Amintiri, vise, reflecții [1st ed.] 973-28-0699-0 [PDF]

C. G. JUNG AMINTIRI, VISE, REFLECŢII Consemnate şi editate de ANIELA JAFFÉ Traducere şi note de DANIELA ŞTEFĂNESCU MEM

141 41 52MB

Romanian Pages 419 Year 1996

Report DMCA / Copyright

DOWNLOAD PDF FILE

Table of contents :
Nota traducătorului

Prin această apariție li se oferă un document unic şi îndelung așteptat tuturor cititorilor care-1 iubesc pe acela care, prin personalitatea şi opera iui, a marcat profund epoca noastră, fiind, alături de S. Freud şi de A. Adler, unul dintre cei „trei mariˮ ai psihologiei secolului XX. Opera lui C. G. lung n-a influențat numai anumite școli psihologice, ci impresionează şi astăzi un cerc tot mai larg de oameni, care găsesc în ideile lui confirmări, sprijin, precum şi calea spre descoperirea conștientă a sinelui. În vasta lui operă ce rămîne un monument ai secolului, el a știut să creeze o imagine a omului în plenitudinea sa de ființă culturală — o imagine depășind domeniul strict al psihiatriei şi întrând în cel al antropologiei, al antropologiei culturale.

Originalul lung ne oferă niște memorii la fel de originale, ce nu se aseamănă ca stil cu nici o altă carte de amintiri. Specificitatea lor este marcată mai ales prin aceea că puţinele evenimente exterioare din carte nu sînt evocate şi nu capătă pentru Jung o semnificaţie decît raportate la evenimentul interior într-adevăr major al vieţii lui — întîlnirea conştientului cu inconştientul.

„Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului, mărturiseşte Jung în deschiderea Prologului, pentru ca puţin mai jos să spună: „În faţa evenimentelor interioare, celelalte amintiri pălesc — călătoriile, oamenii şi lucrurile înconjurătoare. [...] Amintirea faptelor exterioare ale vieţii mele s-a estompat în cea mai mare parte sau a disparat. Insă întîlniriîe cu cealaltă realitate, coliziunea cu inconştientul, mi s-au întipărit în memorie şi nu mai pot fi şterse. Acolo a fost întotdeauna abundenţă, a fost întotdeauna bogăţie, şi orice altceva a trecut pe un plan secundar. Dar în realizarea acestui caracter cu totul aparte al „autobiografiei şi-a lăsat cu siguranţă amprenta şi personalitatea Anielei Jaffé, care, lucrînd la sfîrşitul anilor '30 la Ziirich ca secretară şi simţindu-se prea împovărată de maladii fizice şi psihice, s-a adresat unui psiholog pentru analiză; în cele din urmă, i s-a acordat o şedinţă cu însuşi Jung, iar de aici a pornit o colaborare ce avea să dureze tot restul zilelor maestrului, culminînd cu ultimii lui patru ani, cînd, angajîndu-1 în conversații intense despre viața lui (mai ales lăuntrică), i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tîrziu să le prelucreze şi editeze. „Aniela Jaffé a fost unică în blîndeţea şi amabilitatea ei, în spiritualitatea ei receptivă, în talentul ei de a mînui condeiul şi loialitatea faţă de omul a cărui psihologie a însemnat atît de mult pentru ea. Păstrîndu-şi cele mai bune calităţi din trecutul ei de muncă grea de secretariat — simţul organizării şi ochiul ager pentru ceea ce este esenţial — a progresat, devenind un analist bine cunoscut şi foarte apreciat şi un autor în adevăratul sens al cuvîntului", se scrie în necrologul apărut în gazeta londoneză The Independent, la 5 noiembrie 1991.
Papiere empfehlen

Amintiri, vise, reflecții [1st ed.]
 973-28-0699-0 [PDF]

  • Commentary
  • ocr by nobody
  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare piese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viata exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere in revista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa, India). Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul, tirzia lui autorealizare ( avenl noastra personaHi~ slntem, pe de aha parte~ IT, rflare rntisura reprezentantii, victimele ~i unu~ spirit colecti"v~ ai c3xui ani de viata Insealnna secole. Putem 0 i'ntreagzc sa crectem di facem totul dupa Eost~l.' ~j s? rm descoperirn niciodata ca am fost in principal :pc: scen~ leatrului bmii. Exista insa fapte care, chiar Cl.acar~., CULoastelD, !~e il1fluenleaz3. totu~i viata, ~i asta ell atlt 5

rnai rrn.;_tLcu cit ::;lnt ir:.c())Jstiente.

Ce: a~a (:!,nume.2C=~2. parts

0 parte a fiintei noastre in veacuri, Si cere cu am desemnat-o, pentru uzul meu Cee Cii ea 1111 este 0 curiozitate individualii 0 ci'cmo[tialatina .;;igreaca, poate ~i franceza, italiana .;;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Basel. El, in posesia tuturor acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam asemana cu el. In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc. Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Considerarii intempestive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind dupa aceea am citit A.Iso sprach Zarathustra (A.,sagrait-a Zarathustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Goethe, 0 traire dintre cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita, 1 2

Joe al naturii (n. t.). Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari (n. t.).

116

similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc; iar Zarathustra era - nu aveam nici un dubiu - morbid. Era ~i nr. 2 bolnavicios? Aceasta posibilitate m-a cufundat intr-o spaima pe care mult timp n-am vrut sa mi-o marturisesc; ea ma tinea totu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind prezenta in momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asupra propriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abia mai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ce eu fl cuno~team inca din prima tinerete. Nietzsche vorbise naiv ~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumit, de neexprimat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa, era atit de genial, indt venise de tinar la Basel ca profesor universitar1, neintuind nimie din eeea ce urma sa-l a~tepte. Or, toemai datorita genialitatii sale ar fi trebuit sa-~i dea seama la timp ca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintelegerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:isase liber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des pre astfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperi oameni care-i puteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnarea tuturor valorilor"2. Nu gasi insa dedt filistini instruiti ~i, ca intr-o situatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturor celorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zUin universul celor misterioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze, uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abundente, entuziasmul imnie, care incerca in van sa se faca perceput de catre aceasta lume ce se dediease unei acumuIari incoerente de cuno~tinte. Iar el - acest dansator pe sirma - cazu pina la urma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lume - dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un posedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numai cu maxima prudenta. Printre prietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doar doi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homosexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doilea a 1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci de ani - 1a propunerea profesoru1ui sau din anii studen\iei, Friedrich Wilhelm Ritschi - ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea din Basel. In anul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va \ine aid pre1egeri timp de zece ani (n. t.). 2 V. Der Wiile rur /vlacht. \iersuch einer Umwertung aller Werte (Vaillfa de putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) - (n. t.).

117

decazut - un geniu nei'nteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenul Zarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni. Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchis una, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp indelungat. Mi s-a inumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre vacile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i capastru; intrebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns: "Baiete, despre astfel de lucruri nu se vorbe~te." Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~ti despre lucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce jignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eeva ce lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numai scriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua - sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit - se poate comunica doar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentru multa vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care ~tie ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a ceva mai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte, care de altfel imi lipseau cu desavirsire. Nu detineam nimie CODcret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empirism. Le-o luam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu era accesibil experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se raspunda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindva trecusem prin valea diamantelor, nu puteam convinge pe nimeni - 1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pe mine insumi - ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem erau altceva decit pietris obi~nuit. Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios la cariera mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuia sa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia sau medicina intema. Inclinam in directia primeia dintre ele datorita pregatirii mele deosebite in anatomie Si preferintei me Ie pentru anatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chirurgia ca meserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-era ingrozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru a putea studia. S,tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll de curind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 cariera de medic la vreun spital cantonal oarecare, unde se putea spera, mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angajarea la 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau 118

de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea mea indqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atitea ori, nu cutezam sa ma gindesc la 0 imprejurare norocoasa ~i ma multumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic macar la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda de vrednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea. In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa ma influenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in camera mea de lucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intredeschisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, in care se afla masa rotunda din lemn de nuc la care mincam. Provenea din zestrea bunicii me Ie pateme ~i avea pe-atunci 0 vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastra, la 0 distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala, iar slujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 impu~ci:itura de pistol. Am sarit in picioare ~i am alergat in camera vecina, de unde auzisem explozia. Mama inlemnise in fotoliu, iar lucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolborosit, privind spre masa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... " Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina dincolo de mijloc ~i nu intr-un loc incleiat, ci in pI in lemn solid. Am ramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masiv de nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zi de vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nuita la noi ? Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscata de iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii? M-am gmdit ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mama dadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da, asta inseamna ceva. " Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul ca n-am putut spune nimic. Vreo doua saptamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~ase acasa ~i am gasit pe toata lumea, adica pe mama, pe sora mea de paisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie maxima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catura asurzitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, ci zgomotul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea, datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot, fara a gasi '[nsa vreo crapatura. Imediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla in jurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului 119

if.-~-~---------

f,~-

~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati. Mlnerul zacea lntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In fiecare dintre celelalte trei colturi era dte 0 bucata din lama. Cutitul fusese lntrebuintat dnd se servise cafeaua de ora patru, apoi pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bufet. In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile crapaturilor ~i a clatinat din cap. - Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic. Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de exemplu, virindu-l in deschizatura sertarului ~i rupindu-l apoi bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calitate.Sau, eventual, i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.! Mama ~i cu sora mea se aflasera in camera dnd Ie speriase pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu gas earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai mult cu cit trebuia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i cum crapa masa ~i se rupea cutitul? Ipoteza hazardului mi se parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilitati erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi? Citeva saptamini mai tirziu am aflat de la diferite rude de-ale mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism ~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di ar fi fost In legatura cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara, sa tin ~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane interesate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete asemanatoare ciocanitului in pereti ~i in masa. Era problematic ca astfel de mi9cari ale mesei sa fie independente de mediu. Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia 1

Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.).

120

manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat atentia catre continutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de doctoratI rezultatele acestorobservatii. Dupa ce am efectuat experimentele aproximativ doi ani la rind, s-a instalat 0 anumita lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre marele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere un nr. 2, cum patrunde intr-o con~tiinta de copil ~i cum 0 integreaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fiinta maturizata inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tuberculoza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani ~i am fost profund impresionat de independenta ~i maturitatea personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegrase fanma ell farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din aceasta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn. Asta a fost deci in mare experienta importanta care a zdruncinat filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilitatea de a ajunge la un punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre sufletul omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A trebuit sa las din nOli deoparte, nerezolvat, ceva ce merita sa i se acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlrziu a luat na~tere de aici teza mea de doctoral. La 'clinica medical2i, Friedrich von MUller 11 inlocuise pe batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un spirit pe placul meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i fonnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 jumatate de solutie. $i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine, caci mal tirziu, spre incheierea studlilor mele, mi-a propus sa-l insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnemat. Oferta lui era dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probabil di s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea medicala viitoare.

Ii

1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene (Despre psihoiugla "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges. Werke I, 1966 (n. ed. germ.).

121

r- -~ -I I ,

De,i audiu,em ,""un

p,ihiatti,e ,i participesem la leqii cli-

nice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~i daca imi aminteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui meu experienta lui in spitalul de boli mintale ~i in special cea legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In perioada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat manualul de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un psihiatru despre materia lui." Cursu rile ~i orele la c1inica nu ma impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura. Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat clinic, ci doar de plictiseala ~i saturatie. Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea medicala de atunci psihiatria nu se bucura de un prestigiu deosebit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre ea ~i nu exista 0 psihologie care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi inc1us ~i particularitatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum directorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i stabiliment, tot ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara din ora~, ca 0 veche leprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea sa priveasca mtr-acolo. Medicii stiau aproape la fel de pu!in ca ~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentele. Boala mintala era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra cadea si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma sa aflu curind ~i din proprie experien!a. Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se datoreaza pesemne specificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvoltarii sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau mai putin subiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea psihozele "boli ale persoanei". lnima mea incepu deodata sa bata cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu putea exista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau

(11.

1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890 ed. germ.).

122

uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul empiric comun al faptelor biologice ~i spirituale pe care il cautasem pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici era in sfir~it locul unde coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate. Reaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la Krafft-Ebing des pre "caracteristica subiectiva" a manualului de psihiatrie. Deci - am cugetat - manualul este partial ~i confesiunea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~tintele sale prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indaratul obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu totalitatea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem niciodata de la profesorii mei din c1inica. De~i cartea in discutie nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta asupra problemei psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa. Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia de instrainare ~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mie insumi - ca m-ar putea interesa aceasta lume aparte, obscura. Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ocati ~i considerau ca nu-s zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihiatric ~ansa unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un domeniu pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a de atragator ~i de demn de invidiat. Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum lateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa ~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere - ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat irevocabil, intr-un mare toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul increzator ~i euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat ca pe un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma pe primulloc, In mod caracteristic, dupa cum se intimpla in mai toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un preparat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri 1

Rama~ite

(Il. t.).

123

-----

numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile de am intuit chiar intrebarile care mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit unele obstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~i cintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, am cazut apoi in cursa intr-un mod grotesc tocmai acolo un de ma simteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecut examenul de stat cu punctajul maxim. Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine. Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de banaEi pentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti necontenit, unilateral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqiona la tot cu un zimbet enigmatic, care amintea de eel al figurilor de pe unele frontoane din Egina. A yea deopotriva un aer de superioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodata nu se adapta ca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singurul lucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresia unui ambitios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes pentru nimic altceva in afara datelor, faptelor s,icunos,tintelor medicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit de schizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomen caracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte a fost consacrata psihologiei dementei precoce - dementia praecox - (schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane" cu ajutorul premiselor propriei mele personalitati: Psihiatria in sensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihicul desemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei "bolnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva a celui care 0 trateaza. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~i halucinatiile nu erau doar simptome specifice bolilor mintale, ci aveau si un sens omenesc. In s'eara de dupa ultimul examen, mi-am permis luxul de mult rivnit de a merge 0 data - pentru prima data in viata mea - la teatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi ingaduise 0 asemenea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urma vrnzarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posibilitatea sa ma due la opera, ci 5,i sa fae 0 cillatorie la MUnchen 5,iStuttgart. Bizet m-a fmbatat 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !ara de sfir~it, iar dnd, in ziua urmatoare, trenul m-a purtat dincolo de gran ita lntr-o lume mai larga, am fast lnsotit de melodiile din Carmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata mea

soor (muguet). La celelalte discipline

124

alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet, a creat in mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i Insemnatate Ie puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-au transpus 1ntr-o stare de spirit primavaratidi, nuptiaHi, de~i in exterior a fast 0 saptamlna tulbure - cea dintre 1 si 9 deeembrie 1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea, doamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a bunicului meu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doamna batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un temperament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medic psihiatru. Mi se parea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i de amintiri ce nu pot fi in3.bu~ite - ultima adiere a unui treeut pe cale de disparitie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitiva de nostalgia copilariei mele. La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic la spitalul Burgholzli din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalez in aces! ora~, caei In decursul anilor Basel Jmi devenise prea strimt Pentru locuitorii din Basel nu exista dedt orru:;ulJar: numai in Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Birs! incepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~i erau eonvinsi cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. imposibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeauna drept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profesorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co. sa zic a~a, dintr-un anumit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifestam rezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa ma las inlantuit. Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se parea de nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume care era demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greu pe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am resimtit foarte putemic aeeasta diferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se face prin spirit, ci prin cornert. Dar aid, aerul era libel', ceea ce am ~i apreeiat in mod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeurilor trecute, chiar dad se depllngea absenta fundalului cultural bogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, ell toate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost odata. Imi amintesc inca de zilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhardt, dnd In ] Mic afluent al Rinului, curg'1nd la panile Baselului

(11.

t.).

125

I~

,I

spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii canonicilor, iar batrlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn. Mamei Ii veni foarte greu ca paraseam Baselul. Dar eu ~tiam .d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a suportat-o cu curaj. Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin dedt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata unei "fete batrlne" ~i, lntr-adevar, nu s-a maritat niciodata. A dezvoltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitudinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A trebuit sa se supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a supravietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i orlnduise In prealabil toate treburile plna la eel mai mic detaliu. In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea era ve:;;nic calma, de~i foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica sora, cu chiva ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l Cu munca la Burgholzli lncepu viata mea lntr-o realitate nedivizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), datorie ~i raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de legamlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain ~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau doar suprafete care nu acopereau nimic, doar inceputuri tara continuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restringeau In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt probleme, orizonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al rutinei. Timp de 0 jumatate de an m-am lnehis liltre ziduri1e acestei mlnastiri, pentru a ma obi~nui ell viata ~i spiritu1 unui spital 1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna In anul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon, iar apoi, pina la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs in 1923, a trait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasura fn eereul mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, prietenoasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei launtricii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitor la propriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinita in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.).

126

de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei de volume din Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputurile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. V oiam sa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la priveli~tea propriei sale distrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata a acelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanatos la vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeau impresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmit de aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit de instructiva asupra conditiilor preliminare ereditare ale colegilor mei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea personala, ei ~i pentru intelegerea reactiei psihiatriee. Nu ered ca are fost sa mentionez ca toata coneentrarea mea ~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe colegii mei. Ei n-aveau cum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi doream sa-i eunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic, ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei normalitati, intrucit imi of ere au in general posibilitatea dorita eu ardo are de a atinge 0 eunoa~tefe mai adinca a psihieului. in aceste eonditii a ineeput eih>1eramea psihiatrica - experimentul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva. N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit de mult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destin intr-un mod eu adevarat obiectiv. A~ co mite cunoseuta gre~eaIa autobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit sa fie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omul este un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada mai degraba judecatii altora - for better or worse.

4 Activitate psihiatrica

Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihiatrica din Ziirich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul interesului ~i al eereetarii mele statea intrebarea arzatoare: ee se petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multumindu-se eu diagnostice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de statistiei. Pomind de la a~a-zisu1 punet de vedere clinic predominant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mintal ca om, ea individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". marcat eu un diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte rezo]vat. Psihologia bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol. In aceasta situatie, Freud a devenit peDtru mine esential, si anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor individua1e. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica, desi el insu~i nu era psihiatru, ci nevrolog. Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat profund la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care fusese intemata eu eticheta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea. S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza, teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: schizofrenie sau, cum se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negativ Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram inca om tinar, ineepator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen12S

zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune 6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodele mele personale. Ma ocupam pe vremea aceea cu studii diagnostice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut cu ea experimentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~it astfel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nu se clarificasera prin anamneza curenta. Am dipatat informariile, ca sa zic a~a, direct de la incon~tient, ~i din ele a rezultat 0 poveste sumbra ~i tragidi. Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiul unui mare industria~, care stimea interesul tuturor fetelor dimprejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 place ~i ca are ~anse la el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~a ca ea se marita cu aItul. Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi prieten. Evocara fmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cind v-ati casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra" (adid. fiul marelui industria~). Acesta fu momentul! In acea clip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse la catas trafa : Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i pe urma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in care alimentarea cu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apa pura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentru baie ~i spalat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele, dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii 'dadu chiar sa bea un pahar cu apa nepurificata. Facu asta, bineinreles, in mod incon~tient sau doar semicon~tient; dici deja incepea sa fie marcata de depresiunea incipienta. Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie, fetira se imbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatul nu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~i femeia fu intemata in spital. Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 criminaJa, precum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-a fost limpede di aici exista un motiv suficient pentru depresiunea ei. Era, in esenra, un caz de tulburare psihogena. Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atunci i se administrasera narcotice din cauza insomniilor'~i, fiind suspectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere. In rest, nu se facuse nimic. Sanatatea ei fizica era bun~i. 129

M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschis sau nu? Sa Intreprind marea Incercare? Insemna pentru mine 0 problema grea de con~tiinta, un neasemuit conflict al datoriei. Insa trebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad daca mi-a~ fi intrebat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele lui Dumnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-o dedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectul putea fi insa ~i contrar. De altfe!, in psihologie nu exista mai nieiodata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-un fel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu cant de factorii incon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-I asumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe mine dupa ea! M-am hotarit totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de pornire mi-era foarte nesigur. I-am spus tot ce descoperisem prin experimentul asociativ. Va puteti imagina cit de greu mi-a venit. Nu e lucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~i a fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~i sa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu a putut fi externata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-un spital de boli mintale. M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata de colegii mei: ma temeam ca ar discuta despre caz ~i ca ar putea ridica anumite probleme legale. E adevarat ca nu se putea proba nimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi putut avea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositor sa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pedepsise suficient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara pe umeri. Era crucea ei ~i trebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse deja o data cu depresiunea ~i intemarea in spital, iar pierderea copilului constituia pentru ea 0 imensa durere. In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nu a fost relatata ~i pe care de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine, terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii personale. Ea reprezinta secretul pacientului, secretul care I-a faeut sa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratamentullui. Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuie sa puna intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numai simptomul sau. In m~oritatea cazurilor, explorarea materialului con~tient nu ajunge. In anumite imprejurari, experimentul asociativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i interpretarea viselor sau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul.

130

In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihiatrie 10. Universitatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit medie-~ef 10. clinica psihiatricii universitara. Am oeupat acest post timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt 10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decursul anilor, clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai tineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea profesoralii pinain anulI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles, fundamentele psihanalizei freudiene, precum ~i psihologia primitivilor. Acestea erau materiile principale. In primele semestre ma Ocupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flournoy]. Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan . .$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea personala a pacientilor pe care ii prezentam studentilor. Mai am inca bine in minte unul dintre cazuri: A venit odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci ~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii. Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei. A ineeput sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii intreaga istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteristice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hipnotizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii ~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii! M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i povestea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu. Atunei am presupus ca ar fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost carn neplikuta. Erau prezenti douazeci de studenti, carora doream sa Ie fac demonstratia unei hipnoze! Cind am vrut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it. M-am alarmat si mi-a venit ideea ca s-ar putea sa am pma 10. urma de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa 1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experimentalefn Fran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920), psihoiog e]vetian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.).

131

fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd ~i-a revenit, femeia era ametita ~i confuz3.. Am fncercat s-o linistesc: - Eu slnt doctorul si totul este in ordine. La care a izbucnit, strigfnd: - Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble. Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus studentilor: - Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza. N-aveam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase. A fost una dintre experientele care m-au detenninat sa renunt la hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeia se facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeola. Am rugat-o sa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eel mult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa di a trebuit, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vindedirii ei. La primul curs din semestrul de vara al anului urmator aparu din nou. De asta data se pllngea de dureri violente de spate, care survenisera abia de curlnd. I\lu consideram exclus eel ele sa alba un oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111 ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie ~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat ceva anume la un moment dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 explicatie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaseril Intr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oehi ammwl din ziar al e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1-am priceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l'\.ill hipnotizat-o din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa, dupa care n-a mai avut dureri. Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viata ei. Am constatat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat in clinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numele celui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima ei casatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aiba un baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionata cInd el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eram un medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea, dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, se rasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. sa zicem 3.so.,co. fiu ~i-si anunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa. 132

Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de magician ~i, cum povestea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti particulari. Practica mea psihoterapeutica incepu cu faptul ca 0 mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare putere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva. Asta a fost prima mea experienta terapeutidl reala, a~ putea spune: prima mea analiza. Imi amintesc distinct de discutia mea ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recunoscatoare 0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru destinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase. La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul meu particular, dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi prin . intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vindecare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine. Imi placea la fel de putin sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa fadi pacientul. Eram mult mai interesat sa afJu chiar de la pacient in ce directie se va dezvolta In mod natural. In acest scop aveam nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari ale incon~tientului.

d

In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopatologie experimentaEi 10.clinica psihiatrica. Aveam acolo un numar de elevi eu care cercetam reactiile psihice (adica asociatiile). Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Binswanger si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ in re1atie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea Zur psychologischen Tatbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile lor au aparut in reviste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociatiilor2 Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark University, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile me1e. Concomitent ~i independent de mine a fast invitat Freud. Ni s-a acordat amindurora titlul de Doctor of Laws honoris causa.

I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, In Ges. Wake !, 1966 (n. ed. gern.). 2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodei asociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiicat iucdirile sale care abordeaza acest subiect (n. t.) .. 133

Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic am devenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~i pacienti de acoio. Imi amintesc inca bine de unul dintrc primele cazuri: Un coleg american imi trimisese un bolnav. Diagnosticul suna: "neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din prudenta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresa la Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea di incercarea mea de a-I trata nu avea sa duca la nimic. Bolnavul intra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, am vazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a carei origine psihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experimerrtul asociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea de pe umla unui complex matem formidabil. Provenea dintr-o familie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpatidi si era, s-ar putea spune, lipsit de griji - in aparenta. Doar ca bea prea mult, intr-o irrcercare disperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare. Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale. Mama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, neobi~nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc'~re. De fapt, ar fi trebuit sa renunte deja de mult la subordonarea apasatoare fata de mama sa, dar nu se putea decide sa-~i sacrifice pozitia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei ii datora situatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia sa accepte 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele, respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasa din cuibul dildut, ci se Eisa ademenit de bunastare si confort, impotriva propriului instinct. Dupa un tratament scurt, a renuntat la bautura si s-a considerat vindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nou in aceeasi stare daca va intoarceti l~ vechea dumneavoastra situatie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus. De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceput sa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-al ei in Elvetia, pentru 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, dar posedata de un formidabil demon al puterii. Am vazut cui ar fi trebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara spre a-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplu nu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0 lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa un certificat, atestind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea 134

indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Trebuia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare ~i e firese ca fiul s-a infuriat pe mine. Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina asupra mea, spre binele pacientului, asumindu-mi riseul. Cum evolua aeesta in continuare? Fiind acum separat de mama, i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stralueita - in eiuda sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem. Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i invinsese alcoolismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai mare sueces. Ani de zile am avut eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza ca intocmisem certificatul pe aseuns. Stiam insa exact ca numai un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~i nevraza. Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era relevant, zicea ea, deoarece nu avea de gind sa ma consulte dedt a singura data. Apartinea evident paturilor inalte ale societatii. Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi cornu nice era 0 marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din gelozie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se marite eu sotul aceleia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum. Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel de serupule morale. ~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar el muri foarte curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stranii: fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama ei, de indata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la o distanta tot mai mare de ea, pina ce disparu din anturajul mamei ei care pierdu oriee contact cu ea. Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIarie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea, se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele din urma trebui sa renunte la calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Avea un dine lup deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimplarea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu 135

~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuia sa se spovedeasca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a, dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crima i~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eondamnat deja singur. Daca eineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsa judiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in plan moral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge, dupa cum 0 arata cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la lumina zilei. Uneori i~i lasa impresia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o". Prin aceasta crima femeia le-a devenit straina chiar ~i animaleIor ~i s-a cufundat intr-o singuratate insuportabila. Pentru a seapa de izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confident care sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poata accepta marturisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o oarecare ~asura, 0 legatura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insa un duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi suspectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep~iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuse ca oamenii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acest verdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda. N-am aflat niciodata cine era; nici nu am vreo dovada ca povestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa ma Intreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci povestea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o sinucidere? Nu-mi inchipui cum ar fi putut sa tdiasca mai departe in acea singuratate extrema. Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecare orientare, dar ele nu-l ajuta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiv este problema "pove~tii" pacientuIui; caci ea dezvaluie fundalul uman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe terapia medicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz: Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, in virsta de ~aptezeci ~i cinci de ani, bolnava la pat de patruzeci de ani. Venise la spital cu aproape cincizeei de ani in unna, dar nimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i murisera intre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie de treizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Batrina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sau semiliehida. Minca doar cu degetele, introducindu-~i cu ele intr-un fel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pentru 0 cana 136

en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diri ciudate, ritmice, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nu Ie lDtelegearn. EraI~l prafund impresionat de gradul distrugerii pe eare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIicatie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 forma catatonica1 de dementa pl'ecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rna Himurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i originea mi~ciirilor ei ciudate. Impresia H\sata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqia nlea la psihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut senzalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi. J\1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Seful meu Si eolegii care afiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumerit prin intuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cunoa;;terea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav, iar despre aceasta Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-o meserie in care nu ma orientam deIoe! IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfIna eu mi~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0 fi a~a? Care 0 fi expliea\ia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e1'11 ;;i m-am imeresat dadl pacienta 1'usese dintotdeauna astfel. "Do., A'~ ~ ". nrn raspuDse, oar sera Cllnalntea n1ea A·1m! povestea ca~ pe vremUfl• bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studiat inca 0 data veehea poveste; aeolo scria despre eo. ca avea ni~te gesturi de parca ar fi facut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi ;;i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (La cizmarii de 10.sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacienta mmi curlud ~;ifratele ei mai mare veni pentru Inmoffi1lntare. "De ce s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a povest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoare ell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~drile de C1Z11',o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura la rlloarte, ::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparute sub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992: Catatol!;'e - ,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea sau ini~i8ti\!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~i stereotip a li1iscirilcr CEtSi pfin 5c8.derea sau dispari\ia cficieatei ~iadecvarii acest:cr3

l" ]h -

(n, t,),

137

Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice ale a~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toata atentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza. Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sa mi se clarifice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilor fixe absurde. Datorita acestui caz am Inteles pentru prima oara limba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens. Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! In anul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe acest subiect. Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din ulitele inguste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un mediu saracacios ~i in conditii mizere. Sora ei era prostituata, iar tatal, betiv. Ea se imbolnavi la treizeci Si noua de ani, prezentind o forma paranoida de dementa precoce, cu megalomanie caracteristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci de ani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului ei o idee despre procesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Era unul dintre obiectele clasice de demonstratie ale clinicii. Babette era complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelege absolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incercarea de a prieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Eu slnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se explice, spunea intotdeauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2 Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce - dupa cum am descoperit ulterior - voia sa semnifice: "Sint la fel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sint dublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blat din malai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce", "Neapole Si cu mine trebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" indicau cresteri ale valorii proprii, deci compensari ale unui complex de inferioritate. Ocupindu-ma de Babette Si de alte cazuri analoage, m-am convins cii multe din manifestarile pe care noi Ie considerasem 1 Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{ei precoce), Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena, 1908, In Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.).

2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" - este primul vers al celebrei poezii a lui Heinrich Heine des pre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.).

138

pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum pareau. Am aflat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te ascunsa in planul din fund 0 "persoana", care trebuie desemnata drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd eo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1viselor - sa formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar posibil, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in prim-plan, faclndu-l pe pacient sa para aproape normal. Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care persoana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si eu pacien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup, iar 0 voce In mijlocul toracelui era "vocea Domnului". "Pe eo. trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de propriu-mi curaj. De regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i cu ajutoml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea spuse: "Sa te asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche, citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol pe care 5a-1 citeasca. Data urmatoare trebuia s-o ascult din el. Am procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile. La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva timp m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia pacientei era tinuta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se prabusea si mai adinc in visul dezintegrant 0.1incon~tientului. Rezultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani vocile care inainte erau raspindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jumatatea stinga a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Intensitatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10. fel co. pina atunci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin "vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi imaginasem niciodata ca lectura noastra din Biblie ar putea avea un efect terapeutic. Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In spatele lor se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta. E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit pentru prima data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie generalii a personalit3.tii, ca ~i aici se regasesc vechile conflicte ale omenirii. ,?i in mintea pacientilor care creeaza impresia ca ar fi 139

obtuzi s,i apatici sau cretinizati

se petree lucruri mai multe

~imai

pEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind, nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, ei Intllnim temelio. propriei noastre no.turi. Aceasta descoperire a reprezentat pentrn mine la vremea ei un putemic eveniment emotIOnaL Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scurga pina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei. Nu se punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele pacien~iIor ~i de ce un padent avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedt celiUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti, altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al treilea ca politia e pe urmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In serios, ci se vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mi se pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compiet uitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10.inceputul secoluIui prin metoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti'. abia in ziua de azi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces la acceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie. Cil limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foarte multi! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem de precaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri idei himerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementa precoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratata ell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie. Cind ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentat cazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee ati descoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Dar cum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeia asta fenomenal de urita?" Probabil ca I-am privit destu1 de uimit, acest gind netredndu-mi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un anumit sens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atlt de frumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei, faptura omeneasca

dlsarea

~iIa ea

dintr-un nor de nonsens

grotesc.

~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic: cael era deja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazun la care aeeastil rnaniera de a te apleca pEn de grijii asupra bolnavului

a avut un efect terapeutic

durabil.

Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai distrugerea tragica~ rareori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care 140

nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum am constatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente catatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie cultiYata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fratele ei Si yiolatii de niste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in ce mai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatie afectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Si pe care incerca sa-limblinzeasca. Deyeni tot mai ciudata, iar la saptesprezece ani ajunse la balamuc, unde ramase internata un an si jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si intrase intr-o faza de mutenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla intr-o stare tipic catatonica. In decursul multor saptamini am izbutit, incetul cu incetul, s-o fac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-a poyestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceput yazuse doar barbati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 dusesera intr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciici pe muntii selenari inalti locuia un yampir, care riipea Si omora femei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distrugerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii feminine a populatiei. Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitorii selenari Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pregatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fusese construit in acest scop. Dupa un Sir intreg de nopti, I-a yazut in sfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemenea unei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosit la sacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii, s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi. Obrazul Si intreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-a putut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-o curiozitatea sa descopere cum arata. S-a apropiat de el, cu mina pe cutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fata ei a rasarit un biirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizind-o cu o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit, indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o de jos Si a zburat cu ea. Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou fara inhibitii, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-as fi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im-

141

posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa, luna, in schimb, do., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva mai tirziu a avut 0 recidiva: a recazut in catatonie. 0 perioada de timp a suferit de dementa furioasa. Clnd a fost externata dupa doua luni, se putea vorbi din nou cu eo. ~i treptat ~i-a dat seama ca viata pe pamint era inevitabila. A luptat insa eu disperare impotriva acestei inevitabilitati ~i a consecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la spital. Am vizitat-o 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va folosese 10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbele mele in tikere ~i complet indiferenta. De asta data a fost extemata mai repede ~i s-a supus eu resemnare destinului ei. A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Acol0 luera un medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod cam imprudent de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Spre norocullui, a scapat doar cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci un revolver! :?i inainte purtase 10. ea un revolver iDcarcat. In ultima ~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l adusese. La intrebarea mea mirata, raspunsese: "V -a~ fi i'mpu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !" Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse in locul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui in Est eel or doua razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodata o recidiviL Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prin incestul suferit co.fata tlnara, se simtea i'njosita In ochii oamenilor, elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpusa, sa zicem, intr-un imperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 prerogativa a regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lume - se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapaminteana ~i pierdu contactul cu oamenii. Se scufunda in departari cosmice, in spatiul celest, unde se intilni Cll demanul inaripat. Transfera fiiptura lui In timpul tratamentului, conform regulei, asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca oricine care ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana normaEi. Prin povestirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoarea mea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa se into area 10. viata ~i chiar sa se disatoreasca. Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eu alti ochi, caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimentele importante ale trairii lor interioare. 142

Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau anaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz la caz. Daca un medic imi spune ca "urmare~te" strict 0 "metoda" sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efectul terapeutic. Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre rezistenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrul incearca sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare ar trebui sa creasdi in mod firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sint atit de diferite precum indivizii umani. Eu 11 tratez pe fiecare bolnav pe cit de individual posibil, caci solutia problemei este intotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot stabili numai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci valabil, dnd poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nu intra in discutie poate fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta. Bineinteles ca un medic trebuie sa cunoasca pretinsele "metode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anumita cale de rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i, Astazi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. In analizele mele ele nu joaca nici un 1'01. In mod foarte intentionat eu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decit intelegerea individuala. Este nevoie pentru fiecare pacient de un alt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o analiza in limbaj adlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian. Punctul decisiv este di eu, ca om, stau fata in fata cu un aIt om. Analiza este un dialog care necesita doi parteneri. Analistul ~i pacientul stau unulin fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul are ceva de spus, dar ~i pacientul are. Cum in psihoterapie esentialul nu este sa se "aplice 0 metoda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A trebuit ca eu iilsumi sa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihoterapiei. Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, daca nu Ie inteleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia. In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoie de mai mult dedt simplele cuno~tinte de specialitate. EI trebuie sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l determina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te rezistente superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci aceea de a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sine insuSi, in c:,litate de individ. Acest lucru nu este insa posibil fad comparatia cu punctele de vedere colective, despre care doctorul ar trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceasta nu este suficienta 0 143

simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cuprinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consultatie al doctorului. Sufletul este cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt trupul. EI e, ca sa zic a~a, acea jumatate a lumii care exista numai In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul are de-a face cu 0 lume Intreaga. Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut: pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psihica a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen! Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga numai pe pacient; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa analiza didactica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la medic; doar daca acesta ~tie cum sa se descurce cu sine ~i cu propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i pe bolnav cum s-o faca. Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie sa Invete sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil, nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0 bucata din suflet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza didactica un sistem de concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizeze ca analiza II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i nu o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !). Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa didactica va trebui sa plateasca mai tlrziu scump. Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata personalitatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri care nu pot fi vindecate fara ca medicul sa se implice pe sine. Ci'nd e yorba despre lucrurile importante este hotarltor daca doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne

I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de unii speciaJi~ti prin "anaJizat", de al\ii prin "analizand", In franceza prin analyse, iar In engJeza prin analysand (n. t.) 144

la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii, in clipele supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi, micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat medieul cu intreaga sa fiima. Terapeutul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum reaqioneaza el insu~i la eonfruntarea eu pacientul. Doar nu reaqionam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i intrebam intotdeauna: "Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar, sa cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in caz contrar intregu! tratament poate da gre~. Vreau sa va dau un exemplu in acest sens. Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi parea insa din anumite motive putin dubioasa. La inceput, analiza s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am avut senzatia di nimere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa vorbesc eu paeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, niei ei nu-i scapase faptul ca eeva nu era in regula. lata ce vis am avut in noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite: Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui de amurg. in dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel, iar pe tumul eel mai inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada. Pentru a 0 putea vedea bine, trebuia sa dau capu! tare spre spate. M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Inca din vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea. Interpretarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia sa privesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in realitate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudinii con~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea, ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatiei ~i tratamentul i~i relua fluxul normal. In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel de mesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentru mine? Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct de atac. Aqiunea medieului are efeet numai aeolo unde este atins, este afectat el insu~i. "Numai eel ranit vindeca." Daca insa medicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea unei armuri, munea sa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu 1

V. termenulln

Glosar

(11.

t.).

145

sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIa ca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctul slab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentru doctor - sau tocmai pentru el. Fiecare terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de control printr-o terta persoana, spre a lua cuno~tinta de inca un punct de vedere. Chiar ~i papa are un duhovnic. Eu ii sfiituiesc intotdeauna pe anali~ti: "Sa aveti un « duhovnic », barbat sau femeie!" Ciki femeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseori o intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici jocul barbatilor ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pe care barbatul nu Ie sesizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fast convins,a ca barbatul ei ar fi Supraomul! Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei analize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar va pot asigura ca am trecut prin experiente uimitoare cu a~a-numita "normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "normal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele mai bune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii preluase mai tirziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela normala,.o sotie normala, ni~te copii normali, locuia intr-o casuta normal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil ~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am spus: - ,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa va cunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumneavoastra in~iva. Daca nu sinteti a~a cum trebuie, atunci cum poate pacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins, atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti eel care trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atunci sa va ajute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Trebuie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumneavoastra. Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data: - N-am nimic problematic sa va povestesc! Asta ar fi trebuit sa ma puna in garda. - Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus. - Eu n-am vise, mi-a replicat. Eu: - In curind 0 sa aveti. 146

Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~i putu am inti insade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paisprezece zile, ceea ce incepu sa ma cam nelini~teascii. In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cu trenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. Intrucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoascii, 0 pomi spre centru. Acolo gasi 0 casa medievala, probabil primaria, ~i intra in ea. Striibatu coridoare lungi ~i pa~i in mcapeli frumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri vechi ~i goblenuri minunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase. Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese. Se gindi: "Trebuie sa ma intorc la gara!" In acel moment realiza cii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~i dadu in acela.';)itimp seama ca nu intilnise nici tipenie de om. 1ncepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva. Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi, riisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajunsese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu putea deslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alerga prin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cealalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu - exact in mijlocul camerei - ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil idiot, in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjise cu fecale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica. Acum ~tiam suficient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa va spun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-am straduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intrat deloc in amanunte. Visul relateaza aproximativ urmatoarele: Calatoria cu care incepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scurt timp. Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani. Pentru copiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, ceva neobi~nuit, dar posibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colorate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-o familie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u~urinra 0 data. Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult. Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbol nefast. Cind mi-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea sa era 0 compensare. prinsesem in ultima clipa, pe ultima suta de metri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sa devina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din urma am

II

147

izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijloc plauzibil spre a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~it ne-am fost reciproc foarte recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndt sa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntelesese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca era urmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, se lntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta sa spre normalitate corespundea unei personalitati care, prin confruntarea cu incon~tientul, nu s-ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat. Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor, caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In cazurile respective este extrem de important sa se lnteleaga visele. Ajungem astfel la problema analizei Tacute de nespeciali~ti. Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sa poata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelor latente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii ca profanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic specialist. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-i ceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoasca 0 schizofrenie latenta si s-o trateze, darmite pentru un amator. Insa eu am constatat tot ~ereu din experienta: nespeciali~tii, care s-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trecut ei ln~i~i printr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se adauga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihoterapia. Aceasti'i meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~i temeinidi ~i 0 cultura generala, pe care numai foarte putini Ie poseda. Relatia dintre medic ~i pacient poate - mai cu seama daca intervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupra medicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tienta lntre medic ~i pacient - sa duca ocazionalla fenomene de natura parapsihologica. Am lntllnit de mai multe ori astfel de situatii. Deosebit de impresionant mi se pare cazul unui pacient pe care-l scosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea s-a lntors acasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd am vazut-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Am observat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pe care 0 exercitam asupra sotului ei, care-mi era recunoscator. Se

I Co~maruri,

lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.).

148

1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevarat

sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie aparLina ell totul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste. Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare neobisnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie ajunse iads! intr-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care trala. Convenisem ell prevazind aceasta posibilitate - sa intre in eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta iui sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi dadu nie! un semn.

el-

perioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am :ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta :;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsa mult timp treaz. Pe la vreo doua - probabil c3.tocmai adormisem - m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in camera; am al/ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?h Am aprins irnediat lumina, dar n-am vazut nimic, I\r1i-a trecut prin minte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul coridomlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciudat, lTI-am gindit, totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintesc exact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisem din pricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmntea mea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men. - In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent se sinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am aflat ca glontu1 i se oprise in peretele poste-rior al craniului. La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro!listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatie arhetipala - in cazul de fafa, moartea. Prin relativizarea timpului ~i a iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput ceva ce avu:;ese loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienml colectb/ este comun tutufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticii desemnau "simpatia tuturor luerurilor". In acest caz, incon~tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seam mii Sl'm'(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte de disDozitia mea obi~nuiHl. . in Glos8.r tennenul sincronicitare

149

(fl. t.).

Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce\:a ~l nu exercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseaza Inainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria sa conceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin un cre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~asta corespunde destinului sau, 1mi anlintesc bine de cazui unei e\Te-ice pierduse credinta. 'fatui Incepu ell un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pe care n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1mi infa~i~a cazul ei Si~ in tin'lp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1eg deloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prin minte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeesta fu visul. r\rU

doua zi, In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru. Aparu () rata t1:nara. 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiL eleganta ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdicul suferise un transfer asupra ei ~i 0 implora in cele din unTIa sa. nu mai vina 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia. Fata avea de ani de zile 0 serioasa ne\/fozu anxioasiL c;ar;~ .l~

binelnteles ca se agra\,ra In urrna acestei experiente. j\rn ell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 c\reica occidentaUi adaptat?~j ilunl1nata pi'Q3.l.'n TI1aduva oaselor. Iviai intii, nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi-a trecut prin glnd visul avut ~i an1 reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~iceea din'\-" is !~' Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flm intrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;'i procedez in astfel de cazuri, despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~i am ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.'i despre bunicul ei ~i am aflat di fusese rabin ~i apaninuse nnd seete evreieilti. - Va. referij:i 10. hasidiei I? am intrebat-o. Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe: - Dad. a fost rabin, 0 fi fast poate chiar tadic2?

Ea: -- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml previziunii. .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva! 1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata de Israel Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.). 2 Tadic = om drept, onest si foarte evlavios. Denumire ce se dadea si rabinilor hasidici (n. t.).

150

Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei pe care i-am ~i e:plicat-o: -- A~CUIl1 0 sa './~l.spun ce\"{ice s-ar putea sa nu in stare sa acceptati; BunicuI dumne(:l'voastra a fast un Tadll dumneavoastra a renegat credinta iudaiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat pe DUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti aceasta nevroza, pentru ca suferiti. de frica de Dumnezeu! p.~sta0 lovi ca un trasnet! In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea se dadea 0 receptie, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spre mine ~i ma intreba: "N-aveti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Am gash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mondit eu degetele ea s-o deschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci? In lac sa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in geD.unchl in fata ei : I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.! Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci ca sub aceast3. suprafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel de reprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sa se exprime. Toate intentiile ei se orientau in directia flirtului, a toaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daar intelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitate era un capll al Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica. A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei facea parte din categoria acelor oameni de 10. care se cere activitate spiritualiL Astfel, viata ei capati§' un sens - si nid unna de nevroza! La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezenta nunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus la vindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fast frica de Dun1nezeu. Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atunei cind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intrebarile vieJ;ii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exterior si bani si dmin nefericiti Si nevrotici, chiar daca au obtinut ee cautau. Asemenea oameni 51.'1tinclestati de obicei Intr-o prea mare ingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens. Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele

! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin durata scurta a tratarnentului (A. 1.). 151

mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvoltare a avut pentru mine de la bun inceput cea mai mare insemnatate. Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i, ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oile ratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca in biserica simbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, la imitatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolul presupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foarte des omului din ziua de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i la a observa daca incon~tientul nu produce spontan simboluri care inlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ramine deschisa intrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, este capabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele. Am descris un asemenea caz in Uber die Archetypen des kollektiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile incon$tientului colectiv). Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Viseaza ca sta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra unei vai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinut sa mearga acolo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla indeplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i, deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste suprafata apei, care se increte~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaima. Visul pare mai intii de neinteles; dar, ca teolog, el ~i-ar fi putut aminti de fapt de "ele~teul" ale carui ape erau mi~cate de un vint brusc ~i in care erau scufundati bolnavii - ele~teul Bethesda. Un Inger pogoara ~i atinge apa, care capata astfel puteri tamaduitoare. Adierea u~oara de vint este pneuma, care bate unde vrea. ~i asta ii provoaca 0 teama de moarte celui care viseaza. Se sugereaza 0 prezenta invizibila, un numen, care traie~te prin sine insu~i ~i in fata caruia omul este cuprins de fiori. Pacientul D-a acceptat dedt cu greu asocierea cu ele~teul Bethesda. 0 refuza deoarece astfel de lucruri apar numai in Biblie ~i, eventual, in predica de duminica dimineata. N-au nimic de-a face eu psihologia. Oricum, des pre Sfintul Duh se vorbqte doar in ocazii festive, dar El nu este in nici un caz un fen amen a carui experienta 0 poti face. Eu ~tiu ca omul care a visat ar fi trebuit sa-~i domine frica ~i, ca sa zic a~a, sa-~i depa~easca panica. Insa eu nu insist niciodata 1 Uber die Archetypen des kollekliven Unbewufllen, 1935, In Ges. Wake lX/l, 1976 (11. ed. germ..).

152

cind cineva nu este dispus sa mearga pe propriul Sall drum !?isa preia partea lui de responsabilitate. Nu slnt de acord cu presupunerea ieftina ca nu este yorba despre "nimic altceva" dedt rezistente obi~nuite. Rezistentele - mai ales daca sint indJrjite merita atentie, pentru ca adesea ele reprezinta avertismente care nu vor sa fie trecute cu vederea. Remediul poate fi 0 otrava pe care nu 0 suporta oricine sau 0 operatie care are efect mortal, daca este contraindicata. Daca se pune problema triiirii interioare, daca intra in discutie ceea ce este cel mai personal Intr-o fiinta, atunci majoritatea oamenilor se sperie ~i multi 0 iau la goana. A~a s-a intimplat !?icu acest teolog. Sint bineinteles con~tient de faptul ca teologii se afla intr-o situatie mai dificila decit altii. Pe de 0 parte sint mai aproape de elementul religios, pe de aha, mai strins legati prin Biserica ~i dogma. Riscul trairii interioare, aventura spirituaIa, este strain eelor mai multi oameni. Posibilitatea ca ar fi 0 realitate psihicii este anatema. Trebuie sa aiba un fundan1ent "supranatural" sau cel putin "istorie" - dar psihic? In fata acestei intrebiiri izbucne~te adesea un dispret pe cit de nebanuit pe atit de profund al sufletului. In psihoterapia actuala i se pretinde freevent medicului sau psihoterapeutului sa "insoteasca pas cu pas", pentru a spune lli?a, pacientul ~i afectele sale. Eu nu consider ca aceasta cale este intotdeauna cea corecta. Uneori e necesara ~i interventia activa din partea doctorului. Intr-o zi se prezenta la mine 0 doamna din inalta nobilime, care avea obiceiul sa-!?i palmuiasdi angajatii, inclusiv pe medicii ei. Suferea de nevroza obsesionala (Zwangsneurose) ~i fusese in tratament intr-o clinidi. Fire~te ca-i aplicase medicului-~ef palma de rigoare. In ochii ei nu era, in definitiv, decit un valet de chambre de un rang ceva mai malt. Doar 11 pliitea, nu-i a~a?! El 0 trimise atunci la un alt medic, ~i acolo povestea se repeta. Intrucit cucoana nu era, la drept vorbind, nebuna, ci trebuia doar tratata cu manu~i, doctorul se V3zU pus in incurcatura ~i 0 trimise la mine. Era 0 persoana foa.rte impunatoare, iDalta de ~ase picioare - v-a spun eu, asta era capabila sa bata, nu gluma! I~i facu deei aparitia ~i purtaram 0 discutie cum nu se poat . una ~i civilizata. Apoi sosi momentul ciod trebui ~-' spun ceva neplacu. an furioasa la mine, amenintindu-m" ca ma pocne~te. Am sarit ~ u in picioare ~i i-am spus: 153

- Bun, dumneavoastdi sinteti doamna, dumnea'J6astrii loviti prima - ladies first! Da' dupa aia dau eu! ~i vorbisem serios. Cazu inapoi pe scaun, pr¥fu~indu-se efectiv sub ochii mei. - A~a ceva nu mi-a spus inca nime " se lamenta. Insa din clipa aceea, terapia dev 1 eficienta. Ceea ce-i treb ia acestei 'ente era reaqia barbateasca. In acest caz ar fi fost to eronat s-o "insotesc pas cu pas". Nu i-ar fi folosit citu~i de putin. Suferea de 0 nevroza obsesionala, fiindca nu-~i putea impune sie inse~i ingradiri morale. Un or astfel de oameni Ii se impun limite de catre natura - tocmai prin simptomele compulsive. Am efectuat odata, cu ani in urma, 0 statistica a rezultatelor tratamentelor mele. Nu mai tin minte cifre exacte, insa, exprimindu-ma cu precautie, 0 treime a fost intr-adevar vindecata, 0 treime a cunoscut 0 ameliorare apreciabiHi ~i 0 treime n-a fost influentata iIi mod esenrial. Dar tocmai cazurile neameliorate sint greu de judecat, pentru ca multe lucruri se realizeaza ~i se inteleg doar dupa ani ~i abia atunci pot deveni ~i eficace. De dte ori mi s-a intimplat ca fo~ti pacienri sa-mi scrie: "Abia dupa ce au trecut zece ani de cind am fost la dumneavoastra am realizat ce s-a petrecut de fapt." Am avut citeva cazuri, purine la numar, in care pacientul m-a parasit, iar foarte rar a trebuit eu sa expediez un bolnav. Dar ~i printre ace~tia s-au gasit unii care mi-au trimis ulterior relatari pozitive. De aceea, este deseori dificil sa se traga concluzii in legatura cu succesul unui tratament. In viara unui medic este ceva firesc ca in decursul activitarii sale practice sa intilneasca oameni care sa aiba importanra ~i pentru el insu~i. El intilne~te personalitari care, spre fericirea sau nefericirea lor, n-au trezit niciodata interesul publicului ~i totu~i - sau tocmai de aceea - poseda ni~te dimensiuni neobi~nuite; sau sint oameni care au trecut prin evolurii ~i catastrofe fara precedent. Uneori e yorba despre talente ie~ite din com un, carora un altu1 ~i-ar putea consacra intreaga viata intr-un entuziasm inepuizabil, dar care aici sint implantate intr-o dispozitie psihica atlt de ciudat de nefavorabiUi, incit nu ~tii daca ai de-a face cu un geniu sau cu un caz de dezvoltare fragmentara. Nu rareori se intimpla sa infloreasca in conditii improbabile bogatii ale sufletului, pe care n-ai

154

fi banuit niciodata cii Ie vei Intilni In platitudinea vietii sociale. Rapoftul necesar pentru ca psihoterapia sa fie eficienta nu-i Ingaduie medicului sa se sustraga impresiilor puternice provocate de sui~urile~i cobori~urile oamenilor suferinzi. Acest raport consta In comparatia ~i adaptarea permanenta, in confruntarea dialectidi a celor doua realitati psihice care slnt opuse una alteia. Dad!, dintr-un anume motiv, aceste impresii nu au efect la unul sau la altul, atunci procesul psihoterapeutic· va ramlne fara rezultat ~i nu se va realiza nici 0 schimbare. Daca doctorul ~i pacientul nu devin 0 problema unul pentru celalalt, atunci nu se va giisi nici raspunsul. Printre pacientii ~a-zis nevrotici din ziua de azi, nu slnt putini la numar cei care pe vremuri nu ar fi ajuns nevrotici, adicii In conflict cu ei In~i~i. Dacii ar fi trait intr-un timp ~i un mediu in care omul era inca legat prin mit de lumea striimo~ilor ~i, astfel, de natura traita ~i nu doar viizuta din exterior, atunci ar fi fost crutati de dezbinarea cu propria lor persoanii. Este vorba despre oameni care nu suporta pierderea mitului ~inu gasesc nici drumul spre 0 lume pur exterioara, adicii spre imaginea asupra lumii furnizata de ~tiintele naturii, nici nu sint satisIacuti de jocul cu cuvintele - joc intelectual al fanteziei care nu are citu~i de putin a face cu intelepciunea. Aceste victime ale sciziunii suflete~ti a vremii noastre slnt ni~te simpli "nevrotici facultativi", Care scapa de aparentul element bolnavicios de Indata ce dispare golul care se cascase intre eu ~i incon~tient. Cine a trait adlnc aceasta scindare cu propria fiinta este ~i cel mai in masura sa dobindeascii 0 Inteiegere mai bun a a proceselor psihice incon~tiente ~i sa evite prirnejdia aceea tipicii ce-l ameninta pe psiholog, cea a inflarieiJ. Cine nu cunoa~te din proprie experienta efectul numinos2 al arhetipurilor va scapa cu greu de a.cest efect negativ, daca este confruntat cu el in praxi. EI va supraaprecia sau subaprecia, Intrucit poseda acum doar 0 notiune intelectuala, nu insa ~i 0 masura empiricii. Aici Incep - nu numai pentru medic - acele cai gre~ite ingrijoratoare, dintre care prima este Incercarea de a domina totul prin intelect. Ea serve~te scopului tainic de a se sustrage efectului arhetipal ~i astfel a v tei experiente, in favoarea unei lumi conceptuale arti . iale, aparen igure, dar numai bidimensionale, care ar dori

21

termenulln Glosar\(n. t.). V. In Glosar termenul Auminosum

(11.

155

'"

t.).

( .... notmnI a~a-ZIS care I ... D ep Iasa, acopere cu nI~te r r·Itatea vIetH. sarea catre onceptualli ia experientei stanta ~i 0 canfera unui simplu nume, 're de acum A 0 este pus In locul realitatii. Nimeni nu se simte in atorat fata de un concept, ~i tocmai acesta este avantajul cautat, care promite protectie contra experientei. Spiritul nu triiie~te insa in natiuni, ci in fapte ~i realitati. Nimic nu se obtine doar prin cuvinte, totu~i acest procedeu este repetat la infinit. Dintre pacientii cei mai dificili ~i nerecunoscatori fac de aceea parte, dupa experienta mea, pe lInga mincina~ii abi~nuiti, pretin~ii intelectuali; caci la ei, mina dreapta nu ~tie ce face cea stinga. Ei cultiva a psihologie a compartiments. Cu un intelect care nu este cantrolat prin nici un sentiment se poate solutiona orice - ~i totu~i, iata ca se instaleaza nevroza.

Intilnirea Cll analizatii mei ~i confruntarea cu fenomenul psihic, pe care ei ~i pacientii mei mi I-au prezentat Intr-o succesiune inepuizabiHi de imagini, m-au invatat infinit de multe lucruri, nu doar, de exemplu, 0 serie de date ~tiintifice, ci mai ales sa dobindesc 0 intelegere a propriei fiinte - ~i asta nu in ultimul rind din gre~e!i Si infrlngeri. PersoaneJe analizate de mine au fost mai cu seama de sex feminin; de cele mai multe ori, ele se puneau pe treaba cu 0 con~tiinciozitate, 0 comprehensiune ~i 0 inteligenta extraordinare. Au contribuit in mod esential ca eu sa patpomi in terapie pe drumuri noi. Unii dintre analizati au devenit discipolii mei in sensul propriu-zis al cuvintului, propagindu-mi ideile In Iume. Printre ei am gasit oameni a caror prietenie a dainuit decenii de-a rindul. Pacientii ~i analizatii mei mi-au adus atlt de aproape realitatea vietii omene~ti, indt n-am putut sa nu aflu de aici lucruri esentiale. Intllnirea cu oameni de cele mai diverse tipuri ~i niveluri psihologice a fost pentru mine de 0 Insemn~tate incomparabil mai mare dedt a discutie fragmentara Cll 0 celebritate. Conversatii1e cele mai frumoase ~i incaIcate de semnificatii ~i consecinte pe care Ie-am purtat in viata mea sint anonime.

5 Sigmund Freud1

Aventura dezvoltarii mele spirituale a demarat atunci dnd lli"l1 devenit psihiatru. Am inceput, cu £Oatanaivitatea, sa observ din punct de vedere clinic, din exterior, pacientii bolnavi mintal. Procedind astfel, am dat peste ni~te procese psihice de 0 natura surprinzatoare, pe care Ie-am inregistrat ~iclasificat rara a intelege dtu~i de putin continuturile lor, care erau considerate a fi fost suficient evaluate atunci dnd fusesera etichetate drept "patologice". In decursul timpuiui, interesul meu s-a concentrat tot mai mult asupra acelui gen de bolnavi aJaturi de care Hiceam experienta a ceva inteligibil, adica asupra cazurilor paranoide, a nebuniil~r maniaco-depresive ~i a tulburarilor psihogene. Inca de la debutul carierei mele psihiatlice, studiile lui Breuer ~i Freud, laolaWi cu lucrarile lui Pierre Janet, m-au stimulat putemic ~i imbogatit substantial. Mai ales cautarca freudiana a unei meta de de analiza a viselor ~i de interpretare a lor mi-a fost folositoare pentru intelegerea formelor schizofrenice de exprimare. Citisem Traumdeutung (Interpretarea viselor) a lui Freud inca din 1900.2 1 Capitolul trebuie conceput doar ca 0 completare a numeroaselor scrieri ale lui C. G. lung despre Sigmund Freud ~i opera sa. Cele mai multe sint con~inute in Ges. Werke IV, 1969. Cf. ~i Sigmund Freud als kulll!rhistorische £rseheinung (Sigmund Freud cafenomen al istoriei eulturii), 1932, ~i Sigmund Freud: £in Naehruf(Sigmund Freud: Un necrologY, 1939, in Ges. Werke XV, 1971 (n. ed. germ.). 2 In necrologul sau consacrat lui Freud (Basler Naehrichten, 1 octombrie 1939; in Ges. Werke XV, 1971), lung a denumit aceasta lucrare "epocala", precum ~i "incercarea pesemne cea mai temerara, care s-a intreprins vreodata, de a cunoa~te ~i stapini, pe tarimul aparent solid ai empirismului, enigmele psihicului incon~tient... Pentru noi, psihiatrii tineri de atunci, a constituit un izvor de iluminare, in timp ce pentm colegii no~tri mai in virsta a fost un .

DIE

obiect de batjocura" (n. ed. geml.).

157

S CH0NE

FAMILlL T

0 FAN

Uisasem la vremea respectiva cartea deoparte, pentru ca n-o Intelegeam Inca. La douazeci ~i cinci de ani Imi lip sea experienta necesara spre a verifica teoriile lui Freud. Am capatat-o abia mai tirziu. In 1903 am recitit lnterpretarea vise/or ~i am descoperit legatura cu propriile mele idei. Ceea ce ma interesa inainte de toate la aceasta scriere era utilizarea in domeniul visului a conceptului de "mecanism de refulare" (Verdriingungsmeclzanismus), provenind din psihologia nevrozelor. Era important pentru mine, intrucit intilnisem frecvent refuliirile In experimentele mele cu asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nu gaseau nici un riispuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp de reaqie considerabil prelungit. Dupa cum am constatat ulterior, o astfel de tulburare survenea de fiecare data dnd cuvintul-stimul atinsese 0 durere sufleteasca sau un conflict psihic. De cele mai multe ori Insa, pacientii nu erau con~tienti de acest lucru; ei raspundeau adesea rntr-un chip ciudat de altificial la intrebarile mele legate de cauza dereglarii. Lectura lnterpretiirii vise/or a lui Freud mi-a aratat ca aici actiona mecanismul de refulare ~i ca realitatile observate de mine erau In concordanta cu teoria sa. N-am putut decit sa-i confirm expunerile. Alta era situatia legata de continutul refuliirii. Aici nu-i puteam da dreptate lui Freud. EI considera trauma sexuala drept cauza a refuliirii, ceea ce mie nu-mi ajungea. Munca mea practica ma facuse sa cunosc multe cazuri. de nevroze, In care sexualitateajuca doar un rol secundar, altii fiind factorii care state au In prim-plan, ca de exemplu problema adaptarii sociale, a reprimarii determinate de anumite imprejurari tragice de viata, a exigentelor legate de prestigiu etc. Mai tirziu i-am infati~at lui Freud astfel de cazuri; dar el nu accepta drept cauze valabile alti factori In afara de sexualitate. Asta nu ma satisfacea deloc. La Inceput nu mi-a venit u~or sa-i acord lui Freud locul corect in viata mea sau sa adopt atitudinea justa fata de el. Clnd am Iacut cuno~tinta cu opera lui, inaintea mea se contura 0 cariera academica, iar eu ma aflam In preajma incheierii unei lucriiri care urma sa ma propulseze in cadrul universitatii. Insa Freud era in lumea academica a acelor vremuri categoric 0 persona non grata ~i relatia cu el era de aceea daunatoare oricarui renume ~tiintific. "Oamenii importanti" il mentionau cel mult in secret, iar la congrese se discuta despre el numai pe coridoare, niciodata in plen. A~a di nu mi-a fost citu~i de putin pIacut sa trebuiasca sa constat concordanta dintre experientele me Ie asociative ~i teoriile freudiene. 158

Ma aflam la un moment dat in laboratorul meu, indeletnicindu-ma cu aceste probleme, dnd diavolul mi-a ~optit la ureche d a~ fi indreptalit sa public rezultatele experimentelor mele ~i concluziile mele, fara a-I mentiona pe Freud. In definitiv, imi elaborasem lucrarile cu mult inainte de a intelege ceva din ideile luL Oar, deodata, am auzit glasul personalitalii mele nr. 2: "Este 0 in~elatorie sa actionezi ca ~i cum nu l-ai cunoa~te pe Freud. Nu-ti poti cladi viata pe 0 minciuna." ~i cu aceasta, am considerat cazul incheiat. De atunci incolo, am luat deschis partea lui Freud ~i am luptat pentru el. Am scos prima data sabia in apararea lui cu ocazia unui congres desfa~urat la Munchen, dnd s-au tinut referate despre nevrozele obsesionale, iar numele lui a fost trecut sub tacere in mod intentionat. In 1906, curind dupa acest incident, am scris un articol pentru revista Miinchner Medizinische Wochenschriji despre teoria freudiana asupra nevrozei, care contribuise intr-un mod aut de substantialIa intelegerea nevrozelor obsesionale.1 In urma acestui articol, doi profesori germani mi-au trimis scrisori de avertisment: daca ramineam de partea lui Freud ~i continuam sa-l apar, viitorul meu academic era periclitat. Am raspuns: "Dad ceea ce spune Freud este adevarul, atunci sint de partea lui. Nu dau doi bani pe cariera, daca ea presupune sa trunchiezi cercetarea ~i sa treei sub taeere adevarul." ~i am continuat sa-l apar pe Freud ~i sa pledez pentru ideil~ sale. Numai ca tot nu puteam admite, bazindu-ma pe propria experienta, ca toate nevrozele ar fi fost eauzate de refulare sexuala sau traume sexuale. Pentru anumite cazuri, acest lucru era valabil, insa pentru altele nu. Oricum, Freud deschisese 0 noua cale de cercetare, ~i revolta de atunci impotriva lui mi se parea absurda.2 Nu intimpinasem multa intelegere fat~ ile exprimate de mine in Despre psihologia dement . precoce ~i colegll ei rideau de mine. Oar prin aceasta lucr e am ajuns sa-l cunosc p' sonal pe Freud. M-a invitat la el, ~i,1nfebruarie 1907 a avut loc la iena 1

Die Hysterielehre Freudsl eine Erwiderung auf die Aschaffenburg'sche

Kritik (Teoriafreudialla asupra fsteriei. 0 replica la critica [ui Aschaffenburg). Ges.2 Werke lV, Jung 1969ii(11. ed. gen{ll.). Dupa ce trimise (t906) lui Freud lucrarea sa despre Studii diagnostice ... , co!espondell\a demara. Ea continua pina in anu11913. In 1907, Jung intre\cei ii tritnisedoi lui cercetatori Freud si scrierea sa Despre psihologia demelltei precoce (A. 1.).

