Dictionar de Proverbe si Zicatori Romanesti 9789739986922, 9739986927, 9789975743341, 997574334X [PDF]

Zitiervorschau

DIC|IONAR DE PROVERBE +I ZIC{TORI ROM~NE+TI Alc[tuire, prefa\[ Grigore BOTEZATU =i Andrei H}NCU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev Coperta: Isai Cârmu

R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Mihai Eminescu, Marin Buga, George Co=buc, Ion Constantin Chi\imia, Valeriu Ciobanu, Pavel Rux[ndoiu, Efim Junghietu, Vasile Coroban, Nicolae Dabija, Tamara Ursu.

Editura „Litera Interna\ional“ O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected] Difuzare: S.C. David D.V. Comprod SRL O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, România tel./fax +(01) 3206009 Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta edi\ie a ap[rut în anul 2001 în versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Petru Ghencea Tehnoredactare: Tatiana Chilimaru, Valentin Banaru Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11055

CZU 398.9(038) D 39 Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Dic\ionar de proverbe =i zic[tori române=ti/ alc[t., pref. de Grigore Botezatu =i Andrei Hâncu; col. ini\. =i coord. de Anatol =i Dan Vidra=cu. – Bucure=ti; Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). – 272 • p• – (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 204) ISBN 973-99869-2-7 ISBN 9975-74-334-X 398.9(038)

ISBN 973-99869-2-7 ISBN 9975-74-334-X

© LITERA INTERNA|IONAL, 2001 © LITERA, 2001

CUPRINS Prefa\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 UNIVERSUL, NATURA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Spa\iul cosmic, corpuri cere=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cerul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Soarele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stelele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P[m`ntul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Spa\iul ordinar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Timpul, anotimurile, vremea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fenomene atmosferice, geografice, climatice etc. . . . . Roci, metale, minerale.=.a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Flor[, faun[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Arbori, arbu=ti, erbacee etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plante de cultur[. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Animale, p[s[ri, etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12 12 12 12 13 13 14 20 23 23 23 25 27

OMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Omul ]n general, b[rbatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lumea, societatea (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . Femeia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fizicul uman (p[r\ile corpului — tematic[ unitar[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P[r\ile corpului (tematic[ complex[) . . . . . . . . . . . . . Cinste, onestitate (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . }nv[\[tur[, =tiin\[ de carte (tematic[ unitar[

44 48 48 49 51 55

=i mixt[,combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . }n\elepciune, socoteal[, minte (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Frumuse\ea fizic[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vorb[ bun[, chibzuin\[, t[cere (tematic[ pur[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . S`rguin\[, h[rnicie (tematic[ complex[) . . . . . . . . . . Vitejie, t[rie, vrednicie, d`rzenie (tematic[ pur[ =i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . Dragoste (tematic[ pur[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . St[p`nire de sine, r[bdare, cump[tare (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . Calit[\i pozitive (tematic[ diferit[) . . . . . . . . . . . . . . . Calit[\i negative — vicii, cusururi (tematic[ unitar[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Be\ia (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lene, tr`nd[vie (tematic[ direct[ =i indirect[) . . . . . . Fric[, la=itate, sl[biciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Grab[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }nd[r[tnicie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }ng`mfare, fal[, l[ud[ro=enie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . L[comie, poft[ f[r[ m[sur[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lingu=ire, viclenie, =iretenie, slug[rnicie . . . . . . . . . . Obr[znicie, neobr[zare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A fi de ru=ine, de r`s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[r[cie spiritual[ (a duhului) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Surzenie, orbie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tr[dare, v`nzare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Uitucie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Minciun[, neadev[r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nechibzuin\[, nepricepere, nesocotin\[, ne=tiin\[ (tematic[ direct[ =i indirect[) . . . . . . . . . . . . . . . . Nebunie, prostie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Risip[, iroseal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . R[utate, ur[, g`lceav[, zaviste, invidie . . . . . . . . . . . . Vorb[rie, flec[real[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . T`lh[rie, ho\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

56 58 59 60 61 61 61 63 64 65 66 69 73 74 74 75 75 77 77 77 78 78 78 78 78 81 85 89 90 92 94

Zg`rcenie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 Calit[\i negative (tematic[ diferit[) . . . . . . . . . . . . . . 97 Calit[\i negative =i pozitive (tematic[ mixt[) . . . . . . . 97 ACTIVIT{|ILE OMULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Munc[, meserii, ]ndeletniiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fenomenologie artificial[ (creat[ prin munc[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Locuin\a (casa), p[r\ile ei (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }mbr[c[mintea (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . Aimenta\ia, masa (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . St[ri psiho-fiziologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . M`nie, sup[rare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fric[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Foame, sete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[n[tate, boal[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Via\a (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . Moartea (tematic[ unitar[ =i mixt[) . . . . . . . . . . . . . Via\[, moarte (tematic[ mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . Rela\ii de rudenie (tematic[ simpl[ =i complex[ etc.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Istorice, istorico-sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Patriotice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Juridice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dreptate, nedreptate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Adev[r, neadev[r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Filozofice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Apartenen\[ etnic[, rela\ii etnice . . . . . . . . . . . . . . . Rela\ii sociale de clas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[r[cie .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bog[\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[r[cie, bog[\ie (melanj) . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

100 105 112 113 115 119 119 119 120 120 125 126 129 130 136 138 138 140 140 142 145 146 149 153 155

FILOZOFIE, RELIGIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 Credin\e, supersti\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Norocul, partea, soarta etc. (nediferen\iate) . . . . . . . P[catul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mitologie precre=tin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mitologie ebraico-cre[tin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . S[rb[tori religioase (cre=tine, musulmane, =. a.) . . . Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sfin\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . }ngeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rai, iad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cele sfinte (tematic[ mixt[) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dracul (diavolul) (tematic[ nediferen\iat[) . . . . . . . Biserica, cele biserice=ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cele umane ]n tangen\[ cu credin\a (jurispruden\[, lege dogmatic[) . . . . . . . . . . . . . . .

157 160 160 160 160 160 162 163 163 163 164 167 170

RELA|II, SITUA|II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 Posibile, imposibile, probabile, improbabile. . . . . . 228 Pove\e, sfaturi, ]ndemnuri =. a.. . . . . . . . . . . . . . . . . 229 Concluzii, sentin\e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235 Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 Bibliografie selectiv[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266

— Prefa\[ —

CUPRINS

PREFA|{ Colec\ii consacrate paremiilor sunt destul de numeroase. Începând cu cele ale lui Timotei Cipariu, Iordache Golescu, Petre Ispirescu, I. C. Hin\escu =i continuând cu cea capital[, în 10 volume, a lui Iuliu Zanne, urmate de altele ale lui C.B[rbulescu =i Gh. Ghi\[, Monica Rahmil, I.- A. Candrea, Tudor Vianu =i, în fine (ca s[ nu le enumer[m pe toate), cele ale lui Efim Junghietu, George Muntean =. a. (vezi lista bibliografic[). Majoritatea ]ns[ sunt destinate cititorului de mas[, „pentru to\i“, mai rar num[r`ndu-se printre ele ni=te voluma=e destinate elevilor =colii de cultur[ general[. F[r[ ]ndoial[, este un merit mare al alc[tuitorilor, mai ales al celor care s-au str[duit s[ cuprind[ exhaustiv materialul paremiologic. Dar, uneori, c`nd e vorba de nivelul =i interesele =colii, str[duin\a de a cuprinde totul este adesea ]n detrimentul procesului educa\ional, didactic. Aici, ca s[ folosim =i mai la figurat ni=te paremii de felul „A trece (]ntrece) m[sura“, „L[comia stric[ omenia“ =. a., are loc pe ici, pe colo =i ]nc[lcarea normelor bunului-sim\. Mai concret vorbind, colec\iile mari includ =i unit[\ile textologice, variantele paremice licen\ioase, cu sensuri indecente ori confuze etc., ce sunt greu de ]n\eles, sau nu sunt ]n favoarea bunei educa\ii a elevilor. Scopul edi\iei de fa\[, limitat[ ca volum (cuprinde doar lamura paremistic[), este tocmai de a da =colarului o lectur[ bun[, moral =i etic s[n[toas[. Deci, s-a urmat principiul proverbului „Mai bine mai pu\in, dar mai bun“. Paremiile sunt aprecieri universal morale, etice care reflect[, legifereaz[ nescris morala, etica uman[, ]n general umanitatea. Dar, obiectul lor este nu numai omul cu calit[\ile sale fizice, lumea sa interioar[, spiritual[ etc., ci =i lumea ]nconjur[toare (fenomenologia natural[) =i uman[, social[, pe care creatorul popular o reprezint[ obiectiv (realist) sau/=i imaginar. Acesta este specificul axiologic al paremiilor. }n epoca preistoric[ omul nu se concepea ca ceva aparte de Natur[, de fenomenologia ei ]nsufle\it[ =i ne]nsufle\it[ (neanimat[). Totul era, la nivelul prereligiei, personalizat (personificarea ini\ial[ ce nu este ]nc[ o religie). Omul vedea fenomenele din jur ca pe sine

7

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

]nsu=i (pentru el copacii, animalele etc. vorbeau, sim\eau, doreau =. a. m. d.). A=a se face c[ agen\ii paremiilor sunt adesea anume fenomenele Naturii, iar omul se raporteaz[ la aceste fenomene, la calit[\ile lor, ca =i la cele create artificial prin munc[; orice paremie se refer[ ]ns[ figurativ la spiritualitatea uman[. De aceea se disting urm[toarele niveluri ale reflect[rii ]n paremii: Natura cu spa\iul mare (cosmosul, corpurile cere=ti — Soarele, P[m`ntul, Luna etc.) =i spa\iul ordinar (dimensiunile mici spa\iale ale activit[\ii animale, umane etc.); timpul mare (ve=nicia, anul, anotimpul, ziua, noaptea =. a.) =i timpul ordinar (c`t se f[cea o ac\iune ordinar[ etc.) cu clasele interne: anima — animal, organism vegetal — organism vegetal, om — animal, om — organism vegetal, fenomen ne]nsufle\it — fenomen ]nsufle\it, om — fenomen ne]nsufle\it =. a., om — om (=i om — societatea uman[ — comunitatea) — rela\iile umane acute =i ordinare, om — fenomen (spiritual sau material) creat de om, fenomene imaginare mitice, mistice (credin\e, supersti\ii, spirite, idoli, zei, religii =. a.), cele sfinte (biseric[, preo\i, diaconi, dasc[li, preotese etc.). }n sferele creativit[\ii etnofolclorice formele mixte — de tranzi\ie, sintetice sunt, adesea, mai numeroase dec`t cele unitare ca tematic[, sens. Depinde =i de alt factor: este proverbul dat sau altul ]n proces de afirmare, cre=tere sau declin (e un rest, o reminiscen\[ =. a.). S[ zicem, forma „De c`nd H`ncu =i P[m`ntu“, „La moara H`ncului“ (zic[tori) au un singur sens (sunt monovalente: arat[ un raport de timp ]n trecut), pe c`nd proverbul „Vod[ da, iar H`ncu ba“ este bivalent — are dou[ nuclee tematice =i dou[ valori semantice: istoric[ =i social[ — doi agen\i isotrici neordinari se v[d implica\i ]n colizie la cele dou[ niveluri — temporal (fondalul istoric) =i social (conflictul dintre Vod[ =i boierul r[sculat la 1672 Mihalcea H`ncu cu tovar[=ii s[i de lupt[). Pornind de la principiul naturalului, paremistica se refer[ ]n liniile cele mai mari la urm[toarele sfere: Natura — Natura (fenomenele ei) nemistificat[, omul — Natura vie =i ne]nsufle\it[, nemistificat[, omul — omul =i societatea uman[, omul =i fenomenele create de el (lumea uman[ creat[ prin munc[ =. a.) — raporturi, ac\iuni, lucruri etc., omul — divinitatea (cele sfinte cu fenomenele specifice sociale), aici impun`ndu-se coraportate la fenomenologie rela\iile, preocup[rile =i calit[\ile moral-etice umane. }n acest plan se deosebesc o serie de teme obiectuale, naturale ce \in de fenomenologia natural[ (tematica fenomenal[): „Pe=tele mare ]l ]nghite pe cel mic“, „R`urile mari le ]nghit pe cele mici“ etc., ca =i alt[ serie de nuclee tematice „sociale“ ]n sensul larg al cuv`ntului): erotice, istorice, juridice, filozofice, familiale =i propriu-zis sociale (]n sensul ]ngust al cuv`ntului: despre lupta de

8

— Prefa\[ —

clas[, inegalitatea social[ — s[r[cie, bog[\ie etc., apartenen\a de clas[, lupta iobagilor, =erbilor, haiducilor, r[zmeri\e, r[scoale, r[zboaie etc.; tot aici la sfera rela\iilor-atitudinilor sociale ]n sens larg se al[tur[ tematica „personal[“ (c`nd pricina metehnei moral-etice depinde de ]ns[=i persoana vizat[) ca =i tematica cea numenal[ (apocrific[) — un aspect al activit[\ii umane proiectate ]n ascendent — eshatologic (e vorba de toate cele sfinte: deiste, antideiste, credin\e, supersti\ii, mitologii, religii, clericale, anticlericale). O alt[ sfer[ o alc[tuie=te tematica calit[\ilor fenomenelor naturale umane: pozitive, negative, corporale, spirituale. De regul[, aceast[ tematic[ =i semantic[ circul[ mai rar ]n forme unitematice, unisemantice, de=i chiar acestea sunt numeroase, ]n temei fiind politematice — polisemantice. Dup[ apartenen\a etnic[ deosebim paremii: a) rom`ne=ti; b) de ]mprumut, adaptate din fondul popoarelor vecine, din cel interna\ional; c) zonale (locale) rom`ne=ti; d) generale rom`ne=ti etc.; e) zonal-interna\ionale; f) general umane. Termenul parimie (paremie), parimii (paremii) vine de la elenul vechi paroimia, adic[ proverb, av`nd derivatele paremiologie — =tiin\[ despre paremii, paremistica — totalitatea paremiilor, uneori ]ns[ aceast[ form[ fiind =i cu sensul de paremiologie. Termenul proverb vine din latinescul proverbium =i este de baz[, d`nd =i derivate locale rom`ne=ti: proverbial etc. Termenul zic[toare vine de la verbul a zice (lat. dicere, fiind =i el de baz[). De baz[ este =i termenul zical[, zicale ce consemneaz[ la un nivel mai general proverbele, zic[torile =. a. ca specii luate ]mpreun[ (cu sens de zicere). Exist[ =i o cantitate de termeni colaterali (laterali) =i care-s secundari de origine popular[: vorbe, voroave (orig. necunoscut[), vorbe vechi (vorbe + lat. veclus), vorbe cu t`lc (vorbe + v. slav ÒÀLKÚ), vorbe proaste, adic[ simple, din popor (verb + v. sl. ÏÐÎÑÒÚ), cuvinte adev[rate (lat. conventum + ad. deverum); este cam echivoc[ sintagma povestea vorbei aplicat[ de Anton Pann, ea nedesemn`nd strict expresia adev[rat[ „vorba ceea“, deoarece termenul poveste aici e arhaic ca sens =i de uz local. Alt[ serie de termeni desemneaz[ ni=te structuri apropiate de proverb: maxim[, aforizm, sentin\[, adagiu, pov[\uire, asem[nare, idiotism ce au respectiv urm[toarele origini (fr. maxime, gr. ¡for¯xw + suf. –c¨m¨s; polon. powodca — conduc[tor; lat. sententia; lat. adagium; lat. assimilare); fr. idiotisme, toate ]nsemn`nd contexte, exprim[ri scurte, compacte cu sens figurat (ales), destinat conduitei etice, morale. }n mare parte ace=ti termeni sunt sinonimi. Maxim[

9

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

]nseamn[ =i aforism, sentin\[, ca =i pova\[. La fel e =i cu alte nume: pova\[, idiotism. Asem[narea este o compara\ie =. a. Mai sus s-a vorbit doar ]n treac[t despre structura proverbului =i zic[torii. Proverbul este o structur[ bimembr[, const`nd dintr-o constatare („cine se scoal[ de diminea\[“) =i o concluzie-apreciere („departe ajunge“). Proverbul este un ra\ionament complet, av`nd subiect =i predicat, zic[toarea este o concluzie-apreciere, un ra\ionament axiomatic („I-a c`ntat cucul“) dat f[r[ constatarea expus[ aparte. Zic[toarea este totul: =i constatarea =i concluzia date ]ntr-un membru =i nu ]n doi (mai concis). La fel formele compozite maxima, sentin\a, pova\a =. a. au o structur[ complex[ ca =i proverbul. Se apropie adesea de zic[toare asem[narea. Proverbele, zic[torile (zicalele) sentin\ele, pove\ele, maximele, oricare ar fi originile lor (populare sau culte, c[rtur[re=ti) sunt specii moralizatoare-etice (]n ultim[ instan\[). De aici pe prim plan se plaseaz[ esen\ele calitative spirituale — (moral-etice) =i aprecierile date direct (mai rar) =i mai adesea figurativ, exprimate poetic cu ajutorul unor figuri cum este alegoria, simbolul, compara\ia, metafora etc. Alc[tuitorii

10

— Prefa\[ —

Proverbul l-a n[scut omul priceput

11

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

UNIVERSUL, NATURA

SPA|IUL COSMIC, CORPURI CERE+TI CERUL

C`nd s-a lipi cerul de p[m`nt. Cerul curat de tr[snet nu se teme. Cerul limpede tr[snete nu aduce. Doar[ nu s-a f[cut gaur[ ]n cer. SOARELE

S[ n-ating luna Cu m`na, Nici soarele Cu picioarele! Se uit[ soarele ]nd[r[t, se stric[ vremea. Soare cu din\i. Soarele, c[-i soare, =i nu poate ]nc[lzi toat[ lumea. Soarele, de e soare, =i tot nu poate lumina toate v[ile. Soarele ]nc[lze=te =i pe buni =i pe r[i. Soarele nu r[sare numai pentru un om. Soarele nu st[ ziua la amiezi. Soarele r[sare, chiar dac[ nu c`nt[ cuco=ii. +i tina luce=te c`nd soarele o izbe=te. Unde nu intr[ soarele, intr[ boalele. Va r[s[ri soarele =i pe uli\a noastr[.

A apuca luna cu m`na =i soarele cu picioarele. A c[uta pete ]n soare. A se uita ca la soare. Astup[ soarele cu degetul. A-=i lep[da soarele cojocul. A trecut soarele de amiaz[. Dup[ ce apune soarele, laud[ ziua. E loc sub soare pentru to\i. STELELE }i mai cald soarele c`nd r[sare, dec`t c`nd asfin\e=te. C`te-n lun[ =i ]n stele. R[sare soarele ]n toat[ ziua, Sus stele, jos stele, dar nu se =i vede ]ntotdeauna. S[r[cu\a piele.

12

— Universul, natura — P{M~NTUL

A mo=teni p[m`ntul. Ca de la cer la p[m`nt. C`t e lumea =i p[m`ntul. De c`nd ]i lumea asta =i p[m`ntul. }n p[m`ntul negru se face p`inea alb[. Numai p[m`ntul astup[ gura flecarului. P[m`ntul bun roade bune aduce. P[m`ntul te na=te, p[m`ntul te cre=te, p[m`ntul te mistuie=te. P[m`ntului bun pu\in[ ap[ ]i trebuie. S[ nu simt[ nici p[m`ntul. SPA|IUL ORDINAR A apuca calea. A apuca c`mpii. A ie=i la liman. A-i fi peste m`n[. A lua c`mpii. A se duce unde a dus surdul roata =i mutul iapa. A se duce unde a ]n\[rcat dracul copiii. A-=i lua valea. A umbla =apte hotare. Bate toba ]n Moldova +i s-aude la Craiova.

CUPRINS

Calea b[tut[ este cea mai scump[. Calea de mijloc e cea mai bun[. C`nd aveam locul, n-aveam mijlocul; acum c[ am mijlocul, ]mi lipse=te locul. C`t ai da cu pra=tia. C`t ajungi (dai) cu pra=tia. C`t bate pu=ca. De o po=t[. De unde a ]ngenuncheat racul =i a b[ut ap[. De unde alergi, d-acolo m[n`nci. Drumul cunoscut pare c[-i mai scurt. }ncetul cu ]ncetul departe ajungi. Nici la deal, nici la vale. Nu-i cap[tul p[m`ntului aici! P`n[ ]n p`nzele albe. Peste nou[ m[ri =i nou[ \[ri. Se f[cuse dealul vale =i valea =es. Strig[ de la munte s[-l aud[ de la Dun[re. Unde dai =i unde crap[! Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe. Unde e hoitul, acolo se adun[ corbii.

13

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Unde g`nde=ti =i unde nimere=ti. Unde-i c[p[strul, acolo-i =i calul. Unde ]mbl[ c`inii cu covrigi ]n coad[. Unde ]nsereaz[, acolo doarme. Unde nu-i lac, nu-s broa=te. Unde nu te doare, nu te legi. Unde o m[n`nc[, acolo o scarpin[. Unde scuip[ un sat, umbl[ o moar[, dar unde un om, se usuc[. Unde =i-a ]n\[rcat dracu copiii. Unde topor nu taie. TIMPUL, ANOTIMPURILE, VREMEA A ajunge (veni) la spartul t`rgului. A c[dea o iarn[ grea. A c[uta ce n-a pierdut (ziua de ieri). A c[uta ziua de ieri. Acu’ nu c`nt[ cucul, ci url[ lupul. Adun[ vara, ca s[ ai iarna. A face din iarn[ var[. A fi de o sam[ cu t[tuca t[tuc[i.

CUPRINS

A intrat Alba ]n sat. A intrat Murga ]n sat. Ai sc[pat vremea, ai sc[pat roada. A ]mbla ziua cu lum`narea. A ]nsera f[r[ vreme. Am`narea e ho\ul timpului. An s-a ars =i estimp sufla. A nu fi de ieri-alalt[ieri. Anul cu zilele nu intr[ ]n desagi. Are s[ ne ]ntrebe iarna ce am f[cut vara. A se culca o dat[ cu g[inile. A se l[sa o iarn[ mosc[leasc[. A se scula cu noaptea ]n cap. A t[cut cucu, a trecut vara. A trecut Alba dealul. A-\i p[rea ziua ceas =i ceasul clip[. A veni la sp[latul str[chinilor. A venit luna r[pciuni, S-a=az[ \iganii pe t[ciuni. Azi aici, m`ine-n Foc=ani. Bun[ ziua-n toat[ ziua. Ca vremea nici un dasc[l mai bun. C`nd a c`ntat cioc`rlia, s[ fie plugul ]n brazd[. C`nd a cre=te iarb[-n barb[.

14

— Universul, natura —

C`nd a cre=te p[r ]n palm[. C`nd a da lapte din piatr[. C`nd a face plopul mere =i r[chita vi=inele. C`nd a fi bunica fat[ mare. C`nd a ninge =i-a tuna. C`nd a pica frunza de pe brad. C`nd a ploua cu covrigi. C`nd a prinde m`\a pe=te. C`nd arde moara, =i =oarecii se pr[p[desc. C`nd a sta oul ]n cui. C`nd c`nt[ coco=ul, se scoal[ mo=ul. C`nd corabia se ]neac[, =oarecii fug. C`nd dai, c`nd nu iei. C`nd doarme =i p[m`ntul sub om. C`nd e minte, nu se vinde. C`nd e br`nz[, nu-i b[rb`n\[. C`nd este ]n sac, este =i pe mas[. C`nd gr[iesc femeile la izvor, s[ =tii c[-i drept. C`nd iese urzica, se las[ furca. C`nd ]i bine de tr[it, atunci am ]mb[tr`nit. C`nd ]nfloresc salc`mii, nu mai bate bruma. C`nd ]nflore=te m[rul, atunci s[ ]ncepi a ara.

C`nd la str`ns ]i vreme bun[, p`ine mult[ se adun[. C`nd mai bine, c`nd mai r[u, P`n’ ajungi ]n pop`rn[u. C`nd mi-o cre=te iarb[-n barb[. C`nd mi-o cre=te p[r ]n c[lc`ie. C`nd moare ciobanul, se ]mpr[=tie oile. C`nd nici nu g`nde=ti, atunci te tr`nte=te. C`nd o face salcia mere =i r[chita p[tl[gele. C`nd o fi o boab[ de mei =apte lei, Atunci se satur[ copiii t[i. C`nd o prinde m`\a pe=te, +i coada de urs o cre=te. C`nd or ]nflori c[p=unile iarna. C`nd or zbura porcii. C`nd pleci la drum, =tii, dar c`nd ai s[ te ]ntorci, nu po\i chiti. C`nd plou[ ]n luna mai, plugul ]i de aur. C`nd puterea se sf`r=e=te, Inima la ce sluje=te? C`nd seac[ lacul, se vede pe=tele. C`nd se b[teau oamenii cu lipii peste gur[.

15

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

C`nd se culc[ gr`ul, se scoal[ st[p`nul. C`nd se ]nsoar[, nu-i de moar[. C`nd se las[ cea\a jos, Este semn de timp frumos. C`nd se rupe o verig[, tot lan\ul se desface. C`nd se va putea face bort[ ]n ap[. C`nd se vede satul, nu mai trebuie c[ru\a. C`nd s-o ]ntoarce Oltu ]napoi. C`nd s-o mai face mama fat[ mare. C`nd s-o mai ]mpreuna malul [sta cu cel[lalt. C`nd s-or roade furcile p[m`ntului. C`nd =i apele dorm. C`nd te doare p`n’ la os, ui\i s[ mai vorbe=ti frumos. C`nd tragi clopotele la Hotin, s-aude la Ismail. C`nd untdelemnul se ispr[ve=te, candela se istove=te. C`nd va cre=te la cai coarne. C`nd va ]nverzi t`njala. C`nd va ]nvia bunica. C`nd vine apa la gur[, Toate trec peste m[sur[. C`nd vor ]nvia mor\ii.

C`t ai aprinde un chibrit. C`t ai sc[p[ra din amnar. C`t (cum) ar bea o lingur[ de ap[. Ce-am fost ieri nu sunt azi. Ceasul dimine\ii e aurul vie\ii. Ceasul pierdut nu-l ]ntoarce anul. Ce e ast[zi, m`ine nu e. Ce e ]nt`i, nu e pe urm[. Cine are vreme, s[ n-o piarz[. Cine ast[zi r`de, m`ine pl`nge, c[ vremea e nestatornic[. Cine caut[ vreme, pierde vremea. Cine-i vara la ogor, iarna este la obor.. Cine se scoal[ mai de diminea\[ (acela) ajunge mai departe. Cine =tie ce aduce noaptea =i ziua? Cioc`rlia ne preveste=te prim[vara. Cum te-ai gr[bi, dar vremea trece. Cump[r[ la timp =i vei avea la nevoie. Cu o floare nu se face prim[vara. Cu o r`ndunic[ nu se face prim[vara.

16

— Universul, natura —

Cu vremea toate se fac bune. Cu vreme =i cu r[bdare =i frunza de dud se face m[tase. Dac[ nu semeni p[pu=oii la vreme, pune melesteul pe foc. Dac[ nu \i se pleac[ \ie vremea, pleac[-te tu vremii. De c`nd cu potopul lui Noe. De c`nd cu moa=a Eva. De c`nd era lupul c[\el =i m[garul vi\el. De c`nd lumea =i Ardealul. De c`nd mun\ii ca mu=uroaiele =i copacii ca iarba. De c`nd ploua cu c`rna\i. De c`nd s-au l[rgit uli\ele, Au pierit credin\ele. De c`nd se b[teau ur=ii ]n coad[. De c`nd se potcoveau puricii. Dec`t la anul un bou, mai bine ast[zi un ou. Dec`t niciodat[, mai bine mai t`rziu. Dec`t o mie de ani r[i, mai bine unul bun. Dec`t un an nicoval[, mai bine trei zile ciocan. Decembrie m`ntuie anul, dar ]ncepe iarna. De joi p`n[ mai apoi. Diminea\a poart[ aur ]n gur[.

Dup[ furtun[ vine =i vreme bun[. Dup[ vreme rea, =i senin. E anevoie a nimeri vremea la vremea ei. Fata p`n[-i m[rita, Zile negre vei noda. F[urar cu frigul scoate din l[zi c`=tigul. Fie iarna c`t de rece, numai M[r\i=or de-ar trece. Fie iarn[, ori nu fie, numai F[urar nu vie. Fie ori=ic`t de rece, numai F[urar de-ar trece. Fie trei zile, cu cea de alalt[ieri. G`nde=te de azi ce vei m`nca m`ine. Gre=eala unei clipe stric[ bucuria zilelor de apoi. Ianuarie ]ncepe anul, dar ]i mijlocul iernii. Iarna-i col\ de iad =i vara-i col\ de rai. Iarna-i grea, om[tul mare, vai de omul care n-are. Iarna lui Sucil[ (+iu=il[). Iarna nu-i bun[ cu s[racii. Iarna se ]ndulcesc perele acre. Iarna tot sperie vara, dar se tope=te afar[. I-a venit vremea, dar nu i-a venit ceasu(l).

17

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}i cald de casc[ m`\ele. }i frig de crap[ oul corbului. }i ger de ]nghea\[ =i cenu=a ]n vatr[. }n august se v[d lunile de peste an. }nghea\[ =i apa-n cioc. }n luna lui R[pciuni vin copiii la t[ciuni. }ncet-]ncet departe ajungi. }ncetul cu ]ncetul pierzi timpul. }n noiembrie ]=i cump[r[ =i soarele cojoc. }ntoarce cojocul dup[ vreme. }ntru zadar te munce=ti noaptea ziu[ s[ o faci. }n vremea cea mai bun[ ia mantaua cu tine. }n vremea ninsorii se bucur[ lupii. }\i ]nghea\[ (str`nge) c[ma=a ]n spinare. La anul, c`nd a f[ta c`rlanul. La b[tr`ne\e nu se mai prinde minte. La b[tr`ne\e se simte cine nu s-a cru\at la tinere\e. La Cr[ciun se vede dac[-i bun[ nuca. La pa=tele calului. La sf`ntul a=teapt[. Lucrul de ast[zi nu se las[ pe m`ine.

Lucrul la timp f[cut pre\uie=te ]ndoit. Lunge=te-i, Doamne, boala p`n[ s-o coace poama. Mai bine tr[ie=ti pu\in =i bine dec`t mult =i prost. Maiul alege, dac[ p[pu=oi vom culege. Maiul e luna de primblare pentru cel ce-n pung[ n-are. Maiul este luna lui Traist[-n b[\. Martie uscat, prier ud, maiul potrivit, fericit \[ranul care a sem[nat. Mic=uneaua c`t de frumoas[, dar p`n[ ]n var[ nu \ine. Mult[ ap[ a trecut de-atunci. Mult[ z[pad[ — va fi road[. Nici c`t ai da ]n amnar. Nici c`t s[ orbeasc[ un =oarece. Noaptea toat[ vaca-i neagr[. Noapte cu soare nu s-a pomenit. Nu aduce anul c`t aduce ceasul. Nu e praznic ]n toat[ s`mb[ta. Nu-i toat[ ziua duminic[. Nu pierde vremea, ca s[ nu te piarz[ =i ea pe tine. Nu se mai ]ngra=[ porcul ]n ziua lui Ignat.

18

— Universul, natura —

Nu-s vremurile sub c`rma omului, da-i bietul om sub c`rma vremii. Nu =tii diminea\a ce te a=teapt[ seara. Om[tul, oprit iarna, d[ mul\i snopi vara. Orice lucru ]i bun la vremea lui. O zi de prim[var[ hr[ne=te un an. P`n[ nu te love=ti cu capul de pragul cel de sus, nu-l vezi pe cel de jos. P`n[ nu vine prim[vara, nu se face var[. P[rul, c`nd albe=te, Inima se tope=te. Pe c`nd ploua cu c`rna\i =i lipii calde. Pe iarn[ n-o m[n`nc[ lupul. Pe secet[ mare ]i bun[ =i grindina. Prier f[r[ ploaie, cheful \[ranului moaie. Prier prie=te, dar =i jupe=te. Prim[vara-i mama noastr[. Prim[vara nu vine cu colaci ]n coad[. Rabd[ un ceas =i vei tr[i un an. Rev[rsatul zorilor nu \ine toat[ ziua. S[ vii pe la noi c`nd a fi pa=tele joi.

Scoal[-te de diminea\[, dac[ vrei s[-\i lunge=ti via\a. +i-a g[sit vremea a \ese p`nza. +i cea mai frumoas[ diminea\[ are sear[ ]ntunecoas[. +i cu o floare =i cu zece Prim[vara tot se trece. Te-o ]ntreba iarna ce-ai lucrat vara. Te vei la c`nd a ploua, te vei unge c`nd a ninge. Timpul care a trecut nu se mai ]ntoarce. Timpul cump[r[ paiele =i nevoia le vinde. Timpul face =i desface. Timpul ]nva\[ pe aceia ce n-au =coal[. Timpul pierdut nu se mai ]ntoarce. Toamna se num[r[ bobocii. Toat[ ziua bun[ partea-=i adun[. Toate ]=i au vremea lor. Toate lucrurile trebuie s[ vie la vremea lor. Toate-s cu timp =i cu soroc +i ru=inea la al ei loc. Toate-s numai p`n[ la o vreme. Trei zile treap[dul =i un ceas praznicul. Un ceas diminea\a ]i c`t trei dup[ amiaz[.

19

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Un ceas la vreme face c`t o mie la nevreme. Unde ]nsereaz[, nu ziueaz[, =i unde ziueaz[, nu ]nsereaz[. Un om nu-i o \ar[, o zi nu face o var[. Va fi bine =i la var[ cald. Vara cine ]=i c`=tig[, Iarna nu se ]nc`rlig[. Vara-i str`ng[toare, iarna-i m`nc[toare. Vara la umbr[ doarme. Vara-=i r`de ]n nas, iarna-=i pl`nge ]n gur[. Veacul ca un r`u, mereu curge la vale, da ]nd[r[t niciodat[. Vine toamna cea bogat[, de toat[ lumea l[udat[. Vine vara, te-nc[lze=te, Vine iarna, te r[ce=te. Vremea anevoie vine =i fuge numaidec`t. Vremea arat[ pe cel drept, precum =i pe cel nedrept. Vremea a tuturor dasc[l =i ]nv[\[tor este. Vremea de vineri nu \ine. Vremea frumoas[ nu \ine mult[ vreme. Vremea ru=inii nu e trecut[. Vremea str`nsului hot[r[=te soarta anului.

CUPRINS

Vremea toate le g[se=te =i toate le tope=te. Vremea pe toate le rostuie=te. Vremea vine, vremea trece. Vremea vremuie=te, Floarea se p[le=te. Vremea vremuie=te =i omul ]mb[tr`ne=te. Vreme e a r`de, Vreme e a pl`nge. Z[pada ]ngra=[ p[m`ntul. Zilele nu intr[ ]n sac. Ziua bun[ mult[ vreme nu \ine. Ziua bun[ se cunoa=te de diminea\[. Ziua de azi n-o afli m`ine. Ziua mare, lum`nare nu trebuie. FENOMENE ATMOSFERICE, GEOGRAFICE, CLIMATICE ETC. Apa c`nd se umfl[ =i pe mun\i ]i cufund[. Apa c`t de mare vine, piatra tot ]n vad r[m`ne. Apa, c`t de tulbure, tot stinge focul. Apa lin[ face mult noroi, iar cea repede =i pietrele le spal[. Apa lin[ mult te-n=al[. Apa lin[ rupe malul. Apa st[tut[ miroase.

20

— Universul, natura —

Apa trage la matca ei =i omul la teapa lui. Apa trece, pietrele r[m`n. Apa tulbure e bucuria pescarilor. Apa, v`ntu =i gura lumii nu o po\i opri. Apa vine la matca ei. Ap[ limpede p`n’ nu vei vedea, Cea tulbure n-o lep[da. Apele line sunt ad`nci. Apele line sunt am[gitoare. Apele mari ]nghit pe cele mici. Apele mici fac r`urile mari. Are s[ curg[ mult[ ap[ pe g`rl[. Are s[ treac[ mult[ ap[ pe Dun[re. A se da dup[ v`nt. A se sparge ghea\a. A turna (ploua) cu g[leata. C`nd apa se umfl[, =i dealuri afund[. C`nd plou[, nimeni nu v`ntur[. C`t de mic[ pic[tura, =i tot g[ure=te piatra. Ceea ce v`ntul ne-aduce, cur`nd de la noi se duce. Ce v`nt te aduce pe la noi? Cine cade ]n g`rl[, de ploaie nu se mai fere=te.

Cine seam[n[ v`nt, culege furtun[. Cine se teme de brum[, s[ nu s[deasc[ vie. Cu o pic[tur[ (stropitur[) de ploaie p[m`ntul nu se moaie. Dac[ nu e ploaie, fie =i ninsoare. Dac[ nu plou[ ]n mai, Nu se m[n`nc[ m[lai. Dac[ nu =tii ce-i apa, nu te sui ]n luntre. D`mbovi\a ap[ dulce, Cine-o bea nu se mai duce. D`mbovi\a, ap[ rece, Cine-o bea de dor ]i trece. De nu plou[, m[car picur[. De ploaie repede s[ nu te sperii. Dup[ furtun[ vine vreme bun[. Din p`r[ie se face r`ul. Din v`nt a venit, ]n v`nt s-a dus. Dup[ ploaie, =i c[ciul[ de oaie. Dup[ ploaie vine soare. Frig (ger) de crap[ pietrele. G`rla se ceart[ cu marea. Gerul Bobotezei. }n apa ]n care te scalzi, ]n aceea te vei ]neca. }n ap[ lin[ te ]neci u=or.

21

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}i bate v`ntul ]n traist[. }i f[g[duie=te ce nu curge pe ap[. }i ger de crap[ pietrele. }l sufl[ v`ntul. }ntre doi mun\i este o vale. La p[m`ntul ud nu trebuie ap[ mult[. La vale, =i-un firi=or de ap[ vad ]=i sap[. Mai curge apa pe unde a mai curs. Munte cu munte se ]nt`lne=te, Dar om cu om c`nd nici g`nde=te. Muntele nu se teme de om[t. Norul, p`n[ nu se-ngroa=[, furtun[ nu aduce. Parc[ a tunat =i i-a adunat. Parc[ tot ]i plou[ =i ]i ninge. P`n[ nu plou[ nu se fac ciupercile. Pic[tura cea mai de pe urm[ vasul g[ure=te. Pic[tura mic[ roade piatra mare. Pic[tur[ cu pic[tur[ face lacul mare. Ploaia care vine cu putere mare nu dureaz[ mult. Ploaia de diminea\[ e ca hora de babe.

Ploaia din august r[core=te p[durea. Ploaia m[run\ic[ mult[ vreme \ine. R`ul cel mic c`nd se vars[ ]n cel mare ]=i pierde numele. R`ul lin are ap[ afund[. R`ul lin te ]neac[ cur`nd. +i v`nturile la vremea lor sunt foarte trebuincioase. Toate apele ]n mare se vars[ =i marea nu se mai umple. Tot o ap[. Trecui balta, luai alta. Tun[ =i fulger[. Umbl[ gonind v`nturile +i m[sur`nd c`mpurile. Unde vede g`rl[, ]nchide ochii. Va veni apa =i la moara mea. V`nt seam[n[ =i abur va secera. V`ntul aduce, v`ntul duce. V`ntul adun[ norii =i tot v`ntul ]i risipe=te. V`ntul aprinde focul =i tot el ]l stinge. V`ntul arunc[ =i pe cei mai mari copaci la p[m`nt. V`ntul a\`\[ focul =i vorba a\`\[ vrajba. V`ntul bate, c`inii latr[.

22

— Universul, natura —

V`ntul la p[m`nt n-arunc[ buruieni, ci pe cei mai mari copaci. V`rtejul de v`nt adun[ ]mprejur orice ]nainte g[se=te. Vijelia culc[ =i trestia, =i stejarul. Vremea vine, vremea trece, azi e cald =i m`ine rece. Udul de ploaie nu se teme. ROCI, METALE, MINERALE +. A. A nu se alege praful de... Aurul =i ]n glod str[luce=te. Aurul =i ]n gunoi, tot aur r[m`ne. De fierul r[u nici rugina nu se lipe=te. Diamantul se taie cu diamantul. Fier pe fier ascute. Fieru-i fier =i tot ]l m[n`nc[ rugina. Fierul c`t de tare tot se moaie la foc. Focul, c`nd se-ncinge, greu se stinge. Nu e aur tot ce str[luce=te. Nu tot ce str[luce=te ]i aur. Pe o\elul v`rtos rugina ]l tope=te. Piatra care se rostogole=te din loc ]n loc nu prinde mu=chi.

CUPRINS

Piatra c`nd se rostogole=te, multe alte pietre trage dup[ ea. Piatr[ moale anevoie g[se=ti. Rugina moale roade fierul tare. +i aurul, c`t de cinstit, murdal`c ]ntr-]nsul tot s-a g[sit. +i fierul spuze=te ]n fa\a soarelui. FLOR{, FAUN{ ARBORI, ARBU+TI, ERBACEE ETC.

A alege neghina din gr`u. A avea iarba fierului. A drege busuiocul cuiva. A fi busuioc de pus la icoane. A fi ca m[tr[guna l`ng[ trandafir. A fi lemn de tuf[. A pune floricele. A tr[i c`t trosne=te frunza ]n fag. A umbla frunza fr[sinelului. Auzi cum cre=te iarba. Buruiana cre=te =i ]n piatr[. Buruiana proast[ cre=te =i pe pietre.

23

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Buruienile din sem[n[tur[ ]\i iau p`inea de la gur[. Ca iarba de leac. C`nd e un singur pelin pe ima=, de departe se vede. C`nd r[d[cina se usuc[, ramur[ verde pe copac nu se mai urc[. C`te flori sunt pe p[m`nt, Toate se duc ]n morm`nt. Cei mai frumo=i ghiocei prin m[r[cini se g[sesc. Cine culege trandafiri trebuie s[ se-nghimpe. Cine leap[d[ floarea nu simte mirosul ei. Copacul care sc`r\`ie nu cade degrab[. Copacul c`nd se sf[r`m[, +i p-al\ii mici cu el d[r`m[. Copacul cu r[d[cini ad`nci nu se teme de furtun[. Copacul din v`rful muntelui de orice v`nt se clatin[. Copacul dac[ ]nfrunze=te, umbre=te =i pe al\ii. Copacul mare nu se taie dintr-o lovitur[ (a=chie). Copacul t[iat iar[ odr[sle=te. Cu gogo=i de tuf[ nu se-negresc spr`ncenile. Cu un copac nu faci p[dure. Dac[ floarea \i-o p[ze=ti, Rod bun dob`nde=ti.

Dac[ p[durea n-ar da coad[ securei, p[durea n-ar putea fi t[iat[. De departe trandafir, de aproape bor= cu =tir. De flori de cuc. De la copacul c[zut =i babele adun[ cr[cile. Din orice lemn nu se face bucium. Din stejar stejar r[sare. Dintr-un m[r[cine iese un trandafir =i adesea dintr-un trandafir iese un m[r[cine. F[r[ r[d[cini nici pelinul nu cre=te. Fiecare pai are umbra lui. Floarea cea mai frumoas[, dac[ nu e c[utat[, se s[lb[tice=te. Floarea, cum se deschide, se vede ce rod d[. Floarea, p`n[ n-o pui la nas, n-o cuno=ti ce miros are. Floare la ureche. Flori frumoase sunt multe, dar nu toate au miros dulce. Florile trandafirului se scutur[, dar spinii r[m`n. Iarba ]n ograd[ e s[r[cie-n cas[. Iarba rea nu piere. }n cea mai bun[ gr[din[ g[se=ti buruieni.

24

— Universul, natura —

}n copacul f[r[ road[ nimeni nu zv`rle cu pietre. Lemnul care se ]ndoie=te e mai bun dec`t cel care se rupe. Lemnul str`mb focul ]l ]ndreapt[. Mai mul\i m[r[cini dec`t trandafiri. Nici salcia cerc de bute, nici nerodul om de frunte. Nici salcia pom, nici dezm[\atul om. Nu e p[dure f[r[ usc[turi. Nu e trandafir f[r[ spini. Oric`t de nalt s[ fie copacul, frunzele cad tot pe p[m`nt. Orice lemn ]=i are viermele s[u. P[durea-i mare, dar securea-i tare. P[durea nu se sperie de cel care pune multe lemne ]n c[ru\[. Pe l`ng[ lemnul uscat arde =i cel verde. Plopul ]i ]nalt, dar umbr[ nu face. Plopul mare are =i crengi uscate. Pomul p[dure\ p[dure\e poame scoate. Pomul se cunoa=te din road[ =i omul din minte neroad[. R[d[cina \ine crengile.

CUPRINS

Salcia, c`t s[ c[zne=ti, Pom nu po\i s-o altoie=ti. Salcia nu se face pe dealuri.. Sub copacul frumos mul\i se ad[postesc. Sub frunza cea mai proast[, se g[se=te poam[ coapt[. +i stejarul ]i mare, dar ghinda la porci o d[m. +i plopul e ]nalt, dar ]l spurc[ ciorile. Tot copacul de la r[d[cin[ se usuc[. To\i copacii ]nfrunzesc, dar nu to\i dau roade. Trestia care se pleac[ v`ntului, niciodat[ nu se fr`nge. PLANTE DE CULTUR{

Adesea para cea mai bun[ pic[-n gura porcului. Altoiul face pomul pom =i =coala omul om. Bobi\[ cu bobi\[ se umple sacul. Bob num[rat. Cire=ele trec, da’ obrazul r[m`ne. De m[rul cel copt se bucur[ to\i. Din pomul bun road[ bun[ se face. Doar n-am m`ncat ceapacioarei.

25

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Fiecare gr[unte are f[in[, dar are =i t[r`\[. Fructul, dac[ se desprinde de pom, ]napoi nu se mai ]ntoarce. Fructul nu cade departe de pom. La pomul l[udat s[ nu te duci cu sacul. Mai to\i copacii ]nfloresc, dar nu to\i rodesc. Mare pagub[-n ciuperci. M[rul nu cade departe de r[d[cin[. M[lura din gr`u se alege la r`u. M[rul cel frumos ]l m[n`nc[ porcii. Merele putrede stric[ pe cele bune. Merele se stric[ unul de la altul. Nu e gr`u f[r[ neghin[. Nu o dat[ se altoie=te pomul =i se culege roada. Oric`t de nalt s[ fie copacul, frunzele tot pe p[m`nt cad. Para dup[ ce se coace trebuie s[ caz[ (cad[). Para bun[ pic[-n gura scroafei. P[cat de floare c[-i ]n spini. Pe deasupra m[r frumos, da-n[untru vierm[nos.

Pentru frag[ =i frunza \i-e drag[. P-]ntre gr`u m[lura cre=te. Plopul c`t ]i de ]nalt =i tot ]l clatin[ v`ntul. Plopul e destul de mare, dar pe d`nsul poame n-are. Plopu-i pomu-[l mai voinic, dar nu-i bun nici d-un otic! Plopul nu face pere, nici r[chita vi=inele. Poama coapt[ nu se caut[ dup[ fa\[, ci dup[ dulcea\[. Pomii cu mult rod ramurile =i le pierd. Pomul dup[ road[ se cunoa=te. Pomul neroditor se taie =i ]n foc s-arunc[. Se m[rit[ pom[tul cu gr[dina. Spicul plin st[ aplecat. Spicu-nc[rcat e aplecat, [l gol e ridicat. Spun nucile c[ din rodul lor sunt migdalele. Strici orzul pe g`=te. Tot bostanul cu s`mburii lui merge devale. Varza nu se ]nvoalve cu o foaie. Via cere sap[ ad`nc[ =i deas[, ca s[ ne dea nou[ leac de via\[.

26

— Universul, natura —

Via zice: „Vezi-m[, c[ s[ te v[d =i eu pe tine.“ Vi\a de vie tot ]nvie, cea de boz pic[ jos. Vi\a ce n-aduce rod se taie. ANIMALE, P{S{RI ETC.

A ajunge nici cal, nici m[gar. A ajuns lupul de jocul c`inilor. A ajuns oul mai cuminte ca g[ina. A avea apuc[turi de vulpe =i suflet de lup. A avea burt[ de vi\el s[rac. A avea curaj de curc[ beat[. A avea casa cucului. A avea ]mbletul c`inelui. A avea ochi de lup. A b[ga musca-n lapte. A c[lca =arpele pe coad[. A c[uta iepuri ]n biseric[. A cere lapte de la o vac[ stearp[. A cre=te pui de n[p`rc[. Acu din alt[ parte c`nt[ cucul. A cui e iapa, e =i m`nzul. A cui e vaca s[-=i \ie vi\elul. A da iepurele la ima=. A da n[val[ ca porcul. A da oile ]n paza lupului. A da strechea ]n cineva.

CUPRINS

A dat peste mierea ursului. A da vrabia din m`n[ pe cioara din par. A dormi iepure=te. A duce c`inii la ap[. A face br`nz[ de pup[z[. A face din iepure leu. A face din \`n\ar arm[sar. A f[cut puiul aripi. A fi cal de b[taie. A fi cal de d`rval[. A fi (a ajunge) cal de po=te. A fi cap de cuc. A fi c`ine cu oala-n cap. A fi c`ine de u=i multe. A fi c`ine plouat. A fi coad[ la (de) c`ine. A fi cuc. A fi cuc =i alt[ pas[re. A fi cu g[rg[uni ]n cap. A fi cu g`sca-n barb[. A fi cu musca pe c[ciul[. A fi cu ochi de lup =i urechi de vulpe. A fi g`sc[ de jumulit. A fi iepure de hotar. A fi iepure de nou[zeci de hotare. A fi lup b[tr`n. A fi m`\[ bl`nd[. A fi oaie ]ntre lupi.

27

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A fi o g[rg[ri\[. A fi rugumat de vac[. A fi =iret ca oaia. A fi vrabie b[tr`n[. A fi vulpe b[tr`n[. A fi vac[ de muls. A fugi de c`ini =i a da peste lupi. A fugi de lup =i a da peste urs. A fugi iepure=te. A g[si g`sc[ de jumulit. A ]mp[ca (a p[stra) capra =i varza. A intra m`nzul ]n cineva. A intrat ]n borta =arpelui. A intrat lupul ]n co=ar. A intrat vulpea ]n sac. A i se n[z[ri cai verzi pe pere\i. A-i veni cuiva musca la nas. A ]nc[leca pe la coada calului. A ]nc[lzi =arpele la s`n. A ]nchide lupul ]n staulul oilor. A ]nv[\a g`sca s[ ]noate. A ]nv[\a vulturul s[ zboare. Albina are =i miere, are =i fiere. Albina cea bun[ nu se pune pe o floare ve=tejit[. Albina e cuminte c`t ai minte.

Albina te duce la miere =i musca la sc`rn[. A lua dou[ piei de pe un c`rlan. A lua purcica de coad[. A m`na porcii la jir. A m`ncat cucul cire=i. A murit boul =-a r[pus jugul. A murit g`sca care f[cea ou[le mari. A nu face purici ]ntr-un loc. A nu fi bun nici de ciori. A nu mai face boi b[l\a\i. A pa=te bobocii. Ap[r[-m[ de g[ini, c[ de c`ini nu m[ tem. A poruncit c`inelui =i c`inele pisicii =i pisica =oarecelui, iar =oarecele de coad[ =i-a at`rnat porunca. A prinde cu m`\a-n sac. A prinde prepeli\a de coad[. A prins cioc`rlanul de coad[. A prins lupul (vulpea) la ran[. Apuc[-l pe porc de urechi, c[ mai tare va \ipa. A r[m`ne ca c`inele de-a nim[nui. A r[m`ne vi\el ]ntreg. Arde casa =i =oarecii-=i iau masa.

28

— Universul, natura —

Are v[z de lup =i auz de vulpe. Are gustul mu=telor. Are ochi de vultur. Are =i el omenie ca c[\eaua lui Ilie. Ariciul cu me=te=ug se prinde, =i vrabia cu mei. Ar ]mpu=ca iepurele, dar n-are cine i-l presura cu sare pe coad[. Arm[sarul c`nd ]mb[tr`ne=te, ajunge la r`=ni\[. A sc[pa porcii ]n p[pu=oi. A sc[pa porcii ]n \arin[. A scoate (oaia) din gura lupului. Ascult[ cucul p`n[ ]\i c`nt[. A se aduna ca albinele la miere. A se arunca ]n gura lupilor. A se ascunde ]n bort[ de =arpe. A se pune musca cu m[garul. A se uita ca la urs. A se v`r] ca musca la ran[. A se zbate ca m`\a ]n sac. A speria lupul cu pielea oii. Asta-i alt[ g`sc[ (zeam[, br`nz[, c[ciul[). A strica orzul pe g`=te.

A tr`ntorilor urlete a albinelor sunete astup[. A=a ia =i ursu(l) ca=u(l). A =edea ca c`inele ]n t`rg. A =edea clo=c[. A =edea cuc. A t[cea chitic. A tr[i ca broasca sub roat[. A tr[i ca m`\a cu =oarecele. A tr[i ca pe=tele ]n ap[. A tr[i ca viermele ]n r[d[cina hreanului. A trece ca g`sca prin ap[. A \ine lupul de urechi. A \ine prepeli\a de coad[. A \ine ursul de coad[. A umbla calea m`nzului. A umbla cu m`\a-n sac. A umbla dup[ cai mor\i. A umbla dup[ cai mor\i s[ le iei potcoavele. Ba e ra\[, ba-i r[\oi. Bat[-l cucul! Bate hloaba s[ priceap[ iapa. Bate =aua s[ se priceap[ iapa. Belciug de aur la r`tul porcului. Bivoli\a este neagr[, dar laptele ei este alb.

29

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Bivolul nu se teme de purice. Bobocii ]nva\[ g`=tele a ]nota. Bobocii vor s[ duc[ g`=tele la p[scut. Boii ar[ =i caii m[n`nc[. Boii b[tr`ni fac brazda dreapt[. Boii uni\i la p[=une, lupul nu-i poate r[pune. Boul are limb[ mare, dar nu gr[ie=te. Boul cu bivolul anevoie trag la jug. Boul hr[nit nu se culc[ pe brazd[. Bou la bou rage, prost la prost trage. Boul nu treier[ cu gura legat[. Boul se leag[ de coarne =i omul de limb[. Br`nza de capr[ stric[ =i pe cea de oaie. Br`nz[ de iepure. Broasca mic[ face gur[ mare. Broasca s-a m`niat pe balt[. Bufni\a nu cloce=te privighetori. Cal de b[taie. Calu-i bun =i ]nv[\at, r[u c[l[re\ l-a ]nc[lecat. Calu-i g`ndul omului.

Calul bun se cunoa=te ]n mers, omul bun se cunoa=te ]n prietenie. Calul bun se vinde din grajd. Calul de dar nu se caut[ ]n gur[. Calul e cu patru picioare =i tot se-mpiedic[. Calul este aripa omului. Calul merge la iesle, nu ieslea la cal. Calul potcovit niciodat[ nu lunec[ pe ghea\[. Calul r`ios g[se=te copacul scor\os. Calul se cat[ de din\i =i omul se cat[ de p[rin\i. Calul singur nu =tie s[-=i aleag[ drumul. Calul trage la traista cu ov[s =i omul la cr`=ma cu vin ales. Calului s[-i dai m`ncare cu sacul =i s[-l m`i ca pe dracul. Calul unde se tr`nte=te, acolo bate-l. Ca m[garul celor trei fra\i. Capra care zbiar[ o m`nc[ lupul. Capra c`t de b[tr`n[, vrea s[ ling[ =i ea sare. Capra, c`t de r`ioas[, tot \ine coada sus. Capra e vaca s[racului.

30

— Universul, natura —

Capra nu merge de bun[ voie la iarmaroc. Capra roade unde o legi. Capra sare masa, iada sare casa. Capra face, oaia trage. Caprei ]i pic[ coada de r`ie =i ea tot sus o \ine. Capul m[garului nu albe=te niciodat[. Ca s[ ard[ =oarecii, nu da foc morii. Cat`rii cu mult mai buni dec`t m[garii cei mai buni. Ca ursul la prisac[. C[mila, cerc`nd coarne, urechile =i-a pierdut. C[prioara, orice frunz[ g[se=te, cu aceea se hr[ne=te. C`ine de dou[ u=i. C`inele b[tr`n de nimic nu-i bun. C`inele care latr[ nu mu=c[. C`inele care latr[ nu mu=c[ pe furi=. C`inele care s-a ]n\eles cu lupii, nu p[ze=te turma. C`inele, c[-i c`ine, dar =i el ]=i ia lumea ]n cap de la o vreme. C`inele c`nd are s[ turbeze ]ncepe s[ urle cu o s[pt[m`n[ ]nainte. C`inele c`nd e mai s[tul turb[.

C`inele ce st[ la buc[t[rie nu e pentru v`n[torie. C`inele, de este c`ine, +i tot opre=te pe m`ine. C`inele de st`rvuri nu moare. C`inele fl[m`nd viseaz[ oase. C`inele flocos numai lui ]=i \ine cald. C`inele fuge nu de-mbuc[tur[, ci de zbur[tur[. C`inele ]mb[tr`ne=te de drum =i (iar) nebunul de grija altora. C`inele latr[, ho\ul tace =i fur[. C`inele latr[, iar lupul tace =i face. C`inele latr[, ursul merge. C`inele mic p`n[ la b[tr`ne\e-i c[\elu=. C`inele mort nu mai mu=c[. C`inele neam\ului m[n`nc[ =i mere p[dure\e. C`inele nu fuge de colac, dar de ciomag. C`inele nu intr[ dac[ nu-i u=a deschis[. C`inele op[rit fuge =i de ap[ rece. C`inele pe lup de g`t l-apuc[, iar pe porc de ureche. C`inele s[tul nu degeaba fuge de la u=a st[p`nului.

31

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

C`inele toat[ iarna ]=i face cas[, iar vara se duce la umbr[. C`inelui care zace nici m[m[ligu\a nu-i place. C`ine pe c`ine latr[ =i nici unul nu aude. C`inii latr[, ursul joac[. C`inii latr[, v`ntul bate. C`nd ai pisic[ b[tr`n[, =oarecii-n cas[-\i fac st`n[. C`nd ai vreo grab[, atuncea se sperie calul. C`nd ar face toate mu=tele miere, ar fi pe to\i pere\ii faguri. C`nd ar fi dup[ corbi, to\i caii ar fi mor\i. C`nd ar fi pe pofta c`inilor, n-ar r[m`ne vite-n sat. C`nd avem ]n cas[ sm`nt`n[, s[ ne p[zim de m`\a b[tr`n[. C`nd c`inii vegheaz[, lupii nu cuteaz[. C`nd e bolnav leul, iepurii ]i sar ]n spinare. C`nd g`=tele (g[inile) p[zesc stratul, pu\in r[m`ne gr[dinarului. C`nd joac[ m[gari ]mpreun[ , Se stric[ vremea cea bun[. C`nd mor vitele de boal[, toate javrele se ]ngra=[.

C`nd pisica nu-i acas[, =oarecii joac[ pe mas[. C`nd seac[ lacul, se vede pe=tele. C`nd se bat cap ]n cap berbecii, numai oaie s[ nu fii! C`nd se cose=te calul de picioarele de dinapoi, s[-i dai ]n cap potcovarului; c`nd se cose=te de picioarele de dinainte, s[-i dai ]n cap calului. C`nd se ive=te lupul, vulpea ]=i caut[ gaura. C`nd se tund oile, tremur[ mieii. C`nd taurii se bat ]n balt[, broa=tele pe mal salt[. C`nd vezi doi iepuri, uit[ de unul; c`nd vezi trei, uit[ de doi. C`nd zburd[ m[garii, se stric[ vremea. C`t de bl`nd s[ fie motanul, tot zg`rie c`nd se m`nie. Ce a m`ncat lupul, e bun m`ncat. Ce ar mai fi dac[ ar juca ursu de bun[ voie. Cei din neam =oricesc tot saci ciuruiesc. Ce intr[ ]n gura lupului, anevoie iese. Ce na=te din m`\[, =oareci m[n`nc[.

32

— Universul, natura —

Ce na=te din ogar, tot iepuri prinde. Ce vierme te roade la inim[? Cine c`inele =i-l iube=te, n-are fric[ de t`lhari. Cine e mu=cat de =arpe, se p[ze=te =i de =op`rl[. Cine-i azi purcel, porc se face m`ine. Cine ]ncalec[ m[garul, trebuie s[-i sufere =i n[ravul. Cine n-are g[ini, de vulpe nu se p[ze=te. Cine purcei hr[ne=te, porci va avea. Cine se face oaie, ]l m[n`nc[ lupii. Cine se ia dup[ musc[, ajunge la b[legar. Cine se simte cu musca pe c[ciul[, n-are hodin[ lini=tit[. Cine tr[ie=te la un loc cu porcii, miroase r[u la to\i c`inii. Cine umbl[ dup[ doi iepuri, nu prinde nici unul. Cine vrea s[ se fac[ oaie, se g[se=te cine s[-l despoaie. Cine vrea s[ miluiasc[ un c`ine, g[se=te c`teva f[r`mituri ]n cas[. Cioc`rlia cu prim[vara =i r`ndunica cu vara. Cioar[ alb[ nu se poate.

Cioara e tot cioar[, ia pruna =i zboar[. Cioara ]n loc de privighetoare nu se poate vinde. Cioar[ la cioar[ trage. Cioar[ m`ndr[ =i fl[m`nd[. Clo=ca cu ou[ multe nici un pui nu scoate. Coco=easc[-se g[ina unde a vrea, numai s[ se ou[ acas[. Coco=ul care c`nt[ toat[ noaptea, ]l m[n`nc[ vulpea. Coco=ul c`nt[ =i sub covat[. Corbii simt hoitul de departe. Corb la corb nu scoate ochii. Corbul niciodat[ nu aduce veste bun[. Corbul numai la oameni mor\i scoate ochii, iar lingu=itorii la cei vii. Cucul c`nt[, iar lene=ul st[ =i num[r[. Cucul c`nt[, te-asurze=te, Vrabia ou[le cloce=te. Cucul ]=i c`nt[ numele. Cucul, p`n[ nu vede mugur, nu c`nt[.. Cu fuga nu prinzi iepurele. Cu miere se prind mu=tele. Cu o r`ndunic[ nu se face prim[var[. Cu o vac[ singur[ nu faci ciread[.

