Documentar Spectrul RF [PDF]

Zitiervorschau

Documentar

Serviciul de radiodifuziune, în sensul precizărilor ETSI (European Telecommunication Standards Institute) cu privire la definirea termenului “broadcasting service”, reprezintă serviciul de radiocomunicaţii în care transmisiile sunt destinate pentru recepţia de către publicul obişnuit. Sunt incluse în transmisiile de radiodifuziune transmisia radio (sunet) şi transmisia de televiziune (sunet şi imagine) [ETS03]..

Transmisiile de radiodifuziune se fac potrivit unor norme şi standarde internaţionale. Norma reprezintă o colecţie de prescripţii metodologice şi tehnice care definesc atât sistemele de radiodifuziune cât şi corelaţia dintre emisia şi recepţia unui program. Sunt cunoscute, ca fiind cele mai extinse, următoarele normele: norma americană (FCC); normele europene (CCIR B/G şi CCIR D/K); norma franceză (L); norma engleză (I). Standardul caracterizează sistemele de televiziune, deci şi receptoarele TV, prin intermediul unei game largi de parametri tehnici specifici emisiei şi recepţiei de informaţii de natură video şi audio. Transmisia de radiodifuziune prin radio se face în cadrul unor game de frecvenţă bine delimitate pentru unde lungi UL , unde medii UM, unde scurte US şi pentru unde ultrascurte UUS, acestea din urmă având două subgame: 68 ÷ 87 MHz şi 87,5 ÷ 108 MHz. În prezent, transmisiile de radio analogice cu modulaţie în frecvenţă MF se desfăşoară preponderent în a doua subgamă, iar pentru transmisiile radio terestre digitale DAB (Digital Audio Broadcasting) cu modulaţie COFDM (Coded Orthogonal Frequency Division Multiplexing) cu spectru împrăştiat sunt destinate domeniile : banda III (174 MHz ÷ 230 MHz) şi banda L (1.452 MHz ÷ 1.492 MHz). Pentru transmisia prin radiaţie electromagnetică, pentru televiziune, sunt prevăzute mai multe benzi de frecvenţă. În Europa aceste benzi sunt situate în două domenii de frecvenţă, FIF care cuprinde benzile I şi III şi domeniul UIF care cuprinde benzile IV şi V). Sistemele de televiziune terestră cu prelucrare analogică a semnalelor operează, potrivit reglementărilor organismelor ETSI şi ITU, în domenii şi benzi de frecvenţă bine delimitate [ITU02], [ETS03]:
Banda I 47 MHz la 68 MHz
Banda III 174 MHz la 230 MHz
Banda IV 470 MHz la 582 MHz
Banda V 582 MHz la 960 MHz

Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune

Fiecare bandă TV cuprinde un număr diferit de canale de televiziune (Anexa 1.1 şi Anexa 1.2). Un canal TV din norma analogică CCIR D/K (vechiul OIRT) ocupă o bandă de 8 MHz pentru transmisia de imagine şi sunet în ambele domenii de frecvenţă, iar pentru norma CCIR B/G ocupă o bandă de 7 MHz în domeniul UIF şi de 8 MHz în domeniul FIF. Pentru transmisia informaţiei de imagine se foloseşte modulaţia în amplitudine (MA) cu bandă laterală parţial suprimată, denumită transmisiune cu rest de bandă laterală (RBL). Se transmite banda laterală superioară BLS întreagă iar banda laterală inferioară BLI este redusă la 1,25 MHz sau 0,75 MHz în funcţie de standardul de televiziune. Banda semnalului în videofrecvenţă VF este de 6 MHz. Undele radio asigură transmisia informaţiei de imagine şi a celei de sunet. Informaţia de imagine modulează în amplitudine un semnal de radiofrecvenţă denumit purtătoarea de imagine (fpi), iar informaţia de sunet modulează în frecvenţă o purtătoarea de sunet (fps). Frecvenţele celor două purtătoare satisfac condiţia fps > fpi .Diferenţa dintre purtătoarea de sunet (fps) şi purtătoarea de imagine (fpi) reprezintă ecartul de frecvenţă (fps - fpi) cu valoarea de 5,5 MHz pentru norma CCIR şi de 6,5 MHz pentru norma OIRT (CCIR D/K). Canalul de televiziune este format din banda de frecvenţă ocupată de purtătoarea de imagine modulată în amplitudine şi banda de frecvenţă ocupată de purtătoarea de sunet modulată în frecvenţă (fig. 1.1). Semnalul video-complex cu o lărgime de bandă totală de 7,25 MHz norma CCIR – G, D/K şi de 6,25 MHz norma CCIR - B nu are o distribuţie continuă de energie în acest domeniu de frecvenţă. Aceasta datorită faptului că imaginea este “decupată” periodic de către sistemul de baleiaj atât cu frecvenţa liniilor fh cât şi cu frecvenţa semicadrelor fc. fpi

