29 0 98KB
VIITORUL CĂRŢII TIPĂRITE ÎNTR-O LUME DIGITALĂ
LUIZA VIDRAŞCU
„O carte pe zi ţine doctorul departe.” Nu aşa era zicala? Poate că nu, dar toată lumea ştie că cititul îţi face bine: te ajută să îţi dezvolţi un limbaj mai complex, îţi măreşte capacitatea de concentrare, îţi dezvoltă creativitatea şi îţi îmbunătăţeşte gândirea analitică. Însă, să găseşti o librărie clasică (cu ziduri din cărămidă) în ziua de astăzi poate fi o adevărată provocare, experienţa consumatorului de carte nemaifiind limitată de patru pereţi sau de cărţile tipărite. Aflat într-o continuă mişcare, fiind mereu pe fugă, cititorul de astăzi găseşte cu greu timp pentru a frecventa biblioteca sau pentru a intra într-o librărie. În aceste condiţii librăriile on-line fac să dispară librăriile tradiţionale. La fel cum s-a întâmplat şi cu alte activităţi de recreere, consumatorul are acum opţiunea de a alege între diferitele moduri de citit şi se poate limita la ecranul tabletei sau e-Book Reader-ului, dacă vrea. Odată cu apariţia cărţii electronice cititul a devenit din ce în ce mai uşor. Indiferent dacă mergi cu trenul sau aştepţi în cabinetul unui medic stomatolog, să vezi oameni ţinând un e-Book Reader în mână, în loc de o carte sau un ziar, nu mai este un lucru ieşit din comun. Departe de a face să dispară cartea tipărită, creşterea popularităţii cărţilor electronice a schimbat total felul în care citim. E-book Reader-ul a devenit perfect pentru lectura recreativă, ceea ce a făcut ca vânzările cărţilor de ficţiune tipărite să scadă cu aproape 15 procente, iar cele ale cărţilor electronice de ficţiune să crească. În anul 2011, în Statele Unite ale Americii, vânzările de cărţi electronice au depăşit vânzările de cărţi tipărite pentru prima dată în istorie, tendinţa părând să se păstreze şi în viitor. Inovaţiile au estompat graniţele dintre cartea tipărită şi mediul digitale, forţând autorii şi editurile să se adapteze noilor tendinţe. Timp de câteva sute de ani, de la Codex, la Biblia scrisă de mână şi până la cartea tipărită, o carte însemna o colecţie de pagini legate împreună. De ceva timp încoace, nu mai înseamnă asta. Aşa cum s-a întâmplat şi cu alte forme de media, tehnologia digitală a făcut ca lucrurile să nu mai fie atât de clare. Cartea funcţionează tot ca o unitate liniară şi independentă, care are un început, o parte de mijloc şi un sfârşit. Cu alte cuvinte, o carte, fie ea şi electronică, încă este o formă recognoscibilă din trecut. Luiza Vidraşcu este bibliograf la Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” din Iaşi, Serviciul Catalogare, Achiziţii, Informare Bibliografică.
Nu încerc să sugerez că acolo ar trebui să lăsăm cartea, în trecut. O sumedenie de oameni creativi – care încearcă să găsească noi modalităţi de a îmbunătăţi cartea tradiţională cu hyperlink-uri, fişiere audio şi video încorporate – poate nu vor fi de acord cu mine. Indiferent dacă ne place sau nu, nu avem cum să ne împotrivim schimbării – media digitală înlocuieşte treptat cărţile şi publicaţiile tipărite. Aşa cum cartea tipărită a înlocuit tăbliţele cerate şi cartea scrisă de mână, cartea electronică va înlocui până la urmă cartea tipărită; poate nu în timpul vieţii noastre, dar o va face. Media digitală nu este superioară doar în căutarea şi accesarea informaţiei; este şi extrem de economică, portabilă şi, nu în ultimul rând, responsabilă faţă de mediul înconjurător. Abilitatea de a combina utilizarea cărților tipărite cu mediile electronice, oferă posibilităţi multiple şi, în cele din urmă, va furniza metode superioare pentru a învăţa, a interacţiona şi a crea. Până la urmă totul ţine de forţarea limitelor, asemănându-se într-o oarecare măsură cu întinderea unui elastic până când acesta se rupe. Când un elastic se rupe, devine altceva – o bucată de elastic, care s-ar putea să aibă încă unele întrebuinţări, dar care nu va mai fi niciodată ceea ce a fost şi care nu va mai funcţiona niciodată la fel. Tot astfel va trebui să găsim denumiri noi pentru formele multimedia care vor apărea în următorii ani, întrucât oamenii care s-au născut în era digitală vor crea lucruri pe care noi, cei care am crescut cu cărţile tradiţionale, nici nu ni le putem imagina. Câţi dintre noi ne imaginam acum 20 de ani că vom citi pe un dispozitiv electronic îndeajuns de mic ca să încapă într-o poşetă, dar îndeajuns de mare ca să stocheze 1000 de cărţi? Cărţile nu vor dispărea, dar cu atât de multe alte medii care pot fi explorate, bibliotecile, în special cele care au acces la noile tehnologii, pot îmbunătăţi accesul la informaţie. În era digitală accesul în sine nu mai este de ajuns; bibliotecile trebuie să valorifice supra-abundenţa de informaţii şi să devină facilitatori, care să ajute utilizatorul să navigheze prin această avalanşă de informaţii. Aşadar, în loc să ne întrebăm dacă în viitorul apropiat cărţile vor dispărea sau nu, poate ar trebui să ne întrebăm: când au fost ele mai pline de viaţă ca acum?