33

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cu papuci ]n picioare nu prinde pisica =oarecele. Cu pui =i cu ou[ =i cu clo=c[ gras[ nu po\i fi. Cu r`ma mic[ se prinde pe=tele mare. Curc[ plouat[. Cu un chitic, tot calic. Cu un gr[unte nu se ]ngra=[ g[ina. Cu un rac, tot s[rac. Dac[ ar cre=te mintea pe toate c[r[rile, ar pa=te-o =i m[garii. Dac[ ar face coco=ul ou[, ar fi g[in[. Dac[ ar face toate mu=tele miere, s-ar g[si faguri =i sub coada calului. Dac[ c`inele se ]nva\[ vara dup[ c[ru\[, se ia =i iarna dup[ sanie. Dac[ g[ina ar c`nta „cucurigu”, ar fi cuco=. Dac[ lupul s-ar teme de ploaie, ar purta manta. D-aia n-are ursu coad[ =i vulpea d-abia o duce. D[ voie porcului ]mprejurul stogului c[ el se suie deasupra. De aceea ursul n-are coad[. Dec`t o s[pt[m`n[ vrabie, mai bine o zi =oim. Dec`t un an cioar[, mai bine =oim o var[.

De lupul b[tr`n c`inii ]=i bat joc. De multe ori dintr-o iap[ bun[ iese un cat`r. Departe coteiul de iepure. De pe un bou nu po\i lua dou[ piei. De s-ar teme lumea de vr[bii, n-ar sem[na m[lai. De te latr[ vreun c`ine, astup[-i gura cu p`ine. De unde nu g`nde=ti, d-acolo sare iepurele. Din coad[ de c`ine sit[ de m[tase nu faci. Doi c`ini nu se-mpac[ la un os. Dou[ m`\e-n sac nu ]ncap. Dup[ c`ntec se cunoa=te pas[rea cea mai dulce. Dup[ ce leul moare, mul\i se g[sesc s[-l jupoaie. Dup[ gheare se cunoa=te leul. E c`t un \`n\ar =i se crede arm[sar. E mai mare porcul dec`t cote\ul. Fiecare m[gar cu povara lui. Fiecare oaie ]=i duce l`na ei. Fiecare pas[re cu pana ei se laud[. Fiecare vierme g[se=te borticica lui. Floare la ureche.

34

— Universul, natura —

Foamea gone=te pe lup din p[dure. Fur[ oul de sub g[in[ =i vi\elul din vac[. Furnica, c`nd ]i vine moartea, scoate aripi =i zboar[. Furnica, c`t e de mic[, dac[ o calci pe picior se ]ntoarce =i ea s[ te mu=te. Furnic[ cu furnic[, fie c`t de mic[, face mare mu=uroi. Furnica ]=i str`nge hran[ de cu var[ pentru iarn[. G[ina b[tr`n[ face zama bun[. G[ina b[tr`n[ face zama bun[, dar =i zama de pui proast[ nu-i. G[ina care c`nt[ nu ou[. G[ina care c`r`ie de cu sar[, nu face ou a doua zi. G[ina care cloce=te niciodat[ nu e gras[. G[ina care cotcodoce=te mult nu face ou[. G[ina c`nd va oua, aude o mahala. G[ina cu gr[untele umple gu=a de bucate. G[ina, cum face oul, la clocit g`nde=te. G[ina cur[tur[ viseaz[ =i vrabia mei. G[ina ]naintea coco=ului nu c`nt[.

G[ina, nu se poate cu dou[ — =i cu pui =i cu ou[. G[ina p`n’ nu scurm[ nu se \ine s[tul[. G[ina p-un ou face at`ta zgomot, c`t o aude vulpea. G[ina se hr[ne=te de unde scurm[. G[ina vecinului totdeauna-i curc[. Ghici, boule, pricepe-te, m[garule. Glasul m[garului nu se aude ]n cer. Greierele ]n vremea agoniselei c`nt[ =i iarna cere s[ se ]mprumute. Greu ]i s[ ]mpaci oaia cu lupul. Hr[ne=te-l pe lup c`t l-ai hr[ni, el tot la p[dure se trage. I-a c`ntat cucul ]n fa\[. I-a ie=it lupul ]nainte. I-a ie=it ursu-n cale =i-i pare c[ pu=ca-i moale. I-a m`ncat cioara colacul. I-a ouat g[ina-n c[ciul[. Iapa fl[m`nd[ ]=i uit[ de m`nzi. Iepura=ul nu-i fricos, numai c[ se cam d[ la dos. Iepurele, de unde sare, urm[ n-are.

35

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Iepurele din frigare e mai bun dec`t gliganul din p[dure. Iepurele ]n culcu=ul s[u se-nvesele=te. Iepuroaica fat[ =i iepurele de inim[ se vaiet[. Iese ca =arpele la drum. }i ca =i c`inele ]n carul cu spini. }i ca un c`ine \inut ]n lan\. }i c`nt[ puricele ]n ureche. }i mai ]nv[\at puiul dec`t cioara. }i mai h`tru oul dec`t g[ina. }i m[n`nc[ ra\ele din buzunar. }i pare m`\a c`t ursul. }i url[ c`inii la cas[. }nchide lupul ]n st`n[. }n co=ul gol nu-=i fac =oarecii cuib. }ncuie grajdul, dup[ ce i-a m`ncat lupii boii. }ntr-un sat f[r[ c`ini buni de paz[, mul\i musafiri nepofti\i s-ar plimba. Jivinelor le st[ bine ]n p[dure =i oamenilor ]ntre oameni. Joac[ ursul prin vecini. La b[tr`ne\e s-a c[lug[rit motanul. La calul n[r[vit, pinten ascu\it.

Lac de ar fi, broa=te sunt destule. La f`n mai mult dec`t la aur pofte=te m[garul. La lupul mort c`inii nu latr[. La m`ncare lup =i la treab[ iepure. La m`ncare lup =i la treab[ vulpe. La munte m[garul e mai bun ca arm[sarul. L-a mu=cat albina de limb[. L-a mu=cat =arpele de inim[. Lapte de cuc. La t`rg nu se vinde pe=tele r[mas ]n ap[. L[custa-i mititic[, dar tare mult stric[. L[custe nes[tule sunt ]n \ar[ destule. L`na cea bun[ prin spini r[m`ne. Leag[ prietenie cu c`inele, numai nu l[sa b`ta din m`n[. Legea — ca p`nza de p[ianjen: t[unul o sparge, iar musca se prinde. Leoaica numai un pui face, =i bun. Leul nu prinde mu=te. Leul nu se uit[ c`nd ]l latr[ un c[\el.

36

— Universul, natura —

Leului nu i-a fost ciud[ c[ l-a lovit v`n[torul, ci c[ l-a lovit m[garul. Limba boului e mare, dar nu poate gr[i. Lipsa pisicilor, bucuria =oarecilor. Lup ]mbr[cat ]n piele de oaie. Lupii nu se m[n`nc[ ]ntre d`n=ii. Lupii se \in dup[ oi =i corbii dup[ hoit. Lupul, c`nd ]i fl[m`nd, =i din ochi ]i fur[ oaia ciobanului. Lupul, c`nd ]mb[tr`ne=te, ]l latr[ =i c`inii. Lupul, c`nd ]mb[tr`ne=te, =i =oarecii ]ncalec[ pe el. Lupul, c`nd vrea s[ se apropie de turm[, latr[ ca c`inii, p`n[ prinde oaia. Lupul cioban =i capra gr[dinar. Lupul cu mielul nu pot pa=te ]mpreun[. Lupul cu slugi nu face g`tul gros. Lupul ]=i pierde m[selele, dar nu obiceiurile. Lupul ]=i schimb[ p[rul, dar n[ravul ba. Lupul moare de b[tr`n =i de rele tot e bun.

Lupul nu caut[ c[ oile sunt num[rate. Lupul nu m[n`nc[, c`t stric[. Lupul pl[te=te cu pielea lui oaia m`ncat[. Lupul s-ascunde de multe ori sub piele de oaie. Lupul s[tul =i oaia cu doi miei. Lupului b[tr`n ]i plac mieii tineri. Lupului d-aceea ]i este ceafa groas[, pentru c[ singur ]=i g[te=te de mas[. Lupul, unde a m`ncat mielul, nou[ ani cearc[ a-=i g[si hrana. Lupul, unde a m`ncat oaia, a trep[dat nou[ ani. Mai bine o zi coco=, dec`t o var[ g[in[. Mai bine un m[gar care te poart[ dec`t un cal care te tr`nte=te. Maimu\ei fes ]i lipse=te. Mare-i puterea boului, dar =i un copil ]i pune funia-n coarne. M[garul c`nd bole=te, atunci numai nu-\i munce=te. M[garul duce povara altuia. M[gar s-a dus, m[gar s-a ]ntors.

37

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

M[n`nci, calule, orz? M`\a bl`nd[ zg`rie r[u. M`\a c`nd ]mb[tr`ne=te, =oareci mititei dore=te. M`\a cu clopo\ei nu prinde =oareci. M`\a, dac[ nu ajunge la sl[nin[, zice c[ pute. M`\a ]ngr[=at[ nu prinde =oareci. Mielul bl`nd suge la dou[ oi. Miluie=te c`inele, de vrei s[ nu te mu=te. Moartea lupului — s[n[tatea oilor. Moartea pisicilor — bucuria =oarecilor. Molia pe t[cute roade chilimul. Motanului b[tr`n ]i plac puii de =oareci. Mul\i c`ini latr[ pe urs, dar nici unul nu-l mu=c[. Musca c`nd ]=i v`r[ capul ]n miere, acolo =i-l las[. Musca, de=i nu mu=c[ tare, tot \i-aduce sup[rare. Musca trece prin flori =i se pune pe toate sc`rnele.. Nici cal, nici m[gar. Nici curc[, nici curcan. Nici din c`ine sl[nin[, nici din c[\ea sm`nt`n[.

Nici oaia cu doi miei, nici lupul fl[m`nd. Nici oaie ]ntre lupi, nici lup ]ntre oi (s[ nu fii). Nici o fric[ de furnic[, de \`n\ar — nici habar. Nu bea porcul ap[ din ulcior. Nu crede capra c[ nu va roade pomul. Nu-i numai un c`ine scurt de coad[. Nu-i place m`\ei pe=tele. Nu ]i sunt to\i boii acas[. Nu ]mbia c`inele cu colaci! Nu ]nt[r`ta viesparul, c[ te mu=c[ mai r[u dec`t albinele. Nu se ]ntov[r[=e=te albina cu tr`ntorul. Nu se mai v`r[ g[ina ]n oul din care a ie=it. Nu te speria de c`inele care latr[, ci de cel care se apropie pe furi=. Nu tot ce zboar[ se m[n`nc[. Nu trezi =arpele care doarme. Oaia care nu poate s[-=i \ie l`na trebuie t[iat[. Oaia care r[m`ne de turm[, o m[n`nc[ lupii. Oaia, c`t de hoa\[ ar fi, nime n-o va b[nui.

38

— Universul, natura —

Oaia se duce la scai, nu scaiul la oaie. Oaia unde pa=te, acolo ]=i pierde l`na. Oare ce musc[ te-a mu=cat? Ochii de oaie, da inima de lup. Oile gr[mad[ merg, iar caprele se aleg. Omul la tinere\e ca calul f[r[ fr`u. O oaie r`ioas[ stric[ toat[ turma. Oric`t[ ap[ bea un pe=te, toat[ o scoate pe urechi. Orice cal ajunge gloab[. Osul gol nici c`inii nu-l rod. Parc[ are orbul g[inilor. Parc[ gr[iesc g`=tele. Pas[rea ]n cuibul s[u nu piere. Pas[rea-n aer, c`rti\a-n p[m`nt =i lene=ul ]n rugin[ tr[ie=te. Pas[rea se cunoa=te dup[ c`ntec, =i omul dup[ vorb[. Pas[rea se prinde cu gr[un\e, omul cu minciunile. Pas[rea viclean[ d[ singur[ ]n la\. P[duchele le=inat mai tare pi=c[. P[s[rile fripte nu se g[sesc ]n parii gardului.

P[ze=te g`=tele c`nd se spovede=te vulpea. P`n[ treci g`rla, spui m[garului =i „mo=ule”. Pe cal s[ nu-l crezi c[ nu te-a tr`nti, pe c`ine — c[ nu te-a mu=ca. Pe caii cei buni ]i m[n`nc[ hamul. Pe dinafar[ miel se vede, pe din[untru lup ]ntreg. Pe lup mul\i c`ini ]l latr[, dar pu\ini ]l ]ncol\esc. Pe lup nu-l crede nimeni c[-i fl[m`nd. Pe lup picioarele-l hr[nesc. Pentru be-he-he ]i pr[p[di =i pe me-he-he. Pe m[gar unde-l legi, acolo r[m`ne. Pentru capr[ o p[\e=te oaia. Pentru carnea lupului trebuie din\i de c`ine. Pentru o musc[ ]=i d[ palme. Pentru pizma= g[ina vecinului totdeauna e curc[. Pentru un purice nu azv`rli plapuma ]n foc. Pe leul mort =i =oarecii se ca\[r[. Pe unde sunt turme bl`nzi, sunt =i lupi mereu fl[m`nzi. Pe unde trece lupul, i se cunoa=te urma.

39

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Pe=tele caut[ unde-i mai ad`nc, iar omul — unde-i mai bine. Pe=tele cel mare ]nghite pe cel mic. Pe=tele cu ap[ nu se pr[je=te. Pe=tele de la cap se-mpute. Pe=tele mare cu ]mbuc[tur[ mic[ se prinde. Pe=te, pe=te, m[m[liga pr[p[de=te. Pic[, par[ m[l[ia\[, ]n gura lui N[t[flea\[. Pisica, cum o dai, tot ]n picioare cade. Pisica r`zg`iat[ nu prinde =oareci niciodat[. Porc la porc cel mai curat se pare, =i m[gar la m[gar cel cu glas mai frumos. Porcul, dac[ se satur[, r[stoarn[ treuca. Porcul ]l ba\i =i el zice c[-l scarpini. Porcul, ori ]ncotro face, lui tot noroiul ]i place; din ce e nu-l po\i preface. Porcul str`nge untur[ pentru al\ii. Porcul tot str`nge, se-ngra=[ bine, dar pentru al\ii, nu pentru sine. Porcului, dac[-i pui s`rm[-n bot, nu r`m[. Porcului ]i place ]n glod, iar be\ivului ]n cr`=m[.

Porumbeii nu zboar[ frip\i ]n gur[. Puica se cunoa=te dup[ creast[. Puii care vor s[ zboare ]nainte de vreme, cad =i se pr[p[desc. Puricele c`t de mic, dar sare c`t o c[prioar[. Racul ]nainte nicicum se-nva\[ a merge. Racul nu-=i schimb[ mersul. Ra\[ de=elat[. R[u i-a c`ntat cucul. R`de ra\a de balt[ =i baba de fat[. Roiul care matca p[r[se=te u=or se pr[p[de=te. S-a dus bou =i s-a ]ntors vac[. S-a dus c`ine surd la v`nat. S-a dus lupul s[ ]ngr[deasc[ st`na =i vulpea s[ ]ngrijeasc[ g[in[ria. Se ceart[ pe umbra m[garului. Se pune \`n\arul cu m[garul. Se risipesc ca puii de pot`rniche. Se scoate miere din orice floare. Se sf[desc ca vr[biile pe m[laiul altora.

40

— Universul, natura —

Se str`nge ca melcul ]n coaja lui. +ade pielea ursului ]n t`rg =i ursul ]n p[dure. +arpele, c`nd ]l doare capul, iese la drum. +arpele c`t de mult ]l vei m`ng`ia, el tot te va mu=ca. +arpele nu-=i arat[ niciodat[ coada ]nainte. +arpele p`n[ nu-l calci, nu te mu=c[. +arpele p`n[ nu-l calci pe coad[, nu se-ntoarce s[ te mu=te. +arpele se prinde cu m`na nebunului. +i c`inele iese din iarn[, dar numai pielea lui =tie cum. +i cel mai tare stejar la topor se pleac[. +i cu oile toate =i cu lupii prieteni nu se poate. +i cu porcul gras ]n b[t[tur[ =i cu sl[nina-n pod nu se poate. +i dintr-o iap[ urs[reasc[ poate ie=i o dat[ un arm[sar boieresc. +i lupul s[tul =i mielul ]ntreg nu se poate. +i lupul s[tul =i oaia ]ntreag[.

+i m[garul are patru picioare, dar nu e cal. +i m[garul c`teodat[ bini=or =i el se poart[. +i m[garul se vinde tot ]n oborul arm[sarilor. +i o g[in[ chioar[ scurm`nd g[se=te c`teodat[ m[rg[ritare. +i p[ianjenul \ese p`nz[, dar din p`nza lui nu se fac haine. +i pentru calul =chiop se g[se=te surugiu. +i pisicii ]i place pe=tele, dar c`nd trece puntea ]nchide ochii. +i porcul m`nc[ jirul, da nu se poate sui ]n fag dup[ el. +i r`ma, c`nd o calci, ridic[ capul s[ te mu=te. +oarecelui nu-i lipse=te, C[ din vreme-=i gr[m[de=te. +oarecii, c`nd au pace cu pisica, se primejduiesc bucatele. +oarecii =i fierul ]l rod. Toat[ fiara-=i are lupul ei. Toat[ pas[rea pe limba ei piere. Toat[ vaca vi\elul ]=i linge. Tot boul l-am m`ncat =i la coad[ ne-am ostenit. Tot coco=ul pe gunoiul lui c`nt[.

41

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Tot un cuc nu ne c`nt[ ]n toat[ vremea. To\i c`inii bat, iar el =ede-n pat. Trage ca =i calul la iesle. Trage n[dejde ca ursul de coad[. Tr[ie=te, murgule, p`n[ la Pa=ti, Ca s[-\i dau iarb[ verde s[ pa=ti. Tr[ie=ti cu lupii, urli ca lupii. |ara-i plin[ de nevoi =i vulturii — furi la miei. |`n\arul crede c[ el duce carul. |`n\arul cu c`nt[ri te s[rut[. |`n\arul pi=c[ arm[sarul. |ine capra de coarne =i jur[ c[-i =ut[. Unde a s[rit capra, sare =i iada. Unde c`nt[ coco=i mul\i, acolo ]nt`rzie a se face ziu[. Unde lipse=te p[unul, cioara se pare pas[rea cea mai frumoas[. Unde nu e iarb[ verde, nu pasc oile. Unde nu e pisic[, =oarecii steag ridic[. Unde nu sunt boi, ieslele sunt curate.

Unde umbl[ c`rti\a, i se cunosc urmele. Unde vulpea nu ajunge, zice c[-i ajunge. Ur`t[ pas[re este aceea care ]=i spurc[ cuibul. Urma lupului de a c`inelui pu\in se osebe=te. Ursu-i ]n p[dure =i-i vinde pielea ]n t`rg. Ursul, c`nd n-are de m`ncare, ]=i mu=c[ din labe. Ursul nu joac[ de bun[ voie. Vaca bun[ din ocol se vinde. Vaca care d[ cu piciorul ]n doni\[ poate s[ nu fie l[ptoas[. Vaca rea d[ cu piciorul c`nd umple ciub[ru(l). Vac[ la cas[ — laptele-i pe mas[. Vac[ pe vac[ se linge =i porc pe porc se scarpin[. Vaci n-avem, br`nz[ m`nc[m. Vai de dobitoc c`nd nu-l vede st[p`nul. Vai de oaia ce nu-=i poate duce l`na! Vai de pas[rea ce scap[ din colivie =i cade ]n la\! Vai de t`rla f[r[ c`ini =i de casa f[r[ st[p`ni.

42

— Universul, natura —

Vierme se g[se=te =i-n morm`nt de piatr[. Viespea dup[ ce miere nu face, mai =i ]mpunge. Vita se culc[ cu un ban =i se scoal[ cu doi. Vitei care treier[ nu i se leag[ gura. Vitele se adap[ cu ap[ =i oamenii cu vorbe ad`nci. Vi\el s-a n[scut, bou a murit. Vorbe=ti de lup =i lupu-i la u=[. Vrabia-i tot pui, dar dracul o =tie de c`nd este. Vrabia ]i pui toat[ via\a ei. Vrabia m[lai viseaz[ =i lene=ul praznic. Vulpea a m`ncat mierea, iar lupul trage durerea. Vulpea b[tr`n[ nu se prinde cu p[s[ruicile mici.

Vulpea care doarme nu prinde g[ini. Vulpea c`nd n-ajunge la struguri zice c[ sunt acri. Vulpea c`nd n-ajunge la g[ini zice c[ sunt sp`nzurate. Vulpea c`nd se prinde, se prinde de c`te patru picioare. Vulpea, dup[ ce a ]mb[tr`nit, s-a f[cut g[in[ri\[. Vulpea dup[ moarte de cojocari are parte. Vulpea g[ini viseaz[. Vulpea moart[-n cale o vezi =i tot parc[ nu o crezi. Vulpea nu se teme de v`n[torul care se laud[ seara. Vulpea putere ca leul nu are, dar cu vicleniile ei ]ntrece puterea leului. Vulturul c`nd ]i tai penele r[m`ne de batjocur[. Z[bala de argint nu face mai bun calul.

43

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

OMUL

OMUL }N GENERAL, B{RBATUL

Mai bine s[ fii o dat[ om, dec`t de dou[ ori nimic.

A fi o dat[ om. A fi un om =i jum[tate A vorbit =i nea Ion, c[ este =i el om. Bine c[ nu a dat Dumnezeu omului mai multe guri. Ce drac mai mare, mai r[u =i mai f[r[ inim[ dec`t omul? Chipul omului e oglinda sufletului. Dac[ omul cade, ]i piere =i umbra. De-ar =ti omul ce-ar p[\i, nici din cas[ n-ar ie=i. De la omul cinstit e destul un cuv`nt. Dup[ poam[ se cunoa=te pomul, =i dup[ fapt[ omul. Fapta bun[ laud[ pe om. Fereasc[ Dumnezeu pe om de gura satului. Fericit omul care se mul\ume=te cu ceva mai pu\in dec`t are. G[si om me=te=ugos a-i ciopli obrazul gros. La voie bun[ oamenii s-adun[.

Nu averea face pe om, ci omul averea. Nu ]ntotdeauna ]i a=a cum vrea omul. Numai omul r[u la inim[ poate vorbi pe al\ii de r[u. Nu se cump[r[ omul pe c[ciul[. Nu tot omul e om. Oamenii buni te ]nva\[ s[ duci ap[ =i cu ciurul. Oamenii ]n sat nu ]ntreab[ de casa frumosului, da de-a mintiosului. Oamenii se cunosc dup[ ochi. Om bun, dar cu n[ravul dracului. Om cu dare de m`n[. Om de cuv`nt. Om de paie. Om drept cu funia-n traist[. Om ]n trup destul de mare =i minte de copil are. Om la om trage n[dejde. Omul alunec[ lesne la vale.

44

— Omul —

Omul are dou[ urechi =i o limb[: de dou[ ori mai multe s[ auzim dec`t s[ vorbim. Omul are un dulce =i un amar. Omul ast[zi este, m`ine nu-i. Omul b[tr`n =i nebun, leag[-l de gard =i-i d[ f`n. Omul bl`nd ca apa lin[. Omul bl`nd fuge de g`lceav[. Omul bl`nd ]ncape oriunde. Omul bun e ca p`inea cea de gr`u. Omul bun nu are du=mani. Omul calic =i fudul =i lui Dumnezeu i-i ur`t. Omul calic =i obraznic merge nepoftit la praznic. Omul ca lum`narea, c`nd lumineaz[, atunci se sf`r=e=te. Omul ca oul, cum ]l atingi ]ndat[ se sparge. Omul care este harnic totdeauna are praznic. Omul care-i prost n-are nici un rost. Omul caut[ leac unde simte c[-l doare. Omul, c`nd e s[ se ]nece, se aga\[ =i de un pai. Omul, c`nd ]mb[tr`ne=te, copil[re=te. Omul, c`nd ]=i pierde drumul, nu g[se=te nici c[rarea.

Omul, c`nd n-are ce lucra, ]=i face de lucru. Omul, c`nd n-are ce s[ m[n`nce, m[n`nc[ =i pui frip\i. Omul, c`nd se boln[ve=te, cel mai mic ]i porunce=te. Omul, c`nd se porne=te, =tie, da c`nd a veni — ba. Omul, c`nd se pricopse=te, la ai s[i nu se g`nde=te. Omul, c`t ]l la=i, at`ta se ]ntinde. Omul, c`t tr[ie=te, du=manii-i spore=te. Omul cel mai iscusit uneori e p[c[lit. Omul cu me=te=ug nu piere. Omul cu me=te=ug tr[ie=te din bel=ug. Omul cuminte ]=i vede de treab[. Omul cuminte lini=te aduce. Omul cu n[dejde ]i tare ca o\elul. Omul cu pagub[ e =i cu p[cate. Omul cu =tiin\[ are poc[in\[. Omul cu toate se deprinde, numai s[ vreie. Omul dac[ se p[ze=te =i Dumnezeu ]l grije=te. Omul dator de multe ori trebuie s[ mint[.

45

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Omul, d`nd peste nevoie, multe face f[r[ voie. Omul de ce-i place, de aceea se ]ngra=[. Omul de n-ar ofta, cu totul s-ar venina. Omul de nimic nu se teme ca de b[taie. Omul de omenie crede omului de omenie. Omul de omenie se afl[ la greu. Omul de=tept cump[r[ vara sanie =i iarna c[ru\[. Omul dup[ grai, ca clopotul dup[ sunet, ]ndat[ se cunoa=te. Omul e ca un pu\ cu ap[: cu c`t face mai mult bine, cu at`t mai mult ]i vine. Omul e dator c`nd nu e dator nimic. Omul e dator s[ cerce =i bune =i rele. Omul e dator s[ munceasc[, s[ nu-l g[seasc[ moartea =ez`nd. Omul e dator s[-=i m[soare lungul nasului. Omul e n[scut s[ umble, =i pas[rea — s[ zboare. Omul este ca oaia, lesne se ia dup[ altul. Omul este mai slab ca o floare =i mai tare ca o piatr[.

Omul este nes[\ios: cu c`t are, tot ar vrea s[ mai aib[. Omul este tare ca fierul =i slab ca oul. Omul face banii, nu banii pe om. Omul f[r[ amici e ca st`nga f[r[ dreapta. Omul f[r[ boi e ca robul legat de m`ini. Omul f[r[ du=mani, ca r`ul f[r[ bolovani. Omul f[r[ muiere, ca un om f[r[ c[ma=[. Omul f[r[ noroc e ca t[m`ia f[r[ foc. Omul f[r[ so\ie, ca o cas[ pustie. Omul fricos totdeauna umbl[ cu gheata ]n s`n. Omul harnic caut[ a aduna la bog[\ii ca furnica la mu=uroi. Omul harnic n-are praznic. Omul harnic pl`nge nu de s[r[cie, ci de s[n[tate, ea e avu\ie. Omul inimos ca un pom frumos: el te umbre=te, el te hr[ne=te, el te ]nc[lze=te. Omul inimos e ca un pom frumos. Omul ]n copil[rie lesne-nva\[ orice fie.

46

— Omul —

Omul ]n lume c`t tr[ie=te ca fusul se ]nv`rte=te, de aceea orice gre=eal[ lesne de el se lipe=te. Omul ]=i schimb[ mintea ca o hain[-n toate zilele. Omul la m`nie cade-n nebunie. Omul la nevoie se cunoa=te. Omul la nevoie se prinde =i de ascu\i=ul s[biei. Omul la r[u alearg[ cu arm[sarul =i la bine merge cu carul. Omul lung e rar la carne. Omul moare, dar faptele sale se pomenesc ]n veci. Omul muncitor e ca un pom roditor. Omul nebun g[se=te de lucru. Omul nep[\it chiar v[z`nd nu vede. Omul nevoia= se ]neac[ pe uscat. Omul nu caut[ ce-i ]n inim[, ci ce-i ]n gur[. Omul nu iese cu dosul la oameni, ci cu obrazul. Omul numai o dat[-n via\[ d[ cu norocul fa\[. Omul nu se pricopse=te p`n[ nu munce=te. Omul nu tr[ie=te s[ m[n`nce, ci m[n`nc[ s[ tr[iasc[.

Omul oric`t tr[ie=te, ]nv[\`nd se folose=te. Omul poate pov[\ui pe altul, dar pe sine niciodat[. Omul prea bun e nebun. Omul prost bun odor la cas[ a fost. Omul prost crede tot. Omul prost, dac[ nu e fudul, nu are nici un haz. Omul prost tot de necaz a fost =i va fi c`t va tr[i. Omul r[u \i-e frate la cr`=m[ =i str[in la pagub[. Omul s[ poarte n[dragii =i femeiea — fustele. Omul s[rac are oglind[ mic[, dar se vede tot ]n ea. Omul s[rac e tot de r`s. Omul s[rac tot de necaz a fost. Omul seam[n[ cu apa – dac[ st[ mult, se stric[. Omul se culc[ unde-i moale. Omul se deprinde cu r[ul ca viermele ]n hrean. Omul se ]ndreapt[ dup[ oameni. Omul se \ine de cuv`nt =i boul de coarne. Omul sfin\e=te locul, nu locul pe om. Omul =ade l`ng[ un gard =i tot m[tur[ ]mprejur.

47

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Omul trage la om =i dobitocul la dobitoc. Omul trage la teap[ =i apoi la matc[. Omul tr[ie=te cu speran\a. Omului cu st[ruin\[ toate ]i sunt cu putin\[. Omului doar coarne-i lipsesc. Omului ]i plac toate, dar s[ le road[ nu poate. Omului ]n\elept sfaturile-i sunt zadarnice. P[catele-s pe oameni, nu pe butuci. Pe om ]n via\[ p[\aniile-l ]nva\[. Pe omul bun ]l calc[ =i vacile. Pe omul bun nici c`inii nu-l latr[. Scump ]i omul, ieftin ]i omul. Tot omul bun prinde carne. Tot omul, c`nd e t`n[r, e frumos. Tot omul e dator s[ \ie o dat[ satul de vorb[. Tot omul e ]mp[rat ]n casa lui. Tot omul gre=e=te. Tot omul tr[ie=te pentru sine. Una spune omul =i alta face Domnul.

CUPRINS

LUMEA , SOCIETATEA (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) Dac[ n-ar fi pove=ti ]n lume, cum ar tr[i biata lume? De c`nd ]i lumea. Gura lumii =i borta v`ntului nu po\i astupa. Lumea-i mare =i cap[t n-are. Lumea nu-i c`t se vede prin fereastr[. Lumea nu-i numai c`t se vede cu ochii. Lumea nu s-a f[cut ]ntr-o zi. FEMEIA Bine este s[ ascul\i =i sfatul unei neveste. Casa e cas[, c`nd ai o gospodin[ ]n cas[. Cur[\enia este darul de c[petenie al femeii. Femeia bun[ e plug de aur ]n casa omului. Femeia cinstit[ e soarele casei. Muierea cu ochi frumo=i pe to\i ]i face voio=i. Muierea curat[ de miros te-mbat[. Muierea ]n\eleapt[, coroana b[rbatului.

48

— Omul —

Muierea t`n[r[, ca vinul nou fierbe. Nevasta nu e c`rp[ s[ o desco=i =i s[ o lepezi. Nu toate femeile cu cheile ]n br`u sunt gospodine. FIZICUL UMAN (p[r\ile corpului — tematic[ unitar[) A avea gura slobod[. A avea urechi lungi. A c[dea ]n palm[. A cr[pa fierea ]n cineva. A da din coad[. A dat urechile la p[scut. A duce de nas. A fi bra\ul drept al cuiva. A fi cap sec. A fi cu dou[ fe\e. A fi cu inima ]mp[cat[. A fi cu ochii ]n patru. A fierbe s`ngele ]n cineva. A fi tare de cap. A fi u=or de cap. A freca chelia cuiva. A-i l[sa cuiva gura ap[. A-i r`de musta\a. A-i s[ri inima din loc. A-i veni cuiva inima la loc. Ales pe spr`ncean[.

CUPRINS

A-l lua gura pe dinainte. A lua (cam) peste picior. A m`nca capul cuiva. A m`nca palma pe cineva. A muri de inim[ rea. A nu avea la inim[ pe cineva. A o lua la mustea\[. A o lua la picior. A pune um[rul. A r[m`ne cu buzele umflate. A s[ri din piele. A sc[pa cu fa\a curat[. A se duce cu c[lc`iele ]nainte. A se l[sa pe-o ureche. A se sui ]n capul cuiva. A se =terge pe bot. A i se t[ia cuiva picioarele. A se topi d-a-n-picioarele. A se uita ]n gura cuiva. A sta cu bra\ele ]ncruci=ate. A sta ]n capul oaselor. A suci capul cuiva. A-=i bate picioarele. A-=i c[lca pe inim[. A-=i cunoa=te lungul nasului. A-=i face de cap. A-=i lega capul. A-=i linge degetele. A-=i lua ]n cap. A-=i pierde capul. A-=i pl`nge ]n pumn.

49

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A-=i r[ci gura degeaba. A t[ia ca din\ii babei. A trage cu urechea. A trage de limb[. A umbla cu nasul pe sus. A unge ochii cuiva. A vorbi cu dou[ guri. A vorbi cu jum[tate de gur[. Bun de gur[. Buzele cele mute vorbesc pe t[cute. Capul face, capul trage. Casc[ gura c`t po\i ]nghi\i. C`nd va face sp`nul barb[. C`t ai clipi din ochi. Chelul lesne se tunde. Cine are urechi, s[ aud[! Cine n-are cap, nu-l doare. Cine n-are cap, s[ aib[ picioare. Cu ochii ]n patru. Cu obrazul curat. Cu un g`nd s[ se duc[, cu zece nu. D[ din m`ini s[ nu te ]neci. Din b[ierile inimii. Doi ochi v[d mai bine dec`t unul. Du=manul cel mai aproape omului este limba, =i prietenul cel mai dulce tot ea. E numai gura de el.

Este tare de urechi c[ n-are dou[ perechi. Fiecare este st[p`n pe capul lui. Fiecare =tie unde-l doare m[seaua. Fugi\i, c[lc`ie, c[ v[ calc! Gura ]ndulce=te, gura am[r[=te. Gura lumii nu o po\i opri. Gura mereu cur[\at[, de dureri este cru\at[. Gura nu cere chirie, poate vorbi orice fie. Gura t[cut[ nu umbl[ b[tut[. I s-au aprins c[lc`iele. }i mai mare urechea cea pe care iese, dec`t aceea pe care intr[. }ntre patru ochi. L-a luat gura pe dinainte. Limba c`nd gre=e=te, adev[rul gr[ie=te. Limba dulce mult aduce. Limba ]ndulce=te, limba am[re=te. Limba lung[ u=or se scurt[. Limba nu asud[. Limba tocme=te, limba stric[. Mai bine cu capul netuns dec`t cu el t[iat.

50

— Omul —

M`na care d[ nu se mu=c[. M`na omului tot c[tre el trage. Nici c`t ]i negru sub unghie. Nici ]n coate nu m[ doare. Nici ]n ruptul capului. Nu dorm to\i c`\i au ochii ]nchi=i. Ochii care nu se v[d se uit[. Ochii ]n\eleptului v[d mai departe. Parc[ umbl[ cu ochii lega\i. Patru ochi v[d mai bine dec`t doi. Pe-o ureche intr[ =i pe alta iese. Pe sub m`n[. Pe urechea cu care aude s-a culcat, c[-n aialalt[ de auzit s-a l[sat. Pielea groas[ greu se dube=te. Pielea rea =i r[p[noas[ ori o bate ori o las[.

CUPRINS

P{R|ILE CORPULUI (tematic[ complex[)

Barba las[ s[ se duc[, capul s[ tr[iasc[. Barb[ lung[, minte scurt[. Bine zice mo= Arvinte: vai de cap unde nu-i minte. Bra\e multe aduc mai mult[ road[. Bucate noi ]n gur[ veche. Burta omului n-are fereastr[ s[ se vad[ ce e ]n ea. Cap ai, minte ce-\i mai trebuie. Capul cel t`mpit hodoroge=te ca un butoi dogit. Capul face, trupul trage. Capul f[r[ griji c`t un bostan cre=te. Capul iscusit la vreme de nevoie se cunoa=te. Capul s[ fie s[n[tos, c[ belelele curg g`rl[. Ce are ]n m`n[ are =i-n gur[. Ce intr[-n gur[ nu e p[cat, ci Rabd[ inim[ =i taci, c[ tu ceea ce iese din gur[, aceea e mare p[cat. toate mi le faci. Ce spui la ureche, ]n p[dure Rabd[ inim[ =i taci, ce-ai se aude. f[cut s[ nu mai faci. Chelului nu-i trebuie ap[ Stomacul plin nu ]nva\[ bu- mult[. curos. Chip frumos la un cap prost. +i-a f[cut nasul m[tur[. Cinci degete la o m`n[ =i nu +i f[r[ cap =i f[r[ picioare. seam[n[ unul cu altul.

51

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cine are barb[, s[-=i cumpere =i pieptene. Cine nu deschide ochii, deschide punga. Cine scuip[ ]n v`nt, ]=i scuip[ barba. Cire=ele trec, dar obrazul r[m`ne. Coada cap c`nd ajunge crede c[ poate ]mpunge. Cu capul nu spargi zidul. Cu limba po\i face r[ul cel mai mare. C-un picior ]n groap[ =i cu altul afar[. Cu obrazul gros =i seme\ =i cu gur[ de orbe\. Cu o falc[ ]n cer =i alta ]n p[m`nt. Dac[ ai picioare, cat[-le =i ]nc[l\are. Dai un deget =i-\i ia m`na toat[. Degetele s[-mi tr[iasc[, inele se g[sesc. De multe ori ai gur[ =i n-ai limb[. De multe ori limba taie mai r[u dec`t sabia. De nu era nasul beleai obrazul. Din gur[ te unge, =i din inim[ te frige. Din inim[ rea, r[u g`nd purcede.

Dintele c`nd te doare, cu cle=tele se domoale. Din\ii i-au ie=it, mai sunt ochii. Doar nu-s tuns, nici ras pe cap. Dup[ ce-\i deger[ urechea degeaba mai pui c[ciul[. Dup[ gur[, lingur[. E b[tut la cap, tocmai ca un \ap. Fierbe s`ngele ]n el, ca ]ntr-un rac mort. G`ndul nebunului — la cap[tul p[m`ntului. Gura aduce ura. Gura de om =i de c`ine caut[ aceea=i p`ine. Gura desfr`nat[ mai tare alearg[ dec`t piatra din deal r[sturnat[. Gura e ca apa =i v`ntul: greu se opre=te. Gura nu cere chirie, poate vorbi orice fie. Gura omului numai p[m`ntul o astup[. Gura omului sparge cet[\i. Gura pripone=te m`na. Gura rea, inim[ rea. Gura sacului o legi, da a satului niciodat[. Gura se satur[, dar ochii niciodat[. Gura taie mai mult dec`t sabia.

52

— Omul —

Gura vorbe=te adev[rul =i minciuna. Gura zice, v`ntul duce. Gur[ mult[, treab[ pu\in[. I-a c[zut inima ]n c[lc`i. I-a f[cut capul oboroac[. I-a s[rit \and[ra-n nas. Inima c`nd se-nvesele=te, fa\a ]nflore=te. Inima s[n[toas[ este via\a trupului. Inima =i limba sunt de o palm[ una de alta. I se bate limba-n gur[ ca (=i) calicii la poman[. I se face gura pung[. }i cere =i lui inima mere acre. }i crap[ pielea de al dracului ce-i. }i e gura pus[ la loc r[u. }i joac[ =oarecii-n c[lc`ie. }i merge gura ca meli\a. }i merge gura ca o moar[ hodorogit[. }i tremur[ m`inile de mult ce a dat de poman[. }i umbl[ gura ca o moar[ (stricat[). }ncearc[ marea cu degetul. }nt`i capul s[ g`ndeasc[ =-apoi limba s[ vorbeasc[. }=i pune gura ]n pod. La a=a cap, a=a c[ciul[.

La a=a obraz, a=a brici. Lacrimile moaie de multe ori =i pietrele. La m[seaua care te doare, te love=te limba mai des. Laud[-m[ gur[, c[ \i-oi da friptur[, c[ de nu m[-i l[uda, nici m`ncare nu \i-oi da. Laud[-te gur[, c[ al\ii nu sendur[. La urechi mari nu trebuie cercei. Lesne a at`rna tigva de coad[, dar anevoie a o purta. Limba e dulce ca mierea =i amar[ ca fierea. Limba-i lucreaz[ ]naintea capului. Limba nebunului este o moar[ f[r[ gr[un\e. Limba nu are oase, se ]ndoaie dup[ g`nd. Limba oase n-are, dar oase sf[r`m[. Limba oase n-are, dar unde atinge, doare. Limba rea este cu\it cu dou[ t[i=uri. Limba scap[-n gur[, spatele r[m`ne la m[sur[. Limba ta e capul t[u. Limba taie mai r[u ca sabia. Lui ]i cre=te barba =i sub d`nsul iarba.

53

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Lung ]n m`n[, scurt ]n v`n[. Mai aproape-i pielea dec`t c[ma=a. Mai bine s[ cred ochii dec`t urechile. Mai bine s[ pierzi un deget dec`t m`na toat[. Mai credincio=i ochii dec`t urechile. Marea c[ e mare =i ]nc[ are fund, dar inima omului! M`na altuia nu te scarpin[ cum ]\i place. M`na care nu =tie s[ scrie d[ vina pe condei. M`na delicat[ sapa nu poart[. Mintea nu se cump[r[ cu bani. Multe m`ini fac sarcina mai u=oar[. Mur[ ]n gur[. Noaptea ochi n-are. Nu ceea ce intr[-n gur[ spurc[ pe om, ci ceea ce iese din gur[. Nu e carne f[r[ oase. Nu pune degetul ]ntre ciocan =i nicoval[. Obrazului f[r[ nas ]i st[ r[u. Ochii sperie, picioarele bucur[. Ochii sunt oglinda inimii.

Ochii sunt oglinda sufletului. Ochii v[d, inima cere, dar e r[u c`nd n-ai putere. Ochi pentru ochi =i dinte pentru dinte. Ochiul omului e rupt din mare. O m`n[ spal[ pe alta =i am`ndou[ — obrazul. Orice fir de p[r ]=i are umbra lui. Parc[ se bat calicii la gura lui. P[rul c`nd albe=te, inima se tope=te. P`ntecele se satur[, dar ochii — niciodat[. P`ntecele se umple =i cu paie =i cu f`n. Pe cap bun st[ bine =i o c[ciul[ rupt[. Pere\ii au urechi =i str[zile ochi. Pe unde iese graiul, ias[ =i sufletul. Plini de barb[ =i goi de minte. Se obloje=te la nas, ca s[-i treac[ de deget. Stomacul cel tare =i pietre mistuie=te. Sub m[nu=[ st[ ascuns[ =i cea mai ur`t[ m`n[.

54

— Omul —

CUPRINS

Cinstea-i cum =i-o face omul. Cinstea-i mai scump[ dec`t toate. Cinstea-i pas[re s[lbatic[ — dac[ o scapi, n-o mai prinzi. Cinstea ]i r[splata muncii. Cinstea nu se cump[r[, nici nu se vinde. Cinstea odat[ pierdut[, greu se cap[t[ iar[. Cinstea pre\ n-are, fericit e cel ce-o are. Cinstea se adun[ greu, dar se risipe=te u=or. Cinstea se c`=tig[ prin munc[ =i fapte bune. Cinstea =i h[rnicia — iat[ omenia. Cinste dai, cinste ai. Cinste dai, cinste g[se=ti. Ho\ul ]=i bate joc de cinste, dar CINSTE, ONESTITATE la nevoie o cer=e=te. (tematic[ unitar[ =i mixt[, Lucrul cel mai scump e cinscombinat[ cu alte tea, dar ce folos — unii o v`nd elemente) prea ieftin. Bani au mul\i, ]ns[ cinste n-au Pe omul cinstit nici capul nu-l to\i. doare. Cinstea cu ru=inea nu pot sta ]mpreun[. Cinstea e cea mai mare avere a omului. Cinstea f[r[ bani e s[r[cie goal[.

+ede cu capul pe tipsie. +i-a f[cut nasul m[tur[. +i capul de ]mp[rat tot cu sabia e t[iat. +i nasul miroase florile cele mai frumoase =i din el iese zeama cea mai ur`t[. Taci, limb[, c[ nu te doare capul. Tot obrazul ]=i are necazul. |ine capul jos, da inima sus. Unde nu-i cap, vai de picioare. Un picior s[n[tos e mai cu putin\[ dec`t dou[ catalige. Vai de cap, c`nd talpa-i m`ncat[ p`n’ la os. Vai de picioarele care poart[ cap nebun. Zic`nd numai: „miere”, gura nu se face dulce.

55

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}NV{|{TUR{, +TIIN|{ DE CARTE (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) A avea patru clase =i un coridor. Acela-i mai s[rac, care n-are ]nv[\[tur[. A da (cuiva) o =coal[ bun[. A fi cu buche. A fi om cu carte. A fi plin de carte. Ai carte, ai parte; n-ai carte, n-ai parte. A ]nv[\a ce-au uitat al\ii. A ]nv[\a ]nseamn[ a munci. A ]nv[\a niciodat[ nu e t`rziu. A lega cartea de gard. A m`nca c[r\ile cu m[m[lig[. A nu se l[sa dat la =coal[ (de c[tre cineva). A nu =ti o boab[ de carte. A scrie pe ap[. A se \ine de buchia c[r\ii. A se uita ]n carte ca pe ap[. A spune ca de pe carte. A =ti c`te ]n lun[ =i ]n stele. A =ti =i la deal =i la vale. A =ti =i toaca din cer. A te ]nv[\a minte. Banii nu aduc ]nv[\[tur[, ci ]nv[\[tura aduce bani.

CUPRINS

Cel ce caut[ =tiin\a caut[ via\a. Cel mai bun ]nv[\[tor este p[\ania. Ce n-a ]nv[\at Ioni\[, nu mai ]nva\[ Ion. Ce =tii, nu duci ]n spate. Cine are carte, are-n via\[ parte. Cine ]nva\[ la tinere\e, se odihne=te la b[tr`ne\e. Cine munce=te =i ]nva\[, devine om de=tept ]n via\[. Cine nu ]nva\[ la tinere\e, va pl`nge la b[tr`ne\e. Cine =tie carte, ajunge departe. Cine =tie carte, are patru ochi. Cu c`t mai multe vezi, cu at`t mai multe ]nve\i. Cu ]nv[\[tura omul nu moare de foame. Cuno=tin\ele multe cu r[bdare se adun[. Dac[-i mai =ti de toate, ]mb[tr`ne=ti f[r[ vreme. D[sc[li\a s[r[cie ]nva\[ pe om meserie. Dec`t ar fi un sac de carte =i-o m`n[ de minte, mai bine o m`n[ de carte =i un sac de minte. De cine nu ]nva\[, relele se aga\[.

56

— Omul —

Degeaba ai tr[it, dac[ nimic n-ai citit. Doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar ierbile ]n c`mp le are. E bine s[ fii ]nv[\at, dar =i umblat. E bine s[ ]nve\i chiar de la du=mani. F[r[ silin\[ nu-i =tiin\[. }nva\[ de mititel, c[ \i-a fi mai u=urel. }nv[\[tura dat[ r[u se sparge ]n capul t[u. }nv[\[tura e cea mai bun[ avu\ie. }nv[\[tura e lumin[ ce-\i face via\a mai senin[. }nv[\[tura mintea ]mbog[\e=te, iar ne=tiin\a o s[r[ce=te. }nv[\[tura nu se c`=tig[ cu bani, dar se c`=tig[ cu ani. }nv[\ul are =i dezv[\. }nve\i ]nv[\`nd pe al\ii. La un car de ]nv[\[tur[ e bun[ =i o lingur[ de minte. La un car de ]nv[\[tur[ trebuie zece care de minte. Lesne e a ]nv[\a, greu a face. Mai multe =tie Stan P[\itul, dec`t to\i c[rturarii. M`na care nu =tie s[ scrie d[ vina pe creion. Me=te=ugul cere vreme =i ]nv[\[tura r[bdare.

Me=te=ugul vreme cere, nu se-nva\[ din vedere. Multe gre=e=ti, multe ]nve\i. Mult umbli — mult ]nve\i. N-am ]nv[\at carte, =i tot am m`ncat s[rat. Nevoia ]nva\[ pe om =i nuiaua pe copil. Nimenea nu poate s[ zic[: „acum le =tiu pe toate“. Nimeni nu se na=te ]nv[\at. Nu c`te =tii, ci cum le =tii. Nu cine tr[ie=te =tie multe, da’ cine ]nva\[. Nu e ]nv[\at cel ce cite=te, ci cel ce =tie ce cite=te. Nu e omul niciodat[ b[tr`n, c`nd e vorba de ]nv[\[tur[. Nu e orfan cel f[r[ tat[ =i f[r[ mam[, ci cel f[r[ ]nv[\[tur[. Nu e r[u omul s[ =tie. Nu ]nv[\[m pentru =coal[, dar ]nv[\[m pentru via\[. Nu s[ gr[ie=ti, ci cum s[ gr[ie=ti s[ te sile=ti a ]nv[\a. Oamenii cei buni te-or ]nv[\a s[ duci ap[ =i cu ciurul. O carte aleas[ e un bun prieten. Om cu carte. Omul care =tie carte, de toate are parte. Omul c`t tr[ie=te ]nva\[ =i tot ne]nv[\at moare .

57

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Omul f[r[ ]nv[\[tur[ e ca p[m`ntul f[r[ ud[tur[. Omul ]nv[\at are stea ]n frunte. Omul ]nv[\at, dar nep[\it, e ca pu=ca f[r[ praf. Omul ]nv[\at poart[ ]ntotdeauna averea cu d`nsul. Omul ne]nv[\at e ca un copac ne]ngrijit. Omului cu ]nv[\[tur[ ]i curge miere din gur[. P`n[ nu dai cu capul de to\i pere\ii, nu te ]ndrep\i. Poart[ condei la ureche, ca s[ se ar[te ]nv[\at. Practica bate gramatica. Precum apa inima \i-o r[core=te, a=a =i ]nv[\[tura mintea \i-o limpeze=te. R[d[cina ]nv[\[turii e amar[, dar rodul ei e dulce. S[ ]nve\i pentru tine, dar s[ =tii =i pentru al\ii. S[ nu te ru=inezi a ]nv[\a ceva =i de la cel mai mic. +coala este locul unde ]\i \e=i norocul. +coala face omul om =-altoiul pomul pom. +i cel ]nv[\at moare ne]nv[\at. +tie carte p`n[ la genunchiul broa=tei.

CUPRINS

+tie multe, dar m[runte. +tie =i el o m`n[ de carte =-un sac de minciuni. +tiin\a este hrana sufletului. +tiin\a f[clia adev[rului este. Toat[ lumea este o =coal[. Toat[ lumea s[ te ]nve\e, dar din minte s[ nu-\i ie=i. Ucenicul vrea s[ ]nve\e pe dasc[l. Unde =coala se ive=te, p[m`ntul se-mbog[\e=te. Vorbele pl[cute ]nmul\esc ]nv[\[tura. Vremea ]nva\[ pe cei ce n-au ]nv[\[tur[. }N|ELEPCIUNE, SOCOTEAL{, MINTE (tematic[ unitar[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) A avea clavir la cap. A avea glagore ]n cap. A avea gr[un\e ]n dohotni\[. A avea mintea lui Solomon. A avea un car de minte. A avea un ochi dup[ ceaf[. A fi ascu\it la minte. A fi copt la minte. A fi cu scaun la cap.

58

— Omul —

A fi cu stea ]n frunte. A fi ]n toat[ mintea. A fi om cu bour ]n frunte. Capul iscusit la vreme de nevoie se cunoa=te. Cel ]n\elept ]nva\[ din ]n=el[ciunea cea dint`i. Chibzuin\a e sor[ cu iscusin\a. Cine are minte, nu se amestec[ ]n g`lceava altora. Cine p[gube=te, se ]n\elep\e=te. Cugetul bun e cea mai moale pern[. Cugetul curat nici se d[, nici se ia. Foaie verde-a bobului, scump[-i mintea omului. Gura ]n\eleptului c`nd se deschide, tu ]nchide pe a ta. Inima ]n\eleptului e ]n limb[ =i a nebunului ]n gur[. }n\eleptul adun[ =i prostul risipe=te. }n\eleptul f[g[duie=te =i nebunul trage n[dejde. }n\eleptul ]nv`rte=te de =apte ori limba ]n gur[ ]nainte de a vorbi. }n\eleptul tace =i face. La un car de minte e bine s[ fie =i un dram de noroc.

CUPRINS

Mai mult[ ]n\elepciune g[se=ti ]n fe\ele cele ur`te, dec`t ]n cele frumoase. Mintea domne=te, mintea ’mp[r[\e=te. Mintea nu-i dat[ tuturor. Ochii ]n\eleptului v[d mai departe. Omul ]n\elept face ce poate, nu ce vrea. Omul ]n\elept ]=i cump[r[ vara sanie =i iarna c[ru\[. Omul p`n’ nu p[time=te, nu se mai ]n\elep\e=te. P[\ita mult e priceput[. Pe omul umblat nu-l po\i am[gi. Prea mult[ minte stric[; prea pu\in[ nu-i bun[ de nimic[. Socoteala deas[ e fr[\iealeas[. Un om de=tept face c`t doi. FRUMUSE|EA FIZIC{ A avea (fi cu) obraz sub\ire. A avea pe (a fi plin de) vino-ncoace. A fi ca o rohm[ncu\[. A fi ca o z`n[. A fi coz de frumoas[. A fi frumoas[ de s-o sorbi ]ntr-un pahar de ap[.

59

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A fi frumos ca un crai. A fi frumos ca un irod. A fi frumos ca un p[un. A fi frumos ca un soare. A fi pl[cut ca o gr[din[. A fi rupt din soare. A fi sc[ldat ]n lapte dulce. A fi =i frumoas[, =i h[zoas[. Are fa\a scris[ ]n icoane. Ce e frumos poart[ =i ponos. Ce e gras e =i frumos. Chipul cel frumos tare-i drag =i lipicios. Cine-i frumos ]i tot frumos =i din fa\[, =i din dos. Cu frumuse\ea nu \ii casa. Dec`t un car de frumuse\e, mai bine un dram de minte. De s-ar m`nca frumuse\ea cu lingura =i tot nu s-ar s[tura nimeni de ea. Fete ur`te la =aptesprezece ani nu sunt. Fe\i=oara m[rit[ feti=oara. Fie=tecare pizmuie=te ce-i mai frumos dec`t el. Frumosul la frumos trage, dar noi slu\ii ce vom face? Frumuse\ea cui nu-i place? Dar nu =tii ]n ea ce zace! Frumuse\ea f[r[ ]n\elepciune este ca o floare ]n tin[.

CUPRINS

Frumuse\ea la om, ca floarea la pom. Frumuse\ea nu se m[n`nc[ cu lingura. Frumuse\ea nu se pune pe mas[. Frumuse\ea vesteje=te, dar ]n\elepciunea cre=te. La soare te po\i uita, da la d`nsa ba. Nu-i frumos ce-i frumos, da-i frumos ce-mi place mie. Nu-i frumos cine se \ine, ]i frumos cui ]i st[ bine. Puiu, chiar de drac, =i tot e frumos. VORB{ BUN{, CHIBZUIN|{, T{CERE (tematic[ pur[ =i mixt[, combinat[ cu alte elemente) A avea limba de aur. A avea scaun la vorb[. A avea slov[ frumoas[. A fi cu lipici la vorb[. A-i curge miere din gur[. A sta drept =i a vorbi str`mb. A unge la inim[ cu miere. Cine vorbe=te seam[n[, cine ascult[ culege. De gr[ie=ti pu\ine =i bune, ar[\i ]n\elepciune.

60

— Omul —

De vorb[ bun[ nu te doare gura. O vorb[ ]n\eleapt[ e un bun prieten la vreme de nevoie. R[spunsul bl`nd ]nl[tur[ m`nia. T[cerea e de aur. Vorba unui om cinstit face mai mult dec`t un zapis. Vorbele cele ferite, ]n pia\[ =i-n moar[-s vorbite.

CUPRINS

A se face Dun[re. Cine e viteaz, ]n urma r[zboiului se cunoa=te. Cu curaj =i cu silin\[, izbute=ti la orice te ]ndeletnice=ti. Cu voin\[ de o\el, totdeauna ajungi la \el. Nici de Vod[ nu-i pas[. O mie de frico=i nu fac c`t un viteaz. Omul vrednic se face luntre =i punte =i iese la mal. Se hr[ne=te =i ]n piatr[ S~RGUIN|{, H{RNICIE seac[. (tematic[ complex[) Voinicul g[se=te unde fricosul pr[p[de=te. A se da ]n v`nt dup[ trebi. Cu r[bdare =i cu s`rguin\[ la Voin\a inimii d[ aripi picioarelor. om toate-s cu putin\[. Vrednic este muncitorul de Gospodarul bun de la poart[ plata sa. se cunoa=te. Vrednicia f[r[ ]n\elepciune e S`rguin\a e muma noro- ca o frumuse\e f[r[ ochi. cului. Vrednicia omului se cunoa=te dup[ port. VITEJIE, T{RIE, VREDNICIE, D~RZENIE DRAGOSTE (tematic[ pur[ =i combi(tematic[ pur[ =i mixt[, nat[ cu alte elemente) combinat[ cu alte elemente) A da prin foc =i prin ap[. A fi copt la oase. A c[dea cu tronc la inim[. A fi tare de fire. A da peste mierea ursului. A fi tare de ]nger. A fi cu lipici. A-i fi drag ca sufletul. A nu se pierde cu firea. A-i mirosi (cuiva) a catrin\[. A nu-=i pierde curajul.

61

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A i se lipi de inim[. Am`ndoi m[n`nc[ dintr-un blid. A purta (pe cineva) ]n bra\e. A tr[i ca doi huluba=i. A v[zut-o ]nt`ia oar[ =i-a dat ]n s[pt[m`na chioar[. C`nd iube=ti, s[ ai r[bdare. C`nd n-ai ochi negri, s[ru\i =i alba=tri. C`t e baba de b[tr`n[, tot dore=te voie bun[. Ce folos de chip frumos, dac[ nu e lipicios? Cine iube=te, iart[. Cine se iube=te, ]n tot locul se-nt`lne=te. Cine te iube=te, acela te lecuie=te. Cu dragostea nu-i de glumit. Degeaba ai tr[it, dac[ pe nimeni n-ai iubit. Dep[rtarea dragostei nu amestec[. Dragoste chioar[ pe rogojin[ goal[. Dragoste cu sila nu se poate. Dragostele ]n=elate strig[-n veci dup[ dreptate. Dragoste pe-nnoite ca bucatele-nc[lzite. Dragostea are un dar — c`nd e dulce, c`nd amar.

Dragostea cea veche ]\i =opte=te la ureche. Dragostea de apoi e mai dulce dec`t cea dint`i. Dragostea de nevast[ — ca garoafa din fereastr[. Dragostea de un’ se-ncepe? De la ochi, de la spr`ncene, de la s`n cu dr[g[nele. Dragostea e oarb[. Dragostea e treaba celor f[r[ de treab[. Dragostea ]i oarb[, dac[ c[s[toria ]i g[se=te leacul. Dragostea ]n\elege toate limbile. Dragostea n-are r[bdare. Dragostea n-are re\ete. Dragostea nu are ochi. Dragostea nu e o mo=ie, ca s[ o iei cu chirie. Dragostea nu se face cu sila. Dragostea nu se vinde la kilogram. Dragostea scurt[ e cu suspin lung. Dragostea seac[ cui dracu’ s[ plac[? Dragostea trebuie cucerit[ =i nu cer=it[. Dragu-mi-e b[di\a sp`n, c[-i =i t`n[r =i b[tr`n.

62

— Omul —

Iube=te c`t e=ti t`n[r, c[ dac[-i muri, nimeni nu te va iubi. Iubirea-i ca =i focul: se aprinde =i se stinge.

CUPRINS

ST{P~NIRE DE SINE, R{BDARE, CUMP{TARE (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente)

Iubirea nu-i pojar, dar c`nd A-=i \ine inima cu din\ii. se aprinde, n-o mai po\i Ca r[bdarea la necaz, nici un stinge. leac mai bun. Iubirea nu se cump[r[, ea vine Cine nu poate r[bda, nu de la sine. m[n`nc[ poam[ coapt[. Iubirea peste m[sur[ aduce la Cump[tul nu stric[ umbleur[. tul. }n dorul amorului, s[ru\i gura Cump[tul \ine s[n[tatea omucuptorului. lui =i h[rnicia — averea. }=i face de dragoste cu buCu r[bdare =i cu t[cere se face ruiene de ur`t. agurida miere. Mai bine legum[ pu\in[ =i Cu r[bdarea treci =i marea, dragoste mult[. dar cu r[ul nici p`r[ul. Nu-mi place c[-i frumos, Doftorul cel mai bun este da-mi place c[-mi place. cump[tul. Ochii v[d, inima cere. R[bdarea are =i ea marginile Parc[ are n[valnic. ei. S-a g[sit dor cu dor. R[bdarea e cea mai bun[ T`n[r l`ng[ t`n[r[, ca paiele doctorie. l`ng[ foc. R[bdarea-i din rai. Toat[ lumea are dor. R[bdarea la locul ei ]i bun[. Unde e dragoste mult[ e =i R[bdarea nu ]nseamn[ z[ur`ciune mult[. bav[. Unde-i dragoste, e =i cearUnde-i minte mult[, e =i t[. r[bdare mult[. Unde-i dragoste pu\in[, lesne-i a g[si pricin[.

