40 0 200KB
CLADIRI DIN FONDUL EXISTENT CU SUPRASTRUCTURA DIN STALPI SI GRINZI DE BETON ARMAT 2.1. Forma in plan şi pe verticală; vecinătăţi; rosturi de dilataţie şi tasare; regim de inălţime. Forma terenului de amplasament a impus realizarea de construcţii cu forme neregulate în plan: forma trapezoidală, forma literei Y, forme frânte (figurile 2.3….2.13.) Condiţiile de sistematizare din perioada respectivă referitoare la gradul de ocupare al terenului de către clădiri (A construită / A teren) şi vecinătăţile au condus la următoarele caracteristici: clădiri cu una (figurile 2.8, 2.9), două (figurile 2.3, 2.4, 2.6, 2.7, 2.10, 2.11) , sau trei laturi de tip calcan; clădiri cu expunere dublă (la două străzi) (figurile 2 3, 2.6, 2.11, 2.12), triplă (fig.2.9) si retragerea calcanelor pe înălţime (figura 2.2); rosturile de tasare între clădiri sunt numai de 2 cm; clădirile sunt prevăzute cu una sau mai multe curţi interioare de forme dreptunghiulare, triunghiulare, care au rolul de aerisire şi ventilaţie pentru camerele din interiorul planului; acestea se desfaşoară de la parter la mansardă; prin una din aceste curţi iese şi coşul de la centrala termică şi eventual de la crematoriu; numărul de niveluri este între S+P+3E până la S+P+11E; înălţimea de nivel curent este în jur de 3,00m; parterul are o înălţime egală cu cea a nivelului curent, sau o înălţime mai mare, în jur de 4,50m –5,00m; ultimul nivel, care de obicei este o mansardă, are o înălţime de nivel redusă la 2,60- 2,80m; clădirile vecine pot fi de aceeaşi înălţime sau cu înălţimi diferite; numărul de niveluri şi înălţimea de nivel pentru clădirile vecine pot pot fi egale sau diferite, astfel încât planşeele acestora se pot afla la înălţimi diferite; (figura 2.1);
pereţi de calcan h n1
retrageri la etajele superioare h n2
Figura 2.1 Clădiri vecine cu înălţimi de nivel diferite.
bowindow
etaje parter subsol
Figura 2.2 Clădiri cu bowindow şi retrageri pe verticală.
toate clădirile prezintă neregularităţi pe verticală datorate: - bowindow-urilor care apar în general la colţuri şi pe faţadele principale (figurile 2.3…2.13); bowindow-ul reprezintă o zonă construită de la etajul 1 in sus, în afara planului fatţdei de la parter; -retragerilor succesive la etajele superioare (ultimele 3-4 etaje) şi mansarda; aceste retrageri pot să fie diferite pe faţadele principale şi posterioare; -retragerea parterului faţă de subsol cu realizarea unor mici terase şi eventual a unor curţi de lumină;
Corp A
h
h d
S+P+9E
b
c
a a
a
b7E S+P+
c S+P+2E
S+P+7E S+P+7E
Legenda: a-curte de lumina b.-scara principala c-scara secundara d-cladire vecina e-rost de 2 cmf-bowindow g-gang la parter h-limita proprietate
Z e o Fig 1 f Fig. 2 n f Corp B a f d h ee S+P+7E S+P+5E s g c b c b b a Z a Z S+P+3E Z r o o o b aS+P+5E e S+P+7E n n n S+P+7E S+P+7E S+P+1E o e p S+P+5E a a S+P+9E a n ri d d fn d a f Fig 3e f e e Fig. 4 dFig. 5 c s s sc e i c c ar s p a a a c g a fr r hpr a l h a a in r e a p S+P+7E p b S+P+3E ci a ri a b cri Z p p n f Z b a n al a o ri g S+P+2E S+P+5E c o Zc c c n S+P+7E a n S+P+7E f i n o i S+P+4E a c Fig.8 p a n p d i f af d a f a e p Fi6 Fig d l e l s a 666 h a 7 e a s S+P+9E c l Fig c s h b a a Fig a cf Z c r c r a g a o b a S+P+4E r c b a c n Z c p S+P+8E Z p a a S+P+5E S+D+P+7E o ri o ri g p f d n n n n ri f Fig.11 e a c c Fig .9 n Fig10 a s d i d i c c e p e p i a s a s a p r c l c l a a a a a a l p r r a ri a a n p p c ri ri i n n p c c a i i l p S+P+7E