59

\ prima.noastra i~t~lnit l~ prinz, ~ra a~a. unu, Freud ~i timpa de trelsprezece intilnire. ore am N~-a~ vorblt fara opnre, ca sa~aZIC fost primul mea om cu important I-amse cunoscut. Din experienta de adevar¥ pina atimci, nici un pe altcare om nu putea masura cu el. In atitudinea sa ill) exista nimic banal, Dlat. consideram

Ii

extraordinar

de inteligez't. patrunzator ~i rem~cabil

in toate pri-

vin~ele. totu~i, priI}lele mele impresii legate de el au ramas neclare, $i partial nein,:clese. M-a impresi tee mi-a spus des pre teoria sexuala. Cu to ate aceste mtele lui nu-mi puteau indeparta ezitarile ~i risipi mdoieii1e pe care i Ie-am ~i expus in mai muite rinduri, dar de fiecare data Ie-a atribuit lipsei mele de experien~. Freud avea dreptate: pe-atunci nu aveam inca suficienta experien~a ... spre a-mi motiva obieqiile. Am realizat ca teoria lui sexuala era extrem de importanta pentru el, in sens personal ~i filozofic deopotriva. Asta m-a impresionat, dar nu ma puteam lamuri in ce masura aprecierea pozitiva era l~gata 1a el de prezum~ii subiective ~i in ce masura de cxperiente concludente. Mai ales atitudinea 1ui Freud fa~a de spirit mi se parea foarte discutabila. Ori de dte ori ie~ea 1a iveala la un om sau intr-o opera de arta expresia unei spiritualitati, e1 0 suspecta ~i lasa sa se l.11\eleaga ca ar fi yorba de "sexualitate refulata". Ce nu se putea interpreta direct ca sexua1itate era etichetat de el drept "psihosexualitate". Am obiectat ca ipoteza lui, gindita logic pina la capat, ar duce la 0 judecata cu efect distrugator asupra culturii. Cultura ar aparea ca 0 simpla farsa, ca un rezultat morbid al sexualitatii refulate. "Da, confirma el, a~a este. E un blestcm al sOI1ii, impotriva caruia sintem lipsiti de orice putere." Nu eram deloc dispus sa-i dau dreptate sau sa las lucmrile a~a, multumindu-ma cu acest raspuns. Dar nu ma sim~eam deocamdata in stare sa fac fata unei astfel de discutii cu el. Inca ceva ~i se pam important la prima noastra int11nire; se refera insa la lucruri pe care Ie-am putut aprofunda ~i in~elege cu desavir~ire abia dupa sfir~itul prieteniei noastre. Era evident ca teoria sexualii 11preocupa mult pe Freud, chiar intr-un mod Cll totul neobi~nuit; ea era foarte aproape de sufletul sau. Clnd vorbea despre ea, tonul sau d6venea pripit, chiar nelini~tit ~i nu se mai observa nimic din felul sau critic ~i sceptic de a fi. 0 expresie ciudata de agita\ie, a carei cauza nu mi-o puteam explica, .Ii insufle~ea atunci fizionomia. Asta ma impresiona profund: sexualitatea insemna pentm el un l1uminosum. Impresia mea fu 160

confinnata de 0 cGEversatie pc care am avut-o vreo trei ani mai tlrziu (1910) tot la Viena. Am inca vii iI1 amintire vorbele Iui Freud: - Dragul meu .Tung, promiteti-mi sa nu renumati niciodata la :eoria sexuala. Este lucrul esential. Vedeti, trebuie sa facem din ea 0 dogma, un bastion de neclintit. Mi se adresase pEn de patima ~i pe tonuI unui tata care ar zice: ..$i promite-mi un lucru, dragul meu fiu: c3. vei merge in fiecare duminidi la biserica!" - Un bastion ... impotriva cui? I-am intrebat, putin miral. - Impotriva torentului negru de noroi..., mi-a raspuns. Aici a ezitat 0 clipa, pentru a adauga apoi: ... al ocultismului. Mal inti1 au fost "bastionul" ~i "dogma" care m-au alarmat; c2ici0 dogma, adica 0 indiscutabila profesiune de credinta, se elaboreaza Dumai acolo unde se vizeaza 0 data pentru totdeauna inabusirea indcieIiloL Asta insa nu mai are nimic a face eu judecata ::tiintific2.1 ci Dumai cu 0 sete personala

de putere.

A fest 0 Jovitura care nimeri in substanta, in miezul prieteniei rlOastre, ~tiam ca n-o si1 ma impac niciodata eu 0 asemenea pozifie. Ceca ce parea sa inteleaga Freud prin "ocultism" era aproximativ tot ce ~tiau sa spuna despre suflet filozofia ~i religia, indusiv parapsihologia care lua na~tere in acea epoca, Pentru mine, teoria sexuaHi era 1a fel de "oeult2:' - adica nu a ipoteza dovedita, ci :iDar DosibiLl - ca multe alte conceptii speculative. Un adevar era pentru mine 0 ipotezii pe moment satisfiicatoare, dar I1U un anicol de credinta, valabil pentru to ate timpurile. Fad. a 0 pricepe bine pc atnnei, observasem Ia Freud 0 iruptie de factori religio~i inconstienti. in mod evident, el voia sa ma reeruteze in vderee, unei aparari comune impotriva continuturilor ~ncon~tiente a.rnenin~atoare. pc c",re fnj-o li3.sa aceasta d.iscutie contribui la confuzia meo.; c3.ci pln3. eu nu-i atribuisem sexualitatii imporcanta unei chestiuni iluctuante, nesigure, careia trebuie sa-i ramli ~idel, de teama sa D-O pierzi. Pentru Freud, sexua1itatea insemna pare-se mai mult deelt pentru airi oamenL Ea era pentru el 0 res religiose obserwmda1• Pus In rata unor astfel de probleme ~i reomul se comporti\ de regula. eLl s1'i3.1a~i retinere. A~a ca I Un lucru ce trebuie respectat eu religiozitate

(n. t.),

61

.1

dialogul se sfir~i curlnd, dupa dteva Incercari bliblite din pmtea mea. Eram adlnc tulburat, jenat 9i derutat. A veam senzatia ca as fi aruncat 0 privire fugitiva Intr-un tinut nou, necunoscut, din care-Si luau zborul ditre mine stoluri de idei noi. Un lucm mi-era limpede: Freud, care facea mereu caz de ireligiozitatea sa, 19i elaborase 0 dogma sau, mai degraba, unui Dumnezeu gelos, pe care el II pierduse, i se substituise 0 alta imagine stringenti:i, Si anumr cea a sexualitatii; 0 imagine care nu era mai putin insistenta, pretentioasa, imperioasa, amenintatoare si ambivalenta din punct de vedere moral. Dupa cum celui care este psihic mai tare ~i de aceea mai de temut Ii revin atributele de "divin" sau "demonic", tot astfel, "libidoul sexual" preluase 1a el rolul unui delis absconditLis, adica al unui Dumnezeu ascuns. Avantajul acestei transfonnari consta la Freud aparent In aceea di noul principiu numinos i se parea a fi irepro~abil din punet de vedere stiintific Si eliberat de orice Incarcatura religioasa. In fond Insa, numinozitatea, In calitate de trasatura psihologica a contrariilor rational incomensurabile - Iehova ~i sexualitatea -, ramlnea aeeeasi. Nu se modificase dedt denumirea - cu aceasta, ce-i drept, Si punctul de vedere: nu sus trebuia cautat ceea ee se pierduse, ci jos. Dar ce conteaza de fapt pentru cel care e mai tare daca este Dumit intr-un fel sau Intr-altul? Daca n-ar exista 0 psihologie, ci numai obiecte concrete, atunci In!r-adevar unul ar fi fost distrus ~i celi:ilalt pus In locullui. In realitate, adica In domeniul experientei psihologice, elementul presant, temator, obsesional etc. nu s-a pierdut defel. Tot ramine deschisa intrebarea cum se inving teama, con~tiinta l'ncarcata, sentimentul de vina, constringerea, incon~tienta s,iinstinctualitatea sau cum se scapa de ele. Daca nu se izbute~te din direqia laturii luminoase, idealiste, atunci se va reuSi, eventual, dinspre ceo. obscura, biologica. Aceste idei mi-au strabatut creierul asemenea unor fiacari tl~nite Intr-o clipa. Abia muIt mai tirziu, cind am reflectat 10.caracterul lui Freud, ele au capatat pentm mine importanta ~i s,i-au dezvaluit intreaga semnificatie. lyE1preocupa mai ales 0 trasatura de caracter: amar1kiunea lui Freud. Mil frapase Inca de 10.prima noastra Intllnire. MuIt timp mi-a ramas de neinte1es, plna. ce am fost in stare s-o 'lad In corelatie cu atitudinea so. fata de sexualitate. E adevarat ca pentru Freud, sexualitatea IDsemna un numinosum, Insa 111terminologia ~i teoria so.eo.este exprimata exclusiv ca functie biologica. Numai agitatia, emotia eu care vorbea despre 162

::;2; te Hisau sa intuie~ti C8~ea atingea In el fibre mai adli1cL facinjn~le sa 'vibre:,ze. La Ufl118. urrnei~ el voia sa-i lilvete pe ceilal~i - a~a, eel pu~in, i'mi dadea mie senzdtia - ca, privita din interior, sexualitatea cuprinde Si spirituaJitate s21uare un sens intrinsec, Tenninologia Iui concrerista era Insa prea ingusta spre a exprima el imi orea impresia ca 211'lue1'a de fapt 3-Ceasta idee. AS3 irnpotriva propriului sih.; tel ~i Impotriva sa insusi; si nu exista 0 lrnaraciune nlai decit aceea a unul om care l~i este ~ie~i :el mai crincen dusman. Pentru a relua cuvintele sale, Freud se simtea amenintat de un "torent negru de noroi", el, care Incercase S3.patrundiI 111aintea tuturor In adlncurile negre? sa le de~arte con;inutul si sa Ie epuizeze. Freud nu si-a pus niciodata intrebarea de ce simteo. nevoia sa orbeasdi. tot mereu despre sex, de ce era atit de cople:!it de 2ceasta idee. 1\1-0. fast niciodo.ta con~tient de faptul ca in "mono:onia interpretarii" Sc' e;::pl.Tcna0 fuga de sine sau de cealo.lta latura ;. luiJ care ar fi puttH fi nUITlita} eventual, "ITlistica". OrJ fara a :-ecunoaste aceasta latura a personalitatii Iui, nu puteo. ajunge :1iciodata ill conSOtlanta CU:sine insu~i. Era orb In fala paradoxului si a ambiguit~Hii conti:J.uturilor incon~tientului ~i nu ~tia ca tot :eea ce survine din incoH5tient are un sus si un jos, un interior 51 In exterior. Cind 5e vorbeste despre exterior - si asta fikea Freud - atunci nu se ia In considerare decit una dintre jumatati ,1, co. 0 consecintii logica, din incoDstient se naste 0 reo.qie. Nu se putea face nimie contra acestei unilateralitati a Iui Freud. ?oate d. 0 experient2, interioara personaEi i-ax fi deschis ochii; liar pese~clne ca S3.U Sf fi redus-o si pe ea la 0 simpHi ..sexuaEtate'· sau . Freud ramine 'victirna unul .)ingur aspect; ~i tocrnai de aceea eu v~td ln el 0 figura tragica; pentru ca a fost un mare oro. 9L ceea ce este ~i Inai mult, un Oll1 mistuit de foeul sacru.

d

Dupa cea de-a dOll a convorbire purtata la '/iena eu Freud, an1 jI1teles ~i ipoteza Iui AJfred Adler asupra puterii, direia nu-i acordasern plDa atunci suficienta~ aten~ie: Aser.oenea multor alti fii, }\.dler nu In\'iltase ~i retinuse de la "tatal ,- Iui ceea ce spunea acesta5 ci ceea. cefacea, probler.na dragostei - sau a ErosuIui - 9i a puterii cazu peste rDine ca un cbiect greu de plumb. Freud nu-l citise~ CUlTIIni-a spns-o el rnsu~i~ niciodata pe \fietzsche. I-am perceput atunci psihologia ca pe 0 mutare pe tabla de sah a istoriei spirituale, pentru a compensa divinizarea 163

, h eeana' a pI ll' "E ra eVI'd ent ca~ pro bl ema nu metzsc nClpm ill puteD!. era "Freud versu Adler", ci "Freud versus Nietzsche". Mi se parea a insemna mu mai mult dedt 0 cearta domestica in domeniul psihopatolo 'ei. S-a infiripat atunci in mintea meaideea ca Eros ~i pulsi ea puterii erau ca doi frati invrajbiti, fii ai unui singur tata i unei forte psihice motivatoare, care - asemenea sarcinii lectrice pozitive ~i negative - se manifesta in experienra in forme opuse: una, ca un patiens, adica Eros, iar cealalta ca un agens, adid pulsiunea puterii - ~i invers. Erosul solicita pulsiunea puterii la fel de mult cum 11solicita ~i aceasta pe el. Ce-ar fi una dintre pulsiuni fiira cealalta? Pe de 0 parte, omul este supus pulsiunii, pe de alta, el incearca sa 0 domine. Freud arata cum obiectul este supus pulsiunii, iar Adler, cum omul folose9te pulsiunea, pentm a violenta obiectul. Nietzsche, neajutorat in miini1e destinului sau 9i obligat sa i se supuna, a trebuit sa-9i creeze un "Supraom". Am conchis d Freud trebuie sa se afle atit de adinc sub impresia puterii Erosului, indt vrea sa-1 ridice, ca pe un numen religios, chiar la rangul de dogma - aere perenniusl• Nu este nici un secret ca Zarathustra e vestitorul unei evanghelii, 9i Freud concureaza chiar cu Biserica ill intentia lui de a canoniza principii ~i doctrine. N-a facut-o, ce-i drept, foarte zgomotos, in schimb m-a suspectat pe mine ca a~ vrea sa trec drept profet. E1 emite 9i in acela~i timp face sa dispara pretentia tragica. A~a se procedeaza de ceie mai multe ori cu numinozitarile, ceea ce este corect, cad ele slnt adevarate intr-o privinra, neadevarate in cealalta. Trairea numinoasa inalra ~i injose~te concomitent. Dad Freud ar fi luat ceva mai mult in considerare adevarul psiho1ogic -ca sexualitatea este numinoasa - ea este un Dumnezeu ~i un demon -, atunci nu s-ar fi impotmolit in ingustimea unui concept biologic. Iar Nietzsche, cu exuberanra sa, poate ca n-ar fi cazut dincolo de marginile lumii, dad s-ar fi rinut mai aproape de bazele existenrei umane. Ori de dte ori sufletul intra in vibrarii puternice datorita unei trairi numinoase, apare pericolul ca fim1 de care sintem agatati sa se rupa. Atunci, un om cade lntr-un "da" absolut, iar altul lntr-un "nu" la fel de abso1ut. Nirdvandva ("eliberat de cei doi") spune Orientul. Am rerinut asta. Pendula spirituaIa oscileaza illtre sens 9i nonsens ~i nu intre corect 9i incorect. Perico1u1 numinosum-ului consta in aceea ca ademene9te spre extreme ~i ca I Mai trainic dedt arama (Hora~iu, Ode fIl, 30, v. 1) -

164

(n, t,).

atunci un adevar modest este considerat adevarulinsu~i, iar 0 eroare mica trece drept 0 ratacire fatala. Tout passe - ce era ieri adevar este astazi 0 amagire, iar ceea ce se credea alaltaieri a fi concluzie gre~ita poate fi miine 0 revelatie - mai cu seama in chestiuni psihologice, des pre care in realitate nu ~tim inca dedt foarte putin. Nu ne-am lamurit deocamdata nici pe departe ce inseamna (aptul ca nu exista absolut nimic, atita timp cit 0 con~tiinta mica - ~i, vai, atit de efemera - n-a observat ceva in acest sens! Conversatia cu Freud imi aratase ca el se temea ca lumina numinoasa a teoriei sale sexuale sa nu fie stinsa de catre un "torent negru de noroi". Se crea astfel 0 situatie mitologica: lupta dintre lumina $i intunerie. Asta explica numinozitatea problemei ~i imediata recurgere la un mijloc religios de aparare: dogma. In caftea mea urmatoare1, care s-a ocupat de psihologia luptei eroice, am reluat ~i dezvoltat ideea fundalului mitologic al reaqiei ciudate a lui Freud. Interpretarea sexuala, pe de 0 parte, ~i intentiile de putere ale "dogmei", pe de alta, m-au condus in decursul anilor la problema tipologica, precum ~i la polaritatea ~i energetica sufletului. Lor le-a urmat, intinzindu-se pe dteva decenii, investigarea "torentului negru de noroi" al ocultismului; adica ~m mcercat sa inteleg premisele istorice con~tiente ~i incon~tiente ale psihologiei noastre contemporane. Ma interesa sa aflu conceptiile lui Freud des pre precognitie ~i parapsihologie in general. Cind I-am vizitat in 1909la VietJa, I-am intrebat cum gindea in legatura cu aceasta chestiune.- Sub influenta prejudecatii sale materialiste, el a respins intregul complex de probleme ca fiind nonsens, invocind in sustinerea punctului sau de vedere un pozitivism atit de wperficial, incit doar cu greu m-am abtinut sa nu-j dau 0 replica mai ascutita. Au mai trecut dtiva ani pina ce Freud a admis seriozitatea parapsihologiei ~i existenta pozitiva, reala a fenomenelor "oculte". In Limp ce Freud i~i expunea argumentele, am avut 0 s~nzatie stranie. Mi s-a parut ca diafragma mea ar fi din fier ~i ar deveni deodata fierbinte, ar Iua foc - 0 bolta incandescenta. In acel moment, rasuna oasemenea trosnitura in biblioteca, aceasta fiind j~ '. ngen und Symbole der Libido (Transformiiri ~i simboluri ale Ubidoului), 1912. R 'tare: Symbole der Wandlung (Simboluri ale transformiirU), Ges, Wake V, 1973 (n, germ.),

165

chiar llnga noi, inert alTIlndoi ne-am speriat ingrozitor. I\ie-2-.rn gindit cii bib1ioteca se va prabu~i peste DOi. Este exact impresia pe care ne-o cUiduse acel zgomot. I-am spus iui Freud: - lata un asa-numit fenomen catalitic de exteriorizare. - As, replica el, asta-i 0 ! -- Bn nu~ i~an1 raspuns, \/8, In~elatL domnule profesor. $i ca dovada ca am dreptate va spun de pe-acum d'i imediat va urma un 0.1doilea trosnet! Si, intr-adevar: nici n-am restit bine acele cuvinte, ca biblioteco. a trosnit din DOU! Nu am Dici astazi idee de uDde 1mi venise acea certitudine. Dar stiam cu precizie ca zgomotul urma sa se repete. Freud nu a facut dedt sa ma priveasca ingrozit. Nu ce i-a trecut prin minte sau ce semnificatie a avut pri\'ire~lluL arice caz~ IEtlmplarea aceea i-a trezit nelDcrederea 'In mine si am avut senzatia ca i-a~, fi facut lui personal cevo.. N-am ma; vOf()it niciodala cu eI despre aces! incident. 1 Anul 1909 se dovedi a fi un an decisiv pentru relatia noastra. Am fost invito.t sa tin niste prelegcri la Clark University eN orcester, Mass.) despre experimentul asociativ. Independent de mine primise ~i Freud 0 invitatie ~i ne-am hotarit sa pomirn impreuna 10. drum.2 Ne-am intilnit 10, Bremen, iar Ferenczi ne-a inso~it. Acolo avu loc incidentul mult disentat ulterior, ~i anume lqinullui Freud. EI se produse - indirect - din cauza interesului manifestat de mine pentru "cado.vre1e din m]a~tini". 5;)tiam ca.lD unele regiuni ale Germanici de nord se gasesc a~a-numitele cadavre din mla~tini. Acesteo. sint 1e~uri (unele provenind din preistorie) de oameni care se ineco.sera in mla~tini sau fusesera Inmormlntati acola. Apa de mla~tini:l.contine acizi humici ce distmg oasele ~i in acela~i timp tabikesc pielea, a~a incit aceasta - ca si pam!, de altfel - ramine conservata perfect. Are dec! lac un proces natural de mumificare; in cursul caruia mlastina apo.sa le~urile prin greutatea ei, pina ce ele de}lin complet plate. Sint descoperite intimplator, cu ocazia extragerii turbei, in Holstein, Danemarca ~i Suedia. Aceste co.davre din mla~tini, despre care citisem, imi venira in gind pe dud er3ill la Bremen, dar amintirile mele se inceto~asera 1 (11.

Cf. Apendicele, "Din scrisorile lui Freud ditre Jung", p. 367 ~. mm.

ed. germ.).

2 Cf. Apendicele, "Din scrisorile trimise de Jung din S.U.A. sOfiei sale", p. 361 ~. unn. (n. ed. germ.).

166

si se incurcasera nitel, drept care confundasem aceste cadavre cu mumiile din minele de plumb din Bremen! Interesul meu 11ca]ca pe Freud pe nervi. "Ce tot aveti ell aceste cadavre?" ma intrebase de mai multe ori. II deranja intr-un mod vizibil Si, in timpul unei discutii de-a noastra 1a masa pe acest subiect, isi pierdu cunos:inta. Ulterior imi spuse ca era convins di aceasta sporovaiala despre cadavre insemna ca ii doream moartea. Am fast mai mult decit surprins de prezumtia emisa de el, am fost chiar speriat, Si anume de intensitatea imaginatiei lui care, in mod evident, ii putea declanSa un leSin. Freud mai lesina 0 data in prezenta mea, 1ntr-o situatie asemanatoare. Era in timpd congresului psihanalitic din Mlinchen, in 1912. Nu mai stiu cine adusese yorba despre Amenophis al IV-leal. S-a scos in evidenta faptul ca, din cauza atitudinii sale negative fata de tata11ui, ii distrusese carruSele de pe stele2 Si, de asemenea, ca el crease ceva atit de important, si anume 0 religie monoteista, wcmai datorita complexului sau paterno Asta m-a iritat si am i'ncercat sa-mi expun punctul de vedere ca Amenophis fusese un am creator Si profund religios, ale carui aqiuni nu ar putea fi explicate ca niste forme de rezistenta personaEi impotriva tatalui. Din contra, el acordase mare onoare Si cinstire memoriei tatalui sau, iar zeIuI Iui de distrugere nu se orientase dedt impotriva numelui zeului Amon, pe care-l facu sa dispara de pretutindeni ~iprobabil de aceea Si de pe cartuSele tatalui sau Amon-hotep. De altfeI, ~i a1ti faraoni inlocuisera numele stramoSilor lor reali sau divini de pe monumente Si statui prin ale lor proprii; se simtisera indreptiititi sa procedeze asa, fiind incamari ale aceluiaSi zeu. Dar, am mai aratat, ei nu inaugurasera nid un nou sti!, nid o nOlia religie. In acel moment, Freud a cazut de pe scaun, pierzindu-Si cuno~tinta. Toti i-au inconjurat neputincioSi. Atunci I-am luat pe brate, I-am dus in incapere::J, vecina Si I-am intins pe 0 canapea. Inca pe cind 11duceam si-a revenit pe jumatate, iar privirea pe

I Amenophis al IV-lea Akhenaton (adica "cel care place globu1ui"), rege al Egiptu1ui (1372-1354 a. Chr.), sor al1ui Nefertiti. A substituit re1igia lui Aton, monoteista Si universaHi, cultului lui Amon, dar reforma lui, neinteleasa, nu i-a supravietuit (n. t.). 2 E vorba de micile monumente comemorative sau funerare de piatra, in forma de coloana sau de pilastru, asezate vertical Si omamentate, frecvente in Antichitate (n. t.). 167

care mi-a aruncat-o nu 0 voi uita niciodata. Din adincul sEi.biciunii, al neajutorarii sale se uitase la mine a~a, de pardi a~ fi fast tatallui. Orice altceva 0 mai fi contribuit la acest lqin - atmosfera era foarte tensionata - ambele cazuri au ca element comun fantasma uciderii tatalui. Inainte, Freud imi dad use in repetate rinduri a lntelege ca ma considera a fi succesorul sau. Aceste aluzii ma stinghereau, caci ~tiam di nu voi fi niciodata in stare sa-i reprezint opiniile coreet, ca sa zic a~a, adica in sensul pe care II dorea el. Nici nu reu~isem inca sa-mi elaborez obieqiile ~i argumente]e in a~a fel, indt el sa Ie poata aprecia, ~i respectu] meu fata de el era prea mare ca sa vreau sa-l provoc la 0 confruntare definitiviL Ideea di a~ fi putut fi impovarat, peste capul meu, eu conducerea unui "partid" mi-era neplacuta din multiple motive. Nu mi se potrivea, nu-m! convenea un asemenea rol. Nu-mi puteam sacrifica independenta spirituaHi, iar aceasta cre~tere a prestigiulu! imi dispJacea, caci nu insemna pentru mine nimic mai mult decit 0 abatere de la. telurile mele reale. Pe mine ma interesa cercetarea adevarului ~i nu problema prestigiului personal. Calatoria noastra spre Statele Unite, in care am pomit din Bremen, in 1909, dura ~apte saptamini. Eram zilnic Impreuna ;;1 ne analizam visele. Eu am avut atunci ni~te vise importante, Cll care insa Freud nu a ~tiut ce sa fadi. Nu i-am repro~at nirnic, caci ~i celui mai bun analist i se poate intimpla sa nu dezlege enigma unui vis. A fast un qec omenesc care nu m-ar fi determinat niciodata sa intrerup analizele noastre onirice. Din contra, !ineam foarte mult ca ele sa continue, iar reJada noastra era ceva deosebit de pre~ios pentru mine. II consideram pe Freud ca fEnd personali", tatea mai in virsta, mai matura ~i mai experimemata, iar pe mine ca pe un fiu. Se petrecu insa atunci ceva care dadu 0 lovitura serioasa relatiei dintre noi. Freud avu un vis, a1 dimi subiect nu ma simt autorizat sa-l dezvalui. L·am interpretat elt de bine af['l fast capabi!, dar am adaugat ca a~ putea spune mult mai multe daca voia sa-mi comunice dteva detalii suplimentare din viata sa particulara. La aceste cuvinte, Freud se uidi la mine lntr-uil chip straniu - privirea lui era plina de suspiciune - ~i spuse: "Doar nu-mi pot risca autarhatea!" In c1ipa aceea, ~i-o pierdu. Aceasta propozitJe mi se l'mpllntii in memorie. In ea, zacea deja 'in fa~a sfir~jtul relatiei noastre. Freud pIasa autoritatea personaJa mai presLE dedt adev~iruL 168

Dupa cum am mai spus, Freud nu a fost I'n stare sa interpreteze visele mele de-atunci decIt incomplet sau chiar deloc. Era yorba de vise cu continut colectiv, cu 0 abundenta de material simbolic. Mai ales unul mi se paru important, cad el ma conduse pentru prima oadi la conceptul de "incon~tient colectiv", alcatuind de aceea un fel de preludiu la cartea mea, Transformari ~i simboluri ale libidoului. lata visul: Ma gas earn I'otr-o casa necunoscuta care avea doua etaje. Era "casa mea". Ma aflam la etajul superior. Acolo era un fel de camera de zi, care avea ni~te piese vechi ~i frumoase de mobiIa I'n stil rococo ~i tablouri vechi ~i pretioase pe pereti. Eram uimit ca ar fi putut fi casa mea ~i ma gl'ndeam: "Nu-i rau!" Dar atunci I'mi trecu prin minte di I'nca nici nu ~tiam macar cum arata nivelul de jos. Am coborit scara ~i am ajuns la parter. Acolo, totul era mult mai vechi ~i am constatat ca acea parte a casei data de prin secolul al XV -lea sau al XVI-lea. Mobilierul ~i instalatia erau medievale, iar podelele, din caramida ro~ie. Peste tot - destul de I'ntunecat. Mergeam dintr-o camera I'n alta, reflectl'nd: "Acum trebuie sa explorez Intreaga casa." Am ajuns la 0 u~a grea pe care am deschis-o. In spatele ei am descoperit 0 scara de piatra care ducea I'n pivnita. Am coborit-o ~i m-am trezit intr-o incapere cu aspect arhaic, frumos boltita. Am cercetat peretii ~i am observat ca printre pietrele obi~nuite de zid se aflau straturi de caramizi; mortarul continea resturi de caramida. Vazind aceasta am realizat ca zidurile proveneau din epoca romana. Interesul meu era astfel amplificat la maximum. Am examinat ~i podeaua care era acoperita cu dale de piatra. 'In una dintre ele am descoperit un beIciug. Tragind de el, dala s-a ridicat, Iasind sa se vada 0 alta scara: ni~te trepte inguste, care duceau jos in adincime. Le-am coborit ~i am ajuns I'ntr-o pe~tera joasa, sapata in stl'nca. Pe jos era un strat gros de praf, iar in el se. aflau oase, precum ~i vase sparte, ca ni~te rama~ite ale unei civilizatii primitive. Am descoperit doua cranii umane, evident foarte vechi ~i pe jumatate dezintegrate. - Atunci m-am trezit. . Ceea ce-l interesa pe Freud in primul rind la acest vis fura cele doua cranii. Tot revenea in discutie asupra lor, sugerindu-mi sa descopar in legatura cu ele 0 dorinra. Oare ce gindeam des pre cranii? ~i ale cui erau? ~tiam bineinteles exact unde voia sa ajunga: ca aici ar fi ascunse dorinte tainice de moarte. "Oare ce-o fi vrind de fapt? m-am gindit ill sinea mea. Cui sa-i doresc moartea?" Am simtit rezistente putemice la 0 astfel de interpretare ~i 169

am ayut ~i ni~te presupuneri legate de ceea ce trehuia de fapt sa insemne visul. Dar pe vremea aceea inca nu ma iDcredeam In judecata mea ~i voiam sa aud parerea lui Freud. V oiam s11.invat de Ia eL A~a ca ill-am supus intemiei Iui ~i am spus: "So'[ia mea ~i cumnata mea" - caci, 10. unna Ulmei, trebuia sa numesc pe cineva d'\ruia merita sa i se doreasca moartea! Pe-atunci eram abia proaspat casatorit ~i ~tiam precis ca in mine nu exista nimic care sa fi indicat asemenea dorinte. Dar n-a~ fi putut sa-j expun Iui Freud propriile mele idei in legatura cu 0 interpretare a visuIui, fara a ma lovl de lips?, de imelegere din partea Iul ~i de 0 rezistema violenta. Nu ma simteam capabil sa Ie tin piept ~i ma temeam ~i sa nu-i pierd prietenia, dad. a~ fi persistat asupra punctuIui meu de vedere. Pe de aWl parte, doream sa ~tiu ce-ar rezulta din raspunsul meu ~l cum ar reactiona Freud daca l-a~ fi indus In eroare In spiritul doctrinei sale. ,,~sac~ii-am. povestit 0 minciuna. lmi dadeam perfect seama ca purtarea mea nu era il'epro~abmi din punct de vedere moral. Dar mi-ar fi fost imposibil sa-lIas pe Freud sa arunce 0 privire in universuI gindurilor mele. Prapastia dintre al men ~i aI lui era prea adinca. Intr-adevar, Freud paru eliberat datorita raspunsului meu. Am reallzat astfel ca era neajutorat in faro. unor vise de acest tip ~i gasea refugiu in doetrina so. proprie. Pe mine insa ma interesa sa descopar adevaratul sens a1 visuIuL Mi-era limpede di acea casa reprezenta un fel de imagine a psihicuIui, adid'; a st3.rii de atunci a con~tiintei mele, cu completari inca incon~tiente pina atunei. Con~tiinfa era repl'ezentata prin camera de zi. A yea atmosfera unei incaperi ce putea fi locuita, in ciuda stilu1ui inveehit. La parter incepea deja incon~tientul. Cu cit ajungeam mai jos, eu atit devenea mai strain 91mai intunecat. In pe9tera am descoperit rama9Jte ale unei culturi primitive, adica Iumea omului primitiv din mine, 0 Iume care de-abia mai poate fi atinsa sau luminata de catre cOI1'itiinti:LSuf1etul primitiv al omuIui se invecineaza cu viata suf1etului animaIu1ui, dupa cum ~i pe~terile epocii primitive erau Iocuite mai eu seama de animale, inainte ca oamenii sa Ie fi acaparat pentru e1. Am devenit atunci con~tient elt de putemic percepearn diferenta dintre atitudinea intelectuaIa a Iui Freud ~i a mea. Eu crescusem in atmosfera intens istorica a Baselului de la sfir~itul secolului trecut ~i acumu1asem datorita 1ecturii vechilor fi1020fi anumite 170

