26 0 3MB
geometrie descriptivă perspectivade interior
album atelier
E uşor de observat că în momentul în care ne aflăm într-o încăpere distingem două tipuri de perspective: 1 în primul caz ne uităm perpendicular pe peretele din fața noastră încercând să vedem cât mai mult din cameră perspectiva la un punct de fugă
expo 2 în al doilea caz ne îndreptăm privirea către un colț încercând să punem în valoare o porţiune limitată a încăperii perspectiva la două puncte de fugă
geometrie descriptivă perspectivade interior
album
PERSPECTIVA LA UN PUNCT DE FUGĂ Perspectiva frontală expo1 centrală se obţine luând punctul principal de privire P în centru. Se obține o perspectivă simetrică și din această cauză, statică.
P
Perspectiva frontală excentrică se obţine luând punctul principal de privire P puțin lateral. Se obține o perspectivă asimetrică foarte dinamică.
P
linia orizontului
linia orizontului
CONSTRUCȚIA
Referitor la cele două situații am câteva comentarii. Nenorocirea este că privirea noastră se află într-o permanentă mișcare. Ceea ce vedem este ceva dinamic de nereprodus în spațiul hârtiei. Desenul în cele din urmă este cum am mai spus în nu știu ce capitol o mare convenție. Asta înseamnă că dincolo de respectarea unor reguli descoperite în timp (în materie de perspectivă, de la Renaștere până acum nu am evoluat prea mult) scopul este de a imprima perspectivei un anumit dinamism pe care îl avem în privirea normală. Acest dinamism face ca obiectele să se miște în foaia de hîrtie și expo2 să capete astfel o nouă calitate. Cum construim o perspectivă?... Întodeauna plecăm de la date foarte clare despre încăpere. Pentru a explica urmărim imaginile
2
P’
1
linia orizontului
5
1 - În imagine este desenată o 5m
2 4 3
1
3 P
încăpere, în plan și secțiune, cu specificarea dimensiunilor - Se alege înălțimea de la care privim camera adică stabilim linia orizontului. (de obicei linia orizontului se ia la 1,8m) - Stabilim în plan punctul din care privim camera și 4 îl transpunem în secțiune. 5
geometrie descriptivă perspectivade interior
album
3
expo3
5
x
5
1
4
P’
2x
D
5
5
5
6
2 7 8
expo4
1
Se construiește tabloul (peretele frontal către care ne uităm) la o scară convenabilă
2
Se împarte marginea de jos a peretelui în unități de măsură (m)
3
Se măsoară distanța x de la P’ la marginea peretelui cea mai îndepărtată
4
De la marginea peretelui se măsoară 2x și se află punctul de distanță D
5
Se duc din P’ raze prin colțurile peretelui și prin diviziunile duse la punctul 4
6
Se duce din D o dreaptă prin colțul peretelui ce va tăia dreptele de pe pardoseală de la punctul 5
7
Se duc orizontalele prin diviziunile rezultate
8
Dacă diagonala din D nu este suficientă se duce o diagonală ajutatoare
Se mărginește perspectiva printr-un chenar având grijă ca muchiile camerei să nu treacă prin colțurile chenarului De asemeni nu toată pardoseala se vede (lipsește cam 1m), altfel e ca și cum am dat un perete jos și perspectiva e făcută din exteriorul camerei.
P’
geometrie descriptivă perspectivade interior
album
Câteva reguli de final Se construieşte mobila folosindu-se grătarul obţinut pe pardoseală și folosind linia orizontului ca reper pe verticală Se randează perspectiva având în vedere câteva reguli, care vor fi expo10 modificate în momentul în care ele vor fi înțelese și aplicate instinctiv (paradoxal !): - nu se colorează mobila și obiectele bidimensionale (mâna curentă, rame de tot felul, rosturi, stâlpi, grinzi, etc.- adică toate lucrurile subțiri, filiforme...) - pardoseala are nuanţa cea mai închisă - se pun umbrele - obiectul din prim plan poate fi randat și detaliat - mijlocul perspectivei se lasă liber sau obiectele aflate acolo sunt într-o poziţie frontală.
P’
expo9
Vorbeam la începutul capitolului despre dinamismul imprimat unei perspective. În spiritul acestei idei putem să facem următorul artificiu: să acuzăm al doilea punct de fugă forţând puțin perspectiva ca în imaginea de mai jos. Acest lucru trebuie facut cu mare grijă fără exagerări pentru că pot să apară deformări supărătoare (petele galbene)
P
geometrie descriptivă perspectivade interior
album
PERSPECTIVA LA DOUĂ PUNCTE DE FUGĂ Această perspectivă după cum se vede în imaginile de mai jos se construieşte ca perspectiva exterioară a unui volum căruia i s-au îndepărtat student2 fețele dinspre privitor lăsând interiorul vizibil
F2
F1
F2
F1
Tipul acesta de perspectivă este mai puţin folosit pentru că poate să surprindă doar o porţiune redusă dintr-o încăpere. Din acest motiv se foloseşte pentru obţinerea unei imagini de detaliu din încăpere. O extindere a student3 perspectivei în lateral ar da naştere unor deformări supărătoare deoarece unghiul admisibil la perspectiva la două puncte de fugă este mult mai mic decât în cazul perspectivei frontale