63

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

A fi un fagure de miere. A fi un stup neretezat. A fi u=or de m`n[. A avea ferestre =i prin v`rful A fi ve=nic cu c[ciula pe casei. cap. A arde locul sub ei. A g[si capac la toate. A avea cap. A-i curge din m`n[ numai A avea cap de fier. mirozn[. A avea gur[ de aur. A-i fierbe (cuiva) capul. A avea m`na curat[. A nu fi om de lep[dat. A avea obraz. Are casa sub c[ciul[. A avea obraz sub\ire. A avea obraz (urechi) de Aude cum cre=te iarba. Aurul se ]ncearc[ ]n foc =i saftian. A despica (a t[ia) firu-n prietenul la nevoie. patru. Averea cea mai de pre\ a omului e bun[tatea =i omenia. A fi ajuns de cap. Binele de r[u te scap[, s[-l A fi ca argintul viu. arunci chiar =i ]n ap[. A fi c[tan[ b[tr`n[. Binele ]ntotdeauna ]mpac[ A fi cu cap pe umere. r[ul. A fi miez de om. Binele nu se ]neac[. A fi numai ochi =i urechi. Binele te scap[ de foc =i de A fi om cu cheag. ap[. A fi om cu scaun la cap. Bl`ndul mo=tene=te p[m`nA fi om de n[dejde. tul. A fi om de zah[r. Bog[\ia cea mai mare a A fi om dintr-o bucat[. omului este modestia. A fi om, nu tureatc[. Bucuria mare ]i cea mai A fi P[cal[ ]ntreg. scurt[. A fi spornic ca sarea. Bun[tatea e mai pre\uit[ dec`t A fi stup de bani. bog[\ia. A fi tare de cap. Ceea ce e curat, n-are trebuin\[ de sp[lat. A fi tare ]n co=. CALIT{|I POZITIVE (tematic[ diferit[)

64

— Omul —

Cel t`rziu la m`nie e mai mare dec`t un viteaz. Celui cu economie suta ]i este o mie. Cine nu este dator, este foarte bogat. Cine trage a mare, mare ajunge. Este mai scump[ omenia dec`t avu\ia. Darea umple marea. D[-i cu cinstea s[ piar[ ru=inea. Dec`t un car de frumuse\e, mai bine o c[ru\[ de minte. E b[rbat la gur[. Fapta bun[ laud[ pe om. Fapta bun[ vorbe=te de la sine. La fapta bun[ pu\ini s-adun[. Nimeni nu ]ntreab[ de om frumos, dar de om ]n\elept =i harnic. Nimeni nu ]ntreab[ ]n sat de casa frumosului, dar de casa harnicului =i ]n\eleptului. Nu c[uta ce am fost, ci vezi acum ce sunt. Nu orice adev[r e bun de spus. Omenia, omenie cere, =i cinstea — cinste. Ru=inos, dar s[n[tos.

CUPRINS

S-a n[scut ]n zodia veseliei. +i cu sl[nina-n pod, =i cu curechiul uns. Unde este n[dejde mult[, acolo este =i de=ert[ciune. Unde-i fric[, ]i =i ru=ine. Unde-i minte, ]i =i noroc. Unirea biruie=te pe cel mai tare du=man. Voie=te =i vei putea. CALIT{|I NEGATIVE — VICII, CUSURURI (tematic[ unitar[) A face (pe cineva) albie de porci. A fi bun de trimis cu g`=tele. A fi cu ca= la gur[. A fi cu lapte. A fi fecior de ghind[ f[tat ]n tind[. A fi m`\[ bl`nd[. A fi nes[rat. A fi obial[. A fi un foc de paie. A nu fi nici Tanda, nici Manda. A pierdut c[rarea, c[ s-a ]nt`lnit cu desfr`narea. A =edea os. De sp[lat[ ce-i, o ling m`\ele.

65

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Ca necinstea — nici o pedeaps[ mai grea. Capul ca maiul, g`tul c`t ]i paiul. Chelului scufie de m[rg[ritar ]i trebuie. De obiceiurile rele greu te dezbari. E om frumos, dar n[ravul ]l stric[. E foarte cinstit c`nd doarme. Eu am ajuns de r`s =i tu de ocar[. }i cioplit numai din bard[. }n vas spurcat orice-ai pune, ca vasul se spurc[. Minciun[ cu coarne. N-are nici cap, nici coad[. N[ravul din fire n-are lecuire. N[ravul din n[scare leac n-are. Nu este om f[r[ cusur. Nu face parale. Nu-l speli cu tot Prutul. Pocitului oglind[-i lipse=te. Un n[rav r[u trage dup[ sine un altul mai r[u. BE|IA (tematic[ simpl[ =i combinat[ cu alte elemente) A bea c`t =apte. A bea la botul calului.

CUPRINS

A bea la botul resteului. A bea pe credin\[. A cerca vinu pe-o ureche. A da paharul peste cap. A face g`tul leic[ =i p`ntecele balerc[. A fi afumat. A fi aghesmuit. A fi beat cri\[. A fi beat lemn. A fi beat turt[. A fi cioc`rlan de beat. A fi clei. A fi cu chef. A fi cu drojdii ]n cap. A fi ]nfr[\it cu p[h[relul. A i se ]mpletici limba. A lua un cap de vin. A merge pe dou[ c[r[ri. Arama omului la be\ie se arat[. A se aghesmui. A se face cuc. A se ]mb[ta ciatl[u. A se ]mb[ta =i cu ap[. A se pili. A se pune pe cinste. A se trece cu cinstea. A suge ca un burete. A=a-i omul — dac[ moare, nu mai bea.

66

— Omul —

A-=i bea min\ile. A-=i bea =i c[ciula din cap. A-=i bea =i c[ma=a. A-=i ]neca amarul. A trage la musta\[ A trage (suge) la m[sea. A zace de boala suptului. B[utura cine-o iube=te, la sf`r=it se prea c[ie=te. B[utura e mai bun[ la c`rcium[ dec`t acas[. B[utura e s[m`n\[ de vorb[. Bea cu oala s[ fug[ boala =i cu ploschi\a s[-=i ude guri\a. Bea de zv`nt[. Bea p`n[ cade ]n =an\. Bea p`n[-=i ]neac[ pipota. Be\ia e ]ntotdeauna nebunie. Be\ia e mare s[r[cie pe capul omului. Be\ia e nebunie cu voie. Be\ia e s[r[cie grozav[. Be\ia este mai rea dec`t moartea. Be\ia este u=a tuturor r[ut[\ilor. Be\ia ]i mama relelor. Be\ia nu e frumoas[ =i nici s[n[toas[. Be\ia o vindec[ sapa =i lopata.

67

Be\ia pierde omenia. Be\ia tinere\ii ]ntrece pe a vinului. Be\ivanul c`nd merge pe punte, ]nchide ochii s[ nu cad[. Be\ivul cu un g`nd =i c`rciumarul cu alt g`nd. Be\ivul ]=i bea =i straiele, =i min\ile. Be\ivul se ]nva\[ cu be\ia, ca t`lharul cu ho\ia. Be\ivului =i dracul ]i iese cu ocaua ]nainte. Be\ivului tot la vin ]i e g`ndul. C`nd doi spun c[ e=ti beat, du-te =i te culc[. C`nd v[d vinul ]n balerc[, umblu eu ca o suveic[. C`rciuma te pune pe drumuri. Ce-a c`=tigat ]ntr-o var[, a b[ut ]ntr-o sear[. Ce e ]n inima treazului, st[ ]n gura beatului. Ce face la be\ie, se c[ie=te la trezie. Cine bea, ]=i bea banii, mintea =i s[n[tatea. Cine bea p`n’ la-mb[tare, nume bun ]n lume n-are. Cine bea vin, ]=i bea punga, =i mintea, =i s[n[tatea.

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cine intr[ ]n c`rcium[, nu intr[ s[ se ]nchine. Cr`=ma cui ]i place, boi ]n jug nu face. Cu b[rbatul b[utor, nu faci pit[ ]n cuptor. Cu be\ia vine singur[ s[r[cia. Darul be\iei este cel mai r[u. De beau la b[utur[, m[ tocmesc la c[t[tur[. De ce beau la b[utur[, de ce am inim[ bun[. De fiecare pahar plin, be\ivul trage c`te-un suspin. De la p`ine — putere, de la spirt — durere. De te potrive=ti paharului, nu e=ti om. Fericit este acel ce nu bea, c[ci din vin f[r[ vin[ iese cap[t de pricin[. }i cat[ must[\ile spre fundul oalei. }=i ]noat[ gura ]n vin p`n[ d[ dintr-]nsul. La ap[ cu m[sura, la vin f[r[ m[sur[. La be\ie omul este pisic[, maimu\[ =i la urm[ porc. La cel beat ce-i ]n inim[ e =i pe limb[. Mai mul\i se ]neac[ ]n b[utur[ dec`t ]n ap[.

M`ndra bea =i chefuie=te, m`ndrul tace =i pl[te=te. Nu e be\iv cine bea, ci cel ce se ]mbat[. Nu-i be\iv, dar setea ]l omoar[. Nu-i place b[utura, ca la c[\elu= untura. Nu vorbe=te el, ci tescovina. Omul beat nu =tie ce face. Omul beat se treze=te, dar prostul niciodat[. Omul be\iv la be\ie scoate din gur[ ceea ce are la trezie. Omul, c`nd e beat, se crede ]mp[rat. Omul de-ar fi c`t de bun, vinul ]l face nebun. Omul la be\ie cade-n nebunie. Omul la be\ie uit[ de s[r[cie. Omul se ]mbat[ =i de inim[ rea =i de inim[ bun[. Pe be\iv to\i ]l arat[ cu degetul. Pentru b[utur[ d[ =i calul, =i tr[sura. Picioarele nu-l mai \in, =i el strig[: „Ad[ vin!“ Rachiul nu te ]nt[re=te, dar te calice=te. Rug[ciunea be\ivului nu mult ajunge.

68

— Omul —

S-a ]mb[tat c[ciula mea, =i capul de-abia, de-abia. S-a jurat pe vin s[ nu mai bea rachiu. Salt[, be\ive, =i te vesele=te, ]mbat[-te =i te t[v[le=te. S[ bea omul vin p`n[ va \ine leul de ureche, nu p`n[-i va scoate ciorile ochii. S[ bei vinul, dar s[ nu te bea. +-am s[ beau, =-am s[ m[-mb[t, =-am s[ spun la lume tot. +i-a b[ut mintea. +i-a b[ut =i c[ciula din cap. Te spune nasul c[-\i place vinarsul. Tot cu glaja =i paharul st`mperi flac[ra =i jarul. Trezia pe om ]l ]nt[re=te, iar be\ia ]l sl[be=te. |ara moare de t[tari =i el bea cu l[utari. Umbl[ noaptea pe drum beat, ca un c`ine turbat. Unde intr[ vinul, ru=inea iese d-acolo. Vinu-i bun =i dulci=or, dar te v`r[-n iarn[ gol. Vinu-i cap[tul min\ii: ]mbat[ =i sfin\ii. Vinul ai ]ndr[git — casa \i-ai pr[p[dit. Vinul dulce r[u te-aduce. Vinul ]l bei de bun =i el te face nebun.

CUPRINS

Vinul ]nt`i te ]nvesele=te, iar pe urm[ te nebune=te. Vinul ]\i iese pe nas. Vinul, \uica cui ]i place, n-are cu ce s[ se ]mbrace. Vin, vinarsul cui ]i place, om de treab[ nu se face. LENE, TR~ND{VIE (tematic[ direct[ =i indirect[) A aduna surcele unde altul a t[iat lemne. A ajuta pe cineva la somn. A a=tepta s[-i cad[ mere m[l[ie\e ]n gur[. A bate apa ]n piu[. A bate c`inii prin sat. A bate c`mpii. A bate drumurile. A bate l[turile. A bate \urca. A c[ra v`nt cu sita. A c[sca gura. A fi bun de trimis dup[ moarte. A fi pierde-var[. A fi un cioflingar. A fi v`ntur[-lume. A ]mbla huciu-marginea. A ]nnoda coada la c`ini. A l[sa lucrul balt[.

69

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A l[tra la lun[. Am`narea e ho\ul timpului. A merge cu pa=i de melc. A nu da din pas. A nu face nici o br`nz[. A nu face nici o ceap[ degerat[. A nu fi bun de nici o br`nz[. A nu fi bun de nici o treab[. A num[ra pietrele. A o lua h[isa. A pa=te bobocii. A pa=te v`ntul. A scuipa ]n v`nt. A se culca pe-o ureche. A se duce la pr[=it f[r[ sap[. A se l[sa pe-o ureche. A se l[sa pe t`njal[ A se lua cu luleaua. A se muta de pe vatr[ pe cuptor. A se uita cu un ochi la gaie =i cu altul la tigaie. A sta cu burta la soare. A sta cu m`inile ]n buzunar. A sta cu m`inile ]ncruci=ate. Asud[ m`nc`nd =i ]nghea\[ lucr`nd. A =edea ]n coada sapei. A tot cerne =i a nu mai fr[m`nta.

A trage chiulul. A turna s[u ]n carne gras[. A umbla b[t`nd c`inii. A umbla brambura. A umbla creanga. A umbla cu =oalda. A umbla de-a nimica. A umbla de-a zbranca. A umbla de flori de cuc. A umbla de florile m[rului. A umbla de frunza fr[sinelului. A umbla dup[ borta v`ntului. A umbla dup[ cai verzi. A umbla gonind v`nturile =i m[sur`nd c`mpurile. A umbla handral[u. A umbla harhageaua. A umbla ]n bobote. A umbla ]n dorul lelii. A umbla ]nt[r`t`nd c`inii prin mahala. A umbla lela. A umbla pe urla\i. A umbla =apte hotare. A umbla teleleu T[nase. A umbla terchea-berchea. A umbla tralea-valea. A umbla v`j-margina. A vorbi de clac[. Bate laturile.

70

— Omul —

C[ile celor ce =ed f[r[ lucru sunt acoperite cu spini. C`nd aud de zi de lucru, mi se ]ngreleaz[ trupul. C`nd cei, n-are, c`nd dai, n-are. C`nd ]l cuprinde pe om lenea, s[r[cia i se suie-n spate. Cel ce doarme r[m`ne cu din\ii la stele. Cine cerne toat[ ziua nu m[n`nc[ m[m[lig[. Cine e ]nt`i la mas[ e pe urm[ la lucru. Cine-i lene= =i tot doarme, c`nd ]l ca\i moare de foame. Cine la tinere\e e lene=, sufer[ la b[tr`ne\e. Cine se code=te mult, face pu\in. Cine vara petrece c`nt`nd, iarna r[m`ne fl[m`nd. Cine ziua e lene=, s[ m`ne fl[m`nd pe noapte. Cucul c`nt[, iar lene=ul st[ =i num[r[. Cu lene=ul nu te pricopse=ti. Cum se culc[, iar adoarme, cum se scoal[, iar i-i foame. Cu omul lene= mori de foame. Dac[ =ade el degeaba, g`nde=te c[ to\i n-au treab[.

D-alde terchea-berchea, trei lei perechea. De fus sari ]n sus; de furc[ ]\i faci n[luc[. De la sob[ p`n’ la foc pentru lene= e mult loc. De la u=[ p`n’ la prag, ]napoi obielele m[ trag. De lene ochi-=i ]nchide =i buzele-=i deschide. De lene= ce este, nici nu poate m`nca. De lucru e lenoas[, la joc nu are soa\[. Din tr`nd[vie se nasc toate relele. Face groap[ sub el. Hodor, hodor, =i ]n pod nimica. I-i a lucra ca =i c`inelui a linge sare. }i e lene s[ =i vorbeasc[, dar ]nc[ s[ mai =i munceasc[. }n casa lene=ului totdeauna e s[rb[toare. }n casa tr`ndavului e s[r[cie lucie. }nconjur[ lucrul =i cearc[ m`ncarea. }ntreab[ pe lene=, s[ te ]nve\e minte. }n ziua lucrului vine boala trupului. La casa cu dou[ fete mor pisicile de sete.

71

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

La c`ntare e vestit[, ]ns[ nu =ti face pit[. La cel ce joac[ bine, coasa nu taie. La cum[trul l[udat =ede f`nul ne-adunat. La hor[ m[ ]ndes, iar de furc[ fug c`t pot. La joc e ca focu, la lucru ca butucu. La leli\a juc[u=[ st[ gunoiul dup[ u=[. La o treab[ c`nd se scoal[ parc[ are ou[ ]n poal[. Lenea doarme =i s[r[cia o ap[r[ de mu=te. Lenea e cucoan[ mare care n-are de m`ncare. Lenea e ]nceputul r[ut[\ilor. Lenea e la om ca =i rugina la fier. Lenea face pe bogatul a i se ur] =i pe s[racul ]n nevoie a se t`r]. Lenea-i ]nceputul s[r[ciei. Lenea ]ncet p[=e=te, dar s[r[cia degrab[ o ajunge. Lenea pierde vremea. Lenea scurteaz[ via\a, iar munca o lunge=te. Lenea te las[ muritor de foame. Lene=a c`nd se scoal[, pare c[ are ou[ ]n poal[.

Lene=ii se ]n\eleg ]ntre ei. Lene=ul are gura-mpiedicat[, dar o tain[ o spune ]ndat[. Lene=ul cat[ de lucru, dar nu dore=te s[-l g[seasc[. Lene=ul, c`nd ]i este lene, viseaz[ c[ s-a ]n\epat. Lene=ul e frate cu cer=etorul. Lene=ul la toate zice c[ nu poate. Lene=ul m[n`nc[ pu\ini colaci. Lene=ul nici nu s-a sculat =i iar trage la pat. Lene=ul nu =tie dec`t a boli. Lene=ului i-i greu s[ se apuce de lucru, c[ci de l[sat se las[ oric`nd. Lene=ului orice treab[ ]i pare grea. Lenosul mult vorbe=te, dar pu\in lucreaz[. Lucr[ de-nghea\[ =i m[n`nc[ de-asud[. Muie\i ]s posmagii? Multe =tie, multe croie=te =i nici una nu ispr[ve=te. N-ai o para chioar[ =i lenea te omoar[. Ne ]nva\[ a nu judeca dup[ ]nf[\i=are. Nici nu pune, nici nu ia. Nu poate ]nchide u=a de gunoi.

72

CUPRINS

— Omul —

Nu =tii s[ torci, nici s[ \e=i, numai la hor[ te-nde=i. Omul lene= e bou la m`ncare =i vulpe la treab[. P`n[ calc[, seac[ balta. P`n’ se-ncal\[, soarele se-nal\[. P`n’ se g[te=te, soarele-asfin\e=te. P`n[ soarele se-nal\[, Ioni\[ abia se-ncal\[; de la u=[ p`n’ la pat, obielele toate cad. Presoar[ gunoiul cu sare, ca s[ nu se ]mput[. Pute locul pe unde umbl[. S`rguin\a \ese p`nza, iar[ lenea pierde vremea. Se culc[ devreme, ca s[ se scoale t`rziu. Somnul pentru lene= e p`inea cea de toate zilele. +apte fete, nou[ vedre =i le arde g`tul de sete. +ederea-i neaverea, odihna-i rugina. +ezi azi, =ezi m`ine, lucrul tot ’napoi r[m`ne. Toat[ ziua doarme =i noaptea spune c[-i trudit. Trage m`\a de coad[. Tr`nd[via e muma tuturor r[ut[\ilor. Tr`ntorul m[n`nc[ miere de-a gata.

Vara-ntins la umbr[ doarme =i iarna moare de foame. V[t[=el de mahala a plecat a colinda. Vede arz`nd pe el casa =i i-e lene ca s[ ias[. Viermii te m[n`nc[ de viu. FRIC{, LA+ITATE, SL{BICIUNE A avea curaj de curc[ beat[. A avea curaj de p`sl[. A avea inim[ de cear[. A avea inim[ verde. A da bir cu fugi\ii. A fi o bab[. A fi o m[m[lig[. A fi slab de ]nger. A fi un fricos =i jum[tate. A fugi iepure=te. A-i intra frigul ]n oase. A-i ]nghe\a m[duva ]n ciolane. A-i tremura balamalele. A-i \`\`i vinele. A nu fi bun de nici o br`nz[. A o lua la papuc. A pune coada pe spinare. A purta fric[ de furnic[. Are har\ag la m[m[lig[ rece.

73

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

A se teme (a-i fi fric[) =i de Nu merge la soare de fric[ s[ umbra lui. nu i se topeasc[ nasul. A-=i lua c[lc`iele de-a ume- O mie de frico=i nu fac c`t un viteaz. re. P`n[ la lupt[ face gur[ =i-aA =terge putina. poi se teme de-mpu=c[tur[. A umbla cu frica-n s`n. Poart[ c[ciul[ degeaba. C`nd s[ fug[ =i el, s-a terminat S-ar duce ]n p[dure, dar se p[m`ntul. teme de =arpe. Cel fricos ]i ]nfrico=eaz[ =i pe Se face viteaz, c`nd ]l bat alal\ii. \ii. Cine mai mult se teme, acela Se teme de toate buruienile. uit[ u=a deschis[. Sufl[ =i ]n lapte acru. Cine se tot teme, nimica nu Taie m[m[liga-n dou[ de face. viteaz ce e. Dup[ b[t[lie (r[zboi), mul\i Toat[ lumea e voinic[ c`nd viteji se arat[. du=manul fuge. Frica are ochi mari. Voinic la dan\ =i la r[zboi ]n Frica mai mare dec`t spai- =an\. ma. Voinicos, dar cam fricos. Frica totdeauna aduce primejdie. GRAB{ Fricosu’ se teme =i de umbra Cine se gr[be=te, se poticne=te. lui. Fuga-i ru=inoas[, da-i s[- Graba stric[ treaba. n[toas[. La pl[cinte ]nainte =i la r[zboi ]napoi.

}ND{R{TNICIE

A fi ]nd[r[tnic ca un cat`r. La poman[ n[val[, =i la Omul ]nd[r[tnic =i pizma= ca r[zboi ]napoi. racul ]=i m[n`nc[ carnea La r[zboi coad[ =i la fug[ singur. fruntea. Omul ]nd[r[tnic toate le face pe dos. Leac de fric[ nu-i.

74

— Omul —

CUPRINS

}NG~MFARE, FAL{, L{UD{RO+ENIE

Fudulia mare m[m[lig[ n-are.

Cine se laud[ c[ nu e mincinos, trebuie crezut pe jum[tate. Fala mare traist[ n-are. Fal[ goal[, traist[ u=oar[.

A face burta butie =i gura p`lnie.

Lauda aduce pagub[. A avea cea\[ (fum) ]n creieri. Lauda de sine nu miroase a bine. A avea fumuri ]n cap. Lauda nu-i cu bani. A da bani de ciubot[. Laud[ mare, =i-n traist[ A fi buricul p[m`ntului. n-are. A fi mare br`nz[. Laud[-m[, gur[, c[ \i-oi da A fi tare (fudul) de urechi. friptur[. A-i pl[ti ciubote ro=ii. L[ud[rosul trage adesea ruA nu-=i ]nc[pea ]n piele. =ine. A se ]mbr[ca cu pene de L[ud[rosului ]i pute gura de p[un. minciuni. A se ]nfla ]n pene. M`ndrului ]i st[ Dumnezeu A se ]nfoia ca varza. ]mpotriv[. A se l[uda cu pielea lupului Nu-i ajungi cu pr[jina la nas. din p[dure. Omul fudul face toate numai A-=i ]nfla n[rile. de ochii lumii. A-=i lua nasul la purtare. S-a ales cu fudulia goal[. At`t l-au l[udat, p`n[ i-au Umbl[ cu capul pe sus, ca crescut coarne. spicul cel gol. A \ine nasul sus. A umbla cu capul mare. L{COMIE, POFT{ F{R{ A umbla cu ciubote ro=ii. M{SUR{ A umbla cu nasul pe sus. A avea burt[ de iap[. Cine pe sine se laud[, acela A dori c`te-n lun[ =i-n stele. mai tare se-njose=te.

A fi cu un ochi la f[in[ =i cu altul la sl[nin[. A fi sac f[r[ fund.

75

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A lins p`n[ a pus vasul cu fundul ]n sus. A m`nca banii cu lingura. A m`ncat pit[ din nou[ cuptoare. A m`ncat =i mielul, =i purcelul, =i pe=tele c[lug[rului, =i tot mai vrea. A pune lumea ]n p`ntece. Are s[ zic[ p`ntecele c-a-nnebunit gura. A scoate dou[ piei de pe o oaie. Azi ai m`nca un cal, m`ine doi. Buc[\ica mare trece cu ’necare. Cic[ m[laiul nu-i copt, =i el ]nfulec[ c`t opt. Cine apuc[ multe, pu\in are. Cine are m`n[ lung[, pierde =i ce are-n pung[. Cine ia o brazd[ lat[, r[m`ne cu ea nearat[. Cine ]mbr[\i=az[ multe, pu\ine gr[m[de=te. Cine l[come=te, nu se pricopse=te. Cine m[n`nc[ lacom, nu-i ticne=te. Cine mu=c[ bucata mare, singur se-neac[. D[ cu o m`n[ =i ia cu am`ndou[.

Dec`t s[ r[m`ie br`nza, mai bine s[ crape r`nza. De ce are, de ce mai vrea s[ aib[. Dob`nda lung[ rupe ciochina. }l doare ]n burt[ =i m[n`nc[ o turt[. }l scurm[ paralele ]n pung[. Lacomii sunt de unde n-are m[rul coaj[ =i cirea=a s`mbure. Lacomul mai mult pierde =i lene=ul mai mult alearg[. Lacomul nici sie, nici altuia nu e de folos Lacomul se pl`nge de gur[, c[ n-are m[sur[. Lacomul, =i s[tul, fl[m`nd este. Lacomului, c`t s[-i dai, el nu zice ba. L[comia de la aur la gunoi =i de la diamant p`n[ la sticl[ se ]ntinde. L[comia este rea =i p[gubitoare boal[. L[comia pierde omenia. L[comia sparge sacul. L[comia stric[ omenia. M[n`nc[ =i buc[\ica calicului. P`ntecele se satur[, dar ochii niciodat[.

76

CUPRINS

— Omul —

Poftele omului n-au hotar. S[ curg[ ca Dun[rea =i tot nu-i ajunge. Se ]nchin[ p`ntecelui. Vrea s[ fie =i cu pui, =i cu ou[, =i cu g[ina gras[. LINGU+IRE, VICLENIE, +IRETENIE, SLUG{RNICIE A avea c[t[tur[ de vulpe. A avea suflet pestri\. A fi cu dou[ fe\e. A fi ]n doi peri. A fi taler cu dou[ fe\e. A fi un linge-blide. A linge cizmele cuiva. C[\el de dou[ u=i. F[\arnicul e ca un c[rbune acoperit care pe ne=tiute te arde. Linge melesteul. Linge talere. Lingu=eala dulce mult aduce. Lingu=itorul adoarme cu g`ndul numai la sine. Lingu=itorul este izvorul minciunilor. Lingu=itorul ]=i ap[r[ numai pielea lui. Lingu=itorul ]\i unge buzele cu miere =i-\i sf`=ie inima cu ghearele.

Lingu=itorul numai la ]mbog[\irea lui se g`nde=te. Lingu=itorul nu se prip[=e=te pe l`ng[ cei s[raci. Omul viclean se ]mbrac[ c`nd ]n piele de oaie, c`nd ]n piele de vulpe. +iret pe =iret cunoa=te. Viclenie pentru viclenie. OBR{ZNICIE, NEOBR{ZARE A avea obraz de scoar\[. A fi gros de obraz. A fi neobr[zat (cu dou[ obraze, cu alt obraz). A-i cr[pa (plesni) obrazul de ru=ine. A se sui ]n capul (cuiva). E obraznic, nu-i ca porcul. Musafirul obraznic scoate gazda din cas[. Nepoftitul scaun n-are. Obrazul gros aduce p`ntecelui folos. Omul obraznic merge nepoftit la praznic. A FI DE RU+INE, DE R~S A ajunge de r`sul curcilor (g[inior). A-i arde (cuiva) obrazul. A intra ]n p[m`nt de ru=ine.

77

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A pune nasul ]n p[m`nt. A se da de ru=ine. A-=i p[ta numele. A umbla cu dangaua pe frunte. E ru=ine pentru acel ce linge unde a scuipat. I-a cr[pat obrazul, dar ru=inea tot nu i-a pierit. R`de ciob de oal[ spart[. Ru=inosul linge osul. Ru=inosul roade osul. S{R{CIE SPIRITUAL{ (A DUHULUI) A fi mic la suflet. A fi s[rac cu duhul. SURZENIE, ORBIE A avea ap[ (bumbac) ]n urechi. A avea perdea la ochi. A face pe surdul. Dup[ ce c[ e surd, nici n-aude. Pe o ureche-i intr[ =i pe alta-i iese. Po\i da cu tunul la urechea surdului.

CUPRINS

TR{DARE, V~NZARE Inima de v`nz[tor e venin otr[vitor. UITUCIE A uita de la m`n[ p`n[ la gur[. A uitat ce-a m`ncat asear[. Nu \ine minte de la gur[ p`n’ la nas. MINCIUN{, NEADEV{R A despica firu-n patru. A dezlega sacul cu minciuni. A face orz din gr`u. A fi cusut cu a\[ alb[. A fi sacul cu minciunile. A ]nghi\it un ac =i a scos (o s[ scoat[) un fier de plug. Am[ge=te de usuc[ p[m`ntul. A o coase cu gherghef, s[ mearg[ c[lare pe s`rm[. A pierdut cinstea ]n ocolul cu minciuni. A spune c[ laptele-i negru. A spune minciuni gogonate. A t[ia la chiroane. A umbla cu cioara vopsit[. A umbla cu gura c[scat[ dup[ minciuni.

78

— Omul —

A umbla cu minciuna-n din\i. A umbla cu traista cu minciuni. C`nd se ]nte\esc minciunile, se apropie na=terea. C`nd spui minciuna, s[ o crezi pe jum[tate. C`nd spui o minciun[, trebuie singur pe jum[tate s-o crezi. Cel ce ascult[ la minciuni e ca =i cel ce pa=te v`nt. Cine a min\it o dat[, nu se mai crede nici c`nd spune adev[rul. Cine a min\it o dat[ =i-a m`ncat credin\a toat[. Cine ]n=al[ o dat[, ]n=al[ =i a doua oar[. Cine min\e=te, lumea de el se fere=te. Cine poart[ burluiul cu minciuni, i se sparge odat[-n drum. Cine se laud[ c[ nu-i mincinos, trebuie crezut pe jum[tate. Cine se-nva\[ mincinos, c`nd spune adev[rul se boln[ve=te. Cine spune minciuna, e ca =i cel care fur[. Cine spune minciun[, ]nt`i obrazul ]=i ru=ineaz[, iar mai pe urm[ sufletul ]=i ucide.

Cine umbl[ dup[ minciuni, nu m[n`nc[ nici gras, nici dulce. Cu cartea-n m`n[ =i cu minciuna-n gur[. Cu minciuna ]\i merge p`n[ la un timp. Cu minciuna pr`nze=ti, de cinat nu cinezi. Cu-o minciun[ boiereasc[ treci ]n \ara ungureasc[. D[ cu negru peste verde, c[ st[p`nul nu ne vede. De la adev[r p`n[ la minciun[ e un lat de palm[. De multe ori din \`n\ar lumea face arm[sar. Din gura mincinosului nici adev[rul nu se crede. E un mincinos de n-are margini. E un v`n[tor c[-\i nimere=te musca ]n ochiul st`ng. Face din l`n[ laie, l`n[ alb[. Face noaptea zi =i ziua noapte. Frumoas[ poveste, dar mare minciun[. }i ]ntrebi de bob =i-\i r[spund maz[re. }i merge minciuna ]n picioare. }ncheag[ apa ]n f`nt`ni. Lauda mincinosului, bucuria nebunului.

79

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Mincinos pe mincinos greu ]n=al[. Mincinos pe mincinos nu poate ]n=ela. Mincinosul c`nd spune, adev[rul se boln[ve=te. Mincinosul, cu d-a sila, face musca c`t c[mila. Mincinosul face ziua noapte =i noaptea zi. Mincinosul ]ncornoreaz[ \`n\arul =i-l m[re=te c`t m[garul. Mincinosul ]ncoroneaz[ \`n\arul, de \i-l face c`t m[garul. Mincinosul mult pierde. Mincinosul se cunoa=te pe fa\[. Mincinosul se ]mboln[ve=te dac[ nu spune minciuni. Minciuna are picioare scurte. Minciuna are =i ea loc pe unde se trece. Minciuna are =i ea m[sur[. Minciuna a umblat c`t a umblat, p`n[ i s-a ]nfundat. Minciuna, ca glon\ul, ]n ap[ se afund[. Minciuna m[gulitoare place celui r[u. Minciuna nu te duce la bine. Minciuna se afund[ ca plumbul.

Minciuna se afund[ ca plumbul =i iese ca frunza. Minciuna sparge case de piatr[, dar alteori pre\uie=te mai mult ca un adev[r nespus la locul lui. Minciuna sparge =i case de piatr[. Minciuna uneori ]i bun[. Minciuna zboar[ ca glontele. Minciun[ cu coad[. Minciun[ cu coarne. Minciunile una pe alta se ajung. Minte de se-ncheag[ apa. Minte ca din carte. Minte de ]nghea\[ apele. Minte de se-ncheag[ apa. Minte de st[ soarele ]n loc. O minciun[ bine ticluit[ face mai mult dec`t un adev[r. O minciun[ mic[ poate da na=tere la o primejdie mare. O minciun[ spus[ cere alte =apte, ca s[ fie acoperit[. O s[ se m`ntuie el odat[ sacul cu minciuni. Pentru o minciun[ se face moarte de om. +i minciuna-i vorb[. +i minciuna prinde loc. +i-o dezlegat sacul minciunilor.

80

— Omul —

Toarn[ la minciuni de merg cu picioarele. |ine capra de coarne =i jur[ c[-i =ut[. Umbl[ cu plosca cu minciuni. Vede colac =i zice m[lai. NECHIBZUIN|{, NEPRICEPERE, NESOCOTIN|{, NE+TIIN|{ (tematic[ direct[ =i indirect[) A aduce ap[ dup[ ce s-a stins focul. A ajunge slug[ la m[gar. A aluneca cu mintea. A apuca cu din\ii. A bate apa s[ se aleag[ unt. A b[ga funia navei prin urechea acului. A c[ra apa cu ciurul. A c[ra ap[ la f`nt`n[. A c[ra ap[ la r`u. A c[ra lemne ]n p[dure. A c[uta acul ]n carul cu f`n. A c[uta ou cu toart[. A c[uta peri ]n palm[. A c[uta pete-n Soare. A c[uta potcoave de cai mor\i. A c`nta surzilor. A cere l`n[ de la broasc[. A cl[di pe nisip.

CUPRINS

A culege pere din prun. A da cal =i a lua m[gar. A da cu b`ta-n balt[. A da cu botu-n balt[. A da cu c[ciula-n c`ini. A da cu m[ciuca-n balt[. A da cu oi=tea-n gard. A da cu roata ]n pod. A dat burduful de br`nz[ ]n sama c`inilor. A face chiroane. A face din cal m[gar. A face din teie curmeie. A face gaur[ ]n ap[. A face gaur[ ]n cer. A fi bun s[ ]nc`lceasc[ fuioare. A fi cu luna-n cap. A fi un calc[-n str[chini. A fugit ]n pod s[ nu-i cad[ casa pe cap. Ai priceput =i tu c`t a priceput ciomagu’ lui mo= Neagu. A-i zbura min\ile pe dealuri. A ]nc[leca pe la coada calului. A ]nv[\at carte p`n[ la glezne. A ]nv[\at ce au uitat al\ii. Ajunge din vl[dic[ pop[. Alearg[ la lauda mare. A lega calul de coada ciupercii.

81

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A lega cartea de gard. A-l pa=te pe cineva bobocii. A merge al[turi cu drumul. A merge cu pu=ca goal[ la v`nat. A merge la Bucure=ti pe Lotru. A mi=cat orice piatr[, ne=tiind sub care este pe=te. A nu avea nici cap, nici coad[. A nu mai =ti unde-i st[ capul =i picioarele. A nu pricepe nici o boab[. A nu spune nici laie, nici b[laie. A nu =ti nici bechi. A nu vedea mai departe de lungul nasului. A o apuca h[isa. A pleca la v`nat cu pu=ca goal[. A plecat c[lare =i se ]ntoarce cu =aua ]n spinare. A pofti urd[ de curc[. A pornit cu coasa s[ taie v`ntoasa. A prinde c[sc[uni. A prinde mu=te. A prinde pe=te cu cu=ma. A pune carul ]naintea boilor. A pune c[p[stru ]n coada calului.

A purta chiua-n spate. A pus oala cu m[nu=a c[tre foc. Ar pu=ca iepurele, dar n-are cine i-l pres[ra cu sare pe coad[. Ar vrea s[ fac[ ceva =i el, dar nu =tie ]n ce fel. A s[rit din ap[ ]n ciub[r. A scoate luna din f`nt`n[. A scrie cai verzi pe pere\i. Ascute coasa cu a\a m[m[ligii. A se arunca ]n gura lupului. A se arunca ]n urma trenului. A se duce f[r[ pu=c[ la r[zboi. A se juca cu coada ursului. A se pune ]n buza trenului. A-=i lua inima ]n din\i. A t[ia frunze la c`ini. A tr[i cu capu-n sob[. A turna gaz ]n foc. A turna iaurt peste sm`nt`n[. A umbla ca c[scatul din om ]n om. A umbla cu c`ine surd la v`nat. A umbla dup[ icre verzi. A umbla ]n dodii. A umbla s[ dezgroape (]nnoiasc[, ]nvie) mor\ii.

82

— Omul —

A v`ntura f[in[. A vinde castrave\i la gr[dinar. A vinde pe=tele ]n balt[. Baba b[tr`n[ are =apte vineri pe s[pt[m`n[. Baba c[l[toare n-are s[rb[toare. Bate apa s[ ias[ unt. Bate cr`ngu’ s[ sar[ iepurii. Bele=te boul p`n[ a nu-l t[ia. Bor=ul la foc =i pe=tele ]n iaz. Car[ ap[-n Dun[re. Cat[ Nanea iapa, c[lare pe ea. Caut[ luleaua =i ea e ]n din\i. Caut[ s[ ]mpleteasc[ l`na pe sub m[tase. C`nd de multe te apuci, mai pe toate le ]ncurci. C`nd se duce, parc[ vine. C`nd \i-a spune c[ plou[, crap[ lumea de sete. C`te fete se ridic[, nu pot face o m[m[lig[. Cel ce ]ncepe multe, nu ispr[ve=te nimic. Cel ce tot alege, pe urm[ culege. Cine deschide ochii dup[ ce cump[r[, cumpar[ totdeauna marf[ proast[. Cine nu =tie c[rarea, nu =tie nici drumul.

Cine umbl[ pe drum cu g`ndul acas[, ]=i pierde c[ciula ]n t`rg. Cump[r[ =a =i calu-i ]n t`rg. Cunoa=te la cai breji. D[ br`nza pe pe=te. D[ bun[ diminea\a g`=telor. D[ cu barda ]n lun[. Dintr-un fus de moar[ face o coad[ de tesl[. Duce p[m`nt din vale-n deal. Duce soarele ]n cas[ cu oborocul. Dup[ fete tot alergi =i nasul nu =tii s[ \i-l =tergi. Dup[ ploaie, c[ciul[ de oaie. E gata s[ deie pentru un ban =i opincile din picioare. Eu ]l trimit la foc =i el ]mi aduce busuioc. F[-m[, mam[, cu noroc +i m-azv`rle-apoi =i-n foc. Fr[m`nt[ f[ina cu picioarele =i lutul cu m`inile. Fuge la deal cu plinul ca’ n vale cu de=ertul. I-a dat Dumnezeu bog[\ie, numai nu i-a dat minte. I-au crescut ciuperci ]n urechi. I se pare dealul vale. }mpiedic[ la deal =i despiedic[ la vale.

83

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}ncearc[ marea cu degetul. }n m`n[ ce-i pic[, sparge tot =i stric[. }n ziua de Pa=ti s-a dus s[ v`nz[ fasole. }=i caut[ umbra lui. L-a l[udat de l-a pricopsit. Le crede pe toate l[ptoase. Loc de cas[ ]n curtea bisericii. M[soar[ marea cu degetul. M`nzu-i ]n iap[, dar c[p[stru-i gata. Mi=c[ toate pietrele. Mul\i nerozi pasc v`ntul. N-are dup[ ce bea ap[ =i el se scobe=te ]n m[sele. Nesocotitul g[se=te bucurie ]n a face rele. Nu =tie a face deosebire ]ntre oaie =i berbec. Nu =tie ]nc[ cum se m[n`nc[ m[m[liga. Nu =tie s[ ]ncurce dou[ paie. Nu =tie s[ lege dou[ paie. Nu =tie s[-=i numere degetele. Nu te pricepi s[ ]mpar\i un pai la doi boi. Oala la foc =i iepurele ]n p[dure. Omul neslujit e ca lemnul necioplit. Pe carte nu prea poate, pe de rost =tie cam prost.

Pentr-un petic de mo=ie se stric[ un sac de h`rtie. Pentru un lucru de nimic[ joac[ baba de se stric[. Pe o ureche ]i intr[ =i pe alta ]i iese. Pl`nge r`sul de-ast[ var[. Pune c[p[strul ]n coada calului. Pune pu=ca jos =i prinde iepurele. Pune straj[ m`\a la lapte. R`de ca mirele cel surd. R`de v`r=a de v`r=og. R`de v`r=a de balt[ =i nu vede c[-i putreze=te coada ]ntr-]nsa. S-a dus la p[scut cu vi\ei =i a venit cu bobocei. Satul arde =i baba se piapt[n[. S[rb[torile le face zile de lucru =i zilele de lucru s[rb[tori. Seam[n[ bob pe sob[ =i maz[re sub lai\[. Seam[n[ castrave\i pe p[re\i. Se culc[ ]n tind[ ca s[-=i scurteze din cale. Se duce la f`nt`n[ f[r[ c[ldare. Se duce la vie cu struguri ]n poal[.

84

— Omul —

Stinge focul cu paie. +ede pe m[gar =i caut[ m[garul. +tie c`t au uitat ceilal\i. Toarn[ foc peste par[. Toate pe dos =i nunta mar\ea. Tot alege, p`n ’culege. To\i sap[, da el duce c`inii la ap[. Trage targa pe uscat. Una spune =i alta face. Vinde mo=ia =i cump[r[ sanie. Vinde via pe stafide. Vr`nd s[-=i fac[ spr`ncenele, =i-a scos ochii. Vrea s[ fac[ f`nt`n[ ]n pod. NEBUNIE, PROSTIE A ajunge ]n mintea copiilor. A asculta cu o ureche. A avea cap de cuc. A avea cap de fag. A avea cap de g`sc[. A avea cap de ]ntors furci. A avea cap f[r[ hart[. A avea capul ca dovleacul. A avea fluturi ]n cap. A avea fumuri ]n cap. A avea greieru=i la cap.

CUPRINS

A avea minte de cimpoia=. A avea orbul g[inilor. A avea p[s[rele. A c[lca prin str[chini. A c[ra ap[ cu ciurul. A c[ra ap[ la pu\. A c[ra lemne la p[dure. A cere l`n[ de la broasc[. A da ]n gropi. A da ]n gropi ziua ]n amiaza mare. A da prin b[\. A da sabia ]n m`na celui nebun. A fi b[l\at. A fi b[tut cu lopata. A fi b[tut de brum[. A fi bou ]nc[l\at. A fi bun de dus la balamuc. A fi bun de dus de c[p[stru. A fi bun de pus ]n c`nep[. A fi ca apucat. A fi (cam) ]ntr-o parte. A fi cam s[rit din gr[un\e. A fi cam zurliu la minte. A fi cap de bou. A fi c[lcat de ciread[. A fi ciocnit. A fi de d`rloag[. A fi f[cut din topor. A fi gur[-casc[.

85

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A fi hop pe-o parte. A fi ]ntors de la \`\[. A fi ]ntr-o doag[. A fi ]ntr-o dung[. A fi ]ntr-o ureche. A fi lovit cu leuca. A fi p[lit din n[scare. A fi prost ca propca. A fi s[rit din balamale. A fi s[rit din \`\`ni. A fi smucit din botez. A fi stricat la cap. A fi T[nase. A fi tidv[ goal[. A fi tr[snit. A fi tulbur la cap. A fi verde la cap. A fluiera ]n biseric[. A-i cre=te cuiva coarne. A intrat vi\el =i a ie=it de nu-i ]ncap coarnele pe u=[. A-i lipsi o doag[. A-i r[s[ri cuiva luna ]n cap. A ]ncerca vadul cu nebunul. A-l linge iepurii. A-l r`de (pe cineva) =i cioarele. A m`ncat ceapa-ciorii. A nu avea gr[un\e ]n cap. A nu fi dat la rindea. A schimba calul pe m[gar.

A se face de basm. A se face ]ntr-o ureche. A se face T[nase. A-=i pierde capul. A umbla cu capul ]n traist[. A umbla cu capul ]ntre urechi. Au pierdut de=tep\ii mintea =i pro=tii au g[sit-o. Barb[ mare, minte n-are. Cap ai, minte ce-\i mai trebuie? Cap de crap, creieri de iepure. Cap la tine, minte la al\ii. Cap mare, minte pu\in[. Capul lui a mai fost la o cioat[ de r[chit[. C`nd te iei dup[ un prost, mai mare prost e=ti. Ce face un prost nu pot desface zece ]n\elep\i. Ce folos de noi ve=m`nte, dac[ deloc nu ai minte? Ce po\i face, dac[ ai bani =i n-ai minte? Chiar prostul, t[c`nd, de ]n\elept to\i ]l cred. Chip frumos la un cap prost. Cine nu cunoa=te pe prost, e mai prost dec`t el. Cine se na=te breaz, breaz moare. Cite=te ]n stele =i d[ ]n gropi.

86

— Omul —

Copilul r`de =i c`nd nu e de r`s. Crede c[ tot ce zboar[ se m[n`nc[. Cu alifia nu se lecuie=te prostia. Cu omul prost n-o mai sco\i la cap[t. Cu omul prost s[ nu ai a face nici ]n clin, nici ]n m`nec[. D[ dou[ jum[t[\i pe una ]ntreag[. D[ foc casei ca s[ arz[ =oarecii. De mare, mare, dar minte n-are. De omul prost r`d =i c`inii. Din nebunia str[in[ te ]nve\i minte. Dup[ ce c[ e prost (s[rac, slut) ]l mai cheam[ =i Vlad. E greu c`nd ajungi s[ cumperi orz de la g`=te. E smintit din botez =i lovit cu capul de cristelni\[. Fiecare nebun =tie s[ c`=tige bani, dar nu =tie s[-i p[streze. Frunz[ verde solz de pe=te, apa-n vale nu cotle=te, omul prost nu-mb[tr`ne=te. G`nduri multe f[r[ treab[, dovede=te minte slab[. Gur[-casc[ — minte proast[.

I-a fugit un iepure din cap. I=licul e mare, dar capul e mic. Iu\eala la m`nie cade-n nebunie. }i curg mucii pe nas =i el zice c[-i untur[. }i cu v`nt ]n cap. }i lipse=te o doag[. }i m[n`nc[ c`inii din traist[. }i zboar[ min\ile pe dealuri. }nalt ca bradul =i prost ca gardul. La a=a cap, a=a chiulaf. La orice ]i sare glasul =i r`de nebun cu ceasul. Lovit (b[tut) ]n cap cu leuca. Mintea de-ar cre=te pe toate c[r[rile, ar pa=te-o =i m[garii. Mintea prostului se c`nt[re=te cu prostia de=teptului. Minte la nebun, c`t glas la un pe=te. N-are obezile toate. Nebunia din n[scare leac n-are. Nebunii tulbur[ apa =i ]n\elep\ii pescuiesc. Nebunul bate balta =i tot pe el se strope=te. Nebunul nu asud[ nici la deal, nici la vale.

87

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Nebunul nu r`de de ce vede, ci de ce-=i aduce aminte. Nebunul nu =tie =apte. Nebunul se laud[ cu nebunia lui. Nebunului nici s[-i faci, nici s[-\i fac[. Nerodul fr[m`nt[ f[ina cu picioarele =i lutul cu m`na. Nerodul ]nt`i o croie=te, apoi se g`nde=te. Nerodul la orice fie pe loc zice c[ =tie. Nici bleg, nici om ]ntreg. Nu e botezat cu toat[ apa. Nu e nebun cine e nebun, ci e mai nebun cine se pune cu nebunul. Nu-i ajunge o s`mb[t[. Nu-i nevoie c[-i nalt, bine c[-i prost. Numai prostul se sup[r[ de adev[r. Numai pro=tii se tem de moarte. Nu vede mai departe dec`t lungul nasului. Omul prost bun argat la cas-a fost. Omul prost crede tot. Omul prost nu vede p[durea din cauza copacilor. Omul prost se m`nie repede. Ori gur[, ori v[g[un[, prostului ]i e totuna.

Parc[ a m`ncat m[tr[gun[ (m[s[lar). Parc[ are mintea ]n c[lc`ie. Parc[ e=ti f[cut la meli\[. Parc[-i aruncat din furc[. Pe c`t ]i de prost, pe at`ta-i =i de fudul. Pe cel prost bate-l cu toat[ p[durea, c[ tot prost r[m`ne. Pentr-un bo\ de m[m[lig[, r`de prostu de se stric[. Pe proast[ mintea n-o doare; ea se pl`nge de picioare. Pe prost nu-l po\i aduce la adev[r. Po\i s[ despici lemne pe capul lui. Pr[p[de=te un bou pentru un ou. Proasta se duce la moar[ =i se-ntoarce cu gr[un\ele-n poal[. Prost cu prost c`nd tr[ie=te lesne se ]ng[duie=te. Prostia din n[scare leac nu mai are. Prostia e boierie mare. Prostia =i nerozia se rudesc cu nebunia. Prost se na=te, prost cre=te, prost moare. Prostu-i prost =i ]n ziua de Pa=ti. Prostul c`nd ]l bagi ]n seam[, se ]nal\[ ]n sus de-o palm[.

88

— Omul —

Prostul c`nd s-a f[cut ]mp[rat, mai ]nt`i pe tat[-s[u l-a sp`nzurat. Prostul cearc[ g`rla-n glum[ =i se-neac[ ]nadins. Prostul crede pe oricine mai prost dec`t d`nsul. Prostul este ca orbul c`nd d[ de p[rete. Prostul face ce vede =i ce aude crede. Prostul intr[ r`z`nd =i iese pl`ng`nd. Prostul ]mb[tr`ne=te de grija altuia. Prostul ]ncearc[ g`rla ]n glum[ =i se ]neac[ ]nadins. Prostul ]nt`i vorbe=te =-apoi se g`nde=te. Prostul nici s[-i faci, nici s[-\i fac[. Prostul nu r`de de ceea ce vede, da’ de ce-=i aminte=te. Prostul prost r[m`ne. Prostul r`de f[r[ s[ =tie de ce. Prostul r`de singur de prostia lui. Prostul se bag[-n frunte, cumintele st[ de-o parte. Prostul se cunoa=te dup[ r`s =i mers. Prostul se cunoa=te dup[ vorb[ =i =iretul dup[ ochi. Prostul socote=te c[ le =tie pe toate.

CUPRINS

Prostul spune tot ce =tie. Prostul taie copacul ca s[-i m[n`nce rodul. Prostului nu-i st[ bine dac[ nu-i =i fudul. Pro=tii nu se seam[n[, dar r[sar singuri. R`de ca prostul la poman[. S-a dus la p[scut vi\ei =i s-a ]ntors cu bobocei. Se face prost =i-i prinde bine. Se pricepe ca m[garul la c`ntar. +arpele se prinde cu m`na nebunului. +i-a b[tut un cui ]n cap. Taie t[ie\ei cu barda. Tare e de=tept, c`nd tace. Tontul nu =tie ce-i contul. To\i pro=tii r[stoarn[ p[m`ntul. Un nebun arunc[ piatra ]n balt[ =i zece cumin\i n-o pot scoate. Zv`rle nucile-n pod cu furca. RISIP{, IROSEAL{ A arunca banii ]n v`nt. A fi m`n[ spart[. A fi sac spart. A risipi poate, a aduna — ba.

89

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

A c[uta ceart[ cu lum`narea aprins[. A c[uta peri ]n palm[. A da (a zv`rli) cu barda-n lun[. A face de mascara (pe cineva). A fi (a avea) ma\e-negre. A fi bun[ buc[\ic[. A fi bun[ poam[. A fi cu col\ii lungi. A fi cu draci. A fi de cei ce pu=c[-n lun[. A fi de r`s p`n[-n pr`nz =i de ocar[ p`n[-n sar[. A fi lup ]n piele de oaie. A fi negru la inim[. A fi poam[ bun[ (rea). A intra dracii ]n cineva. A lua ]n balon (pe cineva). R{UTATE, UR{, G~LCEAV{, A lua la rost (pe cineva). A m`nca lut =i p[m`nt. ZAVISTE, INVIDIE A nu fi prea mers la biseric[. A arunca cuiva =perl[ ]n Apuc[ luna cu din\ii. ochi. A pune ochiul pe ceva. A ascunde ac ]n miere. A scoate cuiva peri albi. A avea inim[ de c`ine. A se face foc =i par[. A avea inim[ de piatr[. A se mesteca ]n toate, ca sarea A avea nag`\. ]n bucate. A avea peri r[i ]n ochi. A se sparge toate str[chinile A bruftui pe cineva. ]n capul cuiva. A stoarce lapte din piatr[. A c[ta cap[t de g`lceav[. Averea str`ng[torului trece ]n m`na cheltuitorului. Banii str`ng[torului intr[ ]n m`na cheltuitorului. C`=tig[ opt =i m[n`nc[ zece. Ce-a str`ns ]ntr-o var[ a cheltuit ]ntr-o sear[. Cine cheltuie peste ce c`=tig[, nare-n cas[ m[m[lig[. Cine nu cru\[ paraua, nu cru\[ nici galbenul. Cine nu se ]ndur[ de un cui, pierde =i potcoava. Str`nge cu acul =i risipe=te cu lopata. Ver=i cu pumnul =i aduni (culegi) c`te unul. Vinde cu toptanul s[ ia banii la anul.

90

— Omul —

A =edea cu buza pe dos. A-=i ar[ta unghiile. A-=i da arama pe fa\[. A-=i face de cap. A-=i lua piper ]n n[ri. A-=i pune carul ]n pietre. A tuna =i fulgera de m`nie. Bea ap[ clocotit[ =i m[n`nc[ foc. Ce apuc[ se usuc[. Ce au c[utat pe la nas le-a dat. Cine-i de treab[ cu cei r[i nu se adun[. E bun numai c`nd doarme. Fapta cea rea, c`ndva, se pedepse=te. I-a ie=it cu\itul prin sac. Iute la minte, r[u la fire. }i crap[ pielea de al dracului ce-i. }i ies ghearele prin sac. }i p`rjol pe unde trece. }n care c[ma=[ s-a m`niat, ]ntr-aceea s-a desm`nia. Lucrul r[u piere greu. Lucru’ r[u nu piere cu una cu dou[. M[n`nc[ p[m`ntul. M`nia de cu sar[ s-o la=i pe diminea\[. Ochii zavistnicului v[d =i ceea ce nu este.

Omul la m`nie cade-n nebunie. Omul r[u se cunoa=te de la o po=t[. Omului r[u d[-i =i c[ma=a =i fugi. Pe oamenii r[i nu-i iube=te nimeni. Pe tot ce pune m`na se usuc[. Pielea rea =i r[p[noas[ ori o bate ori o las[. Pizma este ca (=i) cariul ]n inima copacului. R[ul ce =i-l face omul singur, nimenea altul n-ar putea s[ i-l fac[. R[ul ]ntotdeauna ]=i prime=te pedeapsa. R[ul nu r[m`ne nepedepsit. R[ul nu trebuie r[spl[tit cu r[u. R[ul se ]nva\[ lesne. Rupe m`\a-n dou[. S-a m`niat Neagu pe sat =i trei zile n-a m`ncat. Sfada =i g`lceava aduc nenorociri. Te vorbe=te de bine =i d[ cu barda-n tine! Ura na=te ur[. Ura, zavistea =i frica nasc vicle=ugul. Zace de inim[ de bun ce este.

91

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

Zavistea muma tuturor r[- A gr[i pleav[. ut[\ilor ]n lumea aceasta A-i cre=te p[r pe limb[. este. A-i ie=i limba de-un cot. A-i face (cuiva) capul calenVORB{RIE, FLEC{REAL{ dar (oboroac[). A-i ]nghe\a limba-n gur[. A apuca cu gura ]nainte. A-i r[m`ne vorba ]n v`nt. A arunca praf ]n ochi. A-i umbla gura moart[. A asculta la gura cuiva ca la A ]ndruga (spune, t[ia, vorbi) o carte. verzi =i uscate. A avea ap[ ]n gur[. A jurui cerul =i p[m`ntul. A avea g`dilici la limb[. A le spune calde. A avea gura ]mpu\it[. A lua piatr[ ]n gur[. A avea gura slobod[. A lucra cu limba. A avea limba lat[. A o lua razna. A avea m`nc[rici la limb[. A o \ine mor\i=. A pr[p[dit cheia de la gur[. A avea peri pe limb[. A purta po=ta (=tafeturile). A bate apa-n piu[. Are limb[ lung[ =i minte A bate gura de clac[. scurt[. A face slova cu piciorul de Ascult[-l, dac[ ai vreme. furnic[. A spune bra=oave. A face spume la gur[. A fi bun de gur[ =i r[u de A spune gogo=i. A spune povestea cu coco=ul lucru. ro=u. A fi buruienos la gur[. A spune pove=ti. A fi cu limba lung[. A spune toate din fir ]n p[r. A fi gur[ (limb[) de clopot. A spune vorb[ din torb[. A fi gur[-spart[. A sta la pove=ti. A fi r[u de gur[. A-=i da drumul la gur[. A fi scump la vorb[. A t[cea ca pe=tele. A fi talanca t`rgului. A umbla ]nt[r`t`nd c`inii prin A gr[i cam peste deal. sat.

92

— Omul —

A vorbi cai verzi pe pere\i. A vorbi c`te-n lun[ =i-n stele. A vorbi ]n dodii. A vorbi p`n[ \i s-a str`mba gura la ceaf[. A vorbi prin ]ntuneric. A vorbi tam-nisam. A vorbit =i nea Ion, c[ =i el e om. A vorbi una de la R[s[rit =i alta de la Apus. Bate toba la Moldova c[-=i m[rit[ Stroe fata. Bolnavul multe zice, doftorul face ce =tie. Bun[ ziua, c[ciul[, c[ st[p`nul n-are gur[. Butoiul de=ert sun[ mai tare. C`nd sfetnicii se iau cu limbu\ia, pr[bu=esc ]mp[r[\ia. Cel care vorbe=te mult, face treab[ pu\in[. Ce mai at`ta vorb[ pentru un c[u= de t[r`\e. Cine spune multe, spune mai pu\in dec`t cel ce tace. Cine vorbe=te multe, ori =tie multe ori minte multe. Cine vorbe=te mult, vorbe=te =i prostii. Cu cuv`ntul te m`ng`ie, dar cu g`ndul te sfredele=te.

Cu limbutul e=ti ]n v`nt, cu mutul ]n morm`nt. Dac[ limba femeii ar fi mai scurt[, zilele b[rbatului ar fi mai lungi. Dac[ multe gr[ie=ti — flecar te nume=ti. De vorb[ bun[ nu te doare gura. Din gur[ ]n gur[ are s[ ajung[ p`n[ la urechile lui vod[. Din ochi miere, din gur[ fiere. Din vorb[ ]n vorb[ iese adev[rul. Din vorb[-n vorb[ ]\i aprinzi paie-n cap. Dulce la limb[, amar la inim[. Grabnic la auzire, z[bavnic la gr[ire. Gr[ie=te gura f[r[ d`nsul. Gr[ie=te p`n[ ]i ajunge gura la ureche. Gura aduce ura. Gura care singur[ pe sine se laud[, pute. Gur[ are de vorbit, dar cap n-are de tr[it. Haide\i s[ vorbim degeaba, c[ tot n-avem nici o treab[. I-i drag a gr[i.

93

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}i toac[ gura meli\oiul. }i umbl[ gura f[r[ el. }n fa\[ te linge, ]n dos te frige. }n fa\[ te unge =i ]n dos te frige. Latr[ la lun[. L-au mu=cat albinele de limb[. Leag[ tei de curmei =i vorbe f[r[ temei. Limba lung[ — treab[ scurt[. Lumea o vede c`t oul =i o face c`t boul. Nici somn lung f[r[ visuri, nici vorb[ mult[ f[r[ minciun[. Nu-i sco\i vorba nici cu c`rligul. Numai cu vorba nu se face ciorba. Numai gura-i de el. Nu spun nim[nui, numai ]n pia\[ =i la moar[. Nu =tie s[ lege dou[ cuvinte. Omul care e flecar hodoroge=te ca un car. Parc[-i surd =i mut. Parc[ se bat calicii la gura lui. Pe =leau.

CUPRINS

Spune multe =i m[runte. Tot ]n=ir[ la gogo=i, spun`nd despre mo=i, str[mo=i. Una vorbe=te =i alta g`nde=te. Unde auzi vorb[ mult[, acolo-i spor pu\in, c[ =iretlicul o ]neac[. Unde-i vorb[ mult[, acolo ne=tiin\[ cu mult mai mult[. Vorba de r[u mai lesne se crede. Vorba dulce mult aduce. Vorba goal[ nu umple sacul. Vorba mult[ nu e f[r[ minciuni. Vorba mult[ o rubl[ nu face. Vorba spus[ n-o mai po\i prinde. Vorb[ de clac[. Vorb[ mult[, s[r[cia omului. Zice =i el c`nd =i c`nd c`te un cuv`nt, s[ nu-i fie de ur`t. T~LH{RIE, HO|IE A avea clei la m`n[. A avea degete lungi. A avea m`na lung[. A cump[ra un lucru cu cinci degete =i o c[t[tur[ rea.

