Abrazia Dentara [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS

1.. Introducere……………………………………………………................................……………….......pag.3 1.1. Eroziunea...........................................................................................................pag. 4 1.2. Abfractia……………………………………....................................………………………… ……pag. 4 1.3. Atritia...………………………………………………....................................……………….…….pag. 5 2.. Abrazia dentara………………………………………...................................…………………...……pag. 5 2.1. Etiologia…………………………………………….....................................……………………….pag. 6 2.2. Localizare…………………………………………....................................………………… ……..pag. 7 2.3. Forme…………………………………………………………....................................……… …….pag. 9 3.. Clasificare..………………………………………………….....................................…………… …….pag. 10 4.. Influenţa ocluziei asupra abrazii dentare........................................ .......................pag. 12 5.. Abrazia dentara si ATM................................. ..........................................................pag. 14 6.. Abrazia dentara si DVO............................ ................................................................pag. 14 7.. Bruxismul................................................................................................................pag. 15 7.1. Clasificare.........................................................................................................................pag. 15

8.. Tratament profilactic si terapeutic..........................................................................pag. 16 9.. Concluzii..................................................................................................................pag. 17 10.. Bibliografia............................................................................................................pag. 19

1 INTRODUCERE

Uzura dentara este o experienta universala. Cauza este de obicei o combinatie între eroziune, atritie si abraziune. Este intalnita in orice dentitie si poate avea atat cauze patologice cat si psihologice. Pierderea morfologiei marginei incizale poate fi privita ca o problema psihologica la un adult tanar si gradele uzurii prezente cresc cu varsta. Uzura dentara e considerata excesiva sau patologica cand comparativ cu varsta pacientului e mult avansata sic and e necesara interventia pentru scopuri functionale sau cosmetice. Uzura dentara poate fi clasificata in functie de cauze: atritia, o pierdere graduala a tesuturilor dentare dure ca rezultat al functiilor sau parafunctiilor dentare; abrazia, o uzura patologica cauzata de actiunea frecatoare a unui corp strain pe dinte, cum ar fi cea cauzata de spalarea dintilor; eroziunea, pierderea substantei dure dentare datorata unui process chimic neimplicand bacterii. Un diagnostic diferential nu e intotdeauna posibil deoarece in multe situatii pot coexista toate cauzele. Atritia este o pierdere graduala a tesuturilor dentare dure ca rezultat al functiilor sau parafunctiilor. Atritia reprezinta uzura fiziologica a dintilor prin pierderea structurii dure dentare, la nivel incizal si ocluzal, produsa in timpul functionalitatii sistemului stomatognat. Absenta atritiei se considera ca fiind semn de blocaj ocluzal si poate fi intalnita frecvent in cadrul anomaliilor dentomaxilare, ce modifica parametrii morfologici ai ocluziei. Eroziunea este un proces de dezintregrare chimica superficiala a substantelor dure dentare, cauzata de contactul cu substantele acide, dependente de factorii etiologici intrinseci (care determină reflux gastro – duodenal sau vomismente) şi de factorii etiologici extrinseci (consumul frecvent al sucurilor de fructe şi a băuturilor cu pH – ul scăzut) Abrazia dentară este termenul asociat uzurii suprafeţelor dentare datorită unor mişcări frecătoare excesive a suprafeţelor coronare de diferite cauze, este o pierderea substanţei dentare dure în afara cariei. Abfractia uzura datorata comportamentului biomecanic al dintilor sub impactul solicitarilor si localizata la coletul dentar. Rata uzurii poate fi mai mare, depinzand de factori ca: varsta, sexul, ocluzie, parafunctie, afectiuni gastrointestinale, consumul excesiv de citrice sau alimente cu PH scazut, factori salivari, anomalii congenitale, amelogeneza imperfecta ori dentinogeneza imperfecta. Îmbolnăvirile dinţilor care duc la pierderea substanţei dure din cauza cariei dentare, sunt într-o scădere marcantă în ultimele decenii. În literatură, pierderile de substanţă dentară de natură necariogenă sunt descrise sub forma a două entităţi clinice: abrazie dentară şi abfracţie. Pierderile de substantă dură dentară de altă etiologie decat cea carioasă reprezintă un proces fiziologic normal, care se desfăsoară de-a lungul intregii vieti. Identificarea cauzelor care intervin in acest proces este deosebit de importantă pentru a putea prognostica comportamentul pe termen lung atat al dintilor cat si al tratamentelor restaurative. Este dificil de stabilit limita la care pierderea de tesut este considerată patologică, deoarece notiunea de normal reprezintă incă o sursă de controverse. Lambrechts consideră ca fiind normală pierderea de tesut dur anuală, intre 20 si 38 microni, in timp ce Xhonga consideră că aceeasi cantitate este normală pentru 6 luni. De aceea, in momentul de fată se consideră patologice situatiile clinice de uzură care pun in pericol vitalitatea dintelui. Every (1972) descria abraziunea ca „uzura substantei dentare ca rezultat al frictiunii materialelor exogene pe suprafetele dentare in timpul functiilor de incizie, masticatie si apucare".

1.1 Eroziunea 1

Eroziunea este un proces de dezintregrare chimica superficiala a substantelor dure dentare, cauzata de contactul cu substantele acide.Acest proces poate fi provocat de expunerea la mediu acid(industria chimica) si se localizeaza la nivelul fetei vestibulare a dintilor superiori si inferiori, descreste ca intensitate spre zonele laterale(apare mai rar la nivelul molarilor).Eroziunea se poate instala si la bolnavii ce prezinta regurgitatii repetate sau stari cronice de voma si se intaleaza pe fetele orale ale dintilor frontali mandibulari. De asemenea, apare si in cazul bolnavilor care iau medicamente ce contin acid clorhidric in doze terapeutice. Eroziunea se poate instala si la cei care prezinta in cadrul obiceiurilor alimentare si consumul excesiv de citrice, sucuri acidulate:  cei care mesteca lamaia – eroziunea apare pe zonele linguale ale dintilor;  cei care sug lamaia – eroziunea se instaleaza pe fetele vestibulare ale dintilor; Eroziunea se prezinta ca o ”patare” a dintilor prin decalcificarea smaltului, fara pierderea conturului morfologic, ci numai a luciului(este un semn de decalcifiere) si dintele are un aspect asemanator cu dintele gravat pentru obturatie cu materiale compozite. Apare ca simptom durerea la contact. Eroziunea chimica este greu de diferentiat de cea mecanica, produsa prin periajul intempestiv(este unilaterala). Eroziunea idiopatica reprezinta distrugerea smaltului fara o cauza cunoscuta.

