Dimensiunile Culturale România - Belgia, România - Olanda [PDF]

Zitiervorschau

Cuprins: I.

Comparație dimensiunii culturale Ramâniai-Belgia .............................................................................2

II. Elaborarea unui diagnostic cultural pentru România și Belgia ............................................................5 2.1 Dimensiuni culturale prezentate de Geert Hofstede . Valori şi comparaţii ...........................................5 2.2 Argumente în favoarea/defavoarea dimensiunilor culturale...........................................................................7 2.3 Originea referinţelor culturale ......................................................................................................................8 III. COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA – OLANDA..........................................................9 ROMÂNIA .............................................................................................................................................................9 OLANDA............................................................................................................................................................. 10 IV. ORIGINEA REFERINŢELOR CULTURALE .......................................................................................... 11 ROMÂNIA .......................................................................................................................................................... 11 OLANDA............................................................................................................................................................. 12 Bibliografie........................................................................................................................................................... 14

TEMA NR.1: COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA -BELGIA

TEMA NR.2: COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA OLANDA

1

I.

Comparație dimensiunii culturale Ramâniai-Belgia

Dintre numeroasele accepţii ale conceptului de cultură ne interesează, în contextul de faţă, sensul folosit în antropologia socială, acela de ansamblu al tiparelor de gândire, simţire şi acţiune ale unui grup. Sunt cuprinse aici elemente de „rafinament social" (de civilizaţie în sens calitativ), dar mai ales trăsături ale vieţii de zi cu zi. Altfel spus, cultura este „programarea colectivă a gândirii, care distinge membrii unui grup de membrii altuia" (Hofstede, 1996, p. 21). De asemenea, considerăm valorile şi timpul esenţe şi dimensiuni-cheie ale unei culturi. Sistemul de valori specific unui grup social dă expresie antitetică gândirii şi simţirii colective (bun - rău, raţional - iraţional etc.). Timpul în spaţiul cultural, ca scurgere succesivă de momente, dă membrilor comunităţii înţelegere, sens de acţiune comun şi „continuitate fluidă între trecut - prezent-viitor" (Gh. Ionescu, 1996, p. 127). Fiecare individ este purtător al unor modele de gândire, simţire şi manifestări potenţiale dobândite pe parcursul vieţii (Hofstede, 1996, p. 20), care sunt reprezentate în cultura grupului social. Dacă facem referire la organizaţii, cultura organizaţională „absoarbe" caracteristicile fundamentale ale culturii naţionale care le definesc specificul (natura diferenţelor). în acelaşi spaţiu cultural, organizaţiile se autodiferenţiază, din punct de vedere managerial, prin mixul caracteristicilor specifice culturii organizaţionale care susţin capacitatea de adaptare şi de supravieţuire. Cu alte cuvinte, binele şi răul, frumosul şi urâtul, raţionalul şi iraţionalul, succesul (performanţele) şi insuccesul etc. vin toate de la oameni. Rezultă că, la fiecare grup social, putem defini cultura organizaţională ca un mix valoric al modelelor de gândire, de simţire a realităţii şi de acţiune (comportament) care impune schimbări de paradigme viabile în „fluiditatea " timpului. Dezvoltarea unei culturi izvorăşte din faptul că, atunci când un grup de oameni trăiesc împreună o perioadă mai lungă, tind să împărtăşească aceleaşi valori şi opinii (Brătianu, 2003, p. 8) cu privire la ceea ce este bine sau rău, adevărat sau fals, adecvat sau impropriu etc. Cel mai cunoscut instrument de analiză a unor dimensiuni culturale a fost realizat de profesorul olandez Geert Hofstede, care a studiat, pe baza unui sondaj, comportamentul organizaţional din câteva zeci de ţări şi a reuşit să identifice un set de cinci variabile (dimensiuni) fundamentale care diferenţiază o cultură de alta. Cele cinci dimensiuni culturale au fost denumite, ulterior: PDI (Indexul Distanţei faţă de Putere), PDV (Individualism), MAS (Masculinitate), UAI (Indexul de Evitare a Incertitudinii) şi LTO (Orientare pe Termen Lung).Implicaţiile acestor dimensiuni asupra comportame ntului de la locul de muncă şi, în consecinţă, cele mai aplicabile teorii de management şi management al resurselor umane în diferite culturi, sunt majore. Indexul distanţei faţă de putere poate funcţiona ca un barometru privitor la nivelul de corupţie pe care îl favorizează o anumită cultură. Indexul de individualism poate fi o indicaţie a produsului intern brut pe cap de locuitor, adică, cu cât creşte produsul intern brut, cu atât creşte nivelul de individualism. Indexul de evitare a incertitudinii semna lizează gradul de toleranţă faţă de minorităţi, spre adaptarea de noi tehnologii, timpul petrecut pentru planificare strategică în organizaţii. Orientarea pe termen lung, respectiv, orientarea pe termen scurt, pot indica nivelul de economii al oamenilor din cultura respectivă şi nivelul de investiţii în valori imobiliare. Pe baza rezultatelor studierii valorilor culturale ale unei naţiuni pot fi anticipate şi evaluate succesul sau eşecul unei afaceri în plan internaţional, cu atât mai mult, atunci când este vorba despre un manager străin care are o afacere într-o ţară diferită de ţara de origine. 2