e
1-1
1-1
P
P
magazine
S
S centrala termica
locuinte boxe centrala termica
boxe, locuinte
1 1
Fig.14
Fig.15
a-a
P
P S
locuinte boxe centrala termica ,
a
a
Fig.16
Cladire 1
D
1-1
E1 P D S1 S2
adapost ALA 3 2
3-3
Cladire 2
E1 P S1 S2
garaje 4
2 1
1
garaje
4-4
3 4 centrala termica , boxe
adapost ALA
Fig. 17
2-2
2.2. Funcţiuni pe nivele, alcătuire unităţi funcţionale. Clădirile de acest tip au în general destinaţia (initială) de locuinţe; un număr redus dintre acestea au suportat o schimbare de destinaţie, fie de la locuinţe la clădire de birouri, fie invers. In general, la etaje, compartimentarea spatţilor funcţionale se păstrează . La etajele superioare, care se retrag, spaţiile funcţionale se pot micşora şi deci se schimbă şi compartimentările.
Parterul poate avea aceeaşi destinaţie cu etajele; în această situaţie înălţimea de nivel şi compartimentările sunt aceleaşi; excepţie fac numai zonele de acces (scara) în clădire. O altă posibilitate este ca parterul să aibă o altă destinaţie decât etajele, în general pentru spaţii comerciale; în acest caz înălţimea de nivel este mai mare decât cea a etajelor, iar compartimentarea diferă în totalitate. Magazinele pot ocupa toată suprafaţa subsolului, sau numai parţial (fig.13). Subsolul poate să aibă aceeaşi suprafaţă cu cea a parterului sau mai mare; în ultimul caz sunt incluse şi suprafeţele curţilor de lumină şi eventual suprafeţe suplimentare în cadrul terenului de proprietate. Pentru subsoluri se pot nominaliza următoarele tipuri de funcţiuni: locuinţe (figurile 2.15, 2.16, 2.17); în acest caz subsolul are denumirea de demisol; înălţimea de nivel este in jur de 2,80m; demisolul este ridicat din pământ , astfel încât să se poată prevedea ferestre cu o înălţime în jur de 90cm-1,00m; boxe pentru depozitare; aceste spaţii au în general aceeaşi înălţime, fie că sunt folosite de locatari, fie de mgazinele de la parter; subsolul poate avea in acelaşi timp spaţii destinate locuinţelor şi spaţii destinate boxelor, care au aceeaşi înălţime de nivel; spălătorii şi uscătorii; centrala termică (figurile2.15, 2.16, 2.17, 2.18)2.15,); spaţiile pentru centralele termice de tip vechi sunt mari , atât în plan orizontal cât şi pe verticală (H subsol = 4,50 5,00m), datorită gabaritelor importante pentru cazane , boiler, hidrofor; lângă centrala termică se află un spaţiu suplimentar pentru rezervorul de combustibil lichid (păcură); aceste rezervoare au fost în general dezafectate, când combustibilul lichid a fost înlocuit cu gaze, dar spaţiul (mic, incomod si fără lumină) nu are altă destinaţie; de la centrala termică pleacă canalul de fum pană la coşul de fum, amplasat de obicei lângă un perete exterior de la o curte de lumină; în cazul existenţei a două subsoluri , centrala termica se află in subsolul 2; spaţiile pentru ascensoare; acestea pot fi numai pentru cabinele de ascensor, sau camere de maşini; garaje (figura 2.18); adăpost de apărare locală antiaeriană (ALA) (figura 2.18.); acestea sunt spaţii închise, fără ferestre şi sunt amplasate fie la subsol 1 , fie la subsol 2; în general, la clădirile vechi , există un singur acces în adăpost; există însă şi situaţii în care adăposturile a doua blocuri îmvecinate comunică între ele, şi în acest caz adăposturile au două accese (intrări).