1.2 Abfractia Pierderea non-carioasă a ţesutului dur dentar de la nivelul cervical al dintelui reprezintă o problemă contemporană întâlnită frecvent în cabinetele de medicină dentară. În literatura de specialitate, LCNC au fost descrise ca un fenomen complex, multi factorial implicând eroziunea cu etiologie chimică, abraziunea – cu etiologie mecanică, abfracţia – cu etiologie fi zică şi posibilele lor com binaţii, de tipul uzurii erozive cu etiologie combinată, chimicomecanică, chimico-fi zică sau fi zico-meca nică. Abfractia dentara este de fapt o pierdere a structurilor dentare cauzate de forte care produc o flectare a dintelui. Abfractia dentara se manifesta sub forma unor leziuni in forma de V, la baza dintelui, in proximitatea gingiei. Abfractia dentara se poate manifesta sub forma unor crapaturi. Inclestarea dintilor, mestecatul si muscatul pot exercita presiune la nivelul dintilor. O data cu trecerea timpului, aceasta presiune poate cauza crapaturi la nivelul smaltului dentar. vedea leziunile de abfractie daca va uitati intr-o oglinda si va luminati dantura cu ajutorul unei lanterne sau a unei lumini puternice. Veti putea observa leziunile de abfractie pe suprafata dintelui. Abfractia dentara poate fi localizata si la nivelul liniei subgingivale. Prin scrasnirea dintilor (bruxism) se exercita presiune asupra suprafetelor dentare. Din aceasta cauza, 2

persoanele care sufera de bruxism sunt mai predispuse la aparitia leziunilor de abfractie dentara. Abfractia dentara apare mai ales in randul adultilor. Persoanele mai in varsta sunt mai predispuse la aparitia leziunilor de abfractie. Abfractia dentara apare mai ales in cazul molarilor si premolarilor, dar poateaparea la nivelul oricarui dinte. Dintii care prezinta leziuni de abfractie dentara nu sunt mai predispusi carierii, dar sunt mai predispusi sa devina mai fragili o data cu trecerea timpului. Dintii fragili sunt mai predispusi la aparitia fracturilor dentare.

1.3 Atritia Atritia reprezinta uzura fiziologica a dintilor prin pierderea structurii dure dentare, la nivel incizal si ocluzal, produsa in timpul functionalitatii sistemului stomatognat. Absenta atritiei se considera ca fiind semn de blocaj ocluzal si poate fi intalnita frecvent in cadrul anomaliilor dentomaxilare, ce modifica parametrii morfologici ai ocluziei

2 ABRAZIA DENTARA Concluziile diverselor studii arata ca abrazia dentara e un fenomen des întâlnit care afecteaza toate vârstele. Un studiu realizat pe 391 de subiecti din Elvetia din 2 grupe de vârsta diferite (26-30 si 46-50 de ani) a evidentiat prezenta abraziunii pe toate suprafetele dintilor. Pe suprafetele vestibulare, 7,7% si 13,2% dintre pacienti au prezentat cel putin un dinte cu dentinå expusa. Pe suprafata ocluzala, dentina expusa s-a întâlnit la 29,9% dintre pacien¡ii tineri si la 42,6% la cei din grupul mai în vârsta. Exista putine studii care sa arate evolutia abraziunii la nivelul smaltului si al dentinei. Exista un singur studiu care compara evolu¡ia uzurii pentru fiecare din suprafe¡ele dentare. Acest studiu arata rezultatele ob¡inute de la 34 de pacienti în decurs de 2 ani. Toti subiectii prentau la începutul experimentului procese de uzura dentara, au primit sfaturi pentru prevenirea evolutiei, s-a observat o îmbunatatire a acesteia doar la 7,3% din toate suprafetele. Acest lucru este sustinut si de cazurile clinice în care abraziunii dentare stagneaza pe o perioada îndelungata. Cu toate acestea, exista pacienti 3

la care abrazie dentara evolueaza foarte rapid. Spre exemplu, la pacientii tineri care au zone de dentina descoperita pe fata palatinala a incisivilor superiori, afectarea acestor dinti a avut loc imediat dupa eruptie. Aceasta afectare se poate produce doar câtiva ani. Odata ce are loc schimbarea dietei si se realizeaza preventia de o evolutie rapida a abrazii dentare ramâne încå unul necunoscut. Glickmann (1974) a observat preponderenta contactelor interdentare antagoniste pozitiile de referinta: - 75% contacte dentare în IM - 24% contacte dentare în miscari de alunecare excentrica - 1% contacte interdentare în RC

2.1 Etiologia Abrazia poate fi localizata in anumite zone: vestibulara, linguala, proximala sau generalizata. Acest tip de abrazie apare la:  abuzul de scobitori;  excesul de flossing, conuri interdentare  frictiunea cu corpuri straine, altele decat alimentele;  parafunctii; bruxism  obiceiuri vicioase;  ticuri profesionale:  interpozitia cuielor sau a acelor de cusut la tapiteri, cizmari si croitori;  instrumente de suflat;  fumatul pipei;  deschidera sticlelor cu dintii;  consum exagerat de seminte;  roaderea unghiilor(onicofagie);  abrazia dintilor in scopuri estetice(la grupurile etnice din jurul golfuluiTonkin);  abrazia datorata nisipului la populatiile din desert;  abrazia la cei care mesteca tutun; O alta cauza de abrazie este reprezentata de lucrarile protetice incorecte din aliaje dure, cu duritate mai mare decat cea a smaltului. Abrazia de origine etnica este in functie de obiceiurile locale specifice       

Alti factori ce influenteaza abraziia dentara : Predominanta fortelor ocluzale orizontale(masticatie de tip frecator) = predispozitie la abrazie accentuata genetalizata Ocluzia adanca acoperita: produce abrazia patologica a grupului dintilor frontali maxilari și a incisivilor mandibulari. Viteza de evolutie a uzurii fiziologice (in conditiile arcadelor dentare complete și a ocluziei eugnate) are variatii individuale și este influentata de : Calitatea smaltului ș i a dentinei (amelogeneza/dentinogeneza imperfecta favorizeaza progresia rapida a uzurii) - variatii individuale. Regimul alimentar (regimul alimentar vegetarian favorizeaza uzurile dentare, prelucrarea termica a hranei reduce viteza de avansare a abraziei dentare). Tipul masticator Regimul alimentar - anumite componente alimentare depasesc duritatea smaltului dentar și produc abrazii importante ale acestuia . -Fitolitii (se gasesc în legume: morcovi, sfecla) -Cuartul 4

-Siliciul amorf Consistenţa alimentelor influenteaza direct proportional viteza de uzura a dintilor.

