31 0 91KB
Ingrijirea pacientei cu boala inflamatorie pelvina Definite: Boala inflamatorie pelvina (BIP) este un termen general ce denumeste infectia si inflamatia organelor tractului genital feminin superior (uter, trompe uterine si ovare). BIP este in general consecinta unei infectii bacteriene la nivelul vaginului si colului uterin, care se raspandeste la organele genitale interne. In majoritatea cazurilor, infectiile care cauzeaza BIP sunt transmise pe cale sexuala. Semne si simptome -durere in abdomenul inferior si pelvis -secretii vaginale abundente, cu miros neplacut -menstruatie neregulata - durere in timpul contactului sexual (dispareunie) - durere lombara -febra, oboseala, diaree sau varsaturi -mictiune dureroasa sau dificila Probleme pacienta -alterarea confortului din auza durerii -deficit de cunostinte in legatura cu evolutia, complicatiile si ingrijirile ulterioare -alterarea vietii sexuale in legatura cu bolile transmise sexual si cu durerea - potential deficit dee volum lichidian in legatura cu greturile si varsaturile Obiective -diminuarea sau disparitia durerii pacientei - pacianta sa demonstreze cunostinte despre cauzelee, evolutia si complicatiile bolii - pacienta sa-si mentina volumul de lichide in limite normale - intreruperea relatiilor sexuale pe perioada tratamentului Interventiile asistentei Asistenta: - se preocupa de asigurarea conditiilor dee odihna si relaxare, cresterea confortului -repaus fizic, pozitie relaxanta - ajutor din partea familiei -calmarea durerii cu antialgice (Ibuprofen) - igiena locala - apreciaza nivelul de cunostinte al pacientei si gradul de anxietate - discuta cu pacienta -posibilitatea aparitiei unor complicatii (durerea cronica, sterilitatea si/sau sarcina ectopica) -riscul alterarii sanatatii prin parteneri sexuali multipli Informeaza pacienta cu privire la: - bolile transmisibile sexual si prevenirea acestora - imortanta tratamentului si controlul medical - importanta cresterii aportului de lichide in caz de febra, varsaturi - administreaza tratamentul cu antibiotice si antiinflamatoare conform prescriptiei medicale; monteaza la nevoie perfuzie endovenoasa
Instruieste pacienta: -sa evite ortostatismul prelungit, frigul, umezeala - sa combata constipatia deoarece favorizeaza congestia pelvina - sa poarte lenjerie de bumbac, sa nu introduca tampoane intravaginale - masoara temperatura, pulsul, tensiunea arteriala, inregistreaza valorile Investigatii -Se face un test de sarcina pentru a se exclude posibilitatea existentei unei sarcini tubare (ectopice). -Se fac teste pentru identificarea gonoreei, a unei infectii cu chlamydia si a unei vaginite bacteriene, deoarece acestea sunt cel mai frecvent legate de o boala inflamatorie pelvina. -Se pot face si alte teste pentru a se confirma diagnosticul de boala inflamatorie pelvina, pentru a se exclude alte afectiuni (cum ar fi apendicita) sau pentru a se determina daca infectia a diseminat. Aceste teste includ: Diagnostic precoce La ora actuala nu exista o metoda standard de screening pentru boala inflamatorie pelvina. Cu toate acestea, se considera ca efectuarea unui screening anual de rutina la femeile tinere, cu viata sexuala activa, pentru identificarea unei infectii cu chlamydia, poate reduce numarul de cazuri de boala inflamatorie pelvina, de aceea aceasta este recomandata de medici. Se recomanda efectuarea prompta a unui examen ginecologic, ori de cate ori se observa aparitia unor simptome de infectie pelvina sau a unei dureri pelvine. In cazul in care persoana respectiva a fost expusa unei boli cu transmitere sexuala este sfatuita sa consulte imediat un doctor pentru a fi examinat si testat. Atunci cand este diagnosticata cu o boala cu transmitere sexuala, in special gonoree sau infectie cu chlamydia, va fi imediat evaluata pentru identificarea unei boli inflamatorii pelvine si va primi un tratament adecvat. De asemenea si partenerul/partenerii sexual(i) trebuie sa urmeze un tratament pentru boala cu transmitere sexuala. Femeile care au fost infectate recent cu virusul