94

— Omul —

A fi cu m`na ]n buzunar. A fi t`lhar cu funia ]n sac. A se face mort ]n p[pu=oi. A se face mort ]n p[pu=oi cu sacul legat la gur[. A trage la st`nga. A-\i fura ceva din ochi. Azi o ceap[, m`ine o iap[, poim`ine herghelia toat[. Azi un ou =i m`ine un bou. Bag[-l ]n cas[ — te fur[, d[-l afar[ — te ]njur[. Bani =i t`lharii au, cinste n-au. Cei ce fur[, aceia mai tare jur[. Cine fur[ azi o ceap[, m`ine fur[ =i o iap[. Cine fur[ azi un ac, m`ine fur[ un g`nsac. Cine fur[ azi un ou, m`ine fur[ (=i) un bou. Cine fur[ ]=i ia r[splata. Cine fur[, nu cump[r[, dar nici cinste nu are. De c`nd s-a ]nv[\at a fura, i-i ru=ine a cump[ra. Din furat — tot s[rac. Fur[ clo=ca de pe ou[. Fur[ oul de sub g[in[ =i vi\elul din vac[. Fur[ =i jur[. Fur[ =i se d[ de p[guba=.

Ho\ de ho\ se teme. Ho\ul de la ho\ ]nva\[. Ho\ul jur[ =i iar fur[. Ho\ul nu se g`nde=te la p[cat. Ho\ul prinde pe p[guba=. Ho\ul zice c-a glumit c`nd vede c[ l-a z[rit. I se cam lipe=te de m`n[. Lucrul furat nu ]nc[lze=te. Lui tetea curca nu-i place, dar nici ]n gard n-o las[. Noaptea fur[, ziua jur[. Ori fur[, ori \ine sacul, e tot lotru. Ori fur[, ori \ine sacul, tot ho\ e. Pentru ho\ul cel mare =i ziua =i noaptea-s lucr[toare. Pentru un ban furat pierzi o mie din cei munci\i. T`lhar pe t`lhar nu fur[. T`lharul cel mic se sp`nzur[ =i cel mare scap[. T`lharul din cas[ nu-l vei p[zi niciodat[. T`lharul niciodat[ nu se procopse=te. Te fur[ ziua ]n amiaza mare. Toate i se prind de m`n[. Tot ce se fur[ iese la soare.

95

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

ZG~RCENIE A fi cu br`nza ]n garaf[. A fi cu ma\ele pestri\e. A fi dintr-acei ce coc cartoafe ]n cenu=[ ud[. A fi zg`rie-br`nz[. A lega paraua cu zece noduri. A m`nca mucul lum`n[rii. Are nou[ baiere la pung[. A-=i m`nca negrul de sub unghie. Calc[ de dou[ ori ]ntr-o urm[. C`nd ]i dai, ]i fat[ iapa, c`nd ]i ceri, ]i moare m`nzul. Cel ce are avere e mai zg`rcit ca cel ce n-are. Cel zg`rcit moare cu p`inea-n traist[. Cu br`nza ]n =ip =i cu m[m[liga de-mprejur. E scump la t[r`\e =i ieftin la f[in[. Face m[m[lig[ ]n burlui =i o scoate cu fusul. }n casa zg`rcitului nici =oarecii nu se duc. }n loc de inim[ zg`rcitul are o pung[ mare. }=i m[n`nc[ buc[\ica de sub d`nsul. }=i m[n`nc[ de sub t[lpi.

CUPRINS

}=i m[n`nc[ de sub unghii. Mai degrab[ o vac[ stearp[ \i-ar da lapte dec`t zg`rcitul vreun ban. M[n`nc[ numai vinerea, =i atunci de post. Pentru o perj[ alung[ cioara trei hotare, =i dac[ n-o prinde, o d[ de sufletu’ taic[-s[u. Pentru un cui pierzi o potcoav[. Pentru un urcior de zar[ pune pisica ]n fiar[. Pune br`nza ]n sticl[ =i ]ntinge pe dinafar[. Pune br`nza, laptele ]n strachin[ =i ]ntinge aiurea. Pune pisica-n fiare c`nd mulge vaca. Sacul zg`rcitului gur[ n-are =i al risipitorului fund n-are. Scump la t[r`\e =i ieftin la f[in[. Scumpii laolalt[ nicic`nd nu se pot ]n\elege. Scumpul, ]n vis c`nd cheltuie=te, toat[ ziua se t`nguie=te. Scumpul mai mult p[gube=te =i lene=ul mai mult alearg[. Scumpul nu e st[p`n pe banii lui, ci banii ]l st[p`nesc pe d`nsul.

96

— Omul —

Scumpul pentru bani ar lua =i pe fata dracului. +i-o m`ncat lum`narea cu fe=til[ cu tot. Vrea s[ fie =i gr`ul scump =i f[ina ieftin[. Zg`rcitul are dou[ m`ini: una lung[, cu care vrea s[ ia, =i alta scurt[, cu care ar vrea s[ dea. Zg`rcitul cump[r[ scump, r[u =i prost. Zg`rcitul e totdeauna s[rac. Zg`rcitul mai mult pr[p[de=te =i lene=ul mai mult alearg[. Zg`rcitul n-are prieteni. Zg`rcitul numai st`ng[ are, dreapta ]i e uscat[. Zg`rcitul orice apuc[ se usuc[. Zg`rcitul se bucur[ lu`nd, iar darnicul se m`ng`ie d`nd. Zg`rie-br`nz[.

CUPRINS

La m`ncare — lup, la lucru — vulpe. La toate porc de c`ine, numai la treab[ dobitoc. Lauda minciunosului — bucuria nebunului. Obraznicul trage folosul =i fricosul ponosul. Ocara cu necinstea ]i totuna. Prostia are de mam[ fudulia. R`sul are trei fra\i: pe nebun, pe nerod =i pe tine ]nsu\i. Sup[rarea aduce boli rele. Unde nu-i fric[, ru=inea nu se-ncurc[. Viclenia, r[utatea =i nebunia surori sunt. CALIT{|I POZITIVE +I NEGATIVE (tematic[ mixt[)

A avea venin la inim[. A dat cinstea pe ru=ine. Adun[rile rele stric[ deprinderile bune. CALIT{|I NEGATIVE A fi croit r[u =i cusut bine. (tematic[ diferit[) A fi cu suflet viteaz =i cu trup lene=. Ce mi-e prostul, ce mi-e A fi ho\ul ho\ilor. nebunul. A fi ]mbr[cat ca domn =i a nu De la nebun =i de la beat avea minte de om. adev[rul e greu de aflat. A-i c[dea cuiva bucuria ]n Fala =i be\ia aduc s[r[cia. sc`rb[.

97

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A m`nca cinstea cu lingura =i ru=inea cu pumnii. A min\i c`te-n lun[ =i ]n soare. A pierdut cinstea ]n ocolul cu minciuni. A prinde orbul g[inilor. A se ]nt`lni cu sc`rba-n drum. A-=i pierde ru=inea =i obrazul. Barb[ lung[ p`n[-n burt[, =i minte p`n[-n g`t scurt[. Bucuria de s`rg se ]ntoarce ]n sc`rb[ =i sc`rba ]n bucurie. Bucuria =i sc`rba sunt dou[ surori care una dup[ alta alearg[. Ca femeia biat[, nici o vedere mai de pl`ns. Calic =i fudul. Cap ai, minte ce-\i mai trebuie. Cartea cum o la=i, te las[ =i ea ]ndat[. Ce e drept nu-i p[cat. Ce e frumos la to\i place, dar nu =tie ]n el ce zace. Ce folos c[ e=ti frumos, dac[ e=ti c[p[\`nos. Ce folos de statul t[u, dac[ \i-e n[ravul r[u?

Cel ]n\elept ca albina: din toate alege ce e mai de folos. Cu cump[na dreapt[, dar ]n m`na st`ng[. Cu ochii pe la icoane =i cu g`ndul la cucoane. De-ar fi Oltu’ c`t de ad`nc, tot o s[ trec s[ m[ duc. De departe — trandafir, de aproape — bor= cu =tir. Dobitocului ]i este fric[ de bici, omului de cuv`nt, iar ]nd[r[tnicului nici de una, nici de alta. E om frumos, dar n[ravul ]l stric[. Face pe prostul, da-i prinde bine. Face treab[ c`t o gheab[. F[\arnicul, ca o s[tan[, te cump[r[ de poman[ =i te vinde cu poft[ avan[. Fericirea =i s[r[cia nu pot sta ]mpreun[. Frumuse\ea gr[ie=te =i c`nd tace. Fudulia e sor[ bun[ cu prostia. Fudulul are doi tovar[=i: prostia =i s[r[cia. Gur[ are de vorbit, dar cap n-are de tr[it. Ho\ul ]nva\[ la ho\ie =i be\ivul la be\ie.

98

— Omul —

}n\eleptul adun[ =i prostul risipe=te. }=i face de dragoste cu buruine de ur`t. Jocul ]i e pl[cut, dar de lucru-i cam uituc. La Ilie-n pr[v[lie, joac[ =oarecii-n c[lc`ie, joac[ =i m[rturisesc c[ nici m[lai nu g[sesc. La joc foc, la lucru ioc. La m`ncare lup =i la ]nv[\[tur[ butuc. M[n`nc[ cinstea cu lingura =i ru=inea cu pumnul. Minciuna, ho\ia =i dragostea nu se pot ascunde niciodat[.

Murd[ria pierde omenia. Nu-i frumos cine-i frumos, da-i frumos cine-i dr[cos. Obraznicu’ m[n`nc[ praznicu’, ru=inosu’ roade osu’. Omul =mecher nu-i niciodat[ om de=tept. Silin\a taie p`nza, iar lenea pierde vremea. +i ur`tul =ade unora frumos. Unde-ai v[zut copii buni =i babe frumoase! Un nebun arunc[ o piatr[ ]n ap[ =i zece ]n\elep\i nu o pot scoate. Vicleanul f[g[duie=te, nebunul trage n[dejde.

99

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

ACTIVIT{|ILE OMULUI

MUNC{, MESERII, }NDELETNICIRI A aduce =i lapte de cuc. A ajuns un papugiu, \ip[ ca un surugiu. A alerga ]n sus =i-n jos. A avea condei bun. A avea de lucru p`n[ ]n g`t. A avea m`ini de aur. A avea meserie ]n s`nge. A avea putere ciob[neasc[. A c[dea ]n br`nci. A da din m`ini =i din picioare. A fi caimacan la trebi. A fi cioban f[r[ oi. A fi de la coarnele plugului. A fi doctor de ap[ dulce. A fi foc. A fi harnic nevoie mare. A fi n[scut ]n zi de lucru. A gre=it croitorul =i s-a sp`nzurat dulgherul. A-i arde (cuiva) c[lc`iele de lucru. Ai lucrat bine vara, ai =i gr`u =i secar[.

A ]nv[\a b[rbieria pe capul altuia. A luat me=terul il[ul, stric[ bun =i face r[ul. A lucra c`t patru. A lucra din noapte ]n noapte. A lucra ]n sudoarea frun\ii. A merge treaba strun[. Am eu me=te=ug s[ ]mbl`nzesc =i pe dracul. A munci ca un hamal. A nu m`nca p`inea degeaba. A nu se prea omor] muncind. A plecat la munc[ c[lare pe piu[. A prinde iepurele. A pune (pe cineva) la plug. A pune um[rul la roat[. A r[sturna dealuri. A r[sturna mun\i. Ar[tura bun[ pururea ]\i d[ ]n gur[. A scoate (ap[, bani, lapte) din piatr[ seac[. A se rupe la ma\e muncind. A se sc[lda ]n sudoare. A se scula cu noaptea ]n cap.

100

— Activit[\ile omului —

A =edea degeaba e p[cat. A-=i ]ndoi spinarea. A-=i pune osu’ la munc[. A trage la sap[. A tr[i din bra\ele sale. Averea cr`=marului ]n fundul paharului. Banul muncit nu se pierde. C`nd omul se sile=te, =i Dumnezeu ]l ajut[. C`rciumarului ]i place be\ivul, dar fata dup[ d`nsul n-o m[rit[. C`rmaciul bun scap[ din furtun[. C`t[ p`nz[ ai lucrat, apusul soarelui \i-o arat[. C`te sate a umblat, at`tea me=te=uguri a ]nv[\at. Ceasul e bun, p`n[ n-a fost pe m`na ceasornicarului. Cel ce la seceri= nu se leneve=te, p`inea din gur[ nu-i lipse=te. Cel ce lucreaz[ la p[m`nt, ]nal\[ stoguri pe p[m`nt. Cel ce munce=te, acela trebuie s[ guste mai ]nt`i din munc[. Cel ce nu lucreaz[ ziua, fl[m`nze=te noaptea. Celui cu meserii multe casa-i este f[r[ curte. Chiria de=teapt[ pe c[r[u=. Chiria face pe chirigiu.

Cine adun[ la tinere\e, are la b[tr`ne\e. Cine alearg[ mult, m[n`nc[ unt. Cine are o meserie, are o mo=ie. Cine are-un me=te=ug, nu trage ca vita-n jug. Cine lucr[, are, cine =ede, rabd[. Cine lucreaz[ =i tace, mai mult[ treab[ face. Cine mai ad`nc ar[, mai mult car[. Cine munce=te, hran[ agonise=te. Cine munce=te la tinere\e, are la b[tr`ne\e. Cine munce=te =i ]nva\[, om de=tept devine-n via\[. Cine nu lucreaz[ vara, n-are ce m`nca iarna. Cine nu munce=te, nu =tie ce-i odihna. Cine nu =tie nici o meserie, e ca ursul ]n vizunie. Cine nu vrea s[ lucreze vara, n-are ce m`nca iarna. Cine se scoal[ mai diminea\[, se scobe=te ]n din\i, cine t`rziu — se scarpin[ ]n cap. Cine =ede, coada-i cade, cine mi=c[, tot mai pi=c[. Cine toamna munce=te, iarna huzure=te.

101

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cine tr[ie=te din munc[, nu duce lips[. Cine treap[d[, cap[t[. Cine vara a lucrat, are totul de iernat. Cine voie=te s[ se ]mbog[\easc[ din plug trebuie s[-l poarte de coarne. Cinste=te munca c`mpului, ca s[ nu pieri de foame. Ciobanul bun p[ze=te turma =i noaptea. Ciubotarul nu umbl[ cu ]nc[l\[minte bun[. Cizmarul pentru cizme r[spunde, iar nu =i pentru n[dragi. Cizmarul umbl[ cu cizmele sparte. Cosa=ul mai mult face cu cutea, dec`t cu virtutea. Croitorul bun nu buc[\e=te materialul. Croitorul bun nu leap[d[ nici un petec. Croitorul umbl[ cu haina descusut[. Croitorul umbl[ rupt =i ciubotarul descul\. Cu dou[ buc[t[rese iese ciorba prea s[rat[ (nes[rat[). Cu h[rnicia se alung[ s[r[cia. Cum e marfa, =i mu=teriul.

Cum ]i ciobanul, a=a-i =i turma. Cu me=te=ugul nu mori de foame. Cu p[curarul c`nd tr[ie=ti, trebuie s[ te m`nje=ti. Cu =ederea nu faci averea. De-ar fi dup[ gura ciobanului, toate oile le-ar m`nca lupul. De c`=tigi, de p[gube=ti, tot negustor te nume=ti. Dec`t zece trebi =i rele, mai bine una =i bun[. De mocanul care face multe m[t[nii fere=te-\i calul. De muncit nu cade coada nim[nui. De=i trude=te, pe v`nt nu-l ]ntrece. Din buc[\ele cojocarul blan[ mare face. Dintr-o meserie c`t de mic[, dac[ nu curge tot pic[. Doctorul cu o buruian[ cea mai mare boal[ o scoate afar[. Doctorul scurteaz[ boala. Dou[sprezece meserii — treisprezece s[r[cii. F[r[ topor nu-i t`mplar, f[r[ lopat[ nu-i gr[dinar. Femeia harnic[ \ine casa cu fusul.

102

— Activit[\ile omului —

H[rnicia poart[ gospod[ria. }n casa l[utarului fiecare joac[. La omul harnic s[r[cia se uit[ pe fereastr[, dar nu ]ndr[zne=te s[ intre ]n cas[. La o treab[ c`nd se scoal[, parc[ are ou[-n poal[. La treab[ se vede omul ce poate. La v`n[tori s[r[cia le roade opincile. L[utarul c`nt[ mai bine c`nd ]=i c`nt[ lui. L[utarul coarde vede, coarde viseaz[. Lucru din topor. Lucrul are r[d[cini amare, dar fructe dulci. Lucrul bine ]nceput e pe jum[tate f[cut. Lucrul bun nu se face iute. Lucrul bun nu se ]ntreab[ ]n c`t timp e f[cut. Lucrul de azi s[-l faci azi, da’ m`ncarea de azi po\i s-o la=i pe m`ine. Lucrul de diminea\[ ]\i face fa\[. Lucrul de tov[r[=ie miroase a s[r[cie. Lucrul f[cut ]n grab[ nu-i de nici o treab[. Lucrul f[cut nu se mai poate desface.

Lucrul la timp d[ruit pre\uie=te ]ndoit. Lucrul l[sat de azi pe m`ine a=a r[m`ne. Lucrul lunge=te via\a, iar lenea o scurteaz[. Lucrul merge g[itan (strun[). Lunea, mar\ea n-am lucrat mai de c`nd m-am m[ritat. Lunge=te, Doamne, boala, p`n’ s-a m`ntui lucrul. Mai bine cu sapa-n m`n[, dec`t cu m`na-ntins[ la mil[. M[rg[ritarul ]l cunoa=te giuvaiergiul, nu fierarul. M`ini multe fac sarcina u=oar[. Meseria-i br[\ar[ de aur. Meseria nu cere de m`ncare. Me=terul cel bun umbl[ ca banul din m`n[ ]n m`n[. Me=terul e totdeauna cu banul ]n m`n[. Me=terul r[u niciodat[ nu-=i g[se=te scule bune. Me=terul stric[ =i drege de fric[. Me=te=ugul e br[\ar[ de aur =i g`tul p`lnie de argint. Me=te=ugul vreme cere, nu senva\[ din vedere. Morarul, c`nd are ap[ la moar[, bea vin, =i c`nd n-are ap[, nu bea nici ap[.

103

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Munca aduce bog[\ie, iar lenea — s[r[cie. Munca arat[ destoinicia omului, ca focul mirosul t[m`iei. Munca, c`nd \i-o cau\i bine, e =i Dumnezeu cu tine. Munca, cinstea =i economia sunt izvor de bog[\ie. Munca e blagoslovit[— c`nd te \ii de ea, ai pit[. Munca este mama s[racilor. Munca ]l ]ncoroneaz[ pe cel ce o cinste=te. Munca ]nal\[ pe om. Munca ne scap[ de trei mari rele: de ur`t, de fapte rele =i de neavere. Munca nu e de ru=ine. Munca pe om ]l hr[ne=te, iar lenea ]l p[gube=te. Munca sfin\e=te locul. Munca =i cru\area sunt izvoarele bog[\iei. Munca =i economia izgonesc s[r[cia. Munca te ]nt[re=te, iar lenea te ofile=te. Munca te ridic[, lenea te stric[. Munce=ti ast[zi ca s[ m[n`nci m`ine. Muncitor cu gura.

N-are s[-mi ieie meseria din m`n[. N[dejdea f[r[ munc[ ]i ca f`nt`na f[r[ ap[. Negustorul fricos nu face c`=tig. Nici o munc[ nu-i mai grea, ca vara cu coasa rea. Nici p`ine f[r[ munc[, nici munc[ f[r[ p`ine. Nici un lucru nu-i greu, c`nd ]l faci din cheful t[u. Nici un zugrav mai bun ca oglinda. Nimenea nu se na=te me=ter. Nu e me=ter cel care g[te=te, ci cel care pune sarea. Numai cine se fere=te de trud[ nu asud[. Nu munca, ci necazurile ]l ]mb[tr`nesc pe om. Olarul pune toarta unde-i vine. O meserie pl[te=te c`t o mo=ie =i g`tul c`t o vie. Omul care munce=te m[n`nc[ =i gras =i dulci=or. Omul care munce=te mult are =i noroc mult. Omul deprins a face un lucru bun, nu =tie a lucra prost. Omul harnic merge la lucru =i c`nd plou[, =i c`nd spulber[.

104

— Activit[\ile omului —

Omul harnic n-are praznic. Orice fel de meserie nu-i r[u omul ca s-o =tie. Orice slujb[ cere cinstea ei. P`n[ nu tragi r`=ni\a, nu-\i ungi g`ti\a. Plugul c`nd taie ad`nc, p[m`ntul ]=i deschide s`nul. Rana dogarului ]n capul ciocanului. S-a deocheat munca. Silin\a \ese p`nza, iar lenea pierde vremea. Str`nge omul ca furnica, c`nd moare, nu ia nimica. +apte lei suta de raci =i pescarii tot s[raci. +tie ciobanul ce ]nseamn[ banul. +i cel mai bun c[r[u= r[stoarn[ carul pe cel mai bun drum. Tot ce-mi place, fac cum se cade; tot ce nu — din m`ini ]mi cade. Unul adun[, altul risipe=te. Ur`t me=ter a croit-o, r[u ciocan a cioc[nit-o. Vai de turma f[r[ p[stori. V`n[tor cu punga lung[ =i f[r[ parale ]n pung[. V`n[torul, dac[ ar =ti unde-i iepurele, nu l-ar c[uta.

CUPRINS

V`n[torul ]=i preg[te=te arma de cu sear[. Vizitiul prost bate calul bun. FENOMENOLOGIE ARTIFICIAL{ (creat[ prin munc[) A alege br`nza de z[r. A arunca banii (]n balt[, pe fereastr[) ]n v`nt. A arunca la co=. A avea multe coarde la arc. A c[lca din pod. A c[uta acul ]n carul cu f`n. Ac de cojoc. Acesta mi-i plugul. A cheltui mult =i f[r[ nici o socoteal[. Acul este mic, dar scumpe haine coase. A da de fundul sacului. A destupa o alt[ putin[. A face cuie. A face din c[ma=[ izmene. A fi (se face) coad[ de topor. A fost o dat[ la moar[ =i de dou[ ori la r`=ni\[. A-i da oala ]n foc. A ie=i cuiva p[rul prin c[ciul[. A-i pune perdea la ochi. A-i sta cuiva plugul.

105

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A ]ncresta ]n grind[. A ]ncropi din tei curmei. A ]ncurca i\ele. Ajunge un ciomag la un car de oale. A lega tei de curmei. Alta f[cut[ cu dalta. Alt[ f[in[ se macin[ acum la moar[. A luat cheia, dar l[cata a r[mas. Aluatul c`t de mic, toat[ fr[m`nt[tura o dospe=te. Am v[zut mai multe ciocane fr`nte dec`t nicovale sparte. A noua spi\[ la roat[. A nu avea nici ]n clin, nici ]n m`nec[. A nu-i sparge cuiva banii buzunarul. A nu-i t[ia coasa cuiva. A pica coasa ]n marmur[. A prinde m[m[liga coaj[. A pune potcapu(l) ]n cap. A pune sub saltea. A purta portul cuiva. A r[m`ne (ca) scris pe perete. A r[m`ne tablou. Arde focu-n paie ude. Are stof[ (bun[). Arvuna te leag[ =i plata te scap[.

A s[ri p`rleazu(l). A sc[pat p[l[ria pe ap[. A se afla ]ntre ciocan =i nicoval[. A se da dup[ perdea. A se ]ntoarce roata. A se juca cu banii. A se sim\i (cineva) ]n apele sale. A strica banii pe ceva. A=chia nu cade departe de trunchi. A-=i cump[ra cineva a doua lingur[ la cas[. A-=i pune sacii ]n car. A turna ulei ]n foc. A\a lung[ face noduri. A umbla cu opinci de fier. A venit obada cea rea deasupra. Averea e ca o balt[, cum ]i faci un =[n\ule\, toat[ se scurge. A vinde moara pe f[in[. A vorbi ]ntre patru pere\i. Bani ai, parale ce-\i mai trebuie? Bani che=. Bani ghea\[. Banii fac bani. Banii ]i g[se=ti ]n drum =i tot trebuie s[-i numeri.

106

— Activit[\ile omului —

Banii ]n=al[ ochii. Banii ]nvie mor\ii. Banii mei =i ai t[i stau ]n cui. Banii nu aduc ]nv[\[tur[, dar ]nv[\[tura aduce bani. Banii nu cer de m`ncare. Banii nu se culeg de la trunchi ca surcelele. Banii pe om ]l ]nva\[ ce s[ fac[-n via\[. Bani\a nu se umple cu vorbe. Banul ascuns ]n p[m`nt nici cre=te, nici rode=te. Banul deschide u=ile f[r[ chei. Banul e o mic[ roat[, cenv`rte=te lumea toat[. Banul este ochiul dracului. Banul face omenia, banul face ru=inea. Banul ]i cu dou[ fe\e. Banul ]ntunec[ =i cea mai ager[ minte. Banul la ban trage. Banul muncit nu se pr[p[de=te. Banul n-are miros. Banul =i pe prieteni ]i face vr[jma=i. Bate ap[ ]n piu[ s[ se aleag[ unt. B[\ul scurt se rupe greu.

Blidul gol se ia la b[taie cu lingura. Br`nza de capr[ stric[ =i pe cea de oaie. Br`nz[ bun[ ]n burduf de c`ine. Bun[ cu=m[, dar nu-i nimeni sub d`nsa. Bun ciocan te-a cioc[nit, c[ frumos te-a potrivit. Butea ]\i d[ vinul ce are ]ntr-]nsa. Butoiul cu paharul se de=art[. Butoiul plin nu hodoroge=te. Buturuga mic[ r[stoarn[ carul mare. Bu\ile goale mai mult zgomot fac. Calea b[tut[ este cea mai scurt[. Carboava nu-i carboav[ f[r[ c`teva copeici. Car cu dou[ pro\apuri. Carul care sc`r\`ie, acela \ine mai mult. Carul gol hodoroge=te. Carul plin merge ]ncet, cel de=ert alearg[ =uchiet. C[ma=a c`t de proast[, acoper[ ru=inea. C[rbunele, ca s[ tr[iasc[, ]n cenu=[ se-nvele=te.

107

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

C`nd clopotul cel mai mare se trage, celelalte nu se mai aud. C`nd ]\i intr[ paraua ]n m`n[, leag-o cu zece noduri. C`nd se ridic[ =aua, se v[d coastele. C`=tigul =i paguba — fra\i de cruce. Ce e ]n gu=[ — =i dup[ u=[. Cei mai r[i bani sunt cei ne]ntrebuin\a\i. Ce-i scris cu peni\a nu se taie cu b[rdi\a. Cheia umblat[ nu rugine=te. Cine are piper mult, pune =i ]n m[m[lig[. Cine bate fierul rece, nimic nu folose=te. Cine se amestec[ ]n l[turi, ]l m[n`nc[ porcii. Cine va s[ m[n`nce miezul, trebuie mai ]nt`i s[ sparg[ coaja. Ciocanul f[r[ g[l[gie nici un lucru nu s[v`r=e=te. Coasa rea, cosa=ul r[u, baterea lui Dumnezeu. C-o pic[tur[ ce cur[ butea se umple p`n[-n gur[. Corabia cu doi c`rmaci se ]neac[. Corabia mare, =i valuri mari o bat.

Cot de-un ort =i a\[ de-un zlot. Cu acul le str`nge =i cu lopata le risipe=te. Cu bani g[se=ti =i lapte de pas[re. Cu ciocanul se face banul. Cu doba nu prinzi iepuri. Cui cu cui se scoate. Cuiul lui Pepelea. Cu izmenele pe b[\. Cu o sc`nteie casa nu vei lumina. Cu resteu la br`u nu se poate face nimic. Cutea v`rtoas[ nu se teme de coas[. Dac[ e s[ te frigi, apoi s[ te frigi m[car cu o ciorb[ bun[. Dac[ se taie hrinca de la p`ine, ]napoi n-o mai lipe=ti. D-aia nu-mi fierbe mie oala ]n vatr[. Dai cu bani\a =i sco\i cu lingura. D-ar fi plugul ca grapa, =i grapa ca ogorul =i ogorul ca m[m[liga, ar fi =i \iganul gospodar. De-a fir-a-p[r. De c`nd n-am v[zut paraua, am uitat cum i-i turaua. Dec`t doi saci de=er\i, mai bine unul plin.

108

— Activit[\ile omului —

De haram a venit, de haram s-a dus. De la cinci p`ini miezul =i de la nou[ coaja. De securea f[r[ coad[ n-are fric[ p[durea. Dezlega-voi sacul, vedea-vei pe dracul. Din bun — =i bun =i r[u, ca dintr-un lemn — =i cruce =i m[ciuc[. Din codin[ rea f[in[. Din doi t[ciuni nu se fac c[rbuni. Din lipsa unui cui se desface c[ru\a. Din pagub[ nu se poate scoate dob`nd[. Dintr-un lemn nu se face bucium. Doni\a se umple cu \`r`itul, fusul cu sf`r`itul. Dou[ ou[ c`nd se tot ciocnesc, unul trebuie s[ se sparg[. Dou[ pietre tari nu macin[ bine. Drumul bun face carul mai u=or. Dup[ arc, =i s[geat[. Dup[ ce r[stoarn[ carul, atunci vede drumul cel bun. Dup[ oal[, =i capac. Dup[ ploaie vine =i el cu ipingeaua.

Dup[ sac — =i petec. E lesne a zice pl[cint[, dar ]i mult p`n[ se face. Face v`nt carului la vale. F`n bun din iarb[ proast[ ]i anevoie a c[p[ta. Ferestrele au ochi, iar pere\ii — urechi. Fiecare p`ine are f[r[miturile ei. Fiecare pune bucuros =aua pe iapa vecinului. Fiecare sac ]=i g[se=te petecul. Fierul ne]ntrebuin\at rugine=te. Fierul r[u, de ce-l ba\i, de ce crap[ mai r[u. Firele c`nd se ]ncurc[, anevoie se descurc[. Focul acoperit arde ]n[bu=it. Focul ]n p[dure din sc`nteie mic[ s-aprinde. Focul scormolit mai mult[ par[ d[. Fr`nele de aur nu fac calul mai bun. Gardul cu poprele cade pe v`nturi grele. Gardul r[u ]nva\[ vita viclean[. Halal de marf[, dar p[cat de parale.

109

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Hambarul gol nu are =oareci. H`rbului gol to\i ]i dau cu piciorul. H`rtia multe rabd[. Hora nu \ine tot balul, mai sunt =i alte jocuri. }i pare gardu’ p`rleaz[. }l bag[ sub pat =i-l pune s[ c`nte coco=e=te. }n co=ul gol nu-=i fac cuib =oarecii. }ncotro-i acul, ]ntr-acolo-i =i a\a. }n dorul scrobului lingi coada tig[ii. }n oala acoperit[ nimene nu =tie ce fierbe. }ntre ciocan =i nicoval[. }ntre doi saci goi alegi p-[l cu paie. Lac[tul nu se pune la u=[ pentru ho\i, ci pentru oameni cinsti\i. La fa\[ veche nu trebuie c[ptu=eal[ nou[. L`na cea bun[ prin spini r[m`ne. Lesne-i a face c`rlig, dar s[ ai ce ag[\a de el. Lingura mare stric[ gura, dar drege fa\a. Lopata gr[m[de=te =i sapa risipe=te.

Lum`narea se aprinde pentru cei ce v[d, nu pentru cei orbi. Mai bine s[-\i spargi papucii dec`t s[-i \ii ]nveli\i. Mai mare daraua dec`t ocaua. Marfa gat[ bani a=teapt[. M-a= duce =i-mi st[ calea cruce. M[tura veche ajunge la grajd. M`n[ apa la moara lui. Mergi pe c[rare lin[ =i dai drept ]n tin[. Nodul u=or se face, dar greu se desface. Nu e bun[ coada care a mai slujit la un topor. Nu e c`=tig f[r[ pagub[. Nu e mai grea boal[ dec`t punga goal[. Nu e vin f[r[ drojdie. Nu face pielea c`t dubala. Nu po\i ascunde sula-n sac. Nu sun[ banul c`nd e unul singur ]n pung[. Oala =i \ucalul tot dintr-un lut am`ndou[. O nuc[ singur[ nu sun[ ]n sac. Opinci rupte =i zile pierdute. Osia neuns[ sc`r\`ie. O\etul tare ]=i sparge singur vasul.

110

— Activit[\ile omului —

Papucii de lac m[n`nc[ p[pu=oii din s`iac. P[durea de coada toporului moare. P`n[ nu faci foc, nu iese fum. P`n[ nu te love=ti cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de jos. Pe c[rarea b[tut[ nu cre=te iarb[. Pentru bani ]=i vinde sufletul. Pentru un cui pierzi o potcoav[. Pe unde t[iam lemne, acum adun[m surcele. Pilda rea stric[ obiceiurile cele bune. Plosca nu se cat[ pe dinafar[. Printr-o cr[p[tur[ mic[ str[bate apa ]n corabia cea mare. Punga mic[ tot ]n cea mare ajunge. Punga-n care banii nu sun[ nici de petice nu-i bun[. R`de ciob ( h`rb) de oal[ spart[. R`de ciocanul de nicoval[. R`de cofa de c[ldare, da ea ]nt`i se pr[vale. R`de oala de ceaun, dar singur[-i neagr[ ]mprejur.

Rufele murdare se spal[ acas[. Sabia de aur taie mai tare dec`t cea de fier. Sacul cu dou[ guri nu-l po\i umple. Sacul gol nu st[ ]n picioare. Sacul plin ]n cur`nd se vars[. Sarea nu e bun[ ]n toate bucatele. S-a str`ns funia de par. Se laud[ oala c[ va sparge c[ldarea. Se m[rit[ casa cu via. Se-nvele=te cu ipingeaua =i se scarpin[ cu surceaua. Sita c`t e nou[ st[ ]n cui; la urm[ umbl[ =i pe sub pat. Surcica nu sare departe de la trunchi. +i-a nimerit coasa gresia. +i coada securii face r[u p[durii. +i la cuptorul mic se face foc mare. Toporul f[r[ coad[ nu taie. Tot cuiul ]=i afl[ gaura lui. Tot dou[ oale-mi fierb: una seac[ =i alta goal[. Tot sacul ]=i g[se=te petecul. Trei cor[bii ]nc[rcate n-a=teapt[ pe una de=art[. Ulciorul nu merge de multe ori la ap[.

111

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Unde se gr[m[desc banii, vin =i grijile. Vasul de=ert mai mult[ g[l[gie face. Vasul gol c`nt[ a foame. Vasul plin se cearc[ des. Vasului gol to\i ]i dau cu piciorul. Voind s[ poarte cercei mai buni, ]=i pierde urechile. LOCUIN|A (CASA), P{R|ILE EI (tematic[ unitar[ =i mixt[) Acela strig[, c[ruia ]i arde casa. A face bordei cu cineva. A face cas[ cu cineva. A fi ca acas[. A nu face cas[ bun[ cu cineva. A-=i avea casa sub cu=m[. A sparge (strica) casa cuiva. A=a mai vii de-acas[. A tr[i pe cuptor. Bordeiul ]i r[u, da-i al meu! Ca acas[ la tine nu-i nic[ieri bine. Ca buna or`nduial[ ]n casa omului nu-i nimic mai de folos. Casa lor este cu u=a prin pod =i cu ferestrele pe sub pat.

CUPRINS

Casa f[r[ conduri, ca o cas[ pustie. Casa f[r[ perdele, ca femeia f[r[ spr`ncene. Casa nem[turat[ oaspe\i a=teapt[. Cas[ cu dou[ r`nduri: sus c`inii, jos st[p`nii. C`te sate =i bordeie, at`tea obiceie. Ce-i afar[ ]i =i ]n c[mar[. Ce =tie satul, nu =tie b[rbatul. De c`nd lumea =i p[m`ntul, pe cuptor nu bate v`ntul. Ferestrele au ochi, iar gardul =i pere\ii — urechi. Iarb[ ]n ograd[ — s[r[cie-n cas[. }n casa unde e ]n\elegere =i dragoste, chiar cele ce lipsesc prisosesc. }n vatra ta =i cenu=a arde. La satul ce se vede c[l[uz[ nu trebuie. La toat[ casa bate coasa, numai la mine n-are cine. Nici acas[ n-am de coas[. Nimenea nu ]ntreab[ de casa frumosului, ci de casa vrednicului. Nu mai sc`r\`ie u=a degeaba. Om cinstit ]n casa goal[. Pe-afar[ pere\i-s noi, ]n cas[ nu po\i intra de gunoi.

112

— Activit[\ile omului —

Primi\i-m[ ]n cas[, p`n[ ce ve\i g[si dumneavoastr[ alta. S-au aprins paiele de pe cas[ =i lui nici nu-i pas[. Uli\a te face f[r[ cas[. Un bordei s[ ai, numai s[ fie al t[u. Unde iese fum, g[se=ti =i m`ncare, =i foc pentru lulea. U=a deschis[ pe oricine prime=te. Vai de casa cu mul\i st[p`ni. Vai de casa omului, c`nd dracul ]=i v`r[ coada. Vai de casa unde cotcod[cesc g[inile =i coco=ul tace. Vara toat[ tufa d[ s[la=. }MBR{C{MINTEA (tematic[ unitar[ =i mixt[) A coase petic la petic. Acul ]mbrac[ casa. A fi ]mbr[cat ca o p[pu=[. A fi ]mpodobit[ ca o floare. A fi manta de vreme rea. A fi scos din cutie. A ]mbr[cat c[ma=a dracului. A r[mas badea f[r[ suman, c[ l-a dat pe suliman. A umbla rupt ca croitorul =i descul\ ca ciubotarul.

CUPRINS

C[ma=a b[rbatului e cinstea femeii. Cel dezbr[cat e gata s[ deie zece ierni pe o var[. Cine hainele =i le p[streaz[, le are pe jum[tate. Cine m[n`nc[ s[m`n\a de c`nep[, ]=i m[n`nc[ c[ma=a. Cine nu c`rpe=te sp[rtura mic[, are necaz s[ dreag[ borta mare. Cine-=i \ine hainele ne-mbr[cate, ale lui sunt numai pe jum[tate. Cine umbl[ c`rpindu-se, mai r[u se rupe. Cu tortul se \ine portul. Cu ciubotele dintr-o vac[ =i cu t[lpile din alta. Cum ai da, ]i tot cu ruptura la c[lc`i. Dac[ n-ai papuci, sunt bune =i opincile. Despuiatului m[nu=i ]i lipsesc. Dup[ coaj[ se vede pomul, dup[ hain[ se cunoa=te omul. Dup[ ploaie nu mai trebuie c[ciul[. E croit r[u =i cusut bine. Fie-opinca c`t de bun[, ca ciubota nu mai sun[. Gata ca o c[ma=[ de soacr[. Gol de haine, puturos, a=a-i omul cel lenos.

113

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Goliciunea ]nconjur[, da M`na m`nec[ singur[-=i coase, foamea d[ de-a dreptul. toporul coad[ singur ]=i face. Goliciunea te v`r[ ]n cas[, da’ Nu da c[ma=a pentru altu’, foamea te scoate. ca tu s[ r[m`i ]n pielea Haina asta str[in[ a ta este? goal[. Haina deschide u=a, da’ banul Nu dup[ sucman trebuie judecat omul. vorbe=te. Nu face fa\a c`t a\a. Haina face pe om. Nu face omul c`t haina. Haina nu face pe medic. Haina nu face pe om, da omul Nu se caut[ haina, ci cel din pe hain[. hain[. Haina s[-\i fie cum e sacul =i Nu te uita ce-i pe cap, da’ ce-i peticul. ]n cap. Haina str[in[ nu ]nc[lze=te. Om ur`t cu haine bune ca =i Haine de Anglie, petice o mie. gr`ul cu t[ciune. Hainele ]mprumutate nu \in de Pantalonii vechi ]i fac pe cei noi. cald. Hainele nu fac pe om mai de Paralele ]l ]nva\[ pe om a gr[i, da’ hainele — a merge treab[. Hainele proaspete nu se bo\esc pe drum. Pe deasupra spoial[, pe de Haine scumpe pe spinare bag[ desubt — c[ma=[ nesp[lat[. Pe fa\[ numai a\[; pe dos tei omu-n lips[ mare. }i str`mt[ ]n =ale =i larg[ ]n pucios. de diminea\[.

poale.

Pe unde sco\i c[ma=a?

}mbr[cat pistol.

Pune-\i petic dup[ gaur[.

}mbr[cat sub\ire =i tremur[ R`de ruptul de c`rpit, c[ el e mai potrivit. gros. Mai bine un suman periat =i Straiul vechi, unde-l dregi, c`rpit dec`t un beni= zdren- al[turea se rupe. \uros =i t[v[lit. +i p[ianjenul \ese, dar din Mai mult a\[ dec`t fa\[. p`nza lui nu se fac haine.

114

— Activit[\ile omului —

Te-au cam str`ns ]n chingi bietele opinci. Toat[ fa\a-i bun[, dac[ c[ptu=eala-i c[lduroas[. Unul taie =i croie=te, =-altul st[ =i potrive=te. Ve=m`ntul bun face pe om. Voind s[ te c`rpe=ti, mai r[u te rupi. ALIMENTA|IA, MASA (tematic[ unitar[ =i mixt[) A bea ceai cu m[m[lig[ rece. A bea vin de unde c`nt[ broasca. A boteza vinul. A c[dea lipc[ pe m`ncare. A face m[m[liga cu ciomege. A fi ]n capul bucatelor. A fi trecut cu paharul. A-i fi tare soacra. A ]nghi\i cu noduri. Am avut noroc cu terciul, c[ m`ncam m[m[liga goal[. A m`nca ca cu gura altuia. A m`nca ca un cosa=. A m`nca c`t =apte. A m`nca p`inea degeaba. A m`nca p`ine amar[. A m`nca p`inea =i sarea cuiva.

CUPRINS

A m`ncat p`ine din mai multe cuptoare. A m`nca p`n[ ce te faci cimpoi. A m`nca praj. A m`ncat ru=inea cu m[m[lig[. A m`nca scrob cu polonicul. Am m`ncat de parc[ m-am dat pe ghea\[. A nu avea cu ce s[tura un =oarece. A nu duce la ureche. A nu pune nafur[ ]n gur[. A pune la inim[. A pune numai pe un dinte. Are =i cu\itu(l), =i p`inea ]n m`n[. A se c[uta (vinde) ceva ca p`inea cald[. A strica m`ncarea degeaba. A-=i pune gura la cale. Azima mai coapt[ mai buni oaspe\i a=teapt[. Baba b[tr`n[ nu se teme de p`inea moale. B[utura cere m`ncare, =i m`ncarea b[utur[. Bucatele fur[ bune, dar n-a =tiut na=a a le pune. Buc[\ica \ine vi\ica. Bucur[-te, p`ntece, c[ \i-oi da pl[cinte.

115

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Bun ]i vinul, nu-i ca apa, nici friptura nu-i ca ceapa. Ca dorul de m[m[lig[ nici un dor nu te stric[. Carnea de l`ng[ os e cea mai dulce. C`nd e br`nz[, nu-i b[rb`n\[. C`nd e=ti poftit la vreo mas[, pleac[ s[tul de acas[. C`nd m[n`nci numai fasole, ai vrea s[ m[n`nci =i curechi. C`te ]mbuc[turi, at`tea ]nghi\ituri. C`\i se spal[, to\i la mas[ vor s[ =ad[. Cel cu masa e dator s[ pofteasc[, cel str[in s[ nu ]ndr[zneasc[. Cel s[tul de dulce vrea =i amar c`teodat[. Cic[ m[laiul nu-i copt =i el ]nfulec[ c`t opt. Cine are piper mult, pune =i-n cova=[. Cine e ]nt`i la mas[ e pe urm[ la lucru. Cine m[n`nc[ pu\in, m[n`nc[ mai de multe ori. Cine n-are ce m`nca =tie c`nd e post. Cine n-are vara minte, iarna nu m[n`nc[ pl[cinte.

Cine s-a ars cu ciorb[, sufl[ =i ]n iaurt. Cine se culc[ nem`ncat se scoal[ f[r[ vreme. Cine socoate c`te foi intr[ ]n pl[cint[, niciodat[ nu m[n`nc[. Cine-=i m[n`nc[ s[m`n\a de c`nep[, r[m`ne gol. Cine \ine p`inea ]n s`nul altuia, de multe ori rabd[ de foame. Cu m`ncarea nu pr[p[de=ti c[rarea, dar cu berea-\i pr[p[de=ti averea. Dac[ nu e colac, e bun[ =i p`inea. De ai venituri mititele, mai opre=te din m[sele. Dec`t bucate stricate, mai bine ma\e sparte. De la o vreme numai miezul p`inii ]\i place. De pl[cinte gura r`de, de v[rzare =i mai tare. De ru=ine a= mai m`nca o p`ine. Din pumni str[ini nu te saturi c`nd bei ap[. Dou[ m`nc[ri nu stric[, ci nici una stric[. Dup[ cum \i-e gura, s[-\i fie =i ]mbuc[tura. E pe duc[ =i tot ]mbuc[.

116

— Activit[\ile omului —

Eu umblu cu p`inea dup[ el =i el cu ciomagu’ dup[ mine. F[ buc[tura c`t \i-e gura. Friptura bun[ nu se face la fum. Halal de ce m[n`nc[, p[cat de ce poart[. I-a c[zut lapte (miere) ]n p[sat. }i b[iat hr[naciu, p`ntecele ca co=u’. }i dai p`ine =i el te blestem[. }l a=teapt[ cu pl[cinte calde. }mbuc[ de pare c[ se bat lupii la gura lui. }mbuc[tura cea mare se ]nghite cu-necare. }mbuc[tura mare s-o v`ri ]n gur[, da’ vorba mare s[ n-o scapi din gur[. }\i d[ — m[n`nc[, te bate — fugi. La altu-n cas[ nu te-nghesui la mas[. La lucru cu priponele, la m`ncare cu opintele. La lucru uituc, la m`ncare numai lup. La masa gata se adun[ mul\i mu=terii. La m[m[liga mare vin multe haimanale. La m`ncare ca lupul =i la lucru ca butucul.

La m`ncare leu =i la lucru bou. La m`ncare lup, la treab[ vulpe =i la somn butuc. La m`ncare s[ ai cump[tare =i la b[utur[ s[ fii cu m[sur[. Lapte acru-n c[limar, chiu =i vai prin buzunar. Laptele tinerilor e vinul b[tr`nilor. Lesne-i a zice: pl[cint[! da anevoie se face. Mai bine dou[ m`nc[ri dec`t o b[taie. Mai bine m`ncare pu\in[ dec`t boal[ lung[. Mai bucuros ar m`nca dec`t ar sta. Mai mult[ p`ine m[n`nci cu miere dec`t cu o\et. Mal de m[m[lig[ =i p`r[u de lapte nu s-a v[zut. Masa nu-i pentru cine se g[te=te, da’ pentru cine se nimere=te. M[m[liga-i st`lpul casei, p`inea-i cinstea mesei. M[m[liga nes[rat[ e ca nunta f[r[ l[utari. M[n`nc[ br`nz[ cu m[m[lig[ goal[. M[n`nc[ r[bd[ri pr[jite. M[n`nci linte, cre=ti la minte. M`ncarea de diminea\[ lunge=te via\a.

117

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

M`ncarea de diminea\[ =i ]nsur[toarea de t`n[r niciodat[ nu stric[. M`ncarea str[in[ ]ntotdeauna ]i mai bun[. N-are baba nici un bai, are pit[ =i m[lai. Nici ou copt s[ nu-i m[n`nci. Nimic nu e mai scump dec`t p`inea. Nu bea omul s[ se-mbete, dar bea s[-=i fac[ prieteni. Numai cu ap[ =i cu sare nu se fac v[rzare. Nu netezi calul cu biciul, da’ neteze=te-l cu ov[sul. Nu se m[n`nc[ ]n toate zilele pl[cinte. Nu stau colacii pe garduri. Nu =tie ce a m`ncat asear[. Nu vasul, dar ce pui ]n el miroase. Oaspetele nu m[n`nc[ ce g`nde=te, ci m[n`nc[ ce g[se=te. Omul tr[ie=te cu ce bag[ ]n gur[. Pahar f[r[ fund la mas[ nu se pune. P`inea coapt[ buni oaspe\i a=teapt[. P`inea nu vine singur[ la tine.

P`inea te ]nt[re=te, vinul te ]nvesele=te. P`inea uscat[ satur[ casa. P`ine cu sare e gata m`ncare. P`ine peste p`ine nu stric[. P`n[ nu m[n`nci usturoi, nu-\i miroase gura. Pe c ` t p o a t e , p ` i n e a - = i scoate. Pe=te — m[m[liga pr[p[de=te. Pe om m`ncarea ]l \ine. Pilda-i pl[cinta, da-i mai bun[ ]nv`rtita. Pocalele des ardicate, te fac f[r[ bucate. Poftim la mas[ cu m`ncarea de acas[. R[u m`ncai, bine m[ s[turai; nici nu fuse, nici n-ajunse; dac[ mai era tot nu strica. R[u te hr[ne=ti cu m`ncarea ]n traista altuia. R`nza mare face pr`nzul mic. S-alege urda din z[r. S-a osp[tat p`n[ a cr[pat. S[tulul nu crede celui fl[m`nd. Stomacul ca moara, c`nd n-are ce m[cina, atunci se stric[.

118

CUPRINS

— Activit[\ile omului —

+i s[tul, =i cu punga plin[ nu se poate. Tare-ar mai m`nca, dac[ i-ar da cineva. Tot el la masa altuia =i la masa lui nimenea. Tu ]l tragi la mas[ =i el se v`r[ sub mas[. Unde m[n`nc[ doi, m[n`nc[ =i al treilea. Unde-s mas[ =i pahare, acolo =i Stan c[lare. Unul m[n`nc[ agurid[ =i altuia i se strepezesc din\ii. Vai de acela ce are p`ine =i n-are din\i s-o m[n`nce. V`ntul alege gunoaiele din bucate. Vinul alege pe om. Vinul din bobi\[ merge bine la guri\[. Vinul din vi\[ de vie te ]nvie. Vinul e toiagul b[tr`ne\elor =i nebunia tinere\elor. Zece feluri de bucate, tot fasole mestecate.

A nu-i fi cuiva boii acas[. A se face negru de m`nie. A-=i ie=i din fire. A-=i ie=i din pepeni. A-=i ie=i din r[boj. Ciuda te orbe=te. Fierbe s`ngele ]ntr-]nsul. M`nia ma\e vars[. Nu i-s boii acas[. Parc[ tot ]i plou[ =i-i ninge. FRIC{

A fi cu frica-n s`n. A fi cu ghea\a ]n spinare. A i se sui p[rul ]n v`rful capului. A r[m`ne ca lovit de tr[snet. A r[m`ne lemn (a ]nlemni). A se pierde cu firea. A-=i pierde inima. Cine mai mult se teme, acela uit[ u=a deschis[. C`nd ajunge furca aproape de ochi, anevoie mintea s[ \i-o ai la loc. De fric[ ]i pare cu=ma piST{RI sic[. PSIHO - FIZIOLOGICE De fric[ nu vede lumea. Frica-i din rai. M~NIE, SUP{RARE Leac de fric[ nu-i. A avea spr`ncene posomor`te. Nu m[ tem, dar tot mi-i fric[. A nu fi ]n du=i buni.

119

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

FOAME, SETE

A avea (a fi cu) inima aproape de gur[. A da fl[m`ndului scobitoare. A fi fl[m`nd ca un lup. A fl[m`nzi dormind. A-i c`nta (cuiva) =oarecii ]n p`ntece. A-i chior[i ma\ele de foame. Aici =i-a rupt foamea g`tul. A-i juca mazurca ]n p`ntece. A i se lipi p`ntecele de spinare. A-i sp`nzura inima de foame. A-i sta soarele drept inim[. A-l roade (pe cineva) la inim[. Ar m`nca =i cu ochii. A se usca de sete ca gaia. A sta cu din\ii la stele. C`nd \i-e foame, nu ca\i c[ m[laiul e ]n cuptor. C`t trece cioara peste gard, copilul fl[m`nze=te. Cel fl[m`nd n-are urechi de ascultat. Cel fl[m`nd se viseaz[ m`nc`nd. Cu bun[tatea mori de foame. Cui e fl[m`nd, pita-i e ]n g`nd.

CUPRINS

De foame i se lungesc urechile. E mare necaz c`nd foamea nu-\i d[ r[gaz. Fl[m`nd ca un lup. Fl[m`ndul codri viseaz[. Fl[m`ndului =i o bucat[ de m[m[lig[ rece i se pare pl[cint[. Foamea e cel mai bun buc[tar. Foamea e sor[ bun[ cu setea. Foamea face bucatele bune. I-a mas =oareci ]n burt[. Mi-e foame de nu te v[d. Nasul sfor, iar ma\ul gol. S-a ]nt`lnit foamea cu setea. Setosul bea ap[ din orice lac. S{N{TATE, BOAL{

A apuca r[corile pe cineva. A avea brag[ ]n s`nge. A avea c[ldur[ la cap. A avea din\i de papur[. A avea inim[ verde. A avea m[tr[gun[ ]n creier. A avea o piatr[ pe inim[. A dormi butuc. A dormi ca mielul. A dormi dus. A dormi iepure=te.

120

— Activit[\ile omului —

A face ochi mari.

A i se lua (cuiva) picioarele.

A face z]mbre. A fi b[tut de brum[.

A i se rupe (cuiva) b[ierile inimii. A i se t[ia cuiva picioarele. A-i sf`r=i inima (cuiva). A-i sl[bi cuiva balamalele. A-i sta inima ]n loc cuiva. A-i suna cuiva doagele. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan. A-i veni (cuiva) inima la loc. A-i veni (cuiva) le= la inim[. A ]mpleti coad[ alb[. A-l apuca damblaua (pe cineva). A-l apuca (pe cineva) n[b[d[icile. A l[sa cu inima ars[. A lua (a pune) la inim[. A lupta cu cei fl[m`nzi. A nimerit orbul Br[ila. A nu fi ]n toate apele. A nu fi ]n toate min\ile. A nu fi nici de zeama ou[lor. A nu fi nici viu, nici mort. A nu-i trece (cuiva) nici prin vis. A nu mai avea scuipat ]n gur[. A nu se \ine dec`t de un fir de a\[. A nu vedea ]naintea ochilor.

A fi bub[ coapt[. A fi cu grija-n spate. A fi cu inima c`rcel. A fi cu inima de petic[. A fi cu sufletul ]n palm[. A fi galben ca ceara. A fi mai mult mort. A fi numai o gearb[. A fi numai osul =i pielea (oase ]n=irate, copt la os, cu oasele pestri\e). A fi numai piele =i oase. A fi parc[ fiert ]n oal[. A fi rupt ]n co=. A fi s[n[tos ca un cal. A fi trecut (a se ]ntrece) cu dedeochiul. A-i c`nta cuiva puricele ]n ureche. A-i fluiera v`ntul prin oase cuiva. A-i intra cuiva boala pe gur[. A-i luci (cuiva) ochii ca la m`\[. A-i s[ri (cuiva) inima din loc. A i se duce (cuiva) inima-n c[lc`i.

121

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A obosi ca un cal. A r[m`ne cu gura c[scat[. A r[m`ne cu inima fript[. A r[m`ne ]ncremenit. A r[m`ne numai sufletul ]n cineva. A r[m`ne numai umbra (cuiva). Are =i-ar mai avea, c-a-nc[put la boal[ grea. A scormoni o ran[ veche. A se bate cu g`ndurile. A se face covrig. A se face dob[ de pl`ns. A se lega ca boala de om s[rac. A se umple de suflet. A sim\i ghea\[ ]n spate. A-=i mu=ca buzele. A-=i r[cori inima. A-=i rupe p[rul din cap. A-=i uita anii. A= pl`nge da’ nu pot de r`s. A trage la aghioase. A trage un somn la opt sute. A trece un =arpe rece prin corp. A vedea verde ]naintea ochilor. A veni cu sufletul la gur[. B[tr`ne\ele nu aduc nim[nui frumuse\e.

B[tr`nii ajung ]n mintea copiilor. Boala cunoscut[ e pe jum[tate vindecat[. Boala de om se leag[ ca vi\a de par. Boala din fire n-are lecuire. Boala intr[ cu carul =i iese pe urechea acului. Boala lui ca s[n[tatea mea. Boala niciodat[ nu se d[ vinovat[. Boala nu ]ngra=[ pe om. Boal[ lung[ — moarte sigur[. Boli de-ar fi, c[ leacuri se g[sesc destule. Bolnavii de friguri de var[ — galbeni ca turta de cear[. Bolnavul multe zice =i s[n[tosul face ce =tie. Bolnavul nu se ]ntreab[. Bucura\i-v[ cu cei ce se bucur[ =i pl`nge\i cu cei ce pl`ng. Capul c`nd te doare, tot trupul bole=te. C[scarea cea dint`i cere c[p[t`i. C`nd ]mb[tr`ne=ti, nu-\i trebuie nimic. C`rna f[r[ nas moare de necaz. Ce folose=te bolnavului patul de aur?

122

— Activit[\ile omului —

Cel bolnav nu e bucuros nici de pat de aur. Cel s[n[tos n-are nevoie de doctor. Celui bolnav =i mierea i se pare amar[. Celui fl[m`nd p`inea-i ]n g`nd. Chiorul ]ntre orbi este ]mp[rat (rege). Cine doarme ]n asfin\it de soare, capul ]l doare. Cine doarme mult, tr[ie=te pu\in. Cine-i s[n[tos e destul de bogat. Cine se culc[ t`rziu =i doarme diminea\a, ]=i scurteaz[ via\a. Cine se gr[be=te, ostene=te. Cin’ va m`nca mult[ miere, o s[ verse =i fiere. Cu toat[ gem[tura duce lingura la gur[. Dac[ nu e=ti s[n[tos, nim[nui nu-i e=ti de folos. Dec`t s[ r[m`n[-n h`rg[u, mai bine s[-mi fie r[u. De o umbr[, de-o n[luc[ frigurile ]l apuc[. De multe ori necazul ]mbat[ mai r[u dec`t orice b[utur[. Din sg[ibuli\a (cea) mic[, bub[ mare se ridic[.

Doctoria babelor: nici nu-l scap[ de boal[, nici nu-l las[ s[ moar[. Dou[ be\e ]n pantalon — imita\ie de om. Durerile mari sunt mute. E bolnav: dintr-o p`ine numai cu\itul ]i r[m`ne. E gras de-i numeri coastele. E ]ntr-o doag[. E slab de-l bate v`ntul (d[ v`ntul jos). Fiecare boal[ ]=i are leacul ei. Fiecare se leag[ acolo unde-l doare. Galben de gras, de-i curge untura pe nas. Haina b[tr`nului ]i grea. I-au obosit papucii. Iapa fl[m`nd[ ]=i uit[ de m`nz. I s-au ]nc[lzit urechile. }i trage cu oala, ca s[ treac[ boala. }i \ine sa\ ca calului; trec`nd drumul iar fl[m`nze=te. }l doare un deget, dar nu =tie care. }n trup s[n[tos, minte voioas[. La b[tr`ne\e m[ tem de poale cre\e. La b[tr`ne\e mintea se stric[.

123

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

La b[tr`ne\e nu se mai prinde minte. La b[tr`ne\e se simte cine nu s-a cru\at la tinere\e. L-a lovit damblaua. La lucr[torul r[u toamna inima pl`nge. Leac s[ fie, s[ nu fie, plata babei se =tie. Leacul ]i c`teodat[ mai r[u dec`t rana. Mai tare =i mai vr[jma=[ jiganie dec`t foamea nu este. M[n`nc[ =i mere p[dure\e. N[du=ala scoate boala. Nici o boal[ mai grea ca boala b[tr`ne\elor. Nici somn lung f[r[ visuri, nici vorb[ lung[ f[r[ minciuni. Nici viu printre vii, nici mort printre mor\i. Nu-i boal[ f[r[ leac. Numai acel de sufer[ =tie ce-i durerea. Nu m[ doare nici capul. Nu te ]ntrece cu dedeochiul. O boal[ vindec[ pe alta, c`nd vine una dup[ alta. Obrinteala r[nii de pe margini se cunoa=te. Omul caut[ leac unde simte c[-l doare.

Omul, c`nd ]i s[n[tos, ]=i caut[ singur boala. Omul dac[ ]mb[tr`ne=te, f[-i sicriu de odihnit. Omul de chinuri =i necazuri ]mb[tr`ne=te. Omul la m`nie cade-n nebunie. Orbul c`nd d[ de perete socote=te c[ s-a ispr[vit lumea. Orbul cu ]ntrebarea a nimerit Br[ila. Orbului degeaba ]i spui c[ s-a f[cut ziu[. Parc[ a tras ]n plug. Parc[ i-au luat p`nza de pe obraz. Pe durerea mare alta mai mare o t[m[duie=te. Rana c`t de mic[, dac[ nungrije=ti de ea, cur`nd se face mai rea. Rana dac[ se deschide, anevoie se ]nchide. Rana obrintindu-se =i patima ]nvechindu-se, a se vindeca cu nevoie va fi. Rana se vindec[, dar semnul r[m`ne. Rana veche u=or s`ngereaz[. Sara te culci pl`ng`nd =i diminea\a te scoli r`z`nd. S[n[tatea e cea mai bun[ avu\ie.