2.2 Localizare Deosebim două tipuri de abrazie, fie localizată la ungrup de dinţi. fie generalizată la toţi dinţii. În cea localizată apar faţete de abrazie cu diferite trasee doar la grupurile de dinţi interesate. Deşi modificările sunt regionale, în acest caz se poate produce bascularea mandibulei şi pierderea contactelor centrice cu apariţia afectării articulaţiei temporo – mandibulare. Spre deosebire de abrazia localizată, în cea generalizată pierderile ample de substanţă dură pot determina micşorarea dimensiunii verticale de ocluzie cu amplificareatulburărilor patologice ocluzo articulare.

Aspectul unei abrazii localizate

Aspectul unei abrazii generalizate la un pacient cu lucrări protetice iatrogene vechi de 18 ani

În cazul restaurărilor protetice, cu cât un punct decontact prematur este mai întins în suprafaţă sau se realizează între suprafeţe rugoase, cu atât are un potenţial patogen mai intens. În schimb, 5

prezenţa unor contacte ocluzale restrânse creează instabilitate ocluzală ceea ce antrenează contracţii musculare asimetrice ce pot dezechilibra simetria celor două articulaţii temporo - mandibulare.

Abraziunea dentara situata la nivelul gingiei (cervical) este considerata ca fiind consecinta periajului dentar intempestiv,prea energic ,prea frecvent sau incorect ,a duritatii perilor sau modelului inadecvat al periutei dentare, precum si utilizarea frecventa a unor paste de dinti abrazive.

2.3 Forme

6

Se prezinta sub doua forme: Abrazia fiziologica si patologica patologica. Abrazia fiziologica este determinata de exercitarea functiilor sistemului stomatognat înconditii fiziologice,reprezinta uzura fiziologica a dintilor prin pierderea structurii dure dentare, la nivel incizal si ocluzal, produsa in timpul functionalitatii.

Abrazia fiziologica la copii Abrazia patologica apare consecutiv prin exercitarea unor parafunctii, fi ticurile profesionale, a unor obiceiuri vicioase. Recunoasterea modului în care abrazia dentara modifica suprafetele dentare este importanta în practica. Suprafetele curate si netede sugereaza evolutia procesului, desi aspectul patat al dintilor sugereaza perioade de inactivitate. Suprafata dintelui pe care se gaseste o leziune activa este într-o continua schimbare, transformându-se în final, într-o suprafatå neteda

3 CLASIFICARE 7

Diferitele stadii ale abraziei au fost clasificate astfel:

Gradul I – afecteaza doar stratul de smalt

Gradul II – aparitia unor insule de dentina;

Gradul III – între insulele de dentina apar punti de unire tot în dentina;

Gradul IV – dentina apare uniforma pe o suprafata întinsa, fiind delimitata la exterior de un inelde smalt 8

Gradul V – deschiderea camerei pulpare.Curbele de ocluzie se orizontalizeaza sau chiar se pot inversa, de asemeni se modifica orientarea planului de ocluzie.

Dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei poate ramâne constanta în mod compensator prin fenomenul de eruptie fiziologica.

4 Influenţa ocluziei asupra abrazii dentare

9

Punctul de aplicare a fortelor ocluzale traumatogene este reprezentat de coroana dentara si urmarile traumei ocluzale este natural sa fie prezente si la nivelul dintelui. Astfel, uzura dintilor mai intensa pe anumite zone ale coroanei dentare poate constitui un simptom al traumatismului ocluzal. Fatetele de abraziune care apar pot avea un traseu vertical, orizontal sau oblic, fapt ce indica frecventa predominanta a unor miscari in raport cu contactul dentar, in raport cu altele. Gradul de abraziune si localizarea sa la anumite grupuri dentare ne ofera indicatii asupra zonei traumatizate excesiv. Abraziunea localizata poate determina modificari ale rapoartelor cranio-mandibulare prin bascularea mandibulei, in timp ce abraziunea generalizata poate determina scaderea dimensiunii verticale. De asemeni, uzura dentara mai poate determina, la nivelul unitatilor odonto-parodontale, aparitia durerii dentare cu intensitati variabile si localizari mai mult sau mai putin localizate. In urma abraziunii produse prin interferenta ocluzala, parafunctii, descoperirea dentinei se produc hiperestezia dentinara sau afectiuni pulpare, incepand cu hiperemia si mergand pana la necroza pulpara. Abraziunea dentara este un semn al capacitatii de adaptare si rezistenta a tesuturilor parodontale la stress-ul ocluzal. Absenta fatetelor de uzura la subiectii ce au depasit varsta de 25-30 ani trebuie considerata ca un factor traumatogen ce actionaeza asupra parodontiului. S–a demonstrat ca trauma ocluzala este favorizanta instalarii parodontopatiei marginale. Clinic parodontiul afectat de trauma ocluzala isi manifesta suferinta prin durere, cresterea mobilitatii , recesiune parodontala, sangerare, modificari cantitative si calitative ale fluidului gingival. Durerea parodontala apare fie ca urmare a depasirii pragului dureros al receptorilor parodontale in urma unui traumatism ocluzal intens(bruxism), fie ca urmare a solicitarilor repetate ale tesuturilor de sustinere. Aceasta durere parodontala poate fi localizata la un singur dinte, la un grup dentar sau la o arcada intreaga. Intensitatea sa este variabila in functie de intensitatea, durata si frecventa traumei, dar poate si iradia de la distanta sau din zonele invecinate. De cele mai multe ori apare prin inclestarea arcadelor. In prezent este acceptat faptul ca un parodontiu afectat de trauma ocluzala prezinta modificari structurale si metabolice ce creeaza conditii favorabile instalarii unei infectii microbiene, cu transformarea inevitabila intr-o parodontita marginala cronica. Cand traumatismul ocluzal actioneaza asupra unui parodontiu deja afectat de o parodontopatie marginala cronica, atunci el are un efect agravant asupra evolutiei bolii, accentuand resorbtia osoasa, liza ligamentelor parodontale si alunecarea O alta modificare determinata de trauma ocluzala este reprezentata de recesiunea parodontala. Recesiunea se poate insoti uneori de ingrosari ale festonului gingival sub forma de burelet(bureletul lui McCall) sau poate fi o recesiune avansata la nivelul festonului gingival in forma de V cu laturile foarte inchise, asociata cu inflamatia gingivala(fisurile Stillmann). Prin abraziunea dentara are loc transmiterea paraaxiala a fortelor ocluzale ce produce resorbtii si apozitii inegale la nivelul osului olveolar care au ca urmare migrarea dintelui spre spatiul edentat(fenomenul Godon). Uneori fatetele de abraziune la nivelul acestor dinti indica zona coronara in care s-au aplicat cu precadere fortele traumatice ocluzale producand deplasarea dintilor. Abraziunea determina aparitia intr-o prima faza a fatetelor de uzura, care sunt suprafete netede, lucioase, localizate la nivelul smaltului, cu o anumita orientare determinata de aparitia contactului prematur sau a interferentei ocluzale.Fiecare fateta isi are corespondentul sau pe dintele antagonist, iar analiza orientarii permite aprecierea directiei in care mandibula deviaza pentru a ocoli contactul prematur respectiv. Contactul ocluzal prematur apare in ocluzia statica (la sfarsitul traiectoriei terminale de ocluzie), sau in ocluzie dinamica atunci cand interfereaza traiectoria de miscare mandibulara cu contact dentar. Contactul prematur este totdeauna traumatogen pentru elementele sistemului stomatognat. Capacitatea traumatogena a unui punct de contact depinde de mai multi factori, cum ar fi – localizarea si marimea punctului de contact, starea suprafetelor in contact. Cu cat un punct de contact este mai intins in suprafata, cu atat forta de crestere, si, o data cu ea, si potentialul sau patogen. Un punct de contact redus ca suprafata, dar realizat intre doua suprafete rugoase, poate fi tot atat sau chiar mai traumatogen decat un punct de contact intins pe o suprafata bine lustruita, datorita coeficientului de frecare crescut. Prezenta unor contacte de ocluzie restranse creeaza ceea ce se numeste o instabilitate ocluzala care se soldeaza cu contractia diverselor grupuri musculare, in scopul de a gasi mandibulei o pozitie cu contacte multiple, stabilizand astfel rapoartele celor doua arcade. Chiar in absenta interferentelor in relatie centrica, versantele cuspidiene pot interfera cu miscarile functionale, dintii vor 10