imunodeficientei umane (HIV) trebuie investigate si pentru alte boli cu transmitere sexuala. Tratament - Generalitati Boala inflamatorie pelvina netrata poate produce cicatrici tisulare (aderente) ce pot cauza durere pelvina cronica, sarcina ectopica si infertilitate. Din aceasta cauza, ghidurile de tratament in boala inflamatorie pelvina recomanda aplicarea prompta de ingrijiri medicale, chiar si atunci cand sunt indeplinite numai criteriile clinice minime de diagnostic al BIP.A ceasta inseamna ca persoana respectiva trebuie sa inceapa imediat un tratament cu antibiotice, pe baza istoricului medical si a examenului fizic, deoarece amanarea tratamentului pentru cateva zile ar putea creste riscul de afectare a trompelor uterine si implicit de infertilitate. Tratament initial
Tratamentul antibiotic dureaza 14 zile in cazul bolii inflamatorii pelvine. Desi persoana respectiva poate incepe sa se simta mai bine mai devreme este necesara administrarea tratamentului in toata aceasta durata de 2 saptamani. In caz contrar, infectia poate sa reapara. De asemenea pot fi utilizate un medicament din clasa antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) pentru a se indeparta durerea sau disconfortul. Continuarea evaluarilor este importanta pentru obtinerea sigurantei ca tratamentul are efect. Monitorizarea indeaproape poate ajuta la prevenirea aparitiei complicatiilor, precum durerea pelvina cronica sau infertilitatea. Doctorul va dori sa faca un nou consult la 2 – 3 zile de la inceperea tratamentului, apoi dupa inca alte 7 – 10 zile.De asemenea, va mai fi necesara o noua evaluare la 4 – 6 saptamani de la terminarea tratamentului, pentru a se verifica daca persoana este vindecata. De retinut! In cazul in care persoana respectiva are un dispozitiv intrauterin, in scop anticonceptional si prezinta o boala inflamatorie pelvina, poate fi necesara indepartarea dispozitivului intrauterin, acest lucru depinzand de gradul de severitate al infectiei. Doctorul va recomanda spitalizarea in urmatoarele situatii: - femeia este insarcinata - persoana respectiva este foarte bolnava - persoana respectiva prezinta varsaturi - este necesara o interventie chirurgicala pentru un abces tubo-ovarian sau o sarcina ectopica (care pot fi rezultatul unei boli inflamatorii pelvine) - persoana respectiva nu se poate trata singura la domiciliu. Fiecare partener(a) cu care persoana respectiva a avut contact sexual in ultimele 60 de zile trebuie sa fie evaluat(a) pentru o boala cu transmitere sexuala si tratat(a) adecvat, pentru a preveni reinfectarea si raspandirea infectiei de la o persoana la alta. Tratamentul pentru gonoreea sau pentru infectia cu chlamydia nu este acelasi cu tratamentul pentru boala inflamatorie pelvina. Uneori sunt prescrise mai multe antibiotice pentru boala inflamatorie pelvina si sunt administrate pentru o perioada mai lunga de timp. Pentru a se preveni reinfectarea este importanta abstinenta de la contactul sexual pana cand atat persoana in cauza cat si partenerul/ partenerii sexual(i) au terminat complet tratamentul cu antibiotice (cel putin 14 zile). Tratament de intretinere Daca tratamentul antibiotic initial a vindecat infectia cauzata de boala inflamatorie pelvina, nu este necesar un tratament de intretinere. Cu toate acestea, este important sa se stie cu siguranta ca infectia a fost vindecata si acest lucru se poate afla printr-un control regulat efectuat de doctor. Evitarea unei infectii pelvine recurente, mai ales daca este vorba de o boala cu transmitere sexuala este elementul cheie in prevenirea unui alt episod de boala inflamatorie pelvina. Folosirea regulata de prezervative s-a dovedit eficienta in reducerea riscului de boala inflamatorie pelvina recurenta. Episoadele repetate de boala inflamatorie pelvina creste riscul de infertilitate tubara, de durere pelvina cronica si de sarcina
ectopica. Tratament in cazul agravarii bolii Majoritatea cazurilor de boala inflamatorie pelvina se vindeca cu tratament antibiotic. Tratamentul chirurgical nu este necesar de obicei.