:;xno'~t:in1.e in domeniul istoriei psihologieL Daca reflectam 10. vise cCinl;iI1lUl:m"il!c il1corl~t.ieD.tului,asta nu se intimpla niciodata fara Oct recurg 121 ccnTip11ri3.fl.1 istorice; in vremea studentiei folosisem :ie flecare data In asemenea ocazii vechiullexicon de filozofie 0.1 :ui Cuno~team in special autorii secolului a1 XVIII-lea, ~lrecum ~ipe cei ai lTIceputului secolului al XI}{-lea. Aceasta lume ildituia atmosfera camerei mele de zi de la etajul liltli. In schimb, 3.yeam impresia ca "istoria spiritualao, a lui Freud ar fi lilceput ell Buchner, fvIoleschott, Dubois-Reymond ~i Darwin. La starea cOI1~tiintei mele, pe care tocmai am relatat-o, visul aCUID aIte stratu:ri ale con~tiinrei: pa:rterullil stil medieval, ,-,v nu mai fu.sese locuit de mu.lt, apoi pivnita rOlnana ~i In cele jin unna grata preistoridL Ele reprezinta timpuri trecute ~i stadii ale cCHi~?tiinlei. Multe Intreb2xi ma fra:mlntasera. arzator In zilele premergatoare

: Pe ce

p,'elnIse

se bazeaza psihologia freudiana? Carei

:ategorii a L~InaneIi apartine ea? Ce raport exista iotre Dersonalismul ei aproape exclusiv ~i conditiile istarice generale? Visul meu dildea raspunsuL El se intorcea evident pina 10. bazele istoriei culturii" a istorie a uncr stari succesive de con~tiinta. El reprezerrta un fel de diagrarna structurala a sufletului uman, 0 prernisa de I1&tura esentialmente inzpersonalZt. Aceastii idee se patrivi de minune, it clicked, cum spune englezul; ~i visul deveni pentm mine un fir conducatar, un model, care mi se confirma in uTIIlatoare l"ntr-o ITIasura pe~atunci de nebanuiL El imi oferi primele intuiri ale existentei unui a priori colectiv al psihicului personal, pe care I-am conceput mai intii co. pe vestigii ale unar rnoduri f:1Tlcticnale dnterioare, ?".bia mai tlrziu~ c}'nd am doblndit o exr)er']ent~i ~i 0 cUD.oas,tere lTIai salida pe care sa m3~ am recul10scul rcodurile fUI1cfionale ca fonne de instinct, pot sa

I~-am putut niciodata sa-i dau dreptate lux Freud ca visul aT fi o "fatads_", Indaratul careia S-3X ascunde sensul Sail; un sens ce este dar care-i este ti3.inuit con~tiintei cu malitiozitate, ca sa zic a~a. Pentru mine visele sint natura. care IlU cuprinde nid o inteiLllJledelIlgelare~ C1care spune ce are de spus atft de bine pe clt e ea In stare -- ca 0 care cre~te sau un anirrial care-~i caut~i de rr1l'ncare3 alII de bine elLpot 8-0 faca. Tot astfel, nici ochii TIU vor sa dar p02tte ne li1';'ci12lITlilOi, ca ochii no~tri sint miopi. Sau auzirn prost, fiindca urechile ne slut nite! surde, dar urechile TIU vor sa He In~ele. Cu muIt timp inainte de a-I cu171

noa~te pe Freud, privisem incon~tientul, precum ~i visele care sint expresia lui imediata, ca pe un proces natural, lipsit de orice caracter arbitrar ~i mai ales de brice intenrie de prestidigitarie. Nu cuno~team nici un fel de motive pentm presupunerea ca ~iretlicurile con~tiiniei s-ar extinde ~i asupra procese]or naturale ale incon~tientului. Dimpotriva, experienta zilnidi ma iilvata ce rezistenre indirjite opune incon~tientul tendinrelor con~tiintei. Visul despre casa avu un efect curios asupra mea: imi retrezi vechile interese arheologice. Dupa ce m-am intors la ZUrich, mi-am luat 0 carte despre sapaturile din Babilon ~i am citit ~i diferite scrieri despre mituri. Imi cazu atunci in miini Symbolik und My thologie der alten Volkerl (Simbolistica ~imitologie la popoarele antice), de Friedrich Creuzer, ~i cartea ma inflacara! Citeam ca un posedat ~i lucram Cll un interes arzator, incercind sa-mi sap un fiig~ printr-un munte de material mitologic ~i in cele din urma ~i gnostic, pentm ca in final sa ajung la 0 dezorientare totala. Ma gaseam intr-o situatie de perplexitate asemanatoare celei in care fusesem pe vremuri, cind incercasem sa inteleg la c1inidi sensul starilor psihotice de spirit. Era ca ~i cum m-a~ fi aflat intr-o casa imaginara de nebuni; am inceput sa "tratez" tori centaurii, toate nimfe1e, toti zeii ~i toate zeitele din cartea lui Creuzer ~i sa-i analizez de pard ar fi fost pacienrii mei. In decursul acestei indeletniciri n-am putut sa nu descopar relatia apropiata dintre mitologia a.'1tid ~i psihologia primitivilor, ceea ce m-a indemnat la un studiu intensiv al celei din urma. Interesul manifestat de Freud in aceIa~i timp ~i in acela~i domeniu imi pricinui 0 oarecare indispozitie, in masura in care am crezut ca recunosc aici 0 predominare a teoriei sale in raport Cll faptele. In focul acest'or studii am dat peste materialul fantasmatic al unei tinere americance, necunoscute mie, Miss Miller. Materialul fusese publicat in Archives de Psychologie (Geneva) de catre Theodore Flournoy, prieten patern stimat de mine. Am fast pe loc impresionat de caracterul mitologic al fantasmelor. Aqionara ca un catalizator asupra ideilor inca neordonate care se acumulasera in mine. Treptat, din ele ~i din cuno~tintele dobindite de mine in domeniul miturilor Iua fiinra cartea mea despre Transformari ~i simboluri ale libidoului. In timp ce lucram la ea, am avut ni~te vise

I Leipzig ~iDarmstadt. 1810-1823 172

(n. ed. germ.).

semnificative, care indicau deja ruptura de Freud. Unul dintre cele mai tulburatoare se desfa~udi intr-o regiune muntoasa din apropierea granirei elvetiano-austriece. Era spre seara ~i am vazut un om mai batrin In uniforma unui funqionar vamal k. k.\ Trecu pe llnga mine, purin aplecat, fad sa-mi acorde nici 0 atenrie. Expresia fetei lui era morocanoasa, u~or melancolica $i suparata. Se mai aflau ~i aW oameni acolo ~i cineva ma lamuri ca batdou] nu era de fapt real, ci spiritul unui funqionar vamal mort cu ani in urma. "E unul din aceia care n-au putut muri", se spunea. Aceasta este prima parte a visului. Clnd.m-am apucat sa-l analizez, "varna" ma facu imediat sa ma gind~sc la "cenzura"; iar "granira" - pe de 0 parte, la cea dintre con~tient ~i incon~tient, pe de alta, la cea dintre opiniile lui Freud ~i ale mele. Controlul la varna - de 0 minutiozitate penibila ~ mi se pam 0 aluzie la analiza. La granita se des chid bagajele ~i se controleaza, din cauza contrabandei posibile. Procedind astfel, se des cop era presupuneri incon~tiente. In decursul activitarii sale, batdnul vame~ avusese evident parte de atit de putine lucruri Imbucuratoare ~i muJtumitoare, Indt viziunea sa asupra lumii era de-a dreptul acritii. N-am putut InJatura analogia cu Freud. Ce-i drept, ill ochii mei Freud I~i pierduse atunci (1911) autoritatea, illtr-un anume sens. Dar inainte ca ~i dupa, reprezenta pentru mine aceea~i personalitate superioara, asupra careia proiectam imaginea tatalui, iar aceasHi proieqie.era pe vremea visului inca departe de a disparea. Clnd are loc 0 asemenea proiectie nu e~ti obiectiv, ci ai 0 judecata disociata. Pe de 0 parte e~ti dependent, ~i pe de alta simti rezistente. Clnd am avut acel vis, II apreciam Inca mult pe Freud, dar eram ~i critic, pe de alta parte. Atitudinea divizata este un semn ca eram inca incon~tient de aceasta situatie ~i n-o supusesem reflectiei. Lucrul e caracteristic pentm toate proiectiile. Visul ma in~ita sa incerc sa ma lamuresc asupra acestei teme. Sub impresia personalitatii lui Freud renuntasem, pe dt po sibil, la propria mea judeca!a ~i Imi ln~bu~isem critica. Era premisa ca sa pot colabora cu el. Imi spuneam: "Freud este mult mai de~tept ~imai experimentat dedt tine. Deocamdata ascu1ti pur ~i.simplu ce zice ~i inveri de la el." :;ii apoi I-am visat, spre surprinderea mea, in ipostaza unui funqionar morocanos al monarhiei cezaro-craie~ti, a unui vame~ decedat ~i care inca "bintuie". Sa fie asta oare 1

Kaiserliclz-koniglic1z, cezaro-craiesc, al Imperiului austro-ungar

173

(11.

t.).

dorin~a de moarte sugerata de Freud? Nu puteam gasi nici 0 particica in mine care sa fi nutrit in mod normal 0 asemenea dorin~a, caci voiam, ca sa zic ~a, a tout prix, sa colaborez ~i sa iau parte cu un egoism lipsit de teama la boga~ia experien~ei sale ~i ~ineam mult la prietenia noastra. Deci n-aveam nici un' temei spre a-i dori moartea. Visul putea fi insa 0 corijare, 0 compensare a aprecierii ~i admira~iei mele con~tiente, care - intr-un mod nedorit de minemergea evident prea departe. Visul recomanda 0 atitudine pu~in mai critica. Asta ma uimi la culme, ma dezorienta, cu toate ca propozi~ia finala a visului imi parea sa con~ina 0 aluzie la nemurire. Visul nu se incheiase 0 data cu episodul funqionarului vamal, ci dupa un hiat urma 0 a doua parte, remarcabiHi. Ma gas earn intr-un ora~ italienesc ~i era pe la ora prinzLilui, intre douasprezece ~i unu. Un soare fierbinte ardea pe uli~e. Or~ul era ridicat pe coline ~i-mi amintea de un anumit loc in Basel, Kohlenberg. Stradutele ce coboara de acolo spre valea Birsigului, care strabate or~ul, sint in parte ulicioare in trepte. 0 astfel de scara ducea in jos pina la BarfliBerplatz. Era Basel, ~i totu~i era un ora~ italienesc, ceva in genullui Bergamo. Era vara, soarele stralucitor se afla la zenit ~i 0 lumina intensa scalda totul. Multi oameni veneau catre mine, iar eu ~tiam ca acum se inchideau magazinele ~i lumea se indrepta spre casa, pentru masa de prinz. In mijlocul acestui ~uvoi de oameni, mergea un cavaler in armura. Urea scara, venind in direqia mea. Purta un coif de o~el cu crestaturi in dreptul ochilor ~i un pieptar de zale, iar deasupra, 0 tunica alba; in fa~a ~i pe spatele ei era intre~esuta cite 0 cruce mare, ro~ie. Va puteti imagina ce am simtit cind, deodata, mtr-un or~ modem, la prinz, la 0 ora de virf, am vazut venind spre mine un cruciat! M-a frapat mai ales ca nici unul din numero~ii oameni care treceau pe acolo nu parea sa-i remarce prezenta. Nimeni nu se intorcea sau nu se uita dupa el; aveam senza~ia ca ar fi fost total invizibil pentru ceilalti. Ma intrebam ce putea semnifica aparitia aceasta, ~i iata, parca cineva mi-ar fi raspuns - dar de fapt nimeni nu-mi spuse nimic: ,.,Da, e 0 apari~ie obi~nuita. Cavalerul trece pe aici intotdeauna intre douasprezece ~i unu ~i face a~a de foarte mult timp (am avut impresia ca de seco1e) ~i fiecare ~tie asta." Visul m-a tulburat adine, dar pe vremea aceea nu I-am inteles deloc. Eram abatut, perplex, dezorientat. Cavalerul ~i funqionarul vamal erau figuri opuse una alteia. Funqionarul vamal era fantomatic, asemenea cuiva care "inca nu

174

putea sa moara" - 0 aparitie pe cale de adisparea. Cavalerul, in schimb, era plin de viata ~i complet real. A doua parte a visului era in mare masura numinoasa, scena de la granita - prozaica ~i nu foarte impresionanta in sine; abia reflectiile tesute in jurul ei ma afectasera. In perioada urmatoare, figura enigmatica a cavalerului mi-a dat mult de gindit, fara a-i putea sesiza insa in intregime semnificatia. Doar mult mai tirziu, dupa ce am meditat indelung asupra visului, i-am putut intelege sensul intrucitva. Inca din vis am ~tiut ca acel cavaler apartinea secolului al XII-lea. Este epoca in care au inceput a1chimia ~i plecarile cavalerilor in cautarea sfintului Graal. Pove~tile in jurullegendei Graalului au jucat pentru mine inca din adolescenta un rol important. La cincisprezece ani Ie citisem pentru prima oara ~i a fost un eveniment de neuitat - 0 impresie care nu mi s-a mai ~ters niciodata! Banuiam ca indaratul lor se afla inca, bine ascuns, un mister. Ap ca mi se paru foarte firesc ca visul sa rein vie lumea cavalerilor Graalului ~i a calatoriilor lor in cautarea sa, caci aceasta a1catuia, in sensul eel mai profund, lumea mea care nu prea avea nimic in comun cu cea a lui Freud. Intreaga mea fiinta cauta ceva inca necunoscut, care sa dea un sens banalitatii vietii. Am resimtit 0 mare dezamagire in mine ca, in ciuda tuturor eforturilor mintii cercetatoare, aparent nu se putea descoperi nimic altceva in adincurile sufletului decit "preaomenescul" deja arhicunoscut. Am crescut la tara printre tarani, ~i ceea ce n-am putut invata in staul am aflat prin spiritul ~i duhul lui Rabelais ~i fantezia lara perdea a fo1clorului taranilor no~tri. lncestul ~i perversiunile nu erau pentru mine noutati demne de luat in seama sau care sa fi meritat vreo explicatie deosebita. Apartineau, impreuna ell criminalitatea, acelei scursori negre care-mi altera gustul de viata, infati~ind cit se poate de limpede ochilor mei uritenia ~i stupiditatea existentei umane. Mi se parea de la sine inteles ca varza sa creasca ~i sa infloreasca pe gunoaie. Trebuie sa recunosc ca nu puteam descoperi aici nici 0 idee care sa ma ajute cu ceva. Toti a~tia sint pur ~i simplu ora~eni, care nu ~tiu nimic des pre natura ~i grajdul omenesc, ma gindeam, de mult satul de toate aceste lucruri dezgustatoare. Bineinteles ca oamenii care nu ~tiu nimic despre natura sint nevrotici, deoarece nu sint adaptati la realitatile vietii. Ei sint inca prea naivi, aidoma copiilor, ~i trebuie lamuriti, ca sa zic a~a, ca sint oameni ca toti ceilalti. Sigur ca prin aceasta bolnavii de nervi 175

Inca nu sint vindecati ~i nu se pot lnsanato~i dedt i~ind din nou din mocirla cotidiana. Dar ei se complac In a ramlne In ceea ce fusese Inainte refulat, ~i cum sa iasa de acolo, dad. analiza nu-i face con~tienti de existenta a ceva diferit ~i mai bun? ~i daca Insa~i teoria Ii tine fixati In aceasta stare ~i nu Ie da ca posibilitate de solutie dedt decizia rationalii sau "rezonabila" de a renunta In sfir~it la copilarii? Ei nu slnt In stare de a~a ceva; ~i cum sa fie, daca nu descoperii eeva pe care sa se sprijine? Nu se poate renunta la 0 forma de viata, farii a 0 schimba cu 0 alta. De regula, un mod .de viata total rezonabil este, conform experientei, imposi~ bil, mai ales daca cineva e prill natura sa atlt de nerezonabil ca un nevrotic. Acum am Inteles de ce psihologia petsonala a lui Freud prezenta pentru mine un interes atlt de arzator. Trebuia sa ~tiu cu orice pret cum statyau lucrurile cu solutia sa "rezonabila". Era pentru mine 0 Intrebare vitala, iar ca sa obtin un raspuns la ea eram dispus sa sacrific multe. Acum ochii mei vedeau clar: El Insu~i suferea de nevroza, 'ii anume de una u~or de diagnosticat, cu ni~te simptome foarte neplacute, a~a cum am descoperit In timpul calatoriei noastre In America. Ma invatase atunei ca lumea Intreaga e putin nevrotica ~i de aceea trebuie sa fim toleranti. Nu eram Insa nicidecum gata sa ma multumesc cu atlt, ci doream sa ~tiu mai degraba cum se putea evita 0 nevroza. Vazusem ca nici Freud, nki elevii lui nu puteau Intelege ce Insemna pentm teoria ~i practica psihanalizei faptul ca nki macar maestrul nu reu~ea sa iasa din propria sa nevroza. Clnd ~i-a anuntat apoi intentia de a identifica teoria ~i metoda ~i de a Ie dogmatiza, n-am mai putut colabora eu el ~i nu mi-a ramas alta eale dedt aceea de a ma retrage. Gnd am ajuns In lucrarea mea Transformari ~i simboluri ale libidoului catre final, la capitolul despre "Sacrificiu", am ~tiut dinainte cii ma va costa prietenia cu Freud. Acolo urmau sa fie expuse propriile-mi coneeptii asupra incestului, transformarea decisiva a conceptului de libido ~i inca alte idei, In care ma deosebeam de Freud. Pentru mine, incestul lnseamna 0 complicatie personal a numai In cazuri extrem de rare. De obicei reprezinta un continut Inalt religios, motiv pentm care ~i joaca un rol hotihltor In aproape to ate cosmogoniile ~i In numeroase mituri. {nsa Freud se tinea ferm de sensul literal ~i nu putea sesiza semnifieatia spirituala a incestului ca simbol. ~tiam ca nu va fi capabil sa aceepte niciodata opiniile mele pe aceasta tema.

176

Am discutat eu mea ~i i-am comunicat temerile mele. A Incercat sa ma lini~teasdi, fiind de parere ca Freud va admite eu generozitatc fcluJ meu de a vedea lucrurile, ehiar daea nu l-ar putea accepta pentm e1 insusi. Eu 1nsa eram convins ea nu va fi i'n stare de asa eeva, Timp de doua luni il-am fast eapabil sa ma atin~ d~ candei, ~iind ch!nuit de co~flict~I,: .sa, tr~c sub tae,ere eeeva ce gmaesc sau sa nsc plerderea pnetemel 1m? In eele dm urma, m··am decis sa seliu - :;;im-a costat, intr-adevar, prietenia Iui Freud. Dupa ruptura Cll Freud S-3U indepartat de mine toti prietenii si cunoscutii mei. Cartea mea a fast declarata drept proasta, eu, considerat un mistic 5i eu asta, problemei i se puse punct. Doar Riklin si Maeder au ramas de partea mea. Eu imi prevazusem insa izolarea 9i nu-mi fikusem Uuzii In legatura eu reaetia pretin~ilor mei prieteni, Era 0 chestiune 10. care rneditasem temeinic. ~tiam ca in joc era towl ~i ea trebuia sa persist In eonvingerile mele ~i sa stau cheza~ie pentru ele, Am realizat ca acel capitol intitulat ,.Sacrificiu!" reFezc!1ta s21crificiul meu. Ajuns 10. aeeasta eoncluzie, m-am putut pune din nou pe seris, de:,;i ~tiam dinainte ca nimeni nu-nli va Intelcge conceptia. Privind retrospectiv, pot afinna ea sint singurul eare a dus mai departe, in spiritullor, ccle doua probleme care I-au interesat pe Freud eel mal mult: aceea a ,.iesturilor arhaice" ~j aeeea a sexuali(8. eLl nu vild valoarea sexualitatii este 0 eroare larg raspindlta. Din contra, sexualitatea joad un rol important In psiholagia IDea., 0'1anume Cd. expresie esen~iaIa - ehiar dad. nu unica - a lntregului ps1hic. Preocuparea mea principala a fast insa sa-i 91.explico dincolo de semnificatia sa personala si de ceo. a unci l21tur21spirituala ~i sensul nurninos, deci sa ex prim ace11ucru de care Freud era fascinat, fad a-I putea intelege- insa, Scrier~.!e 1Jie Psychologie del' ()bertragung (lDSihosi Coniui?ctionis cantin ideile mele pe aceast:?, ten,ii Ca expresie a unui spirit htonian, sexualitatea este de cea mai ma,e importantlL Caei acel spirit este "ccalalta fata a Jui Dumnezeu", hitum sumbri3. a imaginii divine. Problemele spiritului htonian m-8.U preocupat de cind am intrat In contact en lumea ideatica a alchirI1iei. De f2i."fJt, ele au fast trezite la viala in timpul ace!ei disCUtii timpD.rii avute eu Freud, c1nd am simtit cit era de zguduit de sexualitate, fara a-mi puteo. explica iDsa aceasta. tulburare nfofundlL 11'i''i .' j

ReaHzarea ceo. mai mare a lui Freud a constat Hira lDdoiala in faptul di s,i-a luat in serios pacientii care sufereau de boli nervoase, patrunzind in psihologia lor specifica s,iindividuala. A avut curajul sa lase cazuistica sa vorbeasca, penetrind in acest chip in psihologia individuala a bolnavului. Vedea, co. sa zicem asa, ell ochii pacientului s,i a ajuns astfella a Intelegere mai adindi a bolii dedt fusese posibil pina atunci. In aceasta privinta era obiectiv, fara idei preconcepute s,i dadea dovada de curaj, ceea ce-i ingiidui sa depas,easca 0 multime de prejudecati. Aidoma unul profet din Vechiul Testament s,i-a propus sa demoleze zeii fals,i, sa traga perdeaua 10. 0 parte de pe a seama de ipocrizli s,itot atita necinste s,i sa dezvaluie f3.ra mila putrezlciunea sufletului contemporan, scotind-o 10. lumina zilei. Nu s-a sfiit sa-s,i asume riscul nepopularitatii pe care a aducea cu sine 0 asemenea intreprindere. Impulsul constat in pe care I-a dat astfel culturii s,i civilizatiei noastre descoperirea unui acces spre incons,tient. Prin recunoas,terea visuIui co. sursa primordiala de informare asupra proceselor din incons,tient a smuls trecutului s,i uitarii 0 v 0.10 are care parea pierduta iremediabil. A demonslrat empiric existenta unui psihic incolls,tient, care nu fusese prezent lnainte dedt co.postulat filozofic, s,ianume i11filozofia lui Carl Gustav Carus s,ia lui Eduard 'Ion Hartmann. Se poate, desigur, afirma ca actual a cons,tiinta cuIturala, in masura ill care este refJectatii filozofic, 11-0. preluat inca ideea incol1s,tientului s,icOllsecintele sale, desi se confrunta de mai bine de 0 jumatate de veac cu ea. Asimilarea conceptiei generale s,i fundamentale ca existenta noastra psihidi are dol poli ramine inca ill sarcina viitorului. Co

6 Confruntarea eu ineon~tientul

Dupa despartirea de Freud a inceput pentm mine 0 perioada de incertitudine interioara, chiar de dezorientare. Ma simteam ca suspendat in neant, caci inca nu-mi gasisem propria pozitie. Ma interesa mai ales sa dobindesc 0 noua atitudine fata de pacientii mei. Am decis deci sa vad mai intii, fara a face prezumtii, ce vor povesti ei de la sine. A~a ca m-am hotarit sa las lucrurile in voia intimpl1irii. Rezultatul s-a vadit curind; au inceput sa-mi povesteasca spontan visele ~i fantasmele lor, iar eu n-am facut dedt sa pun cHeva intrebari: "Ce va vine in minte in legatura cu asta?" Sau: "Ce intelegeti prin asta?" "De unde vine asta?" Interpretarile au decurs ca de la sine din raspunsurile ~i asociatiile lor. Am lasat deoparte punctele de vedere teoretice ~i m-am multumit sa-i ajut pe pacienti sa-~i inteleaga imaginile prin ei in~i~i. Dupa scurt timp mi-am ~i dat seama ca era corect sa iau ca baza a interpretarii visele ca atare, a~a cum sint ele, cad aceasta Ie e menirea. Ele sint realitatea de la care trebuie sa pomim. Bineinteles ca din "metoda" mea a rezultat 0 multitudine de aspecte aproape de necuprins cu mintea. Se simtea tot mai putemic necesitatea gasirii unui criteriu, ~ putea chiar spune: necesitatea unei orientari initiale. Am trait atunci un moment de claritate neobi~nuita, in cursul camia s-a derulat in fata mea drumul pe care-l parcursesem pina acolo. M-am gindit: "Acum ai in posesia ta 0 cheie catre mitologie ~i ai posibilitatea sa deschizi cu ea toate portile spre psihicul omenesc incon~tient." Dar indata am auzit ~optindu-se in mine: "De ce sa deschizi toate portile?" $i s-a ~iiscat intrebarea: Oare ce realizasem de fapt? Explicasem miturile unor popoare din trecut, scrisesem 0 carte des pre erou, despre mitul in care omul a trait dintotdeauna. 179

"Dar in ce mit traiqte omu! astazi 7" "In mitul crqtin, s-ar putea spune." "Tu traiesti In el?" a rasunat mai departe intrebarea In mine. "Ca sa fiu sincer, nu I N u este mitu] in care traiesc eu." "Atunci nu rnai avem nici un mit?" "Nu, e evident dl nu mai avem nici un mit." "Dar care-i oare mitul tau? JVIitui in care traie~ti tu ?~' Deodata dialogul deveni neplacut. Si am incetat sa mal gindesc. Ajunsesem la un impas. In 1912, In jurul Craciunului, am avut un vis. iVIa giisellil1intr-o loggia italieneasca superba, cu coloane, podea de marmura ~i 0 balustrada de marmura. ~edeam aeolo pe un scaun in stir renascentist, aurit, iar in rata mea se af1a 0 masa de 0 fmmusete rara. Era fikuta dintr-o piatrii verde; pardi ar fi fast smarald. ~edeam ~i priveam in departare, pentru C;3, loggia se gasea sus de tot, In turnul unui castel. Erau ~i copiii mei in jurul mesei. Dintr-o data, 0 pasare alba coberi in zbor, un mie pescaru~ sau un porumbel. Se lasa cu gratie pe masa, iar eu Ie-am facut copiilor un semn sa stea lini~titi, ca sa ilU sperie frumoasa pas are alba. Indatii, porumbelul se transformfi lntr-o fetiti'[ de vreo opt ani, ell un par blond-auriu. Pleca in fuga impreuna eu copiii ~i se jucara in minunatele galerii eu coloane ale casteluluL Am ramas pe lac, cufundat in gindmi, ref]ectlDd 1a ceea ce tocmai se IDtlmplase ~i triljsem. Atunci, fetita se intoarse ~i i91 puse eu tandrete braWl pe dupa uDl.arul meu. Bruse dispanl din nou, iar porumbelul reaparu ~irosti Incet~ell glas omenesc: mai In prime Ie ore ale noptii ma transfor1na in om, in tin1p ce porumbelul biirbatu~ este ocupat eu cei doisprezece mortL" eu aceasta, i~i lua zboruliDspre ceml a11bastJ-0., iar eu rn-am trezit din somn. Singurul lucru pe care I-am putnt spune despre vis c~fast ca el indica 0 activare neobi~nuita 8. incoD~tientuluL Dar nu c-uno&team nici 0 tehnic~ipentru a ajunge pIna la radacinile proceselor

1" . C "" b 1 • " ,y , . auntnee .. e ro~te ~ve~ a race un ~orum el, ba:D~.tus C~1~QOlS?rezece morp? in legatura cu masa de smanud Iml vem m mlnte povestea Cll "tabula smaragdina" din legenda alchiTDica a lui Her~ mes Trismegistos. Se pare ca ar fi Elsat In Urnl3. sa 0 masa In care era gravata in grecqte esenta iD.te1epciunii alchimice. M-am gindit si la eei doisprezece apostoli, la cele douasprezece Iuni ale an~lui, .la~sem.nele zodiacale. Da~ t1-~amgasit ~~ici 0 dc::legare : er.ngmeL In cele (lIn a trebult sa renunt. PJ.u ffil-(i rL'Ul~',as :::~lta -:0(\ iO,j

:.11ededt aceea de a a~tepta, de a-mi trai mai departe viata si de .1acorda atentie fantasmelor me1e. Se repeta des pe-atunci a fantasma inspaimlntatoare: se tot ',ea ceva mort care totuSi mai traia. De exemplu, in cuptoarele :rematOliului erau introduse cadavre Si deodata se constata ca mai ildeau semne de viata. Aceste fantasme cu1minara Si in acela~i :imp lSi gasira deznodarnintul intr-un vis: Mi:i aflam lutr-un loc care-m! amintea de Alyscamps de llnga ,-'.rles. Aeolo se gase:?te 0 alee eu sareofage care ajung pina in iinastia Merovingienilor. In visul meu, veneam dinspre ora~ ~i am '>azut in fata mea a alee asemanatoare, avind un lung Sir de morminte. Erau postamente eu placi de piatra pe care stateau intin~i mortH. Zaceau acolo, in vestimentatia lor de pe vremuri ~i cu miinile impreunate la piept, ca in vechile capele mortuare cavalerii in armuri1e lor, numai cu deosebirea ca monii din visul meu nu erau sculptati in piatra, ei mumificati intr-un mod eludat. M-am Jprit in fata primului mormint ~i am privit mortul. Era un barbat din anii '30 ai seeolului a1 XIX-lea. M-am uitat eu interes la ;-;ainele lui. Bruse se mi~ca. ~i reveni la viata. I~i desfaeu miinile ,i cu am ~tiut c9. asta se intimpla numai pentru ca-l priveam eu. Am pleeat mai departe cu un sentiment neplEieut ~i am ajuns 1a un mort care apartinea seco1u1ui a1 XVIII-lea. Se petrecu acela~i lUcru: cind I-am privit, a prins viafa ~i ~i-a mi~cat miinile. Am mers tot a~a de-a lungulintregului rind, pina ce am ajuns, ca sa mil.exprim astfel, in secolul al XII-lea, 10. un cruciat in pieptar de za1e, care ~edea ~i el intins ~i cu miinile impreunate. Trupul lui parea dopEt in lemn. L-am privit timp indelungat, convins ca era intr-adevar mort. Dar, deodata, am vazut cum un deget de la mina sti'nga incepe sa i se mi~te u~or. Visul ma preocupa muIt timp. Bineinteles c3. initial imparta· sisem opinia lui Freud ci1in incon~tient s-ar aDo.vestigii ale unar experiente vechi.1 Vise Cii acesta ~i trairea realii a incon~tientului m-au condus la parerea ca aceste vestigii l1-ar fi totu~i forme consumate, trecute, maarte, ci apartin psihicului viu. Cercetarile mele ulterioare au confkmat aceasta ipoteza, ~i de aiel s-a dezvolta! in decursul anilor teoria arhetipurilor. 1

Freud vorbe~te despre resturi arhaice (n. ed. engl.).

181

ViseIe n1-UU ImpresionaL clur nu m-au putut ajuta sa depa::;esc senzatia de dezorientare. Din1porrl\'a, tralaln ca sub 0 constanta presiune inten13.. lTneori era :}r'l't de putel11ica~ illcit an1 presupus ca trebuie: sa fie vorba 10.mine despre 0 tulburare psihieiL De aceea~ anI parcurs de clauS. ori in 111irff_cIDtrcaga-mi viat2~,eu toate detaIiilc. mal eu seama. amintirlle din copilarie: cael m-am gindit ea ar putea exista cevo. 10 treeutul men care sa fie luat In seama drept cauza a tulburarii. Dar trecerea In revistii n-2\ dat rezultat ::;i a trebuit sa-mi admit ignoranta. Atunci mi-arl1 spus: "Cum tot nu stiu nimie, 0 sii fac de-acum '1ncolo pur 51 simplu ce-mi vine." Acestea fiind zise, m-am laso.t constieot prada impulsurilor inconstientului. iviai inti'! ie~i la suprafata 0 arnintire din copililrje~ poate de pe la zece, unsprezece

ani. Pe atunci eranl pasionat de jocul cu cuburi.