2.3. Scări: numărul caselor de scară şi amplasarea acestora in planul clădirii: implicaţii din punct de vedere structural Blocurile vechi, construite intre anii 1933-1947, sunt prevăzute cu cel puţin două scaăi (scara principală şi secundară), în funcţie de dimensiunile în plan, numărul de corpuri de clădire şi ieşirile la una sau doua străzi. In blocurile cu regim mic de înălţime , S+P+(3-4)E, circulaţia pe verticală se realizează şi cu un lift care este poziţionat fie între rampele scării principale, fie în imediata apropiere a acesteia. In blocurile cu regim mediu şi mare de înălţime, fiecare casă de scară este dublată (pentru circulaţie) de câte un lift. Casele de scară prezintă următoarele caracteristici: scara principală are în general o poziţie centrală în planul clădirii; scara secundară este amplasată fie lângă scara principală (figurile 2.4, 2.9, 2.11), fie lângă faţadă (figura 2.13); forma caselor de scară este: -dreptunghiulară: scara este rezolvată cu o rampă şi podest de nivel (figura 2.19), cu două rampe şi două podeste (de nivel şi intermediar) (figura2.22) sau cu trei rampe şi trei podeste (figura2.21); -forma curbă pe zona rampei; în acest caz treptele rampei sunt balansate (figura 2.20); -scara principală se desfăşoară pe înălţimea parterului şi a etajelor; -scara secundară se desfăşoară pe întreaga înălţime a clădirii, de la subsol la mansardă; In figurile 2.20, 2.21 sunt reprezentate două situaţii în care cele două scări, principală şi secundară sunt cuplate; amplasamentul lor în acest caz, este în mijlocul clădirii (figura 2.12, ), sau lângă un calcan (figura 2.4). Lăţimea rampelor este de 1,3-2,1m la scări principale şi 0,8-1,1m la scări secundare; înălţimea treptelor de.la 16cm la 18,5 cm; încastrarea în zid, pentru treptele încastrate este de 1/6 din lungomea treptei. Din punct de vedere structural, cuplajul celor două scări conduce la o întrerupere importantă a planşeului şi deci la perturbarea transmiterii eforturilor în plan orizontal către elementele structurale. Structura de rezistenţă a acestor scări este realizată în general cu plăci pentru rampe şi podeste, sprijinite pe grinzi de podest (dispuse în special la podestele de nivel) şi grinzi de vang marginale, curbe spaţial, care mărginesc rampele; grinda de vang exterioară este poziţionată în grosimea peretelui care delimitează casa scării şi sprijină pe stâlpi; grinda de vang interioară sprijină numai pe grinzile de podest de nivel.; pe această grindă sprijină parapetul, care este în general realizat din zidărie de cărămidă de 7 cm.
