]n cetatea Epithimiii am cump[rat-o. Deci, precum am cump[rat-o, a=e a =i o vinde mi s[ cade1.De care lucru ]nt`i ]nv[\[tura hrizmosului ]nv[\a\i, apoi t`lcuirea lui, dup[ ]nv[\[tura ce vi\i lua, v[ cump[ra\i: |[rna tip[rit[ din fire v[psit[ Cu alb =i cu galb[n ]ntr-un loc tecsit[, Vars[ denainte, hrismosul ]nva\[, C[ la cale scoate f[r[ de pova\[, Coarne cine-a=teapt[ urechile puie, Cuvintele le-asculte c[mara nu-ncuie“2

Acesta hrizmos pasirele =i dobitoacele toate de la Camilopardal audzind, unele de prostime nu ]n\[legea, iar[ altele, ]n\[leg`nd, a nu =ti s[ f[cea. Iar[ cele de sigeata cuvintelor r[nite pentru cercarea coarnelor urechile a le primejdui socotiia.3Din toate R`sul mai mult a Camilopardalului cunostin\[ =i priete=ug av`nd (c[ci amestecarea singelui4 amestec[ sufletele) =i pre tain[ t`lcul hrizmosului Camilopardalului ]ntreb`nd, dzis[: „Rogu-te, Ca1 Alexandru Mavrocordat ]i prime=te, dar le vorbe=te cu sub]n\eles, ar[t`nd c[ din moment ce el este fiul Pleonexiei, adic[ al l[comiei, =i ]ntruc`t =i el a pl[tit bani pentru a c[p[ta puterea pe care o de\ine, solicitan\ii ar trebui s[ vin[ cu bani =i daruri. 2 }n continuare, Mavrocordat men\ioneaz[ darurile dorite pentru mijlocirea pe care o face. Din expresiile cuprinse ]n versuri, rezult[, cu ajutorul cheii date de scriitor, c[ el vrea urm[toarele: \[rna, tip[rit[: bani de orice fel ar fi; alb =i galb[n ]ntr-un loc tecsit: lei cu galbeni ]ntr-un loc amesteca\i. A=adar, aur, argint =i monezi de orice fel, numai bani s[ fie. 3 Prin urmare, Mavrocordat nu ]n\elege s[ ajute pe solicitan\i f[r[ o r[splat[, dar aceast[ cerere „primejduie=te“ urechile boierilor, adic[ ace=tia se tem s[ nu-=i piard[ banii. 4 Expresia se refer[ la faptul c[ Mihalache Ruset era rud[ cu Mavrocordat, sora acestuia din urm[, Asanina, fiind mama celui dint`i. Baz`ndu-se pe aceast[ ]nrudire, Mihalache se adreseaz[ ]ntre patru ochi rudei sale, sper`nd o mic=orare a preten\iilor.

198

Dimitrie Cantemir

milopardale, ]n tain[, f[r[ meteahn[ =i-n ascuns, f[r[ prepus, s[ vorovim. Precum fiiul Pleonexiii s[ fii singur mai denainte ne-ai spus =i precum ]n urmele ei calci, n-avem prepus, ]ns[ ]nv[l[tucite cuvintele hrizmosului t[u ce vor s[ ]ns[mnedze aievea s[-mi spui te poftesc.“ Camilopardalul dzis[: „Boul r[stoarn[ \[rna, plugariul sam[n[, st[p`nul sau vinde, sau m[n`nc[, ]ns[ aceasta la lucrurile voastre ce folos aduce? (Chipul de om cu chipul de om s[ v`neadz[ =i ochii ]ntuneca\i cu lumina galb[n[ s[ lumineadz[). Cuvintele scumpe =i voa[ svinte, cu slove m[nunte, ]n t[bli\e r[tunde s[ cump[r[, carile hrizmosul Pleonexiii a t`lcui =i fundul Epithimiii a pip[i pot.“1 Acestea precum sint R`sul bine ]n\eleg`nd =i hrismosul ]n ce lut galb[n =i alb love=te, deplin pricep`nd, preste tot anul, cinci piei de jder cu \[rn[ alb[ ]mplute Camilopardalului giurui, ca hrizmosul Pleneoxiii s[ le t`lcuiasc[ =i ei coarnele ce cearc[ unde vor fi s[ nemereasc[.2 Camilopardalul jirtva giuruit[, ]n alb cu negru muruit[, o pofti, ca s[mnul giuruin\ii ]n ar[tarea adeverin\ii s[-i fie. Pre carea R`sul, ]ndat[ g[tind-o =i cu multe pic[turi negre pe dedesupt ]mpistrind-o, Camilopardalului o 1 Exaporitul nici nu vrea s[ aud[ de o reducere, ci dimpotriv[, face noi preciz[ri, Cantemir l[s`nd s[ se ]n\eleag[ c[ preten\iile lui erau ]n firea lucrurilor, deoarece bun[voin\a cuiva se c`=tig[ numai cu bani (chip de om cu chip de om a v`na: voia cuiva cu bani a plini, a ]ntoarce), aurul trezind interesul oric[rui lacom (ochii ]ntuneca\i cu lumina galb[n[ s[ d[=chid: galbenii deschid ochii lacomului). Tot astfel, cu bani (slove m[nunte, t[bli\e r[tunde: moneda, bani de tot feliul) se ]ndeplinesc cele mai grele dorin\e (cuvinte scumpe =i svinte: lucrurile grele =i dup[ pl[cere). Ace=ti bani ]i sunt necesari =i pentru el =i pentru interven\iile la demnitarii otomani care trebuiau =i ei pl[ti\i (pentru a t`lcui „hrizmosul Pleonexiii“ =i a pip[i „fundul Epithimiii“). 2 Mihalache Ruset f[g[duie=te, ]n final, o sum[ anual[, ]n aur =i argint („lut galb[n =i alb“) =i daruri ]n piei de sobol, pe l`ng[ al\i bani de tot felul (piei de jder cu \[rn[ alb[: blane de sobol =i pungi cu lei). Condi\ia este ca Exaporitul s[ asigure investitura Por\ii pentru Mihai Racovi\[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

199

1

dede. Camilopardalul, ]ndat[ la vr[jitorii locului m[rg`nd, de s[ cade a jig[nii ca acelea hrizmosul a t`lcui ]ntreb[ (c[ci vr[jitorii =i urm[torii Pleonexii< i > ]n tot locul =i ]n tot rodul s[ afl[). Carii ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[r[: „(Al nostru ieste plata a lua, iar[ hrismosul cum s[ va t`lcui, vremii ]i ieste a-l ar[ta2), de care lucru, ce ]nainte \i s[ ]ntinde prinde, =i ce din d[r[pt te agiunge, nu ]mpinge“. Camilopardalul, toate t`lcuirile vr[jitorilor bine ]n\[leg`nd (c[ci toate dup[ pravilile Pleonexiii mergea), ]napoi s[ ]ntoars[. C[tr[ carii ]ntr-acesta chip t`lcul hrizmosului dede: „}n muntele cel ]nalt coada stru\ului, }n copaciul cel mai mare cornul boului. Galb[nul =i albul toate biruie=te, }n cap de C[mil[ corn de bu[r cre=te. Vr[jitorii v`ndz[tori ce nu nemeresc? Pe frumos soare =i lun[, toate povestec.“3

Hrismosul =i t`lcul lui, macar[ c[ nici a=e tuturor fu ]n\eles, ]ns[ Pardosul =i R`sul bine-l pricepur[. Adec[ precum la vr[jitorii locului aceluia m`zd[ =i plat[ trebuie, pentru ca pofta s[-=i poat[ plini (c[ m`zda tot ochiul orbe=te =i mita tot pierdutul nemere=te). 1

Jirtfa giuruit[, ]n alb cu negru muruit[: pentru mita giuruit[, zapis au cerut, iar pic[turile negre: pece\ile zapisului (D.C.) — Mavrocordat cere ca f[g[duiala boierilor s[ fie sub form[ de obliga\ie f[cut[ ]n scris, ]nt[rit[ apoi =i cu pece\ile boiere=ti. 2 Vrajitorii: cei ce au putere la Poart[, cei ce ispr[v[sc (D.C.) — ace=tia se afl[ „]n tot locul =i ]n tot rodul“, adic[ sunt mul\i =i ca atare trebuie s[ pl[te=ti peste tot. Despre efectul real al acestor mituiri, Cantemir se exprim[ ironic, av`nd at`tea exemple de via\[: pe demnitarii otomani ]i intereseaz[ s[ ia plata, dar nu s[ garanteze succesul, acesta depinz`nd, cum este =i normal, de „vreme“, adic[ de ]mprejur[ri. }n felul acesta mul\i solicitan\i puteau pierde banii. 3 }n aceste versuri, destul de st`ngace, ]nt`lnim urm[toarele simboluri: coada stru\ului, (identic[ ]n semnifica\ie cu coada p[unului); cuca carea pun domnii ]n cap; coarnele boului: c[ftanul, de la ]mp[ratul, de domnie; muntele =i copaciul cel mai mare; chipul carile ieste mai putincios, copacul cel mai ]nalt

200

Dimitrie Cantemir

+i a=e, cu to\ii ]mpreun[, dup[ hrizmosul Camilopardalului la vr[jitorii locului m[rg`nd, cu mult[ mit[ li s[ ]mbunar[, de le vor muntele cel mai ]nalt =i copaciul cel mai mare ar[ta1 (c[ci ]ntre mun\i =i ]ntre copaci pre aceia vreme mare vorbur[ =i amestec[tur[ a s[ scorni ]ncepus[ =i carile mai mic =i carile mai mare ieste a s[ alege mai nu s[ putea2). Deci dintre vr[jitori, unul ]ntr-acesta chip le r[spuns[: „}n =esul cel gios muntele cel ]nalt ieste =i ]n rediul cel mic copaciul cel mare s[ afl[, unde coada p[unului =i cornul bu[rului supt r[d[cinile lor ]ncuiate sint.“3 A=edar[, r[spunsul de la vr[jitori lu`nd =i muntele cu copaciul afl`nd, de supt r[d[cinele lor ]nt`i coarnele taurului scoas[r[, =i nici ceva mai mult[ z[bav[ f[c`nd (c[ci acmu mun\ii =i copacii ]ncepus[ a s[ cl[ti4), ]n capul Strutocamilii le pus[r[, ]naintea a c[riia toate dobitoacele ]nchin`ndu-s[, „]ntr-ani mul\i =i buni, tr[iasc[,“ strigar[. Dup[ aceasta pe Strutocamil[ ]ntr-o =ur[ fiind ]mp[ratul, care acord[ caftanul, iar muntele cel ]nalt — marele vizir, care acord[ cuca; galbinul =i albul: banii de aur =i de argint; luna =i soarele: argint =i aur (D.C.) — prin urmare, cu bani de aur =i de argint se poate cump[ra =i ]mp[ratul =i marele vizir pentru ob\inerea investiturii. 1 }n sf`r=it, ]mpreun[ cu Alexandru Mavrocordat, boierii „]mbuneaz[“ pe tot felul de demnitari („vr[jitori“) ]n scopul de a le mijloci intrarea la sultan =i la marele vizir. 2 Holbura ]n mun\i: zorbal`cul, r[zmiri\a ]n |arigrad ( D.C.) — tocmai c`nd boierii erau pe punctul de a-=i atinge scopul, ]n Constantinopol izbucne=te marea r[scoal[ a ienicerilor =i ulemalelor, ]n iulie 1703, ]ndreptat[ chiar ]mpotriva sultanului Mustafa II =i a marelui vizir. Pentru c[ ei se aflau la Adrianopol, r[scula\ii atac[ aceast[ localitate, detron`nd, la 10 august 1703, pe sultanul Mustafa II =i ]nlocuindu-l cu fratele s[u Ahmed III. 3 Dup[ plata mitei, boierii ajung la sultan =i la marele vizir, cu pu\in ]nainte de r[scoal[. 4 Deoarece „mun\ii =i copacii ]ncepus[ a s[ cl[ti“, adic[ ]ncepuser[ semnele r[scoalei, boierii ob\in de la ]mp[rat doar caftanul de domnie („coarnele boului“) dar nu =i celelalte ]nsemne ale investiturii pentru plecarea ]n \ar[, investitur[ care se f[cea ]n cadrul unui ]ntreg ceremonial, ]nf[\i=at de Cantemir pe larg ]n Descrierea Moldovei.

Istoria ieroglific[. Vol. I

201

]nchidz`nd, m`ncarea =i b[utura la m[sur[ ]i or`nduir[. Supt a c[riia nume alalte jig[nii (carile r[d[cina =i ]ncep[tura vicle=ugului era) toat[ p[=unea m[noas[ =i toat[ oaia =i vita gras[ =i frumoas[ zugrum`nd =i giunghind, m`nca =i s[ desf[ta.1 Acestea ]ntr-acesta chip dac[ le a=edzar[, ]n toate p[r\ile =i olaturile de lucrul ce s-au ispr[vit =tire deder[. Adec[ precum din g`lceava Liliacului, a Vidrii s[ scornis[, dintr-a Vidrii a Strutocamilii s[ a\i\ase, =i precum ]n ceast[ dat[ siloghizmul Corbului ]nt[rindu-s[, prin mult[ nevoin\a a sfetnicilor dintr-]mbe monarhiile, hot[r`rea Strutocamilii s-au ales =i la capul C[milii, coarnele taurului afl`ndu-s[, s-au pus. A=ijderea, coada p[unului a s[ afla =i la Strutocamil[ a o a=edza au r[mas =i precum =i aceasta s-ar fi aflat, numai cl[tirea mun\ilor =i vorbura copacilor prin pu\intic[ vreme a s[ mai z[b[vi, pricin[ au fost, ]ns[ ]n bun[ nedejde s[ afl[, precum dup[ a=edzim`ntul epitropii =i podoaba chipului f[r[ prepus i s[ va g[ti.2 Iar[ dup[ ce ve=tile acestea tuturor trimas[r[, ]mbe p[r\ile c[tr[ monarhii s[i dzis[r[: „Cuv`ntul nostru ]naintea ]mp[ra\ilor no=tri pl[cut de va fi =i slobod[ voia monarhilor no=tri de va ]nvoi, de iznoav[ la sv[tuire s[ ]ntr[m socotim ca nu cumva, mai mult vre1 Boierii, spune Cantemir, consider[ numirea ca =i f[cut[ =i ]l aclam[ pe Racovi\[ ca domn. Dar, afirma cu ironie scriitorul, marii boieri, care se str[duiser[ s[-i asigure ascensiunea la putere, impun lui Mihai Racovi\[ un regim de austeritate („pe Stru\oc[mil[ ]ntr-o =ur[ ]nchidzind, m`ncarea =i b[utura la m[sur[ ]i or`nduir[“) =i, la ad[postul unui domn care se afla sub tutela lor, ]si ]ncep politica de ]mbog[\ire =i de silnicii asupra poporului („toat[ p[=unea m[noas[ =i toat[ oaia =i vita gras[ =i frumoas[ zugrum`nd =i giunghind, m`nca =i s[ desf[ta „). 2 Afla\i ]nc[ la Adrianopol, boierii trimit veste ]n \ar[, c[ o dat[ ce fuseser[ f[cute inofensive dificult[\ile provocate de Marco pseudobeizadea (Liliacul) =i de Constantin Duca (Vidra), confirmarea domniei lui Mihai Racovi\[ de c[tre Poart[ trebuie considerat[ ca =i realizat[, de=i, din cauza tulbur[rilor ivite, nu primiser[ deocamdat[ dec`t caftanul, c[p[tarea cuc[i („coada p[unului „), ce se ob\ine cu prilejul audien\ei de plecare de la sultan, urm`nd s[ aib[ loc c`t de cur`nd.

202

Dimitrie Cantemir

mea prelungindu-s[ =i prin locuri streine lucrurile mai mult t[v[lindu-s[, vreo t`mplare oare carea ]mpotriv[ ie=indu-ne, cele de apoi dec`t cele dint`i mai proaste =i mai aspre ni s[ vor face1 (c[ aiurea z[bava nu s[ laud[, f[r[ numai ]n alegerea prietinilor, =i aiurea graba nu s[ hule=te, f[r[ numai ]n aflarea sfaturilor). De care lucru, a ]n\elep\ilor =i a celor ]ntregi la minte axiom[ ieste: (Tot lucrul cu grab[ s[ s[ cerce, iar[ de bun =i de r[u cu ]ng[duin\[ s[ s[ aleag[). (C[ piierderea vremii bune ieste maica =i s[m`n\a vremii rele) (nici c[l[toriul ]n\elept de ploaie =i de ar=i\[ socote=te, ce de cele ce la cale trebuitoare sint =i de pova\[ s[ grije=te).“ Sfatul sfetnicilor pl[cut fu ]naintea ]mp[ra\ilor =i, ]n toate deplin putere d`ndu-le, ]n locul cel de sfat cu to\ii s[ adunar[, unde ]ntracesta chip proimiul sf[tuirii f[cur[ (tot sfatul s[mnul lucrurilor cu prepus viitoare ieste), ]n carile minte =i ]ntr-o parte =i ]ntr-alta ]ntorc`ndu-s[, princet, princet, ca cu\itul pre cute s[ ascute =i ]n simceoa briciului ]ntorc`ndu-s[, p[rul peste sim\ire despic[. }ntracesta chip mintea, de un sfat =i de altul ating`ndu-s[ =i ]ntr-un chip sup\iindu-s[, cele mai clinciuroase a lucrurilor noduri p[trund =i din ]nc`lcitur[ le descurc[.2 „Liliacul, lighioaie f[r[ nici un folos, carile ]ntr-]mbe p[r\ile alt[ ceva s[ aduc[ nu poate, f[r[ numai scandal[ =i price ]n de=ert, 1 Boierii ]=i exprim[ p[rerea c[, ]n noile condi\ii at`t de nesigure pentru succesul eforturilor lor, este necesar[ o nou[ adunare pentru a chibzui ce mai este de f[cut, dup[ care s[ urgenteze plecarea ]n \ar[ de teama vreunei ]nt`mpl[ri care ar fi putut s[ le strice totul. Aceasta urma s[ se \in[ la Adrianopol (de altfel, ea va fi numit[ mai departe adunarea de la Cetatea Deltii, adic[ adunarea de la Adrianopol), desigur, pentru a prinde momentul c`nd sultanul putea s[ primeasc[ pe Racovi\[ ]n audien\[ de plecare. Sultanul Mustafa II n-a mai apucat s[-l primeasc[, fiind detronat. 2 Cel care ia cuv`ntul ]n noua adunare este Iordache Ruset (Pardosul), care va deveni principalul sfetnic al noului domn. Din con\inutul cuv`nt[rii rezult[ c[ mai erau destule probleme de rezolvat, cea mai urgent[ =i cea mai grea fiind aceea legat[ de persoana lui Marco pseudobeizadea (Liliacul). Acesta, specul`nd dificult[\ile ]n care se aflau boierii din cauza r[scoalei, probabil c[ ]ncercase s[ ia el domnia Moldovei, Racovi\[ nefiind deocamdat[ confirmat.

Istoria ieroglific[. Vol. I

203

c[ de vreme ce neamul =i hot[r`rea Stru\ului at`ta de grea =i cu nevoie alegere au avut, cu c`t mai v`rtos alegerea Liliacului mai cu nevoie va fi, fietecine a cunoa=te poate. A=ijderea c[ Stru\ul aieve pasire o[toare =i cu pene fiind =i alalte a zbur[toarelor hiri=ii dup[ fel =i as[m[nare av`nd, ce numai c[ci aripile mai mici dec`t dup[ m[sura trupului ar trebui, fiindu-i, cu c`t[ a tuturor ostenin\[ =i nevoin\[, =i aceasta cu mare primejdie =i cu ispite de hrizmuri =i vr[ji lucrul la s[v`r=it s-au adus. +i ]nc[ =i pentru aceasta mai toat[ nedejdea s-ar fi pierdut de nu ]nt`i agiutoriul ceresc (f[r[ carile ceva ]ntre muritori nici s[ cl[te=te, nici s[ odihne=te), apoi cu ]nd[m[narea aripilor Vulturului s-ar fi agiutorit.1 (C[ tot lucrul muritorilor din voia slobod[ purcede, iar[ sf`r=itul cu bine a s[ videa din cele de sus s[ a=teapt[). +i acmu, laud[ fie Vulturului =i Leului ceresc2, ]ntre toate dobitoacele mai de cinste =i mai de slav[ a fi s-au ales. De care lucru pentru mic[ =i r[t[cit[ jiganie, p[s[ru\[ aceasta3, foarte cu bun[ socoteal[ sama a lua s[ cade (c[ pentru lucrul mic sfatul mare a face a ]n\elep\ilor, iar[ lucrul mic a sam[ a nu s[ b[ga, sau a m`ndrilor sau a nebunilor lucru ieste). C[ pre am[nuntul sama de-i vom lua, toat[ anomaliia =i r[t[cirea firii la d`nsa vom afla. +i macar c[ iute la zburat =i 1 Iordache Ruset, vioara ]nt`ia a acestei noi adun[ri, ]ncearc[ s[ conving[ asisten\a c[ dac[ at`t de greu s-a ales domn al Moldovei un moldovean ca Mihai Racovi\[, pentru care ajutorul muntean (Vulturul) s-a dovedit de mare folos, cu at`t mai dificil[ =i chiar imposibil[ ar fi fost alegerea pentru tronul Moldovei a unui muntean — Marco pseudobeizadea. 2 Leul ceresc: Isus Hristos, m`ntuitoriul lumii (D.C.). 3 Numeroasele „hiri=ii“, adic[ tr[s[turi specifice, spune Pardosul ]n limbajul metodologiei porfiriene, ]l arat[ pe Liliac o fiin\[ greu de clasificat =i, ca atare, obiect de discu\ii =i certuri. Cu acest prilej, Cantemir, c[ruia ]i pl[cea s[ se informeze ]n toate domeniile cunoa=terii, ridic[ ]n realitate o problem[ de interes =tiin\ific: criteriile de clasificare a liliacului; dup[ cum ]n alt[ parte se va l[sa antrenat ]n descrierea unui alt animal, cameleonul. Cantemir ]ns[, potrivit nivelului de cuno=tin\e biologice ale timpului, consider[ pe liliac drept o anomalie a naturii, a=a cum tot astfel va fi judecat Imperiul Otoman pentru dezvoltarea, „fizic[“ a istoriei popoarelor.

204

Dimitrie Cantemir

bine ]ntr-aripat ieste (care lucru aievea monarhiii Vulturului ]l supune), ]ns[ =i alte multe a multe jiganii hiri=ii are, carile nu pu\in[ materie de g`lceav[ =i de scandal[ ]nainte pune: ]nt`i c[ fat[ ca dobitoacele, a doa c[ la cap ieste ca =oarecele, la aripi ca albinele ieste, a patra c[ la picioare ]n fire pe altul s[ i s[ asemene nu are, de vreme ce aripile ]n picioare =i picioarele ]n aripi ]i sint. A cincea c[ dzua orb[c[ie=te, iar[ noaptea ca puhacea purecele ]n prav ascuns z[re=te. Adev[rat dar[, iar[=i s[ dzic, c[ ar[tarea firii ]n jig[nui\[ ]ntr-aceasta s[ arat[. Pentru care lucru, dup[ al mieu cuv`nt =i socoteala de ob=te de va urma, adec[ pentru ca toate vorbele de ]mponci=eturi aduc[toare =i toate cuvintele de scandal[ purt[toare, ca cu briciul a\a tot =i peste tot deodat[ s[ le curm[m (c[ci mai mare vrednicie a s[ socoti nu poate, dec`t ]ndat[ g`lceava ]n pace a ]ntoarce, =i pre c`t mai ]n grab[ ar fi, cu at`ta mai l[udat[ ieste). A mea dar socoteal[ ieste aceasta: }nt`ia=i dat[, singur din sine, supt a c[ruia monarhie ar vrea a s[ supune s[-l ]ntreb[m, =i din voia =i alegerea lui nici c`t de pu\in s[ nu-l mut[m. C[ ]ntr-alt chip lucrul mai de s[ va scutura, de pricinele de g`lceav[ aduc[toare nicicum nu vom putea sc[pa. C[tr[ aceasta ieste =i alta nu de lep[dat socoteal[, carea spre dob`ndirea a toat[ line=tea bun[ =i deplin nedejde a ne da poate. Adec[ jiganiia aceasta din fire scurt[ =i pu\in[ la voroav[ ieste, din gura a c[riia mai mult dec`t interiec\ia: \is, \is, a ie=i nu poate =i f[r[ dec`t s[mnul t[cerii, adec[ dec`t t[cerea, alt[ n-au ]nv[\at. De care lucru, socotesc c[ ea ]n me=ter=ugul cuv`ntului nedeprins[ =i ]n tropurile ritorice=ti ne]nv[\at[ fiind,1 cu un cuv`nt a s[ dovedi 1 Aceste c`teva note caracteristice ar putea constitui un portret al lui Marco pseudobeizadea sub raportul felului s[u de a vorbi („jiganiia aceasta din fire scurt[ =i pu\in[ la voroav[ ieste“; „dec`t t[cerea, alt[ n-au ]nv[\at“) =i sub cel al preg[tirii sale intelectuale, din care rezult[ c[ nu st[p`nea arta oratoriei, („]n mester=ugul cuv`ntului nedeprins[ =i ]n tropurile ritoricesti ne]nv[\at[ fiind“). Datele oferite de Cantemir ar putea constitui un document privind aceast[ obscur[ personalitate a vremii.

Istoria ieroglific[. Vol. I

205

=i cu o provlim[ a s[ amur\i s[ v[ putea =i singur[ din sine, veri ]ntr-o parte, veri ]ntr-alt[, f[r[ alt prepus s[ va pleca.“1 A tot sfatul pl[cut fu sf[tuirea Pardosului (c[ci el era carile morm[ia acestea) =i a=e, pre Liliac fa\[ chem`nd, Moim`\a2 (carea precum ]n pravile ethice=ti =tiin\[ s[ fie av`nd dzisese), ca cum advocatul Liliacului s-ar fi f[cut =i despre partea lui ]n parisie voroav[ ar fi f[cut, ]ntr-acesta chip a mateologhisi au ]nceput: „Vestit[ =i veche a vechilor giudec`tori axiom[ ieste (c[ pedepsitului pedeapsa a s[ ]ndoi nu trebuie3). C[tr[ carea de la mine a lipi ]ndr[znesc =i dzic (c[ cel a ]nota ne=tiind =i ]n ad`nci ape c[dzut, m`na ]ntindzind, nu de cre=tet cufundat, ce de p[r sau de m`n[ ridicat, ]n aer =i spre via\[ trebuie scos) (c[ de binefacerea cu c`t ieste mai la primejdie =i cu c`t ieste mai cur`nd, cu at`ta mai bun[ =i mai priimit[ ieste). De care lucru, pentru tic[it[ =i dosedit[, la v`rst[ brudie, la limb[ b`lb`ie4 jig[niu\a aceasta, tuturor ]n =tire a fi s[ cade, o, priietinilor. Carea din toate p[r\ile pedepsit[ =i dosedit[ afl`ndu-s[, ]n ce s[ afl[ =i cum s[ afl[ nici singur[ pe sine a s[ cunoa=te mintea ]l agiunge, nici de al\ii, s[ ]ntrebe lim1

D`ndu-=i seama c[ ]n asemenea ]mprejur[ri critice amestecul sup[r[tor al lui Marco pseudobeizadea ]n problema succesiunii la domnia Moldovei ar fi dat peste cap toate eforturile =i cheltuielile, Iordache Ruset recomand[ s[ fie rezolvat[ pe dat[ aceast[ important[ chestiune. Ca atare, el propune — ]n batjocur[ desigur — ca Liliacul s[ hot[rasc[ singur c[rui grup s[ se al[ture: moldovenilor sau muntenilor. 2 Dup[ ce Liliacul este chemat s[-=i comunice op\iunea, Maimu\a Liviii ia cuv`ntul, lu`ndu-=i rolul de avocat al acestuia. Repetarea am[nuntului c[ ar fi expert[ ]n „pravile ethice=ti“ =i pres[rarea cuv`nt[rii cu formule =i idei ce apar\in moralei religioase a vremii, pledeaz[ pentru identificarea numelui ieroglific cu persoana lui Antim Ivireanul. 3 Non bis in idem, principiu de drept roman potrivit c[ruia nu se pot da dou[ pedepse pentru aceea=i vin[. 4 Alte am[nunte despre Marco pseudobeizadea (dac[ scriitorul nu comite afirma\ii r[ut[cioase, dup[ obiceiul s[u): pretendentul la domnia Moldovei era t`n[r =i b`lb`it („la v`rst[ brudie, la limb[ b`lb`ie“).

206

Dimitrie Cantemir 1

ba ]i sluje=te (c[ci pedeapsa distihiii mintea, iar ne=tiin\a cuv`ntului2 limba ]mpiedec[ =i scurteadz[) =i, ca un lucru f[r[ pravila firii3 ce ieste, nici la trup vreo alc[tuire, nici la via\[ vreo socoteal[, nici la zburat sau la m[rs vreo r`nduial[ are (c[ cine vreodat[ vre ]ntr-o parte dreapt[ zburarea Liliacului, sau cine supt soare urmele lui au v[dzut?). Nici de l[ca= loc a=edzat, nici pentru hrana ceva undeva adunat a avea poate4 (c[ cine cel adev[rat s[la=ul i-au aflat, sau cine pentru hrana lui carea ieste s-au ]n=tiin\at?). A=e tic[los =i mi=elos Liliacul ]n toat[ partea destr[mat =i ]n tot chipul vrednic de v[ierat fiind, acmu cu capul plecat la mare mila marilor ]mp[ra\i5 alearg[ =i cu toat[ umilin\a dintrad`ncul inimii s[ roag[, ca oricarile ]n num[rul supu=ilor s[i a-l priimi ar ]nvoi, macar ]n gunoi=tea cur\ii sale a s[ t[v[li, cu toat[ inima bucuros ieste, ca =i el, nenorocitul, sau supt umbra aripilor, sau supt pravul talpelor aciu`ndu-s[, a=e de tot ]n izbeli=te lep[dat =i din privirea a ]nal\ilor monar=i dep[rtat =i ]nstreinat s[ 1

Aluzie la dubla natur[ („distihia“) a Liliacului (patruped =i pas[re ]n acela=i timp). 2 Afirma\ie, desigur, injurioas[ la adresa lui Marco pseudobeizadea: nu era ]n stare s[ se cunoasc[ pe sine, datorit[ incapacit[\ii mintale („nici singur[ pe sine a s[ cunoa=te mintea ]l agiunge“), =i nici nu poseda =tiin\a cuv`ntului („ne=tiin\a cuv`ntului“), ceea ce ar concorda cu afirma\ia anterioar[ c[ nu st[p`nea arta oratoric[. Consider[m c[ scriitorul sugereaz[ c[ Maimu\a, sub masca ap[r[rii cauzei sale, caut[ ]n realitate s[ umileasc[ pe Liliac. 3 Din nou se afirm[ c[ Liliacul (]n ]n\eles propriu) este o anomalie a naturii („lucru f[r[ pravila firii“), mai jos ar[t`ndu-se ]n ce const[ aceast[ abatere de la normele naturii. 4 Un am[nunt adev[rat despre Marco pseudobeizadea. Neav`nd o situa\ie material[ care s[-i permit[ o via\[ ]mbel=ugat[ =i statornic[, el tr[ia, potrivit pu\inelor izvoare, c`nd ]n Bra=ov, c`nd la curtea lui Br`ncoveanu, de unde, descoperit c[ uneltise ]mpotriva domnului, a trebuit s[ fug[ la Istanbul sau chiar la Ierusalim. La asemenea dependen\[ de bun[starea altora se face aici aluzie. 5 O alt[ referire jignitoare la dependen\a sa de cur\ile domne=ti.

Istoria ieroglific[. Vol. I

207

1

nu fie (c[ precum ochii st[p`ne=ti cu urgie c[ut`nd nenorocire, a=e, cu mil[ c[ut`nd, norocire aduc). De care lucru, =i eu de mult[ mi=el[tatea lui cl[tindu-m[, despre parte-i cu plec[ciune m[ rog ca milostiv ochiul a milostivilor ]mp[ra\i asupr[-i cu mil[ s[ caute =i de neputin\[ lui milosirdindu-s[, ori ]n care poal[ capul singur de sine =-ar pleca, aceia ]n bogata sa mil[ s[-l sprijeneasc[ (c[ci capul plecat nu numai pre cei milostivi, ce =i pre cei nemilostivi spre milostivire porne=te).“ Acestea =i altele multe ca acestea am[gitore=ti =i tragodice=ti desc`ntece Moim`\a desc`nt`nd (ca cum Liliacul nici ceva a gr[i ar avea, nici macar de ar =i avea a gr[i a putea, ar putea), ]ntr-un chip ironicesc s[ nevoia, ca toat[ pofta inimii Liliacul ]ntr-alt[ parte ab[t`ndu-i =i g`ndul ce ar avea cu me=ter=ug ]ntr-altul schimb`ndu-i, tot cuv`ntul ]mpotrivnic a-l curma s[ poat[, a=e c`t nicicum mai ]ndoindu-s[ din bun[voie, veri unii, veri al\ii p[r\i s[ s[ supuie. }ns[ cine vreodin[oar[ ]n lume robiia de bun[voie au priimit, sau cine supt soare f[r[ nici o nevoie m`nule spre leg[turi =-au ]ndoit? (C[ pentru slobodzeniia fornica cu =oarecele, =oarecele cu m`\a, m`\a cu dul[ul =i dul[ul cu leul r[zboiu a face firea ]i ]ndeamn[, macar c[ puterile unuia, pre a altuia cu multul mai mult cov`r=esc) (ce de multe ori puternicii ]n puterea sa mai mult dec`t s[ cade bizuindu-s[ =i sl[biciunea slabilor dec`t ieste ]nc[ mai slab[ \iindu-s[, preste toat[ nedejdea, ce nu nedejduiesc li s[ t`mpl[ =i ce nu g`ndesc le vine, precum din unghiile =oimului porumbul =i din din\ii m`\ii =oarecele a sc[pa de multe ori s-au v[dzut). }n care chip, acmu cu to\ii socotind c[ pu\in[ jig[niu\a aceasta ceva mai mult a c`rni nici va =ti (pentru prostimea), nici va putea (pentru frica), =i acmu s[mnul supunerii, plecarea capului, s[-i vadz[ cu to\ii a=tept`nd, totdeodat[ ascu\it =i ]nalt glasul Liliacului urechile le p[truns[, carile proast[, ]ns[ dreapt[ voroava-=i ]ntr-acesta chip ]ncepu: 1 Maimu\a propune ca el s[ fie ajutat, ]n sensul de a i se asigura cele necesare vie\ii.

208

Dimitrie Cantemir

„Precum supunerea tir[nie a toat[ firea, a=a ne=tiin\a cuv`ntului la Liliac sicofandie1 ieste. De care lucru, interiec\ia glasului nostru pe dumnealui Pardosul necunosc[toriu ]nv[\[turii cuv`ntului ]l arat[. C[ci \is =i cine \istuie=te nu =ie, ce altuia t[cerea arat`nd, a t[cea ]i porunce=te, de unde =i eu ]ncep`nd cu: \ist, gloatelor t[cere =i mie voroav[ sfitesc. Deci dar[, de ieste la cineva ascultare, ureche dreapt[ puie, de ieste ureche dreapt[, audzul la inima curat[ trimat[, de ieste inim[ curat[, cuv`ntul socotind, ]n lucru dreapt[ giudecat[ fac[, =i a=e, adev[rul cu minciuna, dreptatea cu str`mb[tatea =i slobodzeniia cu robiia c`t[ deosebire au a alege va putea (c[ inima curat[ mai pre lesne socote=te a fi focul cu apa a s[ amesteca dec`t cu str`mb[tatea dreptatea a s[ c[lca).2 De care lucru, a m[ ]n=tiin\a a=i vrea: adunarea aceasta de drepte st[p`nii, au de cumplite tir[nii ieste? C[ de va fi din tir[nii, adev[rat atuncea c`ntecul: \ist singur mie s[ mi-l c`nt, singur mie s[ mi-l gioc s[ cade (c[ unde talpa tiranii calc[, acolo poala drept[\ii s[ calc[, =i unde s[ rup 1

Marco pseudobeizadea ]=i d[ seama c[ Maimu\a c[utase ]n realitate s[-l umileasc[ =i ca atare ]i r[spunde cu demnitate c[ afirma\iile injurioase despre incultura =i incapacitatea sa de a vorbi sunt ni=te calomnii („sicofandie“). De altfel, adunarea de la Cetatea Deltii este ]n ]nsemnat[ m[sur[ un duel ]ntre Maimu\[, ca exponent al politicii br`ncovene=ti de siluire a voin\elor, =i Liliac, personajul care vorbe=te ]n numele demnit[\ii umane. 2 Prin con\inutul cuv`nt[rilor sale, Liliacul trebuie considerat unul din exponen\ii ideilor lui Cantemir, a=a cum am v[zut c[ fuseser[ =i Jig[niu\a =i „unul din gloate“, ]n adunarea animalelor de la Arn[ut-chioi. Liliacul exprim[ ideile lui Cantemir cu privire la valorile vie\ii sociale. Aici este vorba de cele men\ionate ]n antitez[: adev[r, minciun[, dreptate, nedreptate, libertate, robie. Dintre acestea, dreptatea reprezint[ cheia vie\ii social-politice, ea antren`nd de la sine adev[rul =i libertatea uman[. Dar, spune Cantemir (vezi paranteza), unui om corect („inima curat[“) mai u=or i-ar fi s[ combine focul cu apa dec`t s[ accepte nedreptatea. Prin urmare, modelul vie\ii sociale este omul corect, p[truns de spiritul drept[\ii. Este semnificativ[ aceast[ tr[s[tur[ cheie a modelului uman imaginat de Cantemir ]ntr-o vreme ]n care func\ionau ]n toat[ goliciunea lor minciuna, nedreptatea =i siluirea libert[\ii umane.

Istoria ieroglific[. Vol. I

209

leg[turile dreptii st[p`nii, acolo s[ pun obedzile vr[jma=ii tiranii)1. Iar[ de va fi din drepte st[p`niri, c`ntecul \is eu f[r[ primejdie ]l voi c`nta, =i cei ce ]n hor[ s[ afl[ cu dragoste ]l vor giuca.2" Ca acestea din gura Liliacului audzind, cu toatele mult s[ mirar[ =i, de limpede limba lui ca de un lucru nenedejduit cu to\ii v`n`ndu-s[, mult[ vreme mu\i =i amur\i\i r[mas[r[ (c[ cuv`ntul drept din gura proast[ ie=ind, pre cuv`ntul cu me=ter=ug din gura ritorului scos astup[). Atuncea dar[, c[ m[rimea sufletului nu dup[ statul trupului s[ m[soar[, cunosc`nd, de a s[ mai mira p[r[sir[, =i unul cu altul ]n ochi a-=i c[uta ]ncepur[, ]n loc de cuv`nt tu=ire =i ]n loc de voroav[ =tiupire =i din spr`ncene =i umere cl[tire ar[ta (c[ci ne=tiin\a cuv`ntului, tus[ =i scuip[tur[, iar[ tulburarea min\ii ]mblet =i primblare scorne=te) =i ce s-ar c[dea a r[spunde unul pre altul ]ntreba. Iar[ mai pre urm[ iar[=i Moim`\a cuv`ntul de ob=te purt`nd3 ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[: „Dreapta aceasta adunare din drepte adun[ri st[, o, Liliiece, de care lucru, =i cuv`ntul drept a asculta, =i lucrul cu cale a cerca =i a-l ispiti =i a-l ispr[vi pot =i vor.“. Liliacul: „Fie l[udat[ dreptatea ]n veci, dzis[, =i din\ii vorovitorilor dup[ voie s[ s[ drobasc[, limba viclean[ =i minciunoas[ s[ s[ amu\asc[ =i urechea de lingu=ituri priimitoare s[ asurdzasc[ (c[ la asupri\i =i neputincio=i bl[st[mul, ca la pr[d[tori scutul, sigeata, fierul =i focul ieste)“. +i iar[=i Liliacul ]ntreb`nd dzis[: „}nc[ a =ti a=i mai pofti: aceast[ adunare a cestor doa[ monarhii ce vor s[ pofteasc[ =i sf`r=itul poftii sale carile ieste (c[ precum cuv`ntul f[r[ =tiin\a g`ndului ]n zadar iese, a=e ]ncep[tura lucrului f[r[ cuno=tin\a sf`r=itului de r`s =i ]n de=ert ieste)“. 1

Tirania face imposibil[ func\ionarea drept[\ii. Marco pseudobeizadea insinueaz[ c[ adunarea boierilor de la Adrianopol nu este ]ntemeiat[ pe „drepte st[p`niri“, adic[ nu func\ioneaz[ spiritul de dreptate ]n desf[=urarea lucr[rilor ei. 3 Maimu\a devine purt[toarea de cuv`nt a boierimii din adunarea de la Adrianopol, mai precis avocata politicii muntene, a=a cum ]n adunarea de la Arn[ut-chioi fuseser[ Corbul =i Cucunozul. 2

210

Dimitrie Cantemir

Moim`\a r[spuns[: „Dar dinceput au n-ai audzit c[ aceste doa[ monarhii ca lucrurile ]n pace vecinic[ s[-=i lege =i supu=ii s[i leg`ndu-=i cu sfatul =i sobor de ob=te1 monarhiile a-=i adeveri =i st[p`nirile a-=i ]nt[ri au socotit? De care lucru, toate dobitoacele, precum vedzi, c`t macar una nu lipse=te, adunate =i chemate sint, =i fietecarea dup[ chipul s[u la ceat[-=i =i dup[ neamul s[u la st[p`nire-=i s-au dat, cu carile ]mpreun[ =i tu e=ti adus. Deci mai mult sc`r=netul lungind, ]n care parte vii s[ te supui, ]n grab[ =i f[r[ ]ng[imal[, r[spunde. C[ci tic[lo=iia voastr[ inimile ]mp[ra\ilor lovind, pre voi ]n pofta =i ]n alegerea voastr[ a v[ l[sa au socotit2. (C[ precum uneori d`rjiia leg[turile, a=e uneori plec[ciunea dezleg[turile pricine=te).“ La acestea cu r`s Liliacul r[spuns[, dzic`nd: „Ferice de Vidr[, carea mai denainte epitrop dobitoacelor era (precum la locul s[u va s[ sa pomeneasc[) =i supt aciuarea Vultului =i penele Corbului s[ p[ziia, a c[riia patim[ =i folosin\[ mai ]n urm[ am audzit. Iar[ acmu ]n alegerea epitropii Strutocamilei, toat[ dreptatea cu ochii am v[dzut. Ce dintr-at`\ea mari =i ]n\elep\i sfetnici, unul macar[ a cunoa=te n-au putut (c[ dec`t C[mila mai mare Filul =i dec`t bu[rul mai iute =i mai cornat ieste Inorogul)3. 1 Maimu\a exagereaz[ c`nd afirm[ c[ adunarea avea un caracter general („sobor de ob=te“), =tiut fiind c[ nu participaser[ to\i boierii, mul\i afl`ndu-se ]n \ar[; aici nu poate fi vorba de caracterul s[u reprezentativ pentru toate categoriile =i p[turile sociale. 2 Maimu\a mai afirm[, desigur exager`nd, c[ din moment ce adunarea ]nt[rise, prin caracterul s[u general, o hot[r`re a puterii centrale a celor dou[ \[ri, aceast[ decizie c[p[tase un caracter democratic. 3 La afirma\ia c[ adunarea exprimase voin\a participan\ilor, Marco r[spunde, batjocoritor, c[ acest lucru s-a v[zut din dreptatea f[cut[ Vidrei prin excluderea ei din domnia Moldovei =i de la sprijinul muntean, =i, de asemenea, din ridicarea ]n scaunul domnesc a lui Mihai Racovi\[, fapte ce demonstreaz[ ]n realitate acordarea unui caracter democratic voin\ei tiranice a lui Br`ncoveanu. Dar, subliniaz[ el, ]n final mai tari dec`t voin\a domnului |[rii Rom`ne=ti se vor dovedi fra\ii Cantemir, Antioh (Filul) =i Dimitrie (Inorogul).