Capacitatea de a comunica în limba ţării destinatare, este o altă condiţie a succesului afacerii. Acestea pot fi o condiţii de care să depindă succesul sau eşecul a facerii în sine. Fiecare cultura trebuie analizata în propriul ei context, si nu prin concepte integratoare de genul "umanitatii ca întreg" sau a "evolutiei umanitatii". România Este o țară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Suprafața România se intinde pe o arie de 238 391 km². Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob, precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție. Conform ultimului recensământ din 2011, România avea o populaţie de 21 680 974 de locuitori, dar in prezent cu siguranţa numarul lor a scazut undeva la 18-19 milioane de locuitori. Structura etnica în România este formata din: români 90% , unguri 6,6%, rromi 2,5%, ucrainieni si germani fiecare 0,3%, rusi si turci fiecare 0,2%, alte nationaliati 0,2%. Din punct de vedere al religiei, cea mai mare parte a populației României, respectiv 86,7 % s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă, restul comunitatiilor religioase fiind imparite in: romano-catolicism (4,7%), protestantism (3,7 %), penticostalism (1,5 %) și greco-catolicism (0,9 %). Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației, ale diversităț ii culturale, pe aspirațiile individuale, sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene. Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere. Presedintele actual al României este Klaus Iohannis. Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani. Președintele numește primul- ministru, care la rândul său numește Guvernul. În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni, primul- ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria. Parlamentul României este bicameral, fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri, iar un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale. După încheierea Războiului rece în 1989, România şi-a îmbunătăţit relaţiile cu Europa, a aderat la NATO în 2004 şi a aderat la Uniunea Europeană.Tratatul de aderare a României a fost semnat la Luxemburg, la Abaţia Neumünster, pe 25 aprilie 2005 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după ratificarea sa de către cele 25 de state ale Uniunii Europene. România are o cultură unică, care este produsul geografiei și evoluției sale istorice distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane, cu multe alte influențe. Belgia Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene și găzduiește majoritatea instituțiilor acesteia precum și alte instituții internaționale importante, inclusiv NATO. Belgia 3