grindă de podest
podest de nivel stâlp Figura 2.19 Scară cu o rampă şi podest de nivel
lift principal
scară secundară
scară principală
lift secundar
grindă
podest intermediar grindă de vang marginală în grosimea peretelui
Figura 2.20 Scară principală şi secundară, alăturate, cu trepte balansate, sprijinite pe grinzi de vang marginale, amplasate in grosimea pereţilor
lift podest de nivel
grindă de podest
Scară principală podeste intermediare grinzi de vang marginale în pereţii casei scării
podest de nivel
Figura 2. 21 Scări amplasate alături; scara principală are trei rampe şi două podeste intermediare; scara secundară are două rampe şi un podest de nivel; pentru ambele scări podestul de nivel este chiar planşeul podest intermediar
podest intermediar
grinda de podest podest de nivel Figura 2.22 Scară cu două rampe, podest de nivel , podest intermediar
2.4. Acoperişuri Acoperişurile acestor tipuri de clădiri sunt în general de două tipuri:
acoperişuri cu pantă mare peste ultimul etaj, (figura 2.23) care este mai mic
ca suprafaţă decât etajele curente; scurgerea apelor se realizează către exterior, într-un jgheab care este poziţionat în spatele unui atic înalt perimetral şi apoi în burlane; acestea au secţiune dreptunghiulară sau rotundă şi sunt poziţionate lângă peretele exterior, fie în exterior, fie în interior (într-o ghenă proprie); acoperişul este prevăzut cu luminatoare de tip lucarne sau tabachere, pentru luminarea şi ventilarea podului; -invelitoarea este în general din tablă zincată pe astereală; -structura de rezistenţă a acestui acoperiş este de tip şarpantă din lemn, pe scaune sau cu ferme; rezemată pe pereţii de zidărie de la ultimul nivel;
acoperiş de tip terasă în zonele rămase libere prin retragerile de la ultimele niveluri (figura 2.23); termoizolaţia acestor zone este deficitară; jgheab
acoperiş cu pantă mare
acoperiş de tip terasă
atic etaje care se retrag în plan şi pe verticală
Figura 2.23 Retrageri la nivelele superioare ale clădirii; tipuri de acoperişuri la ultimul nivel şi pe zonele cu retrageri
2.5. Materiale folosite pentru pereţii nestructurali Cărămidă; grosimi de zidărie.
-cărămidă uzuală (de presă sau de mână) cu dimensiuni efective de 68x130x270mm; stratul de mortar orizontal este de 1-1,5cm grosime, iar cel vertical de 1cm; (figura 2.24); -cărămidă dublu presată pentru zidăria aparentă de faţadă cu dimensiuni de 40x140x270mm; -cărămidă dublu presată italiană pentru căptuşirea exterioară a pereţilor de zidărie; 30x80x280;
Figura 2. 24 Figura 2. 25 Cărămidă Figura 2.26 - grosimea zidurilor de cărămidă; ½ cărămidă (14cm); 1 cărămidă (28cm); 1şi 1/2 cărămidă dublu presată Zidărie americană (28 cm); 2 cărămizi (56cm); -greutatea unui m3 de zidărie din cărămidă obişnuită este de 1650-1800 kg/m3; din cărămidă cu goluri 1100-1300 kg /m3; -zidărie din pereţi dubli, uşori, de tip “american”; pereţii sunt alcătuiţi din 2 pereţi de cărămidă aşezată pe muchie, cu spaţiu de aer la mijloc şi legaţi cu cărămizi aşezate pe lat la 6 rânduri; se întrebuinţează la bowindouri şi ca umplutură între cadrele de beton armat, la interior şi la exterior; peretele are 28 cm grosime şi este mai bun izolant termic; (figura 2.26).
Mortarele folosite au fost cu liant de var (cu rezistenţa de 15 kg/cm2 la 28 zile) şi
liant de ciment (cu rezistenţa de 275 kg/cm2 la 28 zile).