Istoria ieroglific[. Vol. I

211

}ns[ aceasta pe mine ]n ceva neating`ndu-m[, la treaba mea s[ m[ ]ntorc. Cunosc dar[ c[ nes[\ioas[ =i lacom[ slava numelui din bog[\iia Vulturului p`n[ la s[r[ciia Liliacului s-au ]ntins (ce duhul, c`t de s[rac =i slobod, dec`t ]mp[ratul de poft[ robit mai bogat ieste, =i robul drept dec`t tiranul str`mb mai tare ieste, c[ cela ]n trup, iar[ cesta ]n suflet biruie=te)1. De care lucru, de multe ori =i adese s-au v[dzut (c[ unii pentru ca hotar[le s[-=i l[\asc[ =i supu=ii s[-=i ]nmul\asc[ =i numele peste marginile lumii s[-= vesteasc[, de poft[ aprin=i fiind, =i din cele str`mpte ce avea s-au scos =i spre streinele avu\ii ne]mplutele m`ni ]ntindz`ndu-=i, =i cel pu\in ce avea din palm[ le-au fugit2. C[ precum s[ dzice prostul cuv`nt: C[mila, cerc`nd coarne, urechile =-au pierdut. Pe o\[lul v`rtos rugina ]l tope=te, pe v`rtoas[ inima stejarului, moale dintele cariului f[in[ f[c`nd-o, o mistuie=te. +i ceva ]n lume c`t de v`rtos =i de tare a s[ afla nu s[ poate, c[ruia altul ]mpotriv`ndus[ sminteal[ s[ nu-i aduc[ =i ]nc[ de unde nici s[ g`nde=te)3. De care lucru, aievea ieste (c[ toate din fire a=e sint tocmite =i or`nduite, ca fietecarea ]n \irc[lamul hotar[lor sale s[ s[ contineasc[ =i sfera activit[\ii sale s[rind, s[ nu cov`r=asc[. }ns[ precum me=ter=ugul firii, a=e voia slobod[ =i cere=tilor ]mpotriv[ a s[ pune obiciuit[ ieste. Macar c[ nici me=ter=ugul pe fire, nici voia slobod[ pe dreptatea =i r[splata cereasc[ p`n[ ]n s[v`r=it a birui pot. C[ precum ]n cump[na c`ntariului piatra mic[ pre alta cu multul mai mare =i mai grea dec`t sine ]n aer ridic[, ]ns[ c`nd 1 Tez[ a moralei cre=tine; victoria tiranului asupra robului, adic[ asupra celui slab, este lumeasc[, apar\ine condi\iei trupe=ti. Pe de alt[ parte, cel slab este mai puternic dec`t tiranul ]n sensul c[ biruin\a sa apar\ine condi\iei spirituale a omului, care va ob\ine pace ]n via\a ve=nic[ de dup[ moarte. 2 Cantemir condamn[ l[comia de putere a conduc[torilor de state, deoarece politica de cotropire a altor popoare poate s[ se ]ntoarc[ ]mpotriva lor =i a propriei \[ri. 3 Ideea este c[ de multe ori cel slab biruie pe cel tare, a=a cum rugina roade fierul.

212

Dimitrie Cantemir

am`ndoa[ cea din fire cl[tire vor face =i fietecarea cu greuimea sa spre chentrul mijlocirii p[h`rnindu-s[, vor trage, atuncea cea mare pre cea mic[, de va c[dea, cea mic[ s[ zdrobe=te, =i iar[=i cea mic[ pre cea mare de va c[dea, iar[=i cea mai moale =i mai mic[ s[ turte=te. C[ci piatra cea mic[ c`nd pe cea mare ridica, me=ter=ugul c`ntariului era, iar[ c`nd ]ntr-]mbe loviturile tot cea mic[ s[ f[r`ma, firea dup[ hiri=iia lucrului lucra).1 }ntr-acesta chip nici C[mila a s[ p[s[ri, nici pasirea a s[ c[mili au trebuit. A=ijderea, nici penele a s[ ]ncorna, nici coarnele a s[ ]mp[na s-au c[dzut, ce fietecarea firii sale urm`nd, ale sale hiri=ii s[ fie p[zit s-ar fi cuvinit precum =i monarhiile acestea mari =i tari la s[r[ci1 Dezvolt`nd o problem[ de filozofie, Cantemir consider[ c[ ]n interac\iunea dintre lucruri, fiecare se manifest[ potrivit naturii sale =i c[ e fireasc[ orice ac\ionare a unuia ]n raport cu altul. Astfel, ]n mod firesc, rugina distruge o\elul cel mai tare =i tot la fel cariul distruge inima stejarului. C[ci nu este ]n lume un lucru at`t de rezistent care s[ nu fie atacat =i distrus de altul, =i, de asemenea, nu exist[ lucru ce ar putea ac\iona dincolo de limitele naturii sale: „c[ toate din fire a=a sint tocmite =i or`nduite, ca fietecarea ]n \irc[lamul hotar[lor sale s[ s[ contineasc[ =i sfera activit[\ii sale s[rind s[ nu cov`r=asc[“. }n mod asem[n[tor stau lucrurile =i cu inven\iile („me=ter=ugurile“) =i libertatea uman[ („voia slobod[“), care dup[ cum „me=ter=ugul“, inven\ia tehnic[, am putea spune, tinde spre dep[=irea ordinii naturii, f[r[ a putea izb`ndi, tot a=a libertatea omului, de=i ]nclinat[ ]n mod natural s[ se opun[ ordinii morale, nu-=i poate permite aceasta f[r[ s[ nu fie pedepsit[: „]ns[ precum mester=ugul firii, ase voia slobod[ =i cere=tilor ]mpotriv[ a s[ pune obiciuit[ ieste. Macar c[ nici me=ter=ugul pe fire, nici voia slobod[ pe dreptatea =i r[splata cereasc[ p`n[ ]n s[v`r=it a birui pot“. Mai departe, Cantemir d[ un exemplu pentru a sublinia distinc\ia ]ntre urm[rile pe care le poate avea o inven\ie asupra interac\iunii dintre fenomene =i cazul c`nd ]n interac\iunea lor lucrurile ac\ioneaz[ ]n mod nestingherit. Astfel, o inven\ie (]n cazul de fa\[ „me=ter=ugul c`ntariului“) poate ]mpiedica ]ntr-o anumit[ form[ modul normal al interac\iunii dintre lucruri, f[r[ a-l anula ]ns[, din cauza unor norme ale naturii („cea din fire cl[tire“, „hiri=iia lucrului“). Altfel, adic[ ]n condi\ii normale, interac\iunea dintre lucruri „firea (natura — n.ed.) dup[ hiri=iia (dup[ felul de a fi, dup[ specificul natural) lucrului, lucra“.

Istoria ieroglific[. Vol. I

213

mea =i goliciunea Liliacului, din voia slobod[ ]mpin=i fiind, ]mpotriva drept[\ii a merge, nici ]ntrebare ca acesta la mijloc s[ puie s-au c[dzut (c[ atuncea s[mnul dreptei st[p`niri s[ arat[, c`nd pre cei neputincio=i ]n odihn[ l[s`nd, spre lucrurile streine nu l[com[sc1). Iar[ amintrele, pricina Liliacului mai mult scutur`ndu-s[, ca s[m`n\a macului dintr-una o mie vor c[dea, spre a c[rora alegere =i la un loc culegere, nici mir\ele, nici jicni\ele vor agiunge“. Cu to\ii c`t de ascu\ite \idele Liliacul ]mpotriva alegerii Strutocamilii arunca v[dzind =i pildele ]ntre C[mil[ =i ]ntre Fil, ]ntre bu[r =i ]ntre Inorog ce ar[ta socotind, carile macar c[ p`n[ la fica\i ]i atingea, ]ns[ deodat[ ca cum cu socoteala le-ar trece f[c`ndu-s[, prin mijlocul Moim`\ii iar[=i ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[r[: „Pre tine, o, flutur f[t[toriu =i =oarece zbur[toriu, la acesta loc nu s[ dai, ce s[ iei sfat te-au chemat, =i nu s[ porunce=ti, ce porunca s[ ascul\i te-au adunat. De care lucru mai mult limba a-\i ]mpletici =i sc`r=netul glasului a-\i \i\ii p[r[sindu-te, din doa[ una ]\i alege: sau ]n aer, sau pre p[m`nt s[ l[cuie=ti, =i a=e, sau supt umbra Vulturului, sau supt br`nca Leului te supune, sau, ]n glum[ s[ gr[iesc, ]ntre p[m`nt =i-ntre aier loc de vii afla, p`n[ ieste mai devreme, l[ca=ul ]\i g[te=te (c[ci s[r[ciia cu mil[ a s[ cerceta, iar[ nu cuvintele de dosad[ a s[ c[uta trebuie2).“ 1 Plec`nd de la ideea exprimat[ anterior, dup[ care fiecare lucru se comport[ conform naturii sale, Cantemir consider[ c[ orice st[p`nire trebuie s[ se comporte ]n spiritul drept[\ii =i s[ nu-=i ia libertatea de a oprima pe cel slab. St[p`nirea dreapt[, conform[ cu natura de principiu a oric[rei domina\ii, nu trebuie s[ oprime pe cei slabi =i nu trebuie s[ cotropeasc[ pe al\ii. 2 Pentru c[ ]ndr[znea s[ critice alegerea lui Mihai Racovi\[ =i s[ pomeneasc[ numele fra\ilor Cantemir, Liliacului i se porunce=te s[ tac[ =i s[-=i aleag[ un loc de stat, ca un supus oarecare, fie ]n Moldova („supt br`nca Leului“), fie ]n |ara Rom`neasc[ („supt umbra Vulturului“). Adunarea boierilor nu are nevoie de sfaturile sale, dar s[ \in[ seama de mila =i ]n\elegerea de care aceasta d[ dovad[ fa\[ de insultele lui.

214

Dimitrie Cantemir

Liliacul r[spuns[: „Iat[, eu acmu voi t[cea, ]ns[ bine =tiu c[ mai pre urm[ al\ii pentru mine vor gr[i, a c[rora cuvinte, nu cu sc`r=nete, ce cu buhnete vor r[zsuna, c`nd urechile a v[ astupa bumbac vi\i cerca =i nu vi\i afla, =i atuncea precum Liliacul nu de ]nfruntat, ce de ascultat au fost, vi\i cunoa=te (c[ sfatul =i cuv`ntul c`t de prost, ]n sam[ neb[gat, multe cet[\i au sf[r`mat =i mari ]mp[r[\ii au r[sturnat). }ns[ de vreme ce adev[rat[ =i dreapt[ s[r[ciia noastr[ inimile a marilor ]mp[ra\i a pleca =i pentru alegerea l[ca=ului ]n voie slobod[ a s[ l[sa s-au ]nvrednicit, a =ti li s[ cade c[ pofta Liliacului ieste ca nici supt unghia Vulturului, nici supt talpa Leului a s[ supune, =i nici ]n aer, nici pre p[m`nt a l[cui1. De care lucru, dzic, o, Moim`\[, c[ oric`nd Vulturul ]n aer m-ar videa sau Leul pre p[m`nt m-ar prinde, atuncea, dup[ a lor poft[ =i putere, cu mine orice ar vrea fac[.“ „Au doar[ ]n ap[ vii s[ l[cuie=ti?“ dzis[ Moim`\a2. „Ba nici ]n ap[, r[spuns[ Liliacul, c[ci firea noastr[ precum de ap[ s[ nu fie toat[ lumea =tie.“ Atuncea cu to\ii r`s cu hohot slobodzind: „O, lighioaie proast[, dzis[r[, c[uta\i de vide\i cel ce pre al\ii sf[tuia =i de lucrurile bine alese ca de rele dojeniia ce fel de minte poart[. Au doar[ precum ]n foc3 a l[cui va s[ dzic[. C[ de vreme ce din doa[ stihii fuge, din a triia a nu fi singur m[rturise=te. Au nu focul =i para pentru 1 Marco, invoc`nd libertatea de alegere ce-i fusese acordat[, refuz[ s[ se stabileasc[ ]n Moldova sau |ara Rom`neasc[, desigur, de team[ de a nu fi prins =i ucis, cum se ]nt`mpla multor pretenden\i. De altfel, dup[ acele evenimente, acest nenorocos pretendent la domnie nu s-a ]ntors, ]ntr-adev[r, ]n nici unul din cele dou[ principate, prefer`nd s[ tr[iasc[ ]n izolare la Ierusalim. 2 Pentru c[ nu voise s[ r[m`n[ ]ntre moldoveni sau munteni, Maimu\a ]l ]ntreab[ pe Marco dac[ nu prefer[ s[ se stabileasc[ „]n ap[“, adic[ ]n Istanbul, dar acesta refuz[. 3 Aluzie la cele patru elemente ale primilor filozofi greci: apa, aerul, p[m`ntul =i focul.

Istoria ieroglific[. Vol. I

215

l[ca=ul lui s[ ]n\elege (adev[rat dar[ c[ l[ca=ul s[racului foc =i via\a-i par[ de foc ieste), ca carea =i Liliacul, de nenorocire ]mpins, singur =ie =-o alege. Deci de la cineva ascu\it[ sau c`t de t`mp[ socoteala ieste, ce va proasta aceasta lighioaie s[ dzic[? Giudece =i supt ceriu alt l[ca= sau alt loc de traiu, f[r[ de aceste trii pomenite, de ieste, arete1. Cu to\ii precum Liliacul buiguie=te =i precum nici ce pofte=te, nici ce gr[ie=te =tie, aleas[r[. }ns[ iar[=i dzis[r[: „Fie-\i voia slobod[, o, Liliece, =i din patru stihii, oricare vii, spre l[ca= \i s[ d[ruie=te.“ Liliacul r[spuns[: „(Voia slobod[ nu celor slobodzi, ce celor opri\i s[ d[. A=ijderea, lucrul alc[tuit din stihii, muritorii precum a lua a=e a =i da pot. Iar[ stihiia hiri=[, nu numai muritoriul, ce a=e=i =i nemuritoriul cuiva a o da, p`n[ acmu nu s-au v[zut.)2 De care lucru, darul carile nici a-l lua, nici a-l da pute\i, fie, na, ia, cuvintele poruncitoare ]n zadar nu v[ cheltui\i. C[ci eu locul pre carile firea dinceput mi l-au d[ruit, nu numai voi, ce nici singur[ ea a mi-l lua nu poate (c[ firea ]n z[dar ceva a face nu s[ ostene=te, nici de lucrul f[cut vreodat[ s[ c[ie=te). De unde nici de la voi ca lucru de dar nou, sau ca cum odat[ oprit, iar[ acmu slobod mi-ar fi ]l cunosc.“ Iar[=i cu to\ii r`sul poftorind: „Unde ]n lume locul acela a fi poate?“ dzis[r[. Liliacul r[spuns[: „}n toat[ lumea =i ]n tot locul l[ca=ul mieu gata =i f[r[ prepus ieste (c[ precum pe=tele ]n mare, a=e ]n\eleptul ]n lume nici mo=ie, nici ]nstreinare are), pre carile nici min\ile 1 De vreme ce nu va putea tr[i ]n foc, Marco trebuie s[ se decid[ totu=i pentru unul din cele trei elemente: p[m`nt (Moldova), aer (|ara Rom`neasc[) sau apa (Imperiul Otoman). 2 Apel la un principiu de ontologie =i logic[ aristotelic[: nimeni nu poate s[-=i schimbe specificul, nota proprie, =i nici s-o ]mprumute altcuiva, fie ]n ordinea natural[, fie ]n cea divin[, completeaz[ Cantemir. Ca atare — prin extensiune — Liliacul nu poate tr[i dec`t ]ntr-un mediu specific naturii sale.

216

Dimitrie Cantemir

voastre cele ]nalte, nici sfaturile voastre cele ad`nci, iat[ c[ a-l afla nu pot.“ Acestea Moim`\a de la Liliac audzind, dzis[: „Liliacul, s[racul, v`nt sam[n[ =i abur va secera, =i ]n sus scuip`nd, ]n obraz ]i va c[dea.“ Liliacul, cuv`ntul Moim`\ii, curm`nd, dzis[: „De multe ori unii sam[n[ =i al\ii secer[, precum povestea dulfului cu a cor[biieriului arat[“1. Moim`\a ]n ce fel s[ s[ fie t`mplat povestea pe Liliac ]ntreb`nd, Liliacul ]ntr-acesta chip a le povesti ]ncepu: „Eu, odat[ pre malul m[rii2, ]n borta unii stinci3 l[cuind, ]ntr-o dzi eclipsis ]n soare4 s-au f[cut, at`ta c`t ochii a toat[ jigania ]nchidzindu-s[ =i fietecarea la culcu=ul s[u ca de sar[ a=edzindu-s[, singur eu, cu lumino=i ochi, toate malurile ]n sus =i ]n gios cutreieram. Eu, a=e nop\ii nedejduindu-m[ =i de nepriietin nicicum ]n grij[ purt`nd, spre latul m[rii c`teva mile de la uscat m-am dep[rtat.5 Unde soarele din umbra lunii sc[p`nd =i totdeodat[ radzele-=i pre fa\a p[m`ntului lovind, noaptea mea scurtar[ =i dzua altora lungir[. Unde nepriietinii miei cei vecinici, r`ndunelele,6 v[dzindu-m[, din toate p[r\ile a m[ bate =i ]n toate locurile a m[ trage ]ncepur[ 1 Liliacul va dezvolta mai departe Povestea cor[biieriului cu dulful, care la cheie este descifrat[: patima avutului m`ndru dup[ cuv`ntul cel bun al s[racului, explica\ie ce confer[ povestirii un rol moralizator. Referirile la faptele =i ]nt`mpl[rile contemporane ne oblig[ s[ consider[m c[ ]n parte aceasta con\ine date despre via\a personal[ a lui Marco, date ce arunc[ o anumit[ lumin[ asupra vie\ii acestui pretendent, cunoscut bine de c[tre scriitor. 2 Mare, ap[ — elemente ce semnific[ Istanbulul, |arigradul. 3 Borta ]n malul st`nc[i: ascunderea ]n casa muftiului (D. C. ). Muftiul era supremul judec`tor religios musulman. 4 }ntunecarea soarelui: lipsa banilor, pentru carea pasirile au prins pre Liliac (D.C.). 5 Marco iese ]ntr-o zi din ascunz[toarea lui din casa muftiului, aventur`ndu-se ]n plin Istanbul. 6 Muntenii, de fapt creditorii munteni.

Istoria ieroglific[. Vol. I

217

(c[ precum Liliacul sara, a=e nepriietinul dzua izb`ndii p`nde=te). Eu de mult[ lumina soarelui viderile t`mpindu-mi-s[, ca alalte dobitoace prin tunerec, ]ncoace =i ]ncolea, de a nepriietinilor lovituri =i boldituri ferindu-m[, orb[c[ind m[ feriiam (c[ a v[ ]n=tiin\a de vi\i pofti, viderea ochilor miei at`ta de ascu\it[ ieste, c`t cu lumina soarelui ]mpreun`ndu-s[, organele cele a viderii priimitoare mi s[ n[du=esc. C[ precum la ochii altor jig[nii roata soarelui a s[ privi viderea t`mpe=te, a=e la ochii miei ]mpr[stiiat[ lumina soarelui ]ntunerec aduce =i precum zarea soarelui din noapte spre dzu[ r[v[rsindu-s[, ochii altor dihanii a z[ri ]ncep, a=e lumina dzilei supt umbra p[m`ntului sc[p[t`nd, ochii miei, de cea mult[ a luminii soarelui iu=ur`ndu-s[, a videa ]ncep). A=edar[, precum am dzis, de r`ndunele p[zindu-m[ =i ap[r`ndu-m[, f[r[ veste de un lucru moale, lat =i ]ntins m[ lovii, de carile ]ndat[ m[ =i lipiiu. }ntr-acesta chip de nepriietinii gona=i sc[p`nd, al\ii, precum peste a lor, a=e peste a mea ne=tiin\[ a m[ ]nv[li =i cu funi a m[ lega ]ncepur[. A=edar[, supt toat[ noaptea soarelui, ]n ce ]nv[lit =i cu ce legat s[ fiu nepricep`nd, tare m[ chinuiam. Iar[ dup[ ce cu dzua nop\ii =i cu ]ntunecarea soarelui, ochii mi s[ luminar[, precum ]n vetrela a unii cor[bii ]nv[lit =i cu funele1 ]mpletecit s[ fiu cunoscuiu. C[ eu, poate fi, de r`ndunele fugind, de p`ndza cor[biii m-am fost lipit, ]n care vreme =i cor[biierii vetrila a str`nge s-au fost t`mplat2. Eu, dar[, a=e ]n 1 Vetrelile cor[biii =i funele: temni\a robilor de la catarg[, tersanaoa unde au pus pre Liliac (D.C.). 2 Doar p`n[ aici nara\iunea con\ine elemente autobiografice. }nt`mplarea la care se refer[ povestea alegoric[ ar suna astfel: pretendentul Marco pseudobeizadea ]=i g[sise ad[post ]n casa muftiului, pentru a sc[pa de creditorii s[i, boieri munteni. Ie=ind ]ns[ ]ntr-o zi din ascunz[toare =i aventur`ndu-se ]n plin[ zi prin Istanbul, a fost prins de ace=tia, care l-au dat pe m`na autorit[\ilor turce=ti. Neav`nd cu ce pl[ti nici pe ei, nici pe reprezentan\ii puterii otomane, a fost aruncat la catarg[, ]nchisoarea marinei turce=ti, un loc de munc[ silnic[ pentru datornici =i pentru criminali de drept comun.

218

Dimitrie Cantemir

vetril[ bo\it =i corabiia f[r[ v`nt (c[ci mare line=te era), pre valurile moarte s[lt`nd, voroava cor[biieriului cu a dulfului ascultam1. Dulful ni pe de o parte, ni pe de alt[ parte de corabie trec`nd; pre gaura ce deasupra capului are at`ta pufniia, c`t stropii apii ]n corabie =i ]n obrazul cor[biieriului s[riia. Cor[biieriul dzis[: „Bre, hei, porc pe=tit =i pe=te porcit, dulfe, aceste pufnete cui, l[ud`ndu-te, le ar[\i? Au v`nt s[m[n`nd, stropii apii ]n loc de gr[un\e arunci?“ Dulful r[spuns[: „Adev[rat, eu v`nt sam[n =i stropii ]n loc de s[m`n\[ ]n corabie arunc. }ns[ pufnetul mieu ]n furtun[ ]ntorc`ndu-s[, stropii ]n g`rle cur[toare s[ vor ]ntoarce (c[ s[m`n\a v`ntului =i gr[un\ul apii moartea cor[bii ieste)“. Cor[biieriul, r`dz`nd, dzis[ : „ V`ntul a avea s[m`n\[ =i marea gr[un\[ p`n[ acmu ]nc[ n-am audzit, macar c[ cea mai mult[ via\[ ]n v`nturi =i ]n ape mi-au trecut“. Dulful dzis[: „Eu v`ntul am s[m[nat =i gr[un\ele apii ]n corabie am aruncat, iar[ cine va s[cera =i cine a triera, vremea va alege (c[ precum mehenghiul metalurile de curate =i de spurcate ispite=te, a=e vremea lucrurile muritorilor de fericite =i nefericite, de vrednice =i nevrednice mai pre urm[ ive=te)“. A=edar[, dulful cu cor[biieriul vorovind =i ]nc[ cuv`ntul bine nesf`r=ind, v`ntul criv[\ului dimpotriva c[ii cor[biii a sufla, marea a s[ ]nfla =i valurile ca mun\ii a s[ r[dica ]ncepur[ (c[ci =i timpul iernii, c`nd soarele din tropicul Himerinos spre tropicul Therinos s[ ]ntoarce era). Cor[biierii, volbura 1 De aici ]ncepe povestea cu t`lc moralizator a cor[bierului cu delfinul, nara\iune ce nu mai are nici o leg[tur[ cu ]nt`mpl[rile din via\a personal[ a lui Marco, dar prin intermediul c[reia Cantemir introduce mediul marin ]n literatura noastr[ veche, a=a cum prin Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului f[cuse acela=i lucru cu arhitectura citadin[, cu mediul geografic exotic =i cu atmosfera proprie basmelor orientale din cartea celor O mie =i una de nop\i. T`lcul povestirii — ce supradimensioneaz[, al[turi de altele de acest fel, corpul propriu-zis al temei romanului— exprim[ punctul de vedere al scriitorului. Acesta cere celor mari =i puternici s[ ]nve\e s[ \in[ seama de inteligen\a =i ]n\elepciunea omului din popor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

219

carea asupr[ le vine =i primejdiia carea ]n cap li s[ pune, v[dzind, unii funele ]ntindea, al\ii vetrilile str`ngea (ce groaza mor\ii mintea uluie=te =i primejdiia f[r[ de veste toate sim\irile amur\e=te). De carea =i bie\ii cor[biieri cuprindz`ndu-s[, unii la ad`nc, al\ii la margine m`ntuin\a ar[ta. A=ijderea, unii limanul, carile ]n dreapta, al\ii dosul, carile ]n st`nga aproape era, a apuca s[ n[zuiasc[ dzicea, iar[ unii fierele cor[bii arunc`nd, corabiia s[ sprijeneasc[ ]nv[\a. }ntr-acesta chip, ei cu chitelele ]nv[luindus[ =i cu socotelele ]mpletecindu-s[, holbura corabiia a ]nv`ntiji =i valurile pe deasupra a o n[bu=i ]ncepur[, =i a=e, ]n mica ceasului, v`ntul cel de dulf s[m[nat, din pufnet vivor =i din stropitur[ g`rle ]nluntrul =i pe deasupra vasului ]zvor`r[, carea, cu undele fierb`nd =i amestec`ndu-s[, din fa\a apii ]n fundul m[rii s[ mut[1 (c[ cor[biieriul, carile ]n line=te furtuna nu socote=te =i g[uricea carea pi=te=te cu vreme nu c[l[f[tuie=te, ]n abur, vivor, =i ]n pic[tur[ ap[ f[r[ m[sur[ afl[). }ntr-acesta chip2 =i voi, o, priietinilor, pildele mele buiguiri =i cuvintele mele ]ntr-aiuri \iind, pe voi de buiguitori =i de nepricep[tori v[ ar[ta\i. Deci c`t pentru alegerea locului l[ca=ului mieu ar fi, aceasta s[ =ti\i c[ precum ]n 1 Dialogul cor[bierului cu delfinul din aceast[ povestire se bazeaz[ pe credin\a popular[, potrivit c[reia apari\ia delfinilor pe l`ng[ o corabie preveste=te furtun[. 2 Liliacul revine la dialogul dintre el =i adunarea de la Adrianopol, atr[g`nd aten\ia c[ ceea ce a povestit sugereaz[ celor prezen\i s[ \in[ seama =i de cuvintele lui, un om s[rac ]n compara\ie cu ceilal\i, majoritatea boieri. La cheie exist[ ]ns[, pentru aceast[ parte, urm[toarea descifrare: Ie=irea Liliacului din vetrele: sc[parea lui de la catarg[ (D.C.) — ceea ce ]nseamn[ c[ avem o lacun[ ]n text, deoarece nu ]nt`lnim nici aici, nici ]n alt[ parte, am[nuntul eliber[rii lui de la catarg[. }nt`mplarea sa cu ]nchiderea din cauza datoriilor =i eliberarea din ]nchisoare trebuie s[ fi avut loc mai ]nainte de anul 1703, deoarece pe Marco ]l vedem amestecat =i printre participan\ii adun[rii de la Arn[ut-chioi =i printre cei de la adunarea din Adrianopol, unde se pare c[ fusese chemat s[ se ajung[ la o ]n\elegere cu el ca s[ nu mai tulbure aranjamentele pentru numirea lui Mihai Racovi\[.

220

Dimitrie Cantemir 1

borta pietrii br`nca Leului de groas[ nu ]ncape (c[ a multe lucruri m[rimea de sc[dere =i grosimea ]ngreuiere de ]mpiedicare ieste), a=e ]n ]ntunerecul nop\ii ochiul Vulturului nu videa, cu care chip eu dec`t Leul mai aciuat, iar[ dec`t Vulturul mai fericit sint, de vreme ce borta pietrii =i cetate nebiruit[ =i l[ca= desf[tat fiindu-mi, ]n vreme c`nd ochiul Vulturului cu ]ntunerec s[ ]nchide, al mieu cu lumin[ curat[ s[ de=chide =i slobod =i f[r[ nici o primejdie dob`nda hranii =i or`nduiala vie\ii ]mi cerc. Deci precum dinceput singuri a\i m[rturisit, monarhiile acestea din drepte st[p`nii, iar nu din str`mbe tiranii de vor fi, cu Leul megiie=i, iar cu Vulturul locului =i ]mp[r[\iii p[rta=i m[ voi afla. De vreme ce o a soarelui inv`rtijire ]n doa[ ]mp[r\ind, 12 ceasuri Vulturul, iar[ 12 ceasuri eu aerul lui voi st[p`ni, unde tir[niia lipsind, giudecata dreapt[ ieste s[ s[ fac[ (c[ precum unde tir[niia st[p`ne=te, acolo dreptatea s[ izgone=te, a=e unde dreptatea ]mp[r[\e=te, toat[ str`mb[tatea nici s[ nume=te). Iar[ amintrilea, cu t[riia =i cu sila asupra mea a s[ sluji de vor pofti, cu un cuv`nt, =i a lui =i a mea poft[ supt vecinic[ privileghie supuind, dzic, ca oric`nd Leul br`nca ]n borti\a stincii =-ar b[ga, =i Vulturul cu cel la videre ascu\it ochiu m-ar videa, cela cu pieptul =i cesta cu pintinul ce va putea neoprit fac[“2. Acestea =i altele multe ca acestea Liliacul cu viteaz[ inim[ =i cu nebiruit suflet dzic`nd, denaintea adun[rii afar[ ie=i. Dup[ a Liliacului ie=ire cu to\ii spr`ncenele a-=i r`dica =i fruntea a-=i 1 R[spunz`nd la propunerea de a se stabili fie ]ntre moldoveni, fie ]ntre munteni, Marco declar[ c[ se simte mai ]n siguran\[ „]n borta pietrii“, adic[ ]n casa muftiuliu, de ocrotirea c[ruia se bucura ]nc[ din timpul particip[rii la evenimente. In ad[postul acestuia, precizeaz[ Marco, nu poate fi urm[rit nici de moldoveni, nici de munteni. 2 Marco ar accepta totu=i s[ se stabileasc[ ]ntre munteni, dac[ s-ar dovedi c[ „st[p`nirea“ ar fi dreapt[. Cantemir nu =tia probabil c[ tocmai de la curtea lui Br`ncoveanu fugise Marco ]n anul 1700, c`nd se descoperise c[ umbla cu intrigi la Poart[ pentru a lua locul binef[c[torului s[u.

Istoria ieroglific[. Vol. I

221

]mbina ]ncep`nd, cu nasul la p[m`nt l[sat, cu ochii ]mpr[=tiia\i la c[utat, cu umerele spre urechi ridicate =i cu budza cea dedesupt spre b[rbie ]ntoars[ =i sp`ndzurat[, unul spre alalt cu ochii boldi\i c[uta, ce s[ vorovasc[ sau ce s[ gr[iasc[ ca mu\ii nu putea, de ce s[ s[ apuce ca ului\ii nu =tia =i ce s[ lucredze ca lua\ii de minte nu pricepea (c[ precum buhnetul =i sunetul mare, prea de aproape fiind, puterea audzirii t`mpe=te, a=e lucrul nenedejduit or`nduiala socotelii sminte=te), ]n v`rtoape de socotele =i ]n holmuri de chitele ca acestea ei r[t[cind =i prin toate unghiurile ca cei f[r[ ochi orb[c[ind. Vulpea, carea (precum mai denainte s-au pomenit) pentru sl[biciunea ce i s[ t`mplase, la adunare s[ s[ afle nu putus[1 (c[ de multe ori cu pre\ul boalei statul iert[ciunii s[ cump[r[), prin scrisoare icoana inimii a-=i ar[ta =i m[iestriile a-=i arunca silind, poslanie ca aceasta trimis[, dzic`nd: „Vulturului =i Leului, marilor monar=i, plec[ciune =i am`nduror stihiilor adun[ri ]nchin[ciune, pravul pragului =i \[rna talpelor voastre Vulpea aduce. Cu plecatele mele slove, ]n =tire a face ]ndr[znesc c[ ]nc[ dinceput eu =i pururea cu =uv[ite picioare pre drepte c[r[ri a ]mbla deprins[ =i din fire a=e tocmit[ fiind, ]ns[ sl[biciunea carea tic[lo=iii mele ]ntr-aceasta vreme s-au t`mplat (precum tuturor =tiut ieste), la adunarea de ob=te a m[ afla =i ]n fa\[ nef[\[rnicitele mele slujbe a ar[ta nu putuiu2. De care lucru, cele ce ]ntr-adev[r audziiu =i spre folosul de ob=te a fi le socotiiu, prin slove a le ar[ta =i prin h`rtie adev[rul a v[ ]n=tiin\a, 1 Cantemir afirm[ c[ Ilie |ifescu (Vulpea), prezent la adunarea de la Arn[utchioi, n-a mai participat, din cauza bolii, la cea de la Adrianopol. Retras ]n Moldova, ]n vremea ]nceputurilor demersurilor pentru confirmarea de c[tre Poart[ a domniei lui Racovi\[, |ifescu va trimite de acolo o scrisoare c[tre frunta=ii adun[rii, scrisoare ce demonstreaz[ c[ se interesa ]ndeaproape de evenimentele vie\ii politice ale zilei. 2 Este vorba de adunarea de la Adrianopol la care |ifescu n-a putut lua parte — cel pu\in a=a afirm[ Cantemir.

222

Dimitrie Cantemir

boldul a adev[ratii =i neimatii mele priin\e m[ ]mpuns[ =i m[ ]mpins[ (c[ adev[rata dragoste nu numai cu cuv`nt de fa\[, ce =i cu scrisoarea de departe chipul a-=i ar[ta obiciuit[ ieste). Aicea, dar[, vestea au vinit, precum Liliacul (carile nici la ]ncruntarea unghilor, nici la ]nsingerarea col\ilor de agiuns ieste) acolea, cu mare obr[znicie, multe sc`r=nete s[ fie f[cut =i multe ]mpotriv[ =i nepl[cute sinoadelor s[ fie \i\iit. A=ijderea, precum a Filului =i a Inorogului pomenire la mijloc s[ fie adus, de carii aminte mi-am adus, precum nici la adunarea dint`i chema\i s[ nu fie fost =i =i chema\i de ar fi fost, precum mi s[ pare, n-ar fi vinit. De care lucru, Lupul aicea ]n\eleg`nd, perii de pre spinare a-=i r`dica =i pre n[ri mai larg a sufla au ]nceput, =i alte mari =i ]nalte duhuri a purta l-am cunoscut (c[ nedejdea izb`ndii a capului cl[tire =i a n[rilor pufnire s[mn arat[)1. Pentru aceasta, dar[, cu a mea proast[ socoteal[, socotesc c[ acolea mai mult[ z[bav[ nef[c`nd, cum mai cur`nd pre Liliac ]ntr-un chip s[-l a=edza\i =i, alt chip de nu s[ va afla, dup[ pravila lui a tr[i s[-l l[sa\i, =i mai mult lucrurile nescutur`nd, f[r[ z[bav[ la scaunul monarhiii s[ v[ ]nturna\i. C[ veche axiom[ ieste carea dzice: (Unui lucru f[r[ cale cale d`nd, multe f[r[ cale a urma pot). A=ijderea, adese s[ vede (c[, unul c[sc`nd, mai to\i de prinpregiur a c[sca s[ ]ndeamn[, macar c[ ]ntr-acea dat[ a c[sca nu le-ar fi fost). Deci socoti\i bini=or c[, de nu sint acolea acele doa[ jiganii, Filul adec[te =i Inorogul, s[ nu cumva prin scrisori cu Lupul s[ se agiung[ (c[ scrisorile precum a celui bun, a=e a celui r[u sfat iasc[ =i str[murare sint) =i s[ nu cumva pildele =i pocit[niile Liliacului plineasc[, carile mai r[u 1

|ifescu scrie boierilor din adunare c[ este la curent cu cele petrecute la Adrianopol =i anume c[ Marco pseudobeizadea a produs multe ]ncurc[turi, ]ntre care =i pomenirea fra\ilor Cantemir. Le d[ ]ns[ vestea ]ngrijor[toare c[ Lupu Bogdan hatmanul, sosit =i el ]n Moldova, auzise, de asemenea, despre cele ]nt`mplate =i devenise mai ]ndr[zne\ („perii de pre spinare a-=i r`dica... au ]nceput“). El face, a=adar, o scrisoare de denun\.

223

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

sf`r=itul dec`t ]nceputul f[r[ gre= vor aduce . Pentru mi=elos statul mieu vi\i =ti c[ dup[ uscarea vinelor, viind aicea =i hrana ]n lapte de iepure, pui de cuco= o[toriu fier\i fiindu-mi (c[ci alt[ m`ncare a m`nca nici pofta m[ ]ndemna, nici diieta doftoriilor m[ l[sa), ]ntr-o dzi, stomahul mai tocmindu-mi-s[ =i pofta spre osp[tare mai pornindu-mi-s[, cu oarb[ l[comie puiul ]ntreg a ]nghi\i m-am nevoit. Ce grumadzii, de mare =i lung[ fierbinteal[ usca\i fiindu-mi, ]n laring[ mi s-au oprit. L-a=i ]nghi\i =i pe g`tlej nu ]ncape, l-a=i =tiupi =i nu-l pociu, c[ci ]n gios s[ s[ lunece st[ ]mpotriv[ usc[ciunea, cu tus[ =i cu opintele a-l lep[da nu m[ las[ sl[biciunea. }n cea de apoi scurtarea dzilelor mele spre lungirea anilor ]mp[ra\ilor =i st[p`nilor miei milostivi fie. C[rora de la cerescul Vultur toat[ deplina fericire rog =i iar[=i rog.“2 Acestea Vulpea scriind =i cartea la adunarea de la Delta 3 trimi\`nd, ]ndat[=i la b`rlogul Lupului, ni a c[dea, ni a s[ scula, de sl[biciune f[c`ndu-s[, s[ dus[, pre carile ]n l[ca=ul s[u afl`ndu-l =i cu cucernic =i plecat chip ar[t`ndu-i-s[: „Bucur[-te,4 vechiul meu priietin =i ]n toate a nevoilor c[i credinciosul =i nedesp[r\itul 1

}n scrisoare Ilie |ifescu sf[tuie=te pe boieri ca, pe de o parte, s[ ]mpiedice coresponden\a dintre fra\ii Cantemir, afla\i la Istanbul, =i cumnatul lor Lupu Bogdan, surghiunit ]n \ar[, iar, pe de alta, s[ aranjeze chestiunea pretendentului Marco, probabil, s[-l cumpere, =i dup[ aceea s[ se ]napoieze c`t mai cur`nd ]n Moldova. 2 }n finalul scrisorii, Vulpea poveste=te am[nuntul, grotesc, cum era s[ moar[ ]nghi\ind, din l[comie, un pui ]ntreg. 3 Adunarea boierilor de la Adrianopol. 4 Ipocrizia lui Ilie |ifescu nu are limite: dup[ ce scrisese boierilor la Adrianopol c[ Lupu Bogdan nu se ast`mp[ra =i c[ ar fi bine s[ supravegheze coresponden\a sa cu fra\ii Cantemir, ]i face acestuia o vizit[ acas[. Declar`ndu-i c[ se simte afectat, din sincer[ prietenie, de nedreptatea ce i se f[cuse prin ]nl[turarea sa din adunare, consider[ =i el c[ este o ru=ine alegerea lui Racovi\[ ca domn, patronat de fra\ii Ruset =i sprijinit de Br`ncoveanu, cu ajutorul „altor jiganii... p[s[rite“, ceea ce ar ]nsemna cu ajutorul unor boieri moldoveni cump[ra\i de munteni.