ocupă un teritoriu de 30.528 km² și are o populație de peste 11 milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Țările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franța și Marea Nordului. Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a țării, are 58% din populație iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populație. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă și are 10% din populație. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică și conflictele politice și culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică și în sistemul complex de guvernare. Belgia este o monarhie constituțională și populară și o democrație parlamentară. Parlamentul federal bicameral este format din Senat și Camera Reprezentanților. Prima dintre ele este formată din 40 de politicieni aleși direct și din 21 de reprezentanți numiți de cele 3 parlamente comunitare, 10 senatori cooptați (aleși de alți senatori) și copiii regelui, care sunt senatori de drept și care în practică nu votează. Cei 150 de reprezentanți din Cameră sunt aleși după un sistem proporțional în 11 circumscripții electorale. Belgia are vot obligatoriu și din acest motiv are una dintre cele mai mari prezențe la urne din lume. Regele (actualmente Filip) este șeful statului, deși are prerogative limitate. El numește miniștrii, inclusiv prim-ministrul, dacă aceștia au primit vot de încredere din partea Camerei Reprezentanților pentru a forma guvernul federal. Consiliul de Miniștri este format din cel mult cincisprezece membri. Cu posibila excepție a prim-ministrului, Consiliul de Miniștri trebuie să fie compus dintr-un număr egal de membri francofoni și neerlandofoni. Sistemul judiciar se bazează pe codul civil ce își are originea în codul napoleonian. Curtea de Casație este instanța supremă, având subordonată Curtea de Apel. Instituțiile politice ale Belgiei sunt complexe; mare parte din puterea politică este organizată în jurul nevoii de a reprezenta principalele comunități culturale ale țării. De pe la 1970, principalele partide politice belgiene s-au împărțit în componente distincte ce reprezintă în principal interesele lingvistice și politice ale comunităților. Marile partide din fiecare comunitate, deși apropiate de centrul politic, aparțin a trei grupuri principale: creștindemocrații, liberalii, și social-democrații. Alte partide notabile s-au înființat mult după jumătatea secolului al XX-lea, în principal în jurul unor tematici lingvistice, naționaliste sau ecologiste sau pe agende liberale de nișă. Economia Belgiei și infrastructura sunt puternic integrate cu cele ale Europei de Vest. Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece țări în clasamentul comerțului internațional. Economia este caracterizată de o forță de muncă foarte productivă, un PIB ridicat și exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere și chimice, diamante brute, îmbrăcăminte și accesorii și textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oțel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate. Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiționale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană și politica de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul 4

belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux. Belgia a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră și metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Gent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere și a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al țării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea BruxellesLouvain-Anvers-Gent. În ciuda diviziunilor politice și lingvistice, regiunea ce corespunde Belgiei actuale a fost centrul înfloririi unor mari mișcări artistice, care au exercitat o puternică influență asupra artei și culturii europene. Astăzi, într-o anumită măsură, viața culturală este concentrată în fiecare comunitate lingvistică, o sferă culturală comună fiind greu de realizat din cauza diferitelor bariere. Din anii 1970, nu mai există universități și colegii bilingve în țară, cu excepția Academiei Militare Regale și a Academiei Maritime de la Anvers, nici mass-media bilingvă și nu există nicio organizație științifică și culturală în care să fie reprezentate ambele comunități. Forțele ce îi țineau odinioară pe belgieni împreună—romano-catolicismul și opoziția economică și politică față de Țările de Jos—nu mai au putere. II. Elaborarea unui diagnostic cultural pentru România și Belgia 2.1 Dimensiuni culturale prezentate de Geert Hofstede . Valori şi comparaţii Poziţionare a culturii manageriale şi organizaţionale Românești prin prisma dimensiunilor modelului lui Geert Hofstede:  ecart foarte mare al puterii, corespunzător unui mecanism eficient de conserţare şi evidenţiere a diferenţelor de statut, caracterizat îndeosebi prin conducere arbitrară şi supunere necondiţionată faţă de superiorii ierarhici, cu un „supliment" de indisciplină (cerut de nevoia de a etala un statut cât mai înalt);  individualism foarte redus, mai precis colectivism, caracterizat prin aşteptarea ajutorului din partea comunităţii, lipsa de iniţiativă, viziunea contra productivă asupra proprietăţii private şi, mai presus de toate, nepotismul şi primatul intereselor de grup (indiferent de criteriul formării acestuia);  masculinitate de nivel mediu, cu o uşoară tendinţă de feminitate; din păcate, din acest punct de vedere, cultura românească nu este omogenă, ci cuprinde un set de tendinţe extrem de masculine (diferenţierea pronunţată între comportamentele celor două sexe), contrabalansat de un set de tendinţe pronunţat feminine (egalitarismul, viziunea negativă asupra persoanelor bogate, comoditatea ş.a.m.d.);  evitarea incertitudinii peste nivelul mediu (Hofstede a estimat un nivel foarte ridicat), dimensiune caracterizată, ca şi cea prezentată anterior, prin tendinţe contrare: pe de o parte, elemente de evitare puternică (impactul social al religiei, nevoia autorităţilor de control cât mai puternic asupra cetăţenilor ş.a.m.d.), pe de altă parte, elemente de acceptare a incertitudinii (delăsarea, nepăsarea, lipsa rigorii);