Imi amintesc clar CUITl construiarn casu~e si castele ~i arcuiam porti eu bolti, ridicindu-Ie pc deasupra unoI' sticle. Cevo. mai tirziu am folosit char pietre adevarate, iar in loe de mortar, jut. Aeeste constructii ma fascinars. mult timp. Spre surplinderea mea, ie~i 10.iveaEi toemai aceasIa o.minrire, bsotita de 0 anumita emotie. "Aha, mi-am spus, aici pulseaza viata! Baietelul inca este pe-aei pe undeva 5i are 0 viata creatoare, care mie-mi lipse~te. Dar cum pot ajunge 10.eo.7" Pentru omul adult care eram eu mi se parea insurmol1tabiEi dlstanta dintre prezent ~i eel de-al uDsprezeeelea an 0.1vietii mele. Dadi voiam sa restabilesc 1ma eontactul eu acea perioada, nu aveam incotro: trebuia sa ma reintorc 13. eo. si s~ reiau Ia no fOe viata de copll, CLl jocmiJe-"i copila:esti .. Acest moment a reprezemat un punet de raseruee m destmul meu, caei dupa infinit de multe rezistente si resimtind 0 resemnare extrema m-am pretal in cele din urrrdi 10.aeest joe. Nu insa J'nainte de a trai dureros umilinta de a nu putea face cu adevarat nimic altceva dedt a ma juea. A5a ca m-am pus pe treaba: am inceput sa adun pietre potrivite, partial de la malullacului, partial din apa, dupa care am inceput sa construiesc: casule, un castel .- un sat Intreg. Mal lipsea doar biserica, drept care am facut un edificiu patrat, eu un fel de toba hexagonala deasupra si 0 cupola patrata. biserica are ~i un altar. Dar mi-a fost teama sa-l construiese.

0

Preocupat de intrebarea cum a~ putea rezolva problema, am pornit-o intr-o zi, ca de obicei, de-a lungul lacului ::;i am strins pietre din pietri5ul de pe mal. Deodata am zarit 0 piatra rosie: 0 piramida eu patm laturi, de vreo patm centimetri inaltime. Era 0 182

bucata dintr-o piatd care, tot rostogo1indu-se in apa I)i plintre '.aluri, fusese I)Iefuita plna ce capatase aceasta fOmla - un simp1L; produs al hazarduiui. De cum am zarit-o, am 9i 9tiut: acesta este dtarul! Am agezat-o deci ln mijloc sub cupola 9i, in acest timp, mi-a revenit In minte falusul subteran din visul meu de copil. Corelatia a trezit in mine un sentiment de satisfactie. In fiecare zi construiam dupa mas a de prinz, atunci cind vremea 0 pennitea. De indata ce terminam de mincat incepeam sa :na joc pina ce apareau pacientii; iar seara, cind ispraveam mai devreme lucrul, ma intorceam la activitatea de constructor. In acest timp, gindurile mi se limpezeau 9i puteam intelege fantasmele a caror prezenta doar 0 presimteam vag, doar 0 intuiam ca zacea in mine. Bineinteles ca imi faceam ginduri in Iegatura cu sensu1 jocului meu 9i ma intrebam: "Ce faci, de fapt? Construiqti 0 midi agezare I)i Savirge9ti acest Iucm ca pe un ritual!" Nu 9tiam care era raspunsul, dar aveam convingerea intima ca. ma aflam pe drumul care ducea spre mitu! meu. Caci construirea era numai inceputul. EI declan9a un flux de fantasme, pe care Ie-am notat mai tirziu cu mare grija. Situatii de acest gen au continuat sa apara de-a lungul anilor. Ori de cite ori mi s-a mai intimplat in viata sa ma poticnesc, sa ma impotmolesc, am pictat un tab Iou sau am prelucrat 0 piatd I)i intotdeauna asta a reprezentat un rite d' entree pentm ideile I)i lucrarile ce au unnat. Tot ce-am scris in acest an 1, deci Gegenwart und Zukunft (Prezent 'Ii viitor), Ein moderner My thus (Un mit modern), Das Gewissen in psychologischer Sicht (Con:;tiinta moralii in perspectivii psihologica), s-a nascut in decursul cioplirii unei pietre, munca pe care am Hkut-o dupa moartea sotiei ~ele2, Implinirea existentei ei, sfir>;itul vietii ei 9i tot ce mi s-a clarificat cu acest prilej ma smulsesera putemic din mine Insumi. M-a costat mult ca sit ma regasesc, sa ma fixez I)i sa ma reechilibrez, iar eontactul eu piatra m-a ajutat. Inspre toamna lui 1913, presiunea pe care 0 simtisem pma atunci in mine paru sa se deplaseze in afara, de pardi ar fi planat ceva in aer; intr-adevar, atmosfera mi se parea mai sumbd ca pina atunci, Era ca ~i cum n-ar mai fi fost yorba de 0 situatie 1 1957 (11. ed. germ.). 227 noiembrie 1955

(11.

ed. germ.).

183

psihica, ci de 0 realitate concretii Aceasr3. impresie mi se intari tot mai multo In octombrie, in timp ce ma aDam s1ng\.1l-lDtr-ociil2Sorie, am fost deodata asaltat de 0 viziune: Am vazut un potop imens, care se revarsa peste toate tarile nordice S1peste cele "-sezate putin mai la sud, in zona dintre Marea Nordului si Potapu! se intindea din AngEa pina in Rusia Si de Ia coasta MarH Nordului pina aproape de Alpi. Cind atinse Elve(ia, am \lawt ca mUllti! cresteau, devenind din ce in ce mai inal(1, ca pentru a apafa tara noastriL Se dezUintuia 0 catastrofa ingrozitoare. Am vazur valurile gaIbene invrajbite, ruinele operelor civilizatiei plutind prin tOTent 5i moartea a mii 9i mii de oameni. Apoi, rnarea se transforma in singe. Aceasta viziune dura aproximariv 0 ora, ma tulbura, ma zapaci si imi facu grea\a. Mi-era rus;ine de sHibiciunea mea. Trecura doua saptamini, dupa care viziunea reveni in aeeleasi conditii, numai ca transfol1narea in singe fu de asta data ~i mai cumpIita. 0 voce interioara rmi vorai: "Ia te uita, este perfect real 9i se va intimpla intocmai; nu incape nici a indoiala." In iama unnatoare, cineva ma intreba ce gindeam des pre evenimentele mondiale din viitorul apropiaL I-am spus c3.nu gil1deam nimie, dar d vedeam torente de slnge. viziunea nu-mi dildea pace. Ma intrebam dad viziunile indicau a revolutie, neputindu-mi reprezenta insa bine acest lucru. Asa ca am conch1S di ar avea de-a face eu mine insumi ~i am presupus ca a~ fi amenintat de 0 psihoziL Ideea riizboiului nu-mi treeu prin mime. Purin dupa aceea - era In primavara Iui 1914 ~i apoi pe 1a inceputul verii - un vis mi se repeta de trei od: In mijlocul verii patrundea un ge, arctie, iar paminruI impietrea. imepenea sub gheata. Vedeam astfel, de exemplu, cum intregul tinut al Lorenei ~i canalele sale inghetaseriL Toata regiunea era pustie, fara nici un suflet de am, iar lacurile 91riurile - inghepte si ele. Murise ariee vegetatie. Aceste imagini oni[ice se produsera III aprilie 'Ii mai, iar ultima oara in iunie 1914. In eel de-al treilea vis, din spatiile cosmice se liisa din nOli un ge, cumplit. Acest vis avu 111saun final neasteptat: Se af1a acolo un copac eu frunze, dar lipsit de rod (arborele vietii mele, ill-am gindit), ale carui frunze se transfOlmasera prin aC1[mneagerului in boabe dulei de strugure, pline de un sue tamaduitor. Am cules boabele ~i Ie-am daruit unei mul~imi de oameni care stateau In a~teptare. 184

La

lunii lulie 1914 fusesem invitat de cam:: British

dedical Association la Aberdeen, unde urma sa Ia un congres :' prelegere "hnportanla mcc,n~;tl,entulU1in psihopatolo;:e"l. Mil a~1eptam sa se intimple ceva; diei asemenea viziuni ~i ,;se inseamna d,,,,;stin.In starea mea de atunci ~i Ia temerile pe care ~::.nutre&111~rni se a fi un se.mn at sortii chiar ~i faptul ca ~Jcnlai atunci :a trebuit s~ivorbesc despre i1nportanta incon~ti~ntului. La 1 august izbucni primul razboi mondiaL Acum, sarcina :nca era dari,!: sa incerc sa inteleg ce seiDtimpla ~i in ce masura :ropria-mi triiire era legata de cea a colectivitiitii. In acest sens, ~rebuia mai intii sa chibzuiesc asupra persoanei mek. Inceputul .'.cestor reflect!i i-a reprezentat notarea fantasmelor pe care Ie .'.\usesem in timpul eu cuburile de construit. Munca asta .'.j:Jnse acum in prim-planui activitatii mde. Se declanSa astfel un flux necontenit de fantasme ~i m-am omlduit sa fac tot posibilul pentru a nu pierde orientarea :;;i a :eseoperi calea de urmaL 1\'1a aflam, neajutorat, intr-o Iume strama, Si tot\11mi se parea dificil :;;ide neinteles. Traiam neil1trerupt intr-o mare tensiune :;;iaveam ades senzatia ca ni~te b10curi gi~antice s..ar prabuSi de sus asupra mea. furtun2', 0 succeda pe -:ealalt1L Faptnl ca reuSeam sa rezist era 0 chestiune de forta bro·· :ala. elli n..3.11 fast sfarlmati! Nietzsche :;;1Holderlin :;;iatitia aItiL in mine saliiSluia insa 0 fona. demonicii 91inca de !a inceput ml ..a fost Hmpede ca trebuia SE gasesc semnificatia a ceea ce traiam in fautasmele mele. Sentimentul de a aseulta de 0 vointa superioara jaca tineari1 piept asaltului incon~tientului era de neinlaturat ~i a ramas ca un fir conducatar, sus!inindu-ma in 111cercarea de a ;ndeplini sarcina," Eram deseori atit de rL\.scolit, lncit trebuia s3.-mi stapinesc emotiile prin exercitii yoga. Insa CUlTi ~elul meu era sa aflu ce se petrecea In rnine, Ie facean1 numai plna ce-mi redoblndeam lini~tea care sa-mi pennila sa relan munca mea eu incOrl9tientul. De indata ce aveam se:i.timentul de a fi din nou eu 111sumi.abandonam

0

PreIegerea a aparut in engleza sub titlul ~IOnthe In1portance or the Unconscious ID Psychopa::hoiogy", In British A1edical Journal~ Londra II, 1914; in Ges. tFerkc !fl., 1968 (n. ed. genn.), 21n thnp ce Sung lrni v()rbea des pre aceasta arnintire, tot s;,::rnai sin1teau \'ibrind agita~ia Si ;~rno-~iadinlauntrLll sau. Drept mota a1 capitolului 1111i : ;,Ferice de eel ce a scaput de rnoarte" (Odiseea) - (A. J.).

185

eantrolul :;;idadeam iarasi cuvintul imaginilar :;;ivoeilar launtrice. IndianuI, in sehimb, face exercitii yoga in seopul de a elimina ell desavlrsire multitudinea eontinuturilor ')l imaginilor psihiee. Pe masura ce izbuteam sa rraduc elTIotiile in iInaginL adica sa gasese aeele imagini care se ascundeau in ele, se instaura linistea interioara. Dad. m-a:;; 1'imultumit ell ernotiile :;;ias fi lasat luerurile aSa, probabil ca as fi fast sflsiat de continuturile ineon:;;tientului. Paate ca Ie-as fi putut disoeia, seinda, dar atunei as fi eazut indiscutabil victima nevrozei 5i in eele din urma continuturile incon:;;tientului tot m-ar fi distrus. Experimentu1 meu ma lnvata dt de salutar este din punet de vedere terapeutic sa poti constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor. Am notat fantasmele cit am putut eu de bine :;;im-am straduit sa exprim in cuvinte Si eonditiile psihiee in care se ivisera. Numai ca n-am putut face asta decit intT-un limbaj foarte greoi, neadecvat. Mai intli am formulat fantasmele asa cum le percepusem, adica de cele mai mulce ori intr-un "limbaj elevat", caci el corespunde stilului arhetipurilor. Arhetipurile vorbesc Intr-o manied patetica Si ehiar bombastica. Stilul limbii lor Imi este neplacut si-mi zglrie sentimentele, ca atunci dnd cineva i~i zgirie auzul scrijeJind un perete cu unghiile sau 0 farfurie cu cutituL Insa cum eu nu ~tiam des pre ce era vorba, l1U aveam aWl cale. Nu-mi raminea nimie altceva decit sa notez totul In stilul pe care-l alesese chiar incon~tientul. Uneori era de pardi a~ Ii auzit totul Cll urechile. Alteori il simteam eu gura, ca ~i cum limba mea ar fi formulat vOTbele; ~i apoi mi se intirnpla sa ma aud pe mine insumi ~usotind euvinte. Sub pragul constiin[ei, totul era viu. Inca de 10. inceput concepusem confruntarea ell ineoD$tientul co.pe un experiment stiintifie pe eare-] niceam eu Cll mine insumi ~i de 0.1caroi deznod1hnlnt eram interesat In mod vital. Astazi, ce-i drept, as putea spune ~i di era un cKperiment care se faeea cu mine. Una dintre cele mai man dificultati pe care a trebuit s-o depaSesc a fost sa-mi rezolv sentimentele mele negative. M-am lasat voluntar prada emot]iloT, pe care totusi nu Ie puteam aproba. Astemeam pe hirtie fantasmele eare o.deseo.mi se pareau a fi niste absurditi:W ~i impotriva earora resim(eam Tezistente putemice. Ci:ki, atlta timp elt nu Ie Intelegi sensul, ele sint un amestec diabolic de subJim 5i ridicol. JVI-a costat mult sa lndur pina 10. sursit, dar i'nsu5i destinul a fost eel care mi-a aruncat manu~a, provocindu-ma. Numai in Uffi1aunui efort suprem am fast eapabil sa ies In final din labirint. 186

Pentru a cuprinde fantasmele care ma agitau "subteran", trebuia, ca sa ITI3.exprinl a~a, sa mB.las sa cad in ele. Nu resimteam l1umai rezistente impotriva acestui lucru, ei ~i 0 reala teama. Mi-era fridi sa nu-mi piei'd autocontroluL devenind 0 prada a incon~tientuIui, iar ceea ce lnsemna acest lucru mi-era cil se poate de clar mie, in calitate de psihiatru. Trebuia totu~i siI cutez sa pun stapinire pe aceste imaginL Dadi n-o facearn, riscam sa puna ele staFinire pe mine. Un motiv important In cadrul acestor reflectii I-a constituit faptul cii de 10.paeientii mei nu puteam a~tepta nieiodata ceva ee eu Insumi nu indrazneam sa fae. Pretextul di pacientul avea ali:ituri de el un ajutor nu reu~ea s~.-mi impuna, sa aibiI erect asupra mea. -Stiam ca aSiI-zisul ajutor, adica eu, inca nu cuno~tea materia :;;i domeniuI din proprie experienta, ci ca eu posedam referitor la (Ie In eel ITlai bun caz ni~te prejudec3_ti teoretice de 0 \'aloare i'ndoielnidL In mai multe faze critice m-3. ajutat enorm gindul ciL 1a urma in aceasta imreplindere aventuroasa, in care ma implicam 'Ii ma lnci'lceam, eu TIU ma hazardam numai pentru mine personal, ci ~i pentru pacientii mei. Era in anul ! 913, i'naintea Craciunului, clnd m-am hotaril sa fac pasul decisiv (12 decembrie). ~edeam 1a masa de lucru ~i reflectam incii 0 data asupra temerilor me1e, apoi m-am Hisat sa cad. Am avut efectiv senz3.tia di pamintul ceda sub mine, in sensul propriu 0.1cuvintului, ~i cii ma prabu~eam lntr-un hau tenebros. \iu ma putearn elibera de UD sentiment de panid. Dar bruse, ~i nu 1a fcarte mare adincime, m-am trezit c2,mfi opresc in picioare, Intr-o masa moale, vlscoasa - spre irnensa mea u~urare, de~i ma gasearn j)-ltr-o bezn~ aproape totala. Dupa~un tinlp, ochii mei s~au obi~nuit eu intunericul, care acum semana eu un crepuscul far3. luminozitate. In fata rnea se afla intrarea Intr-o pe~tera obscura, iar acolo state a un pitic. dadea senzat·!.a de a fi facut din piele tabikita, de pardi aT fi fost mumificat. M-am strecurat cu greu pe linga el, treeind prin intrarea i'ngusta ~i mi-am croit drum pina 10. celalalt capa.t 211 pe~teTii, mergind prin apa reee ca gheata, care-mi ajungea pi'Da 10.genunchi. AcoIo, pe 0 stind, se afla un cristal ro~u, striilucitoL Am luat piatra, am ridicat·o ~i am descoperit cii dedesubt era un Spatiu goL La inceput D-am putut distinge nimie, dar in cele din unna am zarit in adiDcime 0 apa curgatoare. Un cadavru plutea pe suprafata apei, UD tinar ell paml blond, ranit la cap. Era urmat de un scarabeu Degm uria~ ~i apoi aparu, venind din adi'Dcul apei, un soare ro~u, nou-nascut. Orbit de lumina, am 187

I

I

1

II I ! I

I I ]

I,

vrut sa acopar iara~i deschizatura cu piarraj cind un lichid l~i faCll loc prin orificiuo Era singe! Tl~ni In jet giOS ~imi se facti greata. Jetul de sInge dura, din cite mi se piJxu mie, insuportabil de mulL In cele din Uffi1a sed ~i, eu aceasta, viziunea lua sfir~it. Imaginile ma consternari:L Binell1~eles ca am vawt ca la piece de resistance era un mit eroic ~isolar~ 0 drama a monE ~i relonoirii. Rena~terea era simbolizata prin scambeul egiptean. La sfiqit ar fi trebuit sa urmeze Daua zi; in locu1 ei se isca 1,sa acea revarsare insupOltabila de singe, un renomen extrem de anormal, din cIte mi se parea. Imi veni atunci in minte viziunea singelui pe care 0 avusesem i11Wamna aceluiasi an, ceea ce ma tacu sa renunt 1a orice aWi incercare de a intelege, ~ase zile mai tirziu (18 decembrie 1913) am avut urmatorul VIS;

Ma gaseam impreuna cu un tinax necunoscut, eLl pie1e de cu'Ioare 'illchisa, un salbatic, pe un munte singuratie, stincos. Era inainte de revarsatul zoriIor, partea de rasarit a cerulni se luminase deja, iar stelele erau pe cale de a se stinge. Deodata, pe deasupra muntilor rasuna comullui Siegfried, iar eu ~tiam dl. trehuia sa-l ucidem. Eram inarmati eu pu~ti si il pindeam pe 0 carare lngusta dintre stincl, Siegfried se ivi brusc sus, pe creasta muntelui. in prima raza a soarelui ce tocmai rasarea. Cobor11I1 mare viteza panta abrupta ~i stineoasa, intr-o trasura filcuta din oseminte. Cind coti dupa un colt i1 impusearam, iar el se prabusi, atins mortal. Plin de seirba dar si de remuscarea de a fi distms eeva atlt de mare si de frumos, am Gat sii fug, lTlinat de teama sa nu se descopere crima. Atunci incepu sa cada a ploaie puternica 9i am ~tiut ea ea va sterge to ate urmele faptel. SCEipasem de primejdia de a fi dcscoperit, via\a putea merge rno.i departe, dar ceea ce ramase fu un sentiInent intolerabil de culpa. Cind ill-am trezit din somn, m-am tot gindit 1a visul avut, dar mi-a fost imposibil sa-llnte1eg. Am incercat, a~adar, sa adOffi1 din nouj Insa 0 voce lnli spunea: 11'-frebuie sz, inlelegi visul, ~i anume acum, pc lac!" Zbuciumul interior se amplificil pina 1a momentul cumplit dqd glasul zise: "Dad nu deslu~qti visul, trebuie sa te ~!'mpu~ti!'~In noptiera mea se afla;jrl revolver :incarcat ~i mi se facu frica. Am Inceput sa cuget din nOli ~i, dintr-o data, sensul visului mi se dez\;'alui: nEt bine~ dur asta~i problerna care se desfa~oara acum in lUTI1e!'s Siegfried reprezinta ce-ea ce voiau gerr[la,~ nii sa rcalizezc~ adica irnpuna 'in rnod craie propria vointa. 188

"Unde exista vointa, exista ~i 0 cale!" Acela~i lucru il voiam ~i eu. Numai ca asta nu mai era posibil acum. Visul arata ca atitudinea Intruchipata de Siegfried, eroul, nu mi se mai potrivea mie. De aceea el trebuia rapus. Dupa implinirea faptei, am simtit 0 compasiune cople~itoare, ca ~i cum eu insumi a~ fi fost impu~cat. Prin aceasta l~i gaseau expresie tainica mea identitate cu eroul, precum ~i suferinta pe care 0 traie~te omul daca este constrins sa-~i jertfeasca idealul ~i atitudinea con~tienta. Trebuia insa sa i sJo:3,pte", \/ersurile 710-711, op. eit. (n. r). 2 AtU"2a Catena (1an~ulde 8.i...-lr) este 0 aluzie la 0 scriere de alchimiej Aurea J

Ccrena I-l(}J!7eri (1723). Se refera la un 1ant - la un ~ir - de oarneni Inte1epti, :are1 incepind cu Herrnes Trismegistos, leaga pamintul ell cerul (A . .1.).

197

Intoarce intotdeauna $i care-mr do\:edi ell eram un arn obisnuit~ care exisUJ.realmente. Se intimpla ca uneori continuturile incon:;;tientului sa D13. scoata din slirite. Dar familia precum ~i con~tiinta ca Stm 0 diploma de medic, ca trebuie s21-1ajut pe pacientii mei, ca an1 a sotie ~i cinei copii ~i CB. locuiesc pe Seestra13e 228 in Klisnacht erau realitati care mii solicitau si-mi impuneal'.. Ele imi demonstrau zi dupa zi ca existam eu adevarat si ca nl'. eram doar o frunza purtata aiurea de vlntul spiritu1ui, aidoma unui J\:ietzsche. Nietzsche pierduse pamintul de sub picioare, intrudt nu poseda nimie altceva dedt lumea interioara a gindurilor sale - care, de a!tfe!, i1 poseda mai curind ea pe eI decit invers. Era dezradacinat :;;iplutea pe deasupra pami'ntu1ui; de aceea a dizut victima exagerarii :;;iirealitiItii. Aceasta irealitate era pentru mine ehintesenta groazei, caci ce aveam eu in vedere erau aeeasra lume :;;iaeeasta viata. Oridt a:;;fi fast de pierau! printre gindurile mele 5i de minat ici-colo de suflu1 acelui vint al sp1ritului. :;;tiam mereu ca tot ce triliam avea in vedere aceasta viata reala a mea, ale carei dimensiuni :;;isemnificatie ma straduiam sa Ie implinesc. Deviza mea era: Hie Rhodus. hie salta;11 Astfel, familia :;;iprofesia mea au fost permanent 0 n::alitate binefacatoare :;;i a garantie ca aveam ~i 0 existenta norma18. :;;i adevarat~L Treptat, in mine se produse 0 metamorfoza. In anul 1916 am simtit dorinta de a da 0 forma creatoare tdiirii mele interioare: Am fast, ca sa zic a~a, constrins dinlauntrul meu sa formulez ~i sa exprim ceea ee aT fi putut fi spus intr-o oarecare masur-a de Philemon. Astfelluara nastere Septer!ZSermones ad Mortuos r5apte predici catre mortO eu limbajullor 2pecia1.2 Totul lncepu astfel: simteam 0 neliniste, 0 agitatie in mine, dar nu :;;tiam ce putea sa insemne sau ce "se" voia de la mine. De jur-imprejurul meu era 0 atmosfera ciudata, incarcata ~i aveam senzatia ca vazduhul ar fi fost plin de entitati fantomatice. Apoi, in casa incepura sa bintuie stafiile: fiica mea cea mare vazu In timpul noptii trecind 0 silueta alba prin camera. Cealalta fata povesti - independent de prima - ca de doua ori ii fusese smulsa plapuma noaptea si fiuI meu de noua ani avu un co:;;mar. Dimineata 1 2

Aici e Rhodos, aici sa dansezi! - (11. t.). V. Apendicele, p. 382 ~. urrn. (11. t.).

198

ceru mamei sale creioane colorate, ~i eL care nu facuse pina atunci niei un desen, reproduse imaginea visata. 0 numi "lmaginea pescarului". Prin centrul desenului trece un riu, iar un pescar sta eu 0 undita 10. mal. A prins un pe~te. Pe capu! pescarului se gase~te un ~emineu din care ies limbi de foe ~i se rididi fum. Dinspre cealalta parte a malului, diavolul vine zburind prin aer. Blestema ca i-ar fi fost [urati pestii. Dar deasupra pesearului plute~te un Inger care spune: "N-ai voie sa-i faci nimie; el nu face decit sa prinda pe~tii cei rai!" Aceasta imagine a fost desenata de fiul meu intr-o simbata dimineata. Duminidi dupa-amiaza, catre ora cinei, clopotelul de 10. intrare se auzi rasunind in toata casa. Era 0 zi senina de vara ~i eeie doua servitoare se aflau in budltarie de unde se putea vedea ee se intimpIa in spatiu1liber din fata intrarii. Eu eram in apropierea soneriei ~i nu numo.i ci1 am auzit-o, dar am ~i vazut limbile clopotelului mi~clndu-se. Toti am alergat imediat 10. u~a, pentru a vedea cine sun a astfeL dar aeola nu era nimeni! Am ramas a~a, uitindu-ne unii 10. aItii! Atmosfera era incarcata, va rag sa ma credeti! Am ~tiut imediat: Acum trebuie sa se intimple ceva. Casa intreaga pardi ar fi fost umpluta de 0 multime de fiinte, parca ar fi fost ticsita de spirite. Erau peste tot, stateau pina sub u~a ~i aveai senzatia di de-abia mai puteai respira. Bineinteles ca ardeam sa aflu dispunsuIIa intrebarea: "Pentru numele Iui Dumnezeu, ce-o mai fi ~i asta?" La care, strigara tare, in cor: "Ne intoarcem de 10.IerusaIim, unde n-am gas it ee-fuTicautat. " Aceste cuvinte corespund primelor rinduri din Septem Sermones ad Mortuos. Atunci, cuvintele incepura sa eurga din mine direct pe hirtie ~i In trel seri treaba fu serisa. De indata ce am Iuat condeiul In mina, toata ceata de spirite se evapora. Bintuiaia ineeta. In camera se Eisa lini~tea ~i atmosfera se limpezi. Dar pina in seara urmataare tensiunea reveni putin ~i lucrurile se derulara iara~i in aceIa~i fei. Asta se petree eo. in 1916. Acest eveniment trebuie Iuat a~a cum a fost sau cum pare a fi fost. Pesemne ca era legat de starea de emotie In care ma aflam atunci ~i in care se puteau mstala fenomene parapsihologice. Era o constelatie incon~tientiL iar atmosfera singulara a unei asemenea eonstelatii mi-era bine cunoscuta co. numen 0.1unui arhetip. Es eignet sieh, es zeigt sieh an!l Flre~te ca intelectul ar dori sa-~i aroge 11

!

1 [/1 :ori ~i-amllrg, re11la(i de sl/persritii, Ne-apar l'edenii, sWine. pre11l0nitii! lYe teli/Oll, ne ferim de ipochimeni .. 0 poartii scfrtfie, /1ll illtra

199

!

san mai curind sa a eunaa~tere ~tiintifica in aceasea nimiceasca lTItregul eveniInent, lI1treagc.traire ca fiind 0 anomalie. Ce dezalanta ar fi a lume fara anomalii : Putin inaintea aeestei intimplari eonsemnasem a fantasma, ~i anume di ar fi zburat sufletul din mine. Era un eveniment important pentru mine·. Sutletul, anima. reallzeaza rdatia en incoo~tientul. Intr-un anumit sens, este 5i 0 rel;;qie eu coleclivitatea maniIar; eaei ineon~tientul eorespunde midee a manilor, tarii strabunilor. A~adar, dad 1nt1'-o fant3.sma dispare sufletul, inseamna ca s-a retras in ineoD5tient sau in "tarimul rno[\i10r". Asta eorespunde a5a-numitei pierderi a sufletului, un fenomen care se intilnqte relativ freevent 1a primitivi. in "rarirnul mOftilar", sufletui produce 0 stimulare secreta 5i da forrna umKlor aneestrale, eontinuturilor eolective ale ineonstientuiui. Aidoma unui mediu, Ie eonfera "mon-ilor" posibilitatea sa se manifeste. De aceea, foarte curind dupa disparitia sufletului, aparura ia mine "mortii" 5i Iuara na5tere Seprem Sermones ad lvlorllios. Atune! ~i de atunci ineolo, morti! mi-au deven!t intr-un mod tot mal clar ni5te 'loci a ceea ce este Hid de raspuns, a ceea ce este nerezo1vat 5i a ceea ee este nemintuit; caei, cum intrebarile 5i cerintele la care destinul meu 1m! pretindea sa raspl'nd nu veneau la mine din exterior, ele trebuiau pur ~i sirnplu Sa-51 alba sorgintea in lumea interioara .. Astfel, conversatiile ell mortii, Septem Sermones, ald.tuiau un fel de preiudiu 1a ceea ce aveam de comunicat lumii In legatura eu inco!1~tientul - un fel de schema de ordonare 5i 0 interpretare a continuturi1or generale ale ineon~tientului. Daca privesc astazi retrospect!v 5i reflectez Ia sensul celm intimplate in perioada pe care am eonsacrat-o fant8smelor, am impresia di am fost subjugat de catre un mesaj care a ve"it spre mine eu 0 forta copleZ/itoare. In imagini erau lucwri care nu ma priveau numai pe mine, ci $i pe multi altii. A$u am inc,,:put sa nu-mi mai aparlin claar n1ie Insun1i~ sa TIU rnai am acest drept. Viata mea a apartinut din acel moment comunitiitiL Cunoa~terile care erau importante pentru mine sau pe care Ie cautam inca nu puteau fi gasite In ~tiin~a acelor zile, l~rebuia sa tree etI lI1sun}j prin experienta primordiala si i'n Dins sil l'ncerc sa Dlantez in nirneni. (Este yorba de eel de-al doilea dintre \'e:"suri, 11417.) {Joethe; Faust de noapte", op. eit. (n, t..i.

II, actul '\I, "l\/Iiez

200

terenul

cees. coe altfe!, ar fi dimas In stcdiul unei suflesubiecti'/e ne~/iabile. A~tunci m-·anl pus In tuluL L-am iubit i-am dar a fast boga~ia mea cea Dlai mare. eLl ffi-am dedicat lui - ca D.1-am ~)vlndut" lui - a fast unica posibilitate de a-rni duce existenta eel 0 totalitate relativa si de a 0 Astazi

Cd nu ill-am

indepartat niciodata de expe~ 1~oata opera mea~ tot ce am realizat pe plan enn in1agin giu'vaerul

284

Intensitatea emotiilor mele 1rf1i arata ell acea colina de la Sanchi reprezenta pentru. mine ceva central. Era budismul care mi se revela aeale lntr-o realitate noaa. Am Inteles via;a Iui Buddha ca pe realitatea sinelui care a patruns 0 viatii personalii ~i a revcndicat-o pentru sine. Sinele sta pentru Buddha deasupra tuturor zeilor ~i reprezinta esent,a existentei orne-nesti ~i a lumii In genere. calitate de unus l1Elnd!!s, el cuprinde atlt aspectul fiintei in sine, ell "Ii pc acela a1 fiintei-ce-este-recunoscuta, rara de care 0 lume nu existz," Buddha a vazut ~i lilteles prea bine demnitatea cosmogonidi a coqtiintei omene9ti; de aceea a vazut limpede ca dad i··ar izbLlti cuiva sa stiIH!a lumina C()D9t1h1t(;i, lumea s-ar cufunda In nean~, f'Vleritul imens allui Schopenhauer a fast acela ca a m.ai recunoscut sau -ell a redescoperit acest lucru. ~_~(':ristos este, asemenea. Iui B-uddha, 0 incorporare a sinelui, dar lntr-un sens ell tot'..-d d.iferit. -,4~mbii au biruit Iurnea: Buddha a fact~t-o printr-o :o;1l1prerieJt1siuni; rationalS., ca sa zlcenl asa, iar C~ristos- de'/enind confarDO} dcstinuluL In creGtin{sm se ]nc.ura ma!c In bu(E~~mse \'ede ~i se face rnai InuIt A..mbele Gai slnt corecte, dar Tn sensul indian I3uddha este ernul n1ai conl~ b 0 Orl3..!lti~.lc istoridi IE C()[lse:c!nja, pentru om mai us,or de inteles. Cristos este om istoric ,~iDumnezeu ~i,de aceea, mult rnai greu de cu mintea. In fond, nu=~i era compreA

-...,



hensibil nid Sie

Dumai

d. trebuk sa Se jertfeasd, a~a

cum. I se impunea din siTafundul fiintei Sale, Sacrific.lul Situ I S-a ,,1ntlInplat~· ca un act z~ldestinu.lui. Buddha a ghidat de cuno~tin~~a~i $i-o. trait si El murit la 0 'iirst8.1naintat~L i\.ctivitatea lui Cristos 111 calitate de Cristos a durat probabii nurnai fcarte scurt Ulte.riOf5 In budisrn Buddha

§~a

acela91 lucru ca

lr1

crestinism:

§-2,. tr2~D.sformat~ ca S2,-zic a~a, Intr-o ilnago a devenirii

un nI0del care este irnitat. In tirnD ce ell'nsusi a proclarnat 1 In cadrul discutiilor mai tlrzii, lung i-a campara! pe Buddha ~i pe Crlstos in atitudil1ea lor In fata suferln~ei. Cristos recunoaste in suferinta 0 valoare poziti'/8 si, ca fiini,:a care sufera, El este mai uman Si mai real deert Buddha. Budili12_~i-a interzis suferinta, Gar, prin aceasta:, $1 oucuria in acela~i

t1~~~~~!;Z 2;~~z;o~e~~;~enteior 0~E~r~~1~:;~~:~~~U ~:~i~~:a~~~~;:~ u~:~~ fi altfel decit ca o!11-DiJr:ti.nezeu, de~i, de fapt, El D-a 'lncetat niciodata sa fie om, in timp ce Buddha s-a ridicat inca in timpul vjetii deasupra COilditiei de Oin (A. j.).