fps1

fsc

BLS

fps2

BLI redusă

Caracteristica de frecvenţă pentru canalul sunet 1

Caracteristica semnalului de luminanţă

A doua frecvenţă de sunet

Caracteristica semnalului de crominanţă

Spaţiul de gardă imagine-sunet (0,25MHz)

-1,25 0

1

2

3

4

5

f[MHz]

6 6,5 6,724

B = 1,25+6+0,25+(2x0,25) = 8MHz

Banda de sunet 1 (2x0,25) MHz

Fig 1.1 Caracteristica de frecvenţă a canalului de televiziune pentru norma de televiziune CCIR D/K – sistem PAL

1-2

Determinări în spectrul de radiofrecvenţă al transmisiilor de radiodifuziune

Reglementările organismelor internaţionale în domeniu referitoare la intensitatea medie şi intensitatea minimă a câmpului de radiofrecvenţă generat de către emiţătoarele de televiziune în punctele de recepţie sunt prezentate în tabelul 1.1. Nivelul câmpului de radiofrecvenţă este exprimat în dBµV/m (pentru intensitate) sau în dBmW (pentru putere), folosind deseori notaţiile dBµV respectiv dBm [ABE99]. Tabelul 1.1 Intensitatea câmpului electromagnetic emis de staţiile de radiodifuziune din standardul CCIR B/G, potrivit reglementărilor ITU-R BT.417-5 Condiţii de recepţie Banda I III IV V Mediu urban dB[µV/m] + 48 + 55 + 65* + 70* Intensitate medie pentru protecţie la Mediu rural dB[µV/m] + 46 + 49 + 58 + 64 interferenţe fără zgomote dB[µV/m] + 47 + 53 + 62 + 67 Intensitate minimă Mediu urban pentru imagine TV Mediu rural dB[µV/m] + 40 + 43 + 52 + 58 satisfăcătoare Q=3 fără zgomote * pentru standardul CCIR - K, valorile sunt mai mari cu 2 dB

Referitor la nivelul minim al câmpului electromagnetic ce trebuie asigurat la recepţie se precizează că acesta trebuie să fie recepţionat de antenă, pentru a se asigura o imagine de calitate satisfăcătoare ţinând seama de zgomotul receptorului, zgomotul cosmic, câştigul antenei şi pierderea în fider (cablu de antenă). Aprecierea calităţii imaginii de televiziune se poate face în mod subiectiv, comparativ cu imaginea reală, prin acordarea de către operator (sau în situaţii stricte de către un număr mai mare de observatori) a unor grade de calitate Q imaginii TV reproduse pe baza observării detaliilor redate şi a zgomotului care perturbă imaginea pe scala de la 1 la 5 (tabelul 1.2). Precizări de detaliu cu privire metodologia de apreciere subiectivă a calităţii imaginii de televiziune sunt cuprinse în reglementările ITU – R BT.500 şi în reglementările ITU – R BT.654.

5 4 3 2 1

Tabelul 1.2 Grade de calitate şi de deteriorarea a imaginii TV potrivit reglementărilor ITU-R BT.500-9 Calitatea imaginii TV Deteriorarea imaginii de către zgomot Excelentă 5 Imperceptibil Bună 4 Perceptibil dar nesupărător Acceptabilă 3 Puţin supărător Săracă 2 Supărător Rea 1 Foarte supărător

Aprecierea calităţii emisiei de radiodifuziune se face pe baza unor parametri referitori la banda de emisie, raportul semnal – zgomot, frecvenţa de emisie şi variaţia acesteia care nu trebuie să fie mai mare de 500 Hz şi care trebuie să se încadreze în toleranţa admisă de 5 %, parametrii specificaţi în reglementările organismelor internaţionale şi naţionale din domeniu[ITU99].

Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune

În domeniul radiodifuziunii au fost elaborate standarde referitoare la parametrii emisiilor de RF, echipamente şi servicii, cerinţe pentru emiţătoarele analogice şi digitale [ETSI EN 301 489-14 / 2003]. De asemenea au fost elaborate normative privind metodele de măsură a caracteristicilor de performanţă ale emiţătoarelor de radiodifuziune: - ETSI ETR 290/1977 - Digital Video Broadcasting (DVB); Measurements guidelines for DVB systems; - EN-60244-1/1999 – Planning criteria for digital terrestrial television services in the VHF / UHF bands; - EN-60244-5/1992 – Methods of measurements for radio transmitters. Part %: General characteristics for broadcast transmitters; - ITU-R Recommendation BS 1116-1 – Methods for subjective assessment of small impairment in audio systems including multichannel sound systems; - ETSI ETR 273-4 Electro Magnetic Compatibility and Radio spectrum Matters (ERM); Improvement of radiate method of measurement (using test site) and evaluation of the corresponding measurement uncertainties, Part 4 – Open area test site.

Aprecierea corectă a calităţii recepţiei semnalelor de radio şi de televiziune, sunetelor şi imaginilor TV, determinarea parametrilor şi caracteristicilor elementelor canalului de televiziune şi în particular pentru canalul de radio, destinate publicului, nu se poate face fără cunoaşterea particularităţilor câmpului electromagnetic de radiofrecvenţă RF generat într-o anumită zonă de acoperire de către transmiţătoarele de radiodifuziune [ITU92]. Măsurările electronice trebuiesc concentrate pentru investigarea spectrului câmpului electromagnetic de RF al radiodifuziunii şi variaţia intensităţii câmpului în aria de acoperire locală sau din canalele de transmisie prin cablu de radio şi de televiziune din domeniul de frecvenţe cuprins între 40 MHz şi 1GHz. Pentru recepţia emisiunilor de radio şi televiziune este importantă cunoaşterea frecvenţei emiţătoarelor, lăţimii de bandă, puterii de emisie şi aria de acoperire a acestora în care se poate asigura o recepţie optimă a semnalelor încadrată în prevederile normativelor internaţionale de calitate. este de a determina variaţia spaţială a intensităţii câmpului de RF de radiodifuziune în aria de acoperire teritorială sau în magistralele de transmisie prin cablu pentru [NIG04]: 1. determinarea configuraţiei spectrului de câmp EM în benzile VHF şi UHF destinat radiodifuziunii; 2. măsurarea unor caracteristici ale câmpului EM generat de emiţătoarele de radio şi de televiziune locală; 3. verificarea unor parametrii de emisie referitori la încadrarea în parametrii de compatibilitatea electromagnetică. 1-4

Determinări în spectrul de radiofrecvenţă al transmisiilor de radiodifuziune

Sistemul de măsură este necesar a fi compus din următoarele echipamente (fig. 1.2):
antenă (radio sau TV dipol simetrică) adecvată ca parametri gamei de frecvenţe în care se efectuează măsurările;
distribuitor de RF;
analizor de spectru cu bandă acoperitoare transmisiilor de radiodifuziune sau domeniilor în care se efectuează măsurare;
osciloscop digital cu memorie;
receptor radio şi receptor de televiziune. Sistemul de măsură asigură captarea câmpului electromagnetic de RF prin antenă şi distribuit prin intermediul switch-ul de RF dispozitivelor de măsură şi receptorului de radiodifuziune. Rezultatele măsurărilor pot fi procesate cu ajutorul calculatorului. Caracteristicile relevante ale câmpului electromagnetic pot fi măsurate cu analizorul spectral. Antenă

Receptor de radiodifuziune

Osciloscop

Distribuitor de RF

Analizor de spectru

Calculator PC

Fig. 1.2 Sistem de măsură utilizat pentru investigarea spectrului de RF al transmisiilor de radiodifuziune

Se recomandă ca măsurările să fie desfăşurate periodic, în condiţii diferite din punct de vedere meteorologic, în momente diferite ale zilei (în funcţie de audienţa emisiunilor transmise) şi în puncte de măsură dispuse în zone diferite ale ariei de acoperire prin unde radio terestre sau prin cablu. Punctele locale de măsură se aleg astfel încât să corespundă condiţiilor normale de recepţie de către marele public şi să respecte cerinţele prevăzute prin reglementări: • distanţa faţă de staţiile de radiodifuziune; • configuraţia geografică a mediului; • densitatea de receptoare radio şi TV din zonă; • departe de surse de zgomot de natură industrială; • asigurarea recepţie a cel puţin 80 % din emiţătorii cu acoperire locală;

Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune

• echipamentul să poată fi dispus, ţinând seama de reglementările referitoare la plasarea antenei de recepţie, la o înălţime de peste 10 m deasupra pământului [ITU02].