5

 valoare medie a orientării pe termen lung, consecinţă atât a tradiţionalismului care există la nivelurile adânci ale culturii, cât şi a uşurinţei schimbărilor la nivelul superficial. Tabloul comparativ al rezultatelor este cel din tabelul 1. Tabelul 1. Rezultatele tabloului comparativ al României Estimări G. Ecartul puterii Individualismul Masculinitatea Hofstede (EP) (IDV) (M)

România Belgia

90 77

30 72 EP

RO=90

42 44

Evitarea incertitudinii (EI) 90 83

Orientarea pe termen lung (OTL) 52 82

BE=77

Prin nivelul foarte ridicat al indexului fata de autoritate, romanii prefera sa nu intervina in exercitul autorității, ci sa se supună ordinelor de sus. Prin acest comportament românii semnalizează nevoia de centralizare în luarea deciziilor, adică nevoia de a avea lideri autoritari și dorința de a urma regulile acestora. Sunt învățați să primească ordine de la superior și, să le executăm fără a avea propriile păreri. În Belgia, distanța față de putere este asemănătoare, demonstrează că Belgienii au un respect față de acei aflați la putere dar ,adesea sunt cinici cu aceștia. Încălcarea ordinilor superiorilor este o sursă de amuzament pentru unii belgieni, ceea ce denotă că ei sunt mai degajați la locul de muncă. IDV

RO=30

BE=72

România are un nivel foarte scăzut de individualism ,ceea ce înseamnă ca tindem spre colectivism.Vestea proastă este că valorile colectiviste ale unei națiuni sunt un barometru pentru bogăția unei țări,deoarece individualismul indică nevoia de auto-afirmare si de independență financiară a societății. Având un grad mare de invidualism, belgienii au o atitudine mai individualistă și sunt mai încrezători decât românii.Ei au mare grijă față de ei însuși și de cei din familie . M

RO=42

BE=44

România este o țară feminină, adică membrii societății caută un mediu colaborativ ți cer susținerea tuturor membrilor societății, indiferent de aportul acesotra. De asemenea femeile sunt mai puțin competitive și nu urmăresc cu orice preț promovarea și câștigul. În țările cu o masculinitate ridicată, asa cum este și Belgia, masculinitatea este caracterizată prin faptul că bărbații urmăresc să aibă șanse de a accede la posturi cât mai înalte, să obțină 6

un salariu cât mai mare și să fie permanent la curent cu evoluțiile din domeniu tehnologiilor,etc. EI

RO=90

BE=83

Datorită gradului ridicat de evitare a incertitudinii,populația din România are un grad ridicat de anxietate în privința viitorului, și, preferă siguranța zilei de astăzi pentru a evita riscurile. Belgia având un grad de evitare al riscului peste mediu,arată că totuși este deschisă spre risc,spre elemente noi și inovatoare.Belgienii luptă oarecum pentru a influența și controla viitorul.