224

Dimitrie Cantemir

mieu tovar[=. De pricina nevrednicii mele cercet[ri a =ti s[ cade c[ dragostea cea adev[rat[, carea pururea c[tr[ tine am avut =i am, din norocit[ privala privelii tale mai mult lipsit[ =i desp[r\it[ a fi, a suferi neput`nd. +i cu aceasta pricin[, ]nt`i la dulcea =i nese\ioasa-\i privire =i ]n\[leapta =i filosofasca-\i vorovire mai mult din suflet agiutorit[, dec`t cu picioarele sprejenit[, am alergat (c[ dragostea ]n inim[ dospit[, precum adese sl[biciune, a=e de multe ori virtute peste putin\[ na=te). A doa pricin[ ieste c[ eu, tot adev[rul cunosc`nd =i n[cazul, carile de c[tr[ ai no=tri vicleni tovar[=i \i s-au f[cut, bine ]n\eleg`nd, cu ]n[du=al[, f[r[ r[coreal[ =i cu ]nfoc[ri f[r[ st`mp[r[ri inima mi s-au cuprins (c[ simbathie a adev[ratului priietin din durerea a osului zdrobit pu\in[ =i mai nici pu\in[ os[bire are). Deci, pre o parte, ale tale multe ]nalgiosuri ce \i s-au f[cut, jelind (carile inima, c`t muntele Olimpului de mi-ar fi fost, ]n scrum =i ]n cenu=e s[ o ]ntoarc[, destule ar fi fost), iar[ pre alt[ parte, sf`r=itul lucrului acestuia la ce margine va s[ ias[ nepricep`nd, tot bietul mieu trup, ca muntele Ethnii singur materiia ardz[toare ]=i str`nge, singur s[ a\i\[, singur s[ aprinde, singur s[ tope=te, singur asupra cenu=elor =i scrumurilor sale s[ r[zsipe=te =i ]n bezna p`rlitelor sale r[d[cini s[ poh`rne=te. C[ p`n[ acmu pentru folosul de ob=te =i pentru cinstea monarhiii Leului c`te oarece tot nedejduiam. Iar[ acmu, toat[ nedejdea mi s-au curmat, de vreme ce mintea =i ]n\elepciunea a tot sfatul, carea tu e=ti, din capul adun[rii lipsind o vad. (C[ precum la multe m[dulare un cap, a=e la multe gloate o minte ]ntreag[ a nu lipsi trebuie). A=ijderea (precum dintr-al\ii am audzit), Leului jiganiia geam[n[, Stru\ul, epitrop s[ s[ fie f[cut, c[ruia, capul schimb`ndu-i, altul ca de bou cornat =i bu[rat, (o, ocar[ mare), s[-i fie pus =i mai mult cu ]ndemnarea Pardosului, a R`sului =i a altor jiganii acmu de cur`nd p[s[rite, siloghismul Corbului s[ s[ fie adeverit =i ]ntemeiat am ]n\eles (]ns[ ]n tot ocheanul nenedejduirii pic[tura nedejdii a lipsi =i, ]n tot limanul negrijii vinti=orul grijii a nu aburi peste putin\[ ieste). De care lucru, un s[mn de

Istoria ieroglific[. Vol. I

225

nedejde precum s[ fie r[mas dzic, de vreme ce neamul Liliecilor ]n theatrul lumii de mare =i nesuferit[ ru=ine i-au dat, tot lucrul f[r[ socoteal[ ce-au f[cut =i tot cuv`ntul f[r[ chibzuial[ ce-au gr[it ar[t`ndu-le, =i cu nedezlegate argumenturi dzisele lor au dovedit =i au adeverit, at`ta c`t toat[ limba amur\it[ =i toat[ gura amu\it[ ]naintea lor au r[mas. De care lucru, o, dulcele mieu priietin, a nedejdui ]ndr[znesc ca nu a=e de tot tot lucrul dup[ voia lor va r[m`nea, =i c[tr[ aceasta mai v`rtos nedejdea ]mi nedejduie=te, c[ci, precum bine m-am adeverit, Filul =i Inorogul la adunare n-au vinit. Carii, ]ntre monarhiia noastr[, cei mai de-a firea =i mai de frunte s[ fie lumii ieste =tiut. +i, precum eu a lor cea p[rin\asc[ fire le-am priceput, acestea ]nalgiosuri a r[bda =i p`n[ ]n sf`r=it ]n fundurile pustiilor a cutreiera nu vor putea (c[ firea de ce au ]nceput a s[ p[r[si =i obiceiul bine deprins a s[ uita prea cu anevoie lucru ieste). Ce lucruri vor de=chide, de carile toat[ adunarea nici a g`ndi au g`ndit, nici cuiva vreodat[ ]n minte au vinit (c[ jelea =i r`vna cinstei pojarul ce sloboade dec`t focul ]n spinii usca\i mai mare p`rjol face). A=ijderea, pre tine, bun =i adev[rat priietin =i a adev[rului net[cut crainic av`ndu-te, cu ]nc[=ile, tic[loasa, precum numai cu trupul de tine desp[r\it[, iar[ cu sufletul cu tine la un loc lipit[ =i ]ncleit[ s[ fiu bine m[ =tiu (precum ]nc[ de pre vremile epitropiii Monocheroleopardalului1 ispitit[ =i dovedit[ sint). C[tr[ noi =i pre s[racul Ciacalul au, carile la multe trebe f[r[ preget =i la multe slujbe cu credin\[, precum li s[ va afla, 1 Monocheroleopardalis — Constantin Cantemir, tat[l scriitorului, a c[rui domnie („epitropie“) se ]nscrie ]ntre anii 1685—1693. Numele este o asociere ]ntre monocheros — licorn (grec.), inorog, animal fabulos cu un corn ]n frunte, leu =i pardalis (grec.), leopard. Vr`nd s[ dovedeasc[ sinceritatea prieteniei pentru fra\ii Cantemir, |ifescu reaminte=te lui Lupu Bogdan dovezile sale de amici\ie din vremea lui Constantin Cantemir; aluzia se refer[ la faptul c[ |ifescu descoperise b[tr`nului domn complotul pus la cale de fra\ii Costin, Velicico hatmanul =i Miron cronicarul, dup[ care urmase decapitarea celor doi.

226

Dimitrie Cantemir 1

prepus nu ieste . Deci, de vii socoti cu cale a fi, o carte la Fil =i la Inorog s[ scriem =i de g`ndurile noastre =tire s[ le facem (c[ roada pomului priete=ugului alta nu ieste, f[r[ numai ascunsul inimii f[r[ primejdie a descoperi =i chitele ]ntre sine tare a acoperi). Adec[, precum urechile noastre spre sunetul numelui lor st[ruiesc =i numai din s[mnul ochiului spre toat[ slujba =i primejdiia a ne ]ncinge gata sintem.2 Deci, o, iubitul mieu priietin, cuvintele, mele ]n prepus nu le aduce, c[ci curate =i nezugr[vite sint =i ]n cea de apoi pre dulce via\a mea m[ giur c[ tot cuv`ntul ascuns =i toat[ taina acoperit[, ascuns[ =i nedescoperit[ voi \inea“. (Vulpea pre via\[-=i s[ giura, c[ci din prognosticul doftorului, precum la luna nu va ie=i bine =tiia, de vreme ce ]n r[v[rsatul zorilor =i ]n amurgul soarelui sfigmosul ]n chipul viermelui s[ cl[tiia3), ce ]n sf`r=itul vie\ii capul r[ut[\ii a face silind, pre Lup a am[gi =i capul ]n singe a-i v[psi4 s[ nevoia, =i precum ]n toat[ porunca lui, f[r[ preget =i ]n toate sfaturile =i ]nv[\[turile lui, f[r[ alt cuget, tot unghiul a scociori =i toat[ piatra a cl[ti nu s[ va lenevi cu giur[m`nt s[ f[g[duiia. Ce Lupul, vechiu la minte =i copt la crieri fiind, noa[le a Vulpei vicle=uguri =i proaspetele ei lingu=ituri ]ndat[ pricep`nd, precum ]n gur[ miiere z[minte=te, iar[ ]n piept otrav[ dospe=te cunoscu, 1 Un credincios al Cantemire=tilor trebuie socotit =i Maxut serdarul (+acalul). 2 Ilie |ifescu merge prea departe cu perfidia sa: pentru a compromite pe Lupu Bogdan ]n fa\a noului domn, el propune lui Lupu Bogdan s[ scrie o scrisoare de devotament c[tre fra\ii Cantemir, =tiind bine c[, la sfatul s[u, coresponden\a dintre ace=tia ar fi fost interceptat[. O astfel de scrisoare ar fi fost o dovad[ c[ Lupu Bogdan conspira ]mpotriva lui Mihai Racovi\[. 3 Ilie |ifescu era con=tient c[ urma s[ moar[ ]n cur`nd. }n realitate, moartea sa a intervenit ]n anul 1704, ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[. 4 Ilie |ifescu urm[rea, prin urmare, ca Lupu Bogdan s[ fie ucis prin t[ierea capului („capul ]n singe a-i v[psi s[ nevoia“), a=a cum se proceda cu orice complotist.

Istoria ieroglific[. Vol. I

227

=i precum preten\ia ei alta nu ieste, f[r[ numai cu chipuri =icuite ca acestea, mintea =i socoteala Lupului carea ar fi =i pentru lucrurile carile la cetatea Deltii, unele s[v`r=ite, f[r[ altele acmu ]ncepute, ce ar dzice =i ce ar mai nedejdui s[ iscodeasc[ =i ]ndat[ la adun[ri =tire f[c`nd =i minciunile carile mai denainte scrises[ s[-=i ]nnoiasc[ =i pre sine de priietin[ =i de slujnic[ s[ s[ adevereasc[. C[tr[ carea Lupul, cu scurte =i pu\inele, ]ns[ grele =i temeinice cuvinte, ]ntr-acesta chip r[spuns[: „Veche pravil[ ieste, o, soro Hulpeo (c[ poftele =i voile ]mp[ra\ilor pravil[ nemutat[ ascult[torilor sint). De care lucru, =i la aceasta alegere, de vreme ce voia =i porunca a marilor ]mp[ra\i a=e au fost, nici o div[ nu ieste, =i a=e, orice au poruncit =i au ales, bine au poruncit =i ]n\elep\e=te au ales. Nici c[tr[ aceasta mai mult ceva a g`ndi sau a gr[i ni s[ cade, f[r[ c`t noi, ]ntraceast[ dat[ via\[ singuratec[ aleg`ndu-ne =i la b`rlogul nostru r[m[=i\a vie\ii din toate tulbur[rile lucrurilor =i g`ndurilor dep[rta\i cu line=te a o trece =i cu odihn[ a o petrece am ales, =i mai deasupra nici a gr[i, nici a audzi ceva poftim1 (c[ precum gura la gr[ire, a=e urechile la audzire hotar a avea trebuie, =i cuv`ntul carile linului suflet tulburare aduce, nu numai a nu-l gr[i, ce nici a-l audzi s[ cade). A=e noi, ]ntre acestea hotare contenindu-ne, nici Liliiacul ce ar fi gr[it, nici Filul =i Inorogul ce vor s[ scorneasc[ =i a=e=i nici mu=tele2 ce vor s[ v`ziasc[, sau t[unii3 ce vor s[ zb`n[iasc[ ]n minte ne vine. De care lucru, mai mult voroava cu noi a lungi scurt`ndu-\i, la l[ca=ul =i odihna ta te du. Iar[ vremea, proba cea neminciunoas[, =i pre mine =i pre tine cine s[ fim ne va ar[ta“. 1

Lupu Bogdan, ]n\eleg`nd =iretenia lui |ifescu, declar[ c[ nu vrea s[ se mai amestece ]n via\a politic[ a \[rii. 2 Mu=tele: ciocoimea, slugile boiere=ti (D.C.) — aparatul represiv al st[p`nilor feudali, la origine mici boieri sau chiar \[rani. 3 T[unii: curtenii, aprodzii =i alal\i asemenea acestora (D.C. ) — ace=tia erau mici proprietari de p[m`nt, obliga\i s[ presteze serviciul militar c[lare.

228

Dimitrie Cantemir

Acestea Lupul c[tr[ Vulpe ]nc[ vorovind, iat[, cu t`mplare, =i Ciacalul acolea sosi (carile ]ntr-adev[r ]n dragostea Lupului s[ avea). Deci Ciacalul, dup[ ce cu plec[ciune obiciuita-=i ]nchin[ciune dede: „}n ceast[ noapte, dzice, prin p[dure pentru hrana ]ncolea =i ]ncoace ]mbl`nd =i prin spinii unui gard de prisac[ p[s[ruicele culcate a prinde p`ndind, ]ntre albine mare v`z`ial[ =i glogozal[ audziiu.1 Deci, pentru ca a ]mpletecitelor cuvinte ]ns[mnarea a ]n\elege s[ pociu, de gardul pris[cii, mai aproape =ipurindu-m[, m[ lipiiu. De unde, din cele multe, acestea pu\ine cuvinte ]n\ele=i (c[ci a tr`ntorilor urlete a albinelor sunete astupa). Voroava, dar[, le era aceasta: „Precum noi ]mp[rat, monarh =i st[p`nitoriu, aftocrator s[ fim av`nd, nu numai noi =tim, ce toat[ lumea m[rturise=te =i matca2 carea ne chivernise=te, ne porunce=te, ne st[p`ne=te =i ne otc`rmuie=te, din toat[ dihaniia cunoscut[ =i aleas[ ieste (ca s[mnul a monarhului adev[rat acesta ieste, c[ nici cu acul s[ ]mpung[3, nici cu din\ii s[ mu=ce, nici cu unghele s[ rump[, ce ]n gre=i\i iertare, ]n r[i pedepsire, ]n supu=i mil[, ]n streini dreptate =i ]n hotar[le monarhiii sale contenire s[ arete), carile toate ]n monarhul, matca =i mamca noastr[ 1 Maxut serdarul, sincer partizan al fra\ilor Cantemir, aduce vestea, c[ albinele — \[ranii de dajdie , birnicii (D.C.), =i tr`ntorii — scutelnicii (D.C.), adic[ \[ranii scuti\i de bir, s-au r[sculat. |[ranii sunt numi\i de Cantemir albine, pentru a le sublinia rolul de produc[tori ai bunurilor materiale. Povestirea lui Maxut serdarul poate fi intitulat[ R[scoala albinelor, pasaj ]n care vor fi urm[rite probleme ale vie\ii politice, v[zute din perspectiva maselor exploatate, pozi\ie pe care se situeaz[ =i Cantemir. Se pare c[ aceast[ r[scoal[ n-a avut loc. 2 Matca albinelor:or`nduiala, obiceiul, pravila \[rii (D.C.) — pomenirea legilor, scrise =i nescrise („obiceiul“), arat[ importan\a pe care o aveau acestea pentru mase. Situat pe pozi\ia lor, Cantemir va concepe =i modelul domnului ca un suveran ce trebuie s[ \in[ seama de legi =i obiceiuri, excluz`nd astfel imaginea monarhului absolutist. 3 Modelul monarhului propus de Cantemir se aseam[n[ cu cel imaginat de Grigore Ureche ]n cronica sa.

229

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

deplin s[ cuprind . Aceasta, dar[, ]ntr-acesta chip fiind, oare cu ce socoteal[ p`n[ acmu, iat[, de doa[ ori, ]n doa[ locuri zbur[toarele =i t`r`ietoarele toate adun`ndu-s[2, spre ]nt[rirea monarhiii Vulturului =i a Leului de la to\i hirograf a lua s[ nevoiesc. A=ijderea, precum zbur[toarelor epitrop Corbul, iar[ ]n-patru-picioarelor Strutocamila s-au ales“. +i una c[tr[ alta cu prepuse cuvinte dzicea: „Oare pre noi la adunare cum nu ne-au chemat? Au ]n sama zbur[toarelor nu ne-au b[gat?3 Au c[ci mic=orimea statului nostru c[ut`nd, nevoin\a, agonisita =i chivernisala de ob=te carea facem a cunoa=te s-au lenevit?4 Ce de vreme ce ieste a=e, de sintem =i noi zbur[toare supt soare, pre to\i a cunoa=te s[-i facem 5 (c[ albina s[m`n\a =i suli\a, miierea =i fiiere tot ]ntr-un p`ntece poart[, =i precum toate politiile nu staturi ]nalte =i p`ntece l[sate, ce omoni nedesp[r\it[ =i minte ispitit[ =i ascu\it[ caut[).“ Iar[ una dintre albine dzis[: „Eu ast[dzi ]n c`mp pentru agonisi1 Scriitorul precizeaz[ ]ns[ c[ aceast[ imagine a domnului ideal este cuprins[ ]n tradi\iile =i legile \[rii, subliniind astfel superioritatea obiceiului p[m`ntului, ]nc[lcat de-a lungul timpului de domnii tiranici. 2 Este vorba de cele dou[ adun[ri: cea de la Arn[ut-chioi =i cea de la Adrianopol. 3 |[ranii aservi\i sunt nemul\umi\i pentru c[ n-au fost =i ei invita\i la cele dou[ adun[ri pentru alegerea domnului, unde fuseser[ chema\i „to\i“, de fapt, toate clasele =i categoriile sociale libere. Aici este vorba de \[r[nimea aservit[, care reclam[ probabil un drept str[vechi, un obicei al p[m`ntului, care le d[dea posibilitate de participare la alegerea domnului. 4 |[ranii repro=eaz[ boierimii c[ a n[scocit faptul c[ ei sunt cei care duc greul ]n stat, asigur`nd, prin munca lor, prosperitatea societ[\ii. O idee asem[n[toare o ]nt`lnim =i mai t`rziu ]n Descrierea Moldovei. 5 Prin urmare, \[ranii se r[scoal[ pentru a sili boierimea s[ recunoasc[ =i rolul lor ]n economia =i drepturile politice str[vechi. Aceast[ r[scoal[ n-a avut loc, ea fiind imaginat[ de Cantemir pentru a-=i putea expune ideile sale politice ]n ceea ce prive=te modelul domnului, legile =i obiceiurile \[rii, precum =i drepturile str[vechi ale maselor, factorul fundamental ]n bun[starea \[rii.

230

Dimitrie Cantemir

ta ie=ind =i printre ierbi =i flori miiere cerc`nd, cu viespile1 a m[ ]mpreuna mi s-au t`mplat, la carile iar[=i aceasta voroav[ a s[ scutura am aflat =i precum foarte cu greu duc lucrul2 ce s[ aude c[ s-au f[cut, le-am priceput (c[ tulburarea unii politii ]ntre alalte, cu aprinderea unii case ]ntr-o cetate s[ asam[n[, c[ precum din aprinderea unii case toat[ cetatea primejduie=te, ase o politie r[scolindu-s[, toat[ megie=iia s[ cl[te=te). +i a=e=i eu ]nc[ acolea fiind, o viiespe sosi, carea de mare adunarea mu=telor =i a \in\arilor veste adus[3 =i precum de aceste a pasirilor =i a jiganiilor adunare de veste lu`nd, tare ]ntre d`nsele v`ziia, dzic`nd: Scula\i, fra\i, =i m[rg`nd, viespilor =tire s[ d[m, pre t[uni =i pre g[rg[uni ]mpreun[ s[ r`dic[m =i cu to\ii la prisaca albinelor s[ ne adun[m, unde, de ob=te sf[tuindu-ne, s[ alegem =i s[ c[ut[m cu ce privileghie Vulturul tuturor zbur[toarelor a st[p`ni =i cu ce mijloc numai o monarhie la to\i a s[ numi =i a fi ar putea. C[ precum din lume audzim, lucrul acesta nici Liliiecii a-l priimi n-au ]nvoit, dar[ noi cu c`t mai gios dec`t Liliiecii =i cu c`t mai pu\ine dec`t toate zbur[toarele vom fi? +i cum cu singur[ numai t[cerea spre robie =i supunere vecinic[ ne vom l[sa? Ba, fra\ilor, o dat[ cu capul lucrul acesta neizb`ndit s[ nu l[s[m! C[ spre aceasta, precum viespea eghip\ilor4 a=e musca ceriului5 agiut[toare =i scutitoare ne va 1 Viespile: siimenii, d[r[banii =i alal\i liufegii (D.C.) — categorii de mercenari. 2 +i trupele de mercenari o duceau greu, ar[t`ndu-se dispu=i s[ se al[ture \[r[nimii r[sculate. 3 O viespe, adic[ un seimen, aduce vestea c[ sunt gata s[ participe la r[scoal[ =i alte categorii sociale (\`n\arii =i g[rg[unii nu sunt l[muri\i la cheie). Chemarea la r[scoal[ avea ]n vedere =i pe t[uni, adic[ pe curteni. 4 Aluzie la cultul unor animale ]n Egiptul antic. Aici expresia are ]n\elesul c[ r[scoala militar[ a seimenilor are =anse de izb`nd[, ]ntruc`t exista ]nc[ din antichitate o divinitate patronimic[, un zeu al seimenilor. 5 Divinitate ocrotitoare a mu=telor, adic[ a ciocoimii. Cantemir face aluzie la divinitatea fenician[ antic[ Baal-zebub, zeul mu=telor (care a dat pe Belzebut). Musca cerului este =i o constela\ie.

Istoria ieroglific[. Vol. I

231

fi (c[ pentru slobodzenie =i mo=ie cu cinste a muri, dec`t prin mul\i veci cu necinste a tr[i, mai de folos =i mai l[udat ieste). A=ijderea, ]ntre dobitoace oarece dihonie s[ fie am ]n\eles, de vreme ce pe Fil =i Inorog la adunare nu i-au chemat, nici i-au ]ntrebat, nici ]n sam[ de lucru i-au b[gat. Pe Lup c[ci dreapt[ hot[r`re Stru\ului au f[cut =i c[ci ]nc[ de pre vremile epitropiii Vidrii, c`nd cu Pardosul ]n |ara C`mpilor au pribegit =i acolo cu d`nsul ]n scandal[ =i la cuvinte au fost vinit, acmu Pardosul izb`nd[ noa[ la pizm[ veche socotind a face, cu me=ter=ug din adunare l-au scos =i oarecum la b`rlogul s[u ]n chip de izgnanie l-au trimis.1 Vidra cea od`n[oar[ Corbului din suflet iubit[, iar[ acmu lui dec`t moartea mai ur`t[, dintr-am`ndoa[ izvoadele s-au ras2 (c[ dec`t toat[ materiia alc[tuit[, sufletul nealc[tuit mai lesne s[ beteje=te =i mai pre lesne ieste pre lei =i pre ur=i a st[p`ni dec`t pre doa[ inimi prin toat[ via\a ]ntr-o dragoste =i ]ntr-o priin\[ a le p[zi). Vulpea sau de bolnav[, sau de viclean[ dentre d`n=ii lipse=te, de unde a prognostici putem c[ cu vreme cl[tirea acestor chipuri f[c`ndu-se, lucrurile ]ntr-alt chip s[ vor schimba =i statul ]ntr-alt[ hain[ s[ va ]mbr[ca.3“ Acestea Vulpea, Lupul =i Ciacalul. Iar[ cartea Vulpii la m`na sinoadelor agiung`nd, pre carea citind-o ]n tain[, deos[bi, Uleul pe Pardos, pe R`s =i pre alal\i a credin\ii Vicleni =i a vicle=ugului credincio=i ]n tain[ chem[4 (c[ 1 Se face referire la cearta care avusese loc ]ntre Lupu Bogdan hatmanul =i Iordache Ruset pe c`nd se aflau refugia\i ]n Polonia („|ara C`mpilor“) de frica lui Constantin Duca. Drept r[zbunare, Iordache reu=ise acum s[-i fixeze lui Lupu Bogdan domiciliu for\at la mo=ie. 2 Aluzie la faptul c[ Duca, cel ce odinioar[ fusese „din suflet iubit“ lui Br`ncoveanu, era acum un mazil. 3 Ilie |ifescu lipsea din \ar[ nu at`t din cauza bolii, ci ]ntruc`t, fiin\[ duplicitar[, sim\ea c[ lucrurile s-ar putea ]ntoarce ]n favoarea Cantemire=tilor =i nu mai particip[ la cea de a doua adunare, de la Adrianopol. Totu=i, dup[ cum afirm[ izvoarele, la sosirea ]n \ar[ a lui Mihai Racovi\[, |ifescu va fi numit mare sp[tar. 4 Dup[ primirea scrisorii lui |ifescu, la Adrianopol are loc o adunare restr`nsa, din partea muntean[ particip`nd paharnicul +tefan Cantacuzino,

232

Dimitrie Cantemir

voroava prea pe tain[ vicle=ugul supune, iar[ cuv`ntul ]n fa\[ a drept[\ii s[mn ieste). C[rora scrisoarea =i sfatul Vulpii ar[t`nd, Pardosul dzis[: „Vulpea pentru Lup oric`te scrie adev[rate =i de credzut sint, c[ci precum s[ dzice dzic[toarea (Lupul p[rul dup[ vremi ]=i schimb[, iar[ din firea lui nu iese, nici obiceile ]nv[\ate ]=i mut[2). C[ Lupul pururea nu numai oile a f[r`ma, ce =i boii din plug a ]neca =i pre tot dobitocul supus a spintica, precum obiciuit s[ fie, lumii ieste =tiut. +i acmu lucrurile la omonie precum vor s[ s[ aduc[ v[dzind, bine s[-i par[ peste firea lui ieste (c[ l[comiia ]n doa[ p[r\i zavistuie=te, una, c[ci tot ce pofte=te nu agonise=te, alta, c[ci el ce pofte=te pre altul a agonisi prive=te). De care lucru, a mea socoteal[ aceasta ieste: cu vreme Lupul nu numai din adunarea Deltii, ce din toat[ lumea a s[ scoate trebuie=te3, =i a=e, tot dobitocul ]n odihn[ =i tot locul ]n ostrovul Critului4 s[ va ]ntoarce. Iar[ amintrilea, precum din obiceiurile lui a s[ primeni nedejde f[r[ nedejde ieste. Iar[ pentru Fil =i Inorog mijlocul a s[ afla pre lesne va fi.“ C[tr[ acestea R`sul, cuv`ntul apuc`nd, dzis[: „Precum am ]n\eles, Filul, socotind c[ dup[ m[rimea trupului cinstea s[ m[sur[ =i epitropiia lui s-ar c[dea (ca =i de mainte c`nd Inorogul de la vr[jitori o aflase =i lui ]n dar =i peste nedejde i-o d[ruis[5), aicea iar din partea moldovean[ Iordache, Mihalache Ruset =i al\i c`\iva care sus\inuser[ pe Racovi\[. 2 La aceast[ adunare restr`ns[, Iordache Ruset ia cuv`ntul, sus\in`nd c[ sunt adev[rate cele scrise de |ifescu despre Lupu Bogdan hatmanul. 3 Lupu Bogdan urma s[ fie ]nl[turat dintre cei vii. Probabil c[ acum s-a luat hot[r`rea ca el s[ fie otr[vit, c[ci ]ntr-adev[r, el va muri otr[vit cu o cafea ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[, rostul acestei crime fiind acela de a lipsi pe Cantemir de un sprijinitor valoros. 4 Ostrovul Critului: unde jiganie f[rm[toare dzic c[ nu s[ afl[ (D.C.) — expresia ]nseamn[ c[ restul boierimii moldovene va tr[i netulburat[. 5 Ar rezult[ de aici c[ Dimitrie Cantemir ob\inuse pentru sine domnia ]n anul 1695, dar i-o d[ruise fratelui sau Antioh, lucru confirmat =i de unele izvoare ale timpului. Antioh va domni, ]n prima domnie, ]ntre anii 1695—1700.

Istoria ieroglific[. Vol. I

233

1

au fost vinit . (R`sul de vinirea Filului adev[rat =tiia, c[ci pentru ca pre ascuns la Delta s[ vie el ]i poruncis[, iar[ cu ce g`nd R`sul aceasta f[cus[ mai nici el nu =tiia2). Iar[ acmu iar[=i am ]n\eles, c[, pentru alegerea epitropiii Strutocamiliii ]n=tiin\`ndu-s[, cu ]nfr`nt[ voie, iar[=i la locuri-=i s-au dus (c[ dup[ vestea mor\ii, vestea lipsirii cinstii locul cel mai de sus \ine), ]ns[ sfatul mieu ieste acesta: Filul dup[ m[rimea =i mamina trupului la suflet nepotrivit ieste, c[ci, dup[ m[sura trupului sufletul de i s-ar potrivi, C[prioara Hindiii3 ]ncotro ]i ieste voia a-l purta nu l-ar m[guli. Carile, de m`ncare de agiuns, de b[utur[ la m[sur[ =i de odihn[ la vreme de va avea, ceva=i m[car[ lucrul mai ]nainte a ispiti nu va ]ndr[zni. +i a=e dup[ voia noastr[ ]ncotro vom pofti a-l trage, ]ntr-acolo va merge4. Iar[ Inorogului spre domolire firea nicicum nu i s[ pleac[. C[ ]n lume fr`ntura cornului =i acela de bun[voie lep[dat a videa cuiva rar s-au t`mplat, iar[ Inorog domolit nici s-au v[dzut, nici s-au audzit, nici undeva s-au aflat. De care lucru, cu to\ii ]mpreun[ v`n[toare vom ridica prin codri, prin mun\i, 1 Scriitorul se exprim[ batjocoritor despre fratele s[u Antioh, care venise =i el la Adrianopol cu g`ndul s[ ob\in[ pentru sine domnia, socotind c[ „cinstea“, adic[ demnitatea de domn, se m[soar[ dup[ m[rimea trupului (Antioh era ]ntr-adev[r foarte mare la trup, dar nu prea inimos, cum spun =i izvoarele istorice). 2 Cel care ]l invitase, ]n secret, pe Antioh la Adrianopul pentru domnie, fusese Mihalache Ruset. Izvoarele contemporane afirm[ c[ Rusete=tii, care ]l chemaser[ pe Antioh pentru domnie, de fapt ]l am[geau pe fratele lui Dimitrie, cam naiv din fire. 3 Nu este descifrat[ la cheie, dar ar putea fi un membru al familiei Caragea, probabil, vreun frate al lui Dimitra=co Caragea (C[prioara de Araviia). Despre acest personaj se afirm[ c[ avea at`ta influen\[ asupra lui Antioh, ]nc`t ]l putea ]nc`nta cu fel de fel de promisiuni. Probabil c[ prin el i se f[cuse invita\ia lui Antioh la Adrianopol. 4 +tiindu-i firea ]nclinat[ spre comoditate =i trai bun, Mihalache Ruset propune sfatului restr`ns s[ determine pe Antioh s[ renun\e la domnie ]n schimbul unei sume de bani.

234

Dimitrie Cantemir

=i ]n toate p[r\ile ne vom s[m[na, pre carile, oriunde ar fi, tot ]l vom afla, =i oric`t de iute la picioare ar fi, cu lungimea goanii o dat[ de corn tot ]l vom apuca (c[ ce graba ]n ceas =i cu sila nu ispr[ve=te, aceia delungarea vremii =i me=ter=ugul biruie=te). Carile, la m`n[ c[dzind, ]ntr-o ograd[ ]ncongiurat[ cu ap[ lat[1 ]l vom ]nchide =i la loc ]ngust =i str`mpt ]l vom trimite. Unde el la loc slobod =i la c`mp larg a tr[i deprins fiind, de n[caz, ]n cur`nd[ vreme ]n melianholie, din melianholie ]n buh[bie, din buh[bie ]n sl[biciune, din sl[biciune ]n boal[ =i, ]n sf`r=itul tuturor, din boal[ ]n moarte va c[dea, =i a=e, de tot numele din izvodul vie\ii i s[ va =terge. Iar[ amintrilea, bine s[ =ti\i c[, p`n[ Inorogul via\[ are, via\a noastr[ scurt[ =i aceia cu prepus =i ]n toate ceasurile cu groaz[ dec`t moartea mai rea ieste (c[ o dat[ a muri, datoriia firii, iar[ cu groaza mor\ii a tr[i, moartea mor\ii ieste)“. A=e R`sul de r`s sfaturi ca acestea dac[ de sa\iu v[rs[, Uleul dzis[: „Dar[ cuvintele acestea la lucru cine va putea duce?“ R`sul: „Eu, r[spuns[, numai cu ]nvoiala =i nevoin\a de ob=te s[ fie“2. De aceste asupra nevinov[\iii Inorogului spurcate sfaturi, Moliia din blan[ veste lu`nd, ]ndat[ Inorogului =tire trimas[, carile vicle=ugurile ce i s[ g[tesc cunosc`nd, ]nt`i ]n fire, apoi ]n picioare nedejdea ]=i pus[.3

1

Ograd[ ]ncungiurat[ cu apa lat[: ostrov de mare (D.C.) — =tiindu-l c`t este de ne]nduplecat =i de primejdios, Mihalache consider[ c[ nu poate fi cump[rat ca fratele s[u =i propune o „v`n[toare“ ]mpotriva lui Dimitrie, care urma s[ fie surghiunit ]ntr-o insul[. 2 Cer`nd ]ncuviin\area =i str[dania tuturor participan\ilor, Mihalache Ruset este acela care ]=i ia sarcina s[ duc[ la ]ndeplinire planul ]mpotriva lui Dimitrie Cantemir. 3 Moliia din blan[: Athanasie Papazoul (D.C.) — personaj obscur, care, afl`ndu-se de fa\[ la cele hot[r`te ]n cerc restr`ns, anun\[ pe Dimitrie de primejdia ce ]l amenin\a.

235

Istoria ieroglific[. Vol. I

PARTEA A PATRA CUPRINS

A=e =i ]ntr-acesta chip sfaturile am`nduror p[r\ilor a=edz`ndu-s[, asupra Filului =i mai cu de-adins asupra Inorogului cu mare =i f[r[ dreptate ur[ r[mas[r[. Deci ]ndat[=i uricile =i privileghiile Liliiacului, vr`nd-nevr`nd, dup[ vechile lui pravile =i voie ]nnoind, a=edzar[.l Dup[ aceia toate pasirile de carne m`nc[toare =i toate jig[niile de singe nevinovat v[rs[toare, pentru asupra Inorogului v`n[toare, beleag2 =i cuv`nt ]=i deder[, =i toate ]n toate p[r\ile s[-l cerce, s[-l afle, s[-l prindz[, s[-l lege, =i dup[ a lor tir[neasc[ s[-l giudece lege s[ or`nduir[. Ce ei ]nc[ acestea or`nduind =i fel de fel de la\uri, curse, mreji =i alte m[iestrii ]n toate poticile =i c[ile ]ntindzind3, str`mb[tate ca aceasta ]n mult[ vreme ceriul a privi, p[m`ntul a suferi neput`nd, de n[prasn[ din toate p[r\ile =i marginile p[m`ntului holburi, vivore, tremuri, cutremuri, tunete, sunete, tr[snete, plesnete scornir[, at`ta c`t tot muntele ]nalt cu temeliele ]n sus =i cu v`rvul ]n gios r[sturnar[ =i tot copaciul gros, ]nalt =i frundzos din r[d[cin[ ]l dezr[d[cinar[4, =i a=e, toat[ 1 Ar rezulta c[ Marco pseudobeizadea a fost cump[rat cu bani ca s[ renun\e pentru totdeauna la preten\iile lui la domnie. 2 Loc de ]nt`lnire. Rezult[ c[ boierii s-au legat prin jur[m`nt s[ porneasc[ o goan[ sistematic[ ]mpotriva lui Dimitrie. 3 Curs[, la\uri: ceau=i, miuba=ir, arma=i, iar mreaja este ferman, porunc[ st[p`neasc[ (D.C.) — boierii ob\inuser[ o decizie a sultanului pentru surghiunirea lui Dimitrie, hot[r`re ce le da dreptul s[ foloseasc[ aparatul turcesc de represiune. 4 Horbura, vivorul: r[scoala, scularea asupra ]mp[ratului — (D.C.) — este vorba de r[scoala ienicerilor =i a ulemalelor din Istambul ]mpotriva sultanului Mustafa II =i a vizirilor s[i, r[scoal[ ce a izbucnit pe la mijlocul lunii iulie

236

Dimitrie Cantemir

calea =i c[rarea pre p[m`nt =i prin aer cu grele neguri =i cu ]ntuneco=i nu[ri, ca cu un ve=m`nt negru c[ptu=ind astupar[ =i tot drumul de pe fa\a p[m`ntului cu stinci poh`rnite, cu dealuri =i holmuri r[zsipite =i cu p[duri s[ciuite pretiutiderelea ]nchis[r[ =i ]ncuiar[1. Din ceriu fulgere, din nu[ri smid[ =i piatr[, din p[m`nt aburi, fumuri =i holburi, unele suindu-s[, iar[ altele cobor`ndu-s[, ]n aer focul cu apa s[ amesteca =i stihiile ]ntre sine cu nespus chip s[ lupta. Carile at`ta de stra=nic[ =i groznic[ metamorfosin ]n toat[ fapta f[cur[, c`t ceriul cu p[m`nt =i apa cu focul r[zboiu cumplit s[ fie r`dicat s[ p[rea2, cu a c[rora cl[tire toat[ zidirea s[ scutura =i s[ cutremura =i spre cea des[v`r=it a tot duhul peire s[ pleca. Deci dint`i pricina3 groznicei ace=tiia cl[tiri nepriceput[, iar[ mai pre urm[ tuturor cunoscut[ fu (c[ precum pic[tura cea mai de pre urm[ vasul ]neac[, a=e str`mbat[\ile mari =i multe mai denainte gr[m[dite cu una mai de apoi =i necunoscut[ =i cea c[dzut[ r[spl[tire ]=i iau, =i precum multe gr[m[dite mai denainte 1703 =i s-a extins asupra Adrianopolului, capitala estival[ a Imperiului Otoman. La 10 august ]n acela=i an, sultanul a fost detronat. Pasajul se refer[ la detronarea sultanului =i oglinde=te evenimentele din august. }n timpul acestor tulbur[ri prigoana ]mpotriva lui Dimitrie Cantemir este sistat[. Scriitorul prezint[ aceast[ r[scoal[ ]n limbajul s[u literar =i simbolic ca o reac\ie a for\elor naturii ]mpotriva nedrept[\ii ce se f[cea Inorogului. }ntregul fragment referitor la r[scoal[ ar putea fi intitulat Horbura =i amestec[tura ]n mun\i. 1 Pentru ]n\elegerea evenimentelor, d[m descifr[rile simbolurilor: dealuri =i mun\i: norodul |arigradului; st`nci =i copaci: norodul Udriiului (Adrianopolului) (D.C.). Din acest pasaj mai rezult[ c[, din cauza r[scoalei, drumurile au fost ]nchise. 2 Cantemir vorbe=te de o lupt[ ]ntre elemente, pentru a sugera dezmembrarea stihial[ a existen\ei, ca ]n viziunea apocaliptic[ din prezicerile sibilinice. 3 Termen aristotelic desemn`nd cauza ini\ial[, cea dint`i cauz[ (este vorba de cauza primar[ care a provocat o asemenea r[scoal[). Cantemir va folosi acest termen ]n metodologia pe care o ini\iaz[ pentru descoperirea cauzei ini\iale din lan\ul fenomenelor sociale =i mai ales al conflictelor interpersonale.

237

Istoria ieroglific[. Vol. I l

au fost s[ cunosc) . A amestec[turii, dar[, ace=tiia pre scurt, istoriia aceasta au fost2: Toate dealurile mari =i to\i mun\ii ]nal\i3 asupra st`ncelor =i copacilor sfat sf[tuir[. Carii =epte hatmani de r[zboiu purt[tori =i a gloatelor p[v[\uitori av`nd, asupra holmurilor4 celor de la cetatea Deltii5 vr[jma= r[zboiu r`dicar[ =i f[r[ veste, cu mari huiete =i de n[prasn[ cu mari buhnete, asupr[-le poh`rnindu-s[, s[ r[sturnar[. Iar[ pricina ace=tii stra=nice r[dic[ri =i f[r[ mil[ f[r`m[ri era aceasta: mun\ii cu holmurile6 ]ntre sine, pentru greutatea carea de la st`nci =i de la copaci7 trag, s[ jeluir[ =i de pohoara carea ]n c`rc[ poart[ unul c[tr[ altul s[ olec[ir[8 =i fietecarile c[tr[ de-aproapele s[u ]ntr-acesta chip dzis[r[: „P`n[ c`nd, fra\ilor, stinca piatra sac[ =i plopul, chiparisul =i platanul, copaci f[r[ road[, ]n capul nostru suindu-s[, pe spate-ne urc`ndu-s[, v`rvurile =i cre=tetele ne vor acoperi?9 +i p`n[ c`nd ei ]n[l\indu-s[ =i m[rindu-s[, ca cum ]n vreo sam[ ne-am fi, ne vor oc[ri =i batgiocuri?10 (C[ certarea cu toiege ]ntr-ascuns dec`t ocara 1

R[scoala izbucne=te atunci c`nd s-a umplut paharul str`mb[t[\ilor. Dup[ ce descrie ]n genere la propriu cataclismul firii, prezentat ca o reac\ie a naturii la o nedreptate din lumea uman[, Cantemir trece la descrierea r[scoalei ienicerilor din anul 1703. Ca atare, vom urm[ri ]nc[rc[tura simbolic[ a termenilor ieroglifici. 3 Cantemir sugereaz[ c[ r[scoala a avut un caracter de mas[, ceea ce era un adev[r. 4 Demnitarii otomani afla\i la Adrianopol. 5 R[scula\ii se ]ndreptau ]mpotriva Adrianopolului. 6 Popula\ia Istanbulului. 7 Adic[ din partea demnitarilor afla\i atunci la Adrianopol. 8 Prin urmare, r[scoala din anul 1703 din Istanbul a avut drept cauz[ social[ povara pe care o purtau masele din capitala imperiului. 9 R[scula\ii se pl`ng =i de faptul c[ p[tura de parazi\i sociali stau ]n fruntea societ[\ii, l[s`nd ]n umbr[ masele active =i productive, ned`ndu-le voie s[ se afirme ]n via\a politic[ =i social[. 10 Este de re\inut aceast[ lozinc[ a r[scula\ilor din anul 1703, care, prin con\inutul de idei, nu putea forma baza ideologic[ a mi=c[rii ienicere=ti. Trebuie s-o consider[m, prin urmare, ca exprim`nd propriile idei ale lui 2

238

Dimitrie Cantemir

=i batgiocura ]n ar[tare mai de suferit ieste). De care lucru, cu to\ii ]ntr-un g`nd =i ]ntr-o inim[ a ne ]mpreuna, cu mic =i cu mare, ]ntr-un cuv`nt =i ]ntr-un giur[m`nt a ne lega trebuie =i lucru carile alt[dat[ ]n politiia noastr[ nu s-au mai v[dzut s[ facem, adec[ cu a noastr[ r[sturnare a m`ndrilor =i trufa=ilor cea des[v`r=it pr[p[dire =i r[zsipire s[ aducem (c[ toat[ moartea din fire aspr[ =i amar[ ieste, carea numai cu viderea r[zsipii nepriietinului mai pl[cut[ =i mai ]ndulcit[ a fi s[ pare). Deci unde ne sint r[d[cinile, acolo v`rvurile, =i unde ne sint v`rvurile, acolo r[d[cinile s[ ne mut[m. C[ ]ntr-acesta chip toat[ st`nca groas[ =i pietroas[ =i tot copaciul cr[ngos =i frundz[ros supt noi va r[m`nea, =i a=e, precum pururea dec`t noi mai mici =i precum noi i-am hr[nit =i i-am crescut, ]n bra\[ i-am purtat =i la sin i-am aplecat =i precum p`n[ ]ntr-at`ta ]n sam[ a nu ne b[ga =i ]n toat[ hula =i ocara a ne lua nu li s-au c[dzut vor cunoa=te1. (C[ c[lc`iul peste cap a s[ ]n[l\a =i piciorul, macar[ c[ cinci degete are, ]ns[ slujba m`nii a apuca nu s[ cade.“)2 A=e, mun\ii deodat[ cu cuv`ntul =i lucrul plinir[, c[ci pre toat[ movili\a3 cu sine tr[g`nd, toate holmurile =i dealurile dup[ Cantemir. Pornind, desigur, de la situa\ia grea a iob[gimii din \[rile rom`ne=ti, prin chemarea la lupt[ a asupri\ilor ]mpotriva clasei parazitare a feudalilor, prin sublinierea rolului de produc[toare a maselor =i prin sugerarea dreptului de emancipare politic[ pe baza rolului economic al acestora, Cantemir devanseaz[ ideologia politic[ a revolu\iei burgheze de la 1789, baza ideologic[ a revolu\iei lui Tudor Vladimirescu =i chiar ideologia pa=optist[. 1 Tr`ntorii societ[\ii trebuie f[cu\i s[ ]n\eleag[ c[ masele sunt cele care ]i hr[nesc =i nu trebuie dispre\uite. Dup[ cum se vede, ideile sunt identice cu cele din R[scoala mu=telor. 2 Om de cultur[, Cantemir este pentru un determinism individual sever ]n de\inerea =i ]ndeplinirea unor roluri sociale, astfel ]nc`t ignorantul =i prostul s[ nu ]ndeplineasc[ roluri care cer inteligen\[ =i cultur[, a=a cum c[lc`iul nu trebuie s[ ia locul capului, iar piciorul pe cel al m`inii. 3 Movili\e: norodul de pe l`ng[ |arigrad, de afar[ (D.C.) — r[scoala, care la ]nceput avea un caracter pur militar, a atras de partea sa =i masele s[race de la periferia capitalei turce=ti.