:
stabilirea configuraţiei spectrului de RF în benzile de frecvenţă radio şi de televiziune;
măsurarea frecvenţei şi amplitudinii purtătoarei semnalelor de radio şi TV;
identificarea componentelor spectrale ale semnalelor radiodifuziunii locale;
măsurarea lăţimii de bandă a semnalelor de radiodifuziune;
identificarea canalelor adiacente de televiziune şi a staţiilor radio cu frecvenţe apropiate;
identificarea semnalelor perturbatoare din domeniul radiodifuziunii. Folosind adecvat analizorul spectral sunt ridicate reprezentările spectrale pe domenii de frecvenţe radio şi categorii de transmisii de radiodifuziune în punctele de măsură. Astfel de reprezentări spectrale sunt reprezentate în figura 1.4. şi 1.5. Pe baza acestor reprezentări pot fi întocmite diagrame spectrale privind repartiţia în frecvenţă a transmiţătorilor de radiodifuziune cu acoperire locală (fig. 1.6). Analiza reprezentărilor spectrale din punctele de test (măsură) permit stabilirea numărului de emiţătoare ce pot fi recepţionate, frecvenţa acestora, structura spectrală detaliată a canalelor de radio şi de televiziune precum şi stabilirea unor parametri referitori la frecvenţă şi amplitudini ale componentelor din spectrul de frecvenţă. În figura 1.4.a şi b este prezentat, spre exemplificare, spectrul de radiofrecvenţă al câmpului electromagnetic generat prin emisia transmiţătoarelor de televiziune din banda IV TV cu frecvenţe cuprinse între 470 MHz şi 582 MHz, în două din punctele de măsură cu nivele de recepţie diferite [NIG04]. Pentru o analiză spectrală amănunţită se vor face prelucrările pe domenii de frecvenţă mici (rezoluţii de scanare de 2 MHz, 1 MHz şi 0,1 MHz, utilizarea filtrelor de zgomot) se vor determina cu precizie unele caracteristici ale semnalelor recepţionate. cu modulaţie în frecvenţă (FM) din banda 87,5 MHz la 108 MHz se vor măsura: frecvenţa purtătoare, lăţimea de bandă şi puterea semnalelor în punctele de recepţie (vezi Anexa 1.3). amplitudinea, puterea şi lăţimea de bandă, frecvenţa componentelor de luminanţă, sunet şi culoare, diferenţa (ecartul de frecvenţă) dintre semnalul de sunet şi semnalul imagine. Rezultatele obţinute se vor confruntate cu valorile standardizate.

1-6

Determinări în spectrul de radiofrecvenţă al transmisiilor de radiodifuziune

dBm

dBm

Banda = 400 kHz

-27

Zgomot

-37

Banda = 400 kHz

-27

Canale adiacente (C31 şi C32)

-37

Canale adiacente (C31 şi C32)

-47

-47 -57

-57











-77



-77

-87 -87 -97 -97 -107 460

480

500

520



560



580

600

620





460



480

500

520



560



580

600

620







b) Spectrul de RF generat de emiţătoarele TV din banda 470 MHz la 582 MHz. Măsurări într-o zonă cu recepţie critică.

a) Spectrul de RF generat de emiţătoarele TV din banda 470 MHz la 582 MHz. Măsurări într-o zonă cu recepţie optimă.

Fig.1.4 Spectre de câmp electromagnetic determinate în punctele de măsură din aria de acoperire locală

dBm

dBm

Banda = 400KHz

-27

-27

-37

-37

Purtătoare de imagine

-47

-47

Purtătoare imagine 551.75 MHz

Purtătoare sunet

-57

-57

Purtătoare de sunet






Banda = 400KHz şi filtru video = 4kHz



557.25 MHz

Semnale de culoare








556.18 MHz

-77

-77

C31

-87

-87

-97

-97

C32

-107

-107

449

551

553

555




559

561

563

565







551.2

553.2





557.2

559.2







1 MHz / div

a) Spectrul de RF pentru două canalele TV adiacente (31 şi 32) din banda IV UHF

b) Componentele spectrale de RF ale unui canal de televiziune

Fig.1.5 Spectre de câmp electromagnetic pe componente de frecvenţă din banda canalelor de televiziune