2.2 Argumente în favoarea/defavoarea dimensiunilor culturale Dintre valorile măsurate în cercetarea noastră, cele pentru primele două dimensiuni (EP şi IDV) sunt, de departe, cele mai nocive. La nivel mondial există o legătură directă între dezvoltarea economică şi individualism; şi, fiindcă individualismul corelează negativ cu ecartul puterii, dezvoltarea economică este influenţată negativ de un ecart ridicat al puterii. Indexul distanței față de putere în România are un rezultat destul de ridicat(90). Specialiștii de la Interact consideră că nivelul PDI este foarte mare. Românii preferă o atitudine de comoditate, ei neîmplicându-se foarte mult, decât dacă vin ordine de sus. Un argument solid pentru care România are un index ridicat este acela că angajații doresc o relatie apropiată de un singur șef, pentru a obține protecția acestuia și pentru a evita asumarea responsabilității unor păreri contrare. Personalul din organizații cu astfel de culturi nu exprimă păreri contrare față de superior și,primeșăte ordine pe care le execută fără să discute. Belgia avand indexul mai scazut(77) sunt mult mai degajați ca Românii și nu iau «totul așa în serios »,dar se implică destul de mult, în tot ceea ce fac indiferent dacă li se cere asta sau nu. Această diferență poate explica și alte paradoxuri, cum ar fi preferința pentru a lucra într-un mediu anglo-american, cu stil de conducere participativ, prin distanța mică față de autoritate. Fiindcă România este un popor care tinde spre colectivism, se supune regulilor grupului. Grupurile au scopul promovării intereselor membrilor acestora în detrimentul celorlalte grupuri. Mentalitatea colectivistă consideră că resursele sunt limitate și că aceste puține resurse moștenite trebuie distribuite în asa fel încat să obțină cât mai multe, în detrimentul celorlalți. Colectivismul reproduce o gândire agrară, în care resursa principală este pământul, prin urmare, cine vrea mai mult nu o poate face decât dacă îl deposedă pe vecin. În viitor membrii societății colectiviste o să aibă oportunități de a deveni independenți financiar față de cercul familiei și de a fi autoritari propriei bunăstări datorită finanțărilor externe. Belgia având o cultură individualistă, nivelul acestuia fiind ridicat, belgienii știu cum să aibă grijă de ei însuși și de cei apropiați. Relațiile dintre membrii unei organizații se bazează pe interese personale. 7