Istoria ieroglific[. Vol. I

239

cei =epte voievodzi urma. Carii cu to\ii deodat[ cl[tindu-s[ =i din temelie cutremur`ndu-s[, unii peste al\ii s[ poh`rnir[, de a c[rora huiet toate marginele lumii s[ r[zsunar[ =i s[ ]nsp[im`ntar[. Pre aceia vreme adun[rile1, ]n vivorni\[ ]ntr-aceasta la locul pomenit afl`ndu-s[, =i iele ]mpreun[ cu mun\ii nu pu\intele p[\ir[ =i nu pu\in[ pagub[ =i sc[dere avur[. Mai v`rtos c[ m[iestriile, la\urile =i cursele, carile pentru v`narea Inorogului ]ntinsese, toate din temeiu s[ rupsese =i nici de o treab[ spre aceia slujb[ s[ ]ntorses[ (c[ mun\ii pr[v[lindu-s[, cei ce prin mun\i l[cuitori =i vasul ]nec`ndu-s[, cei ce pre mare sint c[l[tori, f[r[ primejdiia vie\ii =i piierderea dob`nziii a fi nu pot). Iar[ ]ntre tulbur[rile mun\ilor Inorogul la c`mpii l[ca=ului s[u, lin =i f[r[ grij[, via\a-=i petrecea =i cea mai de pre urm[ la ce va ie=i ]n tot chipul a adulm[ca s[ nevoia, p`n[ c`nd dup[ a mun\ilor asupra stincelor =i a copacilor r[sturnare, precum biruin\a la mun\i s[ fie r[mas ]n\[leas[, =i toat[ st`nca =i copaciul de la Delta o parte s[ s[ fie zdrumicat, iar[ o parte dup[ sine t`r`ind, ]n robie s[ fie luat. A=ijderea, precum tot dobitocul =i zbur[toarea ]ntre st`nci =i ]ntre nu[ri l[cuitoare s[ afla, ]n robiia celor =epte voievodzi s[ fie c[dzut =i de la locul s[u s[-i fie mutat s[ ]n=tiin\[2. Acestea a=e, iar[ Filul (carile pre tain[ la cetatea Deltii s[ s[ fie dus mai denainte s-au pomenit, dup[ ce lucrul ]mpotriv[ ispr[vit v[dzu, c[tr[ Inorog a n[zui sili. Filul nu cu bun g`nd asupra Inorogului la adun[ri s[ dusese. (}ns[ ochiul ceresc toate vede =i cump[na nev[dzut[ toate ]n dreptate =i f[r[ filoprosopie 1 Este vorba de adun[rile boierilor, care au avut de suferit ]n realizarea planurilor din cauza r[scoalei ]ntinse p`n[ la Adrianopol. 2 Ceau=ii trimi=i pe urmele lui Dimitrie nu-=i pot ]ndeplini misiunea din cauza r[scoalei, iar urm[ritul st[ lini=tit ]n palatul s[u de pe Bosfor („l[ca=ul“) ]n timpul evenimentelor. Boierii moldoveni =i munteni afla\i la Adrianopol cad pe m`na r[scula\ilor (robiia celor =epte voievodzi) =i sunt transporta\i la Constantinopol (robiia dobitoacelor: vinirea moldovenilor ]n |arigrad), am[nunt ce nu concord[ cu izvoarele vremii.

240

Dimitrie Cantemir 1

cumpane=te ). Iar[ la ]nturnare, singur de ascunsul inimii sale v[dindu-s[ =i de gre=itul s[u g`nd asupra Inorogului c[indu-s[, ]n gura mare m[rturisi (c[ tot priietinul din dob`nda aurului aflat, dec`t cel cu leg[tura firii ]mpreunat, mai de gios =i mai cu prepus ieste2). Iar[ dup[ ce adun[rile cu mult[ nenorocire ]n robie c[dzur[ =i la locul celor =epte mun\i, ]n valea carea GrumadziiBoului3 s[ cheam[ adu=i fur[, Inorogul lucrul din cap[t, iar[ Filul din coad[ a apuca ispitir[. Inorogul pricina dint`i, iar[ Filul fapta pricinii c[uta, Inorogul monarhiia pasirilor, iar[ Filul epitropiia Strutocamilii a r[zsipi s[ nevoia4. }ns[ Filul, pu\inele ispitind, precum ]nc[ funea noa[ =i cu nevoie a s[ rumpe a fi cunoscu. De care lucru, mai mult ]n de=ert a s[ osteni s[ p[r[si5. Inorogul toat[ r[utatea ]n capul pasirilor =i tot pricazul ]n glasul =i siloghismul Corbului cunosc`nd, pentru amur\ala o\[ros glasului lui leac s[ afle pre la to\i vr[jitorii =i doftorii vremii aceiia cerea, =i acmu =i doftorul cel bun g[sise =i leacul nemeris[ (numai unde ceriul nu s[ pleac[, p[m`ntul ]n z[dar s[ r`dic[ =i c`nd nu[rii 1 Scriitorul afirm[ despre Antioh c[ venise la Adrianopol s[-=i aranjeze treburile ]n paguba fratelui s[u. Revenind la Istanbul, el cere iertare lui Dimitrie. 2 Antioh urm[rise ]n realitate „dob`nda aurului“, aluzie, probabil, la faptul c[ se l[sase cump[rat cu bani ]n schimbul renun\[rii la domnie ]n favoarea lui Racovi\[. 3 Grumadzii Boului: numele bogazului de la |arigrad (D.C.) — Bosforul. 4 }n timp ce boierii moldoveni =i munteni sosesc la Istanbul, unde locuiesc undeva pe l`ng[ Bosfor, fra\ii Cantemir ]ncep demersurile pentru a profita de situa\ia grea ]n care se aflau solicitan\ii domniei lui Mihai Racovi\[, Dimitrie Cantemir str[duindu-se s[ ob\in[ domnia |arii Rom`ne=ti prin ]nlocuirea lui Br`ncoveanu, iar Antioh — domnia Moldovei, prin ]ncercarea de a nu i se confirma domnia lui Racovi\[ de c[tre noua conducere a Imperiului Otoman. 5 Antioh Cantemir, d`ndu-=i seama c[ funia era nou[, adic[ Racovi\[ era tare, renun\[. Realitatea este c[, de=i avea de partea sa pe aga Ceal`c, comandantul ienicerilor r[scula\i, Antioh sosise la vizir pu\in mai t`rziu dec`t Racovi\[, care ob\ine astfel confirmarea domniei.

Istoria ieroglific[. Vol. I

241

umedzala ]n ploi nu-=i slobod, ]n de=ert sam[n[ cela ce sam[n[). }n care chip, =i a Inorogului ostenin\[ ie=i, de vreme ce norocul slujind, vicle=ugul Corbului ]n sprijineal[ =i r[utatea-i ]n fereal[ s[ ar[t[, =i chipurile vr[jitorilor schimb`ndu-s[, Inorogul de tot ]nceputul apucat ]ntr-alt[ vreme a-l s[v`r=i =i cu alt mijloc a-l plini s-au l[sat, precum la locul s[u s[ va pomeni1. }ntr-aceia=i vreme, =i Vidra sosind, spre ]n[du=ala a tuturor jiganiilor, nu pu\ine fumuri slobodzi, =i acmu toate dobitoacele pre\ul a-=i t[ia =i din robie a sc[pa nevoindu-s[, Vidra cu ale sale, ]n divuri, ]n chipuri, amestec[turi, pre\ul ]ndoit le adaos[, at`ta c`t pasirilor nu numai penele =i dobitoacelor nu numai perii, ce =i tuleiele li s-au jepuit =i pieile de pre carne li s-au belit. A=e, Vidra ca un v`nt ]n trestii lovind, din toate =i ]n toate p[r\ile ]i plec[ =i ]i ]nduplec[. }ns[ ]n sf`r=it ceva vrednic de laud[ neispr[vind, ]n g`rlele apelor spre aciuare s[ dus[.2 Iar[ robimea dobitoacelor, toat[ prin fel de fel de t`mpl[ri =i dup[ multe =i nenum[rate de t`mpl[ri =i zbucium[ri pre\ul d`ndu-=i =i precum li s[ p[rea lucrurile a=edzindu-=i =i oarecum dup[ voia lor tocmindu-=i, de la cei =epte voievodzi iertare ]=i luar[ =i la locurile sale s[ s[ duc[ s[ scular[. }n urm[ pe R`s, pe dul[ii ciob[ne=ti, pe coteii de cas[ =i pe Hameleon l[sind, ca denapoile lor p[zind, pentru v`n[toarea la\urilor =i a tuturor m[iestriilor carile de iznoav[ asupra Inorogului ]ntinsese, aminte s[ le fie, le poruncir[. A=ijderea, ]mpotriva lucrurilor sale ceva=i de s-ar t`mpla, cum mai cur`nd =tire s[ le dea, ca dup[ cuv`ntul =i 1 Nici str[duin\ele lui Dimitrie Cantemir nu fuseser[ ]ncununate de succes, cu toate c[ g[sise „doftor bun“ ]ntre demnitarii Por\ii. Br`ncoveanu se dovedi puternic, datorit[ faptului c[, dup[ cum afirm[ izvoarele vremii, mituise ]n dreapta =i ]n st`nga pe noii puternici de la Istanbul. 2 }n vremea ]n care boierii umblau pe la demnitarii instalal\i de noul regim pentru ob\inerea confirm[rii lui Racovi\[, se ive=te din nou Constantin Duca (Vidra), fostul domn, care face at`tea intrigi, ]nc`t boierii sunt sili\i a pl[ti din nou sume mari de bani (Pre\ul robiii: cheltuiala carea li s-au adaos la |arigrad).

242

Dimitrie Cantemir

giur[m`ntul carile mai denainte cu vicle=ug pusese, cu to\ii ]mpreun[, de mai mare goan[ =i v`n[toare s[ s[ g[teasc[1. }n vremea ie=irii lor de la Grumadzii-Boului,2 cu hrizmosul carile ]nc[ de demult Camilopardalul le t`lcuis[ =i coada p[unului c[tr[ coarnele boului3 aflase =i pre C[mil[ cu d`nsa frumos ]mpodobis[, s[ fie v[dzut cineva lucru de ciudes[ =i preste toat[ ciuda mai ciudat =i mai minunat. C[ la ie=irea lor de la cei =epte mun\i, ciuda nev[dzut[ (=i precum s[ dzice dzic[toarea): neaudzit[, cu coad[ ]n v`rvul capului C[mila era.4 Iar[ la intrarea la locul lor, vestit[ dzic[toarea s[ pliniia, carea dzice: „Mare ciud[ duc ]n car, mai mare va fi dac-om sosi“. To\i era cum era, iar[ toat[ minunea =i ciudesea, ]n C[mil[ s[ cuprindea (c[ precum soarele cu a sa lumin[ toate stelele acopere =i nev[dzute le face, a=e pasirea dobitocit[ =i vita p[s[rit[ pre toate de mascara cov`r=iia). C[ci la C[mil[, ]n loc de peri =i de floci, cu pene ro=ii o ]mbr[cas[, l`ng[ carile aripi negre ca de Corb al[turas[, la grumadzii C[milei cel coh`iat, capul boului cel bu[rat prepusese. Coada p[unului cea 1 }n sf`r=it (prin septembrie 1703), Mihai Racovi\[ ob\ine confirmarea domniei de la noul sultan (Ahmed III) =i pleac[, ]mpreun[ cu to\i sprijinitorii, ]n \ar[, l[s`nd la Istanbul pe agen\ii s[i (dul[ii: capichehaiele; coteii: spionii), precum =i pe Scarlat Ruset, cu dispozi\ia de a relua v`n[toarea ]mpotriva lui Dimitrie Cantemir. 2 Grumadzii Boului: numele bagazului de la |aringrad (D.C.) — str`mtoarea Bosfor, pe care este cl[dit Istanbulul. Cantemir vorbe=te despre „ie=irea“, adic[ despre plecarea boierilor moldoveni de la palatul imperial de pe Bosfor, dup[ ce noul domn, Mihai Racovi\[, c[p[tase investitura de la sultan (septembrie 1703). Cu aceasta ]ncepe secven\a pe care am putea-o intitula Domnia Stru\oc[milei (fiind vorba, bine]n\eles, de prima domnie: 1703—1705). 3 Coada p[unului c[tr[ coarnele boului: cuca de la ]mp[rat c[tr[ caftanul ce luase (D.C.) — este vorba de cuc[ =i de caftan, principalele obiecte de ]mbr[c[minte domneasc[ ce se primeau cu ocazia investiturii. 4 Urmeaz[ un portret caricatural f[cut lui Racovi\[ ]n postura de purt[tor al ]nsemnelor domne=ti. Denumirea ieroglific[ a ]nsemnelor, cum ar fi „penele ro=ii“, care ]nseamn[ „cabani\a de domnie“ =i pozi\ia ocupat[ de cuc[: coada din v`rful capului etc. sunt semnificative.

Istoria ieroglific[. Vol. I

243

rotat[, nu despre sap[, dup[ obiceiul a tuturor dobitoacelor, ce ]n loc de cercel, al[turea cu capul, ]n sus o ridicase =i, de cornul cel drept lipind-o, o legase (c[ unde v[psala galb[n[ degetele v[pse=te, acolo la C[mile coarne, aripi =i pene odr[sle=te1). A=edar[, jig[niile =i dobitoacele toate urm`nd Strutocamilii, la s[la=ul monarhiii sale sosir[, unde, pe Strutocamil[ ]n obiciuitul =opron2 b[g`nd, pilituri de fier cu prund amestecate, ]n loc de osp[\, ]nainte-i v[rsar[, cu carile mai mult s[ m`nca dec`t m`nca =i mai mult cor\iia dec`t mistuia.3 Iar[ alalte de singe nevinovat v[rs[toare jiganii,4 fietecarea, trunchiu de meserni\[ =i pr[v[lie de carne de=chisese, ]n toate p[r\ile giunghind, zugrum`nd, t[ind, despoind, arunc`nd, ]mp[r\ind =i nici de gras[ ]n sam[ b[g`nd, nici de vitioan[ ceva= mil[ av`nd (c[ unde jigania oile p[ze=te, acolo ciobanul p[sc`nd, ]n loc de l`n[, cu gerul s[ ]nve=te). At`ta c`t tot dobitocul supus la cea des[v`r=it a peririi primejdie sosis[. Tot ochiul ce le priviia cu lacr[mi de singe le t`nguia, ]ntre d`nsele undeva glas de bucurie sau viers de veselie nu s[ sim\iia, f[r[ numai r[get, muget, obide, suspine, v[iet[turi =i olec[ituri ]n toate p[r\ile =i ]n toate col\urile s[ audziia.5 1 De v[psala galb[n[ degetele a s[ v[psi: m`na a s[ umplea de mit[ (D.C.) — se reaminte=te c[ ob\inerea confirm[rii domniei lui Racovi\[ s-a realizat cu ajutorul mituirii demnitarilor otomani. 2 +opron: cur\ile, scaunul domnilor Moldovei (D.C.). 3 Dup[ ce l-au adus la scaunul domnesc din Ia=i („=opron“), marii boieri fac din Mihai Racovi\[, domnul ales de ei cu mult[ cheltuial[, o unealt[ docil[ a intereselor lor; ]i dau s[ m[n`nce „pilituri de fier cu prund amestecate“, adic[ ]l silesc s[ ]nghit[ tot ce vor ei. 4 Cantemir accentueaz[ ]nc[ o dat[ cruzimea boierimii moldovene ]n rela\iile cu masele de \[rani. 5 Prin urmare, la ad[postul unui domn slab, f[r[ autoritate =i st[p`nit de sentimentul recuno=tin\ei pentru cheltuielile ce se f[cuser[ cu alegerea lui, boierimea moldovean[ apas[ =i jefuie=te cumplit \[r[nimea, astfel ]nc`t aceasta ajunsese ]n pragul pieirii: giungherile, meserni\ele ]n dobitoace: prada, jacul boierilor ]n cei supu=i (D.C.).

244

Dimitrie Cantemir

C[mila s[raca, de chipu-=i s[ mira, de aripi =i de pene oarecum m[rindu-s[, s[ cani ]nfla. Apoi de sete =i de foame =i de alte nevoi =i bezcisnicii cu jele =i nem`ng[iat[ s[ v[iera. C[tr[ aceasta st[p`n s[ st[p`niia, deasupra s[ supunea, cu glas s[ amu\iia, cu m`ni s[ ciun\iia, cu picioare s[ ologiia, cu ochi s[ orbiia =i ]nc[ cu duh s[ ]n[du=iia =i cu sufletul ]n co= ]n toate ceasurile s[ omor`ia (c[ prec`t ]n via\[ moartea, at`ta ]n putere sl[biciunea lucreadz[, ]ns[ cu at`ta moartea dec`t sl[biciunea mai fericit[, c[ci ce ia o dat[, nici a mai da [nici a mai da], nici a mai lua alt[ dat[ poate. Iar[ ]n sl[biciune n[cazurile, ca otava ]n prim[var[ odr[slesc =i fel de fel de chipuri spre mai mare dosad[ izvodesc). A=e Strutocamila, ]n vreo parte a s[ cl[ti, de fricoas[ nu putea, ceva a grai, de proast[ nu =tia, pentru care lucru, din gura ei alt[ ceva nu s[ audziia f[r[ numai bolb[ietura carea de la mo=ii =i str[mo=ii s[i ]nv[\as[ =i prin glasul f[r[ articule din piept =i din g`rtan acestea ]i clocotiia: r.r.r.a.a.a.c.c.c.o.o.o.v.v.v. a.a.a.,1 pre carile mai pre urm[, iar[=i Lupul filosofind, ]ntr-acesta chip le-au t`lcuit: r[u, r[u, r[u, ah, ah, ah, capul, capul, capul, oh oh oh, vai, vai, vai.2 Pre aceasta vreme =i Vulpea piielea bl[narilor =i carnea cioar`lor ]=i dede, c[ci nici p[m`ntul ]n sine o priimi, nici aerul de c`t era uscat[ a o mai zbici putu. +i ase, =i ea plata vicle=ugului pr[p[denie =i peire de n[prasn[ a fi cunoscu3 (c[ a vicle=ugului s[min\e vara s[ sam[n[ dulci =i, iarna r[sar amar[, a c[rora poam[ ]nt`i ]ndulcesc, apoi cu nesuferit[ am[r`me otr[v[sc). Pasirile dar[ =i dobitoacele, toate acmu lucrurile-=i dup[ cuv`ntu-=i =i pofta-=i ispr[vite =i deplin tocmite a fi p[r`ndu-li-se, a omoniii =i leg[turii cuprindere =i a monar=ilor s[i vecinic[ =i neprepus[ st[p`nire, cu zapise, cu urice =i cu hrisovuluri a ]nt[ri 1

Racova, comuna din care se tr[gea Mihai Racovi\[. Domnul ales nu era ]n stare s[ pun[ cap[t abuzului boierilor, limit`nduse la oftat =i v[ic[reli. 3 }n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ moare =i marele sp[tar Ilie |ifescu (Vulpea), prin luna mai 1705. 2

Istoria ieroglific[. Vol. I

245

=i a adeveri socotir[. Deci hirograful cu a tuturor isc[liturile de ob=te, pre carile monarhilor s[i deder[, ]ntr-acesta chip era1: „Adec[ noi, pasirile v[zduhului =i dobitoacele p[m`ntului, cu aceast[ a noastr[ de ob=te scrisoare scriem =i m[rturisim, precum de nime sili\i, nici asupri\i, ce dintr-a noastr[ bun[ voie, g`nd bun am g`ndit, sfat adev[rat am sf[tuit =i lucru de cinste cu cuviin\[ =i spre folosul de ob=te am ]nceput, am s[v`r=it =i cu isc[liturile noastre l-am ]nt[rit, ca de ast[dzi ]nainte cu to\ii noi, veri zbur[toare, veri pre p[m`nt m[rg[toare ar fi ]ntr-o inim[ =i ]ntr-o ]nvoin\[ supt doa[ monarhii a doi monarhi, a ]n[l\atului Vulturului adec[ =i a preaputinciosului Leului, supu=i =i aciua\i s[ fim. A=ijderea, epitropii =i ]n toate puternicii acestor sl[vite ]mp[r[\ii otc`rmuitori, Corbul adec[te =i Strutocamilon, orice ne-ar porunci =i orice ne-ar ]nv[\a, f[r[ de nici o ]ng[imal[ =i f[r[ leac de cr`cneal[ ascult[tori =i urm[tori s[ ne ar[t[m. Dup[ aceasta, ]ntr-o pravil[ =i ]n unirea legiurilor (deos[bi de obiceele locului) s[ ne afl[m, a tot priietinul priietin =i a tot nepriietinul nepriietin de ob=te s[ priim sau s[ nu priim. Greul =i nevoia unul altuia s[ purt[m, ]n toat[ evthihiia =i distihiia tovar[=i nedesp[r\i\i =i ne]ndoi\i s[ ne \inem, nicicum a vremilor, a lucrurilor =i a t`mpl[rilor profasin sau alt chip de fereal[ =i de =uv[ial[ s[ punem, ce orice ar fi =i s-ar t`mpla cu sfatul de ob=te pentru folosul de ob=te s[ ar[t[m, s[ dzicem =i s[ facem. A=ijderea, cu stra=nic =i ]n veci st[t[toriu giur[m`nt, pre nume =i via\a a marilor ]mp[ra\i ne giur[m =i spre 1 Prin urmare, pe vremea domniei lui Mihai Racovi\[, probabil prin anul 1704, are loc o ]n\elegere ]ntre boierimea muntean[ =i cea moldovean[, ]n sensul practic[rii unei politici de bun[ vecin[tate =i prietenie, f[r[ p`ri reciproce la Poart[. Aceast[ ]n\elegere se materializeaz[ ]ntr-un act scris, o conven\ie, care, urm`nd, probabil, o practic[ a vremii, va servi ca document de sprijin pentru ]ncheierea unui tratat de amici\ie ]ntre domnii celor doua \[ri. Mai jos, scriitorul d[ con\inutul, desigur fictiv, dar ]ntemeiat pe realitate, al conven\iei boiere=ti, conven\ie ce este ]n acela=i timp =i un jur[m`nt de credin\[ al boierimii fa\[ de domnii lor.

246

Dimitrie Cantemir

cinstea monarhiilor noastre cuv`nt d[m, ca oricine vr[od`n[oar[ ]mpotrivnic, neascult[toriu sau viclean epitropilor ]mp[ra\ilor no=tri milostivi s-ar afla, din ceata, neamul, cinstea =i adunarea noastr[ afara s[-l scoatem, =i ob=tii nepriietin, legiurilor eretic =i pravilelor c[lc[toriu s[-l cunoa=tem =i, p`n[ c`nd a noastr[ =i a lui via\[ ]ntre muritori s-ar t[v[li, ochiul zavistiii, m`na izb`ndii =i inima vr[jm[=ii deasupra unuia ca aceluia s[ nu r[dic[m, ce pururea gonit =i izgonit din \irc[lamul unirii noastre av`ndu-l, toat[ ura vr[jm[=iii nu numai ]n lucruri, ]n bucate =i ]n avu\ie-i s[ s[ opreasc[, ce a=e=i, p`n[ la curmarea dzilelor =i vie\ii lungindu-s[, s[ s[ l[\asc[, at`ta c`t, din b[tr`n p`n[ la t`n[r =i din sugariu p`n[ la gola= milostivindu-ne, s[ nu dojenim =i de la ac p`n[ la a\[ cu avu\ie, cu neam, cu simen\ie ]n prav =i pulbere a-l ]ntoarce s[ silim. (C[ precum vr[jm[=iia veche ad`nci r[d[cini sloboade, a=e =i izb`nda ]n neam =i semen\ii s[ l[\e=te.) A=ijderea pentru trii de moarte nepriietini, tuturor mai cu de-adins ]n =tire s[ fie =i ]n pomenire din rod =i-n rod s[ \ie: adec[ pentru Inorog, Filul =i Vidra, carii pururea ne]ndupleca\i ]n r[utate =i neobosi\i ]n vrajbe s-au ar[tat. Ca toat[ pasirea iute la zburat, toat[ jiganiia repede la alergat =i toat[ dihaniia ascu\it[ la adulm[cat, pururea gata =i f[r[ preget s[ fie, p`n[ c`nd, sau ]n sil\e, sau ]n curse, sau ]n col\i, sau ]n unghii r[ii r[u vor c[dea, =i cea ce li s[ cade plat[-=i vor lua, de vreme ce aceste aievea nepriietini =i vr[jma=i ob=tii s-au purtat, ]mp[ra\ilor nesupu=i =i poroncilor neascult[tori s-au aflat. }nc[=ile cu to\ii dzicem =i adeverim =i din tot sufletul =i inima f[g[duim ca toate capitulurile =i punturile (pre carile ]mp[ra\ii no=tri milostivi de la noi au poftit) ]n veci necl[tite, nebetejite =i nesmintite s[ le p[zim. +i iar[=ile ]nvoim =i poftim ca pe epitropul ce avem (carile chipul =i icoana ]mp[ratului nostru poart[) ]n via\[ neschimbat =i nemutat st[p`n s[-l avem =i s[-l \inem. Iar[ dup[ a lor via\[, ori pre carile din odraslele lor cerescul Vultur =i Leu ]n scaunul p[rin\ilor s[i ar pune, pre acela urm[toriu =i mo=tenitoriu epitropiii cu toat[ ]nvoin\a s[-l priimim, ca ]n veci

Istoria ieroglific[. Vol. I

247

de veci semen\iia lor din thronul st[p`nirii s[ nu lipsasc[, ce c`t luna s[ tr[iasc[ =i c`t soarele s[ cu fericire vie\uiasc[. Fie, fie, fie! Pentru dar[ mai bun[ credin\a =i deplin adeverin\a plecat hirograful nostru la pravul pragului =i la sc[uia=ul talpelor a milostivilor no=tri ]mp[ra\i am pus.1 Datu-s-au ]n anul monarhiii pasirilor 29.000, iar[ a monarhiii jiganiilor 30.100, ]n anul epitropiii Corbului 1.500, iar[ a epitropii Strutocamilii 100.2 Co\ofana uricariul de om[t, pis. Brehnacea, +oimul, Uliul, Coruiul, R`r[ul, H`r[\ul, Cioara, Co\ofana, Puhacea, Caia, Pardosul, Ursul, Vulpea, Ciacal, Bursucul, R`sul, Veveri\a, Dulful, Sobolul, C`nele, Coteiul, Ogarul, M`\a S[lbatec[, M`\a de Cas[, Guziul, Nev[stuica, +oarecele. Pasirile =i dobitoacele supuse: Leb[da, Dropiia, Vaca, G`nsca, Ra\a, Curca, G[ina, P[unul, Vrabiia, Porumbul, Turturea, Gangur, Pi\igu=, Cinti\a, Fasanu, Patr`nichea, Prepeli\a, C`rsteiul, R`ndunea, L[stunu, Calul, Boul, Oaia, Capra, Porcu, M[garul, C[mila, Dzimbrii, Cerbul, Ciuta, C[prioara, Iepurile, Colunul3 =i alalte pasiri, dobitoace =i jig[nii c`te ]n ce1 A=a cum prezint[ Cantemir lucrurile, conven\ia boiereasc[ era format[ din dou[ p[r\i: prima cuprindea obliga\ia de credin\[ a boierilor pentru sprijinirea lui Racovi\[ =i Br`ncoveanu ]mpotriva lui C. Duca =i a fra\ilor Cantemir, pe care se legau prin jur[m`nt s[-i omoare, iar cea de a doua con\inea obliga\ia boierilor de a respecta caracterul ereditar dorit de Racovi\[ =i Br`ncoveanu pentru domnia lor, cerin\[ potrivit[ de altfel cu practica intern[ str[veche, dar contrazis[ ]n acea epoc[ de dependen\a noastr[ fa\[ de Poarta Otoman[. Cantemir ]nsu=i va sus\ine, pentru el, principiul monarhiei ereditare. 2 Anul`nd cele dou[ zerouri de la fiecare num[r, ob\inem anul acestei conven\ii boiere=ti: anul 1 pentru domnia lui Mihai Racovi\[ =i 15 pentru Br`ncoveanu, ambele coinciz`nd cu anul 1704. Datele semnific`nd ]ntemeierea |[rii Rom`ne=ti =i a Moldovei sunt, ]n schimb, gre=ite. 3 }n privin\a numelui semnatarilor, avem de f[cut unele observa\ii: ca secretar (uricariu) apare Co\ofana de om[t (desigur alt[ persoan[ dec`t Co\ofana), Cioara este trecut[ printre boierii munteni (lucru ce arunc[ o umbr[

248

Dimitrie Cantemir

riu sus =i pre p[m`nt gios ne afl[m, pre aceasta ne leg[m, ne giur[m =i cele scrise priimim =i adeverim.“ Hirograful acesta, dac[ prin referendariul, elcovanul1, la m`na ]mp[ra\ilor cu mare cinste =i plec[ciune ]l trimas[r[, ]mp[ra\ii hrisovului la adun[ri trimas[r[, carile ]ntr-acesta chip s[ citiia2: „Noi, Vulturul =i Leul, monar=ii v[zduhului =i a p[m`ntului =i ]ntr-aceste doa[ stihii3 a tuturor l[cuitoarelor pasiri =i dobitoace aftocratori =i obl[duitori, zbur[toarelor p`n[ preste nu[ri =i m[rg[toarelor p`n[ peste marginile p[m`ntului ]n =tire facem c[ umilin\a ]mp[r[te=tii noastre inimi vr`nd =i ]nvoind ca cele p`n[ acmu ]ntre ]n[l\atele noastre ]mpotrivnice vrajbe s[ s[ ]mpace, toate tulbur[rile ]n line=te a s[ preface =i pentru ca fietecarile hotar[le sale s[-=i cunoasc[ =i supu=ii f[r[ nici o scandal[ s[-=i deos[basc[. A=ijderea, ca cu to\ii ]ntr-o unire de dragoste adev[asupra identific[rii ei cu Panaiotache Morona, un grec ]n serviciul moldovenilor), mai apare Co\ofana (f[r[ alt[ determinare a numelui), iar ]ntre boierii moldoveni ]nt`lnim un nume nou, Dulful, care nu poate fi aceea=i persoan[ cu dulful din Povestea Liliiacului =i a cor[biieriului cu dulful. }ntre semnatarii moldoveni este prezent[ =i Vulpea, ceea ce dovede=te c[ nu murise la data semn[ri conven\iei. 1 Apare foarte ciudat[ precizarea c[ textul conven\iei boiere=ti, jur[m`nt de credin\[ fa\[ de domni, este trimis c[tre ace=tia printr-un ielcovan, adic[ printr-un c[l[ra=, ol[car de |arigrad (D.C.), lucru ce ar ar[ta c[ redactarea acesteia fusese f[cut[ ]nc[ din toamna anului 1703, c`nd boierimea celor dou[ \[ri se mai afla ]n capitala otoman[. 2 Dup[ primirea conven\iei scrise, cei doi domni realizeaz[, pe baza ei, un tratat de alian\[ =i ajutor reciproc ]ntre ambele \[ri, tratat adus =i la cuno=tin\a boierimii. Cantemir dezv[luie circuitul sau stadiile prin care trecea realizarea unui tratat, ai c[rui factori erau boierimea =i domnul. 3 Stihiile sunt \[rile (D.C.) — de fapt aerul (|ara Rom`neasc[) =i p[m`ntul (Moldova). La cheie, Cantemir completeaz[: V[zduhul a pasirilor: |ara Munteneasc[, iar P[m`ntul a dobitoacelor: |ara Moldoveneasc[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

249

rat[ =i ]ntr-o inim[ de tot vicle=ugul neimat[ s[ s[ alc[tuiasc[, prin luminatele noastre scrisori =i dec`t v`ntul mai repedzii no=tri alerg[tori, tuturor celora ce a =ti li s[ c[dea, ]n =tire am dat =i prin stra=nica noastr[ porunc[ i-am chemat, =i la locul or`nduit, la adunarea de ob=te i-am adunat. C[rora ar[t`ndu-le c[, precum clo=ca pui=orii s[i, a=e nebiruita noastr[ putere cine=i pre al s[u supt aciuarea =i ocrotirea aripilor sale a aciua =i a ocroti va =i pofte=te. Ca nu cumva de acmu ]nainte cineva din neprietini spre d`n=ii m`na str`mb[t[\ii a ]ntinde =i cu ochiul vicle=ugului a le c[uta s[ poat[, sau a putea a g`ndi s[ ]ndr[zneasc[. A=edar[, cu to\ii, buna ]mp[r[teasca noastr[ vrere v[dz`nd =i spre cel de ob=te folos a fi pricep`nd, poruncii noastre s-au plecat =i ]naintea fe\ii tot genunchiul s-au ]nchinat. De care lucru, =i nem[surata noastr[ milosirdie din scaunul ]n[l\imei sale plec`ndu-s[ =i spre umilin\a lor milostivindu-s[, din rostul monarhicesc dzicem =i dzisa cu ]mp[r[tescul hrisovul ]nt[rim =i adeverim ca pre to\i ]n toat[ dragostea =i priin\a s[-i avem =i cine=i dup[ a sa step[n[ =i m[sur[ ]n cinste =i cuviin\[ s[-i \inem. A=ijderea, de tot ]mpotrivnicul =i pizma=ul cu nebiruita noastr[ putere s[-i ap[r[m =i pre du=manii lor de la d`n=ii departe s[-i gonim =i s[-i izgonim. Ales =i mai v`rtos pre unii, carii =i poruncilor noastre ca ni=te obraznici ]ndr[znesc neascult[tori =i supu=ilor no=tri b`ntuitori =i publec[i r[scolitori aievea s-au v[dzut =i s-au ar[tat. Pre unii dar[ ca aceiia dzicem =i poruncim ca, ]n scurt[ via\a lor, luminat[ fa\a noastr[ s[ nu vad[, nici vreod`n[oar[ ei sau semen\iia lor ]ntre senatorii no=tri s[ ]ncap[, nici vreunii stepene de cinste ]n veci s[ s[ ]nvredniceasc[, ce pururea ]n ]mp[r[teasca noastr[ de nesc[pat[ urgie afl`ndu-s[, ascu\ita =i net`mpita spat[ gonindu-i =i ]ntirindu-i, s[ nu s[ leneasc[. }ns[ acestea despre mare mila noastr[ ferite vor fi, p`n[ c`nd =i supu=ii no=tri dreptatea, omonia =i credin\a c[tr[ noi nebetijit[ vor p[zi, f[r[ preget =i f[r[ c`rteal[, spre toate poruncile noastre vor sirgui =i cele de pre an d[ri f[r[

250

Dimitrie Cantemir

r[m[=i\[ =i z[ticneal[, la c[m[rile sl[vii noastre d`nd, datoriia \[r[neasc[ dup[ obiceiul vechiu vor pl[ti. A=ijderea, dzicem =i poruncim ca ponturile =i capitulurile carile ]nc[ la adunarea dint`i1 s-au legat =i s-au a=edzat, nesmintite, necl[tite =i neviclenite \iindu-le, ]n veci ei =i urm[torii lor, a=e s[ ]mble, c`t ]n ceva=i =i c`tva=i macar cum lina =i odihnita noastr[ voie s[ nu sc`rbasc[, nici singur =ie cu lenevirea sau cu ]ndr[znirea ur[ =i urgie asupra s[-=i aduc[. A=edar[, alor noastre monarhice=ti porunci ascult[torilor =i ]n tot chipul drept slujitorilor, mil[ =i c[utare, cinste =i ]n bun[t[\i mare blagoutrobna noastr[ ]mp[r[\ie f[g[duie=te. Iar[ ]ntr-alt chip celuia ce ar g`ndi, ar dzice =i ar lucra, prada casii, s[r[ciia avu\iii, izgnania mo=iii =i, ]n cea mai de pre de urm[, romfea, sabiia dintr-]mbe p[r\ile ascu\it[, ]ntre trup =i ]ntre capu-i desp[r\itoare, de grabnic[ =i oc[r`t[ moarte aduc[toare, plata =i izb`nda ]i va fi. Aceasta scriem =i ]ntr-alt chip nu va fi.2 Datu-s-au ]n anul monarhiii Vulturului 29.000, iar[ la anul monarhiii Leului 30.100, ]n anul epitropiii Corbului 1.500, iar[ a epitropiii Strutocamilei 100. Vulturul monarh, Leul monarh. Leb[da vel logofet povelil, Boul vel logofet povelil. Co\ofana uricar pis.3 1 Adunarea de la Arn[ut-chioi, unde se confirm[ acum presupunerea c[ s-a redactat, cel pu\in ]n prima form[, conven\ia boiereasc[. Probabil c[ aceast[ conven\ie este aceea=i cu „hirograful de ob=te“, pomenit la ]nceput, prin care urma s[ se ]ncheie adunarea. 2 }n tratatul de alian\[ dintre cele dou[ \[ri, pe l`ng[ prevederile legate de obiectivele acestui act, figureaz[ =i altele ]n care domnii promit ocrotire boierilor credincio=i =i aspre pedepse pentru viclenitori. 3 Cantemir nu era la curent cu noii titulari ai demnit[\ii de logof[t, pomenind ]n |ara Rom`neasc[ pe Cornea Br[iloiu (Leb[da) ]n loc de +erban Greceanu, iar ]n Moldova pe Donici (Boul), ]n loc de Antiohie Jora.

Istoria ieroglific[. Vol. I

251

Ponturile =i capitulurile ]mp[r[te=ti 1. Corbul ]n veci =i s[min\ia lui peste veci epitrop ]mp[r[\iii Vulturului s[ fie. Toat[ pasirea domn =i st[p`nitoriu s[-l cunoasc[, =i ]ntr-]nsele putere slobod[ a lega =i a dezlega, a omor] =i a ierta, s[ aib[. 2. Strutocamila ]n veci =i semin\iia lui (av`nd, de nu va avea, =i neav`nd, da va avea1) peste veci epitrop ]mp[r[\iii Leului s[ fie. Tot dobitocul =i jiganiia domn =i stap`nitoriu s[-l \ie, ]n carile a lega, a dezlega, a omor], a ierta putere slobod[ s[ aib[.2 3. Siloghismul Corbului f[cut ]n barbara, ]n veci necl[tit =i nedieresit s[ r[m`ie. A=ijderea, tainic[ filosofia Lupului ]n =coala dobitoacelor s[ nu s[ profesasc[, nici ale lui t`lcuiri =i exighises s[ se citeasc[, ce ]n locul filosofiii c`ne=ti de batgiocur[ s[ s[ aib[.3 4. Cu Filul =i cu Inorogul cineva din jig[nii priete=ug, cuv`nt, coresponden\ie, veri aievea, veri pre tain[, din gur[ sau din scrisori =i ]n tot alt chipul, macar cum, s[ nu aib[, nici rudenie cu d`n=ii s[ fac[, nici precum rude unul altuia sint s[ s[ r[spundz[. Ce cu to\ii vr[jma=i =i de moarte nepriietini s[-i cunoasc[, =i prin toat[ vremea de goan[ =i de v`n[toare s[ nu s[ p[r[sasc[, p`n[ c`nd cea c[zut[ =i de pre urm[ plat[ sau cu moarte cumplit[, sau cu via\[ n[c[jit[ =-or da. 5. Vidra dintr-]mbe stihiile gonit[ =i dintr-am`ndoa[ monarhiile izgonit[ s[ fie, =i cine ]ntr-alt chip ar socoti, cu moartea s[ pl[teasc[. 1 Av`nd, de nu va avea, =i neav`nd, de va avea: el st[rp fiind, ea copil de-i va na=te (D.C.) — o nou[ aluzie r[ut[cioas[ la adresa vie\ii intime a lui Mihai Racovi\[. 2 Clauza se refer[ la acordarea domniei ereditare pentru Racovi\[, a=a cum „pontul 1“ presupune acela=i lucru pentru Br`ncoveanu. 3 O astfel de prevedere, aproape grotesc[, la adresa filozofiei Lupului, demonstreaz[ caracterul ]n mare m[sur[ fictiv al redact[rii cantemirene a acestui tratat, care-ar fi putut s[ se fi ]ncheiat, bine]n\eles, ]n al\i termeni.