suporta presiuni parafunctionale ce vor fi la originea abraziei, a mobilitatii sau migrarii dentare pana la eliminarea interferentei. Schimbarea tiparului de dinamica mandibulara determina contractii musculare asimetrice, dezechilibrate si solicitare de asemeni asimetrica a celor doua articulatii temporo-mandibulare. Abrazia dentara determina pierderea succesiva a straturilor de smalt care numai suporta procese reparatorii.La nivelul dentinei care se abrazeaza au loc mecanisme protective care permit depunerea de dentina secundara si reparatorie (neregulata) pentru a preveni expunerea pulpei dentare.Traumatizarea constanta a dentinei duce la formarea dentinei sclerotice caracterizata prin calcificarea tubulilor dentinari si obliterarea lor Ackermann descrie abrazia elicoidala localizata la nivelul grupului molar si intereseaza cuspizii vestibulari ai primului molar mandibular, cuspizii orali ai molarului al doilea mandibular si cuspizii vestibulari ai molarului de minte mandibular, având aspect de elice (helicoidul lui Ackermann). Se mai întâlneste o forma clinica de abraziune ad palatum, localizata pe fata palatinala a dintilor frontali maxilari. Înaltimea dintilor nu este modificata dar se reduce grosimea vestibulo-orala lanivelul fetei palatinale care prezinta fatete sau concavitati de uzura cu extensie pâna spre colet. Astfel se produce modificarea pantei retro-incisive a ghidajului anterior cu limitarea sau pierderea acestuia întimp.Abraziunea determina aparitia într-o prima faza a fatetelor de uzura, care sunt suprafete netede,lucioase, localizate la nivelul smaltului, cu o anumita orientare determinata de aparitia contactului prematur sau a interferentei ocluzale. Fiecare fateta îsi are corespondentul sau pe dintele antagonist, iar analiza orientarii permite aprecierea directiei în care mandibula deviaza pentru a ocoli contactul prematur respectiv.Asadar, abrazia generalizata presupune o forta musculara excesiva cu solicitarea supraliminala atuturor dintilor (în relatie centrica sau excentric în bruxism), iar abrazia localizata înseamna contacte premature ocolite prin devierea mandibulei.Chiar în absenta interferentelor în relatie centrica, versantele cuspidiene pot interfera cumiscarile functionale, dintii vor suporta presiuni parafunctionale ce vor fi la originea abraziei, amobilitatii sau migrarii dentare pâna la eliminarea interferentei. Aceasta justifica de ce în cazul echilibrarii ocluzale trebuie sa cautam contactele premature nunumai în relatie centrica si în intercuspidare maxima ci si în miscarile cu contact dentar. Aceasta deoarece în tendinta de autoreglare, eventualele contacte premature sau interferente în aceste situatiivor fi eliminate printr-o uzura parafunctionala.Schimbarea tiparului de dinamica mandibulara determina contractii musculare asimetrice,dezechilibrate si solicitare de asemeni asimetrica a celor doua articulatii temporo-mandibulare. Înafara acestor asimetrii functionale si în evolutie morfologice, constatam modificari la nivelul organelor dento-parodontale. Apare asadar o disfunctionalizare a elementelor mentionate (muschi, articulatie,dinti, os alveolar).Abrazia determina pierderea succesiva a straturilor de smalt caic nu mai suporta procesereparatorii. La nivelul dentinei care se abrazeaza au loc mecanisme protective care permit depunereade dentina secundara si reparatorie (neregulata) pentru a preveni expunerea pulpei dentare.Traumatizarea constanta a dentinei duce la formarea dentinei sclerotice caracterizata prin calcificareatuburilor dentinari si obliterarea lor. Abrazia dentara prezinta un aspect “favorabil” al uzurii dentare este scurtarea coroanei clinice care determina reducerea fortelor oblice/orizontale transmise parodontiului, în timpul exercitarii functiilor ADM. Reactii compensatorii la uzura dentara: apozitie osoasa și cementara ( în directive coronara).