285

cii prin depa$irea lantului nidana fiecare om In parte ar putea deveni un iluminat, un buddha. In mod asemanator se lotlmplii $i In cre$tinism: Cristos este modelul care traie:;;te In fiecare om cre$tin ca expresie a personalitatii sale integrale. Dezvoltarea istorica a dus Insa la imitatio Christi, la care individu! nu-si urrneaza propriul drum catre totali tate a~a cum a fost trasat de destin, ci Incearca S8.imite drumul parcurs de Cristos. In Orient, ea a dus, de asemenea, la 0 imitatio fidelii a lui Buddha. EI a devenit modelul imitat, ceea ce a constituit deja 0 sIabire a ideii sale, dupa cum imitatio Christi este 0 anticipare a stagnarii fatale a evolutiei ideii cre$tine. Buddha s-a ridicat, gratie Intelegerii sale, chiar ~i deasupra zeilor brahmanismului; tot a$a, Cristos s-a adresat evreilor: "Dumnezei sunteti" (loan 10, 34), dar oamenii nu au fast capabili sa-L auda. In schimb, a$a-zisul Occident "cre$tin" se apropie cu pa$i uria$i de posibilitatea de a distruge 0 lume In loc de a crea una nouiL] India m-a onorat Cll trei diplome de doctor - Allahabad, Benares $i Calcutta. Prima reprezinta islamuL a dOUdhinduismul $i a treia medicina $i $tiinte!e naturii indo-britanice. A fost earn muJt $i am simtit nevoia unei retrageri. Mi-a oferit-o 0 $edere de zece zile In spital, caci m-am Imbolnavit de dizenterie la Calcutta. Astfel mi s-a ivit, In mijlocul inepuizabilei mari a impresiilor, 0 insula salvatoare, $i am regasit pamintul, adica un loc stahl de unde puteam contempla cele zece mii de lucruri :;;i agitatia lor ametitoare, ureu$urile $i coborl$urile, splendoarea Indiei ;;i mizeria-i inexprimabiIa, frumusetea $i tenebrele sale. Cind, cit de dt restabilit fizic, m-am putut Intoarce la hotel, am avut un vis atlt de caracteristic incit 3.$dori s3.-1 relatez: Ma aflam eu mal multi prieteni :;;icunoscuti din ZUrich pe 0 insula pe care nu 0 $tiam, situata probabil In vecinatatea coastei de sud a Angliei. Era mica ~i aproape nelocuita. Insula era 1ngusta, 0 fi$ie de pamlnt de vrea 30 km lungime, intinzlndu-se pe direqia nord-sud. In partea sudidi, pe coasta stlncoasa, se Inalta un castel medieval, iar noi, un grup de turi$ti, ne g2ricine ascultii de in!.arl\uin~a impulsurilor iui procedeaza drept. Re!YUHIC-ledurnneavoastta dobil1dit prin cercetarca problemei dementei va un timp bun ac:u;':.\l:iei de "mistic". Numai sa nu ne ramineti pr,:;a mult acolo~ In colonii1e de lu tropice; caei important este sa domne~ti 8~casa...

Va 5alut cordial 31 apcr di 51 dumneavoastra imi veii serie dupa un lnte.r'!'al Dial scurt de timp. Ai dumneavoastra credincios Freud

15 iunie 1911 Viena, IX, Berggasse

19

prietene~ pl':::bleme

ale ocuItismului

am devenit umil de dnd cu marea

lectie pe care am prirnit-o de la experienta racuta de Ferenczi.1 Promit sa erect tot ceea ce poale fi f5.cut S&~para eft de ell rezonabiL I~u 0 fac bucuros~ asta. I)ar hybrisul rneu a fast zdruncinat de-atunci. A~ dari tare ITluh sa V3~:$tiu fn Qeord ell F. dacii unul dintre dumneavoastra se hEzardeaza sa intreprinda pasuI periculos al pubiicarii ~i-mi imaginez ea convenit sa pastrati 0 totala independenta in timpui lucrului... S31uti).ri cordiale durr,ueavoastra ~i frumoasei case. Al dumneavoastra credincios Freud

1 Cf. E, Jones) ~Das Lehen und lVerk van Signnmd Freud (Fiata !ii opera !tli Signiluzd Freud), Fn1.nkl'urt, 1962~ p. 447 ~. urrn. (n. ed. genn.).

369

Scrisoare dare sotia [ui, trimisa din Sousse, Tunisia Luni, 15.III.l920 Grand Hotel. Sousse

Aceasta Africa este incredibilii' ... Din pac ate nu pot sa seriu eoerent; sint prea multe de spus. Num.ai ci:teva trasaturi rapide de condei. Dupa 0 vreme grea ~i rece pe mare, 0 dimineafa racaroasa in Alger. Case ~i striizi luminoase, pfkuri de capaci de-un verde sumbru, Cll virfuri inalte de palmieri ridici:ndu-se dintre ei. Bumuzuri albe, fesuri ro~ii, printre ele gaibenul tiraliorilor Africii, rasul spahiilar, apoi Gradina Botanicii - padure tropicala vriijita, viziune indiana; arbori ar;vatta sacri, cu uria~e riidacini aeriene ca ni~te man~tri, sala~uri fantastice de zei, imense ca intiIldere, cu frunzi~ dens, verde profund, fo~nind in briza marii. Apoi, treizeci de ore de c31atorie cu trenul pina la Tunis. Ora~ul arab este Antichitate 5i Ev Mediu maur, Granada ~i pove~tile din Bagdad. Omul nu se mai gfnde5te la sine, ci este dizolvat in aceasta diversitate ce nu poate fi evaluata 5i cu atit mai putin descrisa: in zid, 0 coloana romana; 0 evreicii batrina de 0 urltenie greu de zugravit in cuvinte trece in pantaloni albi bufanti; un strigator se inghesuie cu 0 lncarciHura de burnuzUl1 prin mul\ime si lipa eu sunete guturale, care ar putea proveni din cantonul ZUrich; un call de cer de un albastru adinc; o cupola de moschee alba ca zapada; un cizmar coase cu rivna pantofi intr-o nisa mica 5i boHita; pe salteaua din fata Iui, 0 paUl. calda 51 stralucitoare de soare; muzieanti orbi eu to be si !ilute minuscule cu trei' coarde; un cersetor, care-i tot numai zdrenle; aburi de la prajituri in ulei; roiuri de muste; sus, in eterul bineelivinlaL pe minaretul alb, un muezin dnta rugaciunea amiezii; jos, 0 curte umbroasa, racoroasa, eu coloane si 0 POa!1:aill forma de po,coava ~i incadrata de majolica, pe zid se liW'lie in soare 0 pisidi riioasa; un du-ie-vina de ma.l1tale ro~ii, albe, galbene, albastre, maro, de turbane albe :')ifesuri rqii, uniforme, fete Cll pie!ea de 1a alb ~i galben-deschis pina la negru ca tikiunele, 0 tirsiiala de papuci galbeni ~i ro~ii, 0 fofilare tiptila de picioare negre go ale etc., etc. Dimineata se ridica mare!e zeu ~i umple ambele orizonturi ell bucuria si puterea lui, :')itot ce-i viu Ii da ascultare. Noaptea, luna este at1t de argintie si stralueeste cu claritate atit de dumnezeiasca, indt nimeni nu se indoiqte de Astarte. Intre Alger si Tunis se intind 900 kIn de piirfljnt african., care se inalta pentm a forma nobilele 9i vastele altitudini ale marelui Atlas; vai largi ~i podi~uri doldora devin, grine si piiduri ve,zi de stejar de pluta. Astazi, Horus s-a ridicat dintr-un mUlite indepiirtat ~i palid peste 0 cimpie nesfirsit1i, verde 5i maIO, iar din desert s-a pornit un 'lInt puternic, sumnd Inspre largul marii de un albastm inehis. Pe dealuri ondulate gri-verzui, resturi galben-maronii de orase romane, pe care pase rarele capre negre; in apropiere, 0 tabara de beduini cu eorturi negre, camile si magari; tre-

°

370

nul trece peste 0 camila care nu se putea decide sa coboare de pe linie ~i0 omoar8~; 0 alergatura con1inui1~se striga, se gesticuleaza, siluete albe; ~i tot mereu marea, ba de un albastruadinc, ba sticlind in soarele scinteietor de te dor ochii. Din paduri de maslini ~i din palmieri ~l garduri vii de cactu~i urja~i, plutind in 8.cl1lice sclipe~te in soare, rasare un oras alb ca zapada, cu cup ole 5i lummi de un alb celest, rasfirat magnit1c pe a coiin~.; apoi Sousse, cn zidurile ~i tumurilc-i aibe; jos, portul, peste zidul partuar, marea de un :ilbastru profund; in porl se at1a veliel1l1 ell cele doua vele latine pe care Ie-am pictal dndva!!! Te impiedici la tot pasul de vestigii romane; am dezgropat din panllnt~ eu ajutorul bastonului n1eu~ un vas ron1c.11. Toate astea sint aoar 0 bilb'i'ial3, mizera, nu de ce-lni spune Africa, dar ea vorbe~te. Irnagineaza-ti un soare putemic, un aCTlimpcde ca pe muntii eei TIla11J.ialti, 0 11l:lre Inai albastra dectt ai V3zut vreodata, toate culorile de 0 foq3. incredibiUi, in piete mal gase~tl de cumpilrat amforele a,11tice,inchipuie-ti - ~i ce mal luna!!!. ..

,Dintr-o scrisoare catre un tfndr savant (1952) ...Eu IDsurni ma definesc drept erYlpiric, caci doar trebuie Sfl fiu ~i ceva onoraoi1. Adesea m! se rcpro~eazil. ca sint un filozof prost ~i binefnteles ea nu-nli place sa fin ceva 111ediocnl. Ca enlpiric, !T1aCar 3.111 realizat ceva. Unui CiZIT13I bun care se $i considera a fi ca atare doar n-{) sa se t~crie pe piatra funera.ra ca a tryst un paHirier prost~ pentlu ca S-3. rntlrnplat sa faca 0 data 0 p.ITHirie care nu. s··a potrl'vit. Limba pe care 0 vorbesc trebuie sa fie echivoca, respectiv ell dublu sens) pentru a tine cont de natura Si Hspe.ctul ei dublu. Eu tind cOTI~tient ~i intentional catre exprin1area ell doua intelesuri; c:.lci este supe-noa.ra univocitatii :?i corespunde naturii fiintei. Conform dispozitiei mele naturale a~ putea foa.Jie bine sa fiu univac. p.j\.stanu-i greu, este insa In detrilnentuI ade\/arului. In mod intentionat las sa rasune toate tcnalitatile :si nUCLl1tarile, fiindca~ elc, pe de 0 parte, siD.t oricum prezente~ iar pc de alta, dau 0 imagine ITlai fidel a a realitatii. Exprimarea univoca ar-e sens doa.r cind se constatti fapte, IlU lIlsa cirid e vorba de 0 interpretare, cae! "sensu!" nn este tautologie, ci cuprinde lTItotdeauna mai mult in sine declt obiectul c-Oucret 0.1 enuntului. Nu si'nt - spus Si mai precis - decft psihiatru; caci problematica mea escntialiJ., dltre care se lndreapta toate cforturile mele, este tulburarea sufleteasca - fenoIIlenologia~ etiologia ~;j teJeologia ei. Orlee altceva joaca la rnine un rol auxiliar. T~uIlia sinn~chernat nici sa fondez 0 religie, nici sa profesez vreuna. Nu cultiv I1ici 0 filozo:fie~ ci ma gindesc doar ca, in limitele sarcinii paniculare ce mi-a revenit. sa fiu un bun medic aI suf1etelor. Acestea sint predispozitiile pe care Ie-arD gasit in mine ~i

i

-'.-,11 .J,

a~a funqionez ea membru al soeietatii omene~ti. Nu neg nicideeum ca alti oameni ~tiu mai multe dec1't mine. Eu nu ~tiu, de pilda, cum ar putea fi faeuta vreodata experienta lui Dumnezeu, desprinzindu-ne de experienta omeneasca. Daca nu fae experienta Lui, cum pot sa spun di El exista? Experienta mea este insa foarte ingusta ~i restrmsa ~i, astfel, ~i eeea ce reveieaza ea ramine, in ciuda presentimentului apasator al incomensurabilului, restrins ~i la scad omeneasca, iar asta vedem cel mai pregnant dnd ineeream s-o exprimam. Gnd e yorba de experienta, nimie nu seapa de ambiguitatea psihieului. Experienta eea mai mare este totodata cea mai mica ~i limitata, ~i de aceea ne ~i sfiim sa vorbim prea tare despre ea sau, eventual, sa mai ~i filozolam pe seama ei. Smtem prea mici ~i prea nepotriviti, ea sa ne putem permite 0 asemenea indrazneala. De aceea prefer limbajul eehivoc, caci el tine cont in acee~i masura de subiectivitatea reprezentarilor arhetipale ~i de autonamia arhetipului. "Dumnezeu", de exemplu, inseamna pe de 0 parte un ens potentissimum1 inexprimabil, pe de alta, a aluzie extrem de inadecvata ~i 0 expresie a incapacitatii ~i perpIexitatii umane, deci 0 tdire de natura elt se poate de paradoxaHi. Spatiul sufletului este imens ~i pI in de realitate vie. La marginea lui se afla secretul materiei ~i eel al spiritului, respectiv al sensului. Pentru mine, acesta este cadrulin interiorul caruia imi pot exprima experienta ...

Dintr-o scrisoare catre un coleg (1959) ... Conceptul de ordine (m ereatie) nu este identiecu eel de "sens". organica nu este nici ea - in ciuda rmduirii ei eare, In sine, are sens - neaparat plina de sens in contextul general ... Far2. con~tiinta reflexiva a omului lumea este de un nonsens imens, caci omul e, eonfoml experientei noastre, singura fiinta care poate eonstata "sensul". Nu ~tim sa indieam in ce consta faetorul eonstructiv al dezvoltarii biologice. ~tim insa ca homeotermia si diferentierea ereierului au fost necesare pentru formarea con~tiintei ~i deci ~i pentru manifestarea unui sens. Nu se poate imagina prin ee fel de hazarduri ~i riscuri a trecut procesul de evoiutie, derulat de-a lungul a milioane de ani, al unui lemurian arboricol, pma la stadiul de om. In acest haos al eontingentelor au aqionat probabil fenomene sincronistice, eare, m momente arhetipale, au putut efeetua, fata-n fata cu legile eunoseute ale naturii ~i ell ajutorul aeestora, sinteze ce ne par minl!nate. Cauzalitatea ~i teleologia dau gre~ aici, caci fenomenele sincronistice se comparta ea hazardul.

o fiinta

1

Fiinta atotputernidi (n. t.).

372

fntrucit probabilitatea legilor natmii nu alimenteaza cu nimic supozi~ia ca doar din hazard ar putea Iua na~tere sinteze superioare, ca de exemplu psihicul, avem nevoie de ipoteza unui sens latent, pentru a explica nu numai fenomenele sincronistice, ci ~i siiltezele superioare. Mai intii, calitatea de a fi inzestrat cu sens pare illtotdeauna a fi ceva incon~tient ~i de aceea nu poate fi descoperita decit post hoc; astfel exista tot mereu ~i pericolul sa se atribuie sens acolo unde de fapt nu exista a~a ceva. A vem nevoie de experien~ele sincronistice pentru a putea justifica ipoteza unui sens latent care este independent de con~tiin~a. Cum 0 crea~ie n-are un sens recognoscibil fara con~tiin~a reflexiva a omului, acestuia i se confera prin ipoteza unui sens latent 0 insemnatate cosmogonica, 0 veritabila raison d' hre. Daca, in schimb, Creatorului I Se atribuie sensullatent ca plan con~tient de crea~ie, se na~te illtrebarea: De ce ar organiza Creatorul tot acest fen omen universal, 0 data ce El ~tie deja unde ar putea sa Se oglindeasca, ~i de ce S-ar oglindi, 0 data ce este deja con~tient de Sine? De ce ar crea, pe linga omniscientia Lui, 0 a doua con~tiin~a, inferioara -intr-un fel miliarde de oglinjoare tulburi des pre care ~tie anticipat cum va fi imagine a pe care 0 pot reda? Dupa toate aceste considera~ii am ajuns la concluzia ca no~iunea de a fi creat "dupa chipul ~i asemanarea ..." nu este valabila numai pentru om, ci ~i pentru Creator: EI este asemanator sau identic cu omul, adica este la fel de incon~tient ca acesta sau ~i mai incon~tient, caei, conform mitului incarnarii Se simte chiar obligat sa devina om ~i sa Se of ere omului ca jerWL.

Theodore Flournoy in timpul rela~iilor mele cu Freud gasisem ill Theodore Flournoy un prieten paterno Era deja in virsta cind I-am cunoscut. Din pacate a murit dvva ani dupa aceea. Pe vremea cind mai eram medic la BurghOlzli, i-mn citit cartea Des lndes a la Planete Mars, care mi-a Hisat 0 impresie profunda. I-am scris ca a~ vrea s-o traduc in germ ana. Am primit raspuns abia peste 0 jurnatate de-an; se scuza ca oferta mea ramasese atita timp fara raspuns. Spre regretul meu, desemnase deja un alt traducator. Mai tirziu I-am vizitat peFlournoy la Geneva, ~i cind am ajuns treptat sa recunosc care erau limitele lui Freud, am inceput sa-I fac din cind in cilld cite 0 vizita, ca sa stam de yorba. Era important pe_ntru mine sa aflu ce gilldea despre Freud, caci spunea lucruri inteligente la adresa IuL Mi-a atras mai cu seama atenlia asupra rationalismului iluminist allui Freud, ceea ce clarifica multe aspecte ale gindirii sale ~i Ii explica ~i unilateralitatea. in 1912 I-am convins pe Flournoy sa ia parte la congresul de la Mtinchen, la care s-a produs apoi ruptura dintre Freud ~i nnne. Prezen~a lui a insernnat pentru mine un suport considerabil.

373

Aveam in anii aceia - mai ales dupa despar(irea de Freud - senzatia cit sint inca mult prea tinsx spre a fi de sine statalOr. tv!ai simteam nevoia unui sprijin $i imi trebuia mal ales eineva eu care sa pot diseuta desehis. Este ceea ce am gasit in Flournoy, a$a ca el a reprezentat curind pentlU mine un soi de contrapondere 1a Freud. Cu el puteam sta de vorba $i despre toate problemele care ma preocupau din punct de vedere $tiin(ific, de pilda despre somna.mbulism, despre parapsihologie $i psihologia religiilor. Dear nu aveam pe atunci pe nimeni care sa fi imparta$it intcresele mele in aceasta privinta. Conceptiile lui Flournoy erau exact pe aceea$i linie cu ale mele, stimuIlndu-ma in repetate rinduri. Conceptul de imagination creatrice, care ma interesa in mod deosebit, I-am implUmutat de la el. Am invatat multe de 10.e1. :tvfaicu seamS. maniera de a considera un pacient, adh'1cirea plina de simpatie $i ih(elegere in povestea lui. De aceea am $i preluat un caz de 10.el, $i anume pe eel al lui Miss l'vliHer. In Transformari si simboluri ale libidolilui (1912) I-am supus unei analize minu(ioase. Ma preocupasera inca de mult corela(iile din produsele fanteziilor la schizofrenici. Flournoy m-a ajutat sa Ie inteleg mai bine. El vedea problemele in totalitatea lor $1.in primul rind, Ie vedea obiectiv. Pentm el, importante erau faptele, adica ceea ce se petrece. Se apropia cu prudenta de un caz $i nu pierdea niciodata din vedere illtregu1. Impresi: mea clara despre atitudinea $tiintifica a lui Flournoy era ca avea un approach! realmente obiectiv, iar asta Illi se parea remarcabil in comparalie cu cele viizute la Freud. Freud avea un sti! dinamic $i patrunzator: a~tepta ceva de la cazuriJe pe care Ie trata. Flournoy nu voia nimic. Privea de departe ~i vedea dar. Datorita influenlei lui Freud a.m dobindit multe cuno$tLr1te, dar multe nn mi s-au clarificat. Flournoy m-a invalat sa iau distanla fala de obiect $i a sprijinit $i linut treaza in mbe niizuinla catre rinduirea lucruri!or intr-o perspectiva vasta. Stilul sau era mai curind descriptiv, nu se lasa in seama presupunerilor $i, in ciuda unui interes viu $i cald pentm pacient, se tinea mereu fata de acesta la 0 distan\a necesara examinarii. Or, astfel reU$ea sa nu piarda din vedere intregul. Flournoy era 0 personalitate instruita $i distinsa, foarte fin cultivata, psihic echilibranta ~i inzestrata cu un simt diferentiat al propor(iilor. Toate acestea aveau 0 inriurire benefica asupra mea. Era profesor de filozofie $i psihologie. influent a puternicii exercita asupra lui pragmatismullui James, un mod de a concepe lucrurile care nu sta in spiritul german ~i, ill consecinta, n-a obtinut din partea acestuia recunoa$terea pe care ar fi mentat-o. Pragmatismul este inss. tocmai pentru psihologie de 0 importanta ce nu trebuie neglijata. Ceea ce am apreciat in mod deosebit la Flournoy a fast modul sau filozofic de a considera lucrurile

0

! (Mod

de) abordare (n. t.).

374

~i mai cu seama critica Iui bine chibzuita, bazata pe 0 cultura cuprinzatoare.

Richard Wilhelm Pe Richard Wilhelm I-am cunoscut Ia Dannstadt, la baronul Keyserling, cu prilejul unei sesiuni a ,,~calii inteIepciunii". Era pe la inceputul anilar '20. In 1923 I-am invitat Ia ZUrich, unde a tinut la Clubul de psihologie 0 conferima despre I Ging I. Inea inainte de a-I cunoa~te ma ocupasem de filozofia orientala ~i incepusem prin anul1920 sa experimentez pe baza lui I Ging. Era fn timpul unei veri petrecute la Bollingen, dnd am luat hotanrea sa aprofundez misterele acestei carti. In lacul tulpinilor de coada-~oricelului care se falasesc fn metoda clasicii, mi-am tiliat tulpini de trestle. Apoi am ~ezut adesea ore 1ntregi pe jos, sub pfuul secular, eu I Ging linga mine ~i am exersat tehnica, raportind unulla altul "oracolele" rezultate, ca intr-un joc de fntrebari ~i raspunsuri. Reie~eau astfel tat felul de ciudatenii de netagaduit - corelatii pline de tilc cu propriile-mi procese de gindire, pe care nu mi Ie puteam explica. Singura interventie subiectiva in decursul experimentului consta in aceea ea experimentatorul fmparte miinunchiul de 49 de tulpini ill mod arbitrar, adica fara sa numere, dintr-o mi~care. EI nu ~tie cite tulpin! se afla ill fiecare dintre miinunchiuri, dar de acest raport numeric depinde rezultatul. Toate celelalte manipuliiri sint rfnduite mecanic ~i nu permit nici 0 interferenta a vointei. In cazul in care chiar exista vreo relatie cauzala psihiea, atunci aceasta nu poate sa rezide dedt in impfu1irea aleatorie a miinunchiului (sau, in alta metoda, in eaderea intfmpIatoare a monedelor). Pe parcursul illtregii vacante de vara ma preocupara atunci intrebiirile: Au raspunsurile din I Ging sens sau nu? Daca au, atunci cum se produc legaturile dintre ~irul psihic ~i cel fizic de evenimente? M-am lovit tot mereu de coincidente uimitoare care m-au dus cu gilldulla un paralelism acauzal (0 sincronicitate, cum i-am spus mai tirziu). Am fost atit de fascinat de aceste experimente, ea am uitat complet sa-mi fac insemnari, ceea ce am regretat ulterior foarte tare. Mal tirziu am reluat insa de atftea ori experimentul cu pacientii mei, fncit m-am putut convinge de numfuul relativ mare al raspunsurilor care 0 nimereau vizibil. Voi da ca exemplu cazul unui barbat mal tinar cu un pronuntat complex matern. Dorea sa se insoare ~i facuse cuno~tinta Cll 0 fata care i se parea potrivita. Se simtea insa nesigur ~i se temea de posibilitatea ca, sub

I Carte veche chinezeasca de intelepciune si oracole, ale carei origini se ami in mileniul al IV-lea a. ChI. (11. ed. germ.). 375

influent a eomplexului sau matern, sa. nu ajunga din nOli, din nebagare de seama, sub dominatia unei alte marne Gare sa-l cople~easdL Am facut experimentul cu eJ. Textul hexagramei (rezultatului) sau a suna! astfel: "Fata este putemica. Nu e bine sa ia cineva in ciisatorie 0 astfel de fata." Prin 1935 m-am intllnit cu filozoful chinez Hu Shih. L-arn intrebat des pre I Ging ~i am primit raspunsul urmator: - 0, nu-i altceva decit 0 culegere de formule magice rarii importantal Nu cuno~tea metoda practica ~i nici utilizarea ei - a~a sustinea. Chipurile, ar fi avut doar 0 data de-a face cu ea. In tirnpul unei plimbari, un prieten i-ar fi relatat povestea sa nefericita in dragoste. Tocmai treceau pe Jinga un ternplu daoist. I-a; fi spus prietenului sau in gluma: "Aid poti consulta oracolul in aceasta privinta." Zis ~i filcut. Au intrat impreuna in templu ~i i-au cerut preotului un oracoll Ging. El insa pretindea di nu credea in aceasta absurditate. L-arn intrebat daca oracolul fusese coreet. La care mi-a raspuns recalcitrant: - 0, da ... sigur ca da. Amintindu-mi de cunoscuta poveste despre "bunul prieten" care face tot ceea ce nu vrem sa ne atribuim nOlla i'n~ine, I-am intrebat eu precautie daca n-a profitat ~i el insu~i de acest prilej. - Ba da, mi-a raspuns, i-a.rn pus ~i eu in gluma a intrebare. - Si a tinut oracolul cont de ea? A ezitat. - Mda, dad se poate spune a~a. Era clar ca subiectul Ii era neplacut. Ceea ce e personal atecteaza lineod obiectivitatea. La citiva ani dupa primele mele experimente eu tulpinile de trestie aparu I Ging cu comentariullui Wilhelm, Bineinteles ca a.rn filcut imediat rast de carte ~i am constatat cu satlsfactie oil vedea corelatiile de sens intr-un chip foarte asemanator eu cel in care m! Ie reprezentasem eu. Dar Wilhelm cuno~tea intreaga literatura de specialitate 'Ii putea astfel umple golurile care-mi rilmasesera mie. Clud a venit 1a Zurich am avut oeazia sa diseut pe larg cu el ~i sa vorbim despre religie ~i filozofie chinezeasdL Ceea ce mi-a comunicat din abundenp cuno~tintelor lui referireare la spiritul chinezesc mi-a arutlcat atlli"1ci0 lmnina asupra dtorva dintre cele mai dificiJe probleme pe care m!. Ie puneo. incoD'itientul european, Pe de alta parte, I-a mirat nespus ceea ce i-am povest!.t eu in kgatura cu rezultatele cercetiirilor mele in domeniul incon~tientului: did a recunoscut in ele ceea ce considerase pin~. at\Ll1ci a fi exdusiv tradi\ie a fiJozonei chineze~ti. Tinar fiind, Wilhelm plecase in China in slujba misiunii crestine ~i acolo i se dezviiluise lumea spiritualitatii OrientuluL \Vilhelm em 0 persona1itate autentic religioasa, ell vederi largi 31clare. iwea capacitatea 376

sa asculte cu 0 atitudine lipsita de prejudecati revelatiile unui spirit straiu ~i sa savir~easca acea minune a empatiei (Einfiihlung) care-l abilita sa faca accesibile Europei comorile spirituale ale Chinei. Era adinc impresionat de cultura chinezeasca; odata imi spuse: "E 0 mare multumire pentru mine ca n-am botezat niciodata un chinez!" 1.11 ciuda filiatiei sale cre~tine nu putea sa nu recunoasca profunda logica ~i claritate a spiritului chinezesc. Nil era numai influentat de el pina in ramnchi, ci efectiv cople~it ~i asimilat. Lumea conceptiei cre~tine treeea in planul secund, dar nu disparea nieiodata cu desavir~ire, ci alcatuia 0 reservatio mentalis, o rezerva moralii de 0 asemenea importanta incit condition a destinul. Wilhelm a avut noroeul rar sa-l cunoasca in China pe unul dintre inte1eptii vechii ~coli pe care revolutia il alungase din interior. Acest maestru bamn, pe nume Lau Nai Si.ian, I-a initiat in ~tiinta filozofiei chineze~ti yoga ~i a psihologiei lui I Ging. Datoram eolaborarii eelor doi barbati editia lui I Ging eu comentmiul ei remarcabil. Ea a adus pentru prima oara aeeasti:'i lucrare orientala de 0 inegalabila profunzime in fata ochilor Occidentului intr-un mod viu ~i comprehensibil. Consider ca public area acestei lucrari este realizarea cea mai de seama a lui Wilhelm. Cu toata claritatea ~i inteligibilitatea spiritului sau occidental, el a dat doI GUlg de 0 adaptare fara pereche la ,psihologia vada in comentariulla chinezeasca. Cind a fost terminata ultima pagina a traducerii ~i au ie~it primele ~palturi, batrinul maestru Lau Nai SUan a incetat din viata. Era de parca ~i-ar fi incheiat opera ~i ar fi transmis europeanului ultimul mesaj al b1imnei Chine muribunde. Wilhelm i-a implinit visul des pre discipolul fara egal. Cind I-am cunoscut pe Wilhelm, parea un adevarat chinez, atit in mimica ~i scris, cit ~i in limbaj. Preluase punetu! de vedere oriental ~i fusese complet impregnat de vechea cultura chinezeasca. Ajuns in Europa, s-a dedicat carierei didactice la Institutul chinezesc din Fnmkfurt pe Main; aici, ca ~i la conferintele lui in fata profanilor, I-au cople~it insa din nou necesita\ile spiritului european. Aspectele ~i formele cre~tine au ie~it iara~i tot mai mult la suprafatlL Unele prelegeri tinute de el ~i pe care Ie-am auzit mai tirziu de abia de se mai puteau deosebi de ni~te predici. Retransformarea lui Wilhelm ~i reasimilarea lui la Occident mi s-au pamt nitel nechibzuite ~i deci periculoase. Mi-a fost teama sa nu ajunga astfelin conflict cu sine. Cum era yorba, din cite am crezut sa recunosc, de 0 asimilare pasiva, adica de 0 influentare prin mediu, exista riscul unui conflict relativ incon~tient, al unei ciocniri a sufletului occidental cu cel oriental. Daca" dupa cum banuiese eu, atitudinea cre~tina cedase initial in fata influentei Chinei, acum se putea insa produce contrariul - sfera europeana putea ci~tiga din nou prioritate in fata Orientului. Or, daca acest proces are loc fara 0 confruntare con~tienta profunda, atunci

377

planeaza pericolul unui conflict incon~tient care poate afecta ~i starea sanata\ii fizice. Dupa ce am ascultat prelegerile lui Wilhelm, am incercat sa-I atrag aten\ia asupra primejdiei care-l amenin\a. I-am spus textual: - Dragul meu Wilhelm, va rog sa nu mi-o lua\i in nume de rau, dar am sentimentul ca Occidentul va cople~e~te din nou ~i ca deveni\i infidel misiunii dumneavoastra de a trans mite Orientul Occidentului. - Cred d aveti dreptate; ce e de fkut?

ceva ma subjuga aiei, mi-a raspuns. Dar

Cltiva ani mai tirziu, in timp ce Wilhelm se afla la mine acasa ca oaspete, avu 0 recidiva a dizenteriei est-asi2.tice pe care 0 contractase cu vreo douazeci de ani m urma. In lunile urmatoare, starea i se inrauta\i ~i am auzit di era internat in spital. Am plecat la Frankfurt sa-l vizitez ~i I-am gas it gray bolnav. Ce-i drept, medicii nu aballdonasera orice speranta ~i chiar ~i Wilhelm vorbea des pre planuri pe care urma sa Ie traduca in via\a dnd se va simti mai bine. Am sperat ~i eu impreunii cu el, dar aveam mdoielile mele. Ceea ce-mi incredin\a atunci imi adeveri banuielile. In visele pe care Ie avea, se gasea din nou pe nesfir~itele carari ale stepelor asiatice pustii - in China parasita -, acaparat iar de problema pe care i-o pusese China ~i al direi raspuns Occidentul i-I refuzase. De~i era con~tient de aceasta problema, nu putuse gasi 0 solutie. Boala se taragana luni de zile. La dteva saptamini inaintea mOf\ii lui, ci:nd nu mai aveam de mai multa vreme ve~ti de la el, am fost tinut treaz, toemai cmd eram pe punctul de a adormi, de 0 viziune. La patul meu statea un chinez intr-un ve:;;mmt albastru mehis, cu miinile incruei~ate in mineei. Se inc1ina adinc in fata mea, ca ~i cum ar fi vrut sa-mi transmita un mesaj. ~tiam des pre ce era yorba. Ciudata la aceasta viziune era claritatea ei extraordinarii. Nu numai cii vedeam fiecare rid de pe fata lui, dar ~i fiecare fir din \esatura ve~mintului sau. Problema lui Wilhelm se poate concepe ~i drept conflict intre con~tient ~i incon~tient, care la el luase forma up-ui conflict dintre Vest ~i Est. Am crezut cii-i inteleg situatia, 0 data ce aveam aceea~i problema ca ~i el ~i ~tiam ce insemna sa te afli implicat mtr-un asemenea conflict. E-adevarat ca Wilhelm nu se exprimase !impede in fata mea nlei 1a ultima noastra intllnire. Am observat totu~i cii era extrem de interesat cInd introduceam punctul de vedere psihologic. Interesul lui dura msa numai atIt timp elt era yorba despre lucruri obiective, despre meditatii sau probleme de psihologie a religiei. Aici, totul era in ordine. Dad insa incercam sa abordez problemele actuale ale conflictului sau launtric, simteam de indata 0 ezitare ~i 0 inchidere m sine, caei il atingea pina la smge; un fenomen pe care I-am remarcat la multi oameni de seama. Este

378

acel Unbetretene, nicht zu Betretende1

al unui domeniu unde nu trebuie

sa se patrunda, care nu se poate fort a ~i nu trebuie fortat, un destin ce ilL! suporta interventia umana.

