2016 - 1 OCTOMBREIE - Acoperământul Maicii Domnului [PDF]

Zitiervorschau

Predică la Acoperământul Maicii Domnului „Bucură-te bucuria noastră! Acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperământ!”. Iubiţi credincioşi, Astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare sărbătoreşte Acoperământul Maicii Domnului, o sărbătoare instituită în amintirea unei minuni săvârșite de Maica Domnului în biserica din cartierul Vlacherne din Constantinopol, Istanbulul de azi. Aceasta este cea mai cunoscută și importantă biserică, din întreaga capitală a Bizanțului, după Catedrala Sfânta Sofia. De câte ori cetatea Constantinopolului era înconjurată de năvălitori, poporul alerga la această Biserică închinată Maicii Domnului. Aşa îşi are începutul şi sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. În jurul anului 911, Constantinopolul era înconjurat şi pe uscat, şi pe mare de către armatele ruşilor – pe atunci, încă păgâni. Împăratul Leon cel Înţelept era cu toată armata într-o campanie în Răsărit, iar în cetate mai erau doar puţini soldaţi, preoţii, femeile şi copiii. Într-o scriere aghiografică despre „Viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos” ni se relatează cum poporul a fugit la Vlaherne, unde erau adăpostite mai multe relicve ale Maicii Domnului: cămaşa, acoperământul

şi o parte a brâului, care

fuseseră aduse din Ţara Sfântă, în secolul al V-lea. Făcându-se 1

priveghere de toată noaptea, un om cu viață sfântă cunoscut ca Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos stătea și el în biserică în timpul privegherii, și pe la la ceasul al patrulea din noapte, adică la ora zece noaptea, și-a ridicat ochii în sus deasupra norodului în biserică şi a văzut-o pe Maica Domnului, alături de Sfântul Ioan Botezătorul şi mulţi alţi sfinţi şi îngeri. Maica Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi se ruga: „Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește și preamărește-i pe cei ce Te preamăresc pe Tine și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și-i izbăvește din toate nevoile și răutățile”. Și după ce a rostit această rugăciune, şi-a ridicat acoperământul (vălul) şi l-a întins peste popor, pentru a-l ocroti. Și văzând aceasta, Sfântul Andrei şi având mintea curăţită prin raza Sfântului Duh, a zis către ucenicul său, Epifanie care era lângă el: „Fratele meu, oare vezi tu pe Împărăteasa tuturor cum acoperă poporul în biserică cu Sfântul ei acoperământ, şi auzi cum se roagă pentru toată lumea şi cum mijloceşte pentru noi, oamenii, în biserica aceasta?”. Îndată ce a zis cuvintele acestea – auzind şi Epifanie rugăciunea cu care se ruga ea Mântuitorului – deodată a dispărut vedenia din biserică. După acestă arătare, în chip miraculos, primejdia a fost îndepărtată, iar oraşul a fost cruţat de suferinţă şi de vărsarea de 2

sânge. Şi din acel an a început a se serba, mai întâi la Constantinopol, apoi în Rusia şi la alte popoare creştine, sărbătoarea aceasta, adică Acoperământul Maicii Domnului. Iubiți credincioși, Praznicul acesta este plin de de bucurie: pentru că auzim cine și cum mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Iar din faptul că această vedenie a devenit un praznic al Bisericii, vedem cinstea imensă pe care Biserica i-a dat-o Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos. Pentru că l-a creditat drept văzător de Dumnezeu și primitor de revelații dumnezeiești. Pentru că Dumnezeu vorbește prin Sfinții Lui, vorbește prin cei care plac Lui, vorbește, în mod excepțional, prin cine nu te aștepți… dacă e nevoie. Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos, văzătorul Maicii Domnului, era disprețuit, minimalizat și batjocorit de semenii lui, crezându-l mulți un adevărat „nebun”…tocmai pe el, cel care avea vedenii dumnezeiești copleșitoare. Sfințenia vieții lui a fost înțeleasă și canonizată de oameni duhovnicești, de oameni profunzi…nu de cei care îl luaseră la bătaie. De aceea trebuie să ne curățim pe noi înșine și să ne rugăm lui Dumnezeu să vedem cu adevărat oamenii, pentru ca să nu-i confundăm pe Sfinții Lui…cu unii oarecare… Și așa, văzând pe Sfinții Lui și pe plăcuții Lui, putem să ne rugăm cu toții Maicii Domnului ca să se roage pentru noi. 3

Căci ea păzește orașele și satele de cutremurul cel groaznic. Ea ne izbăvește din revărsarea apelor, din foc, din foametea duhovnicească și trupească. Ne ferește de fulgere și de trăsnete, de năvălirea celor de alt neam și de ucigașii tăinuiți, de vrăjmășia dintre noi și de cea casnică. Și după cum știm foarte bine, din toate binefacerile revărsate în viețile noastre, Maica lui Dumnezeu e cu noi și ne ajută în fiecare clipă, dacă suntem plini de curăție și de încredere în ajutorul ei. Să ne rugăm Maicii lui Dumnezeu cu încredere de fii și ea va fi Mama voastră! Căci se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră în fața Preasfintei Treimi, de unde ne vine nouă tot ajutorul, toată binecuvântarea și toată pacea. De aceea să zicem și noi așa cum auzim citindu-se în Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului: „Bucură-te bucuria noastră! Acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperământ!”. Amin!

4