În figura 1.6 este prezentat modul de reprezentare a diagramelor de distribuţie în frecvenţă a emiţătoarelor de radio din banda de UUS şi a emiţătoarelor de televiziune din benzile III, IV şi V dintr-o arie locală de acoperire. Analiza rezultatelor măsurărilor, efectuate periodic asupra puterii câmpului electromagnetic de RF în punctele de test, permite a se aprecia dacă emisia de radiodifuziune este constantă sau nu în timp şi de care depinde

Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune

calitatea recepţiei. Determinarea unor variaţii ale puterii câmpului de RF de până la 10 % reprezintă un factor de instabilitate a calităţii recepţiei semnalelor de radio şi de televiziune (a imaginii de televiziune). În practica măsurării nivelului de câmp electromagnetic de radiofrecvenţă se utilizează ca unitate de măsură dBµV/m când este desemnată intensitatea câmpului sau dBmW când este desemnată puterea câmpului, folosind deseori notaţiile dBµV respectiv dBm, frecvent folosite în practică şi acceptate în cuprinsul reglementărilor internaţionale în domeniu. Exprimarea puterii în dBmW se referă la dB relativ la puterea de 1 mW, potrivit relaţiei de definire: P[mW ] (1.2) P[dBmW ] = 10 ⋅ log 10

1mW

Nivelul semnalului la intrarea radioreceptoarelor este exprimată fie ca putere de semnal, Pi[mW], situaţie în care nu interesează impedanţa de intrarea a radioreceptorului Ri[Ω], sau ca tensiune Ui (în valoare efectivă) caz în care se are în vedere mărimea impedanţei de intrare (care poate fi de 50 Ω, 75 Ω sau 300 Ω). Relaţia de legătură şi de calcul este [Anexa 1.4]: (1.3) U 2 [V ] P[mW ] =









Z i [Ω]



















87.5

108 MHz

1

2 3

87,8

89,9 89.2

4

5 6 7 93,8

91,2

8

9 10 11 12 13

95,8 101,5 103,5 105.5 94,5 98,8 102,5 105 MHz

Emiţătoare cu frecvenţe apropiate

a) Distribuţia în frecvenţă a emiţătoarelor de radio 










174




230

470

582

MHz

C8



582

C10

191,25 207,25 MHz

C24

C27

495,25 519,25

960 MHz

MHz

C31 C32

C34

551,25 559,25 MHz

575,25

C37 599,25

C41

C49

631.25

Canale TV adiacente

C55 743,25

695,25 MHz

b) Distribuţia în frecvenţă a canalelor de televiziune din benzile de frecvenţă III, IV şi V Fig.1.6 Diagramele de distribuţie în frecvenţă a transmiţătoarelor de radiodifuziune cu acoperire locală

1-8

Determinări în spectrul de radiofrecvenţă al transmisiilor de radiodifuziune

Pe baza rezultatelor obţinute în urma măsurărilor desfăşurate în câmpul de radiofrecvenţă (model de centralizare în tabelul 1.3) se pot face aprecieri asupra:  managementului spectrului de RF al emiţătoarelor de radiodifuziune, în sensul că se poate aprecia dacă există sau nu domenii de frecvenţă în care pot să fie atribuite frecvenţe de emisie şi pentru alte emiţătoare cu acoperire locală;  nivelul câmpului de RF al emiţătoarelor de radiodifuziune, dacă amplitudinea acestuia corespunde sau nu reglementărilor în domeniu, cauzele (condiţii de propagare, unghiuri de acoperire datorate reliefului) pentru care există niveluri de câmp care se situează sub valorile standard impuse prin reglementări;  calităţii informaţiei recepţionate de către utilizator. În cazul televiziunii, calitatea imaginii TV şi valorile parametrilor semnalului de video frecvenţă sunt puternic influenţate de nivelul semnalului în punctul de recepţie, de nivelul zgomotului din canalul de radiocomunicaţie şi de condiţiile privind amplasarea echipamentelor de recepţie (poziţie faţă de sol şi faţă de obstacole, orientarea antenei şi structura clădirii în care sunt dispuse echipamentele de recepţie). Tabelul 1.3 Intensitatea şi puterea câmpului electromagnetic de RF generat de emiţătoarele de televiziune cu arie de acoperire locală Nr. Frecvenţa Măsurări în punctul de Măsurări în punctul de imagine test Nr. 1 test Nr. 4 Banda canal TV Fi [MHz] Amplitudinea Puterea Amplitudinea Puterea E [dBµV/m] [dBm] E [dBµV/m] [dBm] 8 191,25 54 -53 * * III 10 207,25 55 -52 64 -43 24 495,25 34 -73 34 -73 27 519,25 42 -65 42 -65 IV 32 559,25 35 -72 20 -87 34 575,25 48 -59 68 -39 37 599,25 72 -35 64 -43 41 631,25 60 -47 40 -67 V 49 695,25 22 -85 22 -85 55 743,25 42 -65 42 -65 * Lipsă semnal TV