Heinrich Zimmer Pe Heinrich Zimmer I-am cunoscut !a inceputul anilor '30. Citisem cartea lu! fascinanta, Kunst/arm und Yoga2 ~i-mi dorisem inca de mult sa-l cunosc personal. Am gasit in el un om genial cu un temperament extrem de viu. V orbea foarte mult ~i foarte iute, era insa capabi! ~i sa asculte cu o atentie intensa. Am petrecut impreuna citeva zile frumoase in decursul carora am purtat discutii bogate in continut ~i colosal de stimulatoare pentm mine. V orbeam mai ales despre mitologia indiana. Cu aceasta ocazie imi povesti cum reactionase la cartea publicata de Richard Wilhelm ~i de mine, Secretui Florii de Aur. Din pacate, la vremea dnd 0 scrisesem, ealtea lui Z;mrner despre forma a,.'tistica si yoga 1m-era mca necunoscuta, asa indt nu-i putusem folos; materialul deosebit de valoros pentru mine, ceea ce am regretat apoi nespus. Cmd Zimmer avu mtre mlini Secretul Florii de AuI' 5i rasfoi cartea se infurie - a5a mi-a povestit - din cauza comentariului meu psihologic. Zvirli cartea de perete. Aceasta reaqie caracteristica nu ma mira, dici imi era cunoscut de mult, dar numai in mod indirect, cum se manifestase in cazuri asemanatoare. Zimmer a fast primul sa-mi povesteasca nemijlocit despre acest subiect. Ca atitia a1tii, reaqionase la cuvintul "psihologic" ca taurulla culoarea rosie. Doar "sufletul" n-are nimic a face cu astfel de texte care au un interes pur istorie! Asta poate fi numai 0 dovada de !ipsa de abordare ~tiintifica, de simple idei fantastice 1 Dupa dtva timp cind Isi rec15tiga judecata ~i astfel 5i constiinta stiintifica, resirnti 0 anumita euriozitate sa afle ce avea de fapt de spus psihologia intr-un astfel de eaz. Ridica volumul de pe jos si incepu sa citeasdi. FEnd un mare cunoscator de literatura indiaria, nu putu sa nu descopere 0 serie de paralele interesante, pentru care il ajutara foarte mult pronuntata sa clarviziune artistica si intuitia-i iesita din comun. Spuse textual - eu ceva ironie in glas: "Atunci am realizat brusc ca textele mele sanscrite nu prezentau numai dificultati grama~cale. sintactice, ci ca aveau, pe linga aeestea, 5i un sens." Chiar daca aceasta remarea exagerata trebuie inteleasa cum grana salis, apreciez in mod deosebit miirturisirea lui Zimmer. Este de 0 onestitate neobi~nuita Si reconfortanta, indeosebi daca ne amintim de acei Goethe, Fallst II, v. nota de la p. 344 (n. t.). KlIllsiform lI11dYoga im illdischell KlIltbild (Forma artistica $i yoga /n imaginea indica de clllt), Berlin, 1926 (n. ed. germ.). 1

2

379

\ dii minorum gentium! eare ne asigura eu un resentiment prost disimulat di au ~tiut toate astea de mull. Din piicate, moartea timpurie a lui Zimmer i-a Iaeut imposibiHi 0 eiUatorie in India. M-am intrebat adesea ce efeet ar fi putut avea asupra lui eontaetul nemijlocit eu India. M-a~ fi a~teptat la lueruri mari de la el, avind in vedere deschiderea lui ~i eapacitatea lui de asimilare, eunoa~terea profunda a literaturii indice ~i intuiiia lui ie~ita din com un. In loe de aeestea, Manii I-au ehemat ia ei. In intreaga sa fiinta, Zimmer a fost un puer aeternus, eare, inaripat cu un limbaj stralucitor, faeea sa inf10reasea toti mugurii gractinilor legendelor indiene. I-a imparta~it ~i soarta, dici "tinar moare cel ee e iubit de zei". ~i Wilhelm a murit prematur, fara insa ca acea latura a "eternului eopil" sa fi devenit vizibila in aeeea~i masura ea la Zimmer, despre care aveai senzatia ea inverzea ~i It,f1orea intr-o abundenta inepuizabiHi. Am banuit totu~i di ~i in Wilhelm se aseundea eeva asemanator in modul cum a asimilat China sau, mai bine-zis, eum I-a asimilat China pe el. Aut Zimmer cit ~i Wilhelm aveau 0 naivitate gepjalii. Arnindoi pareau sa traiasdi in realitate ca intr-o lume striiina, in timp ce fiinta lor eea mai launtridi urma, neexplorata ~i neatinsa, linia sumbra a destinului.

Completare la Cartea ro~ie In toa..'llila anului 1959 lung reIua, dupa 0 perioada mai lunga de indispozitie, Cartea ro:fie, pentm a ineheia ultima imagine, ce ranlasese neterminata. Nu putu insa sau nu '1m s-o termine nid atunci. Ea avea, zicea el, de-a faee eu moartea. In locul ei, ~ternu pe hirtie 0 noua diseutie imaginara mai iunga ~i eare se leaga de unul dintre dialogurile de ineeput ale diI1ii. Partenerii de diSeutie erau din nou Eliahu, Salomeea ~i ~arpele. ~i de asta data serise eu muM grija, eu tu~ negm, in seriere gotidi pres~curtata. Ocazional, literele ini(iale erau ornate cu motive pictate. In ineheiere exista 0 eompletare, singura paginaa aeestei eiJ.rtipe care a scris-o eu serisul sau de mina obi~nuit; ea se intrerupe in nrijlocul uIlei fraze. lata textu1: ,,1959. Am lucrat timp de 16 ani la aceasta carte. M-a tinut departe de ea cuno~tinta pe eare am faeut-o in 1930 ell alehinria. Inceputul sf'lf~itului veni in 1928, dnd Wilhelm inri trimise textu1 tratatului alehimic Secretul Florii de AuI'. Continutul aeestei ciJ.rti gasi atunci dmmul ditre realitate. N-am mai putut luera la ea. 1

Zei de "ordin inferior" (n. t.).

380

Observatorului superficialli va piirea ca 0 nebunie, ceea ce ar ti ~i devenit, dacii n-~ fi putut capta foI1a cople~itoare a evenimentelor initiale. .stiusem dintotdeauna cii acele evenimente contineau lucruri pretioase ~i de aceea n-am ~tiut ce sa fac altceva mai bun decit sa Ie notez Intr-o carte « pretioasii », adicii scumpa, ~i sa pictez imaginile care mi se iveau pe dnd Ie retraiam - atlt de bine cit am reu~it s-o fac. .stiu cH de Inspairrlintator de neadecvata a fost aceasta Incercare, dar, In ciuda unei munci imense ~i a unor diversiuni, i-am ramas fidel, chiar dadi niciodata o aHa posibilitate ..."

Septem Sermones ad lvlortuos (1916) lung a pennis ca Septem Sermones ad Mortuos ($apte predici cafre morti) sa apara sub forma de bro~ura pentm un cere privat. Daruia ocazional clte una prietenilor. Nu s-uu putut proema niciodata fn librarii. Mal tirziu ~i-a numil aceasta acfiune un "pikat de ti'1erete" ~i a regretat-o. Limbajul corespunde aproximativ celui din Cartea rD$ie. Faia de discutiile infinit de lungi Cll figuri LTlterioare din Carrell ro"ie, Septem Sermones reprezinta un tol inchis in sine. De aceea au fast alese ca exelnplu. Ele transmit 0 irripfesie~ chiar daca fragrnentara, i:~. ceea ce-l \inuse pe lung sub tensiune intre ani 1913 -1917 ~i a ceea ce crease e1 atunci. Scrierea contine "luzii imagistice sau a..l1ticipariideatice caTe au jucat ulterior un rol in opera ~tiintitica a Iui .lung, mai ales natura contradictorie a spiritului, a vietH ~i a asen;iunilor psihologice. Gt,direa in paradoxuri a fast ceea ce-l atrasese pe lung la gnosticL De aceea S-;I Identificat aid Cll gnosticul Basilides (mceputul secolu1ui a1 II-lea) $1 s-a tinut in parte $i de terminologia acestuia, de exemplu: Dumnezeu ca ABRAXAS. Aceasta a corespuns unul .ioc inten\ionat de mlstific:rre. lung $i-a dar numai dupa ezitiiri $i "de dragul onestitatil" cOTIsim· tamintul ca Septem Sermanes ad Mortuas sa fie publicate in canea iul de amintiri. Rezolvarea anagramei din finalul cfu:tii n-;j, deZVfuUlt-O nici~ odata.

VII SERMO~"'ES AD MORTUOS Cele $apte fnl'a(aturi carre mur(f. Scrise de Basilides la Alexandria, ora$ul unde Esrul atfnge Vesrul

Senna I Ivlortii s-au intors de la Ierusalim, unde n-au gasit ce-au cautat. M-au rugat sa-i las sa intre, si mr-au cerut invi1\11tura, si astfel am ineeput sa-i invat: Aseultati dad: ineep eu nlmieul. Nimicul este acelasi lucru eu plinul. In infinitate, pHn este aeelasi lucru eu gal. Nirnicul este gol 5,iplin. Puteti spune la fel de bine 5,1altceva des pre nimic, de pild1i ca este alb sau negru, ca nu este sau este. Ceva infinit si etem nu are proprieti'iti, intrucit are toate proprietiitile. Nimicul sau pHnul Te nurnirn PLEROMA. Acolo inHiul1tm, gindirea 5,i fiinta inceteaza, del ceca ce este etem 5,iinfinit nu are proprietati. In ea nu este nimeni, pentru dl atunci el ar fi diferit de pleromii si ar avea proprietati, care l-a1' distinge de plerorna ea fiind eeva diferit. In pleroma nu este nimic si este tot: nu merit a sa meditiim asupra pleromei, del asta ar insenma sa ne dizolvam pe noi Insine. CREA TURA iln este in pleroma, ci in sine insas!. Pleroma este inceputnl s,i sfirs,itul ereaturii. Trece prin ea, asu cum lumina soarelui patmnde peste tot prin aer. Desi pleroma patrunde In intregime, ereatura nu are parte de ea, dupa cum un corp ell desavir~ire transparent nu devine nid lurninos S,1 niei intunecat prin lumina care il strabate. PHnd 0 parte a etemului ~i infmitului, noi sintem iilsa pJeroma 'insas,i. Dar nu avem pfu"'tede ca, ci sintem la 0 depiirtare nesf1r~ita de pleroma, nu spatial sau temporal, ci ESENTIAL, caei, in calitatea noastra de ereatura limitata in timp s,i spa\iu, ne deosebim in esenia de plerorna. Cum si-ntem insa parti ale pleromei, ea se afla si in noi. Pleroma este infinita, eterna s,iintreaga pina ~i in punctul eel mai mle, cad mie si mare sint proprietiiti eontinute in ea. Este nimicul, care-i peste tot intreg ~i eontinuu. De aceea vorbese numai simbolie des pre creatura ea parte a pleromei, did pleroma nu este de fapt nici.'lieri divizata, 0 data ce este nimicuL Noi sintem ~i intreaga pleroma, intmdt, simbolie, pleroma este eel mai mie punet (numai presupus, nu care fiinteaza) in noi ~i infinitul 3R3

firmament dimprejurul nostru. Dar, in fond, oare de ce mai vorbim despre pleroma, dad ea este tot ~i nimic? Vorbesc despre ea ca sa incep de undeva, ca sa va alung iluzia ca undeva, fie afara, fie inauntru, exista ceva stabilit dinainte sau in vreun fel determinat dinainte. Tot ce este a~a-zis stabilit sau determinat este numai relativ. Numai ce este supus schimbarii e stabilit ~i determinat. Ceea ce-i transformabil este insa creatura, a~adar, ea este unica sta. bilita ~i determinata, caei are proprieta~i, ba chiar este ea insa~i proprietate. Se ridica intrebarea: Cum a Iuat fiin~a creatura? Creaturile au luat fiinta, nu insa creatura, deoarece ea este proplietatea pleromei inse~i, la fel ca ~i noncrea~ia,~moartea etema. Creatura este intotdeauna ~i pretutindeni, moartea este intotdeauna ~i pretutind~ni. Pleroma are totul, diferen~iere ~i nediferentiere. Diferentierea este creatura. Ea este diferita. Diferentierea este natura ei, de aceea ea ~i diferentiaza. Omul diferentiaza, caci natura lui este diferentierea. De aceea el diferentiaza ~i proprietati ale pleromei care nu sinL El Ie diferentiaza pomind din propria lui natura. De aceea omul trebuie sa vorbeasca despre proprietati ale pleromei care nu sint. Voi spuneti: Ce fOSt are sa se vorbeasca despre eIe? Doar ai spus chiar tu ca nu merita sa ne glndim la pleroma. Va zic toate acestea pentm a va elibera de iluzia tii ne-am putea gindi Ia pleroma. Daca diferentiem proprietatik pleromei, atunci vorbim din diferentierea noastra ~i despre diferentierea noastra, dar n-am spus nimic des pre pleroma. A vorbi insa des pre diferentierea noastra este necesar ca sa ne putem diferenp.a suficient. Natura noastra este diferentiere. Daca nu sintem credincio~i acestei naturi, atunci ne diferentiem insuficient. A~a ca trebuie sa facem diferen~ieri ale proprietatilor. Voi intrebati: ~i ce-i rau daca nu ne diferentiem? Daca nu diferentiem atunci ajungem undeva dincolo de propria nOaStra natura, dincolo de creatura ~i cadem in nediferentiere, care este cealalta proprietate a pleromei. Cadem in pleroma ins~i ~i renuntiim sa mai fim creatura. Cadem prada destramiirii in nimic. Asta e moartea creaturii. Murim deci in masura in care nu diferentiem. De aceea, stradania natural a a creaturii se indreaptil. catre diferentiere, catre lupta contra inceputului pril'lordial, catre egalitatea periculoasii. E ceea ce se nume~tePRINCIPIUM !NDIVIDUATIONIS. Acest principiu este esenta creaturii. Vedeti de aid de ce nediferentierea ~i nondistingerea constituie un mare pericol pentm creatura. De aceea trebuie sa diferentiem proprietatile pleromei. Proprietatile slnt PERECHILEDE CONTRARII,ca: Efidentul & Ineficientul, Plinul & Golul, Viul & Mortul,

384

Diferitul & ldenticul, Luminosul & Intunecatul, Fierbintele & Recele Forta & Materia, Timpul & Spatiul, Binele & Raul, Frumosul & Untul, Unul & Multiplul etc. Perechile de contra..•.ii slnt proprietatile pleromei care nu smt pentru ca se anuleaza. Intrucft slntem pleroma fnsii~i,avem si toate aceste proprietiiti m noi; cum fundamentul naturii noastre este diferentierea, avem proprietiitile in numele ~j sub semnul diferentierii, ceea ce inseamnii: 1. Proprietiitile smt diferite ~i separate in noi unele de altele, de aceea nu se anuleazii, ci sint eficiente. De aceea sfntem victima perechilor de contrarii. In noi, pleroma este dezbinatii. 2. Proprietiitile apartin pleromei, iar noi putem ~i trebuie sa Ie posedam sau sa Ie triiim daar In numele ~i sub semnul diferentierii. Noi trebuie sa ne diferentiem de proprietiiti. In pleroma ele se anuleazii, in noi nu. Diferentierea de ele elibereaza. Dacii aspiram la bine sau la frumos, uitam de natura noastra care este diferentiere ~i eadem prada proprietatilor pleromei, care sint perechile de contrarii. Ne striiduim sa dobindim binele ~i frumosul, dar, totodata, cuprindem ~i raul si untul, caci ele sint m pleroma una cu binele si frumosul. Daca raminem msa credinciosi naturii noastre, si anume diferentierii, atunci ne diferentiem de bine ~i frumos si, astfel, si de rau si unt, ~i nu eadem in pleroma, adiea in nimic ~i in destramare. Voi replicati: Ai spus ea si diferitul si identicul sint proprietati ale pleromei. Cum este dadi aspiram la diferenta? Atunci nu sfntem credinciosi naturii noastre? Si trebuie sa eadem prada ~i egalitiitii, dacii aspiram la diferentii? Sa nu uitati eli pleroma n-are propriet1iti. Noi Ie cream prin gindire. Daea aspirati deci la diferenta, la egalitate sau la oricare alte proprietati, atunci a~pirati la ginduri care vin inspre voi din pleromii, si anume gillduri despre proprietiiiile nonexistente ale pleromei. Alergind dupii aceste ginduri, cadeti din nou in pleroma ~i atingeti in acela~i timp diferenta si egalitatea. Nu gindirea voastrii, ci fiinia voastrii este diferentiere. De aceea, nu trebuie sa aspiraii la difereniii, ~a cum 0 gindiii voi, ci LA FIINTA YOASTRA. De aceea nu exista in fond decit 0 aspiratie, ~i anume aspiraiia la propria fiinia. Daca aii avea aceasta aspiraiie, n-ar trebui sii ~tiii absolut nimic despre pleromii si proprietatile ei si tot ati ajunge graiie fiiniei voastre la te1ul corect. Insa mtrucit gfndirea instriiineaza de fiinia, trebuie sa va mviii stiinta cu ajutorul ciireia va puteii iine gmdirea in fnu. 385

Senno II Mortii stateau in noapte de-a lungul peretilor si strigau: Vrem sa stirn despre Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? este mort?

Dumnezeu

Dumnezeu nu-i mort, este la fel de viu ca pururi. Dumnezeu e creatura, caci este ceva definit si de aceea diferit de pleroma. Dumnezeu este proprietate a pleromei, si tot ceea ce am spus despre creatura este valabil si des pre el. E! se deosebeste insa de creatura prin aceea ca este mult mai nedes Ius it si mai nedeterminabil dedt creatura. EI este mai putin diferit dedt creatura, dci fundamentul fiintei sale e abundenta eficienta, si numai in masura in care e! este definit si diferit este creatura, si in aceasHi masura el este deslusirea abundentei eficiente a pleromei. Tot ceea ce nu diferentiem cade in pleroma si este anulat cu contrariul sau. De aceea, dad nu-l diferentiem pe Dumnezeu, atunci abundenta eficienta este anulata pentru noi. Dumnezeu este si pleroma insasi, dupa cum si fiecare punct minuscui din creat si din necreat este pleroma insasi. Golul eficient este natura diavolului. Dumnezeu si diavol sint primele deslusiri ale nimicului pe care-l numim pleroma. E indiferent daca pleroma este sau nu este, caci in toate ea se anuleaza pe sine insasi. Nu la fel se intimpHi eu creatura. In masura in care Dumnezeu si diavolul sint creaturi, ei nu se anuleaza, ci exista, stind unul fata de celiilalt ca opusi eficienti. Nu avem nevoie de nici 0 dovada a existentei lor, este suficient ca trebuie tot mereu sa vorbim des pre ei. Chiar dad cei doi n-ar fi, creatura tot i-ar distinge mereu din pleroma gratie naturii ei care diferentiaza. Tot ceea ce separarea scoate din pleroma este pereche de contrarii, de aceea de Dumnezeu tine intotdeauna si diavolul. Aceasta inseparabilitate este atit de strinsa si, dupa cum ati aflat, atit de indisolubila si in viata voastra, precum pleroma insasi. Asta provine de la faptul ca ambii stau foarte aproape de pleroma in care toate contrariile sint anulate si devin una. Dumnezeu si diavolul se deosebesc prin plin si gol, ziimislire si distrugere. EFICIENTA Ie este comuna. Eficienta ii leaga. De aceea, eficienta sta peste ambii, fiind un Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu, ciici uneste plinul si golul in efectul ei. Acesta este un Dumnezeu despre care voi n-ati stiut, did oarnenii I-au uitat. Ii spunem pe numele lui de ABRAXAS. EI este si mai nedefinit dedt Dumnezeu si diavolul. Pentru a-I diferentia pe Dumnezeu de el, il numim pe Dumnezeu HELlOS sau soare. Abraxas este efect, !ui nu i se opune nimic in afara nerealului, de aceea liber se desfiisoara natura-i eficienta. Nerealul nu este si nu se impotriveste. Abraxas sta pe deasupra soarelui si pe deasupra diavolului.

386

EI este probabilitatea improbabila, este ceea ce are efect nereal. Dacii pleroma ar fi avut a fiin~a, atunci Abraxas ar fi fast deslu~irea ei. EI este, ce-i drept, eficienta insa~i, dar nu un efect anume, ci efectul In genere. EI are efect nereal, ciici n-are un efect anume. EI este ~i creatura, caci este diferit de plerama. Saarele are un anumit efect, la fel ~i diavolul, de aceea ei ne apar mult mai eficienti dedt nedeterminabilul Abraxas. El este foqa, durata, schimbare. Aici, moqii Iacura mare tarabai, ciici erau cre~tini. Sermo III Mor~ii se aprapiara ca negura iscata din mla~tini ~i strigara: Vorbe~te-ne mai departe despre Dumnezeul supremo Abraxas este Dumnezeul eel greu de cunoscut. A sa-i puterea cea mai mare, Intrudt omul nu 0 vede. Din soare el vede summum bonum, din diavol infimum malum, din Abraxas msa, VIATA cea In toate privintele nedeterminata, care este mama binelui ~i a raului. Viata pare a fi mai mica ~i mai slaba dedt summum bonum, de aceea este ~i greu de imaginat di Abraxas dep~e~te In foqa chiar ~i soarele, care doar este elInsu~i izvorul striilucitor a tot ce-i foqa de via~a. Abraxas este soarele ~i, totodata, abisul ve~nic absorbitor al golului, al diminuatorului ~i allmbucatatitorului, al diavolului. Foqa lui Abraxas este dubHi.Voi Insa n-o vedeti,caci in ochii vo~tri se anuleaza elementele opuse, orientate unul catre altul, ale acestei foqe. Ceea ce roste~te Dumnezeul-soare este viata. Ceea ce roste~te diavolul este moarte. Dar Abraxas rostqte cuvintul venerabil ~i blestemat, care este viata ~i moarte simultan. Abraxas z3rnisle~te adevar ~i minciunii, bine ~i rau, lumina ~i Intuneric In acel~i cuvint ~iin acee~i fapta. De aceea, Abraxas este cumplit. EI este splendid asemenea leului In clipa In care-~i doboara victima. EI este frumos aidoma unei zile de primavara. Da, el e insu~i marele Pan ~i micul Pan. Este Priapos. Este monstrul tanmului de jos, un polip cu 0 mie de brate, Incolacire Inaripata de ~erpi, furie nebunii. Este hermafroditul celui mai de jos inceput. Este stiipinul broa~telor riioase ~i al broa~telor, care locuiesc In apa ~i urea pe piimint, care c1ntaIn cor la prinz ~i la miezul noptii. Este plinul care se uneste cu golul. Este sfinta Impreunare. Este dragostea ~i uciderea ei. 387

Este srmtul ~i triidiitorullui. Este lumina cea mai luminoasii a zilei ~i noaptea cea mai adinca a nebuniei. A-I vedea insearnna orbire. A-I cunoa~te insearnna boala. A i te inchina insearnna moarte. A te teme de el insearnna intelepciune. A nu-i rezista insearnna izbavire. Dumnezeu locuie~te indaratul soarelui, diavolul locuie~te indiiratul noptii. Ce n~te Durnnezeu din lumina, diavolul trage in noapte. Abraxas insa este lumea, devenirea ei ~itrecerea ei. Asupra fieciirui dar al Dumnezeului-soare, diavolul i~i trirnite blestemul. Tot ce obtineti implorindu-l pe Durnnezeul-soare ziirnisle~te 0 faptii a diavolului. Tot ce creati eu Durnnezeul-soare ii diiruie~te diavolului farta aqiunii. A.sta-i cumplitul Abraxas. Este creatura cea mai putemica ~i, in el, creatura se sperie de ea ins~i. Este contradiqia revelatii a ereaturii fata de pleroma ~i de nimicul sau. Este groaza fiului in fata mamei. Este dragostea marnei pentru fiu. Este incintarea pamintului ~i eruzimea cerurilor. Omul riirnine stana de piatra in fata chipului sau. in fata lui nu exista nici intrebare, nici riispuns. Este viata creaturii. Este actiunea diferentierii. Este dragostea omului. Este rostirea omului. Este aparenta ~i umbra omului. Este realitatea in~elatoare. Aici, mortii urlara ~i vociferara, ciici erau nedesavir~i\i. SemlO IV

Mortii umplura incaperea mormaind ~i spusera: Vorbe~te-ne despre durnnezei ~i diavoli, blestematule. Dumnezeul-soare este bine1esuprem, diavolul este opusul, deci aveti doi durnnezei. Exista insa multe lueruri bune ~i inalte ~i multe rele ~i grele, iar printre aeestea exista doi diavoli-dumnezei, unul este CEEA CE ARDE, iar celalalt, CEEA CE CRE~TE. 388

Ceea ce arde este EROSUL sub forma fUidirii. Ea da lumina, mistuind. Ceea ce cre~te este ARBORELE VIETH. El fnverze~te, acumulfnd fn cre~tere materie vie. Erosul se aprinde ~i se stinge, pe dnd arborele vietH cre~te fncet ~i constant prin timpuri nelimitate. Binele ~i raul se unesc in flacara. Binele ~i raul se unesc in cre~terea arborelui. in divinitatea lor, viata ~i dragostea stau fata fn fata. lncomensurabil aidoma multimii stelelor este numarul dumnezeilor ~i al diavolilor. Fiece stea este un dumnezeu, ~i fiece spa~iu pe care-I umple 0 stea - un diavol. Dar plinul gol al fntregului este pleroma. Efectul fntregului e Abraxas, lui nu i se opune decft nerealul. Patru este numarul dumnezeilor principali, caci patru este cifra masuratorilor lumii. Unu este fnceputul, Dumnezeul-soare. Doi este Erosul, caci une~te doi intre ei ~i se raspfnde~te straJucind. Trei este arborele vietH, dici umple spatiul cu trupuri. Patru este diavolul, caci deschide tot ce-i fnchis; el dizolva tot ce e format ~i corporal; el este distrugiitorul, fn care totul devine nimic. NoroGpe mine, fiindca mi-este dat sa cunosc multiplicitatea ~ivarietatea dumnezeilor; dar vai de voi, fiindca fnlocuiti printr-un singur Dumnezeu aceasta multitudine inconciliabila Astfel produceti chinul nonintelegerii ~imutilarea creaturii, ale carei natura ~i nlizuinta sint diferentierea. Cum sfnteti fideli naturii voastre, daca vreti sa faceti din multitudine unul singur? Ceea ce Ie faceti dumnezeilor vi se intfmpla ~i voult Toti sfnteti Iacuti egali ~i, astfel, fiinta voastra este mutilata. Domneasca egalitatea de dragul omului, dar nu de dragul Domnului, caci dumnezei sint multi, pe dnd oameni sint putini. Dumnezeii sfnt putemici ~i-~isuporta diversitatea, deoarece, asemenea stelelor, stau fn singuratate ~i la 0 imensa distanta unii de altii. Oamenii sint slabi ~i nu-~i suporta diversitatea, deoarece locuiesc unul fn apropierea celuilalt ~i au nevoie de comunitate, pentru a-~i putea purta particularitatea. De dragul mfntuirii va fnvat reprababilul, din cauza caruia am fost reprabat. Multimea dumnezeilor corespunde multimii oamenilor. Nenumarati dumnezei ~teapta evolutia st1iriiomene~ti. Nenumarati durnnezei au fost oameni. Omul are parte de natura dumnezeilor, el vine de la dumnezei ~i merge catre Dumnezeu. Dupa cum nu merita sa reflectarn la pleroma, tot astfel nu merita sa adorarn multimea dumnezeilor. Cel mai putin merita sa adorarn primul Dumnezeu, abundenta eficienta ~i summum bonum. Prin rugaciunea noastra nu-i putem adauga nimic, nici nu-i putem lua nimic, caci golul efident inghite totul in sine. Durnnezeii lumino~i formeaza lumea celesta, ea este multipHi ~i se intinde ~i se mare~te la infinit. Durnnezeul-soare este stapfnul ei supremo 389

Dumnezeii lntunecati fonneaza lumea piimfnteasdL Ea este simpla ~i se miqoreaza ~i se diminueaza la infinit. Stapfnul ei cel mai de jos este diavolul, spiritul selenar, satelitul piimlntului, mai mic ~i mai rece ~i mai mort dedt piimlntul. Nu exista diferen~a intre puterea dumnezeilor cele~ti ~i a celor pamlnte~ti. Cei cele~ti miiresc, cei piimlnte~ti mic~oreaza. Incomensurabila este direc~ia ambilor.