124

— Activit[\ile omului —

S[n[tatea e mai bun[ ca toate. S[n[tatea face banii =i banii s[n[tatea. S[n[tatea goal[, ca o oal[ goal[. Sc`rba e boala cea mai greu de lecuit. Sc`rba pe om mai tare ]l ]mboln[ve=te dec`t boala. Slab de-l bate v`ntul. Somnu-i rupt din moarte. Somnul dulce nimic n-aduce. Somnul dulce via\[ ne-aduce. Somnul e (oglinda) pilda mor\ii. Stomacul c`nd chior[ie=te, la dem`ncare g`nde=te. Surdul nu aude, dar o (le) potrive=te. +i-a uitat anii. +i-a uitat =i zilele. Tacu-i leacul! Tare-i bine =i frumos, c`nd e omul s[n[tos. Te g[se=te boala g[lbinarei =i frigurile pungii. Toat[ boala are leacul ei. Tusa =i junghiul ]s surori. Uit[-te la obraz =i m[-ntreab[ de necaz, uit[-te la fa\[ =i m[ntreab[ de via\[...

CUPRINS

Umbl[ dup[ somn ca =erpii dup[ lapte. Voinic, s[n[tos, numai galben de v`rtos. Vorbele nu potolesc foamea. VIA|A (tematic[ unitar[ =i mixt[) A avea nou[ vie\i (suflete). A avea zile c`te buruiene. A avea zile cu carul. A c[lca iarb[ verde. A fi cu zilele ]n m`n[. A fi v[zut de Soare. A se \ine ]ntr-un fir de a\[. A tr[i ani ]mprumuta\i. Cine se gr[be=te, pu\in tr[ie=te. Dup[ via\[ — =i m`ndrea\[. }i st[ via\a ]ntr-un fir de a\[. Via\a e scump[ ori=icui. Via\a f[r[ n[dejde ]i ca noaptea f[r[ zori. Via\a-i din buc[\i. Via\a ]\i petreci, cu n[dejdile seci. Via\[ c`rpit[ cu a\[, de toate zilele ]\i vine grea\[. Via\[ legat[ cu a\[.

125

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

A-i c`nta aghiosul. MOARTEA (tematic[ unitar[ =i mixt[) A-i c`nta cucul ]n spate. A-i c`nta cucul r[u. A avea leac numai zama de A-i c`nta popa. h`rle\. A-i c[dea steaua. A avea moarte ]ntunecat[. A-i cunoa=te (cuiva) moarA avea oase moarte. tea. A b[ga pe cineva ]n morA-i da colac =i lum`nare. m`nt. A ie=i cu t[lpile ]nainte. A bea paharul mor\ii. A-i intra zilele ]n sac. A da colac =i lum`nare. A-i m`nca cioara colacul. A da gene-n gene. A-i m`nca coliva (cuiva). A da (l[sa) ortu popii. A-i muri cuiva moartea. A da m`na cu moartea. A intra ]n anul mor\ii. A da ochii cu moartea. A-i pune crucea la cap. A da ochii peste cap. A-i putrezi ciolanele (cuiva). A f[cut larg ]n cas[. A i se apropia (cuiva) funia de A fi cu un picior ]n groap[ =i par. cu unul pe mal. A i se curma firul vie\ii. A i se ]ntuneca steaua. A fi dus cu sania. A i se m`ntui a\a de pe ghem. A fi dus cu \olul. A i se n[z[ri sania. A fi dus pe n[s[lii. A i se rupe calea-n cruce. A fi ]n gura mor\ii. A i se trece becul. A fi ]n m`na mor\ii. A-i suna ceasul. A fi mort de viu. A-i suna coliva ]n piept. A fi oale =i ulcioare. A-i suna sc`ndura. A fi pe duc[. A-i veni doctor dup[ moarte. A fi pe lumea cealalt[. A ]nceta din via\[. A fi pe patul de moarte. A ]nchide ochii. A fi uitat de moarte. A ]nchide ochii sub cei patru A-i c`nta aleluia. co\i de p[m`nt.

126

— Activit[\ile omului —

A ]nchina steagul. A ]ntinde picioarele. A l[sa ceva cu limb[ de moarte. A lep[da potcoavele. A-l lua dracul pe cineva. A-l pupa pe cineva h`rca. A m`nca colacul (cuiva). A merge cu picioarele ]n sus. A mo=teni p[m`ntul. A muri cu zile. A muri f[r[ lum`nare. A murit ]nghesuit la poman[. A murit =i a putrezit foarte de mult, de s-a f[cut curat p[m`nt. A nu-l mai durea din\ii. A nu-l mai vedea Soarele. A nu mai avea zile. A nu mai bea ap[ rece. A nu mai vedea Soarele. A nu se alege nici cenu=a din cineva. A pune coasta la p[m`nt =i fa\a la r[s[rit. A pune corpul ]n p[m`nt. A pune m`inile pe piept. A pune ochii ]n grind[. A pupa p[m`ntul rece. A se ag[\a ca moartea de om s[n[tos. A se bate cu moartea.

A se da de ceasul mor\ii. A se duce cu c[lc`iele ]nainte. A se duce cu zile ]n morm`nt. A se duce de veci. A se duce la zarz[ri. A se duce pe apa s`mbetei. A se duce pe ceea lume. A se duce pe drumul ne]ntors. A se duce s-o vad[ pe bunica. A se ]nsura cu =ase sc`nduri de brad. A se sf`r=i. A se trece. A sta cu \[r`na ]n gur[. A-=i da duhul. A-=i da rada. A-=i ]ncheia catastihul. A-=i juca ultima carte. A-=i pune cap[t zilelor. A-=i trage sufletul. A tr[it =i a vecuit, nu e p[cat s[ moar[. A tr[i un trai =i jum[tate. A trece drumul ]n cealalt[ ]mp[r[\ie. A vedea moartea cu ochii. A veni cu m`inile pe piept. Bun om, p[cat c[ mor al\ii ]naintea lui.

127

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Ce apuc[ p[m`ntul, lesne se uit[. Cel de se teme de moarte, alearg[ dup[ ea. Cine a murit an, an s-a ]ngropat. Cine moare, groapa lui =i-o astup[. Cine moare, nu mai vine. Cine se ]nva\[, moartea ]l dezva\[. Co=ciugul acoper[ gre=elile doctorilor. Cu limb[ de moarte. Cu n[dejdea te duci =i-n groap[. Cu pl`nsul nu se ]nviaz[ mor\ii. Dac[ moare nevasta mea, se duce lumea jum[tate; dac[ mor =i eu, se ispr[ve=te lumea. D-aci ]nainte ciobu’ =i lum`narea. De-aici ]nainte sapa =i lopata. De ar muri omul de c`te ori se boln[ve=te, n-ar mai fi oameni pe p[m`nt. De-ar =ti omul c`nd are s[ moar[, =i-ar s[pa groapa singur. De moarte nimeni nu e gata c`nd sose=te ceasul.

De omul viteaz =i moartea face haz. Dup[ moarte, poc[in\[. Dup[ ultima baie, scapi de toate grijile. Era s[-l ieie buha. Fiecare-i dator c-o moarte. Fiecare moare pentru el. Gol ai venit, gol te duci, cu tine d-aici nimic duci. I-a apus steaua. I-a c`ntat ve=nica pomenire. I-a m`ncat sc`ndurile fa\a. I-a suflat ]n lum`nare. I-a venit doctorul dup[ moarte. I-a zis popa cu cadelni\a la cap. Ie=i\i, mor\i, din gropi, s[ intr[m noi viii. I s-a curmat firul vie\ii. }l caut[ moartea pe acas[ =i el umbl[ prin vecini (sat). }=i aprinde lum`nare d-am`ndou[ c[p[t`iele. Lacrimile nu s-ar mai usca, dac[ mor\ii nu s-ar uita. La groapa altuia e u=or s[ c`n\i aleluia. Mai bine s[ mori m`ine, nu azi. M`ng`ierea s[racului e moartea.

128

— Activit[\ile omului —

Moare calul, ]i r[m`ne =aua, moare omul, ]i r[m`ne numele. Moartea ]i ]mpac[ pe to\i. Moartea le ]nchide gura la to\i. Moartea nu alege. Moartea nu mai are moarte c`t o fi p[m`ntul. Moartea nu spune c`nd vine. Moartea nu va s[ =tie de averi, de bog[\ie. Moartea nu vine la noi c`nd o chem[m. Moartea ocole=te pe cel viteaz. Moartea totdeauna ]=i caut[ pricin[. Mortul nu se (mai) ]ntoarce de la groap[. Mor\ii cu mor\ii, viii cu viii. Mor\ii nu se vorbesc de r[u. Nimenea n-o s[ tr[iasc[ lumea s[ o mo=teneasc[. Nu fac viii ce zic mor\ii. Numai c`nd moare omul se cunoa=te ce-a fost. Numai de nu i-ar muri mul\i ]nainte. Numai moartea-i f[r[ leac. Numai mortul nu-=i mai schimb[ portul. Numai pro=tii se tem de moarte.

CUPRINS

O dat[ moare omul. O moarte are omul. Omu-i cu moartea dup[ cap. Parc[ i-a luat p`nza de pe obraz. Parc[ i-a luat umbra. P`n[ la moarte sunt toate. S-a dus baba cu colacii. S-a dus ]nainte de a-i bate ceasul. S-a dus s[-=i vad[ moartea cu ochii. Somnul cu moartea fra\i gemeni s-au n[scut. Somnul peste m[sur[ este fratele mor\ii. +i-a dat mult de poman[. +i-a m`ncat norocul ca \iganul biserica. +i-a tr[it traiul, =i-a m`ncat m[laiul. Treci zi, treci noapte, apropiete moarte. VIA|{, MOARTE (tematic[ mixt[) A muri =i a ]nvia. A tr[i un trai =i cu al mor\ii, dou[. Azi tare, m`ine mare, poim`ine pe spinare. C`t de r[u s[ tr[iasc[ omul, tot nu se ]ndur[ s[ moar[.

129

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

C`te-n lume se nasc, mor toate. Ce ]nghite p[m`ntul, via\[ nu mai are. Ce se na=te, moare. Cine se teme de moarte, =i-a pierdut via\a. Cine vede na=terea, vede =i moartea. Dec`t via\[ cu necaz, mai bine moarte ]ntr-un ceas. De moarte nu te teme =i de via\[ nu fii cu grij[. De moarte =i de nunt[ nimeni, niciodat[, nu poate fi gata. La ]nsur[toare =i la moarte nu se poate s[ n-ai parale. Mai bine moarte cinstit[, dec`t via\[ pricopsit[. Mai bine s[ te ]nsori de dou[ ori dec`t s[ mori o dat[. Moartea unora este via\a altora. Moartea voinicului — din m`na calicului. Na=terea omului e pentru al\ii; moartea e a lui. Nici cu viii, nici cu mor\ii. Nici n-am la ce muri, nici la ce tr[i. Nu-i via\[ f[r[ vin[ =i moarte f[r[ pricin[. Nunt[ f[r[ r`s =i moarte f[r[ pl`ns nu se poate.

CUPRINS

Nunt[ f[r[ vorbe =i moarte f[r[ b[nuial[ nu se poate. Nu se =tie cine moare =i cine tr[ie=te. Omul, c`t de b[tr`n s[ fie, tot nu vrea s[ moar[. Omul c`t s[-mb[tr`neasc[ tot cere s[ mai tr[iasc[. Omul =i din nec[tare moare, =i zile c`nd are. Omului mare ]i sun[ clopotul =i la via\[ =i la moarte. Vai de moarte f[r[ r`s =i de nunt[ f[r[ pl`ns! Via\a-i scurt[, moartea-i ve=nic[. Via\a ur[=te, iar moartea ]mpac[. RELA|II DE RUDENIE (tematic[ simpl[ =i complex[ etc.) A c[utat c`t a c[utat, dar soacr[ bun[ =i-a c[p[tat. Aduci nora cu scripca =i n-o po\i scoate nici cu sapa. A fi (cuiva) =i mam[, =i tat[. A fi cu=m[ ]n cas[. A fi dintr-un aluat. A fi pentru unii mum[ =i pentru al\ii cium[. A fi piatr[ de moar[ ]n cas[.

130

— Activit[\ile omului —

A fi st`lpul casei. A fi un suflet ]n dou[ trupuri. Ai copii, ai griji mii, iar cel ce nu are cu dorul lor moare. Ai copii, ai =i necaz. A intrat nora-n blide. Ai =tiut a s[ruta, trebuie s[ =tii =i a leg[na. A nu cunoa=te neamurile. A nu-i fi jale nici de mam[-sa. Argintu’ =ede-n lad[ =i ur`tu’ jos pe vatr[. Ascult[ ]nv[\[tura tat[lui t[u =i nu uita pove\ele maicii tale. A se ]mp[ca ca fra\ii. A se lua (a fi) fra\i de cruce. Ast[zi copilul te vinde ]ntr-o lingur[ de ap[. A-=i c[uta cal de mire. A-=i c[uta soacr[. Azi joac[ na=u(l) la mine, m`ine la tine. B[rbat bun =i usturoi dulce nu se poate. B[rbatul are ochi s[ vad[, femeia are ochi s[ fie v[zut[. B[rbatul duce greul, dar femeia e temeiul. B[rbatul m`n[ boii =i ar[, nevasta doarme-n c[mar[. B[rbatul poart[ p[l[ria =i nevasta gospod[ria.

B[rbatul s[ aduc[ cu sacul, muierea s[ scoat[ cu acul. Binecuv`ntarea p[rin\ilor ]nt[re=te casa fiilor. Blestemul de mum[, ca gheara de cium[. Blestemul de tat[, ca stana de piatr[. Blestemul p[rin\ilor e ca piatra mun\ilor. Bog[\ia =ede-n lad[ =i toanta =ede pe vatr[. Care o fi, tot un b[rb[\el mi-o fi. Casa f[r[ femeie ]i pustie pe din[untru, casa f[r[ b[rbat ]i pustie pe dinafar[. Cat[ nevast[ s[-\i plac[ \ie, nu altora. C[ma=a copilului arat[ ce mam[ are. C`nd eram la mama, =i eu =tiam s[ cos, c[ mama ]mpungea, =i eu tr[geam cu acul. C`nd se na=te b[iatul, r`d pere\ii; c`nd se na=te fata, pl`ng pere\ii. C`nd se-nsoar[, nu i-i de moar[. C`nd te ]nsori, s[ te ]nsori, iar nu s[ te m[ri\i. Ce a f[cut mama =i tata, o s[ fac[ fiul =i fata. Ce na=te din pisic[, =oareci m[n`nc[.

131

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cinci degete sunt la o m`n[ =i nu seam[n[ unul cu altul. Cine are b[tr`n, s[-l v`nd[, =i cine n-are — s[-l cumpere. Cine are fete multe, adun[ nebunii de pe drumuri. Cine are fete multe, se ]nchin[ la oricine. Cine caut[ nevast[ f[r[ cusur, ne]nsurat r[m`ne. Cine nu se ]ndur[ de varg[, pierde copilul. Cine se bucur[ la avere, ia f[r[ pl[cere. Cioarei i se par puii ei de p[un. Coco=ul nici mum[, nici sor[ are. Copiii ]s cinstea p[rin\ilor, iar p[rin\ii — lauda copiilor. Copii mici — griji mici, copii mari — griji mari. Copilul cu moa=e multe r[m`ne cu buricul net[iat. Copilul nepedepsit ajunge neprocopsit. Copilul spune c[-i b[tut, dar nu spune de ce. Cre=te puii t[i, c[ de ei ai s[ piei. Cu bani g[se=ti =i tat[ =i mam[. Cui i-e mil[ de copil, nu-l iube=te.

Cu l[uta =i cu toabe adusei ]n cas[ gloabe. Cum e tata, a=a-i =i fiul. Cu neamurile s[ m[n`nci, s[ bei, daraveri s[ n-ai cu ei. Dac[ badea ar avea cosi\e, i s-ar zice lele. Dac[ limba femeii ar fi mai scurt[, zilele b[rbatului ar fi mai lungi. Dac[ moare finul, se pierde cumetria. De ar muri socru’, ca s[-i apuc locu’! De r[m`neai, ]mi erai ca un frate, iar de nu, ]mi e=ti ca doi. Din fata cea hain[ nu mai faci gospodin[; iar din una s[r[cu\[ faci bun[ gospodinu\[. Din p[rin\i se trag =i copii r[i, =i copii cumin\i. Ea poate \ese sub pat, c-are mil[ de b[rbat. E tat[-s[u ]n picioare. Eu ]i sunt na=u(l). Fata care-alege mult, se m[rit[ dup[ mut. Fata cea mai mare m[rit[ pe cea mai mic[. F[-m[, mam[, =i pe mine, s[ m[ fac frumos ca tine. F[-mi, mam[, o cu=m[ bun[, s[-\i aduc o nor[ strun[.

132

— Activit[\ile omului —

F[r[ b[rbat ]i pustie ograda, f[r[ femeie — casa. Fecior de dup[ gard. Femeia bun[ e b[rbatului cunun[. Femeia bun[ e plug de aur la casa omului. Femeia care-i cuminte ]i mai mare dec`t un b[rbat. Femeia cine-=i love=te, norocul ]=i oropse=te. Femeia cinstit[ — piatr[ nepre\uit[. Femeia curat[ te ]ndeamn[ la via\[. Femeia ]n\eleapt[ ]=i zide=te casa. Femeile nem[ritate, ca bucatele nes[rate. Fericit este b[rbatul care are o femeie bun[. Fie ca o naib[, numai bani s[ aib[. Fiecare na= ]=i are na=ul. Fiec[ruia i se pare c[ copilul s[u e mai frumos, de-ar fi c`t de ur`cios. Fie un b[\ descojat, tot se nume=te b[rbat. Fine, fine, dar porc de c`ine. Fl[c[ul care se \ine, ia fata care r[m`ne. Frate, frate, dar p`n[ unde se poate.

Fratele de cruce, c`nd te vede, fuge. Fratele ]\i scoate ochii. Frumoas[ nor[ dob`ndi=i, dar se uit[ cam piezi=. H`rtoapele m[rit[ toantele, ponoarele m[rit[ chioarele. Ieri se juca ]ntre fete =-ast[zi =ade-ntre neveste. }l trag copiii de poal[. }l trage vi\a. }mpreun[ cu apa zv`rle =i copilul. }n fa\[ mum[ =i ]n dos cium[. }ntre ai mei am fost =i ai mei nu m-au cunoscut. }=i cunoa=te mo=ul nepo\ii. Jup`neasa \ine casa, dar jup`nul \ine drumul. L-a b[gat mum[-sa ]n lad[ =i l-au m`ncat moliile. La culcare, fat[ mare, las[ nora s[ mai toarc[, s[ fac[ c[me=i de soacr[. L-a ]mbrobodit femeia. La unii mum[ =i la al\ii cium[. Lelea joac[ p`n[-n noapte, iar b[rbatu-i e pe moarte. Lesne a se ]nsura =i greu a se dessura. Mai aproape din\ii dec`t p[rin\ii.

133

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Mai bun este prietenul cel de aproape, dec`t fratele de departe. Mai mul\i ]ntreab[ de mama dec`t de tata. Mai mul\i se uit[ la mireas[ dec`t la mire. Mama bate, mama pup[. Mama bun[ ]=i ceart[ b[iatul. Mama, c`nd m-a dat, tot m-a ]nv[\at. M[riti=ul te leag[ de m`ini =i de picioare. M`ng`ie copilul numai c`nd doarme. Mi-i ca =i un tat[. Mireasa vede masa. Mo=iile m[rit[ mom`ile, sutele m[rit[ slutele. Muierea c`nd lipse=te, casa se risipe=te. Mul\i alearg[ la nunt[, dar numai mirele se folose=te. Mul\imea copiilor — averea omului. Muma cea bun[ nu ]ntreab[ pe copii de le este foame. N-are taica (tetea) c[ \i-ar da. Na=ul boteaz[, na=ul cuteaz[. Nevasta cu mintea bun[ e b[rbatului cunun[.

Nevasta nu-i un petic, s[-l co=i =i pe urm[ s[-l desco=i. Nevast[ mai po\i g[si, dar mam[ ba. Nici un p[rinte nu-=i ]neac[ copiii. Numai tat[ =i mam[ nu po\i cump[ra pe bani. Nu pomeni pe tat[l t[u cu coliva altuia. Nu s-a ]nsurat cu fata, ci cu banii. O dat[ vede na=ul buricul finului. Omul cu rude nu piere. Palma de la neam te ustur[ mai r[u dec`t cea de la str[in. Parc[ am omor`t pe mama. P[catele p[rin\ilor — pedeapsa pruncilor. P[rintele cu un copil numai, ca orbul cu un ochi. P`inea c`t de proasp[t[, vinul c`t de vechi =i nevasta c`t de t`n[r[. P`n[ nu m-oi vedea cununat[, nu m[ \iu c[ sunt m[ritat[. Pentru bani ia =i pe fata dracului. Podoaba la p[rin\i — copiii cei mul\i. Pui de lele. Puiul cel bun se cunoa=te dup[ creast[.

134

— Activit[\ile omului —

R[u e c`nd pl`ng p[rin\ii. Rubedenie la rubedenie trage. Ruda la vreme de nevoie se cunoa=te. S-a s[turat soacra de poam[ acr[. S[race b[rbate, c[ asear[ muri=i =i nu te mai putui uita. S[rmanul b[rbatul prost, bun odor la cas[-a fost. S[-\i iei nevast[ de cas[, nici ur`t[, nici frumoas[. S`ngele ap[ nu se face. S`ngele nevinovat cere r[zbunare. Se leap[d[ =i de tat[-s[u. Se pl`ng cele m[ritate c[ nu au de b[rba\i parte, dar cele v[duve ce s[ zic[ c`nd la inim[ le pi=c[. Se scald[ ]n zestrea muierii. Soacr[, soacr[, poam[ acr[! De te-ai coace, c`t te-ai coace, tot dulce nu te-ai mai face. Sor[ de scoar\[. Spune-mi cine-i mam[-sa, ca s[-\i spun cine-i fiic[-sa.

+i cioara-=i laud[ puii. +i fiara cea mai crud[ cinste=te neamul s[u. +tiu c[ m[-nsor la var[, dar mie-mi trebuie disear[. Tat[l adun[ paiele ca aurul, fiul risipe=te aurul ca paiele. Te iube=te soacr[-ta. Tineric[ o luai, de-o sut[ cincizeci de ai. Toat[ a lui nerozie e de la p[rin\i mo=ie. Toat[ pas[rea ]=i ap[r[ puii. Toat[ vaca vi\elul ]=i linge. Tot cam dup[ neam merg toate, din ce este nu-l po\i scoate. Tot na=u-=i are na=. Tr[iesc ca fra\ii =i se iubesc ca dracii. Uit[-te la mum[-sa =i cunoa=te pe fie-sa. Umbla cu m[m[liga-n traist[ =i nu-=i g[sea mireas[. Unde d[ mama, carnea cre=te. Unde nu-i b[rbat ]n cas[, nu e nici p`ine pe mas[. Sunt rude dup[ iapa cea Un tat[ poate s[ hr[neasc[ alb[. zece fii, dar zece fii nu pot s[ Sunt rude, pentru c[ au uscat hr[neasc[ un tat[. c[m[=ile la un soare. Vai de nunt[, c`nd lipse=te +apte fra\i pe un copac. mirele!

135

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

CUPRINS

Vecine, s-a dus b[rbatu-meu la moar[; nu =tiu, s[ m[ m[rit sau s[-l mai a=tept. Vezi mama, apoi ia fata. Via =i mo=ia m[rit[ urgia. Via\a nec[s[torit[, la b[tr`ne\e e cea mai ur`t[. Vinde =i pe tat[-s[u. Vorbesc soacrei, s[ priceap[ nora. Zestrea =ade ]n lad[ =i el cu sluta ]n vatr[. Zestrea toate le astup[; ea =i pe dracu-l pup[. Zi c[ nu \i-e mam[.

A fi oastea lui Papuc-HogeaHogegarul. A-i trage cuiva ca la Sevastopol. A ]nc[lecat pe breazu’, ca un Mihai Viteazu’. A lua un lucru pe r[boj. A m`nca pita lui vod[. A pune pe vod[ ]n scaun. A scoate (vinde) la mezat. A se deprinde cu toate ca ogarul turcului cu mere p[dure\e. A spune dup[ r[bu=. A-=i aprinde paie ]n cap. A-=i aprinde rogojina ]n cap. ISTORICE, A-=i pune cenu=[ pe cap. ISTORICO –SOCIALE A =terge de pe r[boj. At`ta pagub[-n |ara Moldovei! A da bir cu fugi\ii. A tr[i ca Bimba=a-Sava. A da sfar[ ]n \ar[. A vedea pe B`cu. A fi Alexandru Macedon. A veni cu brazda ]n cap. A fi be=leag[. A veni cu jalba ]n pro\ap. A fi c`rjaliu. A fi de pe vremea lui Ciub[r- Bate toba la Craiova, de s-aude ]n Moldova. vod[. Bate v`ntul din Balcani de o A fi Ducipal. mul\ime de ani. A fi dup[ legea lui Carage*. Belu bele=te, Golescu gole=te, A fi joimir. Manu jupuie=te*. A fi Novac. *

Aluzie la codul de legi instaurat de domnitorul Caragea; prin extinderea sensului, a fi de lege veche, om învechit.

* Aluzie la boierii cu acest nume care, fiind mari demnitari în timpul lui Caragea-vod[, jefuiau poporul. Prin extensiune, satir[ la adresa spoliatorilor.

136

— Activit[\ile omului —

Binele l-a luat turcu’. Ca ]n codrul Vl[siei. Ca ]n \ara lui Papuc. Ca pe vremea lui L[cust[vod[. Ca pe vremea lui Pazvante. Ca pe vremea turcului. Ca =i c`nd au trecut turcii. C`nd era Cuza, ardea focul =i spuza. C`nd tragi clopotele la Hotin, se-aude la Izmail. C`t H`ncu =i p[m`ntul! Cum e turcul, =i pistolul. Cum ]i arcul, a=a-i =i t[tarul. De c`nd cu zavera. De pe vremea lui Ciub[rvod[. De pe vremea lui Papur[vod[. Din gur[ ]n gur[, are s[ ajung[ p`n[ la urechile lui vod[. Din vremea lui Han-t[tar. Doar nu-i \ara-n jac! Dreptatea a luat-o turcul. Dreptate turceasc[. Fuge, de parc[-l m`n[ turcii din urm[. Gerul lui Marcoci. Ho! stai, c[ nu dau turcii.

I-a crescut nasul cel t[iat* }n urma zaverei mul\i viteji se arat[. La moara H`ncului. Nici turc, nici turlac. Numai Dun[rea =tia c`te \ara suferea. Nu mai e timpul turcului. O iarn[ de-a lui Han-t[tar. Parc[-i ]n \ara lui Han-t[tar. Parc[-i ]n \ara lui Papur[vod[. Parc[-i pa=a din Rusciuc. Sara ghigar, diminea\a sp[tar. Schimbarea domnilor — bucuria nebunilor. Se bat turcii la gura lui. Se fur[ ca ]n (pe) vremea lui Caragea**. Se las[ ]n n[dejde ca turcu(l) ]n sabie. Se trage de la Ciub[r-vod[, pe care l-au m`ncat guzganii. * Aluzie la obiceiul de a se cresta conspiratorilor pretenden\i la domnie nasul. Prin aceasta ei erau sco=i pentru totdeauna din competi\ie. ** Aluzie la boierii cu acest nume care, fiind mari demnitari în timpul lui Caragea-vod[, jefuiau poporul. Prin extensiune, satir[ la adresa spoliatorilor.

137

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Turcii gonesc iepurele cu carul. Turcul, de e turc, =i tot te las[ ]nt`i s[ mai m[n`nci =i apoi te omoar[. Turcul pl[te=te! Turcul te bate, turcul te judec[. Turcul te taie, turcul te jupoaie. Turcului s[-i dai bani =i s[-i sco\i ochii. |ara moare de t[tari, Sdroan\a pune l[utari. |ara piere de t[tari, Stanca bea cu l[utari. Vinovatul pl[te=e din\ii (judecata) turcului. Vod[ da, H`ncu ba. Vod[ vrea =i H`ncu ba. PATRIOTICE

Ajut[-\i \ara, precum =i ea te ajut[. Bine sau r[u, dar e pe locul t[u. Cine caut[ spre str[in, ]nstr[inat va r[m`ne. Cine patria nu-=i iube=te, du=manul ei se nume=te. E mai bine ]n coliba ta, dec`t ]n palatul altuia. Fie p`inea c`t de bun[, nu-i bun[-n \ar[ str[in[.

CUPRINS

Fie p`inea c`t de proast[, tot se cheam[ \ara noastr[. Locul natal \i-i mam[ drag[. Mai bine ]n satul t[u cu m[laiul c`t de r[u. Mai bine p`inea mai proast[, s[ se zic[-n \ara noastr[. Mai bun[ hula din satul t[u, dec`t lauda din satul str[in. Pe du=manii \[rii tale s[-i soco\i ca pe ai t[i. Prin str[ini s[ fie miere =i zah[r, c[ tot ]i amar. JURIDICE

A b[ga la ap[ (pe cineva). A pune pravil[. A-=i face lege. Ca s[ ne bucur[m de libertate, trebuie s[ =tim s[ ne supunem legilor. C`nd ai vreo judecat[, preg[te=te-te de plat[. C`te bordeie, at`tea obiceie. Cea mai bun[ judecat[ ]i ]mp[c[ciunea. Cel ce pl`nge ]naintea judec[torului ]=i pierde lacrimile. Cerul, p[m`ntul, focul =i apa n-au judecat[. Chiar omul cu judecat[ gre=e=te c`teodat[.

138

— Activit[\ile omului —

Cine fuge de judecat[, dreptate nu are. Cine legea nu-=i cinste=te, f[r[ lege se nume=te. Cine se judec[ adesea, ori pierde un bou, ori c`=tig[ o pisic[. Cine umbl[ dup[ judecat[, s[ nu crezi c[ moare la el acas[. Cum e \ara, =i obiceiul. Dac[ n-ai treab[, f[-te martor. D[-i cu judecata, nu cu lopata. De atunci se-nmul\esc lotrii de c`nd se-nmul\esc =i legile. Dec`t o judecat[ dreapt[, mai bine o ]nvoial[ str`mb[. Din judecat[-n judecat[, a r[mas f[r[ o postat[. El judec[, el sp`nzur[. }nt`i judec[-te pe tine =i apoi judec[ pe altul. }\i judec[ pe dracul =i \i-l scoate =i dator. Judecata e ca o tr[sur[ cu dou[ oi=ti — c`nd ]nainte, c`nd ]napoi o po\i m`na. Judecata e ]n capul omului. Judecata-i cu nasul de cear[. Judecata lui Papuc. Judecata nu o po\i face cu lopata. Judecat[ dup[ spr`ncean[.

Judec[torul c`nd ]\i e potrivnic, cu cine o s[ te judeci? Judec[ ]nt`i pe om =i apoi ]l sp`nzur[. Judec[-m[ drept =i bate-m[ str`mb. Judec[torii m[n`nc[ miezul =i ]mpricina\ii coaja nucii. Judec[torul ca osia carului: cum o ungi, nu mai sc`r\`ie. Judec[torul e ca =arpele, niciodat[ nu umbl[ drept. Judec[\ile =tii c`nd le porne=ti, dar nu =i c`nd le opre=ti. Justi\ia e oarb[. Legea — ca p`nza de p[ianjen: t[unul o sparge, iar musca se prinde. Legea-i lege. Legile le fac oamenii. Lesne-i a judeca pe altul. Lipsa fr`nge legea. Lupul te p`r[=te, lupul te judec[. Mai bun[-i o pace dec`t o sut[ de procese. Nevoia schimb[ legea. Nu-i cu barda, ci-i cu judecata. Nu-i cu lopata, ci cu judecata. Nu judeca, ca s[ nu fii judecat.

139

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Nu judeca dup[ cuvinte, judec[ dup[ fapte. Nu mi-e c[ m-a chior`t cioc`rlia, dar mi-e c[ m-a judecat corbul. Nu se judec[ omul de la prima vedere. Nu te v`r] ]n judec[\i. Obiceiul legii are putere. Obiceiul sluje=te ca lege. O s[ m[ judec p`n[-n p`nzele albe. S[ n-ajungi pe u=a tribunalului. S[ =edem str`mb =i s[ judec[m drept. Uit[-te ]n fa\[ =i judec[-i via\a. U=or te-ncurci ]ntr-o judecat[, dar greu scapi de ea.

CUPRINS

Dreptatea, cinstea =i cugetul curat sunt cele mai bune calit[\i ale omului.

Dreptatea n-are nevoie de laud[. Dreptatea nu moare niciodat[. Dreptatea pe toate le biruie=te =i adev[rul dec`t toate mai tare este. Dreptatea trebuie s[ \i-o faci singur. Mai bine pu\in cu dreptate dec`t mult cu str`mb[tate. Nedreptatea r[stoarn[ scaunele puternicilor. Omul nedrept se teme de to\i. Pentru dreptate se arunc[ ]n foc. Rar are numai unul dreptatea DREPTATE, NEDREPTATE =i atunci greu =i-o c`=tig[. A fi om drept la vorb[. Umbl[ pe calea drept[\ii, dac[ Ai dreptate, dar n-ai s-o iei. vrei s[ te nume=ti drept. Ai dreptate, numai nu \i-o ADEV{R, NEADEV{R cau\i. Cel ce iube=te nedreptatea, Adev[ru-i mai luminos dec`t ur[=te sufletul s[u. soarele. Cel ce sufer[ pe nedreptate, se Adev[rul a gr[i s[ nu te sfie=ti, ]nt[re=te. m[car c[ de prea pu\ini vei fi Cine nu are dreptate, acela ascultat. \ip[ mai tare. Adev[rul c`nd cercetezi, p[rDreptatea a pierit din lume. tinirea s-o ]ndep[rtezi.

140

— Activit[\ile omului —

Adev[rul de minciun[ se desparte, c[ nu-i place ]n spate s-o poarte. Adev[rul de multe ori doare. Adev[rul e dulce ca mierea, iar neadev[rul e amar ca pelinul. Adev[rul e frumos ca prim[vara. Adev[rul e mai bun dec`t orice jur[m`nt. Adev[rul e mai scump dec`t aurul. Adev[rul este cum te v[d =i cum m[ vezi. Adev[rul este iubit de to\i, dar nu to\i ]l primesc. Adev[rul e urma drept[\ii. Adev[rul iese deasupra ca untdelemnul. Adev[rul ]n de=ert =i nedovedit a r[m`ne nu poate. Adev[rul ]ntr-un cuv`nt, iar minciuna ]n mii =i sute. Adev[rul n-are nevoie de judecat[. Adev[rul n-are team[ de judecat[. Adev[rul nu-l po\i ascunde ]n sac. Adev[rul nu-=i schimb[ fa\a niciodat[. Adev[rul r[ne=te. Adev[rul =i dreptatea locuiesc

]mpreun[: de dai de unul, dai =i de cel[lalt. Adev[rul =i dreptatea nu se ve=tezesc niciodat[. Adev[rul =i dreptatea sunt fra\i de cruce. Adev[ru-l =tie satul, dar nu-l =tie ]mp[ratul! Adev[rul umbl[ cu capu’ spart. A pune m`na pe inim[. A scoate adev[rul din piatr[ seac[. At`tea drumuri a b[tut dup[ adev[r, c[ n-are pe cap at`tea fire de p[r. Cel mai drept pe lume este adev[rul. Cine ascunde adev[rul, acela vinde minciuna. Cu c`t adev[rul e mai amar, cu at`t e mai dulce. De la adev[r p`n[ la minciun[ e un lat de palm[. Din vorb[ ]n vorb[ iese adev[rul. Iube=te adev[rul, dar iart[ gre=eala. Lucrul cel mai cinstit este adev[rul. Nu c[lca adev[rul ]n picioare, dac[ vrei s[ ai trecere la oameni. S[ nu te pui ]n poar[ cu adev[rul =i dreptatea.

141

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

FILOZOFICE

A alege din dou[. A cunoa=te unde te doare buba. Adesea, una ad[st[m =i alta ]nt`mpin[m. A face bort[ ]n ap[. A face umbr[ p[m`ntului degeaba. A fi bun de pus la bub[. A-i da de fund. Alb[, neagr[ — asta e! A nu c[dea nu se poate, dar cinste ]\i face, c`nd cazi, s[ te scoli. Asta nu-i nici cea dint`i, nici cea din urm[. Ast[zi e=ti, m`ine nu e=ti. A-=i vedea visul cu ochii. A\a, unde-i mai slab[, acolo se rupe. A zg`nd[r] focul. Ba c[-i teac[, ba c[-i pung[. Ba e alb[, ba e neagr[. Binele a=teapt[ =i r[u. Binele cu bine se r[spl[te=te. Binele se uit[ mai lesne dec`t r[ul. Bine peste bine nu stric[. Calea b[tut[ este cea mai scurt[.

CUPRINS

Carnea f[r[ ciolan nu se poate. Ca s[ te aperi de fum deseori te arunci ]n foc. C`nd te g[se=te una, te g[sesc mai multe. C`te capete, at`tea p[reri. C`\i oameni, at`tea n[ravuri. Ce-a fost, a trecut, ce-o mai fi, o mai veni. Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a fost copt s-a scuturat. Ce-ai spus, s-a dus. Ce e ]nt`i, nu e pe urm[. Ce-i prea mult, nu-i s[n[tos. Chelului scufie de m[rg[ritar ]i trebuie. Chipul omului e oglinda sufletului. Cine nu suie dealul, nu coboar[ coastele. Cu binele se face totul, da cu de-a sila — nimic. Cu nimic nu faci nimic. Cu pe=tele mic prinzi pe cel mare. Dac[ nu curge, tot pic[. Dec`t o sut[ de ani =i r[i, mai bine zece, da buni. Dec`t s[ tr[ie=ti murind, mai bine s[ mori tr[ind. Dec`t un filozof ofticos, mai bine un m[gar s[n[tos.

142

— Activit[\ile omului —

Dec`t un ]n\elept mort, mai bine un m[gar viu. De ce fugi, nu scapi. De ce te teni, de aceea nu scapi. De haram a venit, de haram s-a dus. De t[ceai, filozof r[m`neai. De unde iei, nu pui. De unde nu-i, de acolo nu se vars[. De unde tot iei =i nu pui, cur`nd se ispr[ve=te. Dou[ =i cu dou[ fac patru. Dou[ =i cu trei fac =apte. Dup[ bine vine r[u. Dup[ noapte vine ziu[. Este scar[ de suit, dar este =i de cobor`t. Este =i via\[, este =i moarte. Face albul negru =i negrul alb. Ferice de cel ce se mul\ume=te cu pu\inul ce-l are. Fiecare gr[unte are f[in[, dar are =i t[r`\[. Firea, dec`t deprinderea, mai veche este. Foc dup[ foc, r[u dup[ r[u. }nc[lze=te-te c`t arde focul. }n cea mai frumoas[ gr[din[ g[se=ti =i buruieni. }nceputu-i anevoie; urma vine de la sine.

}n dar a venit, ]n dar s-a dus. La deal greu, la vale r[u. Las[ s[ fie, bine c[ nu-i. Las’ c[-i bine, cu toate c[-i r[u. La toate urma alege. La tot r[ul este =i un bine. La vale lesne aluneci, iar ]n sus anevoie te urci. Mai bine ceva dec`t nimic. Mai bine s[ ]ntreac[ dec`t s[ nu ajung[. Mintea de-ar cre=te pe toate c[r[rile, ar pa=te-o =i m[garii. N[dejdea este m`ng`ierea oamenilor. Negru pe alb. Nenorocirea, c`nd vine pe capul omului, nu vine singur[, ci mai trage =i altele dup[ ea. Nici alb[, nici neagr[. Nici carnea cu oase, nici frigarea ars[. Nici carne f[r[ oase, nici p[dure f[r[ usc[turi. Nici c[lare, nici pe jos. Nici h[isa, nici cial[. Nici ]n car, nici ]n c[ru\[. Nici ]n ciur, nici ]n ve=c[. Nici laie, nici b[laie. Nici ploaia ]l ud[, nici focul ]l arde.

143

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Nici una, nici alta, Nu se face cu una cu dou[. Nimenea nu poate =ti c`t e de ad`nc[ borta =arpelui. Nimeni nu =tie ce-i ]n sacul legat. Nimeni nu =tie zilele omului. Nu-i cum trebuie, ]i bun cum este. Nu-i deal f[r[ vale. Nu-i r[u f[r[ bine. Nu-i sui= f[r[ cobor`=. Nu-i totdeauna cum se chite=te, ci-i cum se nimere=te. Nu sunt vremile sub c`rma omului, ci bietul om sub vremi. Omul are multe valuri ]n via\[. Omul azi este, m`ine nu-i. Omul, c`t are zile, nu se pierde. Omul nu tr[ie=te c`t lumea. Ori la unul, ori la o sut[, tot o lum`nare lumineaz[. Pe l`ng[ cele uscate ard =i cele verzi. Piatra care nu se mi=c[ prinde mu=chi. R[u cu r[u, dar mai r[u f[r[ r[u. R[ul cu r[u se alung[. R[ul vine iute, binele ]ncet.

R`de bine cine r`de la urm[. Scrie pe lum`nare pentru neuitare. Sub piatra cea mai frumoas[, scorpia ascuns[ zace. +ezi str`mb =i gr[ie=te drept. +i azi =i m`ine, ]n urm[ nimic[ r[m`ne. +i r[ul c`teodat[ prinde bine la ceva. Te las[ una =i te g[sesc altele zece. Toat[ gre=eala are iertarea ei. Toate ]=i au leacul. Toate ]=i au vremea lor. Tot ce e prea mult nu e s[n[tos. Tot ]nceputul are =i sf`r=it. Tot vine =i cel ce ]nt`rzie. Totu-i nou =i totu-i vechi. |[r`n[ e=ti =i ]n \[r`n[ te vei ]ntoarce. Una dreapt[ =i zece str`mbe. Unde a fost, are s[ mai fie. Unde dai =i unde crap[! Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe. Unde e calabal`c, e =i bucluc. Unu-i una, =i dou[-s mai multe. Unul trage s[ moar[ =-altul joac[, se-nsoar[.

144

— Activit[\ile omului —

Vorba-i de argint, t[cerea-i de aur. Vor veni b[tr`ne\ile s[-l ]ntrebe unde sunt tinere\ile. Vremea vremuie=te =i omul ]mb[tr`ne=te. Zilele omului sunt ca floarea c`mpului. APARTENEN|{ ETNIC{, RELA|II ETNICE A brodit-o ca \iganul miercurea la st`n[. A c[dea (a =edea) muscal pe capul cuiva. A fi cazac. A fi deprins cu nevoile, ca \iganul cu sc`nteile. A fi rom`n nu glum[. A-i fi mil[ ca \iganului de pil[. A m`nca c`t un turc de cei s[raci. A nimerit (brodit) ca \iganul miercurea la st`n[. A nimerit ca \iganul la ]mp[rat. A o p[\i ca \iganul cu iapa. A p[\i ca \iganu’ c`nd s-a culcat ]n tind[ ca s[ scurteze din cale. Arapul de n-ar vedea pe tat[l s[u =i pe mo=u-s[u negru, s-ar omor].

CUPRINS

A se schimba (]n ceva) ca \iganul ]n cai. Ca ]n traista \iganului. C[ bietul rom`n, s[racul, ]nd[r[t tot ca racul. Crap[ pietrele de frig =i \iganii ]n ilic. Cum e \iganul, a=a =i ciocanul. De-a valma ca \iganii toamna. Dumnezeu s[ te fereasc[ de rom`n ciocoit =i de \igan boierit. Dumnezeu s[ te p[zeasc[ de \iganul turcit =i de mojicul grecit. Mintea moldoveanului (rom`nului) cea de pe urm[. Mun\ii no=tri aur poart[, noi cer=im din poart[-n poart[. Mun\ii no=tri cu aur plini =i noi slugi pe la str[ini. Nu da obraz lui Ivan, c[ se suie pe divan. O dat[ au vrut ovreii s[ plece la secer[ =i s-a ]nt`mplat s[ fie s`mb[t[. Parc[ e=ti turc. Parc[ se bat turcii la gura lui. Rom`nul e t[cut, dar e de temut. Rom`nul nu piere. Rom`nul =tie multe-a suferi, dar nu uit[.

145

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Rom`nul tace =i face. Rom`nului po\i s[-i iei cu de-a sila, dar s[-i dai nu. Stai cu \iganul, ]nve\i \ig[ne=te, cu turcul turce=te, cu neam\ul nem\e=te. Tata rus, mama rus, iar Ivan moldovan. — Tat[, am prins un t[tar! — Las[-l =i vino-ncoace! Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul, dar eu barosul meu, c[ e mai greu. Tot \iganul ]=i laud[ ciocanul =i \iganca nicovala. Turcul te bate, turcul te judec[. Turcului s[-i dai bani =i s[-i sco\i ochii. |iganul a cerut =i el la pop[ un sf`nt ca s[-l poat[ pr[znui. |iganul c`nd a ajuns la mal, atunci s-a ]necat. |iganul c`nd s-a v[zut ]mp[rat, ]nt`i pe taic[-s[u l-a sp`nzurat. |iganul c`nt[ de foame. |iganul d[ cu ciocanul =i cap[t[ banul. |iganul dup[ ce =i-a dat c[ciula pe ap[ a zis: s[ fie de sufletul tatii!

CUPRINS

|iganul m[n`nc[ c`nd are, rom`nul c`nd ]i e foame. Unguru-i l[ud[ros, numai c[-i fricos. Urma str[inului s-o arzi cu nou[ care de lemne. — Vai, s[race neam\ule, cum ]\i cur[ zdren\ele! — Las’ s[ cure, c[-s destule. RELA|II SOCIALE DE CLAS{ Abia am sc[pat de coas[ =i ne-a pus la secer[. Acela-i mare, care-i tare. Ac =i a\[, c-a venit zapciul ]n sat! Adormi duman =i te treze=ti mare ban. A fi vit[ de beilic. A-i lua (cuiva) =i l`na, =i pielea. A-i lua cuiva =i lemnul de pe foc. Ai r[mas crai pe balt[. A-i scoate =i bucata din gur[. A jupui de viu. A-l m`nca (pe cineva) Hotinul. A lua cuiva =i cenu=a din vatr[. A lua =apte piei de pe cineva.

146

— Activit[\ile omului —

A lucra de beilic. A pune la Gherl[. A pune pe cineva la gloab[. Argat vrednic cine are, se cunoa=te pe m`ncare; c`nd m[n`nc[, ]i trosnesc f[lcile. A se primbla ca un ciocoi. A sp[la cu\itu’ ]n cineva.A sp[la cu\itu’ ]n cineva. A-=i bate capul cu ]mp[r[\iile. A =terge de pe r[boj. A t[ia =i a sp`nzura. A trage la jug. A trage pe cineva pe roat[. A tr[i pe spinarea cuiva. A umbla ]n opinci de fier. Averea bogatului m[n`nc[ buc[\ica s[racului. A vinde la daraban[. Boala bogatului ]i ca s[n[tatea s[racului. Bogatul a gre=it =i s[racul ]i cere iert[ciune. Bogatul cu s[racul nu pot tr[i laolalt[. Bogatul ia =i c[ma=a de pe s[rac. Bogatul nu crede celui s[rac. Bog[\ia-i gard de nuiele, s[r[cia-i gard nestricat.

Boierii \in fumul de pe urma s[racului. Boierul ]i ca dracul: te las[ s[ te pr[p[de=ti, nu-i pas[ de tine ca de c`ine. Capul plecat sabia nu-l ia, dar nici soarele nu vede. Capul plecat sabia nu-l taie. C`nd bogatul vorbe=te, lumea amu\e=te. C`te slugi ai, at`\ia du=mani hr[ne=ti. Ce-i ciocoi — tot ciocoi. Cei mici muncesc pentru cei mari =i cei s[raci pentru cei boga\i. Cel tare despoaie pe cel slab. Cine caut[ st[p`n, devine slug[. Cine e mare, e =i tare, cine e mic, tot nimic. Cine-i slug[, nu-i domn. Ciocoiul ca c`inele de multe u=i. Ciocoiul este ca r[chita, de ce-l tai, de ce r[sare. Cu greu se m[n`nc[ pita lui vod[. Cum e boierul, =i sluga. C-un caftan de domn taie cap de om. Dec`t catan[-n =irag, mai bine-n codru pribeag.

147

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Dec`t slug[ de trei lei, mai bine st[p`n de-un ban. Dec`t slug[ la ciocoi, mai bine cioban la oi. Dec`t slug[ mare, mai bine st[p`n mic. Dec`t st[p`n calic, mai bine slug[ bogat[. De la vl[dic[ p`n[ la opinc[. Dreptatea-i cum o fac domnii. F[g[duin\a domnilor, n[dejdea nebunilor. Ferice de cel ce nu deschide u=a domnilor. Glasul norodului este cea mai mare putere. Ho\ii nu sunt azi prin p[duri, sunt prin cancelarii. I-a pus jugul dup[ cap. }i ia boii =i-l las[ cu carul ]n drum. }i trage pielea de pe el. }i tunde l`na cu piele cu tot. }l str`nge ]n chingi. }n casa bogatului intri lesne, dar ie=i anevoie. }n loc de plat[ spatele-\i arat[. }n urma dijma=ilor multe b`rfesc babele. Jugul c`nd \i l-ai pus de g`t, trebuie s[ suferi.

La domn n-ai ce c[uta cu m`na goal[. M[ duc s[-mi caut st[p`n; d[ Doamne s[ nu g[sesc. Nici din salcie cerc de bute, nici din ciocoi om de frunte. Nu e st[p`n f[r[ st[p`n. Nu pot ]nc[pea dou[ s[bii ]ntr-o teac[ =i nici doi domni ]ntr-o \ar[ s[rac[. Nu po\i sluji la doi st[p`ni deodat[. Nu te ]ncrede ]n ciocoi. O dat peste calul boierului. Pe lanul cuconului prime=ti v`rca bastonului. Plou[ cu bulbuci — hodin[ la slugi. Satul mic ]l ajunge podvoada des. S[rac ]i cine munce=te =i bogat cine jupuie=te. Schimbarea domnitorilor, bucuria nebunilor. Se bat cei mari =i rabd[ cei mici. Sluga bun[ nu duce lips[ de st[p`n. Sluga nevrednic[ st[p`nii des ]=i schimb[. Slug[ veche, mascara b[tr`n[. Solului nu i se taie capul. St[p`n nu po\i ajunge, dar slug[ totdeauna.

148

— Activit[\ile omului —

+i piperu’ e negru, dar m[n`nc[ vod[ cu el la mas[. |ara taie scara. Un bogat c`nd moare, s[racul fluier[. Unde-\i stau picioarele, ]\i va sta =i capul. Unul te tunde =i altul te rade. Vai de cel ce arat[ minte, c`nd la temni\[ ]l trimite. Vechilul ca omida, pe ce se pune tot istove=te. S{R{CIE

A ajunge de la moar[ la r`=ni\[. A ajunge la sap[ de lemn. A ajunge la resteu de alun. A apuca s[r[cia de coad[. A avea casa cucului. A avea coastele lipite. A avea doi strujeni ]n trei c[ru\e. A cere (umbla) cu talerul. A da de fundul sacului. A duce o via\[ de c`ine. A face un lucru =i a nu c[zni nu este cu putin\[. A fi cu pielea =i cu m`inile ]n buzunar. A fi cu =erpar de a\[. A fi cu traista-n b[\. A fi f[r[ c[p[t`i.

CUPRINS

A fi ]mbr[cat ca broasca ]n p[r. A fi lulea. A fi s[rac nu e ru=ine, ci a fi necinstit. A fi un ma\e goale. A-i bate v`ntul ]n pung[. A-i bate v`ntul ]n traist[. A-i c`nta cucul ]n pung[. A ie=i la covrigi. A ie=i p[rul din c[ciul[. A-i fi ]ntuneric ]n pung[. A-i fi punga ofticoas[. A-i ie=i p[rul prin p[l[rie. A-i ]nghe\a cenu=a sub foc. A i se oua (cuiva) g[ina ]n c[ciul[. A i se zbate sufletul ]n tind[. A-l m`nca c`inii sub garduri. A m`nca ciuperci. A m`nca om[t fript. A m`nca r[bd[ri fripte. A nu avea cu ce chior] o g[in[. A nu avea cu ce-=i stropi m[seaua. A nu avea dec`t ciomagul. A nu avea de ce-l trage c`inii. A nu avea dup[ ce bea ap[. A nu avea nici cas[, nici mas[. A nu avea nici c[\el, nici purcel.

149

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A nu avea nici o le\caie. A nu avea (nici) o para chioar[. A nu avea nici o para fr`nt[. A nu avea nici sare de m[m[lig[. A nu avea nici un ban la suflet. A nu avea unde s[-=i pun[ capul. A o duce c`ine-c`ine=te. A pr[ji urzicile cu zama m[m[ligii. A pune din\ii pe poli\[. A r[m`ne cu a\a m[m[ligii. A r[m`ne cu traista-n b[\. A r[m`ne pe drumuri. Are o potcoav[ =i-i mai trebuie trei =i calul. A sufla ]n fundul oalei. A =edea cu din\ii la stele. A-=i lua lumea ]n traist[. A-=i lua traista =i ciubucul. A t[ia din poale =i a pune la um[r. A umbla cu doi bani ]n trei pungi. B[gai m`na-n buzunar, doar cremene =i amnar. Boala =i s[r[cia nu le po\i ascunde. Bogatul se scarpin[ =i s[racul crede c[ se caut[ s[-i dea.

Buc[t[reasa s[racului e nevasta. Casa s[racul o are, tot ca melcul, ]n spinare. Ca= m`nc[m s[raca ceap[, =i bem vin s[raca ap[. C`nd g`nde=ti s[ tr[ie=ti bine, atuncea e vai de tine. C`nd m[lai are, n-are sare, c`nd sare are, m[lai n-are. C`nd n-are cu ce s[racul, r[bdarea ]i este leacul. C`nd se ]nsoar[ s[racul, noaptea-i mai mititic[. C`t ]i pe mine, at`ta-i =iacas[, fereasc[ Dumnezeu de foc! C`\i peri ]n palm[, at`ta blag[ ]n casa lui. Ce folos de cu=m[ lung[, dac[ nu-s parale-n pung[? Cinci c`=tig, =apte m[n`nc, ce r[m`ne bag ]n pung[. Coada lung[, sapa lat[, =i cu haina rupt[-n spate. Copilul s[rman unde g[se=te m[n`nc[. C-un finic, tot calic. Cu o f`=ie, tot n-avem mo=ie. Cu un rac tot s[rac, c-un chitic tot calic. Dac[ e=ti s[rac, ai m`ini =i picioare s[ munce=ti. Dac[ n-ai, din umeri dai.

150

— Activit[\ile omului —

Dec`t ar fi omul calic, mai bine s[ n-aib[ nimic. De coate goale =i de ma\e fl[m`nde nime nu se vait[. De s[rac ce e, nici cenu=[ ]n vatr[ n-are. De s[rac ce-i, nici unghii n-are s[ se scarpine. De s[r[cie nu-mi pas[, c[ =ede sub pat acas[; a ouat =-acum cloce=te. Din casa lui n-o s[ mai ias[ popa cu f[r`mituri ]n barb[. Din doi s[raci s-a f[cut o pereche de calici. Dup[ ce e s[rac, mai e =i cu nasul pe sus. E cu casa ]n spinare ca melcul. E de neam mare, dar crescut ]n s[r[cie. E negur[ ]n pung[. F[ hat`r calicului c[-i duci traista. Fericirea =i s[r[cia nu pot sta ]mpreun[. Geaba binele cu sacul dup[ ce a murit s[racul. Gospodar cu moara ]n tind[. Haine noi, de joi p`n[ apoi. }i bate v`ntul ]n traist[. }i c`nt[ greierul ]n sob[. }i sufl[ v`ntul cenu=a.

}n casa lui s[ ]nv`rte=ti o m`\[ de coad[, n-are de ce s-apuca. }n casa s[racului nu se nasc =oarecii. }nc[l\at cu ghetele de la botez. La cel nevoia= st[ bruma p`n’ la Ispas. La cel s[rac nici luleaua nu arde. La cel s[rac nu se \ine banul. La cel s[rac =i c`inii parc[ bat mai tare. La cel s[rac =i m`\a-i chioar[. La cel s[rac =i noaptea-i mic[. Lacrimile s[racilor nici soarele, nici v`ntul nu le poate usca. La omul s[rac nici boii nu trag. La omul s[rac toate nevoile trag. La r[u s[rmanul alearg[ cu po=ta, iar la bine merge cu carul. La u=a s[racului nu vine nici un c`ine. L[ca=ul s[racului foc =i via\a par[ de foc este. Mai bine s[rac curat dec`t negustor ]ncurcat.

151

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Mai bine s[rac =i curat. M[ uitai ]n fundul pungii, v[zui a\a m[m[ligii. N-are cu ce s[tura un =oarece. N-are nici o le\caie chioar[. N-are pe sine n[dragi =i ]=i cump[r[ desagi. N[pasta cade tot pe omul s[rac. Nici cerul cerc de bute, nici mojicul om de frunte. Nu este s[rac acela ce nu are bani, dar acel ce nu are minte. Numai cu vitele se scoate s[r[cia din cas[. Oi albe n-are nici una, dar negre mai pu\ine. Omul nevoia= se ]neac[ pe uscat. Omul s[rac atunci face pa=tele, c`nd ]mbrac[ c[ma=[ nou[. Omului s[rac nici boii la jug nu-i trag, nici lemnele ]n foc nu-i ard. Oropsi\ilor nu le arde de glume. P`ine, ap[, ceap[, sare — patru feluri de m`ncare. P`ine =i sare — toat[ m`ncarea. Pe cel s[rac nici somnul nu-l prinde de g`nduri =i de voie proast[.

Peste cel s[rac toate n[pastele dau. S-a dus de la moar[ la r`=ni\[. S-a suit s[r[cia pe coada cociorvei. S[ fii c`t de s[rac numai s[ ai bani mul\i. S[rac la s[rac alearg[. S[rac lipit p[m`ntului. S[rac nu-i acel care munce=te, da cel care risipe=te. S[racul c`nd cap[t[, atunci m[n`nc[. S[racul, c`t de s[rac, dac-a prins un com[nac, scoate coarne ca de drac. S[racul cu g`ndul se ]mbog[\e=te. S[racul cump[r[ mai scump. S[racul dob`ndit se mira ce l-a g[sit. S[racul n-are nici hain[, nici la inim[ vro tain[. S[racul n-are soare, nici zile de s[rb[toare, numai zile lucr[toare. S[racul niciodat[ nu m[n`nc[ s[ se sature. S[racul nu se teme de t`lhari. S[racului nu-i trebuie pung[. S[r[cia afl[ me=te=uguri. S[r[cia c`nd \i-e-n vatr[ e ca o stan[ de piatr[.

152

— Activit[\ile omului —

S[r[cia este de nou[zeci =i nou[ de feluri. S[r[cia intr[ pe u=[ =i dragostea iese pe fereastr[. S[r[cia ]nva\[ pe om. S[r[cia ]nva\[ pe om ca s[ fie econom. S[r[cia nu-i ru=ine. S[r[cia nu-\i iese din cas[ nici p`n[ te ]mbraci. S[r[cia st[ ]n co=ni\a pescarului =i ]n tolba v`n[torului. S[r[cia unde s-a-ncuibat, anevoie de sc[pat. — S[r[cie, ce-ai cu mine? — M-am avut cu tat-t[u bine +i nu m[-ndur nici de tine! S[r[cie cu ciucuri. S[r[cie lucie. S[rmanul f[r[ n[dejde ca o candel[ f[r[ untdelemn. Sub p[l[rie toat[ gospod[ria. Suspinul s[racilor nu r[m`ne ]n de=ert, m[car c`t de t`rziu. +i f[in[ =-aluat, tot ]mprumutat. +i s[tul =i cu punga plin[ nu se poate. Toat[ vara „h[is“ =i „cea“, da-n chimir nici o para. Toat[ vara la ogor =i iarna cu t[g`r\a la obor. Tot calabal`cul, traista =i ciubucul.

CUPRINS

Traista goal[ te omoar[. Tr[iesc bine, dar nec[jesc r[u. Tr[ie=te ca paraua ]n punga s[racului. |[ran de la \ar[ cu limba amar[. |[ranu-i ca r[chita, unde-l pui ]i prie=te. Unde e s[r[cie, e =i sfad[. Via\a s[racului ]i legat[ cu a\[. Vorba de om s[rac nimeni n-o ascult[, fie c`t de scump[. BOG{|IE

A avea ce pune pe mas[. A avea =i lapte de pas[re. A fi ca floarea ]ntre urzici. A fi chiabur cu trei c[m[=i. A fi crescut ]n divan de puf. A fi cu s[u la inim[. A fi dob[ de bani. A fi fecior de bani gata. A fi gros la pung[. A fi plin de bani, ca r`pa de bolovani. A fi putred de bogat. A m[sura banii cu dimerlia. A m`nca aur cu lingura. A m`nca banii cu lingura. A r`ni banii cu lopata.

153

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A se culca pe bani.

De la masa bogatului te scoli A sl[bit „s[racul“, c[ nu-l fl[m`nd. ]ncape c[ma=a. De la masa boiereasc[ scapi Averea bogatului — m`inile cu fuga pe fereastr[. satului.