Pe baza observaţiilor desprinse pe timpul măsurărilor, folosind receptorul de control al calităţii imaginii TV (fig. 1.3), gradele de calitate acordate (tab. 1.2) şi reglementările ITU – R privind nivelurile medii şi minime ale semnalului TV (tab. 1.1) pentru protecţia la interfernţe şi pentru recepţia de calitate satisfăcătoare a imaginilor de televiziune, se poate întocmi tabelul de echivalenţe, dintre nivelul semnalului de radiofrecvenţă măsurat la intrarea receptorului şi calitatea imaginii TV, specific fiecărui punct de măsură din aria de acoperire.

Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune




Banda


























































































































































































 



































E2 E3 E4

47 – 54 54 – 61 61 – 68

-

-

E5 E6 E7 E8 E9 E 10 E 11 E 12

174 – 181 181 – 188 188 – 195 195 – 202 202 – 209 209 – 216 216 – 223 223 – 230











R1 R2

48,5 – 56,5 58 – 66

R3 R4 R5

76 – 84 84 – 92 92 – 100

R6 R7 R8 R9 R 10 R 11 R 12

174 – 182 182 – 190 190 – 198 198 – 206 206 – 214 214 – 222 222 – 230

1-10

A B C C1

41 – 49 49 – 57 57 – 65 53,75 – 61,75

-

-

1 2 3 4 5 6

174,75-182,75 182,75–190,75 190,75–198,75 198,75–206,75 206,75–214,75 214,75–222,75

Determinări în spectrul de radiofrecvenţă al transmisiilor de radiodifuziune

-





















































V































































21 22 23 24 25 26 27 28

470 – 478 478 – 486 486 – 494 494 – 502 502 – 510 510 – 518 518 – 526 526 – 534

29 30 31 32 33 34 35 36 37

534 – 542 542 – 550 550 – 558 558 – 566 566 – 574 574 – 582 582 – 590 590 – 598 598 – 606

38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60

606 – 614 614 – 622 622 – 630 630 – 638 638 – 646 646 – 654 654 – 662 662 – 670 670 – 678 678 – 686 686 – 694 694 – 702 702 – 710 710 – 718 718 – 726 726 – 734 734 – 742 742 – 750 750 – 758 758 – 766 766 – 774 774 – 782 782 – 790

61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81

790 – 798 798 – 806 806 – 814 814 – 822 822 – 830 830 – 838 838 – 846 846 – 854 854 – 862 862 – 870 870 – 878 878 – 886 886 – 894 894 – 902 902 – 910 910 – 918 918 – 926 926 – 934 934 – 952 952 – 960 960 -968





Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune

dBm

dBm Emiţătoare cu frecvenţe apropiate

-27

Semnale de RF cu ni vele mic i

-27

-37

-37

-47

-47

-57

-57















-77

-77

-87

-87

-97

-97

-107

89

91

93

95

99






101

103

-107

105





Emiţător Nr.













Frecvenţa Purtătoare f[MHz] 1 87,8 2 89,2 3 89,9 4 91,2 5 93,8 6 94,6 7 95,8 8 97,8 9 98,8 10 100,2 11 101,5 12 102,5 13 103,5 14 105,0 15 105,5 16 106,8 17 107,8 18 108,0 * Lipsă semnal












































91

93

95

99






101

103

105

Fig.2 Spectrul de RF generat de emiţătoarele radio din banda 87,5 MHz la 108 MHz. Măsurări într-o zonă cu recepţie critică.

Fig.1 Spectrul de RF generat de emiţătoarele radio din banda 87,5 MHz la 108 MHz. Măsurări într-o zonă cu recepţie optimă.