Senno V Mortii risera a batjocura ~i strigara: Invata-ne, nebunule, despre biserica ~i comunitatea sacra. Lumea dumnezeilor se deslu~e~te in spiritualitate ~i in sexualitate. Cei cele~ti apar In spiritualitate, cei piiminte~ti in sexualitate. Spiritualitatea primqte ~i cuprinde. Ea este femeiascii ~i de aceea 0 numim MATER COELESTIS, mama celesta. Sexualitatea procreeaza ~i creeaza. Ea este biirbateascii ~i de aceea 0 numim PHALLOS, tatal piimintesc. Sexualitatea biirbatului este mai mult piimlnteasca, sexualitatea femeii este mai mult spirituala. Spiritualitatea biirbatului este mai mult celesta, ea merge spre ce-i mai mare. Spiritualitatea mai mic.

femeii este mai mult piimlnteasca,

ea merge spre ce-i

Mincinoasa ~i demonicaeste spiritualitatea biirbatului, care merge spre ce-i mai mic. Mincinoasa ~i demonic a este spiritualitatea femeii, care merge spre ce-i mai mare. Fiecare sa mearga la locul sau. Biirbatul ~i femeia devin diavoli unul pentru celiilalt, dacii nu-~i separa caile spirituale, caci natura creaturii este diferenp.erea. Sexualitatea biirbatului se lndreapta spre piimlntesc, sexualitatea femeii se indreapta spre spiritual. Biirbatul ~i fcmeia devin diavoli unul pentm celiilalt, daca nu-~i separa sexualitatea. Biirbatul sa cunoasca ce-i mai mic, femeia, ce-i mai mare. Omul sa se deosebeasca de spiritualitate ~i de sexualitate. Sa numeasca spiritualitatea Mama ~i s-o a~eze intre cer ~i piimint. Sa numeascii sexualitatea Phallos ~i sa-l a~eze lntre sine ~i piimlnt, ciici Mama ~i Phallos slnt demoni supraomene~ti ~i deslu~iri ale lumii divine. Ei slnt mai eficienti pentm noi dedt dumnezeii, caci slnt strins inmditi cu natura no astra. Daca nu va distingeti de sexualitate ~i spiritualitate ~i nu Ie priviti ca natura peste voi ~i in jurul vostru, atunci Ie cadeti prada ca proprieta~i ale pleromei. Spiritualitatea ~i sexualitatea nu slnt proprietatile voastre,

390

nu sint lucruri, pe care Ie poseda~i ~i Ie con~ine~i, ci ele va poseda ~i va con~in pe voi, c5.ci sint ni~te demoni putemici, manifestiiri ale dumnezeilor ~i, asadar, lucruri care ajung dincolo de voi ~i existain sine. Omul nu are 0 spiritualitate pentru sine sau 0 sexllalitate pentru sine, ci se afla sub legea spiritualita~ii ~i a sexualitatii. De aceea, nimeni nu scapa de ace~ti demoni. Sa Ie priviti ca pe ni~te demoni ~i ca pe 0 cauza COmllna ~i 0 primejdie comuna, ca pe 0 povara comuna, Cll care viata v-a inciircat. Astfel, ~i viata va este 0 cauza comuna ~i 0 primejdie comuna, la fel ~i dumnezeii ~i in primul rind Abraxas cel cumplit. Omul e slab, de aceea comunitatea este indispensabila; dac5. nu este sub semnul Mamei, atunci comunitatea este sub semnullui Phallos. Nici o comunitate - este suferin~a ~i boaUL Comunitate in tot - este dezbinare ~i dizolvare. Diferentierea duce la singuratate. Singuratatea este impotriva comunitatii. Dar din cauza slabiciunii omului fata de dumnezei si de demoni ~i de legea lor invincibila, comunitatea este necesara. De aceea sa fie atita comunitate cit e nevoie, ilU de dragul oamenilor, ci al dumnezeilor. Dumnezeii va silesc la comunitate. Atit cit va silesc ei, atita comunitate este necesara, mai mult de atit ~ine de domeniul raului. In comunitate, fiecare sa se subordoneze celuilalt, pentru ca aceasta sa se mentina, c5.ci aveti nevoie de ea. In singuratate, fiecare sa se supraordoneze celuilalt, pentru ca fiecare sa ajunga la sine insu~i ~i sa evite sclavia. In comunitate sa fie abtinere, in singuratate sa fie risipa. Comunitatea este adincime, singuratatea este iniiltime. Masura corecta in comunitate Masura corecta in singuratate Comunitatea ne da ciildura, singuratatea ne da lumina.

purific5. ~i mentine. purific5. ~i adauga.

Senno VI Demonul sexualitatii se apropie de sufletul nostru ca ~arpe. Este pe jurnatate suflet omenesc ~i se numqte dorinta gindului. Demonul spiritualitatii pogoara in sufletul nostru ca pas5.re alba. Este pe jumatate suflet omenesc si se nume~te gindul dorin~ei. ~arpele este un suflet pamintesc, pe jumatate demonic, un spirit, ~i inrudit cu spiritele moqilor. Aidorna acestora, ~i el roie~te prin lucrurile parnintului ~i ne face sa ne temern de ele sau Ie face sa ne stimuleze pof-

391

tele. ;;arpele este de natura femeiasd[l ~i cauta intotdeauna societatea mortilor care se afla sub vraja parnintului, aceia care n-au gasit drumul spre dincolo, adica spre singuriitate. ;;arpele este 0 tim ~i se atine cu diavolul ~i cu spiritele rele, un tiran malefic care tortureaza, ademenind mereu la compania cea mai rea. Pas1irea alba este un suflet semicelest al omului. Ea s1ila~luie~tela Mama ~i coboara din dnd in dnd. Pas1irea este b1irbateasca2 ~i este gind in actiune. Este casta ~i solitara, un sol al Mamei. Zboara sus pe deasupra pamintului. Pretinde singuratatea. Aduce veste de la cei de departe care au luat-o inainte ~i care sint desavir~iti. Ea ne poarta cuvintul sus la Mama. Intervine, previne, dar n-are putere impotriva dumnezeilor. Ea este un recipient al soarelui. ;;arpele coboara ~i paralizeaza cu viclenie demonul falic sau Ii da ghes. El duce in sus ginduri1eviclene ale pamintescului, care se furi~eaza prin toate gaurile ~i se prind cu pofta de orice. De~i nu vrea, ~arpele trebuie sa ne fie folositor. El scapa de prinsoarea noastra ~ine arata astfel drumul pe care cu ratiunea noastra umana nu I-am putut gasi. Mortii privira cu dispret ~i griiir1i:Inceteaza sa tot vorbe~ti despre dumnezei, demoni ~i suflete. Toate astea Ie ~tiamde fapt de mult. Senno VII In timpul noptii insa, mortii venira din nou cu ni~te mine lamentabile ~i rostirii: Mai e ceva despre care am uitat sa vorbim: invata-ne despre om. Omul este 0 poarta, prin care intrati din lumea exterioara a dumnezeilor, a demonilor ~i a sufletelor in lumea interioara, din lumea mai mare in lumea mai mica. Mic ~i de nimic este omul. de abia J-ati lasat in unna, ca va ~i aflati in spatiul eel f1irade sfir~it, in infinitatea mai midi sau launtrica. In depiirtarea incomensurabila sta 0 singura stea la zenit. Este unicul Dumnezeu al acestui un om, este lumea sa, pleroma sa, divinitatea sa. In aceasta lume, omul e Abraxas, care creeaza sau devoreaza lumea lui. Aceasta stea este Dumnezeul ~i telul omului. Acesta este unicul sau Dumnezeu c1ilauzitor, in el, omul se indreapta spre lini~te, spre el 0 pome~te lunga calatorie a sufletului dupa moarte, in el str1iluce~teca lumina tot ceea ce omul retrage din lumea mai mare. 1 2

$arpele = die Schlange, feminin in gerrnana (n. t.). Pasarea = der Vogel, masculin in gerrnana (n. t.). 392

Clitre acest unic Dumnezeu indreapHi-se rugaciunea omului. Rugaciunea mare~te lumina stelei, arunca 0 punte peste moarte, pregate~te viata lumii mai mid ~i diminueaza dorinta tara de speranta a lumii mai mari. Ciud lumea mai mare devine rece, steaua straluce~te. Nimic nu este intre am ~i unul Dumnezeul sau, atita timp cit omul 1~1 poate intoarce privirea de la spectacolul scaldat in flacari al Iui Abraxas. Om aici, Dumnezeu acoio. Siabiciune ~i zadiirnicie aici, etema forta creatoare acolo. Aici numai intuneric ~i umezeaHi rece, Acolo numai soare. La care, mortii tacura ~i se ridicara aidoma fumului deasupra focului ciobanului care-~i pazea tunna in noapte. ANAGRAMMA:

NAHTRIHECCUNDE GAHlNNEVERAHTUNIN ZEHGESSURKLACH ZUNNUS.

Cite ceva despre familia lui C. G. lungl de Aniela .Taffe

Familia Jung e originara din Mainz. In timpul asedierii de catre francezi in 1688, arhive1e au ars, dupa cum a mentionat lung in capitolul "Tumul", a~a indt arborele genealogic nu poate fi urmiirit dedt pina la inceputul veacului al XVIII-lea. Striibunicul lui Jung, doctorul Franz Ignaz lung (1759-1831), s-a mutat de la Mainz la Mannheim. In timpul campaniilor lui Napoleon a condus un spital militar. Frate1e lui, innobilat ulterior, Sigismund von lung (1745-1824), a fost cancelar bavarez. S-a casatorit cu sora mezina a lui Sch1eiermacher. Personalitatea cea mai cunoscuta din ~irul striimo~ilor patemi ai lui lung este bunicul sau, nascut la Mannheim, Carl Gustav Jung (1794-1864), pe care 0 soarta ciudata I-a adus la 28 de ani in Elvetia. Despre istoria amintita de doua ori ill carte, ca bunicullui ar fi fost un fiu nelegitim allui Goethe, lung mai povestea urmatoarele: "Cea de-a doua sotie a striibunicului meu Franz Ignaz Jung, Sophie Ziegler, ~i cu sora ei frecventau cercul teatrului din Mannheim, ~i printre prietenii lor se numiirau multi poeti. Se spune ca Sophie Ziegler ar fi nascut un fiu nelegitim allui Goethe ~i ca acest copil ar fi fost bunicul meu, Carl Gustav Jung. Asta trecea, ca sa zic ~a, drept fapt mai mult ca sigur. Totu~i bunicul meu nu mentioneaza nimie in acest sens in jurnalul sau. Poveste~te doar ca-l vazuse pe Goethe la Weimar, ~i numai din spate! Sophie lung-Ziegler s-a imprietenit mai tirziu cu Lotte Kestner, nepoata lui Lottchen a lui Goethe. Venea des ill vizita, ca de altfel ~i Franz Liszt, pentru a-I vedea pe bunicul meu. Ci\iva apj mai tirziu, Lotte Kestner s-a stabilit la Basel, probabil din cauza relatiilor prietene~ti cu casa Jung. Bunicul meu avea legaturi ~i cu fratele ei, consilierul de legatie Kestner, care trma la Roma ~i ill a ciirui casa fiullui Goethe, Karl August, a stat pilla putin inaintea mortii." Din sursele existente, arhiva din casa lui Goethe de la Frankfurt pe Main ~i registrul de botez al parohiei or~ene~ti arhiepiscopale (Biserica Iezuitilor) nu s-a putut dovedi nimic. La timpul respectiv, Goethe nu era Pe llnga povestirile orale ale lui Jung am folosit a~a-numita "Carte a familiei", un volum in-folio legat ill pergament, care contine scrisori ~i documente vechi ~i a fost permanent completat de Jung, apoi jumalul bunicului sau, Carl Gustav Jung (editat de catre fiul acestuia, Ernst Jung, fara an de aparitie) ~i doua articole de M. H. Koelbing, "Wie Carl Gustav Jung Basler Professor wurde" ("Cum a devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel"), aparut In Basler Nachrichten la 26 septembrie 1954, ~i "C. G. Jungs Basler Vorfahren" ("Stramo~ii baselezi ai lui C. G. Jung"), aparot ill Basler Nachrichten la 24 iulie 1955. In plus, am avut la dispozitie rezultatele unei cercetari genealogice Iacute illtre 1928 ~i 1929. (Toate notele acestui capitol Ii aparfin Anielei Jaffe.) J

394

la Mannheim ~i nu s-a putut stabili dadi, m schimb, Sophie Ziegler 0 fi fost la Weimar sau in apropierea lui Goethe. Jung nu vorbea fara 0 oarecare placere despre aceasta istorie care se afirma cu tenacitate; caci ea ii revela un anume aspect tainic al fascinatiei produse de Faust-ullui Goethe asupra lui: ea tinea, ca sa zicem a~a, de lumea personalitatii sale "m. 2". Pe de alta parte, califica acest zvon drept "supar1itor". I se parea "de prost gust" ~i sustinea ca exista din pacate "prea multi pro~ti, care sa spuna astfel de povc~ti despre« tata! necunoscut »". Iar ascendenta legitima, in primul rind cea prin Carl Jung, catolicul ~i eruditul doctor in medicina ~i in drept (mort in anul 1654), rector al Universitatii din Mainz, despre care este vorba la sfir~itul capitolului "Tuffiul", i se parea semnificativa. Carl Gustav Jung a studiat la Heidelberg ~tiintele naturii ~i medicina ~i ~i-a sustinut acolo m 1816 examenul de doctorat summa cum laude. Jung poveste~te ca, student fiind, avea un purcelu~, pe care-l scotea la plimbare prin ora~, in locul unui ditel, spre amuzamentul intregului Heidelberg. La 24 de ani era deja chirurg asistent al medicului oculist Rust la Charite din Berlin si, in acela~i timp, docent, predind chimia la ~coala regala prusaca de razboi. Pe atunci, diferitele discipline erau mai strins apropiate intre ele dedt smt astazi! In timpul anilor petrecuti la Berlin, a locuit (probabil de la sfir~itul lui 1817) in casa librarului ~i editorului Georg Andreas Reimer. Era considerat acolo un copil al farniliei, iar doamna Reimer I-a tratat toata viata ca pe un fiu. Aici el a intrat in cercul unor oameni de seama, printre care se numarau fratii Schlegel, Ludwig Tieck si Friedrich Schleiermacher. Sub influenta celui din urma, a trecut la protestantism (el fiind catolic). Cercurile literare berlineze i-au fost de la inceput deschise tmiirului medic. EI insusi avea anumite inclinatii poetice; una dintre poezii i s-a public at in Teutsches Liederbuch. Tineretea lui a coincis cu 0 perioada politica agitata. TInar fiind, a facut parte din societatea de gimnastica a lui Jahn (1778-1852), "tatal gimnasticii", si a participat la marea sarbatoare de la Wartburg.! Aici, studentii din mtreaga Germanie ~i-au proclamat dorinta unei Germanii libere ~i unite. Clnd, doi ani mai tirziu, prietenullui Jung, studentul in teologie si membrul unei corporatii studentesti Karl Ludwig Sand (nascut in anul 1795), I-a ucis pe poetul german si consilierul rus de stat August Kotzebue (1761-1819), infierat din cauza mentalitatii lui reaqionare ~i suspectat a fi spion, toate corporatiile studentesti ~i asociatiile de gimnastica au fost inabu~ite. Nurnerosi universitari de tendinta liberala au fost arestati ca "demagogi". Printre ei s-a numarat si Carl Gustav Jung, 1 In octornbrie 1817; sarbatoare universitara revolutionara in arnintirea Reformei (1517) si a bataIiei de la Leipzig (1813), organizata de corporatiile studentesti din Jena.

395

e':'~

ARBORE GENEALOGIC

Sophie Ziegler

Joh. Sigismund von Jung (1745-1824. Casalorit ell sora mezina a lui Schleicrmachc:r)

Virginie de LassauJx

(1804-1830) Stuttgart

Ooamna dr. Reimer-lung

I

------Fal>e-O

Elisabeth Catherine

Carl Gustav Jung

Reyenlhaler

(1794-1864)

Sophie Frey

(1805-1865)

(1812-1855)

Augusta

--r- [---..

Emilie Preiswcrk

L

(1848-1923) Bertlll.l Schenk

Johannes Rauschenbach

(1856-1932)

(1856-1905)

COpll

,I,"n

~ Emma Rauschenbach

(1882-1955)

CARL GUSTAV lUNG .

(187:5-1%1)

I

Marianne Niehus

Franz lung

trei disllicii

dici politia a gasit la el ull cadou de la uciga~, ~ianume un ciocan pentru cercet1iri mineralogice. (In rapoarte este yorba - caraeteristic! - tot mereu despre un topor!) A fost Inehis In Inchisoarea din Berlin, eliberat dupa treisprezeee luni lara a fi fost judecat ~iexpulzat din Prusia. Intruclt, ca fost "demagog", nu a gasit nici In restul Germaniei vreo posibilitate convenabila de mlmdi, a plecat In 1821 la Paris, pe atunci centrul european eel mai important de cereetare in domeniul medicinei. Acolo I-a eunoscut pe marele cereetator al ~tiintelor naturii, Alexander yon Humboldt (1769-1859), care I-a recomandat mai intli seetiei de chirurgie de la Hotel Dieu din Paris. Acolo, Carl Gustav Jung a avut ocazia sa lucreze in calitate de chirurg ~i sa se perfectioneze. Prima int11nire Cll Humboldt ne este transmisa ill diferite versiuni. Conform unei traditii a farniliei, Humboldt 11Intllni pe tiniirul medic stind Infometat afara pe 0 bancs ~i lllua sub obl1iduirealui. Este ceea ce mi-a povestit ~i lung. Intr-o relatare a medicului Hermann Reimer!, numita de M. H. Koelbing "Poezie ~i adevar", se arata cum Carl Gustav Jung, socrul lui, a fost "abordat la unul din ospetele date de marele chirurg Dupuytren de catre un domn necunoscut lui, de virsta mijlocie ~i cu un aer respectabil, care I-a rugat sa-l urmeze dupa masa In loeuinta lui, caci avea sa-I propuna ceva. Jung 11urma orbe~te ~i se dezmetici abia dnd, ajun~i ill biroul sau de lucm, protectomllui Ii spuse eii era vorba despre o catedra de anatomie ~i chirurgie la Universitatea din Basel, in cazulin care acest post Ii suridea. Acum Jung nu se mai putu abtine, ci-~i lua inima-n dinti ~i Intreba cui datora atita bunavointa ~i acest noroc. La care veni riispunsul: «Numele n-are nici 0 importanta; ma cheama Alexander van Humboldt. »" H. Reimer mai adauga: "A. v. H. putea avea cuno~tinta de cele prin care trecuse Jung fiinddi, din motive literare, avea des de-a face cu taml meu, dar ~i de la fratele lui, Wilhelm, care-~i parasise ill 1819 descurajat postul de ministru." Oricum ar sta adeviirulill legatura cu aceste anecdote, fapt este di Humboldt II recomanda pe tinarul medic mai Intii (In 1821) Academiei din Bema, iar cilld acest plan dactu gre~, un an mai lirziu, Universitatii din Basel. Aici, situatia era foarte proasta din motive politice ~i tehnico-administrative. Din 1806 pilla In 1814, nu se acordase nici un titlu de doctor. Anatomistul ~i botanistul Johann Jakob Burckhardt a fost timp de mai multi ani unicul profesor la Facultatea de Medicina, tinIndu-~i cursulill fata unui singur student ill medicina si a cltorva calfe de barbier. In 1818 s~au emis ni~te legi pentru 0 re~rganizare marinimoasa a

ii

1 Hermann Reimer era fiullibrarului ~ieditorului din Berlin. S-a illsurat eu mea lui Carl Gustav lung din prima casatorie a aeestuia eu Virginie de Lassaulx. Jung aminte~tede vizita pe care i-a Iaeut-o la Stuttgart doamnei dr Reimer,In anul 1900,dupa examenullui de stat, ~ianume la p. 125.Urmatorul citat 11preiau din articolul deja amintit allui Koelbing despre "Cum a devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel".

397

Universitatii, ~ila Facultatea de Medicina numlirul profesorilor s-a ridicat la patru. Cind lung a solicitat catedra de anatomie, chirurgie ~i obstetrica, a fost chemat (In 1822) sa-~i tina cursurile ~inumit dupa un semestru profesor titular. Astfel a ajuns familia lung in Elvetia. lung a muncit 0 viata intreaga neobosit ~i cu mult succes pentru dezvoltarea Facultatii de Medicina ~i a stabilimentelor medicaIe din Basel. A reorganizat mal intii predarea anatomiei. Dezvoltarea ~i extinderea SpitaIului ora~enesc ("Btirgerspital"), in 1842, i se datoreaza in mare parte lui, iar mai tirziu a infiintat Institutul sperantei ("AnstaIt zur Hoffnung") pentru copii debili mintaI. Interesant pentru noi este efortul depus de el in vederea crearii unui spitaI de psihiatrie. Intr-un discurs tipant mai tirziu anonim se poate citi: "In epoca noastra, in care terapeutica psihica retine intr-o asemenea masura atentia medicilor incit exista reviste speciale care se ocupa excIusiv de aceasta ramura a ~tiintei medicale, un stabiliment care i-ar oferi studentului in ~tiintamedicaIa prilejul unor astfel de observatii sub indrumarea profesorului ar onora Universitatea care ar fi inzestrata cu el. Nu-mi imaginez prin aceasta un ospiciu obi~nuit, in care de cele mal multe ori sint ingrijiti doar bolnavii incurabili, ci un spital care ar primi bolnavi de tot felul, a caror Insanato~ire trebuie incercata ~i pe cale psihica." lung insu~i spunea despre bunicullui: "A fost 0 personalitate puternica ~i frapanta. Un mare organizator, extraordinar de activ, stralucitor, spiritual ~i exprimlndu-se cu u~urinta. Eu Insumi am mai navigat in siajul lui. Da, da, profesorul lung a fost cineva! se spunea prin Basel. Copiii lui erau foarte impresionati de el. Nu-l inconjurau doar cu admiratie, ci se ~i temeau de el, caci era un tata destu} de tiranic. Dupa masa de prinz obi~nuia sa doarma vreun sfert de ora. In acest timp, familia lui numeroasa trebuia sa ramina a~ezata la masa fara sa scoata 0 vorbulita. " Carl Gustav lung a fost casatorit de trei ori. La Paris s-a insurat cu Virginie de Lassaulx (nascuta in 1804), care a murit foarte devreme, ia 26 de ani. Singura fiica rezultata din aceasta casatorie s-a mantat, dupa cum am mention at deja, cu fiul editorului Georg Andreas Reimer, la care 10cuise lung la Berlin. A doua oara a luat-o de sotie pe Elisabeth Catharine Reyenthaler. lung povestea: "Cu ReyenthaIer s-a casatorit din razbunare! Era chelnerita intr-o circiuma studenteasca din Basel. El ceruse mlna fiicei primarului Frey, dar fusese refuzat. Necajit, chiar disperat, s-a dus direct la circiuma ~i s-a casatorit cu chelnerita. Aceasta a murit cUrlnd de iuberculoza, iar copiii ei, la fel." A treia oara a luat-o de nevasta, in cele din urma, pe Sophie Frey, fiica primarului. Mormintul parinti10r ei se gase~te in gaIeria catedraIei din Basel. Sophie lung s-a stins din viata in 1855 in virsta de 43 de ani. Doi fii mal mari au murit in tinerete. Fiul mezin, Johann Paul Achilles Jung (1842-1896), a fost tatallui C. G. lung. Despre el Jung a scris detaIiat in primul capitol al acestei diI1i. Nu voi repeta decit pe scurt 398

datele exterioare: Paul lung a fost teolog ~i a activat mai Intii ca preot la KeBwil (cantonul Thurgau), unde s-a nascut C. G. lung In 1875. Apoi, timp de patm ani, a fost preot la Laufen, 0 parohie situata deasupra cascadei Rinului, llnga Schaffhausen. In 1879 a fost ales In fmntea parohiei de la Klein-Htiningen de llnga Basel. Mama lui lung, Emilie lung, nascuta Preiswerk, era originara din Basel. Era fiica mezina a lui Samuel Preiswerk (1799-1871), emditul ~i poetic talentatul prim-pastor baselez, ~i a celei de-a doua sotii a acestuia, Augusta Faber (1805 -1862) din Ntirtingen In Wtirttemberg. Cei din familia Faber erau protestanti francezi, veniti In Germania dupa revocarea edictului de la Nantes (1685). Samuel Preiswerk a fost mai illtii pastor la Muttenz, dar a trebuit sa se mute ill or~ul Basel dupa separarea cantonului In Basel-Stadt (Basel-ora~) ~i Basel-Land (Basel-sat), In 1833. Negasindu-se aici pentm el nici un loc de pastor, s-a dus la Geneva ~i a predat acolo, la ~coala de teologie a Societatii Evanghelice, limba ebraica ~i teologia Vechiului Testament. A scris 0 gramatica ebraica; aceasta a cunoscut mai multe tiraje. Cltiva ani mai tIrziu a fost chemat illapoi la Basel ~i a ajuns pastor la parohia St. Leonhard. Pe llnga activitatea de pastor, a obtinut ~i titlul de docent pentm limbii ebraica ~i literatura. Era o natura generoasa ~i un om tolerant, ceea ce reiese ~i din faptul ca Intr-o revista lunara editata de el, Das Morgenland (Orientul), s-a pronuntat pentm redobindirea Palestinei de catre evrei. ~i astazi se mai povestesc la Basel anecdote pe seama lui. "In camera lui de lucm, prim-pastoml Samuel Preiswerk avea un scaun special, rezervat pentm spiritul primei lui sotii, decedate, Magdalene, nascuta Hopf. In fie care saptarmna, Preiswerk obi~nuia, spre supararea celei de-a doua sotii, Augusta, nascuta Faber, sa stea de yorba In taina, la 0 ora anume, cu spiritul Magda1enei. "1 Jung relateaza des pre el: "Pe bunicul meu matem nu I-am cunoscut personal. Dar din tot ce am auzit despre el, am impresia ca numele lui biblic, Samuel, i se potriyea bine. Credea ca In cel' se vorbeste ebraica Si de aceea s-a dedicat eu mare zel studiului aeestei limbi. Nu era numai foarte invatat, ci avea ~i un simt poetic pronuntat; dar era un om nitel ciudat, care se eredea permanent Inconjurat de spirite. Mama mi-a povestit adesea cum trebuia sa se a~eze fndaratul lui, dnd I$i scria predicile. Nu putea suporta ca spiritele sa treaca prin spatele lui ill timp ce studia Si sa-l deranjeze! Daca Indaratullui se a$eza un om viu, spiritele ,erau alungate!" Pe seama sotiei lui, Augusta Preiswerk, bunica materna a lui lung, exista multe pove"ti. La 18 ani s-a Imbolnavit gray illgrijindu-$i un frate bolnav de scarlatina ~i a stat timp de 36 de ore in letargie. TImplarul venise deja cu sicriul, dnd mama ei, care nu putea crede ca murise, a adus-o din nou la viata cu un fier de calcat tinut pe ceafli. "Gustele", a~a 1 Din: Hans Jelmy, Baslerisches - A[[zubaslerisches (Baseleze - preabaseleze), Basel, 1961.

399

i se spunea, avea darnl previziunii, ceea ce familia punea in legatura cu incidentul mort;ii ei aparente. S-a stins din viata in virsta de 57 de ani. Sotia lui C. G. lung, Emma (1882-1955)". provenea din familia de industria;;i Rauschenbach din Schaffhausen. In capitolul dedicat copilanei lui, lung istorise~te ca tatal sau se imprietenise, pe vremea dnd era preot la Laufen (1875-1879), cu familia Schenk, din care facta parte ~i viitoarea lui soacra, care avea sa devina doamna Bertha Rauschenbaeh, ~ica aceasta il ducea uneori - lung avea pe-atunci patru ani -la plimbare. Despre prima intilnire cu sotia lui, lung povestea: "A vearn un prieten de studentie, a cami familie loeuia la Schaffhausen. Vnnd sa-l vizitez odata de la Basel- era in 1896, dupa moartea tataIui meu -, mama mi-a spus: «Daca-i faci 0 vizita prietenului tau la Schaffhausen, treci ~i pe la doamna Rauschenbach, pe care am cunoscut-o pe dnd era fata. » Asta am ~i facut, iar dnd am intrat in casa, am viizut pe scan 0 fata, de vreo paisprezece ani, cu eodite. Am ~tiut pe loc : Iat-o pe sotia mea! Am fost putemic zguduit; caci, de;;i n-o viizusem dedt un moment scurt, stiusem imediat eu 0 certitudine absoluta ca urma sa-mi devina sotie. lmi ~ai amintesc ;;iastiizi exact ca indata dupa aceea i-am spus asta prietenului meu. Bineinteles, il-a facut dedt sa ndii de mine. I-am replicat: «N-ai dedt sa nzi, dar 0 sa traie~ti ;;i 0 sa vezi. » Cind, ;;ase ani mai tirziu, am cerut-o in casatorie pe Emma Rauschenbach, arn fost ;;ieu mai intti refuzat, la fel ca bunicul meu la vremea lui. Dar, spre deosebire de el, eu n-aveam nici drciumii familiara in care sa ma refugiez, nici chelnerita atragatoare, nici nu eram profesor titular cu o sarcina clar conturata ;;i promitatoare in fata mea, ci un sirnplu medic secundar cu un viitor nebulos. De ce sa fiu scutit de dezamagiri m Ie meilleur des mondes possibIes? - dupa cum a adaugat nr. 2. Dupa citeva saptiimlni, foaia s-a mtors insa, ;;i «nu »-u1s-a transforrnat intr-un « da », iar astfel, personalitatea mea nr. 1 s-a afirmat. A devenit, in ceea ce ma prive;;te, un « da» spus vietii, iar nT.2 a dispamt pentru unsprezece ani din mintea mea. Pina in 1902 tinusem un fel de jurnal intim, care a zacut de atunci mcoace timp de peste un deceniu nedeschis mtr-un sertar. Abia m 1913, sub presiunea grelelor presimtiri, mi-a rasarit din nou m memorie." lung s-a casatorit in 1903. Are numero;;i Ulma;;i.Din casatoriile celor cinci copii ai lui, doamna Agathe Niehus-lung, doarnna Gret Baumann-lung, Franz lung-Merker, doarnna Marianne Niehus-lung ~i doarnna Helene Hoemi-lung, au rezultat nouasprezece nepoti, iar numaml stranepotilor se afla in continua cre;;tere.1 I Dupa cum am putut afla ulterior, mai exista 0 a doua versiune in legatura eu blazonul initial, mentionat de lung in capitolul "Tumul", blazon care inrati;;aun fenix;;i pe eare bunicullui, C. G. lung, I-a schimbatin actuala sa forma: ;;i anume un fluture care se tira;;te afara dintr-o crisalida. Conformunei traditii familiale,prenumelelui lung, "eruditul doctor in medieina ~iin drept" din Mainz (mort in 1654), nu a fost Carl, ci Simon.

400

Glosar

Alchimie. Preludiu al ehimiei modeme; chimia experimentalii in sensul de azi era amesteeata aid eu speeulatH generale, plastic-intuitive, partial religioase, despre natura ~iom. In neeunoseutul materiei erau proieetate multe simboluri, pe care astazi Ie recuno~tem ca fiind continuturi ale ineon-5tientului.Alchimistul cauta "seeretullui Dumnezeu" in materia necunoscuta -5iajungea astfella procedee~i cai ce se asemuiesc celor ale psihologiei modeme a incon~tientului. ~i aeeasta se vede confruntata ell tID fenomen obieetiv necunoseut: ineon-5tientul. Alchimia filozofidi a Evuiui Mediu trebuie inteleasa din perspeetiva istoriei spiritului ca 0 mi~care compensatorie fatii de cre~tinism, mi~care pomind de la incon~tient; cad obieetul meditatiilor ~itehnicH alchimiste - imperiul naturii ~i al materiei - nu giisise in cre~tinism un loc ~i0 evaluare adecvata, ci, dimpotriva, era eonsiderat a fi eeva ee trebuie dep~it. Astfel, alchimia este un soi de imagine in oglindii, intuneeoasii ~i primitivii, a lumi.ide imagini ~i idei apartinind cre~tinismului, dupa cum a putut dovedi lung in Psyclwlogie und Religion (Psihologie ~i religie) pe baza analogiei dintre reprezentarea alchirnidi centrala a pietrei (lapis) ~i Cristos. Tipice pentru limbajul alchimiei sint imaginea simbolica ~iparadoxul. Ambele corespund naturii insesizabile a vietH ~i a psihicului incon~tient. De aeeea se spune, de exemplu, ca piatra nu e piatra (adica ea este totodatii un concept spiritual ~i religios) sau di Mercurul alchimie - spiritul din materie - este evaziv, iute ca un cerb, fiinddi este insesizabiL "El are 0 mie de nume." Nici unul nu-i exprima total esenta - dupa cum nici a defmitie nu este capabila sa contureze cu claritate maxima esenta unui concept psihic. Amplificare. Extindere ~i aprofundare a tmei imagini onirice prin asociatii directionate (v. termenul mai jos) ~i eu ajutorul unor paralele din istoria simbolurilor ~i eea spirituala a omenirii (mitologie, mistiea, foIclor, religie, etnologie, arta etc.), astfelincft sensul ei devine accesibil interpretiirii. 401

Anima ~i animus. Personificare a unei naturi feminine in incon~tientul biirbatului ~i a unei naturi masculine in incon~tientul femeii. Aceasta bisexualitate psihicii este 0 reflect are a realitatii biologice cii numiirul mai mare de gene masculine (respectiv feminine) este factorul decisiv in deterrninarea sexului masculin (respectiv feminin). Numiirul mai mic al genelor sexului opus pare sa formeze un caracter corespunzind sexului opus, care ramine insa, datorita faptului ca se afla in inferioritate, de obicei incon~tient. C. G. JUNG: "Fiecare biirbat poarta in sine imagine a femeii eteme, nu imaginea cutiirei femei anume, ci a unei femei in genere. Aceasta imagine este, in fond, un conglomerat ereditar incon~tient, provenind din timpuri stravechi ~i ingropat in sistemul viu, un «tip» (