5 Abrazia dentară și ATM

11

Sub influenta stimulilor functionali au loc reactii de apozitie/resorbtie osoasa în cavitatea glenoida (Mongini, 1977) cu consecinte: • Reducerea profunzimii cavitatii articulare la varstnic • Aplatizarea condilului în regiunea postero-externa a condilului mandibular și a tuberculului postglenoidian al osului temporal. •Reducerea dimensiunii meniscului în zona postero-externa a condilului mandibular Ramfjord: „ modificarile ATM ale varstnicului sunt consecinta proceselor patologice și degenerative ale procesului de imbatranire și n-au legatura cu adaptarea fiziologica la modificarile ocluzale”. Compensarea sagitala a uzurii la nivelul arcadei dentare •Mezializarea dintilor inchide tremele aparute prin uzura proximala (la nivelul punctelor de contact interdentare) Resorbtiile osoase la nivelul ADM: •Sunt generalizate și se produc în paralel cu cele de la alte nivele ale scheletului osos. •Sunt mai accentuate în absenta dintilor: determina involutia crestelor edentate •Insertia frenurilor ajunge pe muchia crestelor edentate: deranjeaza stabilitatea functionala a protezelor mobilizabile • Determina inversarea rapoartelor osoase dintre crestele maxilare și mandibulare edentate total: rezorbtia crestelor este centripeta la maxilar și centrifuga mandibular ceea ce are repercursiuni ulterioare asupra protezarii •Osul spongios este mai afectat decat osul cortical •Calitatea osului este modificata prin osteoscleroza •Pierderile osoase ale crestelor edentate: sunt mai accentuate î n cazul spatiilor edentate rezultate în urma pierderii mai multor dinti vecini (un spatiu edentat) raportate la pierderea osoasa consecutiva unor edentatii unidentare multiple cu pierderea aceluiasi numar de dinti( mai multe spatii edentate unidentare).

6

Abrazia dentara si DVO

Situatia in care uzura excesiva necesita evaluare dimensiunii verticale ocluzale (VDO). In multe situatii dimensiunea verticala e mentinuta de mecanisme compensatorii (continuarea eruptiei dentare si cresterea osului alveolar). Pentru a determina daca VDO e modificat, se urmaresc urmatoarele aspecte: 1. pierderea suportului posterior; colapsul posterior determina stress asupra segmentului anterior care eventual devine mobil sau se uzeaza excesiv rezultand micsorari ale VDO. 2. istoria uzurii; cand uzura e gradata e in general compensata de eruptia continua dentara.Rata eruptiei poate fi depasita de uzura accelerata de exemplu in anomalii congenitale, obiceiuri vicioase (bruxism) sau eroziuni acidice. 3. evaluarea fonetica; pozitia normala a mandibulei in timpul pronuntiei consoanei “S” plaseaza muchia incizala a incisivilor mandibulari cu aproximativ 1 mm inferior si lingual fata de marginea incizala a incisivilor maxilari.Pozitia verticala mai mare de 1 mm poate indica pierderi ale VDO. 4. distanta interocluzala; masuratorile distantei dintre 2 puncte (unul marcat pe nasul pacientului, iar altul pe barbie, in ocluzie centrica precum si relatia de postura, determina VDO precum si dimensiunea verticala cand mandibula e relaxata. Cand diferenta dintre cele 2 dimensiuni verticale e mai mare de 2 – 4 mm, poate indica ca VDO a scazut. 5. aspectul facial; diminuarea conturului facial, coborararea comisurilor, buze

subtiri, pierderea tonusului muscular cu prezenta cheilitei angulare sunt aspecte faciale tipice asociate ocluziei adanci. 6.

7

Bruxismul

12

Bruxismul este o manie inconstienta, un tic, care consta in scrasnirea sau strangerea puternica a dintilor in timpul zilei si/sau somnului. 25% din populatie sufera de bruxism. Multi indivizi pot fi inconstienti de faptul ca sufera de aceasta afectiune (denumita bruxism) deoarece aceasta se manifesta adesea noaptea, in timpul somnului. Persoanele care scrasnesc si strang din dinti, numiti bruxomani, musca adanc in momente inadecvate, cum ar fi in timpul somnului. Pe langa scrasnirea dintilor, bruxomanii isi musca si unghiile, creioanele sau mesteca interiorul obrajilor. De obicei aceasta boala este diagnosticata foarte tarziu deoarece cei care sufera de bruxism nu realizeaza ca prezinta simptomele bolii. Alte persoane cred in mod eronat ca dintii trebuie sa se atinga tot timpul. Se pare ca in timpul somnului cu vise acest lucru se intampla mai frecvent si nu este neaparat patologic (ca si vorbitul in somn sau clipitul mai des). Bruxismul se poate manifesta diurn (in timpul zilei) sau nocturn (noaptea). Este un fenomen extrem de des intalnit in zilele noastre. La copii mai ales in perioadele de varsta cuprinse intre 3-6 ani si 10-12 ani. Adesea dispare cand erup dintii permanenti. Acest obicei poate trece neobservat. Totusi, de cele mai multe ori e alarmant: cand provoaca trezirea apropiatilor din somn sau in timpul zilei cand exista o angrenare intr-o activitate ce preocupa in mod deosebit persoana respectiva (copil sau adult). Direct sau indirect, bruxismul poate cauza multe probleme. Scrasnetul dintilor poate duce la abrazarea sau la pierderea dintilor. Pacientii isi pot pierde literalmente parti ale dintilor, efectul fiind degradarea sau fisurarea smaltului. Persoane care de altfel au o dantura si gingii sanatoase, pot strange din dinti atat de des si atat de tare incat de-a lungul timpului dantura poate capata sensibilitate si pot experimenta dureri de mandibula si de cap. Muscaturile puternice care nu sunt asociate mestecarii pot duce la mobilitatea patologica a mandibulei.

7.1 Clasificare Exista doua tipuri de bruxism: Bruxismul centrat - consta in strangerea puternica a dintilor fara a-i misca Bruxismul excentrat - presupune scrasnirea dintilor cu miscarea falcilor ca si cum persoana respectiva ar mesteca in vid. Bruxismul centrat poate antrena adesea dureri maxilare, iar cel excentrat este mai jenant pentru persoana care doarme alaturi si provoaca daune dintilor. Simptome Scrasnitul dintilor este un simptom obisnuit pentru multe persoane intr-un moment dat. Daca prezentati dureri faciale, oboseala cronica sau alte probleme, poate fi nevoie de administrarea unui tratament. In timpul unui consult stomatologic obisnuit se verifica si simptome fizice ale bruxismului. Atunci cand o persoana sufera de bruxism, marginile dintilor sunt plate. Dantura este atat de degradata incat smaltul este abrazat, lasand expus interiorul dintilor, care se numeste dentina. Atunci cand este expusa, dentina poate deveni sensibila. Bruxomanii pot prezenta dureri ale articulatiei temporomandibulare care se pot manifesta prin pocniri si cracmente articulare. Semne de bruxism: - Zgomot specific la culcare, in timpul somnului sau/si ziua - Uzura dintelui (marginile dintilor se transforma in suprafete, dar si alte fete ale dintelui pot fi afectate), fracturi ale dintilor sau caderea obturatiilor - Retractii gingivale sau pungi parodontale - Hipersensibilitate dentara la rece, la cald sau la atingere la locul unde dintii se intalnesc cu gingia. Si aici pot aparea leziuni ale dintilor. - Mobilitatea dintilor - Oboseala dureroasa a muschilor fetei, dureri in oasele maxilare, dureri ale articulatiei temporo-mandibulare, dureri in zona urechilor, eventual dureri de cap Factori de risc 13