252

Dimitrie Cantemir

6. Lupul din b`rlogul s[u afar[ a ie=i (f[r[ numai pentru hrana) vrednic =i slobod s[ nu fie =i cu Ciacalul ]mpreun[ri =i voroave s[ nu aib[.1 7. Pasirile cu dobitoacele cuscrie =i rudenie a face dintr-]mbe p[r\ile neap[rate =i neoprite s[ fie, =i ]nc[ c[tr[ aceasta unii pre al\ii, pre c`t vor putea a ]ndemna, nevoitori =i silitori s[ fie, ca ]ntr-acesta chip mai mult[ dragoste =i priete=ug ]ntre d`n=ii s[ s[ l[\asc[.2 8. Pasirile ]ntr-agiutoriu Strutocamilei =i dobitoacele ]ntr-agiutoriu Corbului (c`nd despre nepriietinii ob=tii vreo tulburare sau amestecare s-ar t`mpla) f[r[ preget =i ]mpotrivire s[ fie. 9. La toat[ cheltuiala carea cu a nepriietinilor pricin[ a vini s-ar t`mpla, pasirile doa[ p[r\i, iar[ dobitoacele o parte s[ dea =i dul[ii de cas[ cu coteii =i cu R`sul ]mpreun[ (carii pentru strajea mun\ilor s-au ales) toate str`mptorile mun\ilor cuprindzind, carile ce ar sim\i, unul c[tr[ altul =tire s[ dea, ca ]ntr-acesta chip =i paza mai bun[ s[ fie, =i v`n[toarea f[r[ gona=i s[ nu r[m`ie.3 10. D[rile de pre an de bun[voie, f[ra lips[ =i f[r[ b[nat str`ng`ndu-le, s[ le numere, cump[neasc[, ]n pungi b[g`ndu-le, s[ le lege =i s[ le pecetluiasc[, =i a=e, prin mijlocitori credincio=i, la c[m[rile sl[vii noastre, f[r[ sminteal[ s[ s[ trima\[. Acestea toate, cine ]ntr-alt chip ar g`ndi, ar socoti, ar vorovi, sau vreuna c`t de mic[ din or`nduiala =i a=edzim`ntul ce s-au 1

Tot fictiv[ este =i interdic\ia privind persoana lui Lupu Bogdan, care ]n realitate va fi mare dreg[tor sub Mihai Racovi\[; este adev[rat, ]ns[, ca p`n[ la urm[ acesta l-a otr[vit. Trebuie totu=i considerate ca reale prevederile privind necesitatea supravegherii du=manilor noului domn, adic[ a fra\ilor Cantemir, a lui Lupu Bogdan =i a lui Maxut serdarul. 2 }ncuscrirea dintre boierii moldoveni =i munteni devenea astfel un mijloc de ]nt[rire a amici\iei, stipulat[ =i ]n conven\ie, =i ]n tratat. 3 Era normal ca cheltuielile pentru dejucarea intrigilor =i a demersurilor pretenden\ilor la Poart[ s[ fie incluse ]n tratat, cu cota parte a fiec[rei \[ri, dup[ puterea economic[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

253

pus, ar sminti, p`n[ la trii neamuri a cas[i prad[, a mo=iilor pusteire, a avu\ii la c[m[rile ]mp[r[te=ti luare =i, ]n cea mai de pre urm[, groznic[ =i cumplit[ moarte s[ =tie.1“ A=edar[, zapisul supu=ilor,2 uricul ]mp[ra\ilor3 =i ponturile leg[turilor ]ntr-acesta chip alc[tuindu-s[ =i a=edzindu-s[ =i cu to\ii acmu de lucrul ispr[vit veselindu-s[, fietecare monarh sfetnicilor, senatorilor =i supu=ilor s[i cinste =i mas[ mare s[ g[teasc[ poruncir[ (c[ dup[ izb`nda voii, izb`nda limarghiii pururea urmadz[ =i g`lceava ]mp[cat[ ]n bucate =i vin s[ sloboade).4 Dup[ ]mp[r[teasca porunc[ toate s[ g[tar[, fel de feliuri de m`nc[ri, ]n divuri, ]n chipuri de b[uturi, pre mese s[ a=edzar[. Fietecarile dup[ cinstea =i step[na sa la deos[bite mese, cine=i dup[ neamul s[u =i feliul s[ or`nduir[ (c[ chipul ]nt`i a trufiii ]n procathedriia mesii s[ zugr[ve=te =i toat[ m`ndria ]n scaunul cel mai de sus s[ s[v`r=e=te). Iar[ la masa la carea singuri ]mp[ra\ii s[ osp[ta, altora loc de =edzut nu ar[ta, f[r[ numai Corbului =i Strutocamilii, carii pentru slujba epitropiii ce purta dec`t toate 1 De=i acest tratat nu este exclus s[ fi existat, Cantemir ]l formuleaz[ ]n felul s[u, pentru a satiriza diverse aspecte ale vie\ii politice create ]n urma alegerii din anul 1703 a lui Mihai Racovi\[. 2 Conven\ia boiereasc[, un jur[m`nt de credin\[ c[tre domni, este numit[ „zapisul supu=ilor“, termen ce ne ]ndrept[\e=te s[-l identific[m cu „hirograful de ob=te“, cu care s-a ]ncheiat adunarea de la Arn[ut-chioi. 3 Este acea parte din tratat prin care erau reglementate privilegiile boiere=ti, ]n timp ce „ponturile leg[turilor“ reprezint[ tratatul propriu-zis privind rela\iile de alian\[ =i ajutor reciproc dintre cele doua \[ri. 4 Cantemir imagineaz[ un mare osp[\ — motiv rabelaisian — care urma s[ ]ncununeze realizarea acestui tratat de alian\[. Scriitorul porne=te de la un str[vechi obicei domnesc, potrivit c[ruia domnul, ]n urma c`=tig[rii unui r[zboi, d[dea un osp[\ ]n cinstea boierilor =i lupt[torilor s[i. Asemenea ospe\e, de propor\ii m[re\e, sunt pomenite ]n cronica lui Grigore Ureche pentru vremea domniei lui +tefan cel Mare. Osp[\ul descris de Cantemir este o frumoas[ pagin[ literar[, secven\[ de mare concizie =i expresivitate, ]n care puterea de evocare a petrecerilor zgomotoase de la cur\ile domne=ti se ]mplete=te cu satira psihologic[.

254

Dimitrie Cantemir

dihaniile lumii mai ]n cinste s[ avea. C[tr[ ace=tea pre Brehnace =i pre Pardos ad[ogea, ca cum dintr-al\ii mai ale=i =i dup[ epitropi al doilea ar fi1. Ei ]ntr-acesta chip la veseliia osp[\ului a=edzindu-s[ =i ]n tot feliul de dezmierd[ri desf[t`ndu-s[ =i acmu p[har[le pre mas[ ades primbl`ndu-s[, cine=i pre monarhul s[u cu nespuse laude =i colachii ]n ceriuri ]n[l\a (c[ vinul, ]n stomah intr`nd, aburul la cap trimite =i aburul vinului, ]n cap ]nv[luindu-s[, g`ndurile acoperite =i cuvintele neg`ndite la ival[ scoate). +i acmu la cele mai dinluntru a voroavelor pozvolenii ]ntr`nd, cine de viteaz, cine de credincios, cine de v`rtos s[ l[uda. A=ijderea, cine credin\a =i priin\a sa, cine vicle=ugul =i vr[jm[=iia altuia, cu desfr[tate =i cu vinul ]mpiedicate voroave ar[ta. Acestea ]nc[ ei bolb[ind =i stropii vinului din gura unuia ]n obrazul altuia s[rind, iat[, de n[prasn[ =i f[r[ veste, toate turmele =i neamurile a tuturor mu=telor2 la mas[ nechemate =i la osp[\ ne]mbiiate a vini =i f[r[ nici o sial[ a s[ osp[ta v[dzur[.3 1

De remarcat am[nuntul, adev[rat, c[ locul al doilea la mas[ dup[ „epitropi“, adic[ dup[ domni, ]l de\inea, pentru |ara Rom`neasc[, stolnicul Constantin Cantacuzino, iar pentru Moldova — Iordache Ruset, ambii conduc[torii din umbr[ ai vie\ii politice a celor dou[ \[ri rom`ne=ti. 2 Mu=tele au ]n\elesul generic de insecte ]naripate, apar\in`nd ordinului himenopterelor. A=a ]nc`t simbolic ele ar trebui s[ semnifice toate categoriile sociale, de la \[ranii iobagi p`n[ la curteni, scutelnici, ciocoime =i mercenari. Dar, din desf[=urarea evenimentelor descrise =i mai ales din elementele ideologice, vom vedea c[ este vorba numai de \[r[nimea iobag[. 3 Tocmai c`nd boierii se veseleau mai tare, n[v[lesc la osp[\ roiuri fl[m`nde de mu=te, adic[ de \[rani. Cantemir inventeaz[ n[vala \[r[nimii fl[m`nde, pentru a demonstra starea de cumplite lipsuri a maselor productive din cele doua \[ri rom`ne=ti. Pentru a sublinia acest lucru, el face apel la procedeul contrast[rii, opun`nd masele ]nfometate cu starea de bel=ug, ghiftuire =i nep[sare a boierimii. Secven\a n[v[lirii disperate a mu=telor la osp[\ anticipeaz[ cu peste dou[ sute de ani marea r[scoal[ a \[r[nimii din 1907 =i dramatica ei reflectare ]n opera lui Liviu Rebreanu. Numai c[ aceast[ ridicare a maselor este o pur[ inven\ie cantemirean[ cu scopul de a-=i expune, de pe pozi\ia acestora, propriile sale idei social-politice.

Istoria ieroglific[. Vol. I

255

C[, precum mai denainte s-au pomenit, ]n noaptea carea Ciacalul de dup[ gardul pris[cii sfatul albinelor =i a viespilor audzis[, =i a doa dzi, viind, Lupului =i Vulpii povestis[, a doa dzi viespile toate pre g[rg[uni, pre t[uni, pre \in\ari =i pre alte cete de mu=te =i de mu=i\e ]ndemn`nd, la albine s-au adunat, =i fietecarea de vestea carea audzis[ povestind, adec[ precum Vulturul tuturor zbur[toarelor monarh s[ s[ fie ales =i hirografi de la to\i s[ fie cer=ut =i s[ fie =i luat au ]n\eles.1 Care lucru, tot neamul mu=telor, pre sine nu mai pu\in dec`t pasirile zbur[toare =tiind:2 „ Scula\i, fra\i, ]ntre sine dzis[r[, =i oriunde acele adun[ri3 vom putea afla, acolea a noastr[ elefterie4 a cunoa=te s[ le facem, ca alt[ dat[ s[ 1 Cantemir reaminte=te preg[tirea r[scoalei \[r[ne=ti, c`nd Maxut serdarul (+acalul) adusese vestea despre aceasta lui Lupu Bogdan =i lui Ilie |ifescu. Scriitorul repet[ de asemenea, ]n limbajul s[u cifrat, cauzele r[scoalei: faptul c[ Vulturul a fost ales ca rege al zbur[toarelor (muntenilor, cu sensul c[ n-au fost consultate =i masele) =i c[ a cerut un act semnat de to\i (hirograf), care s[ confirme c[ a fost ales de c[tre mul\ime (ceea ce — vor obiecta masele — nu era adev[rat). 2 Masele de \[rani oprima\i sus\in c[ sunt de acela=i neam (zbur[toare) cu „pasirile zbur[toare“ (categoriile privilegiate ale societ[\ii rom`ne=ti de atunci), situa\ie din care decurge ideea necesit[\ii unui tratament social egal ]ntre \[rani =i boieri. Aceste idei, pe care scriitorul le repet[, clarific[ =i mai mult faptul c[ r[scoala este o inven\ie literar[ =i c[ sub aceast[ form[ marele g`nditor ]=i exprima propriile idei privind dou[ importante laturi ale vie\ii sociale =i politice de atunci: alegerea domnului, cu toate practicile legate de aceasta, =i inechitatea politic[ ]ntre masele exploatate =i categoriile privilegiate ale societ[\ii. 3 Nu este vorba de cele dou[ adun[ri de la Arn[ut-chioi =i de la Adrianopol, ci de adun[rile pentru ospe\e, prin care boierii s[rb[toreau reu=ita planurilor politice. 4 Libertate (grec.). Masele vor, a=adar, eliberarea de sub domina\ia boierimii (Cantemir este primul g`nditor social rom`n care ]n\elege conflictele sociale prin prisma luptei de clas[). O astfel de lozinc[ nu putea fi dec`t a \[r[nimii exploatate, nu =i a celorlalte categorii sociale cuprinse ]n termenul global „mu=te“. Cantemir introduce ]ns[ =i pe curteni, ciocoi, scutelnici =i mercenari ]n r[scoal[, ]ntruc`t pe sprijinul acestor categorii se putea conta ]n competi\iile ]ntre pretenden\ii la scaunul domnesc.

256

Dimitrie Cantemir

priceap[, (c[ nu toat[ pasirea zbur[toare s[ m[n`nc[, nici tot marile pre cel mai mic st[p`ne=te, nici toat[ pofta din p[rere n[scut[1 s[ pline=te)“. Neamul dar[ mu=telor, precum s-au dzis, tot ]ntr-un suflet =i ]ntr-o inim[ scul`ndu-s[ =i mai mult cu focul inimii dec`t cu aripile zbur`nd =i duc`ndu-s[, pre toate zbur[toarele =i m[rg[toarele la pomenitul osp[\ aflar[. Carile, mai mult de m`nie dec`t de foame, ]n bucatele streine =i ]n agonisita altora ca focul ]n paie =i ca sc`nteia ]n iarba pucioas[ intrar[. Aceasta to\i sfetnicii =i senatorii din ]mbe p[r\ile v[dzind, ]n mierare =i ciudes[ ca aceasta sta =i ce poate fi aceasta, din cap, din urme =i din ochi semne f[c`ndu-=i, mu\e=te ]ntreba. To\i de to\i ]ntreba =i cel ce s[ r[spundz[ nu era. Albinele, viespile, mu=tile =i alalte gloate nicicum ceva uit`ndu-s[, ca la bucatele =i mesele sale, f[r[ nici o grij[, m`nca, ]mpr[=tiia =i de pre mas[ gios, la furnici arunca. C[ci =i furnicile, de acestea oblicind, dup[ alalte mu=te urmar[, dzic`nd precum partea zbur[toarelor sint, de vreme ce ca pasirile s[ oa[ =i cu vreme aripi ca mu=tele =i ca alalte lighioi zbur[toare fac.2 Iar[ Vulturul =i Leul, de m`nie, ca be=ica de v`nt s[ ]mplur[, unul piui, altul r[cni, =i fietecarile cetelor =i bulucurilor sale de r[zboiu =i de b[taie s[ s[ g[teasc[ cu urgie poruncir[. +i „nici unul din t`lharii ]n sam[ neb[g[tori s[ nu scape!“ striga: „Cine sint ace=tea carii de stra=nice chipurile ]mp[r[te=ti a s[ sii n-au ]nv[\at? Carii sint ace=tea ce de frica groazniciii noastre nu s-au cutremurat? Au ieste cineva supt soare a c[ruia ne=tiutorii a s[ ru=ina ochii de str[luminarea sl[vii noastre s[ nu s[ t`mpasc[? Au ieste din fa\a 1 Dorin\[ ]ntemeiat[ pe un motiv ]nchipuit, nu pe realitate. Cunoa=tem ]nc[ dou[ idei ale r[scula\ilor: nu orice mare (cu sensul de boierime) st[p`ne=te pe cel mic (mic social, masele) =i nici nu se realizeaz[ orice dorin\[ ]ntemeiat[ pe simple presupuneri. O astfel de p[rere subiectiv[ era convingerea boierimii c[ ar avea dreptul s[ nesocoteasc[ pe cei mai mici din ierarhia social[. 2 Sunt de remarcat, din punct de vedere literar, concizia =i dinamismul secven\ei ]n care se descrie n[vala mu=telor asupra bucatelor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

257

p[m`ntului p`n[ ]n \`rc[lamul lunii duh ca acela carile g`nd ]mpotrivnic spre nebiruita noastr[ putere s[ puie? Cum mai cur`nd dar[ ]n unghi s[-i f[r`ma\i, ]n col\i s[-i zdrumica\i, ]n labe s[-i spintica\i =i cu lutul =i \[rna s[-i amesteca\i =i ca pravul =i pulberea ]n v`nt s[-i arunca\i“1. Dup[ a ]mp[ra\ilor porunc[, cu to\ii ]ndat[ de mas[ =i veselie s[ l[sar[ =i de arme =i de r[zboiu s[ apucar[2 (c[ precum dup[ r[scoale line=tea cu veseliile, a=e dup[ veselii armele =i g`lcevile adese urmadz[), toat[ jiganiia cumplit[ col\ii ]=i tociia =i toat[ pasirea rump[toare pintenii ]=i ascu\iia. Cucoar[le cu buciunele buciuma, lebedele c`ntecul cel de pre urm[ a mor\ii c`nta, p[unii, de r[utatea ce videa, ]n gura mare =i cu jele s[ v[ieta, =oimii ca hatmanii, uleii ca s[rdarii, coruii ca c[pitanii pe dinaintea gloatelor =i a bulucurilor s[ primbla, pup[dza ca ceau=ii la alaiu ]i a=edza, c[ile din fluiere =uiera, brehn[cile ]nalt pentru paza str[jilor s[ ]n[l\a. Vulturul deasupra tuturor ]mp[r[te=te celea trebuitoare slujitorilor porunciia, carii ]n aripa dreapt[ =i ]n aripa st`ng[ de r[zboiu s[ =icuia. }ntr-acesta=i chip =i jig[niile pre p[m`nt, cine=i la polcul =i la ceata sa or`nduindu-s[, la meideanul b[t[ii cu mare d`rjie ie=ir[. 1 O dat[ cu semnalul de ripost[ dat de c[tre cei doi „]mp[ra\i“, se dezl[n\uie r[zboiul lighioilor mici cu cele mari, descifrat la cheie ca poh`rnirea prostimei asupra celor mari, ce f[cus[ unirea (D.C.). Prin termenul „prostime“ scriitorul limiteaz[ pe r[scula\i la categoria \[r[nimii, ]n timp ce no\iunea „unire“ se refer[ la alian\a dintre Moldova =i |ara Rom`neasc[ pentru conjugarea eforturilor lui Racovi\[ =i Br`ncoveanu ]mpotriva Cantemire=tilor =i a altor pretenden\i. 2 }n descrierea luptei, scriitorul folose=te organizarea, strategia =i tehnica militar[ a vremii sale, ]ns[ cele dou[ tabere rivale, de o parte p[s[rile =i patrupedele, iar de alta mu=tele, nu au nici o simbolic[, confruntarea av`nd loc ]ntre cele dou[ grupuri de vie\uitoare ]n\elese la propriu. Aceast[ ]nc[lcare a simbolicii m[re=te originalitatea secven\ei ce prezint[ lupta =i ne dovede=te c[ scriitorul nu se las[ fascinat numai de peisajul exotic =i de atmosfera de basm din cartea celor O mie =i una de nop\i, ci se las[ vr[jit =i de frumuse\ea =i dinamica vie\ii ]n peisajul rom`nesc.

258

Dimitrie Cantemir

Iar[ dup[ ce puhacele din pu=cile cele mari =i cucuvaiele din cele mici s[mnul r[zboiul deder[, ]ndat[ sunete, buhnete, tr[snete, plesnete, v`jiituri =i duduituri preste tot locul s[ r[zsunar[. C[ iu\i aripile vulturilor, brehn[cilor, rar[ilor, =oimilor, uleilor =i a coruilor cu mare v`jiituri aerul despica, leii, ur=ii, pardo=ii, dul[ii, ogarii =i coteii, cu unghile \[rna arunc`nd pulberea ]n ceriu spulb[ra =i cu neguri de prav luminoas[ radzele soarelui astupa. M`nie ca aceasta v[rsar[, vr[jm[=ie ca aceasta ar[tar[, g[tire ca aceasta f[cur[, tunar[, detunar[, tr[snir[, plesnir[, r[cnir[, piuir[ =i din toate p[r\ile cu mare urgie marile acestea jig[nii asupra mic=oarelor musculi\e s[ repedzir[. Ce, precum s[ dzice cuv`ntul (Fat[ mun\ii =i n[scur[ un =oarece1), c[ pre c`t[ groaz[ ar[tar[, at`ta de batgiocur[ r[mas[r[, de vreme ce mic=orimea albinelor, viespilor, mu=telor =i a \in\arilor asupra m[rimei pasirilor =i jiganiilor toat[ ocara =i batgiocura adus[r[. C[ci mu=tele, cu putin\a aripilor ]n slava ceriului r`dic`ndu-s[, col\ii =i br`ncele cele vr[jma=e a jig[niilor celor cumplite ceva de laud[ a ispr[vi sau ]n ceva a le beteji nu putur[. }n aer a=ijderea toate pasirile rump[toare (c[ci alalte numai privitoare era) cu grele trupurile ce purta =i cu mari aripile ce le otc`rmuia, ]n gios slobodzindu-s[ =i ]n sus r`dic`ndu-s[, repede r[pegiunea ce f[cea, mu=tele cu pu\in[ cl[tire =i ]ntr-o parte din cale ferire, ]n de=ert a lovi =i ]n z[dar a ie=i o f[cea. }nc[ de multe ori, pentru mai mare batgiocura, pre spate le ]nc[leca =i pintre unghi =i pe supt aripi slobode =i f[r[ primejdie zbura. Iar[ c`nd vreuna dintr-]nsele ]n br`nca a vreunii pasiri sau jig[nii a c[dea s[ t`mpla, cum s[ o str`ng[ =i cum s[ o f[r`me nu avea (c[ precum m[rimea la unile ar[toas[, iar[ la altele ca un bo\ greu mi=eloas[, a=e mic=orimea la unele de nemic[, iar[ la unele dec`t m[rimea cu multul mai vrednic[ ieste). Iar[ sup\irele =i otr[vit acul albinelor, viespilor =i a g[rg[unilor 1

Traducerea unui vers din Ars poetica a lui Hora\iu: Parturiunt montes, nascitur ridiculus mus.

Istoria ieroglific[. Vol. I

259

cu carile iele ]n locul suli\ii =i a sige\ii s[ ]ntr-arma, c`t de pre lesne ]n palma pasirii sau ]n talpa jig[nii ]l ]nfigea, al c[ruia cumplit[ durere nu numai c`t trupul le be=ica, ce ]nc[ p`n[ la inim[ p[trundzind, la fica\i le str[b[tea. +i a=e mu=tile, dup[ ce ]n aer pre c`t vrea pre pasiri obosiia, tr`ntorii buciumul de ]nturnat c`nta =i cu toatele de iznoav[ la osp[\ =i la mas[ s[ a=edza, nicicum a leilor sau a altor jig[nii c[lc[turi =i strop=ituri ]n sam[ b[g`nd (c[ precum orbul de noapte nu s[ grije=te, a=e cel prea slab de cel prea tare nu s[ siie=te, c[ cel ce n-are de ce s[ pr[da de pr[d[toriu, ca udul de ploaie, nu s[ teme). Deci c`nd jig[niile pre p[m`nt mai mare naval[ le da, atuncea mu=tele, prin n[ri, prin urechi, printre vine =i pre supt susiori ]ntr`ndu-le, s[ aciua. De care lucru, nepriietinii, nu pre at`ta lupt[tori, pre c`t scut, cetate =i ap[r[tori le era (c[ norocul c`nd pre cel norocit a batgiocuri va, ]nt`i cu a sa putere ]l m[re=te, apoi cu a altuia sl[biciune ]l domole=te). Iar[ c`nd mu=tele de bun[voie le p[r[siia =i mai ]nalt ]n aer s[ suia, jiganiilor alt[, f[r[ numai urletul ]n v`nt =i tr`ntitul cu curul la p[m`nt nu le r[m`nea. C[ci mu=tele, de urlete a s[ sp[riia ne]nv[\ate =i din labele lor ]n v[zduh dep[rtate fiind, ]n toat[ nefrica =i negrijea s[ afla, =i pre spinarea zbur[toarelor ca ]n car`te ]mp[r[te=ti leg[n`ndu-s[ s[ primbla (]ntre muritori de s[ d[ vreo fericire, pare-mi-s[ c[ alta mai mare a fi nu poate dec`t din rea pizma nepriietinului bun sf`r=itul lucrului a s[ t`mpla. A=ijderea, mai mare nenorocire cineva a p[\i nu poate dec`t din pricina pizmei sale, fericire nepriietinului a vini c`nd vede). }ntr-acesta chip dar[ jiganiile =i pasirile c`t[va vreme ]n zadar trudite =i ]n de=ert ostenite, p`n[ mai pre urm[, mai mult de n[caz dec`t de trud[ obosindu-s[ =i mai mult de m`nie dec`t de ostenin\[ ]n[du=indu-s[, pentru ca pu\intelu= duhurile ]nfocate s[-=i r[coreasc[ =i puterile sl[bite s[-=i odihneasc[, buciumul de ]ntors c`ntar[. +i pentru ca stomahurile le=inate s[-=i ]nt[reasc[, la osp[\ s[ a=edzar[. Dar[ nice aceasta cu vreo ticneal[ a le fi

260

Dimitrie Cantemir

putu (c[ precum ]n[du=itul fum, cu n[rile tr[g`nd, mai r[u s[ ]n[du=e=te, a=e odihna f[r[ n[roc dec`t r[zboiul vr[jma= mai cumplit[ ieste), de vreme ce mul\imea \in\arilor =i a mu=telor, carile nu numai a mes[i, ce =i a tot p[m`ntului fa\[ ]n giur ]mpregiur acoperiia, =i at`ta aerul cu micile lor trupuri ca cu un fum =i prav ]mplus[, c`t jig[niile, de mare ostenin\[ mai adese duhurile a-=i trage vr`nd, cu v[zduhul ]mpreun[ =i micile acelea lighioi cu n[rile sorbiia, carile, p`n[ la plom`i m[rg`ndu-le, mai mare ]n[du=al[ le f[cea. Jig[niile s[riia, s[ tr`ntiia, suspina, str[nuta, capul li s[ ]nv`rtejiia, grea\a li s[ scorniia, iar[ alt[ceva nici procopsiia, nici ]=i folosiia (c[ precum m`niia na=te izb`nda, a=e izb`nda nedob`ndit[ na=te dosada, de carea m`niia singur[ ca cu la\ul s[u s[ zugrum[)1. Pedeaps[ =i ocar[ ca aceasta le z[misli nebuna m`ndrie =i dosad[ ca aceasta le n[scu m`ndra nebunie. (C[ de multe ori p[rerea ]nalt[ =i tocma peste nu[ri ridicat[, ]n fundul beznii necuno=tin\ii poh`rnindu-s[, cade, =i cu c`t mai cu m[rime s[ sl[ve=te, cu at`ta mai ]n pr[paste, pr[v[lindu-s[, s[ oc[re=te. Asijderea, adese s-au v[dzut c[ lucrurile prea putincioas[ =i prea v`rtoas[ pre lesne a s[ zdrumica =i a s[ f[r`ma ]nc[ de la cel prea slab =i moale, precum diamantul cu plumb s[ lucreadz[ =i, cu pravul s[u =i cu curma fierului t[indu-s[, s[ despic[, s[ rujde=te =i s[ jule=te. Moartea =i peirea filului =oarecele ieste, pic[tura ploii piatra g[ure=te =i funea de teiu cu vreme marmurile despic[. C[ 1

Sub pretextul conflictului de clas[ dintre \[r[n`me =i boierime, Cantemir descrie ]n realitate un r[zboi ]ntre vie\uitoarele mari =i cele foarte mici. }n victoria, ]n aparen\[ absurd[, pe care scriitorul o pune pe seama celor mici ]mpotriva celor mari, este oglindit adev[rul c[ este o imposibilitate ap[rarea ]mpotriva micilor zbur[toare ca albinele, \`n\arii, mu=tele etc. Pentru a ]n\elege mai bine situa\ia, s[ ne amintim de necazurile exploratorilor =i mai ales de filmul lui Hitchcock P[s[rile. Pe de alt[ parte, ]n realizarea artistic[, de o deosebit[ frumuse\e, a b[t[liei, scriitorul face dovada unui deosebit sim\ al mi=c[rii, anticip`ndu-l pe Eminescu ]n episodul b[t[liei de la Rovine din Scrisoarea a III-a.

Istoria ieroglific[. Vol. I

261

lucru a=e de putincios =i de v`rtos supt soare nu ieste c[ruia biruin\[ =i ]nfr`ngere s[ nu s[ dea, ]nc[ de unde nici g`nde=te, nici nedejduie=te). A=edar[, falnicile =i trufa=ele dihanii, duhurile cele ]nalte =i ]nfipte ce purta =i spr`ncenele cele peste frunte ridicate ce ]n[l\a, cu ocara a toat[ lumea, de tot gios le l[sar[ =i g`ndul ]ntr-alt[ socoteal[ ]=i mutar[1. }ntre pasiri, dar[, era Brehnacea, carea, macar c[ =i ea, nu mai pu\in dec`t alalte, de v[rsatul singe nevinovat ca de o prival[ prea frumoas[ s[ veseliia =i de toat[ carnea proasp[t[ nu s[ o\[r`ia, nici s[ sc[r[nd[viia, ]ns[ de multe ori c`nd sfaturile grele s[ zb[tea =i lucrurile mari s[ dirmoia, dec`t alalte precum mai adese =i mai de-aproape adev[rul a atinge s[ videa =i totdeauna spre cele mai line =i odihnite lucruri ]nv[\a =i ]ndemna2 (c[ la tot sfatul, c`nd ]n vreo parte a s[ a=edza nicicum a s[ alege nu poate, spre partea line=tii a s[ pleca sfat ]n\elep\[sc ieste). Precum od`n[oar[ c[tr[ Cucunos filosofiia Lupului aievea adeveriia =i de sfatul ce pentru Stru\ ]ncepus[ s[ s[ p[r[sasc[3 cu toat[ nevoin\a siliia, a=ijderea cele mai de pre urm[, precum ceva de cinste a toat[ monarhiii s[ aduc[ nedejde nu ieste dzicea. Aceasta pasire, dar[, v[dz`nd c[ din partea carea nici nedejduia, lucruri ca acestea nebiruite =i nele1

Cu aceasta se termin[ episodul b[t[liei dintre vie\uitoarele mici =i cele mari, Cantemir, prin reflec\iile de mai sus, readuc`nd lucrurile la condi\ia uman[. 2 O nou[ caracterizare a stolnicului Constantin Cantacuzino; subliniindu-ise caracterul hr[p[re\, i se recunoa=te ]n acela=i timp preocuparea pentru adev[r =i pentru orientarea spre ]mp[ciuire =i ]n\elepciune ]n sfaturile pe care le d[, stolnicul devenind astfel modelul sfetnicului ]n\elept =i obiectiv ]n fa\a problemelor de via\a politic[. 3 Aluzie la convorbirea stolnicului cu Lupu Bogdan =i Mihai Cantacuzino ]n faza preliminar[ a adun[rii de la Arn[ut-chioi, c`nd se silea s[ conving[ curtea de la Bucure=ti despre necesitatea renun\[rii la sprijinirea alegerii lui Mihai Racovi\[.

262

Dimitrie Cantemir

cuite s[ scornir[, precum cu vreme celea de carile grij[ purta, de s[ vor ijd[ri, cu c`t mai rele =i mai cumplite r[scoale ]n tot trupul public[i vor aduce socoti. De care lucru, acestea a=e ]n sine chitindu-le =i oarecum p`n[ a nu fi, cu ochiul sufletului ca cum acmu ar fi v[dzindu-le, c[tr[ tot theatrul1 voroav[ ca aceasta f[cu: }n lume2 ]ntr-aceasta lucrurile t`mpl[toare cum vor vini =i cum vor c[dea, nime dintre muritori deplin =i cum sint cu mintea a le cuprinde poate, nici vreod`n[oar[ cineva r[d[cina adev[rului pentru cele fiitoare, afar[ din tot prepusul, cu socoteala a atinge s-au v[dzut. Ce precum toate lucrurile ]n lume sau fiin\[=ti sint, sau t`mpl[tore=ti, a=e ]n doa[ chipuri pentru d`nsele a s[ adeveri =i a s[ ]n=tiin\a poate. }n cele t`mpl[toare dar[, ]nceputul adese gre=e=te, iar[ sf`r=itul singur pe sine de bine sau de r[u ]nceput s[ arat[ =i s[ dovede=te. De care lucru, a celor t`mpl[toare, p`n[ sf`r=itul nu le videm, nici de rele a le huli, nici de bune a le l[uda f[r[ prepus putem. Iar[ ]n cele fiin\e=ti, precum ]nceputul, a=e s[v`r=itul, dup[ a firii urmare, afar[ din tot prepusul, precum sint a le pricepe =i a le giudeca ]ndr[znim =i putem. C[ precum ]n ciurul cu gaurile largi mul\ime de gr[un\e mititele punem =i ve=ca ciurului dincoace =i dincolea batem =i zbatem, din cele multe gr[un\e, carile ]nt`i =i carile mai pre urm[ a c[dea s-ar t`mpla nu =tim. Iar[ precum p`n[ ]n cea de pre urm[, precum toate vor c[dea, f[r[ gre= =tim. C[ fire=te toat[ greuimea la mijloc trage =i tot gr[un\ul mic prin gaura mare neoprit trece, =i a=e, 1 Cantemir imagineaz[ pe boierii munteni str`n=i ]ntr-o adunare („theatru“) ]n vederea discut[rii cauzelor =i consecin\elor r[scoalei \[r[ne=ti =i pentru a g[si o solu\ie de urmat ]n vederea pre]nt`mpin[rii unor situa\ii asem[n[toare. Cel care vorbe=te adun[rii este stolnicul. 2 Stolnicul consacr[ partea ]nt`ia a cuv`nt[rii previziunii fenomenelor sociale. Abord`nd aceast[ problem[ din punct de vedere filosofic, stolnicul (cite=te Cantemir), ]mparte fenomenele, naturale =i sociale, ]n dou[ categorii: fenomene ]nt`mpl[toare, imprevizibile, =i fenomene ,,fiin\[=ti“, adic[ necesare, pe care mintea omului le poate prevedea f[r[ gre=.

Istoria ieroglific[. Vol. I

263

urmadz[ ca ciurul zb[t`ndu-s[, gr[un\ele unul pre altul deasupra ]ngreuind, spre c[dere s[-l ]mping[, dup[ acela altul =i altul, p`n[ c`nd tot cel ce ]mpingea, de nime ne]mpins, ce singur din greutatea fireasc[, dup[ altele urm`nd, s[ cadz[. De care lucru, ]n lucrurile t`mpl[toare1, cei ce cu minte ]ntreag[ s[ sluj[sc, aceasta laud[ =i spre bine prognosticesc, ca oric`nd calea line=tii s-ar afla, drumul tulbur[rii cu lunec[toriu piciorul norocirii s[ nu calce, ce totdeauna ]n c[rarea line=tii =i potica p[cii, oric`t de str`mpt[ ar fi, nep[r[sit =i neab[tut s[ c[l[toreasc[. C[ macar c[ lucrurile la ]ncep[tur[ mici =i pre lesne a s[ ispr[vi s[ vad, ]ns[ lucrul, de ce s[ lucreadz[, cre=te =i s[ m[re=te, cu carile ]mpreun[ =i lesnirile ]mpiedec`ndu-s[, nevoile s[ m[mineadz[ =i s[ ]ngreuiadz[, =i a=e, cele mai multe, de sf`r=itul fericit =i l[udat sc[p`ndu-s[, s[ deznedejduiesc.2 A=ijderea, pricina pricinelor a toat[ pricinele dint`i privitoare =i giudec`toare ieste, carile f[r[ cea c[dzut[ plat[ =i r[spl[tire a le l[sa nu poate (c[ precum greuimea gr[un\ului deasupra c[derii celui dedesupt pricin[ au fost, a=e greuimea altuia pricin[ c[derii celuia ce c[derea celuialalt au pricinuit va fi)3. A=edar[, lucrurile muritorilor =i muritorii, ori ca gr[un\ele ]n ciur, 1 Stolnicul, l[s`nd s[ se ]n\eleag[ c[ ]n domeniul vie\ii sociale domin[ fenomenele ]nt`mpl[toare, sau, mai precis, ]nt`mplarea, consider[ c[ pentru a pre]nt`mpina urm[rile nedorite ale activit[\ii umane, este ]n\elept ca omul s[ se conduc[ dup[ principiile ac\iunilor pa=nice =i s[ exclud[ av`ntarea oarb[ pe c[ile pe care \i le poate deschide momentan norocul. 2 Imposibilitatea previziunii ]n domeniul vie\ii sociale, dominat[ de ]nt`mplare, se datore=te faptului c[ ac\iunea omului poate declan=a seria de consecin\e, unele decurg`nd din altele sub imperiul leg[turilor necesare, pe care omul nu le poate nici prevedea, nici controla. 3 Pricina pricinelor — cauza cauzelor, cauza ultim[, termen aristotelic desemn`nd divinitatea, primul motor al procesului ontologic. La Cantemir ]n\elesul termenului este echivoc, el ]nsemn`nd, ca =i la Aristotel, divinitatea, ]ns[ o divinitate punitiv[, ca ]n concep\ia cre=tin[; un alt sens al termenului, pe care ]l vom ]nt`lni mai departe, este cel de prim[ cauz[ ]n lan\ul cauzal al fenomenelor sociale, ]n special ]n cadrul rela\iilor interumane.

264

Dimitrie Cantemir

ori ca spi\ele ]n roat[ ar fi, adev[rul f[r[ prepus ieste, c[ loc st[t[toriu =i via\[ credincioas[ cuiva din fire nu s-au dat, nici s[ va da, ce toate sfera nest[rii sale sint s[ ]ncungiure =i nes[v`r=it \irc[iamul firii sint s[ ]mpregiure =i fietecui dec`t sine cel mai tare ieste s[ s[ afle =i pricina pricin[toare f[r[ izb`nda pricinirii ieste s[ nu scape1. Deci p`n[ la cuv`ntul ce voi s[ gr[iesc voi vini, asupra acestuia lucru o pild[, carea ]n dzilele b[tr`ne\elor mele a privi mi s-au t`mplat, ascult[tori =i ]ng[duitori s[ fi\i pre to\i v[ poftesc. Od`noar[2 pentru hrana t`mpl`ndu-mi-s[ peste cre=teturile mun\ilor a zbura =i peste to\i c`mpii cu ochii a m[ primbla, ]ntrun mu=inoiu un guziu, de cu var[, ca preste iarn[ hran[ s[-i fie, de prin \arini gr[uncene culesese =i cu multe nevoi =i ostenele ]n mi=ina ce f[cus[ le str`nsese. +i a=e, cu line=te =i cu odihn[ via\a tr[g`ndu-=i, o furnic[ de mi=ina guziului dede, carea, un gr[un\i r`dic`nd, la mu=inoiul s[u ]l dus[, pre care alalte furnici, cu dob`nd[ =i prad[ gata ca aceasta v[dzind-o, cu toatele dup[ d`nsa 1 Via\a omului =i fenomenele sociale stau sub semnul permanentei schimb[ri =i ]nlocuiri a unuia prin altul, peste toate ]ns[ impun`ndu-se legea domnirii celui slab de c[tre cel tare, precum =i legea sanc\iunii divine („izb`nda pricinirii“), care va ac\iona ]n via\a social[ ca un principiu punitiv, justi\ia imanent[. 2 Scriitorul pune pe stolnic s[ spun[ o poveste cu ]nt`mpl[ri prin care sunt exemplificate ideile de filozofie social[ expuse mai sus. Aceasta poate fi intitulat[, ]n termenii lui Cantemir de la cheie, Povestea Brehnacii c[tr[ tot theatrul, cu ]n\elesul de pild[ c[tr[ dzisa: cine face, faci-i-s[, sau, ]n termenii unei zicale asem[n[toare, „dup[ fapt[ =i r[splat[“. Povestea are, deci, un rol moralizator =i ]n acela=i timp, o independen\[ relativ[ fa\[ de con\inutul propriu-zis al Istoriei ieroglifice. Ca =i cele doua povestiri ale Vulpii despre iscusin\a Lupului, =i aceast[ nara\iune a Brehnacii aduce ]n prim-plan peisajul rom`nesc =i aspecte ale vie\ii cotidiene. Un singur element nu apar\ine lumii noastre: pardosul, animal exotic, o predilec\ie cantemirean[, care dovede=te c[, spre deosebire de povestirile Vulpii, prin excelen\[ populare, povestea Brehnacii este o crea\ie cantemirean[ ad-hoc, ]n care sunt ]mbinate elemente populare cu cele din fizioloage, de unde =i nota caracterologic-moralizatoare.

Istoria ieroglific[. Vol. I

265

s[ luar[. +i dac[ la casa bietului guziu agiuns[r[ =i de str`ns[ gr[mad[ gr[un\elor deder[, ]ndat[ a o pr[da, a o ]nc[rca =i a o c[ra ]ncepur[. Guziul, s[racul, ]n vreme ca aceia de tot agiutoriul sc[pat =i de r[d[cinile curechiului ce mai denainte stricase bl[st[mat sim\indu-s[, din toat[ nedejdea s[ sc[p[ =i cu mare foamete din f[lcile mor\ii nu sc[p[. Iar[ furnica, carea ]nt`iu pricina pr[dzii, foamei =i mai pre urm[ =i a mor\ii guziului era, de bi=ugul =i bivul carile peste toat[ iarna avusese ]ngr[=indu-s[ =i ]ngro=indu-s[, cu aripi ca pasirile s[ ]ntr-arip[ =i ca mu=tele ]n aer cu mare slobodzenie zbur[. Iar[ l`ng[ mu=inoiul furnicelor, de cu prim[var[, ]n spinii carii acolea aproape era, o p[s[ruic[ mititelu=[ cuibul a-=i face =i puii a-=i scoate s[ t`mpl[, carea tot cu furnici mititele pui=orii a-=i hr[ni =i a-i cre=te era obiciuit[. C[ci amintrilea nici ea alte lighioi mai mari a prinde, nici puii ei a le ]nghi\i sau a le amistui putea. Iar[ ]ntr-o dzi cea ]ndestulit[ nafaca uit`ndu-=i =i a firii sale hotare trec`ndu-=i1, furnica cea mare =i cu aripi prins[ (c[ci =i furnica atuncea ]=i g[se=te peirea, c`nd ]ndob`nde=te aripile), pre carea, dup[ c`t[va lupt[ =i trud[ biruind-o, m`ncare puilor s[i o dus[. Furnica, de primejdiia vie\ii cuprins[ =i de am[r[ciunea ceii mai de pre urm[ suflare, cu duios =i mi=elos glas c[tr[ p[s[ruic[ dzis[: „Nici tu, o, lacomo, f[r[ plat[ vii r[m`nea)). Ce p[s[ruica, milos =i jelnic cuv`ntul ei ]n sam[ neb[g`nd, f[r`mi, f[r`miiele f[c`nd-o, puilor o ]mp[r\i. Eu, patima furnic[i v[dzind =i cuv`ntul cel cu moarte amestecat din gur[-i audzind, cu tot de-adinsul sf`r=itul la ce ar ie=i =i asupra p[s[ruic[i izb`nda, c`nd =i r[spl[tirea ]n ce chip ar fi ca s[ cu1 Un important principiu al rela\iilor interumane, exprimat ]n povestire, prin rela\iile dintre specii: ]\i este permis, moralmente bine]n\eles, s[-\i iei din bunurile necesare ]ntre\inerii vie\ii numai at`t c`t ]\i este strict necesar („nafaca“ ]nsemn`nd ra\ie, por\ie cotidian[); dep[=irea acestei necesit[\i fire=ti („a firii hotar[“), adic[ l[comirea spre mai mult nu r[m`ne nepedepsit[. Aceast[ l[comie este sursa nedrept[\ii =i inechit[\ii sociale, cauzele primare care au dus ]n final la revolta \[r[nimii =i la ru=inoasa ]nfr`ngere a boierimii hr[p[re\e.