România este o țară feminină, membrii societății sunt mai colaborativi și cer susținerea tuturor membrilor societății. România se plasează în țările in care rolurile între cele două sexe nu sunt predeterminate și în care bărbații pot prelua cu ușurință responsabilități domestice. Datorităb culturii « feminine »,adică orientată spre relații și cooperare ne este ușor să deservim clientul și să ne adaptăm cerințelor sale, spre deosebire de culturi masculine cum este Belgia ,unde se percepe o ușoară răceală din poziția de client. România înregistrează un nivel foarte mare de evitare a incertitudinii(90) ceea ce demonstrează că populația are un grad ridicat de anxietate în privința viitorului. Unii români au dificultăți în a face față unor situații ambigue și opiniilor contrare ale altora. În general oamenii din astfel de culturi se simt mai confortabil În situații de consens general. Nivelul ridicat de anxietate are impact și asupra structurii organizaționale. Acțiunile preferate sunt cele care rezolvă situatia ambiguă de astăzi »quick fixes »,fără a avea în vedere impactul lor asupra zilei de mâine. Belgia fiind o țară cu un nivel de evitare al incertitudinii peste medie, demonstrează că populația își asumă o doză de risc,dar totuși este dispusă să accepte lucruri noi fără să se gândească prea mult,prin prisma faptului că dispun de resure foarte mari. Au o mentalitate mult mai dezvoltată decât românii, deoarece nu se gândesc să dea greș ,ci incearcă să controleze fiecare mișcare anticipând-o din timp. 2.3 Originea referinţelor culturale ISTORICĂ Conform lui Geert Hofstede, indexul demonstrat al distanței față de putere al țării noastre, și anume un index înalt, este datorat moștenirii Imperiului Roman. Majoritatea țărilor care au fost ocupate de români la începutul erei noastre au moștenit o distanță mare față de autoritate datorită stilului autoritar al reprezentanților Imperiului (exemplu Italia, Franta, Spania, etc.). Amestecul fortat cu alte naționalități prin migrații și lupta pentru menținerea unei identități naționale sub multe stăpâniri străine ar putea constitui o explicație pentru nivelul ridicat de anxietate. Împreună cu nivelul de colectivism al țării, care favorizează identificarea cu un grup de interese și respingerea “outsider”-ilor, gradul ridicat de evitare a incertitudinii s-ar fi putut dezvolta ca mecanism de aparare contra “celorlalți”. RELIGIOASĂ Religia unei țări poate fi o sursă a valorilor feminine sau masculine, în funcție de modul în care proiectează diferențele între sexe. Religia ortodoxă, predominantă in România, este mai inclinată spre complementaritatea sexelor decât spre subordonarea femeii bărbatului. Hofstede crede că valorile lumii întregi vor deveni în timp mai feminine datorită faptului că slujbele pe care tradițional le executau bărbații au devenit automatizate, iar cele rămase sunt acele servicii care nu pot fi mecanizate și în care factorul uman și cooperarea sunt cele mai importante. Aceste servicii cer învățarea unor valori feminine. 8

III. COMPARATII DIMENSIUNI CULTURALE ROMÂNIA – OLANDA ROMÂNIA Conform studiilor lui Geert Hofstede, România înregistrează următoarele valori ale dimensiunilor culturale (www.geert-hofstede.com): 1. 2. 3. 4.

Indicele Distanţei faţă de Putere – 90 Individualism – 30 Masculinitate – 42 Indicele de Evitare a Incertitudinii – 90

Interpretând valorile pe care România le înregistrează, putem concluziona că România se încadrează în categoria ţărilor cu un indice ridicat al distanţei faţă de putere, având o cultură predominant colectivistă şi moderat feminină, dar caracterizându-se şi printr-un grad înalt de evitare a incertitudinii. Distanţa mare faţă de putere se manifestă prin concentrarea informaţiilor relevante, mai ales de natură economică, a bogăţiei materiale şi a puterii politice, economice sau sociale doar în mâna celor care formează clasa bogată, de altfel extrem de redusă în România din punct de vedere numeric, dar extrem de solidă din punct de vedere material; prin dependenţa exagerată a copiilor de părinţi, a salariaţilor de proprietari sau manageri; prin corelarea exagerată a modului de rezolvare a problemelor cu dimensiunea şi puterea grupului care este obligat să le soluţioneze. În realitate, însă, în România se poate constata o tendinţă contradictorie mai ales în cadrul organizaţiilor, foarte mulţi români exprimându-şi afinitatea pentru un stil de conducere participativ şi cooperativ. Prin urmare, diferenţa observabilă între nivelul dorit şi nivelul demonstrat prin comportament a dus la concluzia existenţei unui complex de autoritate. În ceea ce priveşte dimensiunea culturală individualism/colectivism, în România se manifestă predominant trăsături specifice colectivismului, daro dată cu deschiderea economică şi socială şi cu trecerea treptată la economia de piaţă - au apărut recent şi elemente specifice individualismului. Colectivismul românesc este un rezultat al moştenirii culturale şi ideologice din ultimii 60 de ani, dar şi o urmare a mentalităţii specifice, adesea confundată cu partea negativă a conceptului de balcanism. România este o ţară feminină, membrii societăţii căutând un mediu colaborativ şi cerând susţinerea tuturor membrilor societăţii, indiferent de aportul acestora, fiind totodată mai puţin competitivi şi neurmărind cu orice preţ promovarea şi câştigul. Valoarea 42 plasează România în familia ţărilor în care rolurile celor două sexe nu sunt predeterminate. Într-o ţară predominant creştin-ortodoxă (o religie tolerantă, dar extrem de puţin implicată din punct de vedere social) şi în care sistemul legislativ este încă incomplet şi generator de