De retinut! Pentru a se evita reinfectarea este de o importanta critica ca persoana respectiva si partenerul/partenerii sexual(i) sa primeasca tratament. Dupa un episod de boala inflamatorie pelvina este important ca aparitia ulterioara a unuia din simptomele pelvine sa fie investigata prompt. Doctorul va dori sa faca o examinare completa, pentru a cauta semne ale unei alte infectii, ale unei posibile afectari ale organelor pelvine (aderente) sau ale altor cauze posibile ce ar putea sa provoace acele simptome. masculin. Tratament la domiciliu Boala inflamatorie pelvina si bolile cu transmitere sexuala necesita un tratament medical prompt. Daca este prezent orice simptom pelvin neobisnuit sau durere, se recomanda consultarea fara amanare a unui doctor, chiar daca simptomele nu par a fi serioase. Dupa inceperea tratamentului medical pentru boala inflamatorie pelvina, doctorul va oferi instructiuni specifice in legatura cu ingrijirea la domiciliu. Persoana afectata trebuie sa respecte aceste instructiuni si sa vina la consultatiile recomandate de doctorul curant. Se recomanda urmatoarele masuri de tratament la domiciliu, ca masuri de suport a vindecarii: - ingestia unor cantitati mari de apa si consumul unei diete echilibrate, care ajuta organismul sa lupte impotriva infectiei - odihna cat mai mult posibil, pana ce simptomele incep sa se amelioreze (de obicei dupa cateva zile), apoi reluarea treptata a activitatilor zilnice - administrarea regulata de medicamente antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofen, pentru durere. Daca durerea nu se amelioreaza in primele 48 pana la 72 ore de la inceperea tratamentului, este indicat un nou consult medical - evitarea contactului sexual pana la terminarea tratamentului cu antibiotice, disparitia completa a durerii si pana la restabilirea completa a starii de sanatate. De asemenea, evitarea contactului sexual pana cand partenerul/partenerii nu a(u) terminat tratamentul administrat pentru o boala cu transmitere sexuala - stabilirea si respectarea intalnirilor cu doctorul. Doctorul curant va dori sa faca un nou consult la 2-3 zile de la inceperea tratamentului cu antibiotice ca sa se asigure ca acesta are efect. De asemenea este necesar un alt consult dupa alte 7-10 zile pentru a se vedea daca starea persoanei respective s-a ameliorat si pentru discutarea despre metodele in care poate fi evitata o noua infectie. Mai poate fi recomandata o consultatie la 4-6 saptamani pentru a se vedea daca vindecarea este completa - contactarea medicului daca simptomele se agraveaza sau reapar.
Optiuni de medicamente Tratamentul sufera diverse modificari pe masura ce se inventeaza noi antibiotice sau pe masura ce bacteria ce a determinat infectia devine rezistenta la antibioticele vechi. Ghidurile de tratament elaborate de Centrele de Control si de Preventie a Bolilor din Statele Unite recomanda unul din urmatoarele regimuri medicamentoase: - pacient neinternat, regimul A: Ofloxacina sau levofloxacina cu sau fara metronidazol. Ofloxacina se administreaza sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Levofloxacin se administreaza sub forma de tablete, o data pe zi, timp de 14 zile. Aceste medicamente nu se folosesc la femeile insarcinate. Metronidazolul, sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Este contraindicat consumul de alcool in timpul administrarii de metronidazol. In unele regiuni (cum ar fi California si Hawaii) exista o incidenta mai mare decat in mod normal a gonoreei, care nu se poate vindeca cu unele antibiotice. Din acest motiv, in aceste regiuni, ofloxacina si levofloxacina nu mai sunt recomandate ca tratament de prima linie al gonoreei. Totusi, doctorul poate recomanda ofloxacina sau levofloxacina daca exista un risc scazut de gonoree rezistenta la aceste antibiotice. - pacient neinternat, regimul B. Unul din urmatoarele trei cefalosporine este folosit in asociere cu doxiciclina. Ceftriaxona plus doxiciclina - Ceftriaxona se administreaza o data, sub forma de injectie intramusculara. Doxiciclina se administreaza sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Doxiciclina este contraindicata la gravide. De asemenea se recomanda evitarea expunerii prelungite la soare in timpul tratamentului cu doxiciclina sau Cefoxitin cu probenecid plus doxiciclina. Cefoxitina se administreaza o singura data, sub forma unei injectii intramusculare. Probenecid se administreaza sub forma de tablete, administrata in priza unica, in momentul injectiei. Doxiciclina se administreaza sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Doxiciclina este contraindicata la femeile insarcinate. Trebuie evitata expunerea prelungita la soare in timpul tratamentului cu doxiciclina. Alta cefalosporina, precum ceftizoxim sau cefotaxim plus doxiciclina, cu sau fara metronidazol. Cefalosporinele se administreaza o singura data, sub forma unei injectii intramusculare. Doxiciclina se administreaza sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Metronidazolul este sub forma de tablete, de doua ori pe zi, timp de 14 zile. Doxiciclina este contraindicata la femeile insarcinate. Trebuie evitata expunerea prelungita la soare in timpul tratamentului cu doxiciclina. Se evita consumul de alcool in timpul tratamentului cu metronidazol. - pacient internat. Unele femei au nevoie de internare pentru tratarea bolii inflamatorii pelvine. In spital, antibioticele sunt initial administrate pe cale intravenoasa (IV) timp de cel putin 24 ore, apoi sunt administrate pe cale orala, tratament care poate fi continuat la domiciliu dupa externarea din spital. Durata totala a tratamentului medicamentos este de cel putin 24 ore. - pacient internat, tratament intravenos, regim A: Cefotetan se administreaza intravenos la fiecare 12 ore sau Cefoxitin plus doxiciclina. Cefoxitinul se administreaza intravenos la fiecare 6 ore. Doxiciclina se administreaza intravenos sau sub forma de tablete la fiecare 12 ore. Dupa cel putin 24 ore de tratament antibiotic intravenos, se administreaza antibiotice orale (doxiciclina sau clindamicina) - pacient internat, tratament intravenos, regim B - clindamicina - gentamicina
Clindamicina se administreaza intravenos la fiecare 8 ore. Gentamicina se administreaza intravenos sau sub forma de infectii la fiecare 8 ore sau o data pe zi. Dupa cel putin 24 ore de tratament antibiotic intravenos, se administreaza antibiotice orale (doxiciclina sau clindamicina). Mecanism de actiune - Antibioticele omoara diferitele bacterii ce cauzeaza boala inflamatorie pelvina. Indicatii - Antibioticele sunt indicate daca este indeplinit oricare din criteriile minime de diagnostic al bolii inflamatorii pelvine : - este prezent un debut recent al unei sensibilitati sau dureri in regiunea pelvina inferioara, mai ales daca este prezenta bilateral - este prezent un debut recent al unei sensibilitati sau dureri atunci cand trompele uterine sau ovarele sunt atinse sau mobilizate in timpul examinarii - este prezenta o sensibilitate sau o durere atunci cand colul uterin este mobilizat in timpul examinarii. De retinut! Antibioticele pot preveni aparitia complicatiilor bolii inflamatorii pelvine daca sunt administrate precoce si daca sunt luate toate medicamentele recomandate. Trebuie efectuata o noua consultatie la 2-3 zile de la inceperea tratamentului. Persoana respectiva ar trebui sa aiba o durere sau o sensibilitate diminuata in timpul examenului abdominal si pelvin. Monitorizarea ulterioara, ce consta intr-o noua consultatie la 7-10 zile si o alta la 4-6 saptamani este de obicei recomandata pentru siguranta ca tratamentul a avut succes. In cazul in care simptomele nu s-au ameliorat, doctorul ar putea incerca un alt regim medicamentos sau sa caute alte cauze posibile ale simptomelor, inclusiv sarcina ectopica, apendicita, abcesul pelvin sau endometrioza. Tratament chirurgical Tratamentul de electie pentru boala inflamatorie pelvina dureaza 