266

Dimitrie Cantemir

nosc, a oglindi m[ pus[iu. Deci pasirea dac[ furnica omor] =i puilor o ]mp[r\i, ]ndat[, dup[ obiceiu, la c`mp, pentru ca alt v`nat hran[ puilor s[ prindz[, s[ dus[. A=e, ea ]n c`mp lipsind, un =oarece pe spini urc`ndu-s[, cuibul cu puii p[s[ruic[i afl[. Carii, ]nc[ gola=i, f[r[ tulee fiind =i puterea aripilor de zburat ]nc[ neav`nd, prad[ =oarecelui s[ f[cur[, pre carii =oarecele ]nec`ndu-i, c`te unul, c`te unul, m`ncare puilor s[i ]i c[ra. Iar[ c`nd =oarecele, pentru ca =i cel mai de pre urm[ puiu s[ ia, s[ ]ntoars[, iat[ =i maica lor din c`mp cu hrana ]n gur[ sosi. Carea, de pui=ori s[r[cit[ cunosc`ndusa =i pre pr[d[toriu ]nc[ ]n cuibul ei vr[jm[=e=te pre puiul carile ]nc[ cu suflet r[m[sese, a ]ncol\i =i a r[ni v[dzind, pentru via\a lui cu mare umilin\[ pre =oarece a ruga ]ncepu: „Las[-mi, tiranule, pre unul. Cru\[-mi, vr[jma=ule, pre acest mai mic macar[. Nu m[ l[sa a=e de tot ars[ =i ]nfocat[, fie-\i mil[ de lacr[mile =i t`nguirile mele, nu-mi pierde toat[ ostenin\a tinere\elor, nu m[ desp[r\i de toat[ nedejdea b[tr`ne\elor mele! Adu-\i aminte c[ =i tu p[rinte a fii =i nasc[toriu a nascu\i e=ti. Socote=te a inimii durere, carea maica pentru rodul p`ntecelui s[u p[time=te. Eu p[catul mieu cunosc =i ]n oglinda f[r[legii mele acmu m[ priv[sc, pentru carea ast[zi cea c[dzut[ plat[ ]mi iau =i dreapt[ izb`nda furnic[i ]ntreit asupr[-mi s[ face, ai c[riia, o, tic[loasa, jelnicul glas n-am ascultat =i peste putin\ele =i hotar[le firii mele trec`nd, trag ce trag =i pat ce pat. Ia pilda mea asupra ta, o, nemilostivule, =i cu pedeaspa la mine sosit[ de cea la tine viitoare a sc[pa te ]nva\[. C[ precum mie ]ntreit, ase \ie ]ndz[cit pricina pricinelor s[ nu-ti r[spl[teasc[ preste firea ei ieste1. +i precum eu pre puii furnic[i 1 A fi preste firea sa— a fi incompatibil cu natura sa proprie, a fi ]n contradic\ie cu propria natur[. Dup[ Cantemir, divinitatea este, prin natura sa, o justi\iar[ a faptelor omene=ti, ]nt`mpl[rile povestite demonstreaz[ c[ principiul justi\iei divine este identic cu no\iunea de justi\ie imanent[, concep\ie ce coboar[ divinitatea la nivelul legilor naturale. Teza lui Cantemir anun\[ ontologia iluminist[, care va opera cu no\iunile de ra\iune natural[, ra\iune imanent[ etc.

Istoria ieroglific[. Vol. I

267

i-am f[cut f[r[ maic[, a=e pre mine, maica, tu m-ai f[cut f[r[ pui. A=ijderea, precum tu pre mine, maica o\[roas[ =i jelnic[, moartea puilor miei ast[dzi a privi m-ai f[cut, a=e m`ne sau poim`ne de neagr[ =i cumplit[ moartea ta a s[ olec[i =i a s[ s[r[ci pre puii t[i va face. +i precum tu pre mine m[ desficiore=ti, a=e altul pre puii t[i va desp[rin\i“. Acestea =i altele ca acestea tic[it[ p[s[ruica cu olec[ioase viersuri =i cu miloase glasuri pamintea =i moartea puilor s[i cu jele c`nta: „A lumii c`nt cu jale cumplit[ via\[, Cum se trece =i s[ rupe, ca cum am fi o a\[.1 T`n[r =i b[tr`n, ]mp[ratul =i s[racul, P[rintele =i fiiul, rude =-alalt statul, }n dzi ce nu g`nde=te, moartea ]l ]nghite, Viilor rama=i otr[vite d[ cu\ite. |[rna tiranul, \[rna \[ranul astruc[, Izb`nda, dreptatea, ]n ce-l afl[-l giudec[,2 Unii ferici\i s[ dzic ]ntr-a sa via\[, Dup[ moarte s[ cunoa=te c-au fost sloi de ghea\[.“

Ce =oarecele nici de ver=ul =i de viersuri ]n ceva ]nduplec`ndu-s[, nici de fierbin\i lacr[mile =i duioase suspinurile p[s[ruic[i ceva=i milostivindu-s[ =i pre cel mai mic puiu omor`nd, cu mare veselie la cuibul s[u ]l dus[. Vesel acmu =oarecele, =i de bi=ugoas[ prada ce dob`ndis[ mai ]ndr[zne\ =i mai sim[\ f[c`ndu-s[, mai tare a ]mbia, =i mai far[ sial[ prin to\i spini=orii a s[ urca ]ncepu, 1 Aceste prime dou[ versuri se g[sesc =i ]n poemul Via\a lumii, de Miron Costin. Urm[toarele apar\in ]ns[ ]n exclusivitate lui Cantemir. }ntreaga poezie este alc[tuit[ pe tema biblic[, p[truns[ =i ]n unele colinde, aceea a nestatorniciei vie\ii, idee din care decurge principiul egalit[\ii tuturor oamenilor ]n fa\a mor\ii =i a justi\iei divine, care pedepse=te cu obiectivitate pe fiecare dup[ faptele sale. Tema din asemenea colinde va sta la baza unor variante ale baladei mor\ii lui Constantin Br`ncoveanu. 2 Versul de fa\[ este o transpunere a unui cunoscut dicton biblic privind inexorabilitatea justi\iei divine: „}n ce-l voi afla, ]ntr-aceea ]l voi judeca“.

268

Dimitrie Cantemir

socotind ca tot spinul cuibu =i tot porumbreriul pui de pasire va avea (ce precum apelpisia de multe ori mai vrednicii lucreadz[, a=e afthadia singur[ cu sabiia sa capul ]=i r[teadz[). C[ ]ntr-acea dat[ o m`\[ s[lbatec[ pentru hrana prin spini =orec[ind, sunetul ]mbletului =oarecelui la urechi ]i vini. Carea, dup[ al s[u obiceiu, mai cu de-adins a s[ tupila =i a s[ =ipuri ]ncep`nd, =oarecele cel ce sunetul f[cea printre frundze z[ri, =i a=e, m`\a totdeodat[ =i f[r[ veste s[rind, =oarecele, bl[st[matul, toat[ s[rita ]=i pierdu (c[ c`nd min\ile de spaim[ s[ uluiesc, atuncea =i picioarele a fugi s[ ]mpiiedec[ =i ]n toate ierbu=oarele s[ inv[l[tucesc). A=e m`\a pre =oarece ]nt`i ]n br`nci, apoi ]n f[lci apuc`nd, cu morm[ieturi trufa=e =i m`ndre i s[ lauda. +oarecele ]ntre cele pu\ine olec[ituri ce f[cu, ]nt`i era aceasta: („cine face, face-i-s[, cine ]nghite undi\a, fier de corabie bore=te): osinda p[s[ruic[i m-au aflat“. +oarecele ]nc[ bine cuvintele nu-=i ]ncheie, =i m`\a ]n oala stomahului a-l fierbe =i ]n tigaia maiurilor a-l pr[ji =i ]n vasele ma\elor a-l scoate ]ncepu. A=e m`\a, spre v`n[toarea =oarecelui cu totului tot d`ndu-s[, ce o a=tepta nici =tiia, nici s[ g`ndiia. C[ ]ntr-acea un[ dat[, un dul[u ciob[nesc, pre l`ng[ spini pentru paza oilor ]mbl`nd, mirosul m`\ii adulm[c[, dup[ miros urma lu[, dup[ urm[ cu ochii de m`\[ dede. }n scurt, m`\a =oarecele ]nc[ bine nu ]nghi\is[, =i ea acmu ]n f[lcile dul[ului sosis[, carea nu de cuv`nt, ce a=e=i mai nici de g`nd vreme a avea putu. C[ vr[jma=i =i ascu\i\i col\ii dul[ului ]ndat[ toate o=cioarele ]i zdrumicar[ =i toate m[\i=oarele ]i de=irar[. D`rz dul[ul =i cu coada b`rzoiat[, ni la un spin, ni la altul piciorul dup[ obiceiu r`dica =i precum =i el altuia v`nat =i colac s[ g[ta, nicicum ]n minte ]i era. C[ pre acea vreme un lup, dup[ oi cu mare me=ter=ug =i mulcomi= lingu=indu-s[, asupra dul[ului, f[r[ veste c[dzu. Lupul pre vechiu nepriietin a=e singur =i de tot agiutoriul strein =i lipsit v[dzind, asupra-i s[-l f[r`me n[vr[pi. Dul[ul, macar c[ cu l[tratul c`t putea pentru pizma=ul de ob=te ciobanului =tire da =i cu toat[ v`rtutea, c`t prin putin\[ ]i era, cu lupul s[ lupta. Ins[ agiutoriul

Istoria ieroglific[. Vol. I

269

ciobanului a sosi, mai mult dec`t dul[ul virtutea lupului a sprijeni z[b[vind, biruin\a la lup r[mas[ =i, buc[\i-buc[\ele f[c`ndu-l, viermilor ]l ]ntins[ mas[. Ciobanul p`n[ la locul b[t[liii a sosi, ]nc[ de departe un pardos, frumos la piiele =i vr[jma= la inim[, precum asupra lupului c`t ce poate alearg[, v[dzu. De carile el sp[riindu-s[ p`n[ va videa ]ntre lup =-]ntre pardos ce s[ va ispr[vi, dup[ spini s[ dosi. Pardosul ]ndat[ ce la lup f[r[ veste sosi, deodat[ lupul cu d`nsul de lupt[ s[ apuc[. Ce lupul nici mult lupta sprijenind, nici pu\in ceva folosind, ]n clipala ochiului, biruit, tr`ntit =i omor`t fu. Pardosul acmu, duhul cel mai de pre urm[ de la lup cu cumplit[ vr[jm[=ie sco\ind, ciobanul de dup[ spini cu palestra1 sigeata printr-inim[ ]i p[truns[. Pardosul, de moarte r[nit =i de toate puterile p[r[sit vadzindu-s[, cu glas de moarte =i cu cuvinte de singe, ]ntr-acesta chip grai: „Gudziul pentru curechiu, furnica pentru furtu=ag, pasirea pentru l[comie, =oarecele pentru sime\ie, m`\a pentru pizm[ =i viclenie, dul[ul pentru vr[jm[=ie =i m`ndrie, lupul pentru veche du=m[nie, eu pentru obraznica b[rb[\ie via\a ne-am pus2. Iar[ ciobanul pentru piielea mea capu-=i ]=i va da“. Acestea ciobanul nici ascult`nd, nici ]n sam[ ceva=i macar[ b[g`nd, macar c[ trist pentru dul[ul ce pierdus[, ]ns[ vesel pentru piielea pardosului ce agonisis[ era, pre carile ]n loc despoindu-l =i piielea pre um[r arunc`nd, spre oi =i spre st`n[ s[ marg[ s[ ]ntoars[. C[ruia un voinic o=tean bine ]ntrarmat ]n timpinare ]i vini, =i dup[ ce bun[ calea dup[ obiceiu ciobanului dede =i pre umeri-i piielea pardosului v[dzind, cu plat[ s[ i-o v`ndze, cu bl`nde cuvinte cer=u. Ciobanul, =i pentru piierderea dul[ului m`nios, =i pentru uciderea pardosului sim[\, cine 1 Arcubalista (nota marginal[ a lui Cantemir) sau palestra — arbalet[, un arc cu v`rtej, folosit ]n \[rile rom`ne=ti ]n secolele al XV—XVI-lea. 2 Cantemir ]n=ir[ principalele defecte morale ale vie\ii sociale ale vremii sale. }n cadrul povestirii, aceste defecte constituie lan\ul cauzal care a motivat ac\iunea justi\iei imanente.

270

Dimitrie Cantemir

de dup[ spini cu palestra odat[ un pardos au ucis, precum de acmu ]nainte =i lei =i paralei =i \igan =i o=tean, tot cu o loval[ va pr[p[di i s[ p`ru. De care lucru, nici dzua bun[ omene=te lu`nd, nici la cuv`ntul bl`nd cum s[ c[dea r[spundzind, calea s[-=i p[zasc[ o=teanului dzis[, iar[ amintrilea bine s[ =tie c[ ]n c`mp ca acesta, cine pre cine a despoia poate, a celuia piiele poart[. +i „vedzi aceasta (palestra de-a um[r sp`ndzurat[ ar[t`nd), nu a vinde, ce ]n dar a cump[ra s-au ]nv[\at“. O=teanul, de aspru cuv`ntul ciobanului o\[r`ndu-s[ =i de batgiocur[ ce-i f[cea cu inima ]nfr`ng`ndu-s[, mai mult trufa=e r[spunsurile a-i audzi a suferi nu putu, ce, ]ndat[ calul ]n d[logi str`ng`nd =i cu picioarele din pinteni ]nte\indu-l, asupra lui s[ r[pedzi =i suli\a prin \i\a st`ng[ p[trundzindu-i, nu numai de piielea pardosului ]l desp[r\i, ce =i de haine dezbr[c`ndu-l, num[rul dzilelor la sf`r=it ]i dus[. A=e ciobanul, ]n dar cump[r[toriu, ]mpreun[ cu marfa =i via\a ]=i pr[p[di. Iar[ o=teanul, pe cal ]nc[lec`nd =i piielea pardosului pe deasupra scutului ]mb[ier`nd, pe drumu-=i purces[. A=e, el uneori de bun[ inim[ =i de izb`nd[ c`nt`nd, iar[ alteori de lucrul =i singele ce f[cus[ g`ndind =i m[rg`nd, de-al[turea drumului un iepure s[ri. O=teanul, bun[t[\ii calului bizuindu-s[, precum pe iepure ca =i pe cioban, ]n suli\[ va lua socoti (ce cine alege oasele, pe=tele c`t de mare poate m`nca, iar[ oasele nealeg`nd, piticul c`t de mic spre ]necarea grumadzilor destul ieste). +i a=e, cu suli\a bu[rat[ pre bietul iepure ]n goan[ lu[, =i acmu din cal pre iepure biruind =i ]n clipal[ iepurile agiung`nd, c`nd de c`nd ]n suli\[ ]l va ridica s[ chibzuia. Iepurile, ]ntr-at`ta de mare a vie\ii primejdie v[dzindu-s[ =i precum firea mai mult a-l agiutori a nu putea cunosc`ndu-s[, la obiciuitul me=ter=ugu-=i alerg[, =i a=e, cu multe =uv[ituri =i coh`ieturi spre ni=te locuri m[luroase =i \[rmuroase a fugi lu[. O=teanul, ochii ]n dosul iepurelui ]ntin=i =i ]nfip\i av`nd, de a locului r[utate =i de primejdiia viitoare nici grij[, nici paz[ avea. +i a=e, ]n r[pegiunea calului asupra a unui mal ]nalt sosind, nici vreme de chivernisal[, nici loc de fereal[ mai putu avea, ce

Istoria ieroglific[. Vol. I

271

]n mi=elos chip din \[rmurile malului f[r[ aripi zbur[, =i din c[l[re\ alerg[toriu, dobitoc f[r[ aripi zbur[toriu s[ f[cu, p`n[ c`nd greuimea fireasc[, r[pegiunea =i iu=urimea me=ter=ugeasc[ biruind, cu capul ]n gios, ca cum nu poftiia, ]n fundul poh`rniturii, ca cum nu vrea, asupra col\iroase =i simceloase pietri, ca cum nu s[ g`ndiia =i ca vai de capul lui, c[dzu; unde os prin os p[trundzindu-=i =i m[dular prin m[dular zdrobindu-=i cu groaznic[ =i stra=nic[ moarte, ceia ce i s[ c[dea izb`nd[ =i ceia ce-l a=tepta dreapt[ osind[ ]=i lu[1". Dup[ povestea =i pilda aceasta, Brehnacea iar[=i cuv`ntul carile ]ncepuse la sf`r=it a-l duce apuc[: „A=edar[, ]n lume lucrurile t`mpl[toare celor ce r[d[cina =i pricina dint`i necunoscut[ le ieste, precum toate f[r[ chivernisala cuiva =i f[r[ nici o pricin[ a c[dea =i a s[ t`mpla s[ par. }ns[ fietece de a sa hiri=[ =i adev[rat[ dint`i pricin[ nu s[ lipse=te =i fietecui ceia ce i s[ cade t`mplare, de hul[ sau de laud[, de fericire sau bezcisnicie f[r[ gre= vine2. De 1

Cu ajutorul acestei povestiri, Cantemir demonstreaz[ c[ toate lucrurile ]=i au o cauz[ mai mult sau mai pu\in ]ndep[rtat[ =i c[ totdeauna, mai ales ]n via\a social[, o gre=eal[ nu r[m`ne p`n[ la urm[ f[r[ urm[ri nedorite =i f[r[ a fi pedepsit[. Povestirea este ]n acest fel o demonstrare a legit[\ii rela\iei cauz[-efect ]n lumea fenomenelor sociale. 2 Cantemir face o corectare ideilor filozofice expuse prin intermediul stolnicului ]n partea de la ]nceputul cuv`nt[rii, privind ]mp[r\irea fenomenelor ]n „fiin\[=ti“, adic[ necesare, =i ]nt`mpl[toare. Corectarea const[ ]n precizarea c[, ]n ordinea natural[, fenomenele ]nt`mpl[toare sunt acelea c[rora nu li se cunoa=te cauza, dar c[ ]n realitate nici un fenomen nu este lipsit „de a sa hiri=[ =i adev[rat[ dint`i pricin[“, adic[ de o cauz[ fireasc[ proprie, care este ]n acela=i timp adev[rata sa cauz[ primar[. In ordinea uman[, aceast[ legitate se traduce prin teza c[ orice ]nt`mplare din via\a noastr[ este produsul „chiverniselii cuiva“, adic[ al ordinii divine, care face ca s[ ]nt`mpin[m o ]nt`mplare rea sau bun[ ca o consecin\[ necesar[ a unei cauze primare care este o fapt[ a noastr[. S-ar p[rea deci c[ filozoful Cantemir are ]n vedere dou[ ordini: cea natural[, ]n cadrul c[reia opereaz[ legit[\i naturale, =i ordinea uman[, =i ca atare =i social[, ]n cadrul c[reia intervine divinitatea, ]n postura

272

Dimitrie Cantemir

care lucru, aievea ieste, c[ adun[rile dinceput drepte =i adev[rate pricini s[ nu fie avut, ce numai pentru de=art[ =i ]nflat[ slava numelui =i pentru ca s[ s[ dzic[, iat[ c[ tot capul ni s-au plecat =i tot genunchiul ni s-au ]nchinat, aceste ale lumii r[scoale au pricinit1. Deci pentru izb`nda a voii ]n p[rere ]ncepute, a multora mult[ asupreal[ =i mare ]n[du=al[ s[ face, carea f[r[ plat[ =i osind[, precum nu va r[m`nea, f[r[ prepus ieste2 (c[ suspinele drepte ceriurile p[trund =i lacr[mile obidite chentrul p[m`ntului potric[lesc =i singele v[rsat c[rbune ardz[toriu =i foc p`rjolitoriu s[ face). Carile la vremea sa izb`nda =i osinda ]=i g[tesc, de carile asupritoriul a sc[pa =i n[c[jitoriul a s[ ap[ra preste fire =i peste putin\[ ieste3. Iat[, fra\ilor, izb`nda la u=[, iat[, priietinilor, plata ]n cas[ =i r[splata ]n cap ne-au sosit. Au nu Vulturul, monarh a toat[ zbur[toarea a fi poftind, batgiocura tuturor lighioilor ne-am f[cut? Prodromul ace=tii ur`cioase ve=ti ]nc[ de demult Liliacul era, carile cu cuv`ntul =i cu lucrul ]n mijlocul a tot theatrul =i denaintea a tot ochiul biruin\a au dob`ndit. A=ijderea, acmu, micele acestea musculi\[ dreptatea c`t s[ fie de v`rtoas[, umilin\a c`t s[ fie de ]nalt[ =i m`ndriia c`t s[ fie de plecat[ =i de ]nflat[ de justi\iar[ a faptelor noastre. Cu alte cuvinte, ordinea uman[ apar\ine celei morale, ]n care legit[\ile morale ac\ioneaz[ cu puterea unor legi naturale. }n caracterul necesar =i natural al sanc\iunii divine const[ specificul imanentist al acestei justi\ii. De aici p`n[ la no\iunea de justi\ie imanent[ a ilumini=tilor nu mai era dec`t un pas. 1 Concretiz`nd, stolnicul consider[ c[ adun[rile boierilor, pentru ridicarea ]n scaunul domnesc a lui Mihai Racovi\[, nu s-au ]ntemeiat pe dreptate, ci, urm[rind ]n realitate doar cre=terea prestigiului („]nflat[ slava numelui“), au siluit voin\a multora („tot capul ni s-au plecat“), ceea ce a dus p`n[ la urm[ la r[scoala amintit[. 2 Asuprirea =i siluirea voin\ei nu vor r[m`ne ner[zbunate, ]n ordinea moral[ =i social[, zice Cantemir. 3 Idee directoare ]n filozofia social[ a lui Cantemir: asupritorul social nu va putea sc[pa de r[zbunarea maselor, r[zbunare ce are virtu\ile unui fenomen legic.

Istoria ieroglific[. Vol. I

273

frumos ne ar[tar[. Au nu ]n cartea Vulpei fumul pojarului acestuia mirosiia? +i ]nc[ altele mai rele =i mai cumplite a vini prin ne=tiin\[ prorociia (c[ tot prorocul, adev[rat ]n dzis[ neg`ndit, ]n cuv`nt nealc[tuit =i ]n ie=irea lucrului nesmintit ieste). De vreme ce adev[rate cuvintele Liliacul s[ pomenim ne ]nv[\a, =i precum dec`t C[mila mai mare Filul =i dec`t zimbrul mai iute Inorogul a fi aminte ne aducea. Acestea toate atuncea de batgiocur[ =i ]n sam[ neb[gate s[ avea1, iar[ acmu iat[ c[ piatr[ dup[ piatr[ a s[ poh`rni =i val dup[ val a ne lovi =i a ne n[bu=i au ]nceput. Pentru aceasta dar[, de m[ vi\i asculta, sfatul b[tr`ne\elor mele ieste acesta: Liliacul precum s-au a=edzat s[ nu-l mai cl[tim. Pe Vidr[ ]n g`rle, unde s[ afl[, cu hran[ =i cu alte trebuitoare s[ o chivernisim2. A mu=telor priete=ugul =i fr[\iia, iar[ nu vr[jm[=iia =i veciniia, s[ poftim3. Filul =i Inorogul, c`t ]n putin\[ va fi, precum cu dobitoacele amestec nu avem, a-i ]n=tiin\a s[ silim =i dup[ ]n=tiin\are adev[rul lucrului s[ =i urmedze. De ciia, unde ar pofti a l[cui =i ]n ce chip ar vrea a vie\ui ]n ceva ]mpotrivnici s[ nu ne ar[t[m, ce noi penele noastre s[ ciuciulim, iar[ dobitoacele, cum vor putea, perii s[-=i ling[ =i s[-=i netedzasc[ 4 (c[ cine gardul strein trece =i ]n pomul altuia s[ suie, la ]ntors gardul zid =i la m`ncare poama 1 Stolnicul cere asisten\ei s[-=i reaminteasc[ unele ]nt`mpl[ri prevestitoare ale r[scoalei, neluate ]n seam[ la vremea lor. 2 Pentru a pre]nt`mpina =i alte nenorociri, stolnicul propune ni=te solu\ii: ]n primul r`nd, Marco pseudobeizadea s[ fie l[sat ]n pace unde s-a stabilit (]n Ierusalim), iar, ]n al doilea r`nd, lui Constantin Duca, r[mas ]n Fanar („g`rle“), s[ i se fac[ o pensie viager[ („cu hran[ =i cu alte trebuitoare s[ o chivernisim“), pentru a sc[pa astfel de intrigile lui. 3 O alt[ propunere, de ordin social: boierii s[ renun\e de a mai =erbi pe \[rani, fra\i cu ei. No\iunea de „fr[\ie“ este luat[ ]n sens cre=tin, frate ]nsemn`nd semen de aceea=i credin\[. Ideea nu este numai a lui Cantemir, =erbirea sau rum`nirea \[ranilor fiind condamnat[ de morala vremii. 4 +i fra\ii Cantemir s[ fie l[sa\i ]n pace, muntenii =i moldovenii urm`nd s[-=i vad[ fiecare de treburile lor.

274

Dimitrie Cantemir

piatr[ i s[ face). C[ci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor supuse dosede =i asuprele, de nu Filul, Inorogul, de nu Inorogul, altul ca Inorogul, asupra noastr[ cu vreme va s[ le izb`ndeasc[ =i tot suspinul cu os`nda sa va s[ ne g[sasc[. +i mai v`rtos Inorogul grijliv pentru noi fiind, nu[rul mic repede ploaia va s[ ne trimat[, din carea nu numai penele, =i aripile, ce a=e=i =i cuiburile de prin copaci =i bortele de prin stinci a ne scuti =i uscate a ne feri vrednice nu vor fi (pre slab s[ nu gonim, c[ mai tare l-om face, pre fricos s[ nu sp[riem, c[ mai ]ndr[zne\ s[ va ]ntoarce). Acestea, o priietinilor, de la mine; iar[ voi de la voi ce pofti\i ar[ta\i =i ce vi-i voia lucra\i =i, veri a=e, veri a=e, ]n cea mai de apoi cuvintele mele din minte nu scoate\i“. Pilda, cuv`ntul =i sfatul Brehnacii, macar[ c[ m[rg[ritariul curat la aurul nespurcat =i pietrile scumpe frumos cu aur alc[tuite era, ]ns[ (la inima ]mpietrit[ =i pizm[toare nu cuv`ntul, nu ]nv[\[tura, ce pedeapsa =i p[timirea, ca la dobitoace ]n ceva a spori =i a o domoli poate). }n care chip, Corbul cu Cucunozul, macar c[ lucrul adev[rului cum =i ]n ce fel merge bine cuno=tea, ]ns[ pov[\uind pizma =i urm`nd pofta, vechiul cuv`nt pliniia (cel bun v[dzu, pricep =i laud, dar[ cel r[u voiu =i urm[dz1), =i a=e Corbul, urmele relii pofte c[lc`nd, a cheltuielior pagube, a ostenin\ilor ]n z[dar =i a cinstei numelui sc[dere sim\ind, de ]nceputul vivoros g`nd a s[ p[r[si nu putu, ce toate t`mpl[rile ]mpotriv[, ]ntr-alt chip spre bine =i dup[ a sa poft[ le t`lcuia =i le primeniia. Carile ]ntr-acesta chip Brehnacii r[spuns[: „}nt`i pilda ce ai spus, apoi sfatul carile ai dat foarte bine le-am ]n\eles. Ce pilda ieste a disidemonii iar[ sfatul ieste a micropsihiii, carile ]n toat[ monarhiia noastr[ loc =i cinste a avea nu pot. De unde, nici la una, nici la alta uit`ndu-ne, mai mult zdrobirea cuvintelor a face nici ne trebuie, nici ni s[ cade. Iar[ c`t ieste despre partea lucrului ce s-au t`mplat, nici a ]mp[ratului nostru ]n cinstea 1 Parafrazare a unui aforism al apostolului Pavel: „v[d ceea ce este bine, ]ns[ urmez pe cele rele“.

Istoria ieroglific[. Vol. I

275

numelui vreo sc[dere, nici monarhiii noastre vreo pagub[ s-au f[cut sau s[ va face. Ce mu=tele, neam obraznic fiind, a sa hiri=[ mojicie cu =ederea la mas[ nechemate =-au ar[tat. Deci precum dul[ii, coteii =i m`\ele din f[r[mu=ile mesii st[p`nilor s[ hr[nesc, a=e =i calicios =i obraznic feliul acesta din l[turile vaselor noastre via\a de-=i vor sprijeni, de div[ ieste? C[tr[ aceasta, ]mp[ratului nostru dinceput nu pentru mu=tele zbur[toare, ce pentru pasirile cu pene, cu oa[ =i ]n aer vie\uitoare sfatul i-au fost, ca pre unul singur monarh st[p`nitoriu =i obl[duitoriu s[ =tie. Iar[ pre aceste spurc[ciuni ]n num[rul zbur[toarelor sale a le numi, de nu s[ va milostivi, din slava cinstii m[rimei sale ce i s-au sc[dzut? Mu=tele dar, ca ni=te lighioi spurcate, mojicoase =i ]n sam[ neb[gate, las[-le s[ ]mble1. Iar[ noi, de lucrul ]nceput apuc]ndune, la sf`r=it a-l duce nevoitori s[ fim, pre carile ]n cur`nd[ vreme a-l videa bun[ =i f[r[ prepus nedejde avem, de vreme ce, iat[, hirograful tuturor ]n m`nule noastre ieste, ]n carile nu numai isc[liturile cu numerile, ce =i inimile cu sufletele li s[ cuprind, din carele nici a s[ ]ntoarce, nici a s[ c[i pot (c[ dec`t cuv`ntul dat, alte mai tari =i mai v`rtoase leg[turi a fi nu poate, ]ns[ la cei a cinstei cuv`ntului cunosc[tori). Iar[ amintrilea, cu a noastr[ linevire, lucrul ]ntr-alt chip de s-ar t`mpla, atuncea cu bun[ sam[ truda ]n de=ert, cheltuial[ ]n pagub[ =i a cinstei numelui betejire ar urma. Pentru care lucru, pentru ca lauda adev[rat[ =i odihna feric`t[ a dob`ndi s[ putem, cele ispr[vite a ]nt[ri, cele neispr[vite ca s[ le s[v`r=im =i s[ le ispr[vim a sili trebuie. Acmu, dar[, tot temeiul lucrului ]ntr-aceasta au r[mas, ca Lupul la b`rlogul s[u necl[tit s[ s[ p[zasc[, Filul ]n giur, ]mpregiur cu hendec, dup[ obiceiu, s[ sa ]ncungiure =i s[ s[ ]nchidz[, Inorogul prin mun\i, 1

Cantemir pune pe seama lui Br`ncoveanu cuvinte de dispre\ la adresa \[r[nimii. Imaginea l[sat[ despre marele domn al |[rii Rom`ne=ti este cu totul subiectiv[ =i nedreapt[. Dimpotriv[, el a r[mas ]n istoria noastr[ ca un sprijinitor al culturii =i ca un abil =i patriot om politic.

276

Dimitrie Cantemir

cu tot feliul de m[iestrii =i de v`n[tori la m`n[ a s[ aduce s[ nevoim. +i a=e, acestea spre alalte s[v`r=indu-s[, iat[ c[ toat[ odihna vecinic[ f[r[ prepus vom dob`ndi =i ]n urm[ alt g`nd ]mpotriv[, de tulburare =i de nea=edzare, nu va mai r[m`nea1“. Acestea a Corbului, Cucunozul, Pardosul, R`sul =i alalte mai toate, carile cu s`ngele fierbinte ma\ile a-=i r[cori =tiu, adeveriia.

1 Br`ncoveanu refuz[ sfaturile stolnicului =i hot[r[=te ca Lupu Bogdan hatmanul s[ aib[ ]n continuare domiciliu for\at, Antioh Cantemir s[ fie ]nchis ]ntr-o cetate ]mprejmuit[ cu =an\ de ap[rare („hendec“), iar Dimitrie Cantemir s[ fie =i de aici ]nainte urm[rit =i „v`nat“ peste tot. A=adar, dup[ venirea ]n scaun a lui Mihai Racovi\[, se reia prigoana ]mpotriva Cantemire=tilor.

277

Istoria ieroglific[. Vol. I

PARTEA A CINCEA CUPRINS

A=edar[ Corbul, din senten\ia ce dedese nemutat =i de mare pizm[ ]n tot cuv`ntul adev[rului ne]nduplecat st`nd, cu tot deadinsul de goana =i v`n[toarea celor nesupuse dobitoace s[ apuc[ (c[ pizma ]ndelungat[ calului sirep =i nedomolit s[ asam[n[, carile pentru ca pe cel de pe d`nsul s[ lepede, ]nt`i pe sine de mal s[ surup[). Deci c[tr[ dul[ii de cas[, +oimul1, ogar`i =i coteii trimas[, porunc[ ca aceasta d`ndu-le, ca nici un munte ]nalt =i nici o vale ad`nc[ necercat[ =i nescuciurat[ s[ nu las[ =i pentru ca ]n m[iestriile ]ntinse pre Inorog s[ aduc[ ]n tot chipul, s[ sileasc[. Iar[ amintrilea, slujba =i porunca de n-or cumva plini (clon\ul Corbului, precum ]n cele streine, a=e ]n cele ale sale a cioc[ni =tie =i jiganiia carea puii din trup a-=i lep[da nu s[ milostive=te, au c[tr[ priietin =i tovar[= dreptatea va putea \inea). Ace=tea a=e, dup[ porunc[, ]n toate p[r\ile s[ ]mpr[=tiiar[ =i prin v`rvurile mun\ilor =i prin fundurile r`pilor nici un loc nec[lcat, necutreierat =i neadulm[cat nu l[sar[. Inorogul, ]n primejdiia ce s[ afl[ v[dzind =i ]nc[ c`te ]l a=teapt[ socotind, deodat[ ]n simceaoa a unui munte a=e de ]nalt s[ sui, c`t nu jiganie ]mbl[toare a s[ sui, ce nici pasire zbur[toare locul unde sta a privi 1

+oimul este postelnicul Toma Cantacuzino, pe care Br`ncoveanu ]l trimite la Istanbul ca =ef al iscoadelor =i spionilor s[i (,,coteii“), ]mpreun[ cu capuchehaiele de atunci („dul[ii“) =i c[l[ra=ii sau curierii c[lare („ogarii“), pentru a-l c[uta pe Dimitrie Cantemir =i a-l prinde. Urmeaz[ desf[=urarea ac\iunii, sistematic pl[nuit[, de capturare a lui Dimitrie Cantemir de c[tre agen\ii spionajului br`ncovenesc.

278

Dimitrie Cantemir

peste putin\[ era. C[ci la sui=ul muntelui una era potica, =i aceia str`mpt[ =i =uv[it[ foarte, carea ]n ple=ea muntelui prea cu lesne ]nchidzindu-s[, pre aiurea de suit alt drum =i-alt[ cale nici era, nici s[ afla. Iar[ ]n v`rvul muntelui locul ]n chipul unii poiene c`tva ]n lung =i ]n lat s[ l[\iia =i s[ de=chidea, unde ape dulci =i r[ci cur[toare, ierbi =i p[=uni ]n fel de fel cresc[toare =i pomi cu livedzi de toat[ poama roditoare =i gr[dini cu flori ]n tot chipul de frumoase =i de tot mirosul m`ng`ios purt[toare era. }n loc ca acesta Inorogul vie\uind, macar c[ ]n tot feliul de desf[t[ri =i de ]nd[m`n[ri s[ afla, ]ns[ (inimii ]nchise =i de grij[ cuprinse tot dulcele amar =i tot largul str`mt ]i ieste1). +oimul, c`teodat[ peste mun\i ]n[l\indu-s[, locul, potica =i ]nchisoarea ei cum =i ]n ce chip ieste videa, ]ns[ pre Inorog undeva macar[ nu z[riia. C[ci Inorogul preste toat[ dzua supt deas[ umbra pomilor aciu`ndu-s[ =i la un loc necl[tit a=edzindu-s[, noaptea numai la locurile p[=unii duc`ndu-s[ =i c`teodal[ =i la prundi= din munte ]n ses cobor`ndu-s[, p`n[ ]n dzu[ iar[=i la locul aciu[rii sale s[ afla2. }ntr-acesta chip, Inorogul c`t[va vreme str`mt[ =i pustnic[ via\[ duc`nd, =i nu ]n sil\ele, ce a=e=i nici ]n viderile sau audzirile gona=ilor c[dzind, coteii de cehnit, ogarii de sc`ncit, dul[ii de breh[it =i +oimul de piuit amur\is[ =i, din toate puterile obosindu-s[, a v`n[torii toat[ nedejdea pierdus[. De care lucru prin scrisori Corbului =i altor sfetnici =tire f[cur[, precum v`n[toarea Inorogului nenedejduit[ ieste =i, de ieste cu putin\[, alt chip de chivernisal[ s[ afle =i spre aceia a s[ a nevoi s[ nu s[ ]ngaime, c[ ]ntr-acesta 1 Simceaoa muntelui: curte de om mare, carea nu s[ poate c[lca (D.C.) — prinz`nd de veste, Dimitrie ]=i g[se=te ad[post ]n casa unui mare demnitar otoman, al c[rui nume nu ]l dezv[luie =i unde agen\ii lui Br`ncoveanu nu puteau p[trunde. 2 Prundi=: casele de pre marginea boazului, dinafar[ de cetate (D.C.) — zona exterioar[ cet[\ii de pe malul Bosforului, unde Dimitrie ]=i avea palatul personal =i unde revenea ]n timpul nop\ii.

Istoria ieroglific[. Vol. I

279

chip lucrul de va r[m`nea, sf`r=itul cu mult[ trud[ =i cu mare primejdie a nu fi nu poate.1 Ve=ti ca acestea Corbul audzind, cu mare urgie s[ ]nfoc[ =i cu grele =i aspre cuvinte r[spunsul le dede, de lenevire =i de nenevoin\[ tare vinuindu-i. A=ijderea, de acmu ]nainte ]ng[imele ca acestea de vor mai pomeni =i lucrul dup[ porunc[ de nu vor plini, cu pedeaps[ de moarte l[ud`ndu-li-s[, precum ci =i dup[ d`n=ii semen\iia lor ]n urgiia =i sc`rba ]mp[r[teasc[ ]n veci vor r[m`nea le dzicea.2 +oimul =i alal\i ]mpreun[ cu d`nsul r[spuns ca acesta lu`nd, nu pu\in s[ ]ntristar[ (c[ci cr[nc[itul Corbului aspru =i spre r[i chedzi tuturor pasirilor =i dobitoacelor s[ vede =i ieste). De care lucru, cum vor face =i cum vor drege sta de s[ mira. C[ de o parte, urgiia Corbului tare ]i sp[im`nta, iar[ de alt[ parte, greutatea lucrului peste putin\a lor ]i ]mpresura. +i a=e, cu to\ii la un loc s[ s[ adune, ca pentru nevoia ce le sta asupr[, sfat de ob=te s[ fac[, dzi =i soroc ]=i pus[r[.3 Deci dup[ dzua pus[, la locul ]ns[mnat cu to\ii adun`ndu-s[, dup[ ce multe cuvinte =i ]n ciur =i ]n d`rmoiu cernute =i zb[tute la mijloc pus[r[, cu to\ii sufletele s[-=i piardz[, iar[ trupurile =i via\a s[-=i agonisasc[ aleas[r[. Adec[ s[mn de pace =i giur[m`nt de priete=ug Inorogului s[ trima\[, =i la cuv`nt prietenesc =i f[r[ vicle=ug ca cum l-ar chema, din v`rvul muntelui, la gura potic[i, ]n marginea apii, carea pe acolea trecea, s[-l coboar[. C[ci pe supt poalele muntelui =i pre l`ng[ gura potic[i o ap[ mare =i c`tva de lat[ curea, unde ei socotiia c[, Inorogul de s[ va cobor], despre 1 Echipa de urm[ritori trimis[ de Br`ncoveanu a aflat unde era ascuns Dimitrie, dar ]=i d[ seama c[ a merge p`n[ acolo implic[ primejdii pentru ]nsu=i domnul |[rii Rom`ne=ti. 2 Nelu`nd ]n seam[ primejdia la care se expunea, Br`ncoveanu ]=i dojene=te spionii pentru lipsa lor de curaj =i le porunce=te, amenin\`ndu-i cu pedepse, s[ fac[ totul pentru a captura pe Dimitrie. 3 Toma Cantacuzino convoac[ spionii de sub conducerea sa, pentru a hot[r] m[surile ce trebuiau luate.