E u=or a fi bogat, dar greu a fi Averea-i ca o balt[: cum ]i fericit. faci un =[n\ule\, se scurge Fecior de bani gata. toat[. Fere=te-te de boierii noi =i de Averea-i c`ine u=ernic: azi e fetele b[tr`ne. la mine, m`ine — la tine. Gre=eala bogatului o astup[ Bogatul are inim[ de c`ine. punga, da’ gre=eala doctorului Bogatul c`t tr[ie=te, niciodat[ o astup[ p[m`ntul. nu se mul\ume=te. La cel bogat merge =i dracul Bogatului i se arat[ multe cu colaci. rude. Lacom la bog[\ie =i s[rac la Boga\ii stau la mas[ numai cu minte. lingu=itorii Nu d[ bogatul, ci d[ vinovaBog[\ia a\`\[ poftele ho\ilor. tul. Numai lapte de pas[re ]i Bog[\ia stric[ pe om. lipse=te. Bog[\ia stric[ pe omul slab. Omul cel bogat e mai l[uBog[\ia trece dealu’ =i eu dat. r[m`n cu amaru’. Ori ploaia s[-=i verse apa ]n Bog[\iile trec, dar faptele bune mare, ori s[-i dai bogatului r[m`n. m`ncare. Boieria =i prostia cu mare Prin gardul bogatului nu bate cheltuial[ se \in. nici v`ntul. Cel bogat doarme =i noaptea Punga boiereasc[ n-are cu banii-n pat. fund. Celui bogat =i dracul ]i leag[n[ Tr[ie=te de nu-=i ]ncape ]n copiii. piele. Cine a avut, o s[ mai aib[.

154

— Activit[\ile omului —

S{R{CIE, BOG{|IE (melanj)

Arde lum`narea s[racului ca s[ scotoceasc[ banii bogatului. Are cal, n-are livad[; are livad[, n-are cal. A sc[pa deasupra nevoii. Averea bogatului m[n`nc[ buc[\ica s[racului. Averea-i gard de nuiele, s[r[cia-i zid de piatr[. Azi are, satur[ zece, m`ine fl[m`nd petrece. Azi cu bani, m`ine f[r[ bani. Bete=ugul bogatului e ca s[n[tatea s[racului. Bogatul gre=e=te =i s[racul cere iertare. Bogatul ia cu d`nsul ]n p[m`nt toat[ s[r[cia sufletului s[u. Bogatul m[n`nc[ c`nd voie=te =i s[racul c`nd g[se=te. Bogatul nu crede nevoile s[racului. Bogatul nu crede niciodat[ celui s[rac, nici s[tulul celui fl[m`nd. Bogatul se pl`nge mai r[u dec`t s[racul. Bogatul tr[ie=te cu averea, s[racul cu n[dejdea. Boieria-i cu bani, s[r[cia-i pe degeaba.

CUPRINS

Boierii se bat, da’ penele sar de pe cei s[raci. Boierul c`t de s[rac, tot ]=i odihne=te bucatele dup[ mas[. Boierul p[ze=te pe \[ran s[ nu ]mbog[\easc[ =i s[ nu mai ]nmul\easc[ de la o vac[ =i doi boi. C`nd e sare, nu e f[in[, c`nd e f[in[, nu e sare, =i c`nd le ]mpreun[ pe toate, iese apa ]n vatra focului. Cel bogat face cum vrea, cel s[rac — cum poate. Cel ]nc[l\at cu papuci nu-l cunoa=te pe cel cu opinci. Cine schimb[ st[p`nii, slug[ ]mb[tr`ne=te. Dac[ \[ranii nu i-ar hr[ni, boierii ar m`nca bani. Dec`t bogat =i bolnav mai bine s[rac =i s[n[tos. Dec`t la boier dup[ c`=tig, mai bine cu ma\ul c`rlig. De la bogat s[ n-ai s[ iei, s[racului s[ n-ai s[ dai. Fudulia intr[-n cas[, s[r[cia-i dup[ u=[. Greu e s[ te \ii cu cei mari, r[u e =i cu mojicii s[ fii. Greu ]i e s[racului a tr[i =i bogatului a muri. }i s[rac, dar tr[ie=te bine.

155

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

La cel bogat =i dracul car[, iar la cel s[rac nici boii nu ar[. Lacom la bog[\ie =i s[rac la minte. Mai bine s[rac =i curat, dec`t bogat =i p[tat. Mai bine s[r[ci cu fruntea ]n[l\at[, dec`t bog[\ia cu ]njosire c`=tigat[. Mai bine s[ tr[ie=ti ]n s[r[cie, dec`t s[ fii bogat din ho\ie. Mai bine \[ran ]n picioare dec`t boier ]n genunchi. Mai bine un \[ran viu, dec`t un ]mp[rat mort. Mai mult[ fericire e ]n bordeiul s[racului dec`t ]n palatul bogatului. Necazul nu-i numai de un fel. Nevoia fr`nge fierul. Nevoia intr[ =i prin urechea acului. Nevoia te duce =i pe unde nu \i-e voia. Nevoile alungate pe o poart[ se ]ntorc ]nzecite prin alte por\i. Nu pl[te=te bogatul, ci s[racul.

P`n[ ce grasul scade, cel slab detot cade. P`n[ vine cheful bogatului, ]i iese sufletul s[racului. Pielea boierului nu se ]ntinde pe gard ca a s[racului. R[ze= c-un sac de h`rtie =-un petic de mo=ie. S[racul num[r[ averea bogatului. S[racul sap[ =i munce=te, boierul bea =i chefuie=te. S[racul \ine vaca, da boierul o mulge. S[r[cia este zid de piatr[ =i bog[\ia gard de nuiele. S[r[cia stric[ domnia. +i nenorocirea ]i c`teodat[ bun[. |[ranu-i g`t de g[in[, iar boierul picior. |[ranul pa=te vaca =i arenda=ul o mulge. Un bogat c`nd moare, s[racul fluier[. Unde st[p`nul e tare, =i \[ranul e fudul. Un st[p`n avut c`nd are, la mai mul\i d[ de m`ncare. Vai de boierul ce se roag[ mojicului.

156

— Filozofie, religie —

CUPRINS

FILOZOFIE, RELIGIE

CREDIN|E, SUPERSTI|II A c[lcat ]n loc r[u. A-i fi cuiva bobii num[ra\i. A se scula cu piciorul st`ng. A trage bobii. Corbul niciodat[ nu aduce veste bun[. De ce te temi, de aceea nu scapi. NOROCUL, PARTEA, SOARTA +. A. (nediferen\iate) A avea mai mult noroc dec`t minte. A avea noroc c`t[ frunz[ =i iarb[. A avea noroc c`t p[r ]n palm[. A avea noroc cu carul. A da norocul peste cineva. A da peste noroc. A dat m`na cu (a prins) norocul. A dormit, dar norocul nu i-a dormit. A fi om cu norocu-n spate.

A fi plin de noroc ca broasca de p[r. A-i ar[ta (cuiva) valea norocului. A-i c[dea br`nza ]n barb[. A-i c`nta cucul din st`nga. A-i c`nta cucul ]n cas[. A-i c`nta cucul ]n fa\[. A-i curge norocul g`rl[. A-i dormi norocul. A-i fi norocul ple=cat. A-i fi norocul t[rcat. A-i ie=i norocul ]n cale. A-i merge ca din ap[. A-i merge norocul ca piatra la deal. A-i merge plugul bine. A-i nimeri norocul ]n palm[. A-i r`de cuiva norocul. A-i sta norocul. A ]ntoarce roata norocului. A-l ajunge norocul. A-l p[li norocul. Am avut noroc cu terciul c[ m`ncam m[m[liga goal[. A m`nca norocul cu lingura.

157

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A nu-i r[m`ne cuiva pe=tele pe uscat. A pus piciorul ]n pragul soartei. A se ]ntoarce roata norocului. A se na=te ]n c[ma=[. A se na=te ]n zodia ra\elor. A se na=te ]n zodia porcului. A se \ine norocul de cineva ca pulberea dup[ c`ine. A sta c[lare pe noroc. A=a i-a fost partea =i norocul. A=a i-a fost zodia. A-=i arunca norocul ]n g`rl[. A-=i m`nca norocul. A vorbi ]ntr-un ceas bun. Cat[ norocul ]naintea mrejei. C`nd ai bani, ai =i noroc. C`nd ]i merge omului, ]i merge ]n toate. C`nd norocu-=i schimb[ pasul, n-aduce anul c`t aduce ceasul. C`nd s-au dat noroacele, eu eram cu vacile. C`nd sunt zile =i noroc, scapi din ap[ =i din foc. Ce-a da t`rgul =i norocul =i lelea cu iarmarocul. Cine noroc are, pune-n piatr[ =i r[sare.

Cine are noroc, seam[n[ =i pietre =i cre=te, da cine n-are noroc — nici busuioc nu r[sare. Cine-i cu noroc, e =i cu minte. Cine n-are noroc — s[-l caute. Cine =ede, ]=i leag[ norocul. Cui i se croie=te r[u, r[u ]i merge. Cum \i-i partea =i norocul, a=a \i-i pe lume locul. Dac-ai =ti unde-ai c[dea, m[car paie \i-ai a=terne. Dac[ are omul noroc, m[car s[ samene =i c[rbuni =i tot se face. Dac[ n-ai noroc =i parte, degeaba te scoli de noapte. Dac[ nu-i cap, nu-i noroc. Dac[ nu-\i merge de diminea\[, s[ =tii c[ nu-\i merge ziua ]ntreag[. Dec`t un car de minte, mai bine un dram de noroc. F[-m[, mam[, cu noroc =i m-azv`rle apoi =i-n foc. Fiecare cu norocul lui tr[ie=te. Fuge de noroc ca dracul de t[m`ie. Fugi de noroc, da’ el dup[ tine. I-a b[tut ceasul norocului.

158

— Filozofie, religie —

I-a ie=it iepurele ]nainte. }l \ine norocul de p[r. La casa cu noroc fierbe oala f[r[ foc. Mintea e bun[ dac[ e sor[ =i cu norocul. Munca omului noroc ]i aduce. N-a pierdut nimenea norocul, s[-l g[sesc eu. Nenorocul se \ine de om ca umbra. Nici nu =tii unde te a=teapt[ norocul. Nici nu-\i trebuie s[ fii frumos, c`nd e=ti norocos. Norocu-i ca o scar[: unul c`nd se suie, altul se coboar[. Norocu-i dup[ cum =i-l face omul. Norocul ajut[ pe cei ]ndr[zne\i. Norocul calc[ ]n urma min\ii. Norocul e nimic, ]n\elepciunea e totul. Norocul e schimb[tor: c`nd nu =tii s[-l \ii, el te las[. Norocul ]i orb. Norocul ]nt`i r`de, apoi pl`nge. Norocul nu fuge dup[ om, ci omul dup[ noroc.

Norocul nu ]mparte cu oborocul, ci unora vars[, iar altora nici pic[. Norocul nu st[ ]n drum. Norocul ocole=te locul, unde-i sfad[ =i batjocur[. Norocul prostului. Nu cu ghiocul se face norocul. Numai degeaba te iei la tr`nt[ cu p`rdalnica soart[. Numai de noroc s[ nu te pl`ngi. Nu sta, c[-\i st[ norocul. Nu va sc[pa omul de ce e ursit s[ p[\easc[. Om frumos f[r[ ponos nu se poate. Omul c`t tr[ie=te de noroc se pl`nge. Plin de noroc ca oaia de curnu\i. Prost s[ fii, noroc s[ ai. Prostului nici norocul nu-i ajut[. Se va ]ntoarce ea, roata norocului. +ede, da norocul ]i cre=te. +i-a m`ncat norocul fript.. Unde intr[ cearta-n cas[, de acolo norocul ias[. Unde-i tot la loc, este =i noroc. Vai de omul f[r[ noroc.

159

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

P{CATUL A-l ]mpinge p[catul. A-l trage p[catul. Ce-i drept, nu-i p[cat. }l pa=te p[catul. P[catele-s pe oameni, nu pe butuci. P[catul intr[ r`z`nd =i iese pl`ng`nd. P[catul m[rturisit este pe jum[tate iertat. P[catul vechi aduce ru=ine nou[.

Parc[ e=ti de pe vremea lui Noe. +i-a pierdut credin\a ca =i Eva raiul. S{RB{TORI RELIGIOASE (cre=tine, musulmane =.a.) A face ramazan. A fi n[scut ]n ziua de Pa=ti. A trage un bairam. Cr[ciunul s[tul, Pa=tele fudul. S[rb[torile ]nvrednicesc putorile.

MITOLOGIE PRECRE+TIN{

DUMNEZEU

A dat Dumnezeu boale, dar a dat =i leacuri. A fi (sta) dup[ spatele lui Dumnezeu. Ai ]nceput s[ te ui\i numai la Dumnezeu ca g[ina c`nd bea ap[. A i se p[rea (cuiva) c[ l-a apucat pe Dumnezeu de piMITOLOGIE EBRAICOcioare. CRE+TIN{ A nu avea nici sf`nt, nici Dumnezeu. A face comorile lui Iov. A nu fi de nici un Doamne A fi Iuda. ajut[. A fi luat de rusalii. A se lua cu luleaua lui DumneA-l tot m`na de la Ana la zeu. Caiafa. A se lua de piept cu DumneA tr[i ca ]n s`nul lui Avram. zeu. A fi baba Dochia. Baba Dochia ]=i scutur[ cojoacele. Parc[ e Muma-P[durii. Zoril[ p`n[ se scoal[, se duce zama din oal[.

160

— Filozofie, religie —

A=a-i c`nd n-are Dumnezeu st[p`n. A vorbit ]ntr-un ceas r[u c[ l-a l[sat Dumnezeu. Berzei oarbe ]i face Dumnezeu cuib. C`nd d[ Dumnezeu, d[, iar c`nd ia, apoi ]\i ia =i cenu=a din vatr[. C`nd Dumnezeu nu-i acas[, sfin\ii ]=i fac de cap. C`nd ]i d[ Dumnezeu, nici dracul n-are ce-i face. C`nd te-a sc[pa Dumnezeu, dracu’ te =i apuc[. C`nd te bate Dumnezeu, nu te mai poate milui nimeni. Ce-i drept, =i lui Dumnezeu ]i place. Cine e bun, place =i lui Dumnezeu. Cine ]ncepe cu Dumnezeu, cu Dumnezeu sf`r=e=te. Cine n-are belea, Dumnezeu s[-i dea. Cine-ntr-alt[ lege sare, nici un Dumnezeu nu are. Cine nu ]=i va binele, s[ nu i-l dea Domnul. Cu g`ndul la Dumnezeu =i cu m`na prin s`nul meu. Dac[ Dumnezeu ar fi dat porcului coarne, r[sturna p[m`ntul. D[ Doamne cui ai mai dat,

c[ de-i da cui n-ai mai dat, s-o mira ce l-o aflat. D[-mi, Doamne, puterea t`n[rului =i mintea b[tr`nului. De c`nd urzea Dumnezeu p[m`ntu’. De nu =tii ca Christos, bat`r ca Sf`ntul Petru! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu are ce lua. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Dumnezeu a=a ]mparte: la unul — prea mult, la altul — nimic. Dumnezeu d[, dar nu aduce acas[. Dumnezeu d[, Dumnezeu ia. Dumnezeu d[ omului, dar ]n traist[ nu-i bag[. Dumnezeu d[ tot la cel ce are mai mult. Dumnezeu giuruie=te =i nebunu’ trage n[dejde. Dumnezeu nu bate cu ciomagul. Dumnezeu nu r[m`ne la nimeni dator. Dumnezeu nu r[spl[te=te ca du=manul, ci gone=te cu anul. Dumnezeu s[ te p[zeasc[ de \iganul turcit =i de mojicul grecit. Dumnezeu te fere=te p`n[ te nimere=te.

161

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Fiecare pentru sine, Dumnezeu pentru to\i. I-a pus Dumnezeu m`na ]n cap. Iart[-l, Doamne, c[ nu =tie ce face. Iuda pentru treizeci de argin\i a v`ndut pe Hristos. }i ar[\i pe Dumnezeu =i zice c[ e dracu’. Mai bine roag[-te la Dumnezeu dec`t la sfin\i. Mare e Dumnezeu, dar me=ter e =i dracul. M[rul cel cre\esc e dumnezeiesc. N-a apucat s[-i ias[ sufletul =i-i d[ cu „Dumnezeu s[-l ierte“. Nimene n-a dat zapis cu Dumnezeu c`t o s[ tr[iasc[. Nu-i cum g`nde=te omul, ci cum vrea Domnul. Numai la Dumnezeu e dreptate. Nu-mi da, Doamne, c`t pot r[bda. Nu toate maicile sunt surorile lui Hristos. Om al lui Dumnezeu cu coarne. Omu’ lui Dumnezeu cu firea (g`ndul, n[ravul) dracului. P`n[ ajungi la Dumnezeu, te m[n`nc[ sfin\ii.

P`n[ la Hristos iese pielea lui Bedros. P`n’ s-ajungi la Dumnezeu, mii de sfin\i ]n drumul t[u, to\i cu m`na-ntins[ ceu. Roag[-te lui Dumnezeu =i munce=te tot mereu. S`ngele Domnului stric[ mintea omului. +i-a uitat Dumnezeu de el, numai dracu-l mai \ine ]n slav[. +i c`inii m[n`nc[ din f[r`m`turile ce cad de la masa Domnului. +tie Dumnezeu al cui e sacul cu f[in[ =i podul cu sl[nin[. +tie numai Dumnezeu =i vaca. Unde Dumnezeu nu se pomene=te. Unde este pace =i lui Dumnezeu ]i place. Unde nu este st[p`n, nu este nici Dumnezeu. Un Dumnezeu d[ =i zece iau. SFIN|I A fi sf`ntul zilei. A fi Toma necredinciosul. A-i c`nta Isaia d[n\uie=te. A nu =ti la ce sf`nt s[ se ]nchine.

162

— Filozofie, religie —

A se ]nchina la toate icoanele. Cine este sf`nt, pe a=ternut moale nu doarme. Cine se duce s[ se roage sf`ntului, s[-i duc[ lum`nare =i t[m`ie. Cum e sf`ntul, a=a-i =i t[m`ia. De sf`nt, sf`nt s[ fii, dar de fric[ tot s[ =tii. Fiecare sf`nt trage cu m`na c[tre el. Fiecare sf`nt vrea o lum`nare. La Dr[g[=ani =i sfin\ii sunt cu nasurile ro=ii. Mai =tie sf`ntul =i de fric[. Nici un proroc nu se cinste=te ]n patria sa. Nu foarfecele bune fac croiala dreapt[, =i nu te ruga sf`ntului care nu te ascult[. Nu te ]nchina p`n[ a nu =ti cine-i sf`ntul. Nu te ruga de sf`ntul care nu-\i ajut[. Nu to\i sfin\i-s deopotriv[. Parc[-i b[tut de to\i sfin\ii. Pe fa\[ sfin\i, pe ascuns draci cumpli\i. +i sf`ntul ca s[-\i ajute trebuie s[-i aprinzi candel[. +i Sf`ntul Petru v[muie=te cu aur la por\ile raiului.

Tot ]n via Fotii bate piatra. Voie=te s[ dezbrace un sf`nt =i s[ ]mbrace pe altul. }NGERI Din ]nger curat se face drac ]ntunecat. }nger de balt[ cu suli\a de papur[. RAI, IAD A fi cu sufletul ]n rai. A tr[i ca ]n iad. Cu chei de aur =i de argint se deschid por\ile raiului. Cu vrajba =i cu urgia raiul n-o s[ dob`nde=ti. Dar din dar se face raiul. }n zadar numai cu postul raiul vei n[d[jdui. Multe p`n[ la rai, dar p`n[-n iad e numai un gard =-[la-i tot spart. Nici la rai nu-i bine singur. Raiul dup[ via\a rea. S-a dus la rai cu cerga-n cap. CELE SFINTE (tematic[ mixt[) A avea fa\a scris[ ]n icoane. A bea ap[ ne]nceput[.

163

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A c[dea cerul pe cineva. A-i da cu c[delni\a pe la nas. A-i lua mirul. A-i pune cruce. A lua cuiva mirul. A m`nca joia post =i vinerea carne. A pune pirostiile ]n (pe) cap. Aude clopotul, dar nu =tie de unde. A umbla chiraleisa. C`nd se trage clopotul cel mare, cele mici nu se mai aud. Clopotul numai atunci sun[, c`nd ]l tragi. Cu dreapta pe Vanghelie jur[ =i cu st`nga fur[. D[ din m`ini, =i ceru-\i va ajuta. De aude toaca ]n cer. Dreptul e du=m[nit de to\i p[c[to=ii. Gre=eala are =i iertare. Iart[ pe to\i, numai pe tine nu. Iertarea e r[zbunarea cea mai bun[. La ce-i bun[ poc[in\a dup[ moarte? O venit vremea de-apoi, ]nc[rcat[ cu nevoi. Rabd[, sufle\ele, =i la bune =i la rele. R[bdarea-i m`ntuire.

Toat[ gre=eala are iertarea ei. Trupul, sluga sufletului. Unde e pomana aia. Unde vezi m[t[nii multe, departe s[ nu te mu=te. DRACUL (DIAVOLUL) (tematic[ nediferen\iat[) A arde dracului t[m`ie. A avea pe dracu-n pung[. A avea spiridu=. A c[uta pe dracul. A da de dracul. A da m`na (a fi ]nsurat) cu dracul. A dezlegat sacul =i a v[zut pe dracul. A dormi ca dracul pe ciulini. A face pe dracul ghem. A face pe dracul ]n patru. A fi comoara dracului. A fi dracu(l) gol. A fi jucat la nunta dracului. A fi talpa iadului. A fugi ca dracul de t[m`ie. A-i v`r] pe dracu’ ]n c[ma=[ (]n s`n). Am sc[pat de dracul =i am dat peste tat[-s[u. A se uita la cineva ca dracul la pop[.

164

— Filozofie, religie —

A sparge cojocul dracului. A trage pe dracul de coad[. A tr[i ca dracul cu popa. Aurul este ochiul dracului. A v`ndut pe dracul =i a cump[rat pe m[-sa. A vrut s[ fug[ de Stana =i a dat peste Satana. Baba e calul dracului. Baba e talpa iadului. Caut[ pe dracu’ =i nu-l g[se=te. C`nd geme mortul =i dracul moare de necaz. C`nd \i se pune dracul pe \undr[, trebuie au s-o tai, au s[ i-o la=i. C`ndu-i s[ te ia dracul, te ia =i din biseric[, ca pe Macehala. Ce-=i face omul singur, nici dracu’ nu-i desface. Cine caut[ pe dracu’, ]ntotdeauna ]l g[se=te. Cine nu caut[ pe dracul, ]l g[se=te, darmite cine ]l caut[? Cine pune cu dracul ]n plug, scoate boii f[r[ coarne. Cine se joac[ cu dracu’, d[ =i peste tat-s[u. Cu dracul n-o po\i duce-n cap[t. Cum ]i dracu’, a=a-i =i tat[s[u.

Dec`t s[rac, mai bine drac. De la dracul t[m`ie nu sco\i. Drac mort n-a v[zut nimenea (vreodat[). Drac pe drac nu se trag de cap. Dracul c`nd a ]mb[tr`nit, atunci s-a c[lug[rit. Dracul c`nd n-are de lucru, ]=i aprinde luleaua. Dracul c`nd n-are de lucru, ]=i c`nt[re=te coada. Dracul ]=i \ine capul ]n poalele m[sii =i cu coada r[stoarn[ carele. Dracul nu e a=a de negru cum ]l zugr[vesc oamenii. Dracul nu face biserici nici pu\uri pe la r[sp`ntii. Dracul numai oaie nu se poate face. Dracul =ade =i ]n v`rful acului. Dracul toate ar vrea s[ fie, numai ucenic nu. Dracului la cr`=m[-i place, c[ la biseric[ n-are ce face. Dracului nu-i pas[ dac[ faci una sau mai multe cruci. Dracu’ st[ ]n deal =i pr[vale carul ]n vale. Dracu-=i bate joc de om la b[tr`ne\e.

165

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Dracu’ zace ]n inima prostului. E bine s[ fii st`ngaci ca s[ ]mpu=ti pe dracu’. F[ina dracului se preface toat[ ]n t[r`\e. F[-te frate =i cu dracul, p`n[ treci podul. F[-\i cruce mare, c[ e dracu’ b[tr`n. Fuge ca dracul de sc[ld[toare. Fuge ca dracul de t[m`ie. Fuge de dracu’ =i d[ peste satana. I-a dat dracul cu coada pe la nas. Ia pe dracu-n bra\e p`n[ treci g`rla. I-a pierdut dracul m[sura. Iese dracu’ dintr-o bort[ c-un papuc =i c-o ciubot[. }l fur[ Aghiu\[. }n balta lini=tit[ tr[ie=te dracul. }n inima omului t[cut st[ dracul ascuns. }n inima smeritului =ede dracul grece=te. }n tacul zace dracul. }nve\i pe dracu’ s[ dea cu pu=ca. La dracu ‘n praznic. L-a luat Aghiu\[.

M[n`nc[ sfin\i =i fat[ (scuip[) draci. Mic ca acul =i r[u ca dracul. N-a rupt dracul degeaba opincile p`n[ i-a adunat. Nepotul e salba dracului. Nu-i a=a de negru dracul, cum ]l fac babele. Nu-i dracul drac, ca str[inul ]n conac. Nu po\i fi =i cu dracul ]n buzunar =i cu sufletul ]n rai. Nu se fur[ t[m`ie de la dracu’. Nu te b[ga-n c`rd cu dracul. Omul c`nd suspin[, =i dracului i-e mil[. Parc[ a arat dracul cu ei. Parc[ i-a ]njugat dracul. Parc[-i naiba pe uscat. Parc[-i scap[r[ dracu-n f[lci. Pe dracu’ a c[utat, pe dracu’ l-a g[sit. Pe dracu du-l la cruce ori nu-l duce, om de pace nu-l vei face. Pe dracu’ nici s[-l vezi, nici s[ te vad[. R`de dracul de porumbrele negre =i nu se vede pe el. R`de om de om =i dracul r`de de to\i. Sai =i ]n spatele dracului p`n[ vei trece g`rla.

166

— Filozofie, religie —

S-a sp`nzurat ca dracu-n c`nep[. Scoate, drace, ce-ai furat c[ te bat sp`nzurat, cu m[ciuca tot ]n cap. S-o suit dracu’ pe cas[. +ede ca dracul pe comoar[. +ede dracul ]n balt[ =i r`de de altul. +i-a b[gat dracul coada ]ntre ei. +i-a g[sit dracu’ capacu’. +i-a pus dracul coada pe el. +i-a rupt dracul opincile. +i dracul pare frumos c`nd e t`n[r. Tr[ie=te ca dracu-n ap[ mic[. Tr[ie=te ca dracu’ n spini. Trebuie s[ dai c`teodat[ o lum`nare =i dracului. |i-e mil[ de dracul =i el scoate coarne. Ucig[-l-toaca. Unde baba face, dracul nu desface. Unde-i mai mare sfada, acolo-=i v`r[ dracul coada. Unde =i-a ]n\[rcat dracul copiii. Unul trage la dracu’ =i altul la tat[-s[u. Ziua se arat[ sf`nt[ =i noaptea \ine pe dracul ]n bra\e.

BISERICA, CELE BISERICE+TI A avea burt[ de pop[. A avea meteahna popii. A c[dea (a fi) popa’ n belea. A c[uta pop[ \ig[nesc. A c`nta ca un pop[ aghezmuit. A da (a fi purtat, a-l purta) cu capul pe la icoane. A da cu crucea peste cineva. A fi botezat cu zeam[ de varz[. A fi botezat de-un pop[ beat. A fi cruce de biseric[. A fi fl[m`nd ca un pop[. A fi fra\i de cruce. A fugit de popa =i a dat peste dracul. A i se duce vestea ca de pop[ tuns. A-i zice popii „m[i“. A juca ca popa ]n porumbrei. A m`nca ca un pop[. A nu fi prea mers la biseric[. A-=i pune capul s[n[tos sub Evanghelie. A umbla ca fuiorul popii. A umbla cu crucea-n s`n =i cu dracu(l) ]n inim[. Burt[ de pop[.

167

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Ca paraua-n punga popii. C`inele uneori intr[ ]n biseric[, dar nici biserica nu se spurc[, nici c`inele nu se sfin\e=te. C`nd popii n-au de lucru, boteaz[ vi\ei. C`nd va Domnul vine =i dracul cu colaci. C`nt[ dracu’ ]n casa popii. C`te un colac, c`te un pitac, popa umple un sac. Cele sfinte nu se spurc[. Ce mi-e popa Stan, ce mi-e Stan popa. Cine altarului sluje=te, din altar m[n`nc[. Cine boteaz[, cuteaz[. Cine caut[ iepuri ]n biseric[, se ]ntoarce f[r[ v`nat acas[. Cum nu-s eu pop[. Cotoiul s-a c[lug[rit =i s-a jurat c[ nu mai m[n`nc[ =oareci. Cre=tin cu crucea-n s`n =i cu dracul de-a spinare. Cu crucea-n m`n[ =i cu piatra ]n s`n. Cu dreapta-=i face cruce, iar cu st`nga se \ine de m`n[ cu dracul. Cu Dumnezeu pe buz[ =i cu dracu’ pe inim[. Cu g`ndul la Maica Domnului =i cu m`na ]n traista omului.

Cu popa =i cu \iganii totdeauna s[ tr[ie=ti bine. Cu trupul ]n biseric[ =i cu g`ndul la dracu(l). Dasc[lul ]i cu ochii la Dumnezeu =i cu m`na ]n punga omului. D[-\i, pop[, pintenii =i bate iapa cu c[lc`iele. De pop[ nu scapi nici mort. De pupat, de s[rutat, popa nu ne d[ p[cat. Desagii popii sunt totdeauna plini. Dracul nu face biserici. Dumnezeu face casa, dracu’ aduce musafirii. El pop[, el preuteas[. Era s[-i c`nte popa, dar a s[rit groapa. Eu nu-s prea dus la biseric[. E u=or cu foalele plin a predica de post. Fere=te-te de pop[ sp`n =i f[r[ nevast[. Fiecare caut[ s[ aib[ icoan[ la care s[ se ]nchine. Fiecare voie=te a avea biserica lui. G`tul popii, litr[ dreapt[. Gustul dasc[lului nu-i ca al preutesei. Hat`rul popii hotar n-are. Hopa, hopa, joac[ popa, u-iuiu =i dasc[lu’.

168

— Filozofie, religie —

Ia de pe vii =i de pe mor\i. I-a ie=it popa ]n cale. }n burta unui pop[ s-a g[sit =i un fier de plug. }nchin[-te la Dumnezeu, dar nu te strica nici cu dracul. }n gur[ cu Dumnezeu =i ]n inim[ cu dracul. }s lungi poalele vl[dichii. Lucrul dracului ]n casa popii (a n[na=ului). Mai bine eu cu pandurul =i el cu popa, dec`t eu cu popa =i el cu pandurul la cap. M[n`nc[ c`t un pop[ ]n s[rb[tori. M`ine vom vedea cine-i pop[ =i cine-i porc. Nici toate ale doftorului, nici toate ale duhovnicului. Nimenea nu e u=[ (lemn) de biseric[. Nimeni nu-i cheie de biseric[. Nu i-a ]n[lbit barba de c[r[rile bisericii. Nu-i nici u=[ de biseric[, nici lemn de icoan[. Numai pop[ n-am fost. Numai popa poate umbla cu c[delni\a. Nu m-a m`ncat calea bisericii. Nu te face pop[ ]n biseric[ str[in[.

Nu te juca cu n[ravu(l) popii. Nu tot ce poart[ ras[ =i camilafc[ e c[lug[r. Omul cu credin\[ dreapt[ scap[ din r[zboi. Omului s[rac i se stinge lum`narea ]n biseric[. Pe calea bisericii mi-am sclintit piciorul. Pe dinapoi bun de pop[ se crede, pe dinainte m[gar se vede. Pe dracu’ la cruce nu-l po\i duce. Pentru o bab[ surd[ popa nu toac[ de dou[ ori. Popa are m`n[ de luat nu de dat. Popa bat =i Ivan nici gustat. Popa c`nd sluje=te ]n altar, tot nu uit[ de buzunar. Popa c`nd t[m`ie=te, la banii t[i g`nde=te. Popa-i c`nt[ aleluia =i el trage cu ochiul la femeia altuia. Popa legat nu face bucluc. Popa m[n`nc[ la dou[ pomeni =i tot fl[m`nd este. Popa m[n`nc[ =i de pe viu =i de pe mort. Popa ni-i bosumflat c[ n-are slujb[ ]n sat. Popa p`n[ =i-n pridvor cat[ s[ aib[ izvor.

169

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Popa pl`nge c`nd nu are mor\i de ]ngropat. Popa se duce la biseric[, pun`nd piedici la fete. Popa spovede=te =i oi\ele z[p[ce=te. Prost pop[ l-a mai botezat. Rasa nu te face c[lug[r. R`de dracul de porumbe negre, =i pe d`nsul nu se vede. Ruga p[c[tosului n-ajunge la cer. S-a c[lug[rit de mult motanul. Sacul popii ]i f[r[ fund. S[ crezi ]n Dumnezeu, dar nici pe dracul s[ nu-l ui\i. S[ te fereasc[ Dumnezeu de fat[ de pop[ =i de mo=ie l`ng[ cale. S[tul ca =oarecele ]n biseric[. Seam[n[ cu tat-so, numai potcapul ]i lipse=te. Se bucur[ ca popa la clopot. Se ]nchin[ la icoane =i cu ochii la cucoane. Se scarpin[ dracul ]n deal =i tr[sne=te p[duchele ]n vale. Sus, p[rinte, c[ se ud[ Evanghelia! +i-a g[sit icoan[ s[ se ]nchine. +tie bine un vl[dic[ pe cine ia de chic[.

+tie vl[dica pe cine pope=te. T[icu\a face la biserici =i nenea le surp[. Tipicul se ]nva\[ c[lc`nd des pragul bisericii. Trebuie dus pe la biseric[. |[ranul pa=te vaca =i popa o mulge. Uite popa, nu e popa. Unde a dus mutul iapa, surdul roata =i c[lug[rul baba. Unde sunt popi mul\i, moare pruncul nebotezat. Unuia ]i place popa =i altuia preoteasa. Unul merge la biseric[, altul nu merge la cr`=m[. V[zut-ai vreun drac pop[? Zv`rli cu b[\ul ]ntr-un c`ine =i love=ti un pop[. CELE UMANE }N TANGEN|{ CU CREDIN|A (jurispruden\[, lege dogmatic[) Acel cu pricin[ =ede ]n odihn[ =i cel f[r[ vin[, pl`nge =i suspin[. A fi cusut cu a\[ alb[. A fi drept ca lumina cea dreapt[. A jura cu traista ]n cap. A nu se pune de pricin[. A pune degetul.

170

— Filozofie, religie —

A r[spunde cu capul. A scoate pe cineva basma curat[. A str`nge ]n chingi pe cineva. A=a-i obiceiul p[m`ntului. A trage (cuiva) butucul. A vorbit adev[rat =-a venit cu capul spart. Ce-i al t[u e pus de-o parte. Cei ce fur[, aceia mai tare jur[. Ce-i drept, nu-i minciun[. Ce-i drept, nu-i p[cat. Celui f[r[ de lege, cel f[r[ de suflet ]i vine de hac. Cine a face ca mine, ca mine s[ p[\easc[. Cine cuteaz[ s[ spun[ adev[rul, poate lesne umbla b[tut ca m[rul. Cine e cheza=, e =i p[tima=. Cine jur[, lesne minte. Cine mo=tene=te, pl[te=te. Cine nu ]n\elege de cuv`nt, nu ]n\elege nici de ciomag. Dac[ n-ai treab[, f[-te martor. De n-ar fi ho\i, n-ar trebui temni\[. }nmul\indu-se p[catul, se na=te pedeapsa.

La unul f[r[ suflet trebuie unul f[r[-de-lege, =i la unul f[r[ lege trebuie unul f[r[ suflet. Limba drept[\ii este de argint. Mai bine pu\in cu dreptate, dec`t mult cu str`mb[tate. Minciuna umbl[-n lume, iar dreptatea st[ la un loc. Nu-i fapt[ f[r[ r[splat[. Nu-i vinovat cine m[n`nc[ =apte pite, ci cel ce le d[. Obiceiul ]nvechit nu-i u=or de lecuit. Orice pravil[ cu deosebirea ei. Os`nda nu iart[, nici trece pe om. P[catul ]=i caut[ vinovatul. P`n[ o fi s[ ias[ dreptul, ]mi plesne=te mie pieptul. Pedeapsa la cel nebun, ca doftoria la cel bolnav. Pe roat[ de aur se ]nv`rte legea. Pricinile mici g`lcevi mari pornesc. R[ul nu r[m`ne nepedepsit. +i minciuna e vorb[, dar vremea descoper[ adev[rul. Tot p[catul ]=i cat[ vinovatul. Vinovatul mai mare gur[ face.

171

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

RELA|II, SITUA|II

A aduce (a ajunge, a r[m`ne) la sap[ de lemn. A aduce cuiva =i lapte de cuc. A aduce p`ine de la iepuri. A aduce pe cineva cu nasul la teic[. A ajunge cu\itul la os. A ajunge de batjocura lumii. A ajunge de clac[. A ajunge de poveste ]n \ar[. A ajunge de r`sul curcilor (g[inilor, lumii). A ajunge din cal m[gar. A ajunge ]n mintea copiilor. A ajunge la aman. A ajunge la u=a str[inilor. A ajunge obial[. A ajunge p`n[ la (]n) p`nzele albe. A ajunge pe cineva cu t`rgul. A ajunge slug[ la d`rloag[. A ajuns la lulele. A ajuns la mucuri de \ig[ri. A ajuns treaba (vremea) s[ nu se mai ]ncread[ omul nici ]n c[ma=a lui.

A albit (]n\[rcat) =i pe dracu’. A alege una din dou[. A alerga (a a=tepta) cu limba scoas[. A alerga ]ntr-un picior. A alerga la colaci. A alerga (veni) tot ]ntr-un suflet. A ales p`n[ a cules. A aluneca al[turea cu drumul. A aprinde f[clia cuiva. A apuca cap de funie. A apuca cu m`na de sabia goal[. A apuca foc cu gura. A apuca h[isa. A ar[ta c[lc`iele. A ar[ta cu degetul pe cineva. A ar[ta (cuiva) u=a. A arde (pe cineva) la fica\i. A arunca (azv`rli) banii pe fereastr[. A arunca bani ]n v`nt.

172

— Rela\ii, situa\ii —

A arunca cu piatra-n =atr[ A arunca cu pietrele ]n cineva. A arunca cu scalda =i copilul. A arunca din\ii ]n pod. A arunca piatra ]n gr[din[ str[in[. A arunca sare-n ochi. A arunca umbr[ asupra cuiva. A asculta la fereastra altuia. A asuda =ez`nd. A a=tepta mur[-n gur[. A a=tepta pe cineva cu colaci calzi. A a=tepta s[-i pice mur[-n gur[. A at`rna (cuiva) ceva de coad[. A atinge ambi\ia (cuiva). A atinge (pe cineva) cu cuv`ntul. A atinge (pe cineva) unde-l doare. A auzi cu urechea altuia. A avea ac de cojocul cuiva. A avea (a fi cu) m`inile legate. A avea b[s[u. A avea b[taie de cap. A avea ceva pe suflet. A avea de ceva nevoie ca de v`ntul care bate. A avea de furc[ cu cineva.

A avea gur[ mare. A avea inim[ de piatr[. A avea ]n m`n[ =i p`inea =i cu\itul. A avea m`na lung[. A avea m`n[ u=oar[. A avea mila cucului. A avea multe pe spinarea sa. A avea nas. A avea n[dejde ]n cineva ca ]n =apte boi. A avea n[dejde ]n cineva ca ]ntr-un cui de tei. A avea nou[ b[ieri la pung[. A avea obraz de cioric. A avea ochi r[i. A avea o coast[ de drac. A avea o limb[ de un cot. A avea o piatr[ pe inim[. A avea p`inea =i cu\itul ]n m`n[. A avea (pe cineva) la cheremul s[u. A avea pe cineva la inim[. A avea poxie* pe cineva. A avea proptele. A avea s[u la r[runchi. A avea spete. A avea =apte vineri ]ntr-o s[pt[m`n[. A avea un cui la inim[.

173

*

Necaz, ciud[

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A avea (un) ochi la spate (la ceaf[). A bate capul cuiva. A bate din picior. A bate ]n retragere. A bate m[r. A bate m`na. A bate obrazul (cuiva). A bate palma. A bate pragurile. A bate toba. A bate (toca) la papuc. A bate vat[ ]n urechi. A b[ga (cuiva) frica-n oase. A b[ga fiori ]n oase. A b[ga ]n buzunar (pe cineva). A b[ga ]n draci (pe cineva). A b[ga ]n r[cori (pe cineva). A b[ga ]n sac (pe cineva). A b[ga ]n v[tal[ (pe cineva). A b[ga (pe cineva) cu zile ]n p[m`nt. A b[ga pe cineva de p[r ]n r[u. A b[ga (pe cineva) ]n boale. A b[ga pe cineva ]n p[p[dii. A b[ga pe cineva ]n sperie\i. A b[ga (pe cineva) ]n vitez[. A b[ga pe cineva sub covat[. A b[ga sula ]n coast[. A boi pe cineva.

A (cam) b[gat-o pe m`nec[. A c[dea (a pica) cerul pe cineva. A c[dea (a prinde, a se prinde) ]n capcan[. A c[dea cu inima pe cineva. A c[dea cu tronc la inim[. A c[dea ]n capcan[. A c[dea ]n gura cuiva. A c[dea ]n m`na cuiva. A c[dea la picioarele cuiva. A c[l[tori ]n rele ape. A c[lca pe b[t[turi (pe cineva). A c[lca pe bec. A c[lca pe cineva ]n picioare. A c[lca pe coad[. A c[lca pe col\ul i=licului. A c[lca pe j[ratic. A c[lca str`mb. A c[ptu=i pe cineva. A c[ta cu coada ochiului. A c[ta s[ g[seasc[ urme pe mare. A c[uta ceart[ cu lum`narea. A c[uta clenci ]n pepene. A c[uta cuiva ]n barb[. A c[uta cu lum`narea Ziua ]n amiaza mare. A c[uta ]n cinste cuiva. A c[uta ]n coarnele cuiva.

174

— Rela\ii, situa\ii —

A c[uta nod ]n papur[ =i pete-n soare. A c[uta potcoave de cai mor\i. A c[uta s[ ]mbete lumea cu ap[ rece. A c[uta s[m`n\[ de vorb[. A c[uta sfada cu lum`narea. A c[uta ziua de ieri. A c[zut cu nasul ]n terci. A c`=tiga borta covrigului. A c`=tiga m`necile de la jiletc[. Acela ce n-are mil[ de dobitoc nici de om n-are deloc. Acel oaspete este mai scump, care =tie c`nd s[ plece. A cere c`t dracul pe tat[-s[u. A cere luna. A cerut traista s[ goleasc[ desagii. A chior] pe cineva. Aci se duce, aci se-ntoarce.

A cunoa=te (pe cineva) de ur`t =i de frumos. A da (a se da) de gol. A da (a se da) pe brazd[. A da bani pe miere. A da buzna. A da ca ]n popu=oi. A da c[r\ile pe fa\[. A da chiorii (chior`=) unii peste al\ii. A da chi=ca la to\i. A da cinstea pe ru=ine. A da colb ]n ochi. A da cu (a pune) gheara peste cineva. A da cu barda-n lun[. A da cu fa\a ]n glod. A da (cuiva) cu genunchiul. A da (cuiva) bob`rnace. A da (cuiva) de \`\`n[. A da cuiva fr`u liber. A da cuiva ]n obraz. A da cuiva nas. Aci te bucur[, aci te scutur[. A da cuiva peste nas. A coace pe cineva la inim[. A da cuiva =i pe nas =i pe A cobor] milit[ria din pod. gur[. A da cuiva un ciolan de ros. A col[ci pe cineva. A da cu m`na ]n foc. A crede dup[ r[boj. A da cu m`na prin =perl[. A cui e iapa, e =i m`nzul. A cunoa=te (pe cineva) ca pe A da cu ochii ]n foc. A da cu oi=tea ]n gard. un cal breaz.

175

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A da cu o m`n[ =i a opri cu cealalt[. A da cu \[rn[ ]n ochii cuiva. A da de (a se certa, a sta, a \ine) furc[. A da de bucluc. A da de g`t pe cineva. A da de miere. A da de nod. A da de prad[. A da de sminteal[. A da din coad[. A da din col\ ]n col\. A da din groap[ ]n groap[. A da din sit[ prin d`rmoi. A da h[\urile ]n alte m`ini. A da inima din cineva. A da ]n gropi. A da ]n obraz cuiva. A da ]n surle. A da m`na cu cineva. A da o m`n[ de ajutor (cuiva). A da o rait[ pe la cineva. A da p`nz[ pe fuioare. A da (pe cineva) la brazd[. A da (pe cineva) prin ciur =i prin d`rmoi. A da peste calul v[tafului. A da peste cineva cu nasul. A da peste nas (cuiva).

A da =i buc[\ica de la gur[. A dat urechile la ima=. A da un lucru pe fa\[. A dejuga la rea moar[. A deschide urechile ]n patru. A descoase pe cineva. Adeseori ]n dosul unei vorbe dulci se ascunde o inim[ otr[vit[. Adev[rul este cum te v[d =i cum m[ vezi. Adev[rul umbl[ cu capu(l) spart. A dezlega calul de la gard. Adio =i-un praz verde! A dogor] obrazul cuiva. A dormi (ca un) bu=tean. A dormi sub stre=in[. A drege busuiocul (cuiva). A duce (a pip[i) vorba cu bra\ul. A duce de m`n[ pe cineva. A duce (p[stra, p[zi, purta, \ine) cuiva s`mbetele. A duce pe cineva de nas. A duce pe urm[ (pe cineva). A duce vergile cuiva. Adun[ unde n-a risipit. A face (a deschide) ochi-n patru (roat[). A face (a intra ]n) t`rgul altuia. A face (a sta pe) cuie.

176

— Rela\ii, situa\ii —

A face cuiva chica m[ciuc[ (topor). A face cuiva o of`=tanie. A face (cuiva) s`nge r[u. A face (cuiva) zile amare. A face (cuiva) zile fripte. A face de lingur[ (pe cineva). A face de petrecanie cuiva. A face gaur[ ]n cer. A face g`t. A face gura c`t toate zilele. A face haz de necaz. A face hostrop[\ cu cineva. A face lea=c[ pe cineva. A face marafeturi. A face ochi. A face ochi dulci. A face o spolocanie (cuiva). A face pe cineva albie de c`ine (de porci). A face pe cineva cu ou =i cu o\et. A face (pe cineva) cu sare =i cu piper. A face (pe cineva) de d`rval[. A face (pe cineva) de nimica. A face (pe cineva) de ru=ine. A face pe cineva de trei parale. A face pe cineva om.

A face (pe cineva) s[ moar[ de r`s. A face pe cineva s[ te cunoasc[. A face pe dracu’ ]n patru. A face picioare. A face piftie pe cineva. A face saftea. A face sat cu cineva. A face s`mbrie cu cineva. A face scar[ la cer. A face st`nga-mprejur. A face z`mbre. A faptelor rele ]ncep[tur[ spre r[u sf`r=it pleac[. A f[cut el poc! cu m[ciuca, dar =i eu fli=! cu biciu=ca. A f[g[dui c`te-n lun[ =i-n soare. A f[g[dui ce nu curge pe ap[. A f[g[dui marea cu sarea. A f[g[dui marea cu sarea =i Oltul cu totul. A f[g[dui mun\i de aur. A fi a cincea roat[ la c[ru\[. A fi afumat. A fi (ajunge) la cu\ite. A fi alfa =i omega. A fi ar[tat cu degetul. A fi (a se \ine) de br`u cu cineva.

177

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A fi boboc. A fi bra\ul drept al cuiva. A fi bun de ald[ma=. A fi bun de gur[. A fi bun de pus la bub[ (ran[). A fi bun de pus la plug. A fi bun de t[iat m[lig[. A fi cal de b[taie. A fi cal de olac. A fi cap sec. A fi carne =i unghie cu cineva. A fi ca un pui de bogdaproste. A fi c`ine ]n dou[ labe. A fi cheia =i l[cata cuiva. A fi cheia tuturor. A fi coad[ de c`ine. A fi coad[ de topor. A fi codi\a cuiva. A fi col\i=. A fi crescut ]n bumbac. A fi crescut ]n buruienile dracului. A fi cu bor=ul la foc =i cu pe=tele ]n iaz. A fi cu bra\ele deschise. A fi cu cu\itul la br`u. A fi cu dou[ fe\e. A fi cu draci.

A fi cu ghea\a-n s`n. A fi cu gura dulce. A fi cu gura mare. A fi cu inima deschis[. A fi cu inima ]mp[cat[. A fi cuiva ca =i un tat[. A fi cu m`inile legate. A fi cu musca pe c[ciul[. A fi cu ochii ]n patru. A fi cu o falc[-n cer =i cu una ]n p[m`nt. A fi cu spuza-n buz[. A fi cu stea ]n frunte. A fi cu toane. A fi cu \`fna-n nas. A fi cu zilele ]n m`n[. A fi dat ]ntr-un obraz s[ crape cel[lalt. A fi de (a tr[i cu) chiu =i vai. A fi de foc =i de cri\[. A fi de haram. A fi de o baie. A fi de o zeam[. A fi din opinc[. A fi doctorul cuiva. A fi dulce la cuv`nt. A fi dus la moar[ =i la r`=ni\[. A fierbe (pe cineva) f[r[ ap[. A fi fata banului, sora c[pitanului.

178

— Rela\ii, situa\ii —

A fi f[cu\i to\i pe un calup. A fi f[r[ propteli la vorb[. A fi f[r[ suflet. A fi frate cu cucul. A fi gata s[ pui ]n s`n pe cineva. A fi gros ]n ceaf[. A fi gura satului. A fi hurducat. A fi ]mbr[cat domne=te =i a tremura Doamne-p[ze=te. A fi ]mbrobodit. A fi ]mflat cu \ava. A fi ]n capul mesei. A fi ]nc[ cu ca=ul la gur[. A fi ]n du=i buni. A fi ]n fruntea cozii. A fi ]n pielea cuiva. A fi ]n r`nd cu cineva. A fi ]nv[\at cu greutatea jugului. A fi ]nvelit ca ceapa. A fi la cheremul cuiva. A fi la grai cu dr[ganele. A fi lins. A fi lung de m`n[. A fi mai breaz dec`t altul. A fi mare cu cei mici =i mic cu cei mari. A fi mare =i tare. A fi m[m[ligar.

A fi m`na dreapt[ (a cuiva). A fi negustor de piei de clo=c[. A fi oltean cu gura plin[ de m[sele. A fi om cu r`nza tare. A fi om de m`na a doua. A fi om de treab[. A fi (om) de zah[r. A fi p[pu=a cuiva. A fi p`ine =i ca=. A fi pe dric. A fi pe =apte drumuri. A fi plin de jinti\[. A fi poam[ bun[. A fi poam[ rea. A fi po=ta satului. A fi prea din cale-afar[. A fi prieten de toart[ (cuiva). A fi prieten la cataram[ cu cineva. A fi prins ]n capcan[. A fi propteaua gardului. A fi r`sul r`surilor. A fi sc[ldat ]n lapte dulce. A fi scos din min\i. A fi scos din p`rtie. A fi scump la vorb[. A fi sigur de sine. A fi slab (tare) ]n br[cinar. A fi slug[ la m[gar. A fi spin ]n ochi cuiva.

179

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A fi Stan-P[\itul. A fi str`ns cu u=a.

A-i ar[ta (cuiva) lungul nasului.

A fi tare de ]nger.

A-i at`rna lingura de g`t.

A fi t[ciune acoperit.

A-i bate (cuiva) un cui ]nro=it ]n inim[. A-i c[dea (cuiva) bucuria-n sc`rb[. A-i c[dea (cuiva) cineva tronc la inim[. A-i c[dea (cuiva) podul ]n cap de ru=ine. A-i c[uta cuiva cinstea. A-i c[uta (cuiva) ]n obraz. A-i c`nta (a-i bate) ]n strun[. A-i cr[pa (cuiva) obrazul de ru=ine. A-i curge Oltu’ n gur[. A-i da cu ardei pe la nas. A-i da (cuiva) pinteni. A-i da (cuiva) un perdaf. A-i da cu u=a ]n nas. A-i da de cheltuial[. A-i da papucii. A-i da pinteni. A-i da sufletului de toate. Ai dat spuza =i ai luat cenu=a. Ai dat un cazan mare =i ai luat o c[ldare. A-i da un cu\it ascu\it ]n inim[. Ai de grij[ s[ nu-\i moar[ mul\i ]nainte!

A fi t`r`ie-br`u. A fi topor de oase. A fi tot o p[nur[. A fi trecut prin ciur =i prin d`rmoi. A fi trecut prin foc =i ap[. A fi trei de o para. A fi trup =i suflet cu cineva. A fi un bou =i o belea. A fi un las[-m[-s[-te-las. A fi un om =i jum[tate. A fi un pap[-lapte. A fi vai de steaua cuiva. A fi vechi ]n grad. A forfeca pe cineva. A fost dup[ u=[, c`nd i-au m[surat pantalona=ii. A fost st`lpul casei =i acum a ajuns poprea. A freca ridichea cuiva. A fugi ca de cium[. A fugit cu coada ]ntre picioare. A g[sit sat f[r[ c`ini (=i) se plimb[ f[r[ ciomag. A gr[i cu o jum[tate de gur[.

180

— Rela\ii, situa\ii —

A-i desfunda (a-i roade, a-i toca) urechea (pentru ceva). Aide\i s[ vorbim degeaba, c[ tot n-avem nici o treab[. Ai dreptate, numai nu te cau\i. A ierta e u=or, a uita e greu. A ie=i basma curat[. A ie=i cu bra\ul ]n m`n[. A ie=i cu vorba ]naintea cuiva. A ie=i din hor[. A ie=i din r[bu= afar[. A ie=i la liman. A-i face capul calendar. A-i face c[\ei pe inim[. A-i face cuiva bucata. A-i face (cuiva) capul oboroac[. A-i face (cuiva) o baie bun[. A-i face (cuiva) o nunt[. A-i face (cuiva) una bun[. A-i face cu ulcica. A-i face de petrecanie. A-i face de ur`t. A-i face zile fripte. Ai f[cut pozna, nu te da ]n l[turi. A-i fi cuiva b`ja de ceva. A-i fi cuiva prieten de c[ciul[. A-i fi drag ca ochii din cap. A-i fi drag ca c`inelui a linge sare. A-i fi negru ]naintea ochilor.

A-i ie=i ]nainte cu p`ine =i cu sare. A-i intra cuiva noaptea-n cap. A-i intra prietenia ]n cap. Ai intrat ]n hor[, trebuie s[ joci. A-i ]ntoarce (cuiva) vorba. A-i juca (a face) festa. A-i l[comi (a-i lic[ri, a-i sclipi) ochii (dup[ ceva). A-i lua (cuiva) apa c`nepa. A-i lua cuiva apa de la moar[. A-i lua (cuiva) boii de dinainte. A-i lua cuiva lemnul de pe foc. A-i lua (cuiva) musca de pe nas. A-i lua cuiva v[zduhul de la gur[. A-i lua p`inea de la gur[. A-i lua =i c[ma=a. A-i lua vorba de la gur[. A-i m`nca cuiva c`inii din traist[. A-i merge colbu(l). A-i merge (cuiva) din plin. A-i merge drept la inim[. A-i merge fulgii. A-i muia oasele. Ai, n-ai, trebuie s[ dai. A intra (a se b[ga) pe sub pielea cuiva.

181

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A intra ]n c`rcot[ cu cineva. A intra ]n gura lumii. A-i pl[ti poli\a. A-i pune belciug la nas. A-i pune capac. A-i pune c[lu=ul ]n gur[. A-i pune cruce. A-i pune (cuiva) o pup[z[ ]n obraz. A-i pune (cuiva) s`rm[ ]n bot. A-i pune (cuiva) suli\a (sula) ]n coaste. A-i pune (cuiva) unghia ]n g`t. A-i pune (cuiva) un ghimpe la inim[. A-i pune g`nd r[u. A-i pune juv[\ul ]n g`t. A-i pune picioarele peste cap. A-i pune =treangu(l) ]n g`t. A-i rupe nasul. Ai s[rit din par ]n par =i-ai dat peste nas cotar. A-i sc[pa iepurele din m`n[. A-i sc[p[ra c[lc`iele (cuiva) dup[ cineva. A-i scoate (cuiva) buc[\ica din gur[. A-i scutura cojocul. A i se aprinde c[lc`iele (cuiva). A i se face (cuiva) inima c`t un purice.

A i se ]ncurca cuiva c[r[rile. A i se ]ncurca (cuiva) i\ele. A i se muia cuiva gura. A i se n[luci. A i se n[z[ri (cuiva) ceva. A i se ridica (cuiva) o piatr[ de pe inim[. A i se scurta potecile. A i se sl[bi b[l[m[lile. A i se topi scuipatu’ ]n gur[. A i se uita (cuiva) r[bojul. A i se umplea cuiva r[bd[ul. A i se umplea sacul. Ai spus „da“, nu zi „ba“. A-i sta cuiva ca un ghimpe ]n coaste. A-i sta cuiva ca un gunoi ]n ochi. A-i sta ]n drum. A-i sta ]n g`t cuiva. A-i sta pe limb[. A-i strica cuiva inima. A-i suci (cuiva) capul. A-i sufla cuiva ceva sub nas. A-i =ti voia =i nevoia. A-i t[ia coasa cuiva. A-i t[ia (cuiva) nasul. A-i trage (cuiva) o c[lc[tur[. A-i trage un ibri=in pe la nas. A-i trebui (cuiva) ca mie dr`mba. A-i trece (cuiva) de ap[ rece. A-i turna le=ie pe inim[. A-i turti fesul.

182

— Rela\ii, situa\ii —

A iubi (pe cineva) ca pe un ]nger. A-i umbla prin gur[. Ai umblat c`t ai umblat, dar acum \i s-a-nfundat. A-i veni (cuiva) acru de cineva. A-i veni (cuiva) ap[ la moar[. A-i veni cuiva de hac. A-i veni s[ sar[ ]n Olt. A-i zburda cuiva ov[zul. A ]mb[ta cu apa rece. A ]mboldi (pe cineva). A ]nc[leca pe nevoie. A ]nc[l\a bine pe cineva. A ]nchide (cuiva) u=a ]n nas. A ]nchina steagul. A ]ncurca i\ele. A ]ncurca zilele (cuiva). A ]nghi\i amarul. A ]nghi\i g[lu=ca. A ]nghi\i hapul. A ]nghi\i la noduri seci. A ]nghi\i =i cu ochii. A ]nota ]n miere. A ]nota ]n s[u. A ]nt`lni pe cineva cu p`ine =i sare. A ]ntinde (pe cineva) ca pe cureaua cea scurt[. A ]ntoarce cojocul pe dos.

A ]ntoarce ochii pe dos. A ]ntoarce placa (foaia) pe cealalt[ parte. A ]ntoarce spatele cuiva. A ]ntoarce =urubul cuiva. A ]n\[rcat B[laia. A ]nv[\at ce au uitat al\ii. A juca c[r\i mari. A juca (pe cineva) pe degete. Ajunge de la moar[ la r`=ni\[. Ajunge din cal m[gar =i cat`r din arm[sar. Ajut`nd pe al\ii, te aju\i pe sine. A-l aduce (pe cineva) cu halca. A-l ajunge (pe cineva) c[lare pe pr[jin[. A-l ajunge pe cineva cu\itul la os. A-l amesteca cu p[m`ntul. A-l avea ]n buzunar. A l[sa buza. A l[sa de la tine. A l[sa ]n plata Domnului. A l[sa la alegerea cuiva. A l[sa la boal[. A l[sa pasul ]n jos. A l[sa pe cineva buzat. A l[sa (pe cineva) cu inima ars[. A l[sa (pe cineva) sub mas[. A l[sa toate balt[.

183

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A-l bate de tocmeal[ (pe datorie). A-l b[ga (pe cineva) ]n friguri. Alb la cap =i pestri\ la ma\e. A-l da din brazd[ afar[ A-l durea inima dup[ cineva. A lega cap[t de vorb[. A lega cobz[ pe cineva. A lega gura p`nzei. A lega la gard. A lega negustoria de gard. A lega tei de curmei. A le pune pe toate la inim[. A le=ina de r`s. A-l face chis[li\[. A-l face pastram[. A-l face pe cineva una cu p[m`ntul. A-l face pe dracul ]n patru. A-l face s[ nu aib[ ce lua de jos. A-l face talme=-balme=. A-l face t[r`\e de porci. A-l fura pe cineva Aghiu\[. A lins miere de pe degete p`n[ ce =i le-a m`ncat. A lipsit de acas[ nou[ ani =i s-a ]ntors cu doi bani. A-l ]neca pe cineva ]ntr-o lingur[ de ap[. A-l l[tra =i c`inii (pe cineva).

A-l lovi unde-l doare. A-l lua ]n pinteni. A-l lua pe cineva ca din oal[. A-l lua (pe cineva) de beregat[. A-l lua pe „nu =tiu“ ]n bra\e. A-l mai str`nge din c[p[stru. A-l m[sura cu scutur[tura. A-l m`nca barba pe cineva. A-l m`nca pe cineva t[lpile de duc[. A lovi (pe cineva) unde-l doare. A-l ponegri pe l`ng[ cineva. A-l prinde cu m`\a-n sac. A-l prinde cu oca mic[. A-l pune cu botul pe labe. A-l r`de (pe cineva) =i c`inii. A-l scoate (pe cineva) apa la mal. A-l str`nge de g`t (pe cineva). A-l t[ia (pe cineva) la ramazan. A-l trage pe cineva c`inii pe drumuri. A-l trage pe sfoar[. Altuia ]i d[ pova\[, dar pe sine nu se-nva\[. Altul s[ te laude, nu gura ta. A lua ap[ ]n gur[. A lua cu bombonica. A lua cuiva apele.