2 saptamani si consta in administrarea unui antibiotic cu spectru larg, care omoara mai mult de un tip de bacterii. Daca este administrat adecvat, antibioticele distrug bacteriile ce provoaca boala inflamatorie pelvina. Tratamentul antibiotic prompt poate preveni sau diminua severitatea complicatiilor bolii inflamatorii pelvine. Tratamentul este inceput chiar daca persoana respectiva indeplineste numai criteriile minime de diagnostic al bolii inflamatorii pelvine, cu sau fara alte simptome. Tratamentul pentru gonoree sau chlamydie nu este acelasi ca cel pentru boala inflamatorie pelvina. Uneori se folosesc diferite antibiotice pentru BIP si ele se administreaza pentru o perioada de timp mai lunga. Pentru prevenirea reinfectarii, partenerii sexuali trebuie sa fie de asemenea testati pentru boli cu transmitere sexuala (in principal pentru gonoree si chlamydia), chiar daca au sau nu simptome. Orice infectie trebuie tratata imediat.Uneori este necesara mai mult de o cura de tratament antibiotic pentru a se vindeca o boala inflamatorie pelvina. Uneori, bacteria poate deveni rezistenta la un antibiotic, ceea ce inseamna ca acel antibiotic nu mai este eficient impotriva ei. Acest lucru implica incercarea administrarii unui alt tip de antibiotic. Reinfectarea din cauza partenerului sexual netratat necesita de asemenea
folosirea unei noi cure de tratament antibiotic. Boala inflamatorie pelvina este adeseori cauzata de o asociere de mai multe tipuri de bacterii, astfel ca se folosesc diferite regimuri (combinatii de medicamente) pentru a se trata infectia. Tratamentul chirurgical nu este de regula indicat in boala inflamatorie pelvina, cu exceptia urmatoarelor situatii: - drenarea sau indepartarea unui abces, precum abcesul tubo-ovarian - taierea tesuturilor cicatriciale (aderente) ce provoaca durere. Interventia chirurgicala este indicata ocazional daca dupa ce s-au facut alte teste diagnosticul este in continuare neclar sau daca tratamentul antibiotic nu da rezultate, de regula se foloseste laparoscopia in scop diagnostic. Procedeele tratamentului chirurgical Procedurile ce pot fi folosite pentru diagnosticul si tratamentul complicatiilor bolii inflamatorii pelvine includ: - laparoscopie, procedura in care chirurgul va introduce un instrument de vizualizare cu lumina printr-o incizie abdominala foarte mica, este utila in identificarea semnelor de sarcina ectopica, de infectie sau de tesut cicatricial si poate face reparatii daca acestea sunt necesare - laparotomie, care permite chirurgului sa inspecteze in mod direct cavitatea abdominala printr-o mica incizie in abdomen si sa faca reparatiile care sunt necesare - aspirarea unui abces, cu ajutorul unui ac si al unei seringi. De obicei doctorul foloseste o ecografie pentru a vedea cu claritate directia acului, ceea ce face inutila efectuarea unei incizii. De retinut! Interventia chirurgicala efectuata cu scopul indepartarii aderentelor cauzate de boala inflamatorie pelvina nu s-a dovedit a fi eficienta in ameliorarea durerii decat in cazul aderentelor severe (cunoscute sub numele de aderente de stadiul IV). Necesitatea interventiei chirurgicale in tratamentul BIP a scazut in cursul ultimilor cativa ani datorita diagnosticarii precoce si imbunatatirii tratamentului antibiotic. Laparoscopia si laparotomia pot fi realizate pentru diagnosticarea simptomelor pelvine, in acelasi timp se poate face si tratamentul. In mod tipic, laparotomia necesita o perioada mai lunga de recuperare. Alte tratamente In prezent nu exista un alt tratament disponibil pentru boala inflamatorie pelvina. Deoarece nu toate femeile care au boala inflamatorie pelvina au durere pelvina, multi doctori considera ca femeile ar trebui tratate pentru BIP daca prezinta durere sau sensibilitate la mobilizarea colului uterin, in special daca exista o secretie vaginala anormala. Eficacitatea - Tratamentul antibiotic omoara bacteriile care au cauzat boala inflamatorie pelvina. Cu cat tratamentul este inceput mai precoce, cu atat scade riscul