Femeile, care sunt mult mai susceptibile de afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulara , prezinta si un risc ridicat de afectiuni de tipul bruxismului, posibil datorita faptului ca este mult mai probabil sa sufere de leziuni ale tesutului mandibular din cauza scrasnetului si strangerea dintilor. Stresul si anumite tipuri de personalitati pot reprezenta cauza esentiala a bruxismului. De-a lungul istoriei omenirii, bruxismul a afectat indivizii care sufera de tensiune nervoasa. Mania, durerea si frustrarea pot provoca aparitia bruxismului. Persoanele cu un grad ridicat de agresivitate, de competitivitate si care sunt foarte grabiti prezinta si ele un risc mare de a fi afectate de bruxism. Cauze S-au dovedit legaturi de cauzalitate cu mai multi factori, cum ar fi: - Stresul emotional pozitiv sau negativ: o dorinta puternica, o intamplare marcanta din trecut, supararea sau mania, anxietatea, frica, durerea, frustrarea, discomfortul. (adesea acestea sunt asociate cu dizarmoniile din familie sau cu probleme scolare, dar nici acest lucru nu este obligatoriu). - Lipsa odihnei: durata somnului si capacitatea de relaxare. - Personalitati agresive, perfectioniste, obsesive sau persoanele grabite si nerabdatoare sa isi atinga un anumit scop au tendinta crescuta de a dezvolta bruxism. - Tulburari de ocluzie - dintii nu sunt aliniati corect, sunt in eruptie. Mai ales in perioada de schimbare a dintilor. - O obturatie recenta sau o lucrare protetica recenta care e "mai inalta". - Unii incrimineaza si obstruarea partiala a cailor aeriene prin hipertrofii amigdaliene sau vegetatii adenoide (polipi)

8 TRATAMENT PROFILACTIC SI TERAPEUTIC LA PACIENTII CU ABRAZIA DENTARĂ In stabilirea unui regim de preventie e necesar sa tinem cont de factorii etiologici care influenteaza procesul de uzurå. Primul pas pentru orice program e diagnosticarea cauzei si cautarea metodelor de înlaturare a acesteia. A fost demonstrat cå fluorizarile au rol benefic asupra eroziunilor ai abraziunii. Rolul fluorizarii este de a întåri suprafa¡a dintilor si de a creste rezistenta acestora în fata atacului acid. Exista si ipoteze conform carora utilizarea rasinilor sau a bondingurilor stopeaza evolutia uzurii, însa aceste teorii necesita studii clinice suplimentare. Folosirea gutierei nocturne din acrilat nu este utila daca cauza e eroziunea si aceste dispozitive sunt folosite la pacientii cu bruxism. După datelor din literature de specialitate, se asistă la populatia actuală la o crestere a freventei uzurii dentare, mai ales a celor severe cu evolutie rapidă. Se pare că există o lipsă de cunostinte printre medicii stomatologi in ceea ce privesc cauzele, modul de prevenire si eficiena diverselor metode de tratament. Nu există incă protocoale de tratament pentru diverse situatii clinice. A trata pe toti pacientii cu uzuri dentare prin aceleasi metode, neadecvate situatilor clinice care au contribuit la producerea acestor leziuni, s-a dovedit a nu avea sanse de succes. Din acest motiv identificarea etiologiei, efectuarea unor explorări clinice si paraclinice in acest scop reprezintă primul pas in managementul fiecărui tip de uzură dentară. Diagnosticul precoce al uzurilor dentare prezintă o importanŃă deosebită in prevenirea distrugerii dentiŃiei. Pentru acest lucru este necesară cunoasterea semnelor clinice a fiecărui tip de leziune in raport cu factorii etiologici care au produs-o. Deasemeni, localizarea leziunilor, modul de evolutie, aspectul clinic sunt specifice fiecărei etiologii. Identificarea etiologică si a factorilor de risc, intelegerea mecanismelor de producere trebuie să stea la baza protocolului de diagnostic si de stabilire a strategiei de management care trebuie să se adreseze naturii multifactoriale ale uzurilor dentare. Neidentificarea acestor leziuni in primele stadii de evolutie, a factorilor etiologici si de risc poate conduce la un tratament parŃial si la progresia leziunilor spre distrugerea dentitiei.

14

Este important ca diagnosticul leziunilor dentare necariogene să se facă precoce, iar măsurile adecvate de prevenţie să fie luate cât mai devreme. Terapia preventivă poate fi iniţiată când factorii de risc şi interacţiunile dintre aceştia sunt cunoscute. Succesul pe termen lung al oricărui tip de restaurare al leziunilor dentare necariogene este condiţionat de determinarea etiologiei şi de îndepărtarea cauzelor, pentru a opri evoluţia acestei patologii. Datorită îmbunătăţirii calităţii materialelor compozite şi a tehnicilor adezive, se poate realiza reabilitarea distrucţiei coronare datorită leziunilor dentare necariogene într-o manieră minim invazivă. Aplicarea restaurărilor extinse, de tipul coroanelor, a overlay-urilor sau a faţetelor ceramice, se impune atunci când leziunile dentare necariogene sunt diagnosticate întro fază severă. Planul de tratament depinde de fiecare caz în parte şi este individualizat în funcţie de dorinţele şi aşteptările fiecărui pacient. Tratamentul uzurilor severe este de lungă durată şi este complex, de aici decurgând şi implicaţii financiare.