184

— Rela\ii, situa\ii —

A lua cuiva pielea de viu. A lua cuiva =i cenu=a din vatr[. A lua cu japca. A lua cu pr[jina din urm[. A lua foc cu gura. A lua foc cu m`na altuia. A lua g`tul cuiva. A lua ]n unghii pe cineva. A lua la dep[nat (pe cineva). A lua la ochi (pe cineva). A lua o piatr[-n gur[. A lua (pe cineva) cu nepus ]n mas[. A lua pe cineva cu resteul. A lua pe cineva cu vorba dulce. A lua (pe cineva) cu z[h[relul. A lua pe cineva cu zburlita. A lua (pe cineva) ]n b[=c[lie. A lua (pe cineva) ]n c[ru\[. A lua (pe cineva) ]n coarne. A lua (pe cineva) ]n pr[jin[. A lua (pe cineva) ]n r[sp[r. A lua (pe cineva) la dep[nat. A lua (pe cineva) la rapanghel. A lua (pe cineva) la trei parale. A lua (pe cineva) la treip[ze=te.

A lua pe cineva la vale. A lua (pe cineva) peste picior. A lua (pe cineva) peste um[r. A lua (pe cineva) pe sus. A lua (pe cineva) primprejur. A luat-o de diminea\[, s[ nu-l ]ntreac[ al\ii. A lua u=a-n spate. A-l umple de bogdaproste. Am ajuns ce n-am g`ndit =i m[ mir ce n-am g[sit. A m[sura vorba cu ]mbl[ciul. A m[turat casa cu el. A m`na (pe cineva) ca pe vite. A m`na pe cineva din m`ine ]n m`ine. A m`nca (cuiva) zilele. A m`nca dintr-un blid cu cineva. A m`nca dintr-un taler cu cineva. A m`nca drele. A m`nca foc. A m`nca fript pe cineva. A m`nca p`ine =i sare cu cineva. A m`nca p`ine udat[ cu lacrimi. A m`nca (pe cineva) de viu. A m`nca pielea pe cineva. A m`nca v`nt.

185

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A m`ng`ia cu ghimpi. A merge din unt ]n unt. A merge ]n fruntea cozii. A mirosi a p`rlit. A muri cu zile. A muri de ciud[. A muri de ru=ine. A muri ]nghesuit la poman[. A nu avea nas. A nu avea nas la bor=. A nu avea nici ]n clin nici ]n m`nec[. A nu avea nici un chichirez. A nu avea ochi s[ vad[ pe cineva. A nu avea pe cineva la stomac. A nu c[uta cuiva de ce-i e cojocul. A nu cur[\i de coaj[ pe cineva. A nu face br`nz[ (cu cineva). A nu face nici o para chioar[. A nu fi nici zeama ou[lor. A nu g[si cap[t de vorb[. A nu ie=i din cuv`ntul cuiva. A nu-i fi (cuiva) boii acas[. A nu-i fi moale. A nu-i pune (cuiva) degetul ]n gur[. A nu-i =ti de nume.

A nu umple bor= cu cineva. A nu-l ajunge capul =i mintea s[ fac[ ceva. A nu-l ajunge punga pe cineva. A nu l[sa pe cineva s[-\i sufle ]n bor=. A nu-l cur[\i pe cineva de coaj[. A nu-l duce de nas u=or pe cineva. A nu linge unde e scuipat. A nu-l trage pe cineva inima la ceva. A nu-l \ine cureaua pe cineva. A nu nimeri u=a. A nu sc[pa bine de una =i a da peste alta. A nu se da b[tut. A nu se da cu una cu dou[. A nu se da poftit. A nu se ]mpu\ina la inim[. A nu se ]nghi\i unul pe altul. A nu se potrivi la vorb[. A nu se pune ]n poar[. A nu se sp[la (cineva) nici cu Prutul. A nu-=i c[lca spusele ]n picioare. A nu-=i da chica ]n m`na cuiva. A nu-=i da cu parul ]n cap de r[ul cuiva.

186

— Rela\ii, situa\ii —

A nu-=i ]nc[pea ]n piele. A nu-=i pune c[p[strul ]n m`na cuiva. A nu-=i vedea capul de... A nu =ti nici cu spatele. A nu trage la cump[n[. A nu tr[i cu mintea altuia. A nu trece pe dinaintea cuiva. A nu vorbi pleav[. A nu zice nici c`rc. A nu zice nici c`r, nici m`r. A nu zice nici p`s. A o b[ga (o lua) pe m`nec[. A o c`rpi bine. A o duce de azi pe m`ine. A o face de oaie. A o face fiart[. A o face lat[. A o face pe chelbosul. A o face pe grozavul. A o ]nfunda. A o l[sa moart[ ]n p[pu=oi. A o lua de-a dreptul prin p[pu=oaie. A o lua la picior. A o lua la s[n[toasa. A op[ri cu ap[ rece. A (o) pune de m[m[lig[. A o sfecli. A o \ine pe-a lui. A pica pe cineva cu lum`narea.

A piept[na pe cineva. A pierde drumul =i c[rarea. A pierde (pe cineva) din ochi. A pl[ti gloaba. A pl[ti la s`ntu-a=teapt[. A pl[ti m[m[liga. A pl[ti oalele sparte de al\ii. A plecat c[lare =i vine cu =aua-n spinare. A plecat la biseric[ =i a nimerit la c`rcium[. A plefturi (pe cineva). A potcovi bine pe cineva. A pr[p[di o copeic[ =i a g[si o carboav[. A primi cu bra\ele deschise. A prinde cineva la cheag. A prinde cu arcanul. A prinde cu ra\a-n traist[. A prinde la aripi. A prinde la minte. A prinde la s[u. A prinde pe cineva cu oca (ocaua) mic[. A prinde r[d[cin[. A prinde =arpele cu m`na altuia (nebunului). A privi nu ]nseamn[ a vedea. A pune ban la ban. A pune be\e ]n roate. A pune botul pe labe.

187

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A pune c[ciula pe-o spr`ncean[. A pune c[p[stru(l) ]n coada calului. A pune coada pe spinare. A pune coarne cuiva. A pune (cuiva) belciug la nas. A pune (cuiva) capacul. A pune cuiva flori dup[ urechi. A pune (cuiva) sare pe coad[. A pune (cuiva) venin la inim[. A pune funia-n coarne. A pune g`tul pentru cineva. A pune ]n picioare pe cineva. A pune la punct (pe cineva). A pune m`na ]n foc. A pune m`n[ de la m`n[. A pune-n cof[ pe cineva. A pune obrazul pentru cineva. A pune (pe cineva) cu botul pe labe. A pune pe cineva cu picioarele ]n papuc. A pune pe cineva ]n p`ine. A pune (pe cineva) ]n traist[. A pune pe cineva la cale. A pune (pe cineva) la ham. A pune pe cineva la punct.

A pune (pe cineva) pe roate. A pune pe to\i ]ntr-o ciorb[. A pune picioru(l) ]n prag. A pune sare pe ran[. A pune \ara la cale. A pune ulei pe foc. A pune um[rul la ceva. A pune unghia ]n g`t cuiva. A purta c[ciula pe-o ureche. A purta cuiva de grij[. A purta cuiva s`mbetele. A purta cu vorba. A purta hat`rul. A purta lumea pe degete. A purta pe cineva cu vorba. A rade barba (cuiva). A rade pe cineva. A rade =i a drege pe cineva. A r[bdat, p`n[ s-a s[turat. A r[mas din gol cu pielea. A r[m`ne cu buza umflat[. A r[m`ne de c[ru\[. A r[m`ne gol-chistol. A r[m`ne ]n drum. A r[m`ne la ciuperci. A r[m`ne pe jos. A r[m`ne tablou. A r[scoli cerul =i p[m`ntul. A r[spl[ti poli\ele. A r`de (z`mbi) pe sub musta\[.

188

— Rela\ii, situa\ii —

Arde casa, dar arde =i a vecinului. Arde-m[, frige-m[, pe c[rbune pune-m[. Are Chira socoteal[. Are o gur[ c`t o =ur[. Are patru boi =i o sut[ de nevoi. Are r`nz[ domneasc[. Are s[-mi deie foc la ar[tur[. A ridica capul. A ridica pe cineva ]n slava cerului. A ridica perdeaua. A roade capul cuiva. A roade (cuiva) urechile. A rupe calul de la poarta cuiva. A rupe cuiul. A rupe cuiva m`necile la hain[. A rupe m`\a ]n dou[. Arvuna te leag[ =i plata te scap[. A s[ri din piele. A s[ri peste cal. A s[ri peste garduri. A s[rit din lac ]n pu\. A s[ri \and[ra cuiva. A sc[pa cu obrazul curat. A sc[pa cu zile. A sc[pa din gura lupului.

A sc[pa ieftin. A sc[pa (a i se duce) c[ciula pe ap[. A sc[pa un lucru printre degete. A schimba c[ciula cu c`rpa femeii. A schimba muzica. A scoate (afar[) din \`\`ni. A scoate castanele din foc cu m`na altuia. A scoate c[rbunele cu m`na altuia. A scoate coarne. A scoate (cuiva) b[rz[unii din cap. A scoate (cuiva) peri albi. A scoate din piatr[-seac[. A scoate dracii din cineva. A scoate la hat. A scoate ochii (cuiva). A scoate panglici pe nas. A scoate pe cineva de sub p[m`nt. A scoate pe cineva din b[l[m[li. A scoate (pe cineva) din brazd[. A scoate pe cineva din noroi. A scoate pe cineva din pepeni. A scoate pe cineva din r[bd[ri.

189

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A scoate pe cineva din r[boj. A scoate (pe cineva) din s[rite. A scoate (pe cineva) din \`\`ni. A scoate sufletul din om. A scoate vorbe din traist[. A scurta (cuiva) ghearele. A scurta (]nchide, t[ia) c[r[rile cuiva. A scurta pe cineva de bani. A scutura puricii cuiva. A se amesteca ]n ciorba cuiva. A se arunca ]n bra\ele cuiva. A se arunca ]n foc pentru cineva. A se ascunde dup[ deget. A se avea de bine cu cineva. A se bate ca orbii. A se bate cu palma peste gur[. A se b[ga sub pielea (cuiva). A se c[ciuli. A se certa cu cineva la cu\ite. A se crede buricul p[m`ntului. A se crede cobor`t cu h`rzobul din cer. A se culca o dat[ cu g[inile. A se culca pe-o ureche. A se da b[tut.

A se da cu capul de to\i pere\ii. A se da de gol. A se da dup[ cum bate v`ntul. A se da dup[ v`nt. A se da ]n v`nt dup[ ceva. A se deprinde cu hamul. A se duce de r`p[. A se duce ]n lumea alb[. A se duce ]nv`rtindu-se. A se duce unde =i-a sc[pat dracul opincile. A se face (a se pune) luntre =i punte. A se face de basme. A se face de r`s. A se face Dun[re de m`nie. A se face ghem. A se face ]n patru. A se face leu-paraleu. A se face mort ]n p[pu=oi cu sacul plin. A se face om neom. A se face prost. A se face mare =i tare. A se ]nc[rca de bogdaproste. A se ]ngloda ]n datorii. A se ]njuga cu cineva. A se ]ntinde pecingenea. A se ]ntoarce cu coada ]ntre picioare. A se ]ntrece cu =aga.

190

— Rela\ii, situa\ii —

A se juca (cu cineva) ca m`\a cu =oarecele. A se juca (cu cineva) de-a ochii lega\i. A se l[sa mai moale. A se l[sa p[guba= de ceva. A se l[sa pe t`njal[. A se lega de cineva ca orbul de gard. A se lua de m`ini cu cineva. A se lua ]n col\i cu cineva. A se lua la har\[ cu cineva. A sem[na v`nt =i a culege furtun[. A se pr[p[di cu tot cu piele. A se prinde ]n la\. A se prinde ]n undi\[. A se pune cruci= =i curmezi=. A se pune cu \ara. A se pune ]n buza tunului. A se pune ]n cap =i ]n picioare. A se pune ]n gur[ cu cineva. A se pune ]n lungi= =i curmezi=. A se pune pe capul cuiva. A se r[sufla cuiva. A se ridica pe um[rul cuiva. A se ridica (rena=te) din cenu=[. A se s[tura de cineva ca de hrean. A se sc[lda ]n dou[ ape.

A se sf[di furc[. A se sf[di pe pielea lupului din p[dure. A se sim\i (cineva) cu musca pe c[ciul[. A se sim\i ]n al =aptelea cer. A se sim\i ]n largul s[u. A se sparge oalele ]n capul cuiva. A se sp[la (cineva) pe bot (de ceva). A se sp[la de cineva. A se str`nge funia la par. A se t[ia cuiva m`inile =i picioarele. A se t[v[li de r`s. A se \ine b[\. A se \ine ca r`ia (de cineva). A se \ine ca scaiul (de cineva). A se \ine de capul cuiva. A se \ine de poalele cuiva. A se \ine din urma (cuiva) ca ni=te c[\ei. A se \ine gaie (de cineva). A se \ine ]ntr-un fir (]ntr-o a\[). A se \ine la br`u cu cineva. A se \ine lan\. A se \ine lipc[ (de cineva). A se \ine mare. A se \ine plug de cineva. A se \ine scai de...

191

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A se \ine =i cu din\ii de ceva. A se uita cu ochii pe dos. A se uita dup[ gura cuiva. A se uita ]n gura cuiva. A se uita (la cineva) ca la soare. A se v`r] ]n sufletul omului. A sim\i ]ncotro bate v`ntul. A sorbi cu ochii pe cineva. A sorbi dintr-o lingur[ de ap[. A sp[la funia. A sp`nzura cuiva lingurile la br`u. A spune (cuiva) verde ]n ochi. A spune ]n t`rg =i la moar[. A spune lumii c[ mortul \i-e dator, nu ai f[cut nici un spor. A sta ca pe ghimpi (cuie, ace). A sta ciocan pe capul (cuiva). A sta cu din\ii la stele. A sta cu m`inile subsuori. A sta cu toporul (barda) la br`u. A sta de parc[ ai fi un musafir. A sta ]n cump[n[. Asta nu e de nasul vostru (t[u). A sta pe capul cuiva.

A sta smirna. A sta sub c[ciul[. A str`nge b[erile pungii. A str`nge cureaua. A str`nge fr`ul (cuiva). A str`nge la perete (pe cineva). A str`nge pe cineva cu u=a. A str`nge pe cineva ]n balamale. A str`nge pe cineva ]n cle=te. A str`nge =urubul. A strica bor=ul cu cineva. A strica br`nza (cu cineva). A strica cum[tria. A suci cuiva capul. A sufla (cuiva) ]n bor=. A =edea cu nasul umflat. A =edea ]n dou[ luntri. A =edea la berdeag. A-=i afla na=ul. A-=i afla omul. A-=i ar[ta arama pe fa\[. A-=i ar[ta c[lc`iele. A-=i ar[ta col\ii. A-=i ar[ta din\ii. A-=i ar[ta unghiile. A-=i astupa gura. A-=i bate capul cu ]mp[r[\iile. A-=i b[ga capu-n la\.

192

— Rela\ii, situa\ii —

A-=i c[lca cuv`ntul. A-=i c[lca pe inim[. A-=i c[uta cal de mire. A-=i c[uta de drum. A-=i c`nta singur c`ntecul. A-=i cunoa=te lungul nasului. A-=i da arama pe fa\[. A-=i da barba pe m`na cuiva. A-=i da ifose (aere). A-=i da peste om. A-=i da =i c[ma=a de pe sine. A-=i dezlega limba. A-=i face de cap. A-=i face de ur`t. A-=i face drum ]n via\[. A-=i face inim[. A-=i face mil[ =i poman[. A-=i face partea leului. A-=i face s`nge r[u. A-=i face ur[ capului. A-=i face voie bun[. A-=i fi singur sie =i opinc[ =i vl[dic[. A-=i fr`nge g`tul. A-=i g[si ar\agul (cu cineva). A-=i g[si beleaua cu cineva. A-=i g[si cu cineva p`r\agul. A-=i g[si n[na=ul. A-=i g[si st[p`nul. A-=i ie=i din piele. A-=i ie=i din r[bd[ri.

A-=i ]ntoarce cojocul (pe dos). A-=i linge buzele. A-=i lua ale trei fuioare =i lumea ]n cap. A-=i lua catrafu\ele. A-=i lua c[lc`iele de-a umere. A-=i lua inima ]n din\i. A-=i lua lumea ]n cap. A-=i lua lumea ]n traist[. A-=i lua nasul la purtare. A-=i lua papucii. A-=i lua p[catu-n cas[. A-=i lua plata. A-=i lua rindeaua. A-=i lua t[lp[=i\a. A-=i lua traista =i ciubucul. A-=i m`nca lefteria. A-=i m`nca unghiile. A-=i mu=ca m`inile. A-=i p[stra (g[si, deschide, l[sa) o porti\[ (de sc[pare). A-=i pierde cump[tul =i umbletul. A-=i pl[ti datoria. A-=i pleca urechea. A-=i pune b[s[ul. A-=i pune boii ]n c`rd cu cineva. A-=i pune boii ]n plug cu cineva. A-=i pune c[ciula pe-o ureche. A-=i pune ceru’ n cap.

193

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A-=i pune fr`u limbii. A-=i pune g`tul la mijloc. A-=i pune m`inile ]n cap. A-=i pune mintea cu... A-=i pune obrazul pentru cineva. A-=i pune pofta-n cui. A-=i pune singur cahla. A-=i sc[rpina limba. A-=i schimba c[ciula. A-=i schimba c[r[rile. A-=i scoate capu’ din m`na cuiva. A-=i scoate ochii pentru cineva. A-=i sp[la obrazul. A-=i t[ia creanga de sub picioare. A-=i teme cojocul. A-=i toarce pe limb[. A-=i v[rsa ciuda pe toat[ lumea. A-=i v[rsa veninul asupra (cuiva). A =oldi ceva. A= pl`nge, dar nu pot de r`s. A= spune un vis, dar nu pot de r`s. A =terge pasul (cuiva). A =terge putina. A =ti buba cuiva. A =ti c`t c`nt[re=te (cineva).

A =ti c`te parale face (cineva). A =ti numai de b[\. A =ti (pe cineva) ce poam[ este. A =ti unde se leag[ =i unde se dezleag[. A =ti (vedea) ]n ce ap[ se scald[. A= veni desear[ la voi, dar mi-e ru=ine de c`ini. A t[cea chitic. A t[ia cu biciul ]n carne vie. A t[ia cu fer[str[ul. A t[ia frunz[ la c`ini. A t[ia ]n carne vie. A t[ia cuiva nasul. A t[m`ia pe cineva. A te l[sa mai mititel. A toca pe v[trai. A trage calupul cuiva. A trage clopotele. A trage cuiva butucul. A trage (cuiva) cu ibri=in pe la nas. A trage (cuiva) de la obraz. A trage (cuiva) limba din gur[. A trage (cuiva) m`\a pe spinare. A trage (cuiva) o s[puneal[. A trage cu piciorul pe la cineva.

194

— Rela\ii, situa\ii —

A trage cu urechea. A trage de m`nec[ pe cineva. A trage o refenea (cuiva). A trage p[catul cuiva. A trage pe cineva de limb[. A trage (pe cineva) pe sfoar[. A trage sforile. A tr[i ca m`\a cu =oarecele. A tr[i din seul s[u. A tr[i pe cuptor. A tr[i pe picior larg. A tr[i pe socoteala altuia. A tr`nti cuv`ntul. A tr`nti u=a de perete. A trece g`rla. A trece prin foc =i sabie. A trecut baba cu colacii. A tremura pentru un ban. A trimite pe cineva dup[ icre verzi. Atunci po\i zice c[ nici un vr[jma= nu mai ai, c`nd nimic nu mai ai. A turna ap[ la moara cuiva. A turna cu cofa. A \ine (bate) tot marginile. A \ine din scurt (pe cineva). A \ine hangul cuiva. A \ine isonul. A \ine ]n palme.

A \ine leul de urechi. A \ine lupul de urechi. A \ine (pe cineva) ]n h[\uri. A \ine pe cineva sub aripa sa. A \ine (pe cineva) sub papuc. A \ine piept cuiva. A \ine (purta) pe cineva ]n (pe) bra\e. A \ine una =i bun[. A uita de la m`n[ p`n‘ la gur[. A umbla cu fof`rlica. A umbla cu iscoade. A umbla cu momele. A umbla cu plosca. A umbla cu =oalda. A umbla din m`n[ ]n m`n[. A umbla f[r[ (nici un) c[p[t`i. A umbla (merge) ]n dorul lelii. A umbla pe =apte c[r[ri. A umblat dup[ r[gaz =i a dat peste necaz. A umblat =i ]n c[ru\[ =i ]n telegu\[. A v[rat la Umbr[re=ti =i acum ierneaz[ la Gole=ei. A v[rsa lacrimi de crocodil. A v[zut pe dracul. A v`r] (b[ga) ]n boal[ (boale, toate bolile) pe cineva. A vedea pe coada m[turii.

195

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

A vedea stele verzi. A veni bob-sositor. A veni luna lui traist[-n b[\. Averea cr`=marului — ]n fundul paharului. A vinde ap[ la sacagiu. A vinde gogo=i cuiva. A vinde pielea ursului din p[dure. A vorbi al[turea cu drumul. A vorbi cu gura altuia. A vorbi cu limba de scoar\[. A vorbi ca din carte. A vorbi pere\ilor (cu pere\ii). A vorbi vrute =i nevrute. Azi mie, m`ine \ie. Baba a c[zut din pod =i tot s-a hodinit la jum[tate. Baba b[tr`n[ nu se teme de vorba groas[. Baba c[l[toate n-are s[rb[toare. Bac=i=ul s[ fie c`t de mic, c[-l vrea domn =i calic. Bag[-l ]n cas[, te fur[, D[-l afar[, te ]njur[. Banii str`ng[torului intr[ ]n m`na cheltuitorului. Bate fierul c`t e cald. Bate toba la urechea surdului. Bate toba surdului, d[ oglinda orbului.

Bat-o vina de gur[ c[ n-o po\i ]nconjura. B[rbatu’ zice-n fluier, muierea pl`nge de foame. B[t[u= nu-s, c[ to\i m[ bat. B[tr`ne\ile nu vin singure, ci cu multe nevoi. B[tr`nu-=i aminte=te, t`n[rul tr[ie=te. Beleaua lui Costache o trage Iordache. Bine faci, bine g[se=ti; r[u faci, r[u g[se=ti. Bog[\ia trece dealu(l), =i tu (da’ eu) r[m`i cu amaru(l). Bolnav de moarte =i m`nc[ de toate. Buc[\ica din m`na str[in[ pare mai mare. Bucurie goal[, traist[ u=oar[. Bun[tatea stofei nu st[ ]n ]nfloritur[, ci ]n \es[tur[. Care ascult[ la u=[, ]=i aude defaima. Care-i din vi\[ =i din s[m`n\[, =tie ce-i c`inia =i omenia. Care ]ncepe bine, sf`r=e=te frumos. Carele ]nsu=i face, face c`t trei. Casa-i goal[, ca o oal[, de n-are de ce se prinde m`\a.

196

— Rela\ii, situa\ii —

Ca s[ scurteze din cale, de cu sar[ a plecat =i ]n tind[ s-a culcat. Ca s[ te po\i sc[rpina bine, trebuie s[ ai de cine. Caut[ ce n-a pierdut =i g[se=te ce n-a vrut. Caut[ luleaua, =i e cu ea ]n gur[. Caut[ nod ]n m[m[lig[. Caut[ unde n-a pierdut. Caut una =i dau peste alta. C[ doar nu piere lumea. C[-i laie, c[-i b[laie, ba una, ba alta. C[in\a din urm[ s[ nu fie mai mare dec`t cea dint`i. C[in\[ t`rzie-i de prisos. C[l[torie spr`ncenat[! C[l[torului ]i =ade bine cu drumul, ca =i calului cu fr`ul. C[l[torului ]i =ade (st[) bine cu drumul. C[lug[rul =i cer=etorul sunt totuna. C[ma=a-i mai aproape de piele. C[p[stru are, ]i mai trebuie cal. C[scatul dint`i cere c[p[t`i. C[t[tura dulce la dragoste aduce. C`nd ai bani, ai =i du=mani.

C`nd ai nevoie, ]ndr[zne=ti f[r[ a mai a=tepta s[ fii poftit. C`nd ai zor, Nu pune m`na pe topor; Nici pe cu\it, C`nd e=ti am[r`t. C`nd ajunge prostul la m[rire, }n\eleptul — la pieire. C`nd are toate adunate, atunci la to\i este frate. C`nd ar fi numai un cer=etor, to\i cu zahar l-ar hr[ni. C`nd ba\i pe cocona=, ori bate-l cum se cade, ori nu te mai ]ncurca. C`nd casa ta are sete, nu v[rsa ap[ pe drumuri. C`nd cei de jos gre=esc, este n[dejde de t[m[duire. C`nd dintr-un r[u vrei s[ treci ]n alt r[u, r[m`i mai bine cu cel dint`i, cu care te-ai deprins. C`nd doi se bat (se ceart[), al treilea c`=tig[. C`nd e=ti cu el, ca =i cum ai fi singur. C`nd e=ti poftit la o mas[, pleac[ s[tul de acas[. C`nd eu cump[r, nimeni nu vinde, c`nd eu v`nd, nimeni nu cump[r[. C`nd ]i b[t[lia mai mare, ]=i ia picioarele-n spinare.

197

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

C`nd ]i dai, ]i fat[ iapa, c`nd ]i ceri, ]i moare m`nzul. C`nd ]i vorbi, pune-\i trei l[c[\i: la inim[, la g`t =i la gur[. C`nd ]mi merge bine, to\i ]s cu mine, c`nd ]mi merge r[u, r[m`n numai eu. C`nd ]nghea\[ balta, se duce =i el s[ prind[ pe=te. C`nd malai are, sare n-are, c`nd are sare =i malai, n-are legum[. C`nd m-am s[turat de bor= cu sfecl[, ]mi aduce purcel fript. C`nd mi-i sete s[-mi dai ap[, iar nu fierea dup[ ce-mi crap[. C`nd mi-oi (\i-i) vedea ceafa. C`nd n-ai frumos, pupi =i mucos. C`nd n-are plugarul, nici n[dr[garul. C`nd nenorocirea doarme, fere=te-te s-o de=tep\i. C`nd nimeni nu va vorbi de tine, mai bine s[ te ]neci. C`nd norodul te ur[=te, cinstea =i puterea ta ]ndat[ se sf`r=e=te. C`nd nu ajung multe la toate, cum o dai — tot rupt[-n coate.

C`nd nu este socotin\[, socoteala merge r[u. C`nd nu-i prietenie, spor ]n lucru n-o s[ fie. C`nd nu putem face ce voim, trebuie s[ voim ce putem. C`nd nu te g`nde=ti, atunci te tr`nte=ti. C`nd o fi la mijloc banii, nu se mai ]ntreab[ anii. C`nd pici ]n m`na calicului, te sp`nzur[. C`nd plou[, spal[ str[chinile, =i c`nd bate v`ntul, m[tur[ casa. C`nd puterea se sf`r=e=te, inima la ce sluje=te? C`nd se ceart[ ]ntre ei ]mp[ra\ii, mor solda\ii. C`nd =ezi ]ntre ]n\elep\i, s[ ascul\i mai mult dec`t s[ vorbe=ti. C`nd te-a ]n=elat cineva odat[, e de vin[ el; c`nd te-a ]n=elat a doua, e=ti de vin[ singur. C`nd te arde c[rbunele, ]l arunci =i ]n barba lui tat-t[u. C`nd treci \ara orbilor, ]nchide =i tu un ochi. C`nd \i-e br`nza mai proasp[t[, n-ai sm`nt`n[. C`nd vede omul nevoia, vorbe=te ce nu-i e voia.

198

— Rela\ii, situa\ii —

C`t de str`mb vrei s[ =ezi, dar vorba dreapt[ s-o a=ezi. C`te belele, C`te bube rele, Toate-n capul babei mele. C`te capete, at`tea p[reri. C`t e mo=ul de b[tr`n, tot dore=te m[r din s`n. C`t tai r[zorul altuia, at`ta taie altul pe al t[u. C`t \ine nunta, slugile sunt scutite de b[taie. C`\i cu n[dr[gi, to\i ]i sunt dragi. Ce-a fost verde s-a uscat, ce-a fost dulce s-a m`ncat. Ce-ai m`ncat? De ne-ai uitat? Ce-ai b[ut De ne-ai ur`t? Ce-am avut =i ce-am pierdut?! Ce dai s[racilor, \ie-\i dai. Ceea ce nu voie=ti ca s[ afle du=manul, s[ nu spui prietenului. Cei buni nu sunt buni, dac[ las[ pe cei r[i s[ fac[ r[u. Cei ce se potrivesc, lesne se-mprietenesc. Ce-i frumos la to\i le place, dar nu =tii ]n el ce zace. Cei mari de cei mici picioarele =i le =terg.

Ce-i pas[ surdului de ce vorbe=te altul. Cei tineri gr[iesc ceea ce fac, cei b[tr`ni ceea ce au f[cut, iar cei nebuni ceea ce vor s[ fac[. Cel ce are r`nduial[, cru\[ mult[ osteneal[. Cel ce d[ mil[, nu s[r[ce=te. Cel ce doarme, r[m`ne cu din\ii la stele. Cel ce ]ncepe multe, nu ispr[ve=te nimic. Cel ce pr[p[de=te drumul, ]i bucuros =i de c[rare. Cel ce r`vne=te la mil[, moare fl[m`nd. Cel ce se g`nde=te numai la sine, r[m`ne singur. Cel ce se uit[ la v`nt, nu va sem[na, cel ce caut[ la nori, nu va secera. Cel ce umbl[ pe drum cu g`ndul acas[, ]=i pierde c[ciula ]n t`rg. Cele mai tari ]nnod[tori mai lesne se rup. Cele mici le-ai lep[dat, Cele mari ai c[utat, Acum ]noat[ ca un c`ine, Ca s[ po\i sc[pa mai bine. Cele rele s[ le scrii pe apa ce curge, iar facerea de bine ]n piatr[ s[ o sapi.

199

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cel mai greu lucru din lume e s[ dai socoteal[ unui om prost. Cel mai mare minte n-are, cel mai mic e mai voinic. Cel mai u=or lucru e s[ dai sfaturi. Cel ne]ndr[zne\ pierde multe bunuri. Celor ce duc mai mult dorul, le pare mai dulce odorul. Cel pe jos cu cel c[lare, anevoie se ]nvoiesc. Cel voinic =i pe sub p[m`nt r[zbate. Ce mi-e drag fuge de mine =i ur`tul calea-mi \ine. Ce-oi p[\i, cu nimeni n-oi ]mp[r\i. Ce strici orzul pe g`=te, c`nd e iarba la genunchi? Cine a aflat un prieten adev[rat, acela comoar[-n via\[ a c`=tigat. Cine-ajunge mare, nu te-ntreab[ ce te doare. Cine alearg[ dup[ pomeni, nu se vede s[tul niciodat[. Cine alege prea mult, ia ce e mai r[u. Cine alege, r[u culege. Cine a m`ncat papara, =tie: dulce-i ori amar[. Cine a pierdut ru=inea, s-o g[seasc[ el?

Cine are cozi multe, anevoie se t`r[=te. Cine are minte mult[, tace =i-ascult[. Cine are str[in, are ]n cas[ spin. Cine are tovar[= nerod, ajunge ]n pod. Cine arvone=te, acela pl[te=te. Cine a =tiut s[ tr[iasc[ cu r[u, tr[ie=te =i cu bine. Cine bate la poarta altuia, o s[ bat[ =i altul la poarta lui. Cine bea ap[ din pumni str[ini, nu se satur[ niciodat[. Cine bea pe datorie, se ]mbat[ ]ndoit. Cine blast[m[ pe al\ii, urgii asupra lui cheam[. Cine caut[ ceart[, g[se=te b[taie. Cine caut[, o g[se=te. Cine caut[ prieteni f[r[ cusur, f[r[ prieteni r[m`ne. Cine cere, nu moare, dar nici cinstire nu are. Cine cere, nu piere, dar nici nume bun n-are. Cine cerne toat[ ziua, nu m[n`nc[ m[m[lig[.

200

— Rela\ii, situa\ii —

Cine cuteaz[ s[ spun[ adev[rul, poate lesne umbla b[tut ca m[rul. Cine d[ cu o m`n[, ia cu am`ndou[. Cine d[ din m`ini, nu se ]neac[. Cine defaim[ pe altul ]n fa\a ta, are s[ te defaime =i pe tine ]n fa\a altuia. Cine de glum[ nu =tie, acela nu-i om de omenie. Cine de oameni nu se ru=ineaz[, nici de Dumnezeu nu se ]nfrico=az[. Cine deschide ochii dup[ ce cump[r[, cump[r[ totdeauna marf[ proast[. Cine doarme pe p[m`nt, n-are fric[ s[ caz[ c`nd se ]ntoarce. Cine dore=te mult, pierde =i pe cel pu\in. Cine face, Lui ]=i face, Cine d[, Lui ]=i d[. Cine face tot la rele, el nu scap[ de belele. Cine fuge de la moar[, se ]ntoarce f[r[ m[lai. Cine gre=e=te, p[time=te. Cine ia ]n r`s pe altul, singur se face de r`s.

Cine ia pe datorie, pl[te=te de dou[ ori. Cine ]mparte, parte-=i face. Cine ]ntreab[, nu gre=e=te. Cine ]=i pierde vremea numai ]n jocuri =i petreceri, nu are cu ce s[ se ]mbrace. Cine merge pe al[turea cu drumul, cade jos. Cine minte, =i fur[. Cine mo=tene=te, pl[te=te. Cine mult te-mbr[\i=az[, nu =tie s[ te str`ng[. Cine n-a gustat amarul, nu =tie ce e zaharul. Cine n-o ]ndurat suferin\e, nu se ]ndur[ de al\ii. Cine nu adun[ pentru sine, adun[ pentru al\ii. Cine nu deschide ochii, deschide punga. Cine nu poate r[bda, nu m[n`nc[ poam[ coapt[. Cine nu se mul\ume=te de pu\in, de mult niciodat[. Cine nu se satur[ m`nc`nd, nu se satur[ ling`nd. Cine nu =tie de vorb[, nu ]n\elege nici de ciomag. Cine nu te =tie, te vinde, iar cine te =tie, te cump[r[. Cine piatr[ rostogole=te, pe el se love=te.

201

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cine pl`nge pentru toat[ lumea, orbe=te. Cine poate — oase roade, cine nu — nici carne moale. Cine r`de la urm[, r`de mai bine. Cine sap[ groap[ altuia, cade singur ]ntr-]nsa. Cine sare peste garduri, cade adesea ]n pari. Cine scarpin[ r`ia altuia, r[scole=te pe a lui. Cine seam[n[ cu lacrimi, culege cu bucurie. Cine seam[n[ v`nt, culege furtun[. Cine se aseam[n[, se adun[. Cine se ]ndestuleaz[ cu pu\inul, se face vrednic de mult. Cine se porne=te cu graba, se-nt`lne=te cu z[bava. Cine se =tie cu musca pe c[ciul[, se ap[r[. Cine singur ]=i g[te=te, cu mare poft[ pr`nze=te. Cine spal[ capul m[garului, ]n zadar pierde osteneala =i s[punul. Cine =ade pe dou[ scaune, cade r[u, c`nd cade. Cine-=i calc[ jur[m`ntul, nu-l prime=te nici p[m`ntul. Cine-=i p[ze=te limba, ]=i cru\[ capul.

Cine tr[ie=te n[d[jduind, moare jinduind. Cine \ine doi pepeni ]ntr-o m`n[, r[m`ne f[r[ nici unul. Cine \ine p`inea ]n traista altuia, nu m[n`nc[ c`nd i-i foame. Cine umbl[ dup[ doi iepuri, nu prinde nici unul. Cine umbl[ dup[ pl[cere, s[ s-a=tepte =i la durere. Cine umbl[ pe toate drumurile, nu ajunge nic[ieri. Cine vine prea t`rziu la mas[, acela roade oasele. Cine vorbe=te, seam[n[, cine ascult[, culege. Copiii cresc u=or ]n ograda vecinului. Copilul de cu vreme mustrat, ajunge b[rbat =i d[ =i altora sfat. Copilul p`n[ nu pl`nge, \`\[ nu suge. Cre=te de parc[ ar avea ap[ la r[d[cin[. Cu adev[rul ]n gur[, nimeni ]\i d[ ]n gur[, d-aceea trebuie =i c`te-o minciun[. Cu c`inii c`nd stai de vorb[, trebuie ca ei s[ latri. Cu c`t mai multe auzi, cu at`t mai multe ]nve\i. Cu ce m[sur[ dai, cu aceea iei.

202

— Rela\ii, situa\ii —

Cu ce-mi ]nchin[, cu aceea-i ]nchin. Cu chiorii, chior[=ti, cu g`ngavii, g`ng[ve=ti. Cui ]i dai pe datorie, nu-l mai vezi ca s[ vie. Cui nu ai s[-i dai ajutor, nu-i da nici sfat. Cui =i-a pr[p[dit cinstea, d[-i colac =i lum`nare. Cui voi pl[cea, s[ m[ ia, cui nu, s[ m[ lase. Cu lingura ]\i d[ miere =i cu coada ]\i scoate ochii. Cu m[nu=i pe m`n[ nu torci m[tase. — Cum[tre, f[-mi bine cu toporul. — |i-a= face da’ nu-i acas[. — Iat[-l dup[ u=[. Cu m`na str[in[ numai foc s[ iei. Cum e bun[ ziua, a=a e =i mul\[mita. Cum ]i c`nt[, a=a joac[. Cum ]l dai, tot ]n picioare pic[. Cum ]l ]ntorci, a=a st[. Cum ]l mai rabd[ p[m`ntul. Cum ]nnozi, a=a deznozi. Cum ]\i vei a=terne, a=a vei dormi. Cum ]\i vei g[ti, a=a vei pr`nzi.

Cum s-a c`=tigat, a=a s-a m`ncat. Cum \i-i spusul, a=a-i =i r[spunsul. Cu n[dejdea din sat, tot cu capul spart. Cu o m`n[ te m`ng`ie, da’ cu alta te zg`riie. Cu t[cerea ]i rupi pielea. Cu un ochi la sl[nin[ =i cu altul la f[in[. Cu un ochi r`de =i cu altul pl`nge. Cu vasul gol nu pofti oaspe\i. Cuv`ntul bun unge, =i cel r[u ]mpunge. Cuv`ntul ]nt`i s[-l ciople=ti, apoi s[-l ar[\i. Cuv`ntul dulce la-ntristare leac aduce. Dac[ a luat dracu’ vaca, poate lua =i vi\elul. Dac[ este, este, Nu mai da la to\i de veste. Dac[ faci azi un bine, m`ine de la altu-\i vine. Dac[ fata nu =tie a juca, zice c[ l[utarii nu =tiu a c`nta. Dac[ ]i dai mult nas, \i se urc[ ]n cap. Dac[ lumea nu-l laud[, se laud[ singur.

203

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Dac[ n-ai putere, nu ]nt[r`ta g`lceava. Dac[ nu ai du=mani, ]mprumut[ bani. Dac[ nu dai omului ap[, nu-i da nici m`ncare. Dac[ =ade el degeaba, g`nde=te c[ to\i n-au treab[. Dac[ te ]n\elegi dint`i, nu te cer\i pe urm[. Dac[ te la=i moale, te bag[ ]n foale. Dac[ to\i ar fi c[rturari, cine s[ mai fie v[cari? Dac[ vrei bine, nu face altuia r[u. Dac[ vrei s[ nu te cread[, spune adev[rul. Dac[ vrei s[ p[strezi taina, strig-o surdului. Dai cu m`na =i alergi cu picioarele. Dai un deget =i-\i ia m`na toat[. Darul dat la vreme, e dar ]ndoit. Datoria e plin[ de griji. Datoria m[n`nc[ cu omul din blid. Datoria veche, comoar[ nesf`r=it[. Datoria veche nu putreze=te. Dator nu-s, c[ nu-mi d[ nimeni pe datorie.

D[ celui ce-\i cere, dar nu f[g[dui. D[ cu o m`n[, ca s[ ieie cu dou[. D[, Doamne, tot s[rb[tori =i numai o zi de lucru =i atunci s[ fie nunt[. D[-i s[ bea, c[ n-o m`ncat. D[-i =i c[ma=a =i fugi. D[ ]n mine =i-l doare pe el. D[-mi o lulea de tutun =i-\i laud calul de bun. D[-mi o pace, s[-\i dau dou[. D[-te, Zgribulea, ]n dosul meu, c[ eu cr[p de frig mai r[u. De-ai =ti unde ai s[ pici, \i-ai a=terne paie. De ai turme mari de oi, ai =i turme de nevoi. Deal cu deal se ]nt`lne=te, dar[mite om cu om. De-ar =ti omul ce-ar p[\i, dinainte s-ar p[zi. De-at`ta fal[, st[ pe cuptor goal[. De b[tr`n nu r`de, pentru c[ b[tr`n ai s[ fii. De cap =i-a f[cut, de cap i-a fost. De c[ldur[ ]i trec genunchii la gur[. Dec`t ai fi vorbit, mai bine te-ai fi g`ndit.

204

— Rela\ii, situa\ii —

Dec`t doi “\i-oi da”, mai bine un “na”. Dec`t ]ncercelat[, m[rgelat[ =i fl[m`nd[, mai bine ciul[ =i s[tul[. Dec`t ]n \ar[ str[in[, cu pit[ =i cu sl[nin[, mai bine ]n satul t[u, cu m[laiu’ c`t de r[u. Dec`t orb =i c[lare, mai bine =chiop =i pe jos. Dec`t s[ ]ntingi cu ur`tu-n unt =i s[ te ui\i la p[m`nt, mai bine s[-ntingi ]n sare =i s[ te ui\i la soare. Dec`t s[ munce=ti degeaba, mai bine s[ =ezi degeaba. Dec`t s[ pl[te=ti pagube, mai bine s[ nu le faci. Dec`t s[ pl`ng eu, mai bine s[ pl`ng[ ei. Dec`t s[-\i dau, s[ ne sf[dim, mai bine prieteni s[ fim. De ce ai, de ce ai mai avea. De cine nu ]nva\[, relele s-aga\[. De cu var[, pentru iarn[, de cojoc s[ te-ngrije=ti. De deasupra te ninge =i de desupt te frige. De departe calul ]\i bate, da’ de-aproape ochii ]\i scoate. De dorul bogatului, luai fata dracului. De drag ce-mi e, l-a= b[ga de p[r ]n s`n.

De drag ce-mi e=ti, te-a= v`r] ]n s`n, dar nu ]ncapi de urechi. De fa\[ te linge, de dos te frige. De ho\ii din cas[ nu te po\i feri. De la cine nu te a=tep\i, acela te vinde. De la ho\ niciodat[ s[ nu furi. De la m`n[ p`n’ la gur[, pierde-mbuc[tura. De la mine pu\in, de la Dumnezeu mai mult. De la o vreme numai miezul de p`ine-i place. De la un datornic r[u nu vei lua nimic dec`t la poarta raiului. De la un datornic r`u =-un sac de paie este bun. De la zis[ p`n’ la fapt[, tot mai este o bucat[. De multe ]n lume am dat =i tot nu m-am ]nv[\at. De n-ar fi ho\ii, n-ar fi nici pu=c[rii. De nebun =i de muierea rea fiecare ]n\elept fuge. De necaz m[n`nci =i pl[cinte. De oaspe\i se bucur[ de dou[ ori: c`nd vin =i c`nd se duc.

205

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

De om bun =i de vreme bun[ nu te mai saturi. De om ro= =i de cal b[lan s[ te fere=ti ca de satan. Deprinderea din tinere\e r[m`ne =i la b[tr`ne\e. Deprinderea se face fire. De ru=ine a= m`nca o p`ine. De s[r[cie nu scap[, n-are dup[ ce bea ap[. De unu’ mi-i mil[, de altu’ mi-i sil[. Din coarnele \apului Pun poman[ b[rbatului; Iar din carnea cea mai mult[ O s[-mi trag mie o nunt[. Din gura omului bun vorba de r[u nu iese niciodat[. Din ]ncurc[tur[, ]n ]mpleticire. Din omul bun, bun lucru iese. Din petic c[ptu=al[, mare gre=al[. Dintr-o vorb[ ]\i aprinzi paie ]n cap. Doar[ nu-i \ara ]n sabie. Doar n-am m`ncat ciuperci. Doar n-am omor`t oameni la drum. Dor mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima. Dorul de cine se leag[, nu-l las[ cu mintea-ntreag[.

Dou[ cu\ite t[ioase nu pot sta ]ntr-o teac[. Dup[ adev[r a umblat =i de minciun[ a dat. Dup[ care a= merge nu m[ cere, care vine nu-i de mine. Dup[ ce e carnea gras[, mai pune =i seu. Dup[ ce fr`ngi carul, mul\i se g[sesc s[-\i arate drumul. Dup[ ce-l bate grindina, ]l mai bate =i pr[jina. Dup[ ce nici n-are de cercei urechi, umbl[ s[-=i cumpere dou[ perechi. Dup[ ce r[stoarn[ carul, vede calea cea bun[. Dup[ ce-\i deger[ urechea, degeaba mai pui c[ciula. Dup[ r[zboi se vede capul viteazului =i urma fricosului. Du=manului care se duce, f[-i pod. Du=manul cel mai r[u cu p`ine \i-l c`=tigi Du-te cu sacul, c`nd ]\i f[g[duie purcelul. Du-te unde a dus surdul roata =i mutul iapa. Ea ]=i c`nt[, ea ]=i desc`nt[. E bun de sp`nzurat de o crac[ uscat[, c[-i p[cat s[ strici una verde pentru el.

206

— Rela\ii, situa\ii —

El de boal[ p[time=te =i p-al\ii de leac sf[tuie=te El m[n`nc[ un purcel =-altuia d[ un puricel. E mai bine s[ te culci nem`ncat, dec`t s[ te scoli ]ndatorat. E mai u=or a zice “ba”, dec`t toat[ ziua “na”. E nevoie La coada oii; Dar la a \apului +i mai a dracului. Era vai de mine, acum e vai de noi. Este la largul lui =i la str`mtul altuia. Eu nu-s coada lemnelor, c[-s fruntea surcelelor. Eu str[lucesc ]n cas[ =i ale mele h`rburi pe mas[. E u=or a r`de de pe uscat de cel ce e ]n v`rtej. Face hat`rul bogatului =i m[n`nc[ pomana s[racului. Face poman[ f[r[ voia lui. Face =i el umbr[ p[m`ntului. Face voie de nevoie =i haz de necaz. Faci omului bine =i el se ia cu m[ciuca dup[ tine. F[ bine =i-l arunc[-n balt[, c[ nici nu =tii cum iese la iveal[.

F[ cum faci, c[ bine faci. F[g[duiala dat[ e datorie curat[. F[ =ag[ cu cel nebun, c[ el sare cu toporul la b[taie. F[-te frate cu dracu’ p`n[ treci puntea. F[-te tu a m[ trage =i eu oi merge pl`ng`nd. Fecior la topor, feti\[ la furculi\[. Femeia vede chiar unde b[rbatul abia z[re=te. Fereasc[ Dumnezeu de fuga =chiopului =i de b[taia orbului. Fere=te-m[, Doamne, de ho\ii din cas[, c[ de cei de-afar[ m[ feresc singur. Fere=te-m[, Doamne, de prieteni, c[ de du=mani m[ feresc eu. Fiecare m[tur[ ]nt`i ]naintea por\ii lui. Fiecare pentru sine croitor de p`ine. Fiecare pune bucuros =aua pe iapa vecinului. Fiecare se \ine mai cuminte dec`t altul. Fiecare trage foc la oala lui. Fie cum zici, s[ nu fie cum =tiu eu. Fl[m`nzilor nu le trebuie poftire mult[.

207

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Foamea =i s[r[cia stric[ omenia. Focul cu apa nu se ]mprietenesc. Frate, frate, dar br`nza-i (pita-i) cu bani. Frica p[ze=te bost[n[ria (p[durea, via). Frunz[ verde lobod[, gura lumii-e slobod[. Fuga-i (e) ru=inoas[, dar ]i (e) s[n[toas[. Fuge de-i scap[r[ c[lc`iele. Fuge de-i sf`r`ie c[lc`iele. Fuge de scap[r[ pietrele. Fuge de-=i scoate ochii. Fuge de un r[u =i d[ peste altul. Fugi de cei r[i, ca s[ nu te faci ca ei. Fur[ bine, ascunde r[u — pic[ vina-n capu’ meu; fur[ r[u, ascunde bine — pic[ vina-n cap la mine. Fur[ ou[le de sub clo=c[. G`nd ]n g`nd cu cel fl[m`nd. Geaba faci vecinului bine cu ce ai furat de la al\ii. Geaba vii, geaba te duci, geaba m[m[liga strici =i mai rupi ni=te papuci. Geme nebolind =i caut[ nepierz`nd.

Giuvaierul bun ]=i cunoa=te diamantul. Glumele nevinovate sunt ca sarea ]n bucate. Gr[itorul de r[u =i pe mor\i ]i judec[. Gura p[c[tosului adev[r gr[ie=te. Gura satului e ca poarta v`ntului. Hai la deal ca la vale, c[-\i ajut eu pe spinare. Hai, Lic[, =-om gr[i nimic[! Hai, minte, =i te-om vinde, =-oi lua parale multe. Haina str[inului nu ]nc[lze=te. Hainele nu-l fac pe om mai de treab[. Ho\ de ho\ se teme. Ho\ia merge m`n[-n m`n[ cu domnia. Ho\ pe ho\ anevoie ]n=al[. Ho\ pe ho\ cunoa=te. Ho\ul de la ho\ ]nva\[. Ho\ul de la ho\ nu fur[. Ho\ul e cu un p[cat =i p[guba=ul cu zece. Ho\ul nedovedit e negustor cinstit. Ho\ul numai cu un p[cat, iar p[guba=ul cu dou[. I-a c[zut la inim[ tronc, ca clo=ca pe ou[ clonc.

208

— Rela\ii, situa\ii —

I-a dat bor=ul ]n foc. I-a dat p[durea toporului coad[. Ia dintr-un buzunar =i bag[ ]n altul. Ia dintr-un s`n =i bag[ ]n altul. I-a ie=it bun[tatea pe fa\[. I-a intrat barba ]n gur[. Ia-l de pe mine c[-l omor. Ia (le) de unde nu-i(s). I-a (mi-a) trecut f[ina prin traist[. Ia pe unul de picioare =i love=te pe cel[lalt ]n cap. I-a picat r`sul ]n picioare. I-a pus botni\a ]n nas. I-a pus ghimpe la stomac. I-a pus sare ]n sc[ld[toare. Iarna-i grea, om[tul mare, vai de omul care n-are. Iart[-i pe to\i, numai pe tine nu. Ia seama sub nas, nu te uita sub picioare. Ia-te bine cu nerodul p`n[ treci podul. I-a venit apa la moar[. Iei c`te unul =i dai cu pumnul. Inima-mi crap[ de foc =i lui ]i arde de joc.

Intr[ ]n doi ca ]n doisprezece =i nu-l poate scoate nici dou[zeci =i patru. I s-a umplut paharul. I s-a ur`t cu binele. I se prinde vorba ca nuca de perete. I se vede p[rul prin c[ciul[. Iube=te pe aproapele t[u ca pe tine ]nsu\i. Iubirea peste m[sur[ aduce ]n urm[ ur[. }i bun de presurat cu sare =i de pus la p[strare. }i dai cu bani\a =i-\i d[ cu ciurul. }i dai un ort =i-\i ia un cot. }i dai voie ]n cas[ =i el se suie pe mas[. }i dedei bun[ diminea\a =i-mi g[sii beleaua. }i f[g[duie=te marea cu sarea =i-i d[ ce nu curge pe ap[. }i greu p`n[ se porne=te, c[ pe urm[ =i mai greu se opre=te. }i m[n`nc[ c`inii din traist[. }i merge vestea =i povestea. }i place vorba dulce mai mult dec`t adev[rul amar. }i prieten cu tine =i cu du=manul de m`n[ vine.

209

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}i st[-n ochi ca spinul +i-i iese-nainte cu plinul. }i trage cu oala, ca s[-i treac[ boala. }i url[ c`inii ]n cas[. }i vedea datoria, c`nd \i-a cre=te p[r ]n palm[. }l bag[ sub pat =i-l pune s[ c`nte coco=e=te. }l trimi\i dup[ surcele — el aduce floricele. }mbl[ ca vulpea cu coada ]n toate p[r\ile. }mbr[\i=area f[r[ s[rutare nici un dar nu are. }mpr[=tie bra=oave =i-adun[ potcoave. }mprumutul se d[ cu v`rf =i ]ndesat. }nainte de a porunci, ]nva\[ a te supune. }n[l\area f[r[ sc[dere, ca sui= f[r[ scobor`=, nicicum nu se g`se=te. }n casa l[utarului fiecare joac[. }n cel mai bun gr`u g[se=ti =i c`te un fir de neghin[. }ncepi c-o minciun[ =i trebuie s[ spui o mie pe lun[. }nchide ochii, ca s[ nu-l vad[ nimeni.

}n hat`rul dumneavoastr[, iaca, m-arunc pe fereastr[. }n loc de dob`nd[ se pomene=te cu os`nd[. }n loc de plat[ spatele-\i arat[. }nnegrind pe altu(l), nu te albe=ti pe tine. }n nevoie e scump sfatul bun. }n ochi cu gura te unge, =i-n dos cu ac te ]mpunge. }n sacul legat, nu =tii ce-i b[gat. }n tacu’ zace dracu’. }nt`i ascult[ =i pe urm[ vorbe=te. }ntinde-te c`t \i-e pielea. }ntinde-te c`t \i-i plapuma. }ntrebarea vin[ n-are. }ntre dou[ Nu te plou[; L`ng[ una Totdeauna. }ntr-o teac[ nu ]ncap dou[ s[bii. }ntr-un sat de oameni nu te po\i ascunde. }ntru zadar s[rut[rile, c`nd nu-i dai de m`ncare. }n unire st[ t[ria. }n urma focului mul\i dasc[li se arat[. }n vremea r[zboiului e mai scump fierul dec`t aurul.

210

— Rela\ii, situa\ii —

}nzadar faci co=arul dup[ ce a m`ncat lupul oile. }n ziua de azi c`t ]i apuca cu m`na, at`ta e al t[u. }=i aminte=te de tine c`nd nu i-i bine. }\i d[ cu lingura, =i-\i scoate cu furculi\a. }\i d[ o m[slin[ =i-\i cere un butoi de untdelemn. }\i slujesc ca un c`ine, dar voi s[ m[n`nc ca tine. Joac[ ursu’ la cum[tru’, vezi s[ nu vie =i la noi. Joci cu tichia chelului, ajungi =i tu ]n felul lui. L-a apucat hachi\ele. La casa aprins[ =i vecinul vr[jma= alearg[ s[ o sting[. La chip frumos, la inim[ g[unos. La cuptorul cald pu\ine lemne trebuiesc. L-a f[cut de n-avea ce lua de jos. L-a f[cut de nu nimerea u=a. La intrat lesne p[=i, dar nu =tiu cum va ie=i. L-a ]nc`ntat cu migdale amare. La ]nceputul st`nii se m[n`nc[ c`inii, la spartul st`nii se bat st[p`nii. L-a l[udat, de i-a pus coarne. L-a luat gura pe dinainte.

La masa nebunilor s-adun[ cei cu minte. La m[tura din u=[ nu se bag[ nimeni. La moar[ cine se duce, se umple de f[in[. La nevoie se cunoa=te prietenul =i la boal[ nevasta. La noi am m`ncat =i la voi m-am s[turat. La o fapt[ bun[ mul\i voinici s-adun[. La o m`n[ de ]nv[\[tur[ se cere un car de purtare bun[. La omul harnic s[r[cia se uit[ pe fereastr[, dar nu ]ndr[zne=te s[ intre. La ora= =ed c`inii cu colaci (covrigi) ]n coad[. La pl[cinte ]nainte, la r[zboi ]napoi. La r[zboi ]napoi =i la poam[ d[ n[val[. La r[zboi se vede fa\a voinicului =i spatele fricosului. L-ar vinde, dac[ l-ar cump[ra cineva. Las[ a=a c[-i bine a=a; c-a mai fost a=a =i tot a fost a dracului. Las[-l s[-=i joace calul. Las[ lumea s[ vorbeasc[, numai puica s[-mi tr[iasc[. Las[-m[, l[sa-te-oi; stai, pit[, m`nca-te-oi.

211

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Las[-m[ s[ te las. L-a sp[lat cu zah[r la gur[. Las’ s[ zic[ cum[tra, bine c[ nu-i adev[rat. La st[p`nul scump, sluga-i hoa\[. La stup de miere, roi de mu=te. L-a= l[sa, dar nu m[ las[. La to\i nu le po\i intra ]n voie. L-a tr[snit ca din senin. La unii nevoie, iar la al\ii bun[voie. L`ng[ femeia ]n cojoc, te-nc[lze=ti ca l`ng[ foc. Le-a dat toate pe una =i nici (m[car) aceea nu e bun[. Leag[ paraua cu zece noduri. Leag[ sacul p`n[ e plin. Leg`nd r[nile altora, ]\i vei alina =i ale tale dureri. Lelea cu =or\ de m[tas[ ]i bun[ de preoteas[, p[cat c[ nu =tie a coas[. Lucr[torul m[n`nc[ de unde lucreaz[. Lucrul =i cump[tul ]nchid medicului u=a. Lumea crap[, da’ m`ndra se piapt[n[. Lumea piere de belea, lelea pune s[ se la.

Lumea piere, du=m[nia nu. Lumea s[ te laude, c`inii las[ s[ te latre. Lunge=te, Doamne, boala, p`n’ s-a coace poama. Lupta o\ele=te pe cel slab. Mai bine ast[zi un ou, dec`t la anul un bou. Mai bine b[tut de un mintios, dec`t l[udat de un prost. Mai bine cu ]n\eleptul a purta povara, dec`t cu nebunul a bea vin la mas[. Mai bine cu muta dec`t cu limbuta. Mai bine cu un ]n\elept s[ cari pietre la cas[, dec`t cu un prost s[ =ezi la mas[. Mai bine cu un ]n\elept s[ duci o piatr[ de moar[ la g`t, dec`t cu un nebun s[ pleci la drum. Mai bine cu un om zdrav[n la pagub[, dec`t cu un nebun la c`=tig. Mai bine cu vorba dec`t cu resteul. Mai bine fata cinstit[ dec`t zestre gr[madit[. Mai bine ]n bordeiul meu, dec`t ]n palatul t[u. Mai bine ]n\elept ]ntre cei mor\i, dec`t prost ]ntre cei vii.

212

— Rela\ii, situa\ii —

Mai bine la ]nceput s[ ne tocmim, dec`t ]n urm[ s[ ne g`lcevim. Mai bine o dat[: ba! dec`t ]n toat[ ziua: na! Mai bine o dat[: na! dec`t tot: stai c[ \i-oi da! Mai bine pizma=, dec`t p[tima=. Mai bine prigonire la hold[, dec`t g`lceav[ la arie. Mai bine s[ fii du=man deschis, dec`t prieten f[\arnic. Mai bine s[-i sco\i omului un ochi, dec`t s[-i strici cheful. Mai bine s[ ]ntingi ]n sare =i s[ te ui\i ]n soare, dec`t s[ ]ntingi ]n unt, =i s[ cau\i ]n p[m`nt. Mai bine s[ mergi pe jos dec`t s[ r[m`i pe jos. Mai bine s[-mi fie r[u, dec`t s[ r[m`ie ]n h`rg[u. Mai bine s[ mori de foame dec`t s[ iei p`inea s[racului. Mai bine s[rac =i curat, dec`t negustor ]ncurcat. Mai bine s[ te pizmuiasc[ cineva, dec`t s[ te pl`ng[. Mai bine un vr[jma= ]n\elept, dec`t un prieten nerod. Mai bine: vai de noi! dec`t: vai de mine! Mai bine varz[ acr[ cu ]nvoial[, dec`t zah[r dulce cu c`rteal[.

Mai lesne s[ ciople=ti pomul dec`t omul. Mai mare peste mai mici =i staroste=te pe calici. Mai r[ru\, mai dr[gu\. Mai stai, plecare-ai, c-acum veni=i, duce-te-ai. Mai u=or a gre=i, mai greu a ierta. Mai u=or e s[ opre=ti v`ntul dec`t gura satului. M-am ]nv[\at cu traiul r[u =i tr[iesc bine. Manta de vreme rea. Mare-i puterea boului, dar =i un copil ]i pune funia-n coarne. Mare s[ fii, dar de fric[ tot s[ =tii. M-ar r`de =i ciorile (=i c`inii, =i curcile) de pe gard. M[ bucurai de marele t[u =i fu vai de capul meu. M[ duc pe lume s[-mi caut nume. M[ duc s[ m[ ]nec unde-i lacul mai sec. — M[i chiorule, vezi tu acul ]n v`rful =urii? — Acu-l v[d, dar[ =ura ba. M[n`nc[ de la tine =i sluje=te la mine. M[n`nc[ dintr-un blid cu to\ii =i se p`ndesc ca ho\ii.

213

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

M[tura cea nou[ ]n cui se at`rn[. M[tura nou[ m[tur[ bine. M[ture fiecare la u=a lui. M`na altuia nu te scarpin[ cum ]\i place. M`na risipitorului ca un ciur plin de g[uri. M`ndria vine ]naintea c[derii. Merge contra apei. Mi-am b[tut capul cum s[ cap[t, bat[-=i =i el capul cum a scoate de la mine. Mi-a veni =i mie apa la moar[. Mic, dar voinic, nu mare =i de nimic. Mic de trup, dar tare de v`n[. Mic =i mare ]ntr-un cazan fierbem. Mie-mi arde casa =i el ]=i p`rle=te b`ta. Mi-i drag omul cel frumos =i c[lare =i pe jos. Mi-i drag omul voinic, dar s[ aib[ =i minte. Mii =i sute de voinici nu pot dezbr[ca pe cel gol =i despuiat. Mil[ de sil[ =i dor de zor nu se poate. Mil[ mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima. Minciuna ca nourul ]ntunec[

adev[rul, iar buna ]n\elegere ca soarele ]l descop[r[. Minciuna m[gulitioare place. Minciunile ]mp[ratului sunt adev[rurile s[racului. Minte de b[tr`n, putere de t`n[r =i ]ndr[zneal[ de nebun la r[zboi se cere. Moar[ stricat[. Mo=iile m[rit[ urgiile =i oile ]nsoar[ nevoile. Muierea c`nd lipe=te, casa se risipe=te. Muierea cu ochi frumo=i pe to\i ]i face voio=i. Mult[ lume-i nec[jit[, dar mai mult[ p[gubit[. Multe-am tras =i nu m-am ras, nici de asta nu m-oi tunde. Mult tr[ie=ti, multe auzi; mult umbli, multe vezi. Mul\[mita sac[ nim[nui nu-i drag[. Mul\i chema\i, pu\ini ale=i. Mul\i ]ncep, dar pu\ini sf`r=esc. Mul\imea de boale, la dohtor p`ine moale. Mul\i nu sunt ceea ce par a fi. Musafirul numai p`n[ la trei zile se \ine, pe urm[ se pune la lucru.