9

instabilitate şi de interpretări tendenţioase, un grad ridicat de evitare a incertitudinii se explică destul de uşor. OLANDA Conform studiilor lui Geert Hofstede, Olanda înregistrează următoarele valori ale dimensiunilor culturale: 1. 2. 3. 4.

Indicele Distanţei faţă de Putere – 38 Individualism – 80 Masculinitate – 14 Indicele de Evitare a Incertitudinii – 53

Conform valorilor constatate de Geert Hofstede, Olanda este o ţară cu distanţă medie faţă de putere, fiind o cultură predominant individualistă şi totodată o cultură care tolerează incertitudinea. Valoarea indicelui masculinităţii denotă o cultură medie, la limită între feminitate şi masculinitate, dar cu un oarecare avans al trăsăturilor specifice masculinităţii. 1. Comparații dimensiunii culturale Graficul alăturat prezintă comparativ valorile înregistrate de Olanda şi România, conform studiului lui Geert Hofstede. După cum se poate observa, între cele două ţări se înregistrează diferenţe mari. În ceea ce priveşte dimensiunea culturală individualism /colectivism, România este o țară mai mult colectivistă, însă Olanda înregistrează un nivel ridicat de invidualism, diferenţa de nivel fiind mare (52 unităţi). Valorile masculinităţii sunt, de asemenea, mia depărtate, însă România depăşind Oalnda cu 28 de unități, putând fi încadrată în categoria culturilor masculine.

Fig.1 10

IV. ORIGINEA REFERINŢELOR CULTURALE

ROMÂNIA PDI extrem de ridicat a) conform lui Geert Hofstede, indexul demonstrat al distanţei faţă de putere al ţării noastre este datorat moştenirii Imperiului Roman, majoritatea ţărilor care au fost ocupate de romani la începutul erei noastre moştenind o distanţă mare faţă de autoritate datorită stilului autoritar al reprezentanţilor Imperiului (exemplu Italia, Franţa, Spania); b) aproape 50 de ani, românii au fost învăţaţi să aştepte de la „partidul şi conducătorul iubit” indicaţii preţioase; nimic nu se făcea fără directive de la autorităţi; altfel spus, o cauză politică a nivelului ridicat al PDI o constituie comunismul; c) epoca comunismului a încurajat corupţia şi practica privilegierii d) structurile organizaţionale din fostele firme de stat, unde exista întotdeauna un singur şef şi deci o centralizare a deciziilor la nivelul unei singure persoane, ceea ce nu a permis formarea de opinii personale şi de spirit de iniţiativă. IDV scăzut (colectivism) a) colectivismul reproduce o gândire agrară, în care resursa principală – pământul – este limitat ca suprafaţă şi, prin urmare, cine vrea mai mult nu poate sa o facă decât deposedându-l pe vecin; b) societate agricolă, având tendinţa de a dezvolta valori colectiviste deoarece membrii societăţii se gruprează în familii extinse pentru a asigura supravieţuirea; c) nivelul scăzut de dezvoltare economico-socială al României, inhibator al spritului de iniţiativă, de afirmare şi de independenţă financiară; d) determinarea climaterică şi geografică, ce a stimulat dezvoltarea şi axarea pe sectorul agricol; e) teama de securitate, în perioada comunistă, şi orientarea către familia extinsă (lipsa încrederii în ceilalţi semeni); f) corupţia, invocarea privilegiilor anumitor grupuri de interese în perioada comunismului. MASCULINITATEA scăzut a) religia creştin-ortodoxă, predominantă în România, promovează egalitatea între sexe, complementaritatea şi nu subordonarea femeii bărbatului – „Familia, casa, se intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura de buna voie si pentru toata viata dintre un barbat si o femeie. In spiritul invataturii crestine insusirile de baza ale casatoriei sunt: unitatea, trainicia, sfintenia si egalitatea dintre soti; b) mentalitatea tradiţională „muncim pentru a trăi”, performanţa şi profitul nefiind principalele valori după care se ghidează românii; 11