9 CONCLUZII Leziunile dentare necariogene devin din ce în ce mai semnificative în sănătatea orală pe termen lung, iar tratamentul lor eficient intervine în creşterea calităţii vieţii celor care sunt afectaţi de această patologie. Creşterea longevităţii dinţilor pe arcadă are ca efect necesitatea apariţiei unor tehnici superioare de diagnostic precoce şi restaurare a leziunilor dentare necariogene. Termenul de uzură dentară denumeşte pierderea progresivă a ţesutului dur dentar datorită a trei procese: abrazia (uzura produsă de interacţiunea dinte cu alte materiale), atriţia (uzura datorită contactului dinte pe dinte) şi eroziunea (dizolvarea ţesutului dur dentar de către substanţe acide). S-a postulat că în cea de-a patra varietate de leziuni dentare necariogene abfracţia - suprasolicitarea ocluzală patologică predispune smalţul cervical la uzură chimică şi mecanică. Toate patru tipurile se caracterizează prin pierdere de ţesut dur dentar, pierdere diferită de cea din carie şi din leziunile traumatice. Atât observaţiile clinice, cât şi cele experimentale arată că rareori apare o singură formă de uzură, şi că în cele mai multe cazuri diversele tipuri de uzură interacţionează între ele. Cea mai importantă interacţiune este potenţarea abraziei de către eroziune. Această interacţiune se pare că este factorul etiologic cel mai des implicat în leziunile dentare necariogene ocluzale şi cervicale. Chiar dacă clinicianul diagnostichează leziunile dentare necariogene, diagnosticul diferenţial între eroziuni, abrazie şi atriţie poate fi o provocare, datorită aspectului multifactorial care este implicat în etiologia diverselor categorii de leziuni. Fortele interocluzale pot produce microfracturi si leziuni deuzură la nivelul smaltului dar si in dentină, pe marginileincizale si feŃele ocluzale ale dinŃilor pacientilor cu bruxism. Uzura dentară este un proces multifactorial, ce are ca rezultat scurtarea coroanelor clinice dentare. Abrazia se manifestă prin margini incizale si varfuri cuspidiene aplatizate evidentiindu-se aparitia unor fatete pe suprafetele palatinale si ocluzale. Odată ce smaltul a fost indepărtat dentina este expusă, uzura urmand tiparul factorilor etiologici. Astfel, dacă UD este in primul rand atritională, atunci dentina se va uza la aceeasi rată cu smaltul inconjurător, forma fatetei va fi determinată de miscarea dinŃilor antagonisti. Atunci cand este prezent factorul eroziv in dentina apare fenomenul de cupare sauformarea de sanŃuri astfel incat baza defectului NU va fi in contact cu dinŃii antagonisti.In tratamentul complex al leziunilor de uzură apărute la pacientii cu bruxism nocturn trebuie să recurgem la mai multe mijloace terapeutice cum ar fi purtarea de gutiere, acupuncura etc. pentru a realiza intai o relaxare musculară, o echilibrare in articulatia temporomandibularăsi apoi o restaurare a leziunilor de uzură. Pentru restaurarea leziunilor de uzură dentară, medicul dentist trebuie să tină cont de gradul de rezistentă al materialelor dentare la parafuncŃii de tip bruxism si să colaboreze cu specialistii gnatologi.

15

Etiologia plurifactorială si mecanismele posibile prin care se produc acestea, medicii dentisti trebuie să elucideze impactul mecanismelor individuale precum si multiplele posibilităti de interactiune; De multe ori numai prezenta hipersensibilitătii dentinare aduce pacientul la cabinetul medical, iar medicul dentist are obligatia să depisteze cat mai de timpuriu leziunile de uzură si in special cauzele ce le-a determinat; In functie de tipul si gravitatea leziunilor de uzură trebuie instituit un tratament profilacticoterapeutic pentru a putea mentine in stare funcŃională organele odonto-parodontale. Fortele interocluzale pot produce microfracturi si leziuni de uzură la nivelul smaltului dar si in dentină, pe marginile incizale si feŃele ocluzale ale dintilor pacientilor cu bruxism. Uzura dentară este un proces multifactorial, ce are ca rezultat scurtarea coroanelor clinice dentare. Atritia se manifestă prin margini incizale si varfuri cuspidiene aplatizate evidenŃiindu-se apariŃia unor fatete pe suprafetele palatinale si ocluzale. Odată ce smaltul a fost indepărtat dentina este expusă, uzura urmand tiparul factorilor etiologici. In tratamentul complex al leziunilor de uzură apărute la pacienŃii cu bruxism nocturn trebuie să recurgem la mai multe mijloace terapeutice cum ar fi purtarea de gutiere, acupuncura etc. pentru a realiza intai o relaxare musculară, o echilibrare in articulaŃia temporo-mandibulară si apoi o restaurare a leziunilor de uzură. Pentru restaurarea leziunilor de uzură dentară, medicul dentist trebuie să Ńină cont de gradul de rezistentă al materialelor dentare la parafuncŃii de tip bruxism si să colaboreze cu specialistii gnatologi. Refacerea morfologiei functionale trebuie efectuată cu materiale care să prezinte constantele fizice, chimice si mecanice cat mai apropiate de cele ale tesuturilor dentare si să corespundă exigentelor pacientului; La pacientii care prezintă leziuni de uzură pe fetele ocluzale, in zonele de ghidaj pentru miscările test, leziuni de abfractii, medicii trebuie să investigheze dacă acesti pacienti nu suferă de bruxism nocturn. Managementul acestor afectiuni este extrem de complex si el poate implica nu numai medicul dentist ci si medici de alte specialităti. Tratamentul afectiunilor datorate bruxismului implică controlul simptomelor si indepărtarea cauzelor acestuia, urmate de tratamentul leziunilor odonto-parodontale apărute. Datorită mecanismelor etiopatogenice complexe ce stau la baza apariŃiei acestor tipuri de leziuni coronare, ar fi bine ca pacienŃii să dispună de ghiduri care să le explice fenomenele cu care se pot confrunta si să se adreseze cat mai urgent posibil la medicul dentist. Cheia succesului terapiei este in aplicarea tratamentului multidisciplinar adecvat si in comunicarea constantă si eficace cu pacientul.

Bibliografie

16

1. PIERDERILE DE SUBSTANŢĂ DURĂ DENTARĂ DE CAUZE NEINFECŢIOASE ETIOLOGIE ŞI MIJLOACE ACTUALE DEPREVENŢIE. AMT, vol. II, nr. 1, 2013, pag. 136 Gheorge Cornel Boitor 2. FACTORII DE INFLUENłĂ ASUPRA UZURII DENTARE SI POSIBILITĂłI CURATIVOPROFILATICE. Teza doctorat 2012. Iasi - Bălăcel Eugen 3. EROZIUNEA DENTARÅ. REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOL. LIII’, NR. 4, AN 2007 - Conf. Dr. Bîclesanu C., Prof. Dr. Cherlea I.V., sef Lucr. Pangicå A.M. 4. DENTAL WEAR, PREVENTION AND TREATMENT. (540) 338-9400 - Mark G. Smith, DDS. 5. INTERNATIONAL DENTAL JOURNAL, nr. 4/2005 - . David W Bartlett 6. STUDIU STATISTIC PRIVIND INCIDENTA LEZIUNILOR CERVICALE NONCARIOASE. REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVIII, NR. 3, AN 2012 Anamaria Florescu, Dr. Cornelia Bîcleşanu. 7. GNATOLOGIE- V.Burlui, C. Morarasu 8. SEMIOLOGIE STOMATOLOGICA – M. Ursache, V. Burlui