2.6. Finisaje: pardoseli, tencuieli, placaje, obloane, plafoane suspendate Tencuielile folosite la aceste tipuri de clădiri se pot clasifica astfel: -tencuieli interioare pe pereţi cu mortar de var gras bine drişcuite; -tencuieli interioare sau exterioare cu mortar de ciment pe pereţi, socluri, etc:; -tencuieli pe pereţi cu mortar de var gras şi ciment; -tencuieli interioare pe tavane cu ciment sau cu mortar de var gras, aplicate pe bolţi de cărămidă sau placa de beton; -tencuieli interioare la tavane, pe plasa de rabitz aplicată sub grinzile de lemn, cu mortar de var gras; -tencuieli interioare la tavane, pe plasă de rabitz aplicată sub grinzile de beton armat de sub tavane , cu mortar de var gras şi adaos de ciment; placa are mustăţi de sârmă galvanizată de 1,5-2mm grosime; de aceste sârme se prinde o plasă din bare cu diametrul 6-8mmm, cu ochiuri de 25cm, de care se prinde plasa de rabitz galvanizată; -tencuială la pereţi pe plasă de rabitz galvanizată cu o grosime de 1,2-2mm şi ochiuri de 2cm; -tencuieli în similipiatră (piatră artificială) cu mortar de ciment, la: socluri, faţade, brâuri, etc. -tencuieli în terasit, granulit, dolomit etc. -tencuieli în ipsos, sclivisiri, glet obişnuit la pereţi şi tavane;
Pardoselile folosite prezintă următoarele soluţii: -pardoseală de mozaic (turnat sau în dale) de 12-15mm grosime, pe un strat suport de mortar de aproximativ 5 cm grosime; -duşumele de brad de 3-4cm grosime bătute pe grinzişoare de tufan de 8x10cm, sau 6x8cm la distanţe de 50-55cm; -pardoseală din parchet de stejar, nuc, frasin, cu lamb şi uluc, bătută pe duşumea oarbă de 2,5cm grosime, care este montată pe cusaci de lemn de 4x6cm; între aceştia există umplutură fonoizolantă din spărturi de cărămidă sau moloz; -pardoseli din beton sclivist la subsoluri. -sub placa de planşeu există de multe ori plafon suspendat , din rabitz cu tencuială, care maschează conductele şi sifonul de la baie. Obloanele metalice situate deasupra ferestrelor de la faţadele principale sunt montate în cutii cu dimensiunile; -până la o înălţime de oblon de 3,00m -35x35cm;-de la 3,00-4,50m înălţime de oblon de 40x40cm; -pentru obloane acţionate mecanic, prin manivelă de mână sau electric, cutia se măreşte în ambele sensuri. 2.7. Aspecte privind izolarea higrotermică şi acustică; materiale termo si fonoizolatoare. Din punct de vedere al izolării fonice, măsurile care au fost considerate se refereau la: -folosirea cărămizii pline presate la pereţii care despart mediul locuit de zonele cu surse sonore; -folosirea de materiale fonoizolatoare pentru izolarea planşeelor (figura 2.27), a pereţilor şi a conductelor care sunt prinse de pereţi.
Materiale termo şi fonoizolatoare folosite în perioada respectivă
izorel : panouri izolante fono şi termo, din fibră de lemn , de dimensiuni 1,55-3.0m, grosime de 5,8,10,12 şi 20mm ; =0,029 ; = 250 kg/m3 ; asko : panouri din plută expandată şi impregnată, termo şi fonoizolatoare, folosite la pereţi şi pardoseli ; grosimi de 2,3,4,5 si 6 cm ; stabilit : placă izolatoare, neinflamabilă, folosită la pereţi ; grosimi de 2, 5, şi 7cm ; vată de sticlă : materiale izolatoare termo si fono ; =0,03 ; = 100 kg/m3 ; celotex :material american, termo şi fonoizolator ; dimensiuni ale panourilor de 3,60x1,20m şi grosime de 11 si 22mm ; ; = 260 kg/m3 ; =0,041.
cusac de lemn
-parchet -duşumea oarbă -nisip -plută 2-3cm planşeu
rost umplut cu asfalt -tablă de plumb -zid de protecţie -strat de carton izolator
gol ascensor
uşă
material izolant
-perete beton armat -material izolant perete subţire exterior
-casa motorului
H subsol
la subsol; -postament pentru motor
material izolator
Figura.2.29 Cajă de ascensor fonoizolată pe înălţime şi la postamentul motorului în subsol