c) cultul timpului liber şi al cooperării, în detrimentul obiectivelor de competiţie şi performanţă. UAI ridicat a) datorită culturii colectiviste, individul român manifestă un grad mare de reticenţă faţă de opiniile altora; b) amestecul forţat cu alte naţionalităţi prin migraţii şi lupta pentru menţinerea unei identităţi naţionale sub multe stăpâniri străine ar putea constitui o explicaţie pentru nivelul ridicat de anxietate; împreună cu nivelul de colectivism al ţării, care favorizează identificarea cu un grup de interese şi respingerea “outsider”-ilor, gradul ridicat de evitare a incertitudinii s-ar fi putut dezvolta ca mecanism de apărare contra celorlalţi.

OLANDA PDI scăzut Caracteristica acestei țări, reliefează concepția potrivit căreia toată lumea trebuie să aibă drepturi egale și posibilitatea de a-și schimba poziția în societate. În Olanda, există o mare aversiune pentru diferențierile sociale. Munca, cunoștințele, dar mai ales rezultatele muncii sunt cele care definesc o persoană. Fiecare are dreptul să-și schimbe poziția în societate, să schimbe părerea celorlalți despre sine, să ajungă pe un loc de muncă mai bun, cu mai multe satisfacții personale și profesionale. IDV ridicat (individualism) În ceea ce priveste indicele individualismului, acesta este la o valoare ridicată. Accentul se pune pe individ, pe capacitatea și dorința acestuia de afirmare. Sistemele de management sunt centrate pe factori motivaționali, individuali: libertate și interes individual, comunicare formalizată și asumarea răspunderii individual, accent pe dezvoltarea personală, recompense individuale, etc. MASCULINITATEA scăzut Valorile tradiționale existente în Olanda demonstrează un indice ridicat al feminității. Aceste valori sunt: apropierea față de om, mediu, natură, respect pentru valorile civice. Competiția, ambiția, acumularea de bani ți alte bunuri materiale nu sunt atât de apreciate în aceste două țări. Numărul mare de femei în pozitii de conducere, în companii, guvern sau parlament este de asemenea o caracteristică comună. UAI ridicat Managerii olandezi acceptă mai ușor riscul decât alții colegi europeni. Această înseamnă că sunt caracterizați de un nivel relativ scăzut de evitare a incertitudinii. Managerii sunt în general specialiști, oameni pregătiți în domeniul lor de activitate, pe care o desfășoară cu 12

eficiență. După cum spunea și Peter Drucker, „În afaceri cel mai mare risc este sa nu riști”. Această nu înseamnă că managerii olandezi intră într-o afacere, fară să evalueze cu atenție factorii determinanți și situațiile neprevăzute ce pot apărea, ci presupune observarea oportunităților și folosirea lor.

13

Bibliografie 1. Hofstede, Geert (1996). Managementul structurilor multiculturale, Editura Economică, Bucureşti 2. Geert Hofstede, Cultural Dimensions, http://www.geert-hofstede.com 3. https://www.researchgate.net/publication/46542792_Cultural_Dimensions_in_the_Romanian_M anagement 4. http://www.rasfoiesc.com/business/management/STUDIU-COMPARARTIV-ALMODELELO25.php 5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia 6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia

14