Termeni medicina stomatologica:

17

1. Abces dentar - este o colectie de puroi, bine delimitata de tesuturile din jur. Se manifesta printr-o tumefactie (umflatura) care deformeaza regiunea respectiva. 2. Abces periapical - colectie de puroi care se localizeaza la nivelul apexului dintelui. 3. Abrazie dentara - este pierderea lenta a substantei dure dentare prin masticatia alimentelor foarte dure sau prin parafunctii(bruxism,obiceiuri vicioase). 4. Absenţa congenitală a dinţilor lipsa de dezvoltare a dintilor de la nastere. 5. Acidoza bucală reprezintă un pH salivar scăzut sub 6,3. 6. Adenita - inflamatie a ganglionilor limfatici. 7. Adenomatoza labială - aparitia unor glande salivare mici, numeroase şi mai proeminente pe mucoasa labiala. 8. Aerodontalgie - durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice în timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte. 9. Afta este o mică ulceraţie superficială, dureroasă ce se observă cel mai des pe mucoasa bucală. Dureaza 7-10 zile şi se vindeca fără cicatrici. 10. Agenezie dentară - lipsa mugurilor dentari. 11. Aglutininele salivare sunt glicoproteine care contribuie la unirea mai multor celule bacteriene. 12. Ac de sutura - c curb utilizat pentru a conduce firul de sutura ,cu scopul de a inchide plaga chirurgicala. 13. Acidul hialuronic este o substanta ce face parte din familia glicozaminoglicanilor ,fiind prezent in toate tesuturile corpului si avand functii deosebit de importante 14. Adenom - tumora benigna care apare la nivelul epiteliului glandular. 15. Adeziunea este forta de atractie fizica care apare intre doua suprafete aflate in contact foarte strans,determinata de fortele intermoleculare(saliva-rasina acrilica sau saliva-mucoasa de sprijin). 16. Adrenalina - este un produs de secretie a glandelor medulo-suprarenale.Se utilizeaza in stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala ca vasoconstrictor adaugat substantelor de anestezie(solutia 1 ‰ adrenalina e cea mai folosita). 17. Aerob - se refera la microorganisme care pot trai doar in prezenta oxigenului. 18. Afta este o afectiune foarte raspandita a mucoasei bucale si se caracterizeaza prin aparitia unei ulceratii bine delimitate de 4-8 mm diametru.Este dureroasa ,dureaza 7-10 zile si se vindeca fara cicatrici. 19. Agenezie dentara - lipsa mugurilor dentari. 20. Aglutininele salivara sunt glicoproteine care contribuie la unirea mai multor celule bacteriene in conglomerate. 21. Albumina este o proteina majora a plasmei sangelui(50-60%),biosintetizata de celulele hepatice,care transporta substante prin sange 22. Alveole dentare sunt cavitati de la nivelul proceselor alveolare maxilare si mandibulare in care sunt implantati dintii. 23. Alveolita - inflamatie a osului alveolar in urma extractiei dentare. 24. Alveolotomie - etoda chirurgicala de extractie,cu rezectia partiala a peretelui alveolar,indicata in cazul unor conditii morfologice particulare dento-alveolare,in cazul existentei unor procese patologice si in cazul radacinilor ramase intraalveolar. 25. Amalgamul dentar este un material pentru obturatii de durata,nefizionomic,plastic in momentul introducerii in cavitate,neaderent si care devine rigid dupa priza. 26. Amelogeneza este procesul de formare a smaltului. 27. Amigdalele palatine sunt doua mase de tesut limfoid situate in fosele tonsilare(dreapta si stanga) dispuse intre cavitatea bucala si faringe. 28. Amprenta reprezinta copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe sau mobile. 29. Amorf - nediferentiat, nestructurat. 30. Amputatie radiculara - indepartarea uneia sau mai multor radacini ale unui dinte pluriradicular. 31. Analgezie – pierderea sensibilitatii la durere.

18

32. Anamneza - ansamblul antecedentelor medicale si stomatologice raportate de pacient in cursul interogatoriului/chestionarului medical sau asocierii celor doua procedee. 33. Anastomoza - comunicare naturala sau efectuata chirurgical intre 2 vase sanguine, fibre nervoase, organe cavitare, 34. Anchiloza - limitarea partiala sau totala a miscarilor unei articulatii, rezultand dintr-o afectiune articulara. 35. Anemie - Scaderea numarului eritrocitelor si/sau scaderea continutului hemoglobinei din eritrocite. 36. Anestezic - substanta care atenueaza sau inlatura temporar durerea. 37. Angina pectorala - durere in piept cauzata de vascularizarea insuficienta a muschiului inimii. 38. Angiom - tumora benigna, circumscrisa, formata dintr-o aglomerare de vase sanguine (hemangiom) sau limfatice (limfangiom). 39. Angiomatoza limbii - Sunt anomalii venoase(vase mici proeminente) ce apar pe fata dorsala a limbii. 40. Anomaliile dentare sunt deviatii in dezvoltarea normala a dintilor.Anomaliile pot fi de numar, de volum, de forma sau de structura. 41. Antagonist in stomatologie se refera la dintele de pe arcada opusa. 42. Antibiograma - studiu unui anumit germen, in vederea alegerii antibioticului cel mai eficient pentru tratamentul bolii, cauzate de acest germen 43. Anticariogen - substanta care neutralizeaza efectul unui agent cariogen. 44. Anticoagulant - ubstanta care impiedica coagularea sangelui. 45. Antiseptic - substanta chimica care se aplica extern avand o actiune antimicrobiana nespecifica (impiedica dezvoltarea microorganismelor). 46. Aparat ortodontic - este un aparat confectionat din acrilat, metal sau combinatii ale acestora. Aplicat in cavitatea bucala, acesta are rolul de a corecta anomalia dento-maxilara, de a pastra rezultatul obtinut si de a preveni instalarea recidivei. 47. Apatie - stare de indiferenta,lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea inconjuratoare;constituie adesea o stare psihologica. 48. Apex radicular - varful radacinii unui dinte. Acesta prezinta un orificiu (numit foramen apical ) prin care patrunde pachetul vasculo-nervos. 49. Apofiza – partea proeminenta a unui os pe care se insereaza muschii sau capsule articulare 50. Apexectomie - indepartarea chirurgicala a apexului dintelui.

19