280

Dimitrie Cantemir

str`mptoare ei ]l vor lua. Iar[ dinainte apa ]l ocole=te, din dreapta =i din st`nga malurile cu mreji =i cu sil\e avea ]mp[nate =i ce ieste temeiul a toat[ f[r[legea, cu giur[m`ntul tot vicle=ugul c[ptu=it =i acoperit av`nd, precum loc de =uv[it =i parte de n[zuit nu va mai avea, nedejduia (c[ giur[m`ntul ]ntre muritori apa cur[\iii fiind, vinul =i veninul f[r[legii s-au f[cut, carile ]nt`i dulce ]mbat[, apoi amar otr[ve=te =i ]neac[1). Aceste bl[st[mate =i f[r[ de lege sfaturi dup[ ce cu to\ii de bune le aflar[ =i de folos a fi le a=edzar[, alt[ r[d[cin[ supt roata carulul =i alt o\apoc ]n copita calului li s[ ar[t[. C[ci +oimul ]ntracesta chip dzis[:“Bine c[ noi lucrurile la aceast[ cale am pus, dar[ cine s[ va putea afla carile la locul unde Inorogul l[cuie=te a s[ urca s[ poat[? +i aceste cuvinte de miiere amestecate cu fiiere cine i le va povesti? +i giur[m`ntul nostru cel fr[m`ntat cu z[har =i dospit cu toaps[c amar cine i-l va da?“ Cu to\ii, de tot sfatul uimi\i =i de tot ]n=tiin\atul lipsi\i, t[cur[ =i ce s[ r[spundz[ cuv`nt macar[ nu avur[ (c[ c`nd socoteala asupra r[ut[\ii ieste ]ntemeiat[, atuncea nu numai ascunsul inimii n[c[jindu-s[ s[ pedepse=te, ce tot lucrul ]mpotriva drept[\ii pus aspru =i groznic s[ ive=te). +i a=e, cu to\ii ]n labirinthul neafl[rii =i ]n r[t[cirea nenemeririi ar fi r[mas, de nu ]n mun\i pre aceia vreme jiganiia carea Hameleon s[ cheam[ s-ar fi aflat (c[ precum ]n tot adev[rul organul drept[\ii, a=e ]n toat[ minciuna organul strimb[t[\ii a lipsi nu poate), a c[ruia fire ]n toate fe\ele a s[ schimba, precum s[ fie, mai denainte s-au pomenit. Acesta dar[ macar[ c[ la putin\a trupului mai mult dec`t un =oarece nu era, ]ns[ ]n puterea a ]nvoin\ii a tot r[ul dec`t un balaur mai putincios era. +i macar c[ la sfat nechemat viind =i la cuv`nt ne]ntrebat r[spundzind, precum el lucrul acesta a-l s[v`r=i =i slujb[ ca aceasta a plini va putea, dzis[. A=ijderea, c`teva mijloce spre a lucrului lesnire precum va 1 Gura potic[i: poarta cet[\ii, cap[tul uli\ii (D.C.) — agen\ii munteni, folosindu-se de jur[minte mincinoase, pentru a-l prinde, vor s[-l atrag[ pe Dimitrie ]n afara ad[postului s[u, ]ntinz`ndu-i o curs[ la poarta cet[\ii Istanbul.

281

Istoria ieroglific[. Vol. I 1

afla, cu multe lingu=ituri, tare s[ f[g[duiia. Iar[ povestea Hameleonului ]ntr-acesta chip era:2 odin[oar[, Hameleonul, prin prundi=ul apei3 aceiia ]mbl`nd, apa poate fi Nilul4 era, c[ci din ap[ un crocodil5 mare groznic ie=ind, pre becisnicul Hameleon, pentru c[ s[-l ]nghi\[, ]n f[lci6 ]l lu[. Hameleonul, macar c[ ]n fa\a a tuturor gon\ilor s[ schimb[, ce ]n ceva=i macar[ a-=i folosi nu putu (c[ci la viderea ochilor toate sim\irile =i chitelele s[ ]ncuie). A=e, f[r[ veste el ]n vr[jma=i col\ii crocodilului afl`ndu-s[, nu numai schimb[rile =i mut[rile, ce a=e=i =i pre sine cine =i ce s[ fie s[ uit[. }ns[ biftuirea crocodilului norocul Hameleonului fu, carea vreme spre ascultarea l`ngedii rug[minte ]i dede. Hameleonul, dar[, cu mare umilin\[ =i ca cel ce moartea ]n ochi ]=i vede, din toat[ nevoin\a =i cu toat[ jelea rug`ndu-s[, dzicea: „O, domnul =i st[p`nul mieu, o, pricina mor\ii =i vie\ii mele, o, puternicule puternicilor =i biruitoriul biruitorilor, p`n[ a nu m[ face stram\e printre col\ii t[i, spre plecatele =i tic[loase cuvintele mele audzul ]\i pleac[ (c[ nu at`ta hrana m`niia foamei potole=te, pre c`t rug[mintea cu plec[ciune t[riia vr[jm[=iii ]nfr`nge; =i de multe 1 Hameleonul, Scarlat Ruset, fratele mai mic al lui Iordache (Pardosul), se afla atunci ]n Istanbul. Pu\intel la trup =i plin de r[utate — dup[ cum ]l portretizeaz[ scriitorul — el se ofer[ s[ atrag[ pe Dimitrie ]n curs[, pentru ca agen\ii munteni s[ poat[ pune m`na pe el. Acesta, ]ntruchip`nd ]n cel mai ]nalt grad r[utatea =i perfidia, ]=i va depune toate silin\ele pentru pierderea lui Dimitrie Cantemir. 2 Povestea care urmeaz[ este o ]nt`mplare din via\a lui Scarlat Ruset, pe care scriitorul o red[ cifrat. 3 Casele din afara zidurilor Istanbulului pe marginea Bosforului. 4 Nilul poate fi: bogazul, limanul carile merge p`n[ la Vlaherna (D.C.) — acest liman este Cornul de Aur, iar Vlaherna este o veche m`n[stire, aflat[ ]n cap[tul interior al acestui liman care r[spunde ]n Bosfor. 5 Crocodil: hasechi, pristavii bostangiilor (D.C.) — comandantul bostangiilor, trupele de securitate ale sultanului, ]ns[rcinate =i cu paza =i ordinea ]n cetate. 6 F[lcile crocodilului: ]nchisoarea la boslangii, caichana (D.C.).

282

Dimitrie Cantemir

ori ce simceaoa sule\ii n-au p[truns, cuv`ntul umilit au domolit)“. Crocodilul, a-l zdrumica f[lcile oprindu-=i, ce i-ar fi cuv`ntul ]l ]ntreb[. Hameleonul dzis[: „(Usc[ciunea posmagului spre potolirea foamei, iar[ nu spre dezmierdarea mesii s[ g[te=te), de care lucru a dzice ]ndr[znesc c[ din f[r`miia mic[ ca mine mai v`rtos ]n vreme de sa\iu ca acesta, ce folos sau desf[tare a=e mare a sim\i vii putea, =i crede-m[, domnul mieu milostiv, c[ din uscate =i zv`ntate o=cioarele mele, f[r[ numai scorneala gre\ii plinului stomah alt[ ceva a ie=i nu poate. Deci ]n firea crocodilului de ieste vreo mil[, acmu ]n mic=orimea =i mie=elimea mea s[ arete. Iar[ eu, robul st[p`nului =i cru\[toriului mieu, giuruiesc ca preste pu\ine dzile =i ]n cur`nd[ vreme, un v`nat mare, gras =i frumos agonisind s[-i aduc, carile, oric`t de mare =i vr[jma=[ foame ai avea, a o potoli =i a o s[tura s[ poat[, =i oric`t de fl[m`nd stomahul \-ar fi, de biv =i de sa\iu a-l s[tura =i a-l ]mplea destul s[ fie. Iar[ cuv`ntul f[g[duit cu lucrul de nu voi ispr[vi, st[p`nul mieu milostiv bine =tie c[ via\a mea ]n prund =i l[ca=ul mieu l`ng[ ap[ ieste, pentru care lucru, oric`nd ar vrea =i ar pofti, de nu mas[ ]ndestulit[, iar[ gustare frundzerit[ tot voi fi“. Crocodilul, =i s[tul ]ntr-acea vreme =i lacom pre alt[ vreme, pentru g[ina de m`ne oul de ast[dzi l[s[ =i tare cuvintele =i giuruitele Hameleonului poftorind, ]ntr-alt chip de va fi sau alte pricini de va pune tare ]l ]ngroziia =i ]n fel de fel de munci =i de pedepse i s[ l[uda. +i a=e=i, precum ]nt`i limba cea lung[ ]i va zmulge, apoi toate m[dularile f[r[ de nice o mil[ ]i va zdrobi, dzicea1. 1 Rezult[ c[, ]n ]mprejur[ri necunoscute, Scarlat Ruset ar fi ]nc[put pe m`na bostangiilor, care l-au aruncat ]n ]nchisoarea lor (caitchana). De acolo el a sc[pat, promi\`nd ]n schimb c[ le va da pe m`n[ „un v`nat mare, gras =i frumos“, care nu era altul dec`t Dimitrie Cantemir ]nsu=i. Obliga\ia ce =i-o lua Ruset poate ]nsemna c[ acest membru al familiei Cup[re=tilor se angajase s[ lucreze ca agent al poli\iei imperiale otomane. Mai departe vom afla =i motivele pentru care preg[tea o astfel de soart[ fostului s[u prieten =i st[p`n, =tiut fiind c[ familia Rusete=tilor fusese credincioas[ at`t lui Constantin Cantemir c`t =i fiilor s[i.

Istoria ieroglific[. Vol. I

283

1

La Hameleon de lungimea limbii ce are lucru de mirat ieste, pentru a cui fire ]nt`i a povesti pu\intel z[b[vindu-ne, apoi iar[=i la cuv`ntul nostru ne vom ]ntoarce. Aceast[ jiganie ]n p[r\ile calde s[ na=te =i mai v`rtos cei mari la Barbaria2, dar[ mai mici =i la Zmir3, ]n Asia, s[ afl[. Chipul dec`t altor jig[nii mai mult broa=tei s[ asam[n[, numai capul spintic[tura gurii pe=telui ce-i dzic lacherda s[ r[duce. Grumadzi n-are, gura mult spinticat[ =i p`n[ la umere agiunge, c[ci, ca =i pe=tele, grumadzi n-are, ce capul cu spinarea la un loc i s[ \ine. De la cap p`n[ la coad[ spinarea ca a porcului greb[noas[ =i g`rbov[-i ieste. Peste tot trupul p[r sau alt felu de piiele nu are, ce ]n chipul sagriului soldzi m[nun\ei =i ]n v`rv ascu\i\ei are. La ochi albu=uri ]n giurul ]mpregiurul luminii ca alte jig[nii nu are, ce pre unde ar fi s[ fie albu=ul ochiului, iar[=i soldzi=ori ca =i peste tot trupul are, numai mai m[nun\ei; tot ochiul ]n chipul movieli\ii din melciuri afar[ ca a broasc[i ies =i de la r[d[cin[ ]n sus, de ce m[rg, s[ ascut, iar[ ]n v`rvul ascu\iturii lumina ochiului c`t un gr[un\ de mac g[lbinind s[ vede. C`nd ]ntr-o parte =i ]ntr-alta va s[ caute, nu capul, ce melciurile ochilor ]=i ]ntoarce, cu carile ]n toate p[r\ile slobod caut[. Picioare are patru, ]ns[ cele denainte la bra\ cu a moim`\ei ]=i sam[n[; degete cinci =i lung=oare are, =i, c`nd cu palma prinde ceva, ]ntre doa[ =i ]ntre trii degete palma i s[ ]nchide =i s[ de=chide, de o 1 Urmeaz[ o descriere =tiin\ific[, surprinz[tor de exact[ =i am[nun\i\[, pe care Cantemir o face Hameleonului ca animal, descriere pe care o presar[ icicolo cu unele simboluri referitoare la caracterul ur`t, plin de perfidie diabolic[ al personajului. Scriitorul nume=te aceast[ descriere, la cheie, Hiri=[ istoriia Hameleonului, prin care ]n\elege carea precum ieste jigania arat[, vr`nd s[ sublinieze c[ nu face dec`t o descriere a animalului =i nu a personajului. }n acela=i sens trebuie ]n\eleas[ =i o alt[ explica\ie de la cheie: Hiri=[ t`lcuirea schimb[rii fe\elor hiri=ului hameleon: cea din fire ar[tare, car t`lc n-are. Am putea intitula aceast[ secven\[ Chipul =i firea hameleonului. 2 Africa de Nord, f[r[ Egipt, prin care se in\elegea atunci zona ocupat[ ast[zi de Algeria, Tunisia =i Libia. 3 Izmir (antica Smirna), localitate din Asia Mic[.

284

Dimitrie Cantemir

parte degetul cel mare =i cu cel de l`ng[ d`nsul puind, iar[ de alt[ parte alalte trii r[m`ind. Coada c`t a =oarecilor celor mari ieste de lung[, cu carea nu mai pu\in dec`t cu m`nule prinde ce ar fi de prins, c[ci c`nd va s[ s[ suie s[u s[ coboare pre varga sup\ire, precum cu br`ncele apuc[, a=e =i coada ]n giur ]mpregiur ]=i ]mpletice=te, ca din m`ni de s-ar sc[pa, de coad[ sp`ndzurat r[m`ind, iar[=i a s[ apuca s[ poat[. Limba nu mai scurt[ dec`t coada ]i ieste, ]nc[ poate =i mai lung[ s[-i fie. Iar[ ]n v`rvul limbii din fire a=e ieste d[ruit, ca cum cleiu sau v`sc ar avea. Deci de departe =i totdeodat[ limba sco\indu-=i, o lunge=te =i pre care musc[ a lovi s-ar t`mpla, ]ndat[ pre limb[-i ]ncleit[1 r[m`ne, de unde nicicum a s[ mai dizlipi sau a mai sc[pa mai poate. In toat[ via\a lui ceva a m`nca nu s-au v[dzut, ce hrana2 aierul =i v[zduhul3 ]i ieste. C[ci Hameleonul pre carile a videa ni s-au t`mplat prin vremea a unui an ]n cu=c[ ]nchis, f[r[ m`ncare =i f[r[ b[utur[ au tr[it. A c[ruia moarte nu de alt[, ce de nesufereala gerului s-au t`mplat. Iar[ c`nd prindea mu=tele, precum s-au dzis, nu pentru hrana, ce pentru gioaca le prindea, =i dac[ le ]nghi\iia, ]ndat[=i pre gios le lep[da, nicicum musca betejind, c[ci musca, dac[ c[dea, cu picioarele mi=ca =i, multe dintr-]nsele dezmetecindus[, iar[=i zbura. Alt glas sau c`ntec nu are, f[r[ numai ca un foale, de v[zduh ]mpl`ndu-s[, c`nd s[ r[zsufl[, ca foalele c`nd s[ r[zsufl[, co=ul ]i r[zsun[. Cea din fire floare ]i ieste alb[ cu negru 1 }ncleitura musc[i asupra limbii: n[p[=tile carile scorne=te asupra p[tima=ilor (D.C.) — scriitorul puncteaz[ din loc ]n loc descrierea cu elemente care contureaz[ portretul moral al personajului. 2 Hrana: agonisit[ dreapt[ (D.C.) — c`=tig prin mijloace cinstite, corecte. 3 V[zduhul, aierul stricat: cam[t[, dob`nda banilor (D.C.) — ]n text lipse=te termenul „stricat“, dar la „scara“ de la ]nceputul scrierii aierul stricat este sam, explicat: un fel de v`nt otr[vit carile, lovind pe om, ]ndat[ s[ face cenu=[ =i hainele-i putredzesc. }n alta parte; apare sam aierul, explicat de ast[ dat[ la cheie ca datoriia =i s[r[ciia Hameleonului. }n orice caz, Cantemir ne informeaz[ cu umor c[ veniturile „cinstite“ ale lui Scarlat Ruset proveneau din cam[t[.

Istoria ieroglific[. Vol. I

285

picat[, precum sint soldzii costr[=ului. Iar[ amintrilea, ori ]n ce felu de floare va, ]ntr-aceia s[ poate schimba. Deci, c`nd s[ m`nie s[ face verde, c`nd s[ ]ntrist[ s[ face negru, iar[ c`nd s[ vesele=te, ro=iu cu galb[n amestecat s[ face. A=ijderea =i f[r[ pricin[ ]n tot feliul de fe\e s[ schimb[, iar[ mai v`rtos ]n floarea ce-i st[ denainte, hiri= ]ntr-aceia s[ mut[1. Pricina ace=tii puteri ce are, adec[ din nemic[ flori =i fe\e2 ]n divuri, ]n chipuri a-=i agonisi mul\i ]n multe chipuri a o ar[ta s[ nevoiesc, ]ns[, pre c`t noi sama a-i lua am putut, ieste aceasta: Gr[un\ele cele m[nun\ele carile ]n chipul sagriului peste piiele ]i sint fietecarile din patru p[r\i, ]n patru fe\e ieste din fire v[psit, adec[ alb, negru, ro=iu =i albastru ]n floarea ceriului, carile sint v[psele din fire st[t[toare. Deci, c`nd va s[ s[ fac[ negru, to\i soldzi=orii cu partea cea neagr[ ]n sus ]i ]ntoarce; a=ijderea c`nd va s[ s[ fac[ ro=iu, alalte dedesupt ascundzind, partea soldzi=orilor cea ro=ie deasupra scoate, =i a=e la alalte face.C[ci to\i soldzii lui sint r[tunzi =i ]n chipul sferii prin piiele i s[ ]ntorc =i precum ]i ieste voia ]i mut[. A=ijderea, c`nd va s[ s[ mute ]ntr-alte fe\e, fe\ele soldzilor amestec[ =i, ]n chipul zugravilor, din c`teva flori amestecate alt[ floare scorne=te. Deci pentru firea =i chipul Hameleonului at`ta destul fiind, la cuv`ntul nostru s[ ne ]ntoarcem. A=e, Hameleonul, supt groaza datului cuv`nt c[tr[ crocodil (precum mai sus s-au pomenit) legat =i str`ns fiind3 =i pentru 1 }n floarea ce-i st[ denainte, ]ntr-aceea s[ mut[: cu care viclean s[ tumpin[, cu acela p[rta= s[ face (D.C.). 2 Fe\ele a-=i schimba: vicle=ugurile a-=i muta (D.C.) — aceste c`teva simboluri contureaz[ ]n mod expresiv portretul moral al lui Scarlat Ruset. 3 Groaza datului cuv`nt: chiz[=iia pentru datoriie (D.C.) — Scarlat fusese b[gat ]n ]nchisoarea bostangiilor pentru o datorie b[neasc[, pe care nu avea cum s-o plateasc[, neav`nd bani (de corelat cu expresia de mai sus: „datoriia =i s[r[ciia Hameleonului“). Pentru a sc[pa de acolo, el promite cu juram`nt („groaza datului cuv`nt“) c[ ]n locul datoriei va da pe m`na lor pe Dimitrie Cantemir.

286

Dimitrie Cantemir

voroava Inorogului audzind, ]ndat[ socoti c[ din doa[ lucruri unul tot va putea ispr[vi, unul, c[ el la trup mic1 =i la suit =i la cobor`t sprintin fiind, pre fietecare str`mptori a ]nc[pea =i oriunde Inorogul ar fi a s[ urca va putea. Deci Inorogul, dup[ viclene giur[m`nturile ce va s[-i dea domirindu-s[, s[ va ]ncredin\a =i la marginea apii ]n prund de s[ va cobor] =i dul[ii de-l vor putea v`na, precum mare slujb[ c[tr[ Corb =i c[tr[ to\i mare priete=ug au f[cut s[ va ar[ta, care slujb[ f[r[ nedejdea a mare =i ]ndestulit[ plat[ nu era. Iar[ altul, ca de nu vor putea dul[ii pre Inorog st[p`ni (c[ci vicleana jiganie =i aceasta =tiia, c[ Inorogul nu pu\in[ iu\ime ]n picioare are) =i de le va cumva din gur[-li sc[pa, alt loc de n[zuin\[ nu poate s[ aib[, f[r[ numai cu ]notatul apii, de vreme ce toate str`mptorile =i poticile acmu ]nchise =i p[zite fiind. +i a=e, v`natul ]n ap[ crocodilului s[ arete socotiia =i cu a Inorogului nevinov[\ie el din vina robiii s[ scape, g`ndiia2 . }n scurt, sau Corbului spurcat[ slujb[, sau crocodilului crunt[ plat[ cu a Inorogului cur[\ie s[ fac[ tare n[vr[piia. Cu care mijloc, pricin[ a i s[ da v[dzind, de lucru spurcat =i sc[r[nd[vicios ca acesta s[ apuc[, ca el, organul f[r[legii, vasul otr[vii, lingura vr[jbii, tocul minciunilor, sil\a am[gelii, cursa vicle=ugului, v[psala str`mb[t[\ii =i v`ndzitoriul drept[\ii s[ s[ fac[ priimi (c[ r[utatea ]n neam mo=tenindu-s[, ]n care chipuri s[ s[ ijd[rasc[ nu cearc[, ce unul sf`r=itul r[ut[\ii ieste, ca ]mpotriva binelui s[ fac[ ce ar face, carile nici ]mpotriva a c[rui bine, nici cu care chip de r[utate s[ sluje=te caut[). +i ]nc[ mai v`rtos f[r[lege peste f[r[lege =i r[utate 1 Socotim o repetare a informa\iei, la propriu, c[ Scarlat Ruset era mic de stat. 2 Scarlat Ruset imagineaz[ o stratagem[: dup[ ce Dimitrie s-ar fi l[sat atras ]n afara ad[postului s[u din casa marelui demnitar, el urma, la ]ntoarcere, s[ fie capturat, fie de agen\ii munteni (dul[ii), dac[ acesta se ]napoia pe calea uscatului, fie de bostangii (crocodili), dac[ se ]ntorcea pe ap[ (]notatul apii este trecerea cu caicul). }n felul acesta, prezumtiva victim[ nu se putea salva.

Istoria ieroglific[. Vol. I

287

peste r[utate a gr[m[di nu s[ siia, de vreme ce nu numai de binefacerile carile de la Inorog v[dzus[ uita, ce ]nc[ pentru bine cu r[u a-i r[splati1 (jiganiia carea bine nici a face, nici a gr[i, nici a pomeni au ]nv[\at) s[ ispitiia =i s[ nevoia. C[ odinioar[ Hameleonul putred =i otr[vit aerul (carile Sam s[ cheam[2) ]nghi\ind, de carile lovit =i topiscat, acmu celea mai de pre urm[ duhuri tr[gea, a c[ruia patim[ Inorogul v[dzind, s[ milostivi (c[ inima milostiv[ cu cel ce-l doare o doare =i cu cel p[tima= ]mpreun[ p[time=te) =i cornul cel ce a toat[ fire de binef[c[toriu ieste, spre putred =i acmu mai ]mpu\it trupul Hameleonului ]=i ]ntins[s[, cu a c[ruia umedzal[, tops[cos aerul carile prin tot trupul l[\it =i ]mpr[=tiiat ]i era, sp[l`nd =i toat[ putregiunea cur[\indu-i-o, iar[=i la via\[ l-au ]ntors.3 Ce jiganiia spurcat[, ]nc[ de demult ]n =coala Camilopardalului ithica4 ascult`nd, a lui titul carile deasupra por\ii scris ieste poate fi ]nv[\ase. Carile ]ntr-acesta chip s[ cite=te: (P`n[ c`nd cineva pre cel al s[u de bine f[c[toriu vede, datoriia acelui f[cut bine ]n cuno=tiin\a inimii stidire =i patim[ ]i aduce, carea pururea supt leg[tura datoriii ]l str`nge. Deci pentru bine 1 Aluzie la binefacerile pe care odinioar[ Dimitrie le-ar fi f[cut lui Scarlat, dar pe care acesta le uitase. 2 Sam aerul, adic[ aerul otr[vit, ]nseamn[ datoriia =i s[r[ciia Hameleonului (D.C.) — este vorba de o etap[ ]n via\a lui Scarlat Ruset c`nd acesta tr[ia ]n str`mtorare, lipsit de bani. 3 }ntoarcerea la via\[: ]mbog[\irea, avut a-l face (D.C.) — Scarlat fiind ]ntr-o vreme lipsit de mijloace materiale, ]n a=a fel ]nc`t nu avea nici m[car cu ce s[-=i ]ntre\in[ via\a, Dimitrie i-a dat o mare suma de bani. Aceasta s-a ]nt`mplat probabil pe vremea ]n care Rusete=tii erau ]n bune rela\ii cu familia Cantemir. 4 Rezult[ c[ Scarlat fusese odinioar[ elevul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, pe c`nd acesta fusese profesor la Academia Greceasc[ din Fanar, ]n realitate o ]nalt[ =coal[ a Patriarhiei Ortodoxe din Istanbul. Aluzia la etica profesat[ de Mavrocordat este ironic[: Scarlat ]=i ]nsu=ise morala acestui om f[r[ caracter. Scriitorul subliniaz[ c[, dup[ modelul Exaporitului, Scarlat r[spl[tea binele cu r[ul.

288

Dimitrie Cantemir

cu bine a r[spl[ti a celor putincio=i =i frico=i lucru ieste; a=ijderea, pentru r[u cu bine a r[spl[ti a celor [a celor] frico=i =i noroco=i fapt[ ieste. Iar[ a celor ]n\elep\i politici chivernisal[ ieste ca nici ]n frica fricosului s[ cadz[, nici norocul n[rocosului s[ ispiteasc[, ce sau pentru binele mare, r[ul prea mare f[c`nd, alt[ dat[ undeva a-l timpina macar[ s[ nu priimasc[, =i a=e, ]n fa\[ nec[ut`ndu-i, de supt leg[tura datorii binelui, carea ru=ine =i stidire ]i aducea, s[ scape, sau a pricini neput`nd, de la al\ii pricina mor\ii s[-i a=tepte, ca dintre vii ie=ind, precum datornicul i-au lipsit s[ =tie, =i a=e, =i din patima =tiin\ii inimii odihnit s[ r[m`ie).1 A=edar[, Hameleonul ]n tot chipul r[ul Inorogului =i binele =i folosul s[u a fi aleg`nd =i ]n moartea lui via\a sa alc[tuind, c[tr[ mai sus pomenitele jiganii precum aceast[ slujb[ le va sluji s[ apuc[. A r[ului r[ul cuv`nt tuturor r[ilor bun =i pl[cut fu2 (c[ toat[ inima rea a toat[ r[utatea de=chis[ gazd[ =i lasc[v[ osp[t[toare ieste). Deci cu to\ii ]ndat[ multe =i fel de feliuri de fe\e Hameleonului giuruind =i mun\i de aur cu pietri de anthrax[ lacomului f[g[duind3, cuv`ntul la fapt[ de va aduce, precum ]i vor da, dzicea. +i mai mult[ vreme z[b[vii ned`nd, o carte scris[r[, ]n carea mai multe la\uri dec`t slove =i mai multe sule\e =i sule dec`t oxii =i varii spre nevinovat[ via\a Inorogului s[ g[ta, ]n carea acestea s[ cuprindea: „+oimul, ogar`i, dul[ii =i coteii, Inorogului, sl[vitului, s[n[tate! Iat[, pre al vostru =i al nostru priietin c[tr[ voi trimetem, carile cartea noastr[ d`nd, alalte c`te din rost ar dzice credin\[ s[ aib[, 1 Cantemir face considera\ii de psihologie social[ privind conduita recuno=tin\ei; condamn`nd pe oportuni=ti, scriitorul se declar[ pentru modelul de conduit[ al ]n\eleptului. 2 Planul imaginat de Scarlat place agen\ilor munteni =i este adoptat. 3 Mun\i de aur cu pietri de antrax: giuruin\[, carea nu ieste de dat (D.C.) — Cantemir vrea, probabil, s[ spun[ c[ nu mai era nevoie de astfel de recompens[ pentru un om al c[rui caracter era ]nclinat spre r[u =i l[comie.

Istoria ieroglific[. Vol. I

289

poftim, c[ci nu a lui, ce a noastre cuvinte ]\i aduce. A=ijderea, ]n =tire facem c[ de vreme ce tot dobitocul ]ntr-un g`nd =i ]ntr-o inim[ pe Strutocamil[ =ie epitrop au ales =i l-au priimit =i siloghismul Corbului necl[tit =i nedesp[r\it a fi, a tuturor zapisul =i isc[liturile adeveresc. R[m`ne lucrul ca =i tu dintr-alte dobitoace r[zle\it =i r[t[c`t s[ nu fii, ce cu alalte ]ntr-un staul =i ]ntr-o petrecere s[ te ]ntorci. De care lucru, noi prietine=te a te sf[tui ]ndr[znim =i ]n frica ascunsului inimii spre binele =i folosul vostru v[ ]ndemn[m. Deci, de-\i va fi voia, precum =i a noastr[ ieste =i pofte=te, din mun\i cobor`ndu-te, la locul unde =i noi a vini putem, vino, ca acolea mai pre larg, fa\[ c[tr[ fa\[, voroav[ a avea s[ putem. Nici alt g`nd sau alt[ socoteal[ ]n g`nd s[-\i ]ntre, c[ci, pre numele cerescului Vultur =i pre t[riia stelescului Leu, ]n tot adev[rul ne giur[m c[ ]n inima noastr[ g`nd r[u =i viclean nu ieste. A=e Vulturul cu bl`nde\e =i Leul cu mil[ s[ ne fie, c`t g`ndim, vom sau facem ceva r[u asupra voastr[. +i cu acestea cum mai cur`nd r[spunsului s[ ne ]nvrednicim rug[m.“1 }ntr-acesta chip cartea scris[ =i pecetluit[ ]n m`na Hameleonului o deder[, carile lu`nd-o, nu numai cu br`ncele =i cu labele, ce =i cu coada =i cu p`ntecele t`riindu-s[ =i urc`ndu-s[, la munte a s[ sui ]ncepu. Deci, dup[ multe nevoi =i nevoin\e, dac[ la locul unde Inorogul l[cuia agiuns[, cu c`ne=ti cucirituri =i hulpe=ti m[gulituri ]nainte-i i s[ ar[t[: „Bucur[-te, domnul =i izb[vitoriul mieu,“ dzic`ndu-i. Inorogul: „De unde te lua=i, jiganie dobitocit[ =i dobitoc jig[niit, dzis[, =i de ieste ]n gura ta veste de bucurie =i ]n inima ta g`nd de adevericiune, toate bune, adev[rate =i fericite sint“. R[spuns[ Hameleonul: „Tr[iasc[ domnul mieu milostiv 1 Agen\ii munteni, condu=i de Toma Cantacuzino, scriu o scrisoare c[tre Dimitrie, solicit`ndu-i o ]ntrevedere =i jur`ndu-se c[ nu-i vor face nici un r[u. Aceast[ scrisoare o trimit prin Scarlat, pe care Dimitrie ]l considera prieten devotat, ca odinioar[, neav`nd de unde s[ =tie despre rolul odios pe care acesta =i-l asumase.

290

Dimitrie Cantemir

]ntr-ai mul\i =i buni =i toat[ nepriietina minte de ascu\it[ simceaoa cornului st[p`nului mieu nep[truns[ s[ nu scape =i tot ]mpotrivnicul prav =i pulbere supt talpele ]mp[ratului mieu s[ s[ faca“. +i cu acestea sco\ind cartea, cu mult[ plec[ciune ]n m`n[ i-o dede. Inorogul, cartea dac[ citi =i celea ce ]ntr-]ns[ s[ cuprindea dac[ pre am[runtul ]n\[leas[, c[tr[ Hameleon dzis[: („Precum rana veche =i ad`nc[ pre lesne a s[ t[m[dui, a=e =i ]nc[ mai mult nepriete=ugul =i vr[jm[=iia de mul\i ani ]n cur`nd[ vreme a s[ uita =i de la inim[ a s[ lep[da prea cu anevoie lucru ieste), ]ns[ (precum la rana rea =i grea mehlemul =i leacul de s[ =i afl[, c[ f[r[ leac numai moartea la muritori ieste, ce s[mnul grozav locul od`n[oar[ betejit ]nva\[, a=e =i nepriietinul vechiu =i vr[jma=, de s-ar =i face priietin, ]ns[ p[timirile mai denainte trecute =i sim\ite a faptei nepriietinului pururea ]mpung[toare =i de pomenirea cu dosad[ aduc[toare r[m`n). De care lucru, macar c[ doftoriia boalei ace=tiia nenedejduit[ ieste, ]ns[ de vreme ce ]nt`i ei plec[tori spre pace =i poftitori de priete=ug s-au ar[tat (nici pacea a goni a celui cu socoteal[, nici ]n via\[ pizma a \inea =i vr[jm[=iia a urma a ]n\eleptului lucru ieste), =i macar c[ nici slovele credin\[, nici cuvintele adeverin\[ a avea pot, ]ns[ (prostimea =i hiri=iia inimii asupra adev[rului st[ruit[, adese =i mai totdeauna ascunse =i c[ptu=ite vicle=ugurile =i m[guliturile iste\ilor au biruit). De care lucru, prin carte mai mult ceva a scrie neav`nd, din rost +oimului de la mine s[n[tate ]i vii pofti, =i precum pofta ce pofte=te de la noi ]nvoit[ =i priimit[ ieste ]i vei spune, =i precum dup[ cuv`ntul dat =i giur[m`ntul legat m-am ]ncredin\at ]l vii adeveri. Nedejdea =i izb`nda pururea ]n dreptate puind (c[ci mai tare ieste singur[tatea ]n dreptatea unuia dec`t toate taberile ]n str`mb[tatea a dz[ci de mii de mii), =i precum la locul prundului m[ voi cobor] ]i vii povesti. }ns[ singur cu singur ]mpreunare a avea poftesc (c[ dul[ul r[u nu giurat, ce a=e=i nici cu lan\uje legat de aproape credin\[ nu are). A=ijderea (nepriietinul atuncea credin\[ a avea trebuie, c`nd r[ul a face nici m`na ]i d[, nici vremea ]i

Istoria ieroglific[. Vol. I

291

sluje=te). Pentru aceasta, dar[, dul[ii de la locul ]mpreun[rii noastre s[ lipsasc[, =i ales pentru ]mpreunarea carea, c`nd =i unde vom s[ avem macar cum =tire s[ nu aib[. Iar[ tu, a mele c[tr[ tine de bine faceri ar[tate pomenind, cuv`ntul acesta mistuie=te =i de c[tr[ tot chipul ]l acopere =i-l t[inuieste“.1 Atuncea Hameleonul, cu aspre bl[st[mi =i =tra=nice giur[m`nturi a s[ bl[st[ma =i a s[ giura ]ncepu =i: „Pre via\a mea, o, domnul mieu, dzicea, =i pre credin\a mea, de voi descoperi, de voi gr[i sau din m`ni, din cap =i din ochi s[mn de ]n=tiin\are de voi face, ]n cap urgie, ]n ochi orbie, ]n m`ni ciungie s[-mi vie! +i roada g`ndului mieu cu amar, cu pelin =i cu venin s[ m[n`nc; viu Leul, viu Vulturul, c[rora m[ ]nchin, c[ de ce m-am apucat, p`n[ la sf`r=it nu m[ voi p[r[si =i domnului =i st[p`nului mieu cu toat[ dreptatea ori ]n ce =i c`t voiu putea a sluji nu m[ voiu lenevi. A=ijderea, despre +oimu vreo grij[ s[ nu por\i, c[ci pre c`t Voroava =i cuv`ntul ]i ieste de l[murit, pre at`ta inima =i sufletul ]nc[ mai curat =i din toat[ im[ciunea sp[lat ]i ieste (c[ la omul ]ntreg, cu v`ntul icoana sufletului =i fapta ascuns[ a inimii comoar[ poart[). Eu, dar[, dup[ porunca de bine f[c[toriului =i st[p`nului mieu, iat[ cum mai de cur`nd ]napoi m[ voi ]ntoarce =i toate ale tale nepre\[luite cuvinte pre am[runtul =oimului voi povesti, =i iar[=i ce cuv`nt de r[spuns voi lua, f[r[ nici un preget la domnul mieu milostiv ]l voi aduce. Cu acestea, dup[ ce Hameleonul denaintea Inorogului ie=i, pre cale m[rg`nd, precum pa=ii, a=e chitele ]=i muta, =i precum piielea, a=e g`ndurile =i mintea ]=i v`rsta =i-=i schimba =i singur cu sine, ni mai tare pa=ii mut`nd, ni de ]nv[luirea g`ndurilor calea 1 C[l[uzit de principiul solu\ion[rii conflictelor pe calea tratativelor pa=nice, Dimitrie Cantemir accept[ propunerea de a se ]nt`lni, pentru convorbiri, cu Toma ]n palatul s[u pe Bosfor (,,locul prundului“), cu condi\ia s[ nu fie de fa\[ nici unul din agen\ii munteni, data =i locul ]nt`lnirii urm`nd, de asemenea, s[ r[m`n[ necunoscute acestora.

292

Dimitrie Cantemir

=i c[lc[tura-=i uit`nd, prin ne=tiin\[ s[ opriia, =i viclenele giur[m`nturi socotind, ]ntr-acesta chip ]ntorcea =i le t`lcuia (c[ precum stomahul r[u din bune bucate venin =i greutate dob`nde=te, a=e giur[m`ntul =i cuv`ntul drept ]n inima viclean[ spre r[u =i spre vicle=ug s[ primene=te): „Pre via\[ =i pre credin\[ m-am giurat precum c[tr[ cineva nu voi descoperi, ]ns[ g`ndul inimii mele: adec[ p`n[ c`nd sau ]n din\ii dul[ilor ]l voi ]n\[pa, sau ]n f[lcile crocodilului ]l voi ]neca. }n cale s[-mi ias[ =i ]n cap s[-mi vie roada g`ndului mieu: adec[ pre lesne s[-mi vie =i dup[ poft[ s[ mi s[ plineasc[ lucrul carile am ]nceput; c[ p`n[ g`ndul nu-mi voi dob`ndi, de nevoin\[ nu m[ voi p[r[si. }n toate cu dreptate domnului mieu s[ slujesc m-am giurat, ]ns[ ]ntr-aceast[ dat[ adev[rat domnul =i st[p`nul mieu crocodilul ieste, ]ntr-a c[ruia robie c[dzind, cu pre\ t[iat m-au slobodzit =i dintr-a sa bun[voie via\[ =i dzile mi-au d[ruit =i, p`n[ pre\ul ]i voi pl[ti, de la mine sf`nt[ parol[1 au luat. Deci altul mai bun, mai pl[cut =i mai primit pre\ dec`t Inorogul, altul s[ fie nu pociu socoti, =i a=e ieste. Iar[ c`t pentru a Vulturului =i a Leului via\[ ieste, pu\in[ grij[ port, c[ci =i pu\in de mine s[ atinge, mai v`rtos (c[ giur[m`ntul carile pre a altora via\[ st[ruit st[, cu chipurile carile de dobitoace =i de pasiri ]n ceriu a fi astronomii adeveresc s[ asam[n[).2" Hameleonul ]n cale ca acestea m[rg`nd =i bloscorind, la +oim sosi. C[ruia, dup[ obiceiu ]nchin`ndu-s[: „Bucur[-te, =i iar[=i bucur[-te, ]i dzis[, c[ci toate dup[ voie =i a marelui t[u suflet poft[ curg =i mai mult cu lungimea voroavii vreme ]n de=ert s[ nu treac[, glas de bucurie =i cuv`nt de veselie ]n scurt s[-\i povestesc (c[ 1 „Sf`nta parol[“ ]nseamn[ jur[m`nt pe cele sfinte, dup[ practica vremii. De remarcat c[ de=i jurase lui Cantemir, Scarlat se g`ndea la jur[mintele fa\[ de Toma =i mai ales fat[ de =eful bostangiilor. 2 De=i jurase lui Cantemir c[ va t[inui cele aranjate ]n leg[tur[ cu viitoarea ]nt`lnire dintre cei doi, Scarlat g`ndea ]n realitate la m`r=[via dinainte pl[nuit[. Este de remarcat, din punct de vedere literar, felul ]n care scriitorul prezint[ g`ndurile v`nz[torului.

Istoria ieroglific[. Vol. I

293

proimiul lung la voroava scurt[ ca capul porcului la trupul ra\ii s[ potrive=te). Pre nepriietin cu buni chedzi la m`n[ \i-l aduc: dup[ cuvinte s-au l[sat, viclenelor giur[m`nturi s-au ]ncredin\at =i la prundi= ]n marginea apii s[ s[ coboar[, f[r[ nici un prepus, s-au ]n=elat. Acmu, dar[, senten\ia =i ]nv[\[tura mo=ilor =i str[mo=ilor t[i pomene=te (c[ sf`r=itul nepriietinii izb`nda asupra nepriietinului ieste, iar[ mijlocile, cum, cu ce =i c`nd, nu s[ cearc[1). Deci acmu vreme g[sind =i mijlocul prin giur[m`nt afl`nd, mai multe nu cugeta, ce cum mai cur`nd unde =i c`nd va fi ]mpreunarea cuv`nt =i porunc[ ]mi d[, ca f[r[ z[bav[ cumplitului vr[jma= a=ternut spre somnul vecinic s[-i a=tern =i acoperem`nt de odihn[ nede=teptat[ cu un ceas mai ]nainte s[-i g[tesc. }ns[ Inorogul aceasta a cer=ut, ca dul[ii, ogarii =i alal\i cotei la locul ]mpreun[rii s[ nu s[ afle, ce singur numai cu singur ]mpreunare s[ aib[. La care lucru, cu proasta mea socoteal[ sf[tuiesc: dup[ pofta =i cererea lui s[ faci, ca nu cumva, de departe mirosul dul[ilor adulm[c`nd, de vicle=ug s[-=i prepuie, =i de la str`mptoare neie=ind, la prundi= nu s[ va cobor]. Iar[ la prundi= cobor`ndu-s[, de ciia mai mult[ grij[ nu purta, c[ci eu, sluga ta, cu toat[ nevoin\a grijea slujbii ace=tiia voi avea =i ori ]n ce chip ar fi (dup[ cum s[ dzice dzic[toarea), voi afla ac de cojocul lui.“ +oimul, chipul ]n=el[ciunii ce f[cea =i m[rimea f[r[legii ce ispr[viia de a doa oar[ socotind =i r[zchitind, a=ijderea dreapt[ =i curat[ inima Inorogului v[dzind, g`ndul ]ntr-alt chip ]ncepu a i s[ pleca (c[ ce r[utate nu abate bun[t[tea? +i ce str`mb[tate nu biruie=te dreptatea?). +i macar c[ cu nest`mp[rat[ vr[jm[=ie ]ntr-acela chip ]l goniia =i nep[r[sit de at`ta vreme ]l ]ntiriia, ]ns[ ]n sine socoti c[ acel felu de sc[r[nd[vicioas[ v`n[toare preste 1

Aluzie la familia Cantacuzinilor, care se conducea dup[ legea talionului =i dup[ principiul c[ scopul scuz[ mijloacele. Apelul la formula „mo=ii =i str[mo=ii“ se refer[ la Ioan VI Cantacuzino (1341—1354), care devine ]mp[rat al Bizan\ului prin uzurpare.