89































































- model potrivit [NIG04] Rezultate ale măsurărilor în diferite puncte de test din aria de acoperire locală a spectrului de radiofrecvenţă Amplitudine Putere Amplitudine Putere Amplitudine Putere E[dBµ/m] [dBm] E[dBµ/m] [dBm] E[dBµ/m] [dBm] 50 - 47 58,28 - 50,47 38 - 59 55 - 45 64,88 - 43,87 40 - 57 45 - 52 59,25 49,50 23 - 73 55 - 42 * * 41 - 56 41 - 56 62,75 - 46,00 42 - 55 52 - 46 * * 18 - 80 38 - 59 * * 30 - 67 20 - 77 * * 10 - 87 28 - 69 * * * * 22 - 76 * * * * 48 - 59 * * * * 50 - 47 66,21 - 42,54 35 - 63 23 - 75 * * 50 - 47 50 - 47 66,40 - 42,73 10 - 87 41 - 57 62,79 - 45,96 55 - 44 18 - 82 * * * * 18 - 82 * * * * 12 - 87 * * * *

1-12







Determinări în spectrul de radiofrecvenţă al transmisiilor de radiodifuziune

*

7 17 21 37 47 57 60 67 77 87 97

Tensiune pt. Ri=50 Ω 2.2 µV 7 µV 22 µV 70 µV 220 µV 700 µV 1 mV 2.2 mV 7 mV 22 mV 70 mV

Tensiune pt. Ri=75 Ω 2,64 µV 8,4 µV 26,4 µV 84 µV 220 µV 264 µV 1,2 mV 2,64 mV 8,4 mV 26,4 mV 84 mV

117 127 137 147 157 167 177 187 197

700 mV 2.2 V 7V 22 V 70 V 220 V 700 V 2.2 kV 7 kV

264 mV 2,64 V 8,4 V 26,4 V 84 V 220 V 264 V 2,64 kV 8,4 kV

dBm

1. Putere

dBµV

- 100 - 90 - 90 - 70 - 60 - 50 - 47 - 40 - 30 - 20 - 10

0.1 pW 1 pW 10 pW 100 pW 1 nW 10 nW 20 nW 100 nW 1 µV 10 µV 100 µV

10 20 30 40 50 60 70 80 90

10 mW 100 mW 1W 10 W 100 W 1 kW 10 kW 100 kW 1 MW

* Tabelul relaţiilor de legătură este preluat din: “Broadcast engineer’s handbook”, Abe Elettronica S.p.A, 1999 [ABE99] şi completat cu datele calculate pentru ultima coloană referitoare la tensiunea pe o rezistenţă de intrare Ri de 75 Ω.

Măsurări electronice în sistemele de radiodifuziune

[ABE99] Abe Elettronica S.p.A.: Broadcast engineer’s handbook. Caravaggio – Italy, 1999 [ETS03] ETSI EN 301 489 – 14 (V1.2.1): Electromagnetic compatibility and Radio spectrum Matters (ERM); ElectroMagnetic Compatibility (EMC) standard for radio equipment and services; Part 14: Specific conditions for analogue and digital terrestrial TV broadcasting service transmitters. 2003 – 05. [ITU02] ITU – R Recommendation BT.417 – 5: Minimum field strengths for which protection may be sought in planning an analogue terrestrial television service. 1963 – 1966 – 1970 – 1986 – 1992 – 2002. [ITU92a] ITU – R Recommendation BT.804: Characteristics of TV receivers essential for frequency planning with PAL/SECAM/NTSC television systems. 1992 [ITU92b] ITU – R Recommendation SM.182 – 4: Automatic monitoring of occupancy of the radio – frequency spectrum. 1992. [ITU95] ITU – R Recommendation PN.370 – 5: VHF and UHF propagation curves for the frequency range from 30 to 1000 MHz; Broadcasting Services. 1995. [ITU98] ITU – R Recommendation BT.500 – 9: Methodology for the subjective assessment of the quality of television pictures. 1998 [ITU98a] ITU – R Recommendation SM.326 – 7: Determination an measurement of the power of amplitude – modulated radio transmitters. 1998. [ITU99] ITU – R Recommendation SM.328 – 10: Spectra and bandwidth of emissions. 1999 [NIG04] Nicolae, G.,- PhD thesis. Theoretical and experimental contribution on the measurement of the noise in television and of TV receivers’ parameters. Braşov, 2004.

1-14