de aparitie in viitor a complicatiilor, precum sarcina tubara (sarcina ectopica), durere pelvina cronica (de lunga durata) si infertilitatea. Efecte secundare - Cele mai comune efecte secundare ale antibioticelor recomandate in boala inflamatorie pelvina sunt: - greturi si varsaturi - diaree - eruptie cutanata - dureri de cap (cefaleea) - oboseala - ameteala. Fiecare antibiotic administrat in BIP poate avea efecte secundare specifice sau poate interactiona cu alte medicamente. In cazul in care apar efectele secundare ale medicamentelor, doctorul curant trebuie informat asupra lor. Pot fi prescrise alte antibiotice care determina mai putine efecte secundare. Este indicata: - purtarea unei discutii cu partenerul, in legatura cu bolile cu transmitere sexuala, inainte de inceperea unei relatii sexuale. Este important de aflat daca el sau ea are un risc crescut de a avea o BTS. De retinut! Majoritatea bolilor cu transmitere sexuala, precum infectia cu chlamydia sau herpes, pot sa nu dea nici un fel de simptome, astfel ca numai rezultatele de la teste pot preciza daca partenerul nu are o astfel de infectie. Pentru unele BTS, precum infectia HIV, poate fi nevoie de o perioada de timp de pana la 6 luni pana cand sa poata fi detectata in sange. Responsabilitatea: - evitarea contactelor sexuale daca sunt prezente simptome ale unei boli cu transmitere sexuala sau daca persoana respectiva primeste tratament pentru o infectie BTS - evitarea tuturor contactelor sexuale intime cu o persoana care a avut simptome de BTS sau care a fost expusa unei BTS, doar un singur partener sexual. Riscul de boala cu transmitere sexuala creste daca o persoana are mai multi parteneri sexuali in acelasi timp. - drenarea si indepartarea unei cavitati cu puroi (abces) - taierea tesuturilor cicatriciale (aderente) ce provoaca durere. Totusi, interventia chirurgicala pentru indepartarea aderentelor datorate bolii inflamatorii pelvine nu s-a dovedit a fi eficienta in ameliorarea durerii decat in cazul aderentelor severe. Chirurgia exploratorie este folosita ocazional atunci cand diagnosticul este inca neclar dupa ce s-au facut toate celelalte teste sau cand tratamentul antibiotic nu da rezultat. Laparoscopia in scop diagnostic este folosita de regula in aceste cazuri, ea consta in folosirea unui mic instrument de vizualizare, cu lumina. - teste de sange, cum ar fi hemoleucograma completa (HLG), viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) sau proteina C reactiva, pentru a se gasi semne ale unei inflamatii sau ale unei infectii - o hemocultura sau o urocultura, care certifica prezenta infectiei
- o ecografie pelvina sau transvaginala, la care se pot vedea organele interne pe un ecran de computer - laparoscopie, care consta in introducerea unui instrument luminat in interiorul abdomenului, cu ajutorul caruia se poate vedea daca exista semne de infectie sau un tesut cicatricial - rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau tomografie computerizata (CT), care sunt indicate rar, atunci cand simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau cand la ecografie s-a evidentiat o posibila dezvoltare tisulara sau un abces care necesita o cercetare mai amanuntita. Laparoscopia si ecografia sunt considerate cele mai eficiente procedee de diagnosticare a bolii inflamatorii pelvine. Totusi, aceste teste nu sunt indicate decat daca diagnosticul nu este clar sau daca rezultatele obtinute cu aceste proceduri vor modifica metoda de tratament.
Nevoi afectate 1. Probleme : respira Manifest Surs 2. Probleme : alimenta Manifest Surs 3. Probleme : elimin Manifest Surs 4. Pacienta nu manifest 5. Probleme : insomnie, disconfort, oboseal Manifest Surs 6. 7. Probleme : hipertermie Manifest Surs 8.
9. Probleme : alterarea integrit Manifest Surs 10. Pacienta comunic 11. Pacienta are propriile principii, respect 12. Probleme : neputin Manifest Surs 13. Pacienta 14.