294

Dimitrie Cantemir

toat[ f[r[delegea cov`r=e=te. +i a=e, primejdiile dintr-]mbe p[r\ile ]n cump[na dreptii socotele cump[nind, spurcata aceasta fapt[ dec`t frica, carea despre partea monarhiilor purta, mai grea a fi afl[, =i batgiocura isteciunii viclene dec`t lauda carea socotiia c[ cu prinsoarea Inorogului ]=i va agonisi cu multul mai mare =i mai ne=tears[ a fi cunoscu.1 De care lucru, dzic unii (precum mai pre urm[ de la B`tlan2 cuv`ntul au ie=it), c[tr[ Hameleon ]ntr-acesta chip s[ fie gr[it: „Eu, pentru slujba carea p`n[ acmu ai f[cut, foarte ]\i mul\em[sc; iar[ de acmu carea s[ faci te f[g[duie=ti s[ =tii c[ nu o priim[sc, =i mai cu de-adins aceasta a =ti \i s[ cade (c[ vredniciia, macar[ =i la nepriietin ar fi, pururea l[udat[ ieste), a=ijderea (precum priete=ugul, a=e nepriete=ugul hotar[le =i \enchiurile sale are, pre carile cel urm[toriu cinstii =i vrednicii a le s[ri =i a le cov`r=i nu i s[ cade3). Noi cu to\ii, macar c[ sfatul dint`i, carile asupra Inorogului am f[cut, pre rele =i f[r[ de lege temelii au fost a=edzat (de vreme ce supt poala giur[m`ntului adeverin\ii idolul minciunii vicle=ugului a acoperi nevoiam). }ns[ atuncea din sfatul pus nu ne-am fi cl[tit, c`nd ]n r[spunsurile lui ]mpotriv[ vicle=ug =i neprietineasc[ necredin\[ am fi cunoscut. A=ijderea, 1 Este de re\inut, pentru caracterul lui Toma, prioritatea pe care acesta o acord[ corectitudinii, spiritului de echitate =i dreptate ]n rela\iile interumane fa\[ de exigen\ele conduitei politice, chiar c`nd este vorba de serviciile pe care trebuie s[ le aduci patriei. Este foarte interesant[ aceast[ disociere schi\at[ de Cantemir ]ntre dreptate =i datorie. 2 Dimachi, fosta capuchehaie a lui Constantin Duca, acum intrat ]n slujba lui Br`ncoveanu, ca membru marcant al serviciului s[u de spionaj la Poart[ =i omul de ]ncredere al lui Toma Cantacuzino. De aici =i deconspirarea conversa\iei secrete purtat[ de Toma cu Scarlat =i pus[ de scriitor pe seama lui Dimachi. 3 Toma, r[m`n`nd impresionat de ]ncrederea pe care i-o acorda Cantemir, ]=i schimb[ atitudinea =i renun\[ la prinderea prin vicle=ug =i tr[dare a lui Dimitrie. El dezv[luie aceast[ atitudine =i lui Scarlat, =tiindu-l bun amic al celui pentru care avea ordin de capturare.

Istoria ieroglific[. Vol. I

295

]n multe chipuri cuvintele de =-ar fi ]mpleticit =i giur[m`nturile noastre ]n multe feliuri de-ar fi ispitit, din cuv`nt ]n cuv`nt =i din r[spuns ]n r[spuns, voroava spre alt[ cale a abate am fi putut, c[riia cu vreme =i alt[ t`lcuire pre lesne s-ar fi putut da. Dar[ acmu, cu prostimea, cu dreptatea =i cu credin\a carea au ar[tat =i ]n giur[m`nturile noastre f[r[ nici un prepus l[sindu-s[ =i ]ncredin\`ndu-s[, toat[ ap[rarea =i =uv[iala s-au r`dicat. De care lucru, nu numai pofta neprietineasc[, ce =i frica cereasc[ de socotit ieste (c[ci hotarul nepriietinilor ieste ca cu oarb[ pofta izb`ndii din pravila drept[\ii =i hotar[le cinstii sale s[ nu ias[). A=ijderea (toat[ izb`nda adev[rat[ asupra nepriietinului ]mpreun[ cu biruin\a =i lauda cearc[. Iar[ c`nd din izb`nd[ hul[ s[ na=te =i ocar[, atuncea izb`nda adev[rat[ s[ agonise=te, iar[ cinstea =i slava numelui s[ piierde =i s[ oc[re=te). A=ijderea (izb`nda numai atuncea titulul biruin\ii a agonisi poate, c`nd ca un nepriietin pre nepriietin nepriietine=te biruie=te, iar[ nu c`nd ca un priietin viclean pre nepriietinul drept prietine=te viclene=te, carea atuncea spurcat[ viclenie, iar[ nu curat[ biruin\[ s[ nume=te =i ieste). De care lucru (cele o dat[ r[u =i f[r[ socoteal[ sf[tuite f[r[ nici o ru=ine spre bine =i spre socoteal[ trebuiesc cl[tite =i pref[cute). Deci, p`n[ unde sorocul ]mpreun[rii noastre va fi, duhurile neprietine=ti a potoli =i afar[ din tot punctul vicle=ugului umil cu altul ]mpreunare a avea am socotit. Iar[ dup[ voroavele sf`r=ite, vreun leg[m`nt de priete=ug ]ntre noi a s[ alc[tui neput`ndu-s[, atuncea iar[=i la punctul ce eram ne vom ]ntoarce, =i el ale sale, iar[ noi ale noastre vom c[uta.l“ C[tr[ carile Hameleonul, ad[og`nd veninul a-=i v[rsa, dzis[: „}ntre nepriietini pravila aceasta carea ai pomenit adev[rat[ ieste 1

At`ta timp, spune Toma, c`t Cantemir se comport[ cu ]ncredere =i sinceritate, trebuie tratat ca atare =i numai dac[, ]n cursul convorbirii se va dovedi c[ este imposibil[ o real[ ]mp[care, se va putea relua ac\iunea de urm[rire =i capturare.

296

Dimitrie Cantemir

=i cuvintele =i socotelele aceste cinste=e =i l[udate sint. }ns[ =i alt[ pravil[ s[ afl[, cu carea cineva slujindu-s[ =i pre nepriietinul s[u a birui poate =i pre urma toat[ ]ntinarea =i im[ciunea hulii ]=i spal[ =i-=i scoate. |enchiul alerg[rii nepriietinului p`n[ acolo ieste, p`n[ unde pre nepriietinul s[u biruie=te, =i biruin\a lu`nd, deciia s[ odihne=te. Deci, sau a birui, sau a s[ birui t`mplarea neprietineasc[ ieste, iar[ peristasurile a s[ cerca supt pravil[ nu cade (c[ precum ]n r[zboaiele de ob=te hotar sabiii, suli\ii sau sige\ii nu s[ pune, ce oricare arm[ mai pre lesne ar sluji, cu aceia pre nepriietin a lovi, a r[ni =i a omor] slobodzenie ieste). A=ijderea, nici hotar ieste pus c`nd =i unde spre nepriietin a n[v[li, ce c`nd vremea sluje=te =i unde locul spre lesnire s[ socote=te. }ntr-acesta chip sint =i mijlocele carile f[r[ arm[ sau f[r[ alt chip de mihanie, adec[ prin chipul priete=ugului, prin dulcea\a cuv`ntului, prin v`rtoas[ =i p[trundzitoare sula aurului, prin zugr[vit[ plecarea capului =i ]n cea mai de pre urm[ prin frumos me=ter=ugul giur[m`ntului, pre nepriietin supt leg[turile izb`ndzii =i ]n obedzile biruin\ii a aduce pozvolenie s[ d[. C[ toate mai sus pomenitele pravile numai ]n b[taia monomahiii a sluji pot =i a s[ p[zi trebuiesc.1“ C[tr[ carile +oimul, r[spundzind, dzis[: „Acestea, precum dzici, a=e ar fi, c`nd cu g`nd =i cu cuv`nt aievea neprietinesc asupr[ ne-ar vini, sau ]mpotriv[ i-am merge. Iar[ acmu noi, chem`ndu-l 1

Scarlat, contur`ndu-se de pe acum drept un personaj cu convingeri machiavelice, pledeaz[ pentru principiul c[ pentru dobor`rea du=manului nu e nevoie s[-\i alegi mijloacele. La aceasta se adaug[ faptul c[ toate procedeele trebuie folosite c`nd este vorba de a servi domnul =i \ara. }n aceast[ confruntare de principii privind dreptatea =i datoria este de re\inut afirma\ia lui Scarlat c[ nu exist[ nici o ]ngr[dire juridic[ („pravila“) pentru folosirea oric[ror mijloace ]n a-\i face datoria fa\[ de \ar[. Tema pe care Cantemir o pune ]n discu\ia celor doi trebuie considerat[ semnificativ[, ]ntruc`t exigen\ele vie\ii noastre politice de stat, oglindind procesul de trecere spre o viziune modern[, vor promova modelul machiavelic, perim`nd astfel pe cel al cavalerului.

Istoria ieroglific[. Vol. I

297

]n numele p[cii, cum vom lucra lucrul vr[jbii? +i c`nd ]n v`n[toare de ob=te l-am ]ncungiura, atuncea nici col\ii s-ar opri, nici unghile s-ar ap[ra, ce carile mai ]nt`i ar putea, acela mai tare l-ar spintica. Deci acestea, ]ntr-aceast[ dat[, precum din gur[, a=e din inim[ p[r[site =i lep[date trebuie, =i alt[ z[bav[ mai mult nef[c`nd, cum mai de cur`nd sirguie=te =i Inorogului, dup[ ce de la mine ]nchin[ciune cu plec[ciune ]i vii da, precum m`ne ]n marginea apii, la prundi= ieste s[ ne ]mpreun[m, ]i spune, c[ci acolo prietene=te ]l voi a=tepta. A=ijderea, precum pre alal\i tovar[=i (]n carii prepus de vicle=ug are) de l`ng[ mine i-am dep[rtat =i alt[ ceva grij[ ]mpotrivnic[ s[ nu poarte ]l ]n=tiin\adz[ (c[ci cuv`ntul de credin\[ ]n mijlocul neprietiniii cinstea =i m[rimea dec`t ]n mijlocul prietiniii mai mult =i mai tare ]=i arat[).1“ Hameleonul, de acolea ie=ind, ]n sine =i cu sine a chiti =i ]n reaoa-=i minte ca acestea a ]nv[lui =i a pr[v[li ]ncepu (c[ precum lumina soarelui la ochii bolnavi ]ntunecare, a=e cuv`ntul de line=te la inima s[lt[toare tulburare aduce): „Oare ce poate fi aceast[ nest[t[toare =i de ieri p`n[ ast[dzi ]ntr-alt[ socoteal[ mutat[ mintea +oimului? C[ de pre a voroavelor semne, carile aievea ]mi ar[t[, ostenin\a mea ]n z[dar =i nevoin\a ]n darn ]mi va ie=i. Eu socotiiam c[ toat[ greutatea lucrului ]n cobor`rea Inorogului la locul prundului st[ruie=te, care lucru prin multe ale mele crunte sudori ieste s[ s[ s[v`r=easc[. Iar[ dup[ pogor`rea lui lucrul gata =i s[v`r=it \ineam, a c[ruia mul\emit[ =i plat[, dup[ cele multe =i mari giuruin\[ ce-mi f[cea, 1 Toma r[m`ne ferm pe pozi\ia c[ prietenia trebuie tratat[ cu prietenie. Din aceast[ atitudine el ]ncepe s[ se contureze mai bine, devenind un model al cavalerului medieval, adept al cinstei, curajului =i al luptei drepte. Izvoarele istorice ale vremii confirm[ aceast[ tr[s[tur[ de caracter a lui Toma. Dar din simpatia cu care scriitorul trateaz[ personajul respectiv, am putea fi ]ndrept[\i\i s[ consider[m c[ ideile vehiculate de postelnic sunt de fapt ale lui Cantemir ]nsu=i.

298

Dimitrie Cantemir

f[r[ prepus a=teptam. Apoi, nedejdea ]nduplec`ndu-mi, dziceam c[, din col\ii dul[ilor de va cumva sc[pa, din f[lcile crocodilului nici cu un mijloc nu s[ va m`ntui. +i a=e, sau despre o parte, sau despre alta, r[masul b[rbatului cu tr`ntitura muierilor tot voi dob`ndi =i g`ndul mieu ]nceput tot voi ispr[vi.1 Iar[ acmu cunosc c[ +oimul, poate fi, din =coala fizic[i ]n =coala ithic[i au ]ntrat, ca cum toat[ via\a ]n canoane =-ar fi ]nv[\at =i toat[ hrana cu dreptate =-ar fi aflat. Care lucru, precum de firea =oimului departe s[ fie cine poate s[ nu =tie? Ce sau pre cela carile pre aceast[ slujb[ l-au trimis viclenind, pre vecinicul nepriietin la m`n[ s[ puie nu va, sau v[dzind c[ cu m`na mea lucru greu =i de laud[ vrednic ca acesta s[ ispr[ve=te, mie ]mi pizmuie=te2 (c[ pizm[tariul pentru ca cinstea altuia s[ nu s[ adaog[ =ie sc[dere =i ocar[ a priimii obiciuit ieste). Ce de vreme ce =oimul mintea pistriciunii penelor ]=i as[m[n[, =i eu slujba ]n fa\a piei ]mi voi ]ntoarce, nici dup[ socoteala cuiva firea ]mi voi schimba, ce precum p`n[ acmu, a=e =i de acmu fe\ele =i =tiu, =i pociu a mi le schimba.“ Acestea el prin budze bolbor[ind =i toate r[ut[\ile ]n inim[ fierb`nd =i z[mintind, ]nt`i la dul[i, la ogari =i la cotei alearg[ =i 1 La cheie aceast[ expresie este l[murit[ astfel: R[masul b[rbatului cu tr`ntitura muierilor: pilda aceasta va s[ s[ ]n\eleag[ c[ oricum s-ar t`mpla tot pe voie ieste s[ fie, adic[ ieste povestea c[, prind doa[ muieri s[ s[ tr`nteasc[, dzicea, oricarea s-a birui s[ fac[ voia b[rbatului. B[rbatul ]ndat[ a s[ g[ti ]ncep`nd, iele dzicea: „Ce te g[te=ti?“. El r[spuns[: „Ori a=e, ori a=e, eu tot voi s[ dob`ndesc“ (D. C. ). 2 Scarlat Ruset face considera\ii asupra schimb[rii atitudinii lui Toma Cantacuzino: „a trecut de la =coala fizic[i (cea a realil[\ilor practice, care consider[ fireasc[ folosirea oric[ror mijloace) la =coala ithic[i“ (cea a moralei, care interpreteaz[ ca imoral[ folosirea mijloacelor necinstite). }n mintea lui ]ncepe s[ ]ncol\easc[ b[nuiala c[ Toma ori merge pe calea tr[d[rii fa\[ de domnul s[u („pre calea carile pre aceast[ slujb[ l-au trimis viclenind“, adic[ tr[d`nd), ori face aceasta din invidie la adresa lui Scarlat Ruset, care izbutise s[ ]n=ele pe Dimitrie.

Istoria ieroglific[. Vol. I

299

toat[ pocitaniia cea ascuns[ de-a fir-a-p[r le povesti. Adec[ precum Inorogul la ]mpreunare s[ vie cuv`nt au dat =i precum ]mpreunarea lui cu +oimul preste =tiin\a altor tovar[=i s[ fie, care lucrul +oimul f[r[ nici o ]ndoin\[ au priimit. A=ijderea, precum +oimul sfatul cel bun de folos =i de ob=te =-au mutat =i pre Inorog din leg[turile gata, nebetejit =i nedodeit va s[-l sloboadz[, ]ntralt chip de ar face, mare sc[dere cinstei =i ocar[ numelui socotindu-=i. De ciia, minciuna cu multe ]mpu\icioas[ flori ]mpodobind, dzicea, precum +oimul s[ fie dzis, precum unghile =i pintinii lui pe cornul Inorogului a s[ pune nici ]ndr[znesc, nici harnice sint, nici el organul r[ut[\ii =i ciniia vicle=ugului a s[ face firea-i priime=te, ce numai cu bine =i cu priete=ug cu d`nsul ceva a face de va putea, ]n tot chipul va ispiti. Iar[ amintrilea, la r[u =i la vicle=ug, macar cum nu s[ va amesteca =i curate s[ fie unghile lui de singele nevinovat. „Deci acmu de ieste =i a voastr[ socoteal[, ]ntr-acesta chip =i cu to\ii ]mpreun[ mintea despre folos spre stric[ciune de v-a\i mutat, s[ =tiu =i eu, ca nu mai mult ]n de=ert ostenin\ele s[-mi cheltuiesc. Iar[ de cunoa=te\i sau v[ prepune\i ca vreun vicle=ug ]n mintea +oimului s[ fie ]ntrat (spre carea nu pu\ine =i mici sint semnele, carile cu urechile le-am audzit =i ]ntradev[r cu gura =i cu inima le m[rturisesc), cuv`ntul carile voi povesti (c[ci t[inuirea lucrului scrip\ul cor[bii ieste) =i chipul me=ter=ugului ]n ascunsul inimii voastre ascunde\i cu carile foarte pre lesne =i preste a +oimului =tiin\[ la sf`r=it a-l aduce vi\i putea. Cu care mijloc de la Vultur =i de la Corb toat[ mul\emita =i plata singuri voi lu`nd, +oimul, de dar =i laud[ ca aceasta lipsit =i ca un necunosc[toriu binelui =i folosului, singur de sine pedepsit va r[m`nea, =i pentru c[ci asupra nepriietinului milostivire =i dreptate ar[t`nd =i giur[m`ntul nebetejit \iind, mare c[ial[ ]n urm[ =i f[r[ folos va sim\i (c[ dec`t giur[m`ntul, mai bun me=ter=ug =i mai tare m[iestrie =i mai t[inuit[ viclenie spre am[geala cuiva a s[ da nu poate). A=ijderea (c[ oric`nd ce ieste adev[rat de s-ar grai

300

Dimitrie Cantemir

=i ce ieste drept totdeauna de la to\i de s-ar face =i s-ar \inea, nici ]n lume vrajb[ a s[ scorni, nici asupra nepriietinului a s[ izb`ndi s-ar putea).1" De acestea dul[ii audzind, nu ]n pu\inele chitele, nici ]n iu=oare socotele ]ntrar[. }nt`i, pentru a=e ]n grab[ mutarea sfatului, a doa, pentru mai aievea, prepusul vicle=ugului, a triia, c[ cu mijlocele ce ]ncepuse, lucrul de nu vor scoate la cap, alt[ n[dejde toat[ ]nc[ de demult s[ curmas[, a patra, c[ ceva=i macar[ preste voia =i =tiin\a +oimului a face nu pu\in[ sial[ avea, de vreme ce toat[ slobodzeniia lui era dat[ =i cu to\ii supt a lui porunc[ a fi porunc[ avea. Iar[ ]n cea mai de pre urm[, socotir[, macar =i peste a +oimului voie, lucrul de vor putea ispr[vi socotiia, pentru slujba f[cut[, +oimul ]naintea monarhilor orice pentru d`n=ii ]mpotriv[ ar dzice ]n sam[ nu-i vor \inea mai mare sf`r=itul slujbei dec`t chipul gre=elii a fi ]n\elegea. +i a=e, dup[ c`t[va a chitelelor scuturare, senten\ia aleas[r[ ca, ori cu ce mijloc ar putea fi, numai Inorogul la m`n[ s[ vie. Pentru care a=edzim`nt ]ntre d`n=ii mare =i v`rtos leg[m`nt pus[r[, ca de lucrul ce s[ va lucra ]n via\[ +oimul =tire s[ nu aib[ (o, minune mare, giur[m`ntul a c[lca c[lc[torii de giur[m`nt s[ giur[) =i mai cu de-adins chipul vicleniii ace=tiia mai sup\ire =i mai frumos a fi ]l socotir[, adec[ supt titulul altuia r[utatea lor s[ scrie =i, cum s[ dzice prostul cuv`nt, cu cle=tele j[ratecul s[ \ie =i cu m`na altuia =erpele din bort[ s[ scoa\[ =i ca cum ei neatin=i =i ne=tiutori lucrului acestuia ar fi s[ s[ arete, de vreme ce tot prepusul Inorogului asupra +oimului va c[dea. +i 1 Scarlat Ruset comunica agen\ilor lui Br`ncoveanu b[nuielile sale privind loialitatea lui Toma Cantacuzino fa\[ de domn, acuz`ndu-l de amici\ie nepermis[ cu un du=man al domnului |[rii Rom`ne=ti, cum era Cantemir. }i ]ndeamn[ s[ ia ini\iativ[ ]mpotriva voin\ei lui Toma, pentru prinderea lui Dimitrie conform planului alc[tuit dinainte. Este de observat capac`tatea de perseverare a diabolicului personaj.

Istoria ieroglific[. Vol. I

301

a=e, ca cum calului f[r[ z[bal[ pintini ar da, r[ut[\ii Hameleonului voie =i slobodzenie deder[, ca nici o cale nestrop=it[ =i nici o piatr[ necl[tit[ s[ nu las[, p`n[ dreptatea Inorogului ]n sil\a str`mb[t[\ii lor ar b[ga1. Hameleonul, l[tr[turile =i breh[iturile dul[ilor cu mare dragoste ascult`nd, dup[ porunca ce deder[, voios de la d`n=ii ie=i. De unde iar[=i la +oim s[ s[ ]ntoarc[ vr`nd (ca c`te ]nt`i ]i c`ntase acmu s[ i le desc`nte), ]n cale pre B`tlan tumpin[ (cu a c[ruia p`r[ Vidra din s[boare s[ izgonis[). Carile, pre Hameleon de unde vine ]ntreb`nd, el precum acmu de la vreun loc a=e ]ns[mnat nu vine r[spuns[, ce „mai dineaoare de la Inorog am vinit, dzice, carile m`ine cu +oimul ]mpreunare va s[ aib[ =i, de nu l-a= fi eu cu multe =i v`rtoase giur[m`nturi ]ncredin\at, pre c[r\ile =i giur[m`nturile +oimului nicicum nu s-ar fi l[sat. Ce acmu eu, ca un bun priietin =i dreapt[ slug[, la mijlocul trebii ace=tiia m-am pus, ]ns[ nu pu\in[ fric[ duc ca nu cumva v`n[torii, giur[m`ntul c[lc`nd, vreun vicle=ug Inorogului s[ fac[, =i apoi ocara =i pedeapsa sufletului mieu unde s[ va duce? =i obrazul ]n lume cum ]mi voi mai ar[ta?“2 1 Apare acum un alt personaj colectiv: este vorba de corpul de agen\i ai serviciului de spionaj al lui Br`ncoveanu. Cum era =i natural, ei =ov[ie la ]nceput s[ considere tr[d[tor pe conduc[torul lor, Toma, =i s[ ia o ini\iativ[ contrar[ dispozi\iilor lui, dar p`n[ la urm[ ei accept[, judec`nd lucrurile din perspectiva =efului suprem, Br`ncoveanu, care le d[duse ordinul expres de prindere a lui Dimitrie. Fin observator al omului, scriitorul reu=e=te s[ redea cu subtilitate psihologia subordonatului fa\[ de superior, psihologie pe care o folose=te =i Scarlat c`nd pune pe agen\i ]n situa\ia extrem[ de a opta ]ntre dispozi\ia unui =ef mai mic =i ordinul =efului suprem, domnul. 2 Din conversa\ia lui Scarlat cu Dimache se observ[ preocuparea sa de a ap[rea ]n fa\a lumii ca total neamestecat ]n eventuala capturare a lui Dimitrie, fapt[ ce urma s[ fie considerat[ numai ca rezultat al ini\iativei agen\ilor munteni.

302

Dimitrie Cantemir

Acest fel de semin\e de minciuni ]nt`i c[tr[ B`tlan sem[na, carile mai pre urm[ ]n ival[ a toat[ lumea era s[ r[zsaie =i ]ntr-un chip ca cum pentru cinstea numelui grij[ ar purta s[ ar[ta. Iar[ mai ]ntr-adev[r era c[, de nu =-ar fi de=chis gura =i nu numai limba cea lung[ =i a=e=i =i ma\ile c[tr[ cineva de nu =-ar fi scos, de cuv`ntul ascuns ce =tiia ]nfl`ndu-s[, ]i p[rea c[ ca c[pu=ile va cr[pa (c[ rar minciunos nel[ud[ros =i mai rar falnicul tainic s[ afl[1). Apoi =i el pe B`tlan ]ntreb[: „Dar[ tu unde mergi?“ El dzis[: „+i eu c[tr[ +oimu m[rg, de vreme ce =i eu, acmu de cur`nd cu porunca Corbului trimis fiind, ca pentru paza la str`mptorile g`rlelor s[ fiu am vinit.2“ Hameleonul dzis[: „De vreme ce la +oimu vii s[ mergi, te rog, c[tr[ d`nsul ceva din cuvintele mele s[ nu pomene=ti, c[ci singur porunc[ mi-au dat ca lucrul acesta t[inuit =i de c[tr[ to\i acoperit s[ \iiu“. C[in\a descoperirii cuv`ntului pre Hameleon ap[s`nd, c[tr[ B`tlan ad[ogea dzic`nd, c[ ]nc[ de demult bun =i deplin priietin =tiindu-l, lucru ca acesta l-au ar[tat, nici un prepus av`nd c[ nu-l va putea t[inui (c[ precum curvariul dup[ st`mp[rarea poftei ]n focul c[ielii arde, a=e netainicul, dup[ slobodzirea cuv`ntului, ]n prepusul descoperirii s[ chinuie=te). B`tlanul dzis[: „Pentru aceasta nu despre mine, ce despre tine grij[ poart[ =i pas[ unde ]\i ieste a merge“. De ciia Hameleonul, la +oim viind, ]ntr-acesta chip ]i vorovi: „Eu eram, dup[ porunca ta, ]ntins la Inorog s[ m[ duc, ce un lucru ]n minte viindu-mi, de la mijlocul c[ii iar[=i m-am ]ntors. Dzic, dar[, c[ de vreme ce a=e cinste= =i cu cale a fi ai socotit, ca nu ce 1 Limbut =i paranoid, Scarlat se tr[da uneori ]n fala cunoscu\ilor, dezv[luindu-le propriile sale planuri =i g`nduri. 2 Paza B`tlanului la g`rle: capichehael`cul lui Dimachi (D.C.) — am[nunt ce ]nseamn[ c[ Dimachi devenise acum capichehaia lui Br`ncoveanu la Poart[, func\ie ce ]l obliga s[ ia leg[tura cu Toma Cantacuzino, =eful agen\ilor munteni.

Istoria ieroglific[. Vol. I

303

pofta porunce=te, ce ce dreptatea pofte=te s[ faci =i giur[m`ntul dat nebetejit s[ \ii, aceasta ]n grij[ s[-\i fie: ca nu cumva, vreunul din dul[i aproape de prundi= afl`ndu-s[, mirosul Inorogulul s[ adulmece, =i ei g`ndul t[u cel drept =i sfatul cel de ast[dzi ne=tiind, s[ nu cumva ceva, dup[ sfatul cel de ieri, prin ne=tiin\[ s[ lucredze =i f[r[ veste Inorogului vreo stric[ciune s[ aduc[. +i nu numai c[ci eu cinstea =i credin\a lui pierd (c[ de cel f[r[ folos pu\in[ grij[ s[ poart[), ce ]nc[ mai mult de tine ocara s[ va atinge, de carea nici cu toat[ apa ocheanului a te sp[la nu vii putea (c[ ocara descoperit[ cu peli\a arapului asemenea ieste, carea a s[ ]n[lbi nicicum nu =tie).“1 +oimul, =tiind precum dul[ii ceva din capul lor a face nu pot, nici preste voia lui ceva a lucra ]ndr[znesc, Hameleonului dzis[: „Pentru acesta lucru tu ]n sam[ nu b[ga, c[ci dul[ii p`n[ unde pot alerga eu =tiu.2“ Hameleonul urmele minciunii =i pa=ii vicle=ugului ]ntr-acesta chip ]mpletecindu-=i (ca c`nd s-ar t`mpla cineva urma a-i lua, la vreo cale a o scoate s[ nu poat[), de ciia ]ntr-un suflet la crocodil alerg[, c[tr[ carile, cu multe feliuri de schimbate =i schimosite cucirituri: „Bucur[-te, domnul =i cru\[toriul mieu! dzis[. Veste bun[ de prad[ bi=ugoas[ =i v`n[toare s[\ioas[ eu, ner[scump[rat robul t[u, s[-\i vestesc am vinit, =i domnul meu milostiv adev[rat s[ =tie c[ m`ine diminea\[ Inorogul, jiganiia cea vestit[ =i de col\ii a tuturor dul[ilor a=e mult dorit[, din mun\ii ]nal\i la prundi=ul apii ieste s[ s[ pogoar[. Unde despre str`mptorile poticilor, pen1

Ar[t`ndu-se preocupat de prestigiul („cinstea“) lui Toma =i al sau personal, ]n realitate, pentru a preveni orice b[nuial[ asupra sa, Scarlat ]i atrage aten\ia c[ s-ar putea, ca la ]nt`lnirea cu Dimitrie, s[ se afle prin jur =i agen\ii s[i, care de-abia a=teapt[ s[-l prind[. 2 Toma refuz[ s[ cread[ o asemenea eventualitate, =tiind ce dispozi\ie d[duse agen\ilor s[i, neg`ndindu-se ]ns[ c[ ]ntre Scarlat =i ei avusese loc o ]n\elegere secret[ de colaborare.

304

Dimitrie Cantemir

tru ca ]napoi a da s[ nu mai poat[, to\i c`inii =i dul[ii p[zitori sint. Deci ei, precum s[-l goneasc[, ]l vor goni, dar[ precum s[-l agiung[ nu-l vor putea, robul t[u foarte bine =tie. Ce Inorogul, iar[=i alt[ cale de=chis[ neav`nd =i din dos acmu de c`ini ]ncungiurat sim\indu-s[, p`n[ mai pre urm[ ]notatului bizuindu-s[, ]n ap[ va s[ s[ arunce (c[ primejdiia c`t de grea, ]ns[ pre m`ine viitoare, dec`t cea c`t [cea c`t] de iu=oar[, ]ns[ denaintea ochilor st[t[toare mai iu=oar[ s[ pare). Deci el ]n ap[ c[dzind, nu picioare de ]notat, ce a=e=i aripi de zburat de ar avea, denaintea iu\imii domnului mieu, precum a sc[pa nu va putea, adeverit sint. +i iat[ eu, f[r[ alt[ z[bav[, la Inorog ]n munte m[ voi sui =i ceasul vremii cobor`rii lui ]ns[mn`nd, f[r[ preget =tire ]\i voi da. Numai de pre aicea nu te dep[rta, ca ]n vremea trebuitoare f[r[ z[bav[ s[ te pociu afla (c[ punctul vremii trebuitoare la a lucrului ispr[vire ca m[sura c[ldurii focului la v[rsarea jmal\ului ieste).“1 Crocodilul, de v`natul ce-i f[g[dui foarte veselindu-s[, din toat[ inima cartea de iertat precum ]i va da i s[ giurui. }ns[ cuvintele ]n de=ert s[ nu-i cumva ias[, foarte ]l ]nte\i. Hameleonul iar[=i cu mari giur[m`nturi s[ afurisiia, precum minciun[ din gura lui nu iese, ce toate precum sint, a=e i le poveste=te. (C[ f[c[torii r[ului, c`nd mul\i ]ntr-un g`nd asupra unii r[ut[\i s[ afl[, unul pre altul a nu am[gi obiciui\i sint, ca nu cumva cu vicle=ugul mic, f[r[legea mare a ispr[vi din m`n[ s[ piardz[). A=edar[, =i ]ntr-acesta chip Hameleonul, dup[ ce c`t putu c[tr[ to\i minciunile fiars[, coaps[, s[r[, pip[r[, ]nghi\i =i bor], ]ntr-un 1 Scarlat veste=te pe hasechiu, c[petenia bostangiilor, c[ Dimitrie Cantemir va fi a doua zi la palatul s[u de pe Bosfor. Dup[ ce ]i va duce lui Dimitrie r[spunsul de la Toma, se va informa =i va raporta hasechiului exact ora c`nd Cantemir va ie=i din ad[post. Prada va fi sigur[, pentru c[ dac[ acesta se va ]ntoarce pe uscat, ]l vor prinde agen\ii munteni, iar dac[ se va ]ntoarce pe ap[, el va trebui prins de bostangii.

Istoria ieroglific[. Vol. I

305

duh la locul unde Inorogul s[ afla alerg[. C[ruia, dup[ politicescul obiceiu ]nchin`ndu-s[ =i toat[ fericirea rug`ndu-i =i menindu-i, dzis[: „Dup[ porunca domnului =i cru\[toriului mieu, toate le-am plinit =i ]nc[ c`te vechiul priete=ug =i adev[rata dragoste pofte=te =i preste porunc[ cele c[dzute am adaos, de vreme ce c`te spre folosul =i binele t[u c[tr[ +oimu am gr[it =i am ]nt[rit, a le povesti, nici ]nceput au, nici s[v`r=it (o, bat-o urgiia cereasc[, jiganie viclean[, c`t de pestri\ =i de v[rgat gr[ie=te!). Ce ]n scurt (precum s[ dzice cuv`ntul c[ gura carea singur[ pre sine s[ laud[, pute), cum am chivernisit =i cum am silit a chivernisi =i lucrurile ]mpreun[rii a tocmi, mai mult a m[ l[uda nu mi s[ cade, de vreme ce sara va ar[ta ]mpreunarea =i diminea\a a lucrului r[zsunarea, c[ci toate dup[ poft[ =i dup[ voie vor ie=i. (Caut[ chipul voroavii a viclenii jig[nii, c[ s[ asam[n[ unor icoane, carile mut`ndu-s[ din loc, i s[ schimb[ fa\a). C[ci mijlocele ce prepus aveai din mijloc le-am r`dicat, pre dul[i =i de =tiin\[ =i de loc departe i-am dep[rtat, ochiul cu r[u c[ut[toriu de tot l-am astupat, pre unde m[iestrii =i sil\e ]ntinse au fost le-am stricat =i le-am f[r`mat, toat[ piiedeca din c[rare =i piatra poticnelii din cale am mutat, am`nduror inimile, spre priimirea dragostei am g[tat =i toat[ surceaoa supt focul ]ncep[turii =i toat[ ciraoa pre j[ratecul s[v`r=irii am pus =i am supus. Una au r[mas, =i aceia foarte pre lesne: adec[ oric`nd a\i vrea, atuncea ]mpreunare a avea s[ pute\i. Deci, c`t despre partea =oimului ieste, eu, robul t[u, at`ta i-am uns sufletul =i i-am muiat inima, c`t cu mare dor =i cu nespus[ poft[ nes[\ioasei privelii str[luminatii tale fe\e a s[ ]mpreuna =i cu dulcele =i m`ng`ioase voroavelor tale a s[ ]nvrednici asteapt[.1 „ 1 Revenind la Dimitrie Cantemir, Scarlat Ruset ]i spune c[ el a ]nduplecat pe Toma Cantacuzino s[ se ]nt`lneasc[ ]n mod sincer cu el, =i c[ tot el a ]ndep[rtat orice primejdie din partea agen\ilor lui Constantin Br`ncoveanu.

306

Dimitrie Cantemir

Inorogul, macar c[ nu a=e credzute giur[m`nturile, neprepuse cuvintele =i neprimejduioase ]mpreun[rile avea (c[ ]n inima neprietineasc[ care prepus nu ]ncape? +i g`ndul vr[jm[=esc ce lucru ]mpotriv[ nu scorne=te?), ]ns[ ]nt`i drept[\ii bizuindu-s[ (c[ci ascunsul inimii sale de pricina vr[jbii curat a fi chiar =tiia), apoi o parte a socotelii evgheniii +oimului d`nd (c[ci neamul vechiu =i cel de bun[ rud[ dup[ a nun\ii ]ntregiune pete =i [=i] im[ciuni de ocar[ noa[ cu nevoie priime=te). C[ +oimul acela din neamul s[u persiesc era, carii dec`t ce=ti evrope=ti cu multul mai buni sint (]ns[ bun[tatea +oimului ]n vr[jm[=ie =i ]n iu\ime de nu s[ va lua). De care lucru, socotiia c[ ]n numele vechiu porecl[ nou[ =i ]n neamul cinstit hula oc[r`t[ nu va suferi. +i a=e, c[tr[ Hameleon cuv`nt dede, precum ]n desar[ la prundi= s[ va cobor]1. Hamelionul, r[spuns ca acesta lu`nd, vesel ]napoi s[ ]ntoars[, de unde ]nt`i la crocodil m[rg`nd, ]nt`i lui de ]ntr-acea sear[ vinirea Inorogului =tire ]i dede: pre unde ieste s[ ]ntre =i pre unde ieste s[ ias[ ]i ar[t[, unde trebuie s[ p[zasc[ =i vremea ]nturn[rii lui cum s[ p`ndeasc[ foarte bine =i de toate pre am[nuntul ]l ]nv[\[. De acolea apoi la ogari, la cotei =i la alal\i spurca\i dul[i s[ dus[, c[rora a=ijderea plinirea bucuriii =i vinirea v`natului le povesti. Dup[ aceia =i mai pre urm[ la +oim vini, c[ruia, ca =i celorlal\i, de adunarea ]n desar[ ]i spus[. }nc[ iar[=i c[pacul minciunii deasupra tingirii vicle=ugului ad[og`nd, chip de mare rug[minte c[tr[ +oim ar[ta =i pre to\i dumn[dz[ii ]l giura s[ nu cumva sf`r=itul ]mpreun[rii bune ]n capul ]ncep[turii rele s[ ias[, =i el ]n chipul m[iestriii r[ut[\ii s[ cad[. +i altele multe c[tr[ acestea dic[ind =i ]n uscat ]nghi\ind, cuvinte c[ptu=ite ]ng[ima =i teie de curmeie lega. Aces1 Cantemir are ]ncredere ]n Toma Cantacuzino, v[z`nd ]n el un om de onoare, a=a cum ]l arat[ =i originea sa nobiliar[, de neam „persiesc“, am[nunt interesant, cu privire la provenien\a iranian[ a Cantacuzinilor.

Istoria ieroglific[. Vol. I

307

tea ]ntr-acesta chip f[\arnica lighioaie ]n oala f[r[legii dzama nedumn[dz[irii cu lingura vr[jm[=iii z[mintind =i v`ntur`nd, ca cum slujba ar fi plinit, de la +oim voie =i iert[ciune ]=i ceru, ca ]ntracea sar[ la culcu=ul s[u spre odihn[ s[ s[ duc[, ar[t`nd c[, de multe alerg[ri =i zbucium[ri, de tot ostinit[ =i obosit[ ieste. }ns[ =i aceasta pre mai mare a vicle=ugului c[ptu=al[ o f[cea, pentru ca ]n dzua ce va luci, peste noapte ce va s[ s[ nasc[ =tiind, obraz ]nc[ mai obraznic a avea s[ poat[. Adec[ precum el de mult[ trud[ biruit fiind, somnului ca mor\ii au fost dat =i de faptele carile peste noapte s-au t`mplat ca cum =tire n-ar fi avut (c[ precum multe dzua descopere, a=e mai multe noaptea acopere, socotiia). +i a=e, Hameleonul de la +oim ie=ind, dormire f[r[ dormire s[ dormitedze =i somn f[r[ somn s[ somnedze la stratul culcu=ului s[u s[ dus[. [O, mai bine ]n veci s[ fie murit dec`t dormire ca aceasta s[ fie dormit! O, mai bine mort s[ s[ fie sculat dec`t somn ca acesta s[ fie somnat ! O, mai bine ]ntr-o fa\[ =i aceia ]n piiatr[ s[ s[ fie ]ntors dec`t ase ]n multe feliuri de stric[ciune =i f[r[ folos! O, fapt[ spurcat[ =i lucru sc`rnav, o, batgiocur[ de batgiocurit =i ocar[ de oc[r`t, vino, dintele =erpelui, alearg[, coada scorpiii, =i adev[rul m[rturisi\i de s[ afl[ la voi vinin =i toaps[c ca acesta ca carile supt limba Hameleonului din fire izvore=te, din me=ter=ug s[ ]nmul\e=te =i spre b[utura la inim[ cura\ilor s[ dospe=te =i s[ meste=te! (C[ otrava limbii, pre tot toaps[cul c`t de vr[jma=, a toat[ jiganiia c`t de cumplit[ cu multul cov`r=e=te.) M[sur[-te, minciun[, =i vedzi minciun[ dec`t toat[ minciuna mai mare! Cump[ne=te-te, vicle=ug, =i cunoa=te vicle=ug mai greu dec`t tot vicle=ugul. T`r`ie=te-te, boal[, =i sim\i boal[ mai l`nged[ dec`t toat[ boala. Sai, moarte, =i gust[ moarte mai amar[ =i mai om[r`toare dec`t toat[ moartea! Spune, r[utate, de ieste ]n tine r[utate de rea c`t aceasta r[utate ! O, r[utate, r[utate, de trii ori r[utate =i iar r[utate.

308

Dimitrie Cantemir

Deci Hameleonul, dup[ ce dul[ilor amu\[turile =i n[vr[piturile pre c`t mai mult putu ]nt[rt[, pre crocodil, prec`t mai r[u =i mai vr[jma= =tiu, ]l a\i\[ =i toate cele spre vicle=ugul =i sc[derea Inorogului, pre c`t prin m`n[ ]i vini, g`ndi, gr[i, lipi, dezlipi, a=edz[, f[cu =i ispr[vi, peste noapte ]n loc de somn cu r[utatea, singur =ie, nu numai ochii =i tot trupul ]=i acoperi, ce ]nc[ =i inima =i sufletul cu grele ]ntunerece peste tot c[ptu=indu-=i ]=i ponegri, de unde sunetul t`mpenii de cu sar[ lovit, a doa dzi ca preste vali r[zsunate, glasul dimpotriv[ din ceas ]n ceas a audzi, cu sete a=tepta.1

1 Dup[ ce descoperise at`t agen\ilor munteni c`t =i turcilor ora ]nt`lnirii dintre Cantemir =i Toma Cantacuzino, Scarlat Ruset s-a dus s[ se culce, ca s[ nu par[ amestecat ]n aceast[ curs[ preg[tit[ de d`nsul.