214

— Rela\ii, situa\ii —

N-ai v[zut din porc stup =i din cioar[ cuc. N-a lucrat nimic =i mai st[ un pic. N-are de ce lega frica. N-are de ce s[ i se prind[ ochiul (ochii). N-are dup[ ce bea ap[. N-are urechi =i umbl[ s[-=i cumpere cercei. Na-\i-o bun[, c[ \i-am dres-o. Na-\i-o bun[, c[ \i-am fr`nt-o. N[pasta nu cade pe butuci. Nebunii dau mese =i ]n\elep\ii m[n`nc[. Nebunii tulbur[ apa =i ]n\elep\ii pescuiesc. Nebunul bate balta =i tot pe el se strope=te. Nebunul n-asud[ nici la deal =i nici la vale. Nedreptatea r[stoarn[ scaunele puternicilor. Negustorul are trei m`ini: una de dat, dou[ de luat. Negustorul fricos nici nu c`=tig[, nici nu p[gube=te. Negustorul vinde cu cotul =i ho\ul fur[ cu totul. Nemul\umitul tr[ie=te nenorocit. Nemul\umitului i se ia darul. Nenorocirea, c`nd vine pe

capul omului, nu vine singur[, ci mai trage =i altele dup[ ea. Nerodul =i cu nebunul am`ndoi sunt fra\i ca unul. Nevoia=ul cade ]n nunt[ c`nd este lumea mai mult[. Nevoia=ul la toate zice c[ nu poate. Nevoia te aduce (=i) pe unde nu \i-e voia. Nevoie s[ fie, c[ bani se g[sesc. Nici c`ine, nici ogar. Nici de vod[ nu-i pas[. Nici ]n car, nici ]n c[ru\[. Nici ]n clin, nici ]n m`nec[. Nici ]n ruptul capului. Nici la lucru, nici la vorb[. Nici n-ai cu cine tr[i, nici cu cine muri. Nici n-am r`s c`nd a\i venit, nici n-oi pl`nge c`nd v[-\i duce. Nici nu-i ninge, nici nu-i plou[. Nici nu-l scoal[ dup[ (din) boal[, nici nu-l las[ ca s[ moar[. Nici nu-mi pas[ de N[stase, de Nichita — nici at`ta. Nici Oltul nu-l satur[. Nici p[dure f[r[ vreascuri, nici om f[r[ cusur.

215

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Nici toate a doftorului, nici toate a duhovnicului. Nici v`nt rece nu m[ ajunge. Nimeni nu fuge de bine. Nimeni nu-\i pune sare ]n m[m[lig[. Nimica nu-i f[r[ osteneal[. Noi n-avem p`ine =i c`inii umbl[ cu colaci ]n coad[. Noi r`dem de unul, de doi, dar patruzeci r`d de noi. Nu alerga dup[ tr[sura care nu te a=teapt[. Nu cau\i =i o g[se=ti. Nu c[ta ce am fost, vezi ce sunt. Nu c[ta ce vezi cu ochii, cat[ ce-\i spun eu. Nu cerca butea — numai ce-i ]n bute. Nu da cinstea pe ru=ine. Nu da orbului br`nci, c[ci cade el singur. Nu da pova\[ celui ce nu \i-o cere, c[ci nu te-ascult[. Nu dorm to\i c`\i au ochii ]nchi=i. Nu e b[nuial[ unde e tocmeal[. Nu e dup[ cum vrea omul, ci dup[ cum poate. Nu e frumos cine se \ine, ci-i frumos cui ]i st[ bine. Nu e fum f[r[ foc, nici prost f[r[ noroc.

Nu e ]nv[\at cel ce cite=te c[r\i, ci cel ce =tie ce cite=te. Nu e mai grea boal[ dec`t punga goal[. Nu e mai orb dec`t cel ce nu vrea s[ vad[. Nu e me=te=ug a g[ti m`ncare, ci e me=te=ug a o potrivi de sare. Nu e nimic mai scump dec`t s[n[tatea. Nu e omul niciodat[ b[tr`n c`nd e vorba de ]nv[\[tur[. Nu e poman[ ]n toate s`mbetele. Nu face\i ce fac eu, ci face\i ce zic eu. Nu face un ban. Nu gre=e=te numai acela care nu face nimic. Nu i-a venit r`ndul la moar[. Nu ]n mult st[ bunul, ci ]n bun st[ multul. Nu-l ajunge nici umbra lui. Nu-l ajunge nici v`nt rece. Nu-l ajungi nici cu arm[sarul, nici cu ogarul. Nu-l doare ]n c[ciul[. Nu-l duci nici cu caru(l) cu boi. Nu-l nimere=ti nici cu cald, nici cu rece. Nu-l po\i prinde nici de cap, nici de coad[.

216

— Rela\ii, situa\ii —

Nu m[ plec d-a= =ti c[ m-a= t`r] cu inima pe p[m`nt. Nu m[ tem de d`nsul, m[ tem de limba lui. Nu-mi place pentru c[-i frumos, ci-i frumos pentru c[-mi place. Nunt[ f[r[ l[utari =i ceart[ f[r[ b[taie nu au haz. Nu pier caii c`nd vor c`inii, nici slugile c`nd vor st[p`nii. Nu pofti ce nu-i al t[u, c[ \i se ia =i ce-i al t[u. Nu se ]n\elege nici ]n cer, nici ]n p[m`nt. Nu se prinde carnea pe el. Nu =tie =apte. Nu-\i par[ m[riti=ul papur[. Nu-\i place, ia-\i valea. Oaspetele bun =tie c`nd s[ plece. Oaspetele nechemat n-are scaun. Oaspetele nepoftit este bun de p[lmuit. Obraz de scoar\[. Obrazul gros aduce p`ntecului folos. Obrazul sub\ire cu mare cheltuial[ se \ine. Ochi au =i nu v[d, urechi au =i nu aud. Ochii au v[zut, ochii s[ sar[.

Ochii ]n\eleptului v[d mai departe. Ochii s[racului sunt ]n m`na bogatului. Ochii se ]nveselesc =i inima rabd[-n sec. Ochii v[d, inima cere, dar e r[u c`nd n-ai putere. Ochii zavistnicului v[d =i cele ce nu sunt. O d[ de coad[ c`nd \i-e lumea mai drag[. Om mare f[r[ vr[jma=i nu este. Omul c`nd i-i bine, caut[ „vai de mine“. Omul de nevoie se suie =i ]n patul altuia =i m[n`nc[ pl[cinte calde. Omul ]n casa lui e slug[. Omul nec[jit se cunoa=te pe p[=it. Omul nemul\umit fuge de bine =i d[ peste m[r[cine. Omul nu face ]ntotdeauna ceea ce vrea. Omul r[u e ca un c[rbune, dac[ nu te arde, te ]nnegre=te. Omul =ugub[\ are loc la mas[. Omului de mult bine ]i vine a zburda. Omului la sc`rb[ dr[gaic[ ]i lipse=te. Opincile s[ se rup[, st[p`nul s[ tr[iasc[.

217

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Orbu’ duce pe orb =i am`ndoi cad ]n p`r[u. Orbul cu ochi nu-i p[cat s[-l ]n=eli. Orbul de noapte nu se grije=te =i udul de ploaie nu se teme. Orbul ]=i caut[ acul ]n aria cu paie =i surdul ]l pov[\uie=te unde sun[. Orbul la vedere r`vne=te. Orbul pe orb pov[\uind cad am`ndoi ]n morm`nt. Orbului degeaba-i spui c[ s-a f[cut ziu[. Ordinul nu se discut[, se execut[. Oric`t de mare ar fi averea, ]ncetul cu ]ncetul se duce. Orice faci e ]mprumut — =i ce-i r[u =i ce-i pl[cut. Orice fa\[ nu e =i frumoas[ =i orice om smerit nu e sf`nt. Ori Stan, ori c[pitan. Ori taci sau zi ceva mai bun dec`t t[cerea. O s[-i ias[ toate pe nas. O s[-\i car la nunt[ ap[ cu ciurul. O singur[ vorb[ e deajuns celui ce va s[ te ]n\eleag[. O vorb[ bun[ stinge focul mai cur`nd dec`t o bute de ap[.

O vorb[ rea r[ne=te mai mult dec`t o sabie ascu\it[. O vrea =i frumoas[ =i m[noas[, =i devreme acas[. O zi treap[dul =i un ceas praznicul. Palma primit[ de la un prieten e mai grea dec`t cea de la du=man. Paraua e mic[, dar loc mare prinde. Patru ochi v[d mai bine dec`t doi. Paza bun[ trece primejdia rea. P[cal[ judec[ pe T`ndal[. P[catul vechi aduce os`nd[ nou[. P[guba=ul pl[te=te =i gloaba. P[m`nt f[r[ viermi nic[ieri nu g[se=ti. P[ze=te-te de cel ce n-are ce s[ mai piard[. P[ze=te-te singur, dac[ vrei ca =i Dumnezeu s[ te p[zeasc[. Pe arap, c`t de mult ]l vei sp[la, tot negru va r[m`ne. Pe brum[ descul\ =i pe rou[ ]nc[l\at. Pe cel care nu-l cost[, nu-l doare. Pe cine l-a mu=cat c`inele, se teme =i de l[tr[tur[.

218

— Rela\ii, situa\ii —

Pe cine nu-l la=i s[ moar[, acela te omoar[. Pe cine nu-l la=i s[ moar[, nu te las[ s[ tr[ie=ti. Pe cine prime=ti ]n cas[, te scoate din cas[. Pe ciobanu’ f[r[ c`ine lupii-l las[ f[r[ p`ine. Pe ciocoi ]l cuno=ti de pe fapt[, pe m[gar de pe urechi. Pe dinafara horii mul\i dasc[li se g[sesc. Pe dracul a c[utat, pe dracul l-a aflat. Pe m[gar la nunt[ c`nd ]l pofte=te, acolo ori lemne, ori ap[ lipse=te. Pe mul\i ]i ]ngroap[ m`nia. Pe naiba nu-l c[uta cu lumin[, c[-l afli =i la ]ntuneric. Pe nevoia= =i lene= cu o funie s[-i legi =i p-am`ndoi s[-i ]neci. Pentru g[ina de m`ine oul de ast[zi se las[. Pentru o bab[ surd[, popa nu toac[ de dou[ ori. Pentru o fapt[ bun[ nu a=tepta r[splat[. Pentru o para ]=i pune =treangul de g`t. Pentru o vorb[ de nimic[ joac[ baba de se stric[. Pentru st[p`n =i pe c`ine m`ng`i.

Pentru =oric a pierdut sl[nina. Pentru un purice nu pui cerga-n foc, nici nu-\i la=i casa =i fugi. Pe om ]l leag[ cuv`ntul mai mult dec`t p[m`ntul. Pe omul cu ochi verzi niciodat[ s[ nu-l crezi. Pe omul r[u nici dracu’ nu-l vrea. Pe omul r[u umbli s[-l ]mbl`nze=ti =i mai r[u ]l ]ndr[ce=ti. Pe sub m`nec[. Pe =apte drumuri. Pe una o \ine de coarne =i pe alta o mulge. Pe unde nu-l cau\i, pe acolo ]l g[se=ti. Piatra ce-o arunci ]n capul altora va c[dea ]n capul t[u. Pietrei rotunde din v`rful dealului pu\in[ urnire ]i trebuie. Pilda cea rea o dau oamenii mari. Pildele rele stric[ n[ravurile bune. Pl[cerea d[ prin piele. Pl[cerea scurt[, c[in\[ lung[. Pl`nge p[m`ntul sub el. Pl`nge pl`nsul lui P[cal[.

219

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Plecai s[ m[ tocmesc, dare-ar Dumnezeu s[ nu g[sesc. Plete lungi =i minte scurt[, judecat[ mai m[runt[. Poftim la mas[ cu ce \i-ai adus de-acas[. Poveste bun[ de adormit copiii de \`\[. Praznicu-i plin de babe =i toate se pl`ng c[-s slabe. Prieten adev[rat este acela care te sf[tuie=te spre bine, iar nu aceea care ]\i laud[ nebuniile. Prietenia nu se m[rturise=te, se simte. Prietenii nu se cump[r[. Prietenii se \in cu cheltuial[. Prieteni la cataram[. Prieteni noi s[-\i faci, dar d-ai b[tr`ni s[ nu te la=i. Prietenul adev[rat ]ntotdeauna la fapte bune te ]ndeamn[. Prietenul bun e traista cu p`ine =i punga cu bani. Prietenul la vreme de nevoie se cunoa=te. Prietenul vechi ]i ca vinul: cu c`t se ]nveche=te, cu at`t e mai bun. Prieten vechi, c`ine vechi. Priete=ugul f[r[ dragoste, ca p`inea f[r[ sare. Primi\i-m[ ]n cas[ p`n[ v[ ve\i g[si dumneavoastr[ alta.

Prinde chelul =i ia-i p[rul. Prinde orbul, scoate-i ochii. Prin unire cresc lucrurile mici, =i prin vrajb[ pier =i cele mici. Prostul se cunoa=te dup[ vorb[ =i =iretul dup[ ochi. Pune-\i fr`u la gur[ =i lac[t la inim[. Pune-\i pofta ]n cui. Pu\ini sunt care nu au viermi la inim[. Pu\in =i des face mult. Rabd[ c`t e=ti slab. Rabd[ parc[ e de fier =i-i crap[ ochii de ger. Rana de cu\it se vindec[ lesne, da cea de la inim[ niciodat[. Rara ]nt`lnire e mai cu iubire. R[p[no=ii nu se scarpin[ dec`t ]ntre d`n=ii. R[spunsul bl`nd ]nl[tur[ m`nia. R[t[cirea din urm[ e mai rea ca cea dint`i. R[u cu r[u, dar mai r[u f[r[ r[u. R[u cu r[u se vindec[. R[u cu r[u =i bun cu bun se ]nso\esc. R[u de vei sem[na, mai r[u vei secera.

220

— Rela\ii, situa\ii —

R[u faci, r[u g[se=ti.. R[zbunarea-i arma toromacului. R`de bine cine r`de la urm[. R`de om de om =i dracu’ de to\i. R`de r`sul de r`s. R`de surdul de =chiop, =i am`ndoi nu au noroc. R`de =i leag[, pl`nge =i dezleag[. R`de Tanda de Manda. R`sul e frate cu pl`nsul. R`sul r`de \ara =i mascaraua mahalaua. R`sul se primbl[ cu pl`nsul. Ridic[-\i n[me\ul dinaintea u=ii tale =i nu ]ngriji de bruma ce cade pe casa vecinului t[u. Rogojina nu te ]nvele=te. S-a ales =i el primar, a umplut satul de amar. S-a b[gat p`ndar la cimitir. Sac f[r[ fund. Sacul gol nu st[ ]n picioare. Sacul plin cur`nd se vars[. Sacul spart nu se mai umple. S-a dus oaie =i s-a ]ntors porc s[lbatec. S-a dus omul la colac =i-a c[p[tat un ciomag. S-a dus =i el la st`n[ =i a ajuns vinerea.

S-a face la voi, vom avea =i noi. S-a g[sit P[cal[ cu T`ndal[. Sai =i alearg[ dac[-\i vine, numai bag[ seama bine. S-a ]nsurat Curgolea cu fata S[r[ciei =i i-a cununat Ucig[-l toaca. S-a ]nt`lnit ]n drum P[cal[ cu frate-s[u nea T`ndal[. S-a ]nv[\at dezbr[cat =i i-e ru=ine-mbr[cat. S-a jurat pe vin s[ nu mai bea rachiu. Sara te culci pl`ng`nd =i diminea\a te scoli r`z`nd. S-a trecut iarba de coas[ =i leli\a de frumoas[. S-au adunat boierii ciotc[. S[ cumperi vecinii ]nt`i =i apoi casa. S[ facem ce-om face =i pe urm[ iar om m`nca. S[ fugi de omul ]nsemnat ca de dracu’. S[ mor cu cheful meu, iar nu cu gustul lor. S[ munce=ti =i noaptea c[ nu faci str[inul frate. S[ n-am parte de oale sparte. S[n[tos tun. S[raca p[\it[, mult e priceput[. S[rac tare ]nc[-i r[u; gazd[ mare ]nc[-i greu.

221

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

S[ te duci p`n’ ]i da de berze p`ine f[c`nd. S[ te fere=ti de omul c[ruia toate-i plac. S[-\i par[ r[u c`nd f[ptuie=ti, nu c`nd te poc[ie=ti. S[ vorbim, s[ n-adormim. S`nge cu s`nge nu se spal[. S`ngele v[rsat c[rbune arz[tor =i foc p`rjolitor se face. Sc`rbit e calicul c`nd bate v`ntul ]n traist[. Scoal[ tu, s[ =ed eu. Se amestec[ unde nu-i fierbe oala. Se ceart[ pentru umbra m[garului. Se d[ pe (la) brazd[. Se duce de r`p[. Se ]nc[lze=te la fa\[, iar spatele ]i ]nghea\[. Se ]neac[ cu banii ]n gur[. Se ]nt`mpl[ s[ caz[ ]n curs[ =i acela care se p[ze=te de ea. Sem[n[m ]n c`mp =i cump[r[m din t`rg. Se m[n`nc[ ca c`inii printre gard. Se num[r[ de neam mare, dar cinste de c`t`r n-are. Se pl`nge c[ n-are din\i =-apoi roade la coji\i. Se pl`nge =i cel de are, se pl`nge =i cel de n-are.

Se tot ]nal\[ p`n[ d[ cu capul de grind[. Se \ine de cuv`nt, ca iarba de p[m`nt. Se vaiet[ de noroc =i n-are de-at`ta bog[\ie loc. Se vede c[ are vecini r[i, de se laud[ singur. Se vindec[ cu zam[ de clopot. Sfada grabnic[ aprinde foc =i vrajba grabnic[ vars[ s`nge. Sf[tuie=te-te cu cel mic =i cu cel mare =i pe urm[ hot[r[=te-te tu ]nsu\i. Sluga vrednic[ p[cat s[ fie st[p`n. Slugile dup[ st[p`n ca umbra dup[ pom. Socoteala deas[ e fr[\ie aleas[. Socoteala la t`rg =i vulpea la cr`ng. Socotelile vechi ]ntre\in du=m[nia. Spal[-mi cojocul, dar nu mi-l uda. Spre bine c`nd apuci, a=a trebuie s-o duci. Spune-mi cu cine te ]nso\e=ti, ca s[-\i spun cine e=ti. Spune unde te duci, ca s[-\i spun de unde ai s[ vii. St[ ca ou-n cui.

222

— Rela\ii, situa\ii —

St[ satu-n gura lui. St[ sup[rat parc[ toat[ lumea ]i este datoare. Str[inul totdeauna te love=te =i te chinuie=te. Str`mbii m[n`nc[ \ara. Str`mbii m[n`nc[ \ara, c[ drep\ii nu mai apuc[. Sub p[dure vede, da’ sub nas nu vede. Sufl[ ]n ciorba ta, c[ de a mea oi avea eu grij[ s[ nu m[ frig. Surdul caut[ la buze, prostul la laud[. Surdul n-aude, dar le potrive=te. Surdul se folose=te de urechile altuia. Surdului degeaba ]i c`n\i de jale. +ade ]ntr-o sut[ de cojoace =i tot nu zice c[ nu-i este frig. +apte pe unul nu-l a=teapt[. +chiopul =i orbul la un loc trec r`pa. +ede cu nasul umflat. +ede cu ochii-n podele =-a=teapt[ s[-i cad[ stele. +ezi, c[ \i se r[ce=te locul. +i-a ie=it din brazd[. +i-a petrecut calendarul. +i-a pierdut cump[tul ca calul umbletul.

+i-a pus c[ciula pe-o ureche =i s-a dus ]n sat la fete. +i b[tut[, =i cu vi\eaua pierdut[. +i cel bun =i cel r[u dintr-o mum[ am`ndoi, ca oala =i \ucalul dintr-un aluat. +i cu porcul gras ]n b[t[tur[ =i cu porumbi ]n p[tul. +i din f[in[ parte, =i din t[r`\e merinde. +i g[ina oarb[ nimere=te c`te un gr[unte. +i nesp[la\ii se-nc[lzesc la soba alb[. +i-n m[m[lig[ caut[ spini. +i r[bdarea are margini. +i s[rac =i nesupus, umbl[ cu nasul pe sus. Taie m[m[liga-n dou[ de viteaz ce e. Taie =i sp`nzur[. Tainele voastre ]n urechile noastre. Tanda, Manda, trei lei bucata. T[cerea nu sparge capul. T[g`r\a a-mprumutat =i sac nou acum cere. T`rgove\ul nu =tie ce-i p[dure\ul. T`rgul se face cu bani =i nunta cu l[utari.

223

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Te-am prins ca cioc`rlanu’ n la\. Te las[ unul de slab =i te ia altul de gras. Te-mbat[ cu vinul =i te am[r[=te cu pelinul. Teme-te mai mult de pizma rudei, dec`t de a str[inului. Te miri ce m[n`nc[ =i te miri ce mai las[. Te p[ze=ti p`n[ te nimere=ti. Te po\i opri c`nd te sui, dar anevoie c`nd te cobori. Te pup[-n bot =i-\i ia din pung[ tot. Terchea-berchea, trei lei perechea, ciubote ro=ii. Te tocme=te du=m[ne=te =i pl[te=te omene=te. Te vinde f[r[ bani. Tic[itul, procopsitul, unde se duce nu-i mai ajunge. Tinerii ]naintea b[tr`nilor s[ aib[ ochi nu gur[. Toat[ ziua ]l por\i ]n bra\e =i seara tot pe el ]l dor picioarele. Toat[ ziua \op =i trop, sara nu-i ce da la porc. Toate se fac =i se desfac prin gura satului. Tocmai c`nd s-a repezit, =i lumea s-a ispr[vit. Tocmeala n-are sup[rare.

Tot bog[ta=ul mintios =i t`n[rul frumos. Tot cel ce se ]nal\[ se smere=te. Totdeauna desf[tarea are sor[ ]ntristarea. Totdeauna te poticne=ti c`nd mergi ]nainte =i te ui\i ]napoi. Tot grasul e frumos =i tot slabul tic[los. Tot obrazul ]=i are necazul. Tot omul are un dar =i un amar =i unde prisose=te darul, nu se mai bag[ ]n seam[ amarul. Tot p[catu’ ]=i caut[ vinovatu’. Tot p[guba=ul pl[te=te oala spart[. Tot p[\itu-i priceput. Totuna-i, ori cu capul de piatr[, ori cu piatra de cap. Tot unul =i unul. Tot vine =i cel ce ]nt`rzie. To\i de la orb =i de la s[rac =i s[racul de la nimeni. To\i la coas[, dar el la mas[. To\i sap[, da el duce c`inii la ap[. Tovar[= numai la c`=tig, la pagub[ pune c`rlig. Tov[r[=ia cu cei r[i =i vicleni este totdeauna p[gubitoare.

224

— Rela\ii, situa\ii —

Tov[r[=ia e bun[ numai la punga ta. Trage m`\a de coad[. Trage targa pe uscat. Traiul cu v[traiul, cina cu pr[jina. Tras de p[r. Trebuie s[ m[n`nci un car de sare cu cineva ca s[-l po\i cunoa=te. Trece-l cu vederea, p`n[-i crap[ fierea. Trei lucruri te scot din cas[ afar[: ploaia, fumul =i femeia rea. Trei zile \on\ovai, iar de acolo chiu =i vai. Tu mare, eu mare, cine-o s[ ne trag[ cizmele? Uit[-te la obraz =i m[-ntreab[ de necaz; uit[-te la fa\[ =i m[-ntreab[ de via\[. Uli\a lung[ te face f[r[ pung[. Umbl[ ca paraua din m`n[ ]n m`n[. Umbl[ cu capu-n traist[. Umbl[ cu nasul pe la dracul. Umbl[ gur[-casc[, pierdevar[. Umbl[ ]nt[r`t`nd c`inii prin mahala. Umbl[ pe drum cu alai =i ]n cas[ n-are m[lai.

Umbli cu graba, te ]nt`lne=ti cu z[bava. Una vorbim =i ba=ca ne ]n\elegem. Un bou =i o belea. Un bun c-un r[u, a=a a l[sat Dumnezeu. Unde aurul vorbe=te, toat[ lumea amu\e=te. Unde e gust, nu ]ncape ceart[. Unde e marf[, trebuie s[ fie =i pagub[. Unde e mult c`=tig, e =i mult[ pagub[. Unde e s[r[cie, e =i ceart[. Unde este fric[, nu ]ncape dragoste. Unde este puterea, acolo-i =i dreptatea. Unde e una, se str`ng mai multe. Unde e vorb[ mult[, acolo e treaba scurt[. Unde-i bine Nu-i de mine; Unde-i r[u Hop =i eu. Unde-i dragoste, e =i ceart[. Unde-i dragoste pu\in[, lesne-i a g[si pricin[. Unde-i mai bine, acolo se ]nv`rte=te lumea cu tine.

225

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Unde-i unul, nu-i putere, unde-s mul\i, puterea cre=te. Unde-i vorb[, nu-i m`nie. Unde-l ba\i =i unde-l doare (ustur[). Unde m[n`nc[ doi, m[n`nc[ =i al treilea. Unde m`nia cu puterea se-mpreun[, acolo tr[snetul mai tare sun[. Unde nu-i b[rbat ]n cas[, nici m[m[liga pe mas[. Unde nu po\i prinde, m`na nu-\i ]ntinde. Unde nu te m`nc[, nu te sc[rpina. Unde-o doare =i unde-o leag[! Unde omul a pus m`na, a pus =i Dumnezeu mila. Unde s-a dus mia, se duce =i suta. Unde sunt multe pravile, acolo e =i mult[ nedreptate. Unde tun[, r[sun[. Unii cu ura =i al\ii cu ud[tura. Unii dumic[ =i al\ii m[n`nc[. Unii gust[ din l[m`ie =-altora li se strepezesc din\ii. Unii sunt ferici\i mai devreme, al\ii mai t`rziu, iar al\ii niciodat[. Unii trec =i-mb[tr`nesc, al\ii cresc =i ]nfloresc.

Unii vorbesc ce =tiu =i unii =tiu ce vorbesc. Un necaz abia ]l treci, =i vin ]n locul lui zece. Un necaz na=te pe cel[lalt. Un nume bun e ca o mo=ie. Un prieten face mai mult dec`t o pung[ cu galbeni. Un r[u niciodat[ nu vine singur. Un singur du=man e destul s[ d[r`me ce au luat o mie de prieteni. Uns pe p[r =i uscat la ma\e. Unu, ca nici unu, doi, ca dou[zeci. Unu-i mare, altu-i tare. Unui om f[r[ de lege ]i trebuie unul f[r[ suflet. Unul bea =i altul se ]mbat[. Unul casc[ gura =i altul ]nghite. Unul croie=te =i altul c`rpe=te. Unul duce ponoasele =i altul trage foloasele. Unul ]\i d[ =i zece ]\i iau. Unul nu g[se=te pod pe ap[, altul nu g[se=te ap[ de b[ut. Unul pl[te=te nou[sprezece =-[lalt dou[zeci f[r[ unu. Unul spore=te la glum[ =-altul te-njur[ de mum[. Unul taie =i croie=te, altul st[ =i potrive=te.

226

— Rela\ii, situa\ii —

Unul te las[ de ostenit, altul te ia de odihnit. Unul te tunde =i altul te rade. Unul \ine fr`nghia =i altul m[n`nc[ friptura. Unul umbl[ =i str[bate =i pe altul fericirea-l bate. Unu mare, altu tare. Unu trece, altu vine, ce folos s[ n-ai cu cine. Urmele r[ului sunt ne=terse. U=or e a da din a altuia. U=or e de c`=tigat, greu e de p[strat. Vai de cel ce se de=teapt[ c`nd temni\a ]l a=teapt[. Vai de cel ce strig[ la urechea celui surd. Vai de ho\ul care-i s[rac =i de s[racul care-i ho\. Vai de oaia ce nu-=i poate duce l`na. Vai de om c`nd n-are a lui, c[ci c`nd cat[, atunce nu-i. Vai de omul cel ur`t, nici la moar[ n-are r`nd. Vai de \ara ce-o pun copiii la cale. Vai de \ara f[r[ domn =i de casa f[r[ st[p`n. Vars[ foc =i par[. V`ntur[-\ar[. Vecin bun ai nimerit, mare bine-ai dob`ndit.

Vede c[ nu-i mai ]ncape =i toarn[ p`n[ s[ crape. Vede totul ]n negru. Veni-\i-ar numele. Veni\i pe la noi =i-\i pupa un l[c[toi. Ver=i cu pumnul =i aduni (culegi) c`te unul. Vezi-m[ cu un ochi, ca s[ te v[d cu doi. Vina apuc[ pr[jina. Vin[ pe la cinci, c[ la patru m[ duc eu. Vino-ncoace, =ezi bini=or, dar nu-mi da pace. Vino c`t te roag[, c[ci pe urm[ ]\i d[ cu piciorul. Vinovatul mai mare gur[ face. Voinic t`n[r =i cal b[tr`n r[u se ]nvoiesc la drum. Voinicul mi=elului ]i caut[ urma, mi=elul voinicului ]i caut[ capul. Vorba b[tr`neasc[ mul\i bani pre\uie=te. Vorba bun[ mult adun[. Vorba bun[ Pu\in r[sun[; Vorba rea O duce vestea. Vorba ce zboar[ odat[ nu se mai ]ntoarce. Vorba de azi nu se potrive=te cu cea de m`ine.

227

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Vorba de r[u mai lesne se crede. Vorba de r[u se duce peste nou[ \[ri =i nou[ m[ri. Vorba dreapt[ laud[ n-a=teapt[. Vorba dulce mult aduce. Vorba lung[, s[r[cie-n pung[. Vorba mult[, s[r[cia omului. Vorba nou[ merge ca glontele. Vorba rea merge din gur[-n gur[ ca fulgerul. Vorb[ din topor. Vorb[ s[ fie c[ t`rg se face. Vorb[ s[ fie =i nimica s[ r[m`ie. Vorbele cele dulci deschid u=a cea de fier. Vorbele cele ferite ]n pia\[ sunt auzite. Vorbe=te satul, nu vorbe=te capul. Vorbe=te vorba-ng`nat[, parc[ e gura legat[. Vorbi =i nea Ion, c[ =i el e om. Vr[jm[=ia acoperit[ mai mult r[u aduce. Vr`nd s[-=i fac[ spr`ncenele, =i-a scos ochii. Vrea s[ fie =i gr`ul scump, =i f[ina ieftin[.

Vrednicia omului se cunoa=te dup[ port. Vrei nu vrei, bea Grigore agheasm[. Zace de lingoare =i nimica nu-l doare. Zecile M[rit[ secile; Sutele M[rit[ slutele; Miile M[rit[ urgiile. Zestrea femeiei nu se pierde nici ]n ap[. Zg`rcitul nici el nu m[n`nc[, nici pe altul nu va s[ vaz[ m`nc`nd. Zic[, p`n[ i s-a duce gura la ureche. Zice alb =i face negru. Zile fripte. Zis =i f[cut. Ziua fuge de bivoli =i noaptea apuc[ pe dracu’ de coarne. Ziua fuge de bivoli =i noaptea-i trece Dun[rea. Ziua m[n`nc[ colaci =i noaptea umbl[ dup[ draci. POSIBILE, IMPOSIBILE, PROBABILE, IMPROBABILE A altoi ceapa. A auzi c`inii-n cer.

228

— Rela\ii, situa\ii —

A cere stele fripte din cer =i smochine rupte din pomii Rusalimului. A fi c[lcat de ciread[. A fi un suflet ]n dou[ trupuri. A fost la nunta c`inilor. A ]ntoarce dealurile. A m`nca =i din barb[ a nu mi=ca nu se poate. A scos luna din f`nt`n[. A secat p`r[ul cu lingura. Broasca s-a m`niat pe balt[. C`nd s-or tunde aricii pe cas[. Ce-i pe inim[, aceea-i =i pe limb[. Dec`t s[ mai tr[ie=ti, mai bine s[ nu mori niciodat[. E r[u c`nd nu e bine, e bine c`nd nu e r[u. Face gunoi =i se pl`nge de cur[\enie. Fereasc[ Dumnezeu s[-i creasc[ porcului coarne! Mal de m[m[lig[ =i p`r[u de lapte nu s-a v[zut. O fi, n-o fi, dar s-o nimeri. Parc[ l-au zmuls rusaliile. S-a stricat drumul ]n mijlocul c[ru\ii. Trei lucruri nu se pot pe lumea asta — scar[ la cer, punte peste mare =i m[duv[ ]n fier.

POVE|E, SFATURI, }NDEMNURI +. A. Adun[ cu firu’, ca s[ ai cu gr[mada. Adun[ de unde ai sem[nat. Adun[ (str`nge) la tinere\e, ca s[ ai la b[tr`ne\e. Ai ]nceput s[ crapi lemnul, despic[-l. Ap[ limpede p`n[ nu-i vedea, pe cea tulbure n-o lep[da. Aprinde lum`narea ]nainte de a se face noapte. Ar[tura bun[ ]\i d[ p`ine-n gur[. Arunc[ binele t[u ]n dreapta =i ]n st`nga =i la nevoie ai s[-l g[se=ti. Ascult[ cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura. Ascult[ pe cei care =tiu mai multe dec`t tine. Ascunde-\i ciomagul de c`ini, c[ mai r[u te mu=c[. Bate samarul s[ priceap[ m[garul. Bate =aua s[ priceap[ iapa. Bate =i \i se va deschide, cere =i \i se va da. Calul de dar nu se caut[ la din\i. Calul hr[ne=te-l cu sacul =i m`n[-l ca pe dracul.

229

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Ca s[ stingi un foc trebuie s[ te arunci ]n el. Casc[ ochii la tocmeal[, iar nu dup[ ce te-n=al[. Caut[ =i vei g[si. C`nd a c`ntat cioc`rlia — s[ fie plugul ]n brazd[. C`nd arde casa vecinului, ud-o cu ap[ =i pe a ta. C`nd bei ap[, g`nde=te-te la izvor. C`nd latr[ un c`ine b[tr`n, s[ ie=i afar[. C`nd nu po\i face ce vrei, trebuie s[ faci ce po\i. C`nd pleci la drum, ia-o mai cu domolul. C`nd se culege, atunci se alege. C`nd ver=i bor=ul, nu v[rsa =i hu=tele, c[ poate-\i mai trebuie. Ceea ce nu voie=ti ca s[ afle du=manul, s[ nu-i spui prietenului. Cel mai cuminte b[rbat de la altul trebuie s[ cear[ sfat. Ce nu po\i, nu ridica. Ce nu =tii, nu vorbi. Cheltuie=te, dar vezi ce mai r[m`ne. Cine are b[tr`n, s[-l v`nd[, =i cine n-are, s[-l cumpere. Cine n-are cal, s[ urce pe jos la deal.

Cine-ncalec[ m[garul, s[-i sufere =i n[ravul. Cine se teme de brum[, s[ nu s[deasc[ vie. Cine se teme de lup, s[ nu se duc[ cioban. Cinste=te pe al\ii, dac[ vrei s[ te cinsteasc[ pe tine. Cinste=te pe b[tr`ni, c[ =i tu ai s[ fii b[tr`n. Coasa rea trebuie b[tut[ de =ase ori pe zi. Copilul trebuie p[zit =i b[tr`nul respectat. Cu cei mai mari dec`t tine s[ nu fii ]ndr[zne\ la vorbe =i nesocotit la r[spunsuri. Cu ce =tii sf[tuie=te, cu ce po\i ajut[. Cu funia altuia nu te l[sa ]n pu\. Cu funia du=manului nu-\i da drumul ]n f`nt`n[. Cuibul t[u s[ \i-l p[ze=ti, dac[ nu vrei s[ r[ce=ti. Cui ]i este fric[ de vr[bii, s[ nu semene m[lai. Culc[-te ]n pod, c[ nu umbl[ vacile. Cu m`na du=manului numai foc s[ iei. Cump[r[ la timp =i vei avea la nevoie. Cump[r[ =a dup[ cal.

230

— Rela\ii, situa\ii —

Dac[ este, este, nu mai da la to\i de veste. Dac[ nu =tii ce-i apa, nu te sui ]n luntre. Dac[ nu =tii drumul, ]ntreab[ de al\ii. Dac[ nu te doare capul, nu \i-l lega. Dac[ vrei s[ nu-\i rupi opincile, umbl[ descul\. D[-i cu cinstea, s[ piar[ ru=inea. D[, \igane, cu ciocanu’, dac[ vrei s[ cape\i banu’. De ai venituri mititele, mai opre=te din m[sele. De ascultat, ascult[, dar mintea ta s-o ai. Dec`t s[ te c[ie=ti pe urm[, mai bine s[-\i par[ r[u la ]nceput. De g[se=ti, nu te bucura, iar de pierzi, nu te ]ntrista. De-i p[\i ceva, numai tu s[ =tii unde te str`nge ciubota. De la v`rf se-ncepe stogul. Descurc[ ]ndoiala =i vei cunoa=te adev[rul. De te vom pofti la mas[, nu te trage sub mas[. Din dar ai luat, ]n dar s[ dai. Din dou[ rele alege pe cel mai mic. Drumul b[tut s[ nu-l la=i niciodat[.

Dup[ carul care nu te a=teapt[, nu alerga. Dup[ ce au furat caii, ]nzadar ]ncui grajdul. Dup[ coaj[ nu te lua, c[ de miez amar vei da! (E) mai bine s[ ]ntrebi de dou[ ori, dec`t s[ gre=e=ti o dat[. F[ ]mprumuturi =i te g[te=te de sup[r[ri. Fere=te-te de b[tr`na fat[ mare, ca de-o vac[ ]mpung[toare. Fere=te-te de c`ine mut =i de om t[cut. Fere=te-te de fapte de ru=ine. Fere=te-te de gura lumii. Fere=te-te de lupi ]mbr[ca\i ]n piele de oaie. Fere=te-te de prietenul guraliv. Fere=te-te de r[u =i f[ bine. Fii bun, ca s[ tr[ie=ti mult. Fii cuminte Ca-nainte; Nu fi prost Precum ai fost. Fii dup[ cum te arat[ chipul. Fii, inim[, r[bd[toare, ca p[m`ntul sub picioare. Fii ]n\elept ca =arpele, muncitor ca albina =i dornic ca turturica.

231

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Glumele s[-\i fie cump[tate, ]ntocmai ca sarea ]n bucate. Graba stric[ treaba. Gr[be=te-te ]ncet. }ncalec[ calul, ca s[-i afli n[ravul. }nc[lze=te-te c`t arde focul. }ncet vei merge, departe vei ajunge. }ndoaie nuiaua p`n[ se poate. }n fa\a b[tr`nilor s[ ai urechi de auzit, nu gur[ de vorbit. }noat[ cu n[dejde, s[ po\i ajunge la mal. }nsoar[ c`nd vrei, m[rit[ c`nd po\i. }nsoar[-te p`n[ nu-\i trece vremea. }nt`i ascult[ =i pe urm[ vorbe=te. }nt`i g`nde=te, apoi porne=te. }ntreab[ de p[tima=, nu ]ntreba de druma=. La m`ncare s[ ai cump[tare =i la b[utur[ — m[sur[. Las[ boul ]n voia lui, dac[ vrei s[ mergi departe. Las[ lumea s[ cam treac[, s[ vedem ce-o s[ s-aleag[. Las[ m`nia de sear[ pe diminea\[.

La st[p`n nu te b[ga f[r[ tocmeal[, c[ ie=i f[r[ socoteal[. Leag[ punga cu o sut[ de noduri. Leag[ sacul p`n[-i rotund, nu c`nd ]i dai de fund. Lucrul de ast[zi nu-l l[sa pe m`ine. Mai bine f[ azi tot =i m`ine te hodine=te. Mai bine l`na s-o dai, dec`t oaia s-o pierzi. Mai bine mai t`rziu dec`t niciodat[. Mai bine s[ ceri, dec`t s[ furi. Mai bine s[ ]ntreac[ dec`t s[ nu ajung[. Mai bine s[-\i petreci vremea singur, dec`t ]n adunare rea. Mai bine te ]ntoarce dec`t s[ r[t[ce=ti. Mai ]ncet cu gura =i mai iute din m`ini. Mai ]nt`i s[ vedem =i apoi s[ ne l[ud[m. Mai ]nt`i vezi-\i de tine. M[soar[ de zece ori =i o dat[ taie. Nici un lucru s[ nu crezi, cu ochii p`n[ nu vezi. Nu am[gi calul cu sacul de=ert.

232

— Rela\ii, situa\ii —

Nu arunca cu piatra ]n c`inele care te latr[. Nu ascunde m`\a ]n sac, c[ i se v[d unghiile. Nu a=tepta mil[ =i omenie de la du=man. Nu bate unde nu \i se deschide. Nu bea p`n[ te vei ]mb[ta, c[ pe urm[ te vei v[ieta. Nu c[lca =arpele pe coad[, dac[ nu vrei s[ te mu=te. Nu c[ta la c`ine, uit[-te la st[p`n. Nu c[ta pe dracul, c[-l g[se=ti pe tat-s[u. Nu cerca marea cu degetul, nici apa fiart[ cu b[\ul. Nu cerca vadul cu nebunul. Nu cheltui mai mult dec`t c`=tigi. Nu cheltui tot ce ai, m`ine nu =tii de ce dai. Nu cump[ra ce nu-\i trebuie, c[ pe urm[ ai s[ vinzi ce-\i trebuie. Nu da ap[ la vadul du=manului. Nu da p`ine c`inilor altuia, c[ te latr[ ai t[i. Nu da pova\[ celui ce nu \i-o cere, c[ci nu te ascult[. Nu dispre\ui pe nici un inamic, fie oric`t de mic. Nu face r[u, c[ te va ajunge.

Nu fi foc de diminea\[, c[ te p`rle=te p`n[ la amiaz[. Nu-i da binelui cu piciorul, c[ pe urm[-i duci dorul. Nu ]mprumuta pe cel ce voie=ti s[-l aibi prieten. Nu ]nchide lupul ]n st`n[. Nu ]ncurca urda cu z[rul. Nu ]nt[r`ta c`inii ]n sat, dac[ vrei s[ ie=i nemu=cat. Nu pune leului degetul ]n gur[. Nu r`de de capr[, c[ poate veni vremea s-o mulgi. Nu rupe floarea, dac[ vrei s[ vezi rodul ei. Nu s[pa groap[ altuia, c[ singur cazi ]n ea. Nu scoate gunoiul din cas[. Nu scuipa ]n f`nt`n[, c[ vei bea ap[ din ea. Nu spune tot ce =tii, nu crede tot ce auzi. Nu sta ca un nemernic, dac[ te sim\i vrednic. Nu te amesteca ]n t[r`\e, c[ te m[n`nc[ porcii. Nu te da r[pus la nevoie. Nu te face din bun s[n[tos bolnav. Nu te face mort ]n secar[ cu picioarele afar[. Nu te hr[ni numai cu n[dejde =i f[g[duin\[.

233

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Nu te ]mprieteni cu cei care c`rtesc prietenii. Nu te ]ncrede celor t[cu\i. Nu te ]ncrede ]n tot c`inele care d[ din coad[. Nu te l[uda singur, las[ s[ te laude satul. Nu te lua dup[ gura lumii, c[ ]i da ]n gropi. Nu tr[i cu mintea altuia. Nu trece g`rla, dac[ nu-i vezi fundul. Nu tulbura f`nt`na care \i-a potolit setea. Nu-\i b[ga capul c`nd doi c`ini se m[n`nc[. Nu-\i cheltui c`=tigul ]nainte de a-l avea ]n m`n[. Nu uita ziua de m`ine, ca s[ nu duci dorul de p`ine. Nu umbla cu \`fna ]n nas. Nu umbla din u=[ ]n u=[, c[ nu te mai pricopse=ti. Nu vinde pe=tele neprins. Nu vinde pielea vulpii din p[dure. Nu zi: hop! p`n[ n-ai s[rit. O mie s[ auzi =i una numai s[ crezi. Omul cuminte nu se cat[ dup[ ve=minte. Omul nu trebuie s[ se potriveasc[ inimii.

Patul s[ fie cald, m`ncarea poate s[ fie rece. Paza bun[ trece primejdia rea. P[streaz[ lucrul c`t e nou. P`n[ a nu intra, socote=te cum ai s[ ie=i. Pe m[gar s[-l ]ncarci dup[ a lui putere, dac[ nu vrei s[ te ]ncarci tu ]n locul lui. Pe orice b[tr`n s[-l cinste=ti ca pe un p[rinte. Pe to\i s[-i ascul\i, dar din mintea ta s[ nu ie=i. Prinde ho\ul c`nd ]\i vine, c[ te prinde el pe tine. Prive=te sub nas, apoi mai departe. Pune la loc de unde iei. Pune-\i fr`u la gur[ =i lac[t la inim[. Rabd[ un ceas =i-i tr[i un an. S[ bei, dar s[ nu-\i bei min\ile. S[ fii bun p`n[ unde se poate. S[ fii totdeauna la mijloc de mas[ =i la col\ de \ar[. S[ n-o ]ntinzi prea mult, c[ se rupe. S[ nu fii u=or la limb[ =i greu la fapt[. S[ nu la=i drumul mare pentru c[rare. S[ nu-l ]ntrebi pe cel b[tr`n, da’ pe cel umblat.

234

— Rela\ii, situa\ii —

S[ nu te faci viteaz la apa mare. S[ nu te sperii de noroc, c[ norocu-i pus pe foc. S[rut[ m`na pe care n-o po\i mu=ca. S[ te fereasc[ Dumnezeu de judecata femeiasc[ =i de b[taia prostului.

Tinerii ]naintea b[tr`nilor s[ aib[ ochi iar[ nu gur[. Tunde oaia, dar nu-i lua =i pielea. Ud[ ]nt`i gr[dina ta =i, de-\i mai r[m`ne ap[, ud[ =i pe a vecinului. Urmeaz[ celui ]n\elept =i te du dup[ cel drept. S[ te fere=ti de boierul nou =i Voie=te =i vei putea. de cer=etorul vechi. Vremea plugului c`nd vine, s[ S[ te fere=ti de omul cu fa\a nu te g[seasc[ ]n pat. de prieten =i cu inima de Ziua caut[-\i de lucru, iar noaptea de somn. du=man. S[ te ]ntinzi c`t po\i s[ cuprinzi.

CONCLUZII, SENTIN|E Sc`rba de sear[ s-o la=i pe A avea ap[ la moar[. diminea\[. Acela doarme mai bine, care Scoal[-te mai diminea\[ =i nu sim\e=te t[ria patului. culc[-te mai t`rziu. Acela tr[ie=te mult, care Scute=te sacul c`t ]i rotund, nu tr[ie=te bine. dup[ ce ai dat de fund. Adesea la casa cu =apte femei Seam[n[ p[pu=oi =i ai s[ b[rba\ii umbl[ cu bernevecii rup\i. culegi sl[nin[. Sf[tuie=te-te cu cel mic =i cel Adev[rul este ur`t de vr[jmare =i pe urm[ hot[r[=te-te ma=i. A fi cu stem[ (stea) ]n frunte. singur. Str`nge bani albi pentru zile A fi ]n p`ine. negre. A fi un cuco= de f[cut bor=. T`rgul de diminea\[ s[-l A fi un lemn de ars ]n foc. str`ngi ]n bra\e. A i se trece cuiva iarba de Teme-te de cel ce se teme de coas[. A-i veni cuiva berbecii. tine.

235

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Alt[ f[in[ se macin[ la moar[. A m[rita o fat[ este a arde o dat[. Am`narea nu-i pierzare. Amenin\area f[r[ putere e de=art[. Are f[in[, n-are sl[nin[, are sare, n-are lum`nare. Asemenea cu asemenea se folose=te. Asta-i alt[ m`ncare de pe=te. Averea nu e scris[ nim[nui ]n frunte. Baba b[tr`n[ nu se sperie de furc[. Baba b[tr`n[ nu se teme de p`ine moale. Bate v`ntul, curge untul. B[tr`ne\ele tac. Binele de diminea\[ se uit[ peste zi. Bog[\ia nu vine la nimeni pe ap[. Bog[\iile trec, dar faptele bune r[m`n. Brezaia c`t de mult se va g[ti, tot brezaie r[m`ne. Buc[\ica ]ngra=[ vi\ica. Bun[ marf[, p[cat de parale. Bun, bun, dar nu-i chiar bine! Care se scoal[ mai diminea\[, ]=i =terge gura.

Ca unealt[ lucrezi, unealt[ r[m`i. Cau\i binele cu sacul =i nu-l g[se=ti nici cu acul. C`nd de multe te apuci, mai pe toate le ]ncurci. C`nd e=ti ]n luciul m[rii =i tun[, anevoie o s[ scapi de furtun[. C`nd ]i t`n[r, omul tot de=ert[ciuni pofte=te. C`nd te ba\i cu cineva ]n noroi, ori te tr`nte=te, ori ]l tr`nte=ti, tot te murd[re=ti. C`nd vei avea ]n pung[ banul, el ]\i face planul. C`t avem, nu p[str[m, dar c`nd pierdem, pl`ngem. C`t e (de c`nd) lumea =i p[m`ntul, pe cuptor nu bate v`ntul. Ce-a fost, a trecut. Ce-i ]n m`n[, nu-i minciun[. Ce-i scris cu peni\a, nu tai cu b[rdi\a. Cel ce are r`nduial[, cru\[ mult[ osteneal[. Cel ce nu lucreaz[ ziua, fl[m`nze=te noaptea. Cel ce pierde drumul, e bucuros =i de c[rare. Cel cu minciuna se simte totdeauna cu musca pe c[ciul[.

236

— Rela\ii, situa\ii —

Cel cu zile are leac. Cel s[n[tos n-are nevoie de doctor. Celui cu economie suta ]i este o mie. Cerul senin de tr[snet nu se teme. Cine alearg[ mult, m[n`nc[ unt. Cine are mintea-ntreag[, ]n sfada altora nu se bag[. Cine are patru boi, n-are grij[, nici nevoi. Cine a=teapt[ mur[-n gur[, nu ajunge ziu[ bun[. Cine a =tiut s[ tr[iasc[ cu r[ul, tr[ie=te =i cu binele. Cine ce caut[, aia afl[. Cine cheltuie=te peste ceea ce c`=tig[, n-are-n cas[ m[m[lig[. Cine d[ cu-amnaru-n cremene, d[ c`teodat[ =i-n degete. Cine este vara la ogor, iarna este la obor. Cine face gustare cu ]mbel=ugare, pr`nze=te cu s[r[cia =i cineaz[ cu ru=inea. Cine ]ncepe bine, sf`r=e=te frumos. Cine n[d[jduie=te f[r[ sminteal[, ajunge om. Cine nu cru\[ c`nd are, va r[bda la lips[ mare.

Cine nu deschide ochii, deschide punga. Cine nu e dator, e destul de bogat. Cine nu e mul\umit de pu\in, nici de mult n-are parte. Cine nu p[streaz[, nu are. Cine nu =tie s[ munceasc[, nu =tie nici s[ agoniseasc[. Cine poate face bine =i nu face, p[c[tuie=te. Cine sare multe trepte deodat[, i se fr`nge piciorul. Cine s-atinge de m[r[cini, nev[t[mat nu scap[. Cine scoate sabia, de sabie va pieri. Cine seam[n[ cu lacrimi, culege cu bucurie. Cine se ]nc[lze=te la soare, nu-i pas[ de lun[. Cine =ede cu m`inile-n s`n, ]nzadar n[d[jduie=te. Cine =tie a c`=tiga, =tie =i a p[stra. Cine tace ]n mijlocul g[l[giei, acela-i om ]n\elept. Cine tr[ie=te numai n[d[jduind, moare jinduind. Cine umbl[ cu fier, se umple de rugin[. Cine umbl[ cu g`ndul acas[, ]=i pierde c[ciula ]n t`rg. Cine umbl[ cu gura c[scat[, ]i intr[ mu=tele.

237

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cine umbl[ la Cr[ciun ]n c[ma=[, la Pa=ti umbl[ cu cojoc. Cine vara n-are minte, iarna nu gust[ pl[cinte. Cine vara petrece c`nt`nd, iarna r[m`ne fl[m`nd. Copilul cu dou[ moa=e r[m`ne cu buricul net[iat. Corbul ]nzadar se spal[, c[ negrea\a nu =i-o pierde. Cu bobi\a se umple cofi\a. Cu bun[tatea mori de foame. Cu c`t mai ad`nc intri ]n p[dure, cu at`ta de mai multe lemne dai. Cu „doar“ =i „poate“ nimic nu se poate. Cui dai pit[ =i sare, te m[n`nc[ mai tare. Cum a fost s[dit, a=a a r[s[rit. Cu m[nu=i pe m`n[ nu torci m[tase. Cu m`inile ]n buzunar nu se ispr[ve=te treaba. Cu n[dejdea din sat r[m`i cu capul spart. Cu n[dejdea =i via\a-i mai u=oar[. Cu prietenul de n[dejde nu te pr[p[de=ti. Cuv`ntul omului b[tr`n are greutate.

Cu vinul =i cu somnul uit[ grijile omul. Cu vorbe dulci mai mult[ p`ine m[n`nci. Dac[ umbli cu m`na pe miere, trebuie s[-\i lingi degetele. Dai cu m`na =i alergi cu picioarele. Darea trece (umple, vede) marea. De apuci s[ croie=ti r[u, r[u va merge tot mereu. De atunci e r[u ]n lume, de c`nd a ajuns coada cap. De colac te saturi, dar de p`ine niciodat[. De la g`nd =i p`n[ la fapt[ e departe. De necaz =i de belea nu mai scap[ nimenea. Deprinderea-i a doua natur[. Deprinderea u=ureaz[ povara. De unde n-a r[s[rit, n-ai ce culege =i n-ai ce t[ia. Diminea\a poart[ aur ]n gur[. Din ap[ uscat nu ie=i. Din cenu=[ alb[ nu se face turt[. Din inim[ rea r[u g`nd purcede. Din vorb[ ]n vorb[ iese adev[rul.

238

— Rela\ii, situa\ii —

Dou[ cu\ite t[ioase nu pot sta ]ntr-o teac[. Dou[ s[bii ]ntr-o teac[ nu ]ncap. Drumul cel mai scurt — pe unde-i de al\ii rupt. Dup[ poft[, =i r[bdare. E lesne a zice pl[cint[, dar e mult p`n[ se face. E mult de la m`n[ p`n’ la gur[, dar de azi p`n[ m`ine. E r[u c`nd te ajunge s[r[cia ]n haine domne=ti. Faci numai bine =i tot uneori \i se r[spl[te=te cu r[u. Fapta bun[ este pentru om cunun[. Fapta bun[ nu cere laud[. Fapta bun[ nu moare niciodat[. F[r[ leac numai moartea la muritori este. Felul cum dai face mai mult dec`t ceea ce dai. Fiecare are c`te o nevoie, altul c`te nou[. Fierul ne]ntrebuin\at rugine=te. G[ina b[tr`n[ face zama bun[. Gre=eala unei clipe stric[ bucuria zilelor de apoi. Ieftin iei, ieftin por\i.

}i bun un cap, dar dou[ ]s mai bune. }n casa m[turat[ dormi cu pl[cere. }nceputu-i anevoie; urma vine de la sine. }ncercarea vin[ n-are. }n trup s[n[tos — minte s[n[toas[. }ntunericul ]i cel mai mare vr[jma=. }n\elept e acela ce =tie a \ine piept nevoilor. La vreme de lips[ =i unealta rea-i bun[. Lucrul bine ]nceput e pe jum[tate f[cut. Mai bine cu sapa ]n m`n[, dec`t cu m`na ]ntins[ la mil[. Mai bine o pace str`mb[, dec`t o judecat[ dreapt[. Mai bine un \[ran viu, dec`t un ]mp[rat mort. M[rg[ritarul st[ ]n fundul m[rii =i mort[ciunea plute=te pe d-asupra apei. M[sura astup[ gura. M`nia ]mb[tr`ne=te, r`sul ]ntinere=te. Moarte f[r[ b[nuial[ =i nunt[ f[r[ vorbe nu este. Mul\i v[d, pu\ini pricep. N[pasta cade =i pe cei drep\i.

239

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Necazurile sunt pentru oameni =i oamenii pentru necazuri. Nevoia e mama n[scocirilor. Nevoie de-ar fi, c[ g[sim de toate. Nici un lucru nu r[m`ne ner[spl[tit. Nimeni nu fuge de bine. Nimeni nu poate sluji la doi domni. Nu da ciomag cui nu-i e=ti drag, nici sabia ]n m`na vr[jma=ului. Nu-i cu putin\[ s[ v`ri g[ina ]n oul din care a ie=it. Nu-i greu s[ te sui ]n sus, ]i greu s[ te \ii acolo. Nu lupul cel ]mpu=cat a m`ncat toate oile. Numai miere zic`nd, gura nu se ]ndulce=te. Numai un pic nu-i bine =i iar[-i r[u. Nu to\i cu urechile mari sunt din vi\[ de m[gar. Nu-\i este puterea c`t ]\i este vrerea. Oala ]mprumutat[ nu o vezi curat[ niciodat[. Obiceiurile cele nou[ fac risipa \[rilor =i pieirea domnilor. O gre=eal[ =i de la Bagdad te ]ntoarce ]napoi.

Omul de sc`rb[ nu moare, dar nici multe zile n-are. Omul ]i mai tare ca fierul, c[ din fier po\i rupe, dar din om ba. Omul se deprinde cu locul. Orice cu b[taie de cap se agonise=te. Orice rar se vede, mai dulce \i se pare. Paraua para c`=tig[. Pasul p[ze=te nasul. P`n[ n-ai v[zut greul, nu cuno=ti binele. P`n[ nu faci foc, nu iese fum. P`n[ nu iei =aua de pe cal, nu-i vezi rana-n spate. P`n[ nu m[n`nci cu omul o bani\[ de sare, nu-l cuno=ti. Pe c[rarea b[tut[ nu cre=te iarb[. Pe craca uscat[ nu c`nt[ privighetoarea. Pe durerea mare alta mai mare o t[m[duie=te. Pe l`ng[ dou[ surcele arde =i-un cr`ng de nuiele. Plou[, ninge, drumul nu =ede. Priete=ugul ]ntre pu\ini mai mult[ vreme \ine. Printr-o cr[p[tur[ mic[ r[zbate apa ]n corabia mare. Rana de cu\it se vindec[ lesne, dar cea de la inim[ — niciodat[.

240

— Rela\ii, situa\ii —

R[ul vine iute, binele ]ncet. Ro\ile se gonesc una pe alta =i nu se ajung niciodat[. Sabia vr[jma=ului e lung[. Sacul din care tot iei =i nu mai pui, se gole=te. Scorpia cu limba dulce te linge =i cu coada te ]mpunge. Sfatul dup[ fapt[ e manta dup[ ploaie. Sf`r=itul laud[ ]nceputul. +i ]n colib[ se nasc oameni mari. +i marea are fund. +i om[tul e bun la vremea lui. +i piatra prinde mu=chi, dac[ =ede mult ]ntr-un loc. +i r[ul c`teodat[ prinde bine la ceva.

+i stafida e uscat[, dar dulcea\a ei nu =i-o pierde Tot copacul ce va s[ fie bun de c`rlig de timpuriu ]ncepe a se str`mba. Una-\i spune firea =i alta g`ndirea. Un ceas la vreme face c`t un an. Unde \i-e g`ndul, acolo \i-e =i capul. Unde \i-i inima, acolo \i-e =i g`ndul. Unele a=tept[m =i altele ne vin. Vase de lut =i copii nicic`nd nu-s mul\i la cas[. Ve=mintele luate cu ]mprumut nu \in de cald. Viteazului ]i vezi capul =i lene=ului urma.

241

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE £...¤ Limba noastr[ nu e nou[, ci din contra veche =i sta\ionar[. Ea e pe deplin format[ în toate p[r\ile ei... Pe de alt[ parte, veche fiind, ea e =i bogat[ pentru cel ce o cunoa=te, nu în cuvinte, dar în locu\iuni. Bog[\ia unei limbi nu const[ în num[rul de cuvinte. Adev[rata bog[\ie consist[ totdeauna în locu\iuni, în acele tiparuri neschimbate care se formeaz[ în curs de mii de ani =i dau fiec[rei limbi o fizionomie proprie... C[ci la urma urmelor e indiferent care sunt apuc[turile de care se sluje=te o limb[, numai s[ poat[ deosebi din fir în p[r gândire de gândire. Un singur cuvânt al[turat cu altul are alt în\eles £...¤ Aceast[ parte netraductibil[ a unei limbi (locu\iunea) formeaz[ adev[rata ei zestre de la mo=i-str[mo=i, pe când partea traductibil[ este comun[ gândirii omene=ti în genere. £...¤ Mihai EMINESCU, Despre limba c[rturarilor români din Ardeal, în M. Eminescu, Opere, vol. VI. Edi\ie îngrijit[ de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucure=ti, 1963, p. 623—624. Cum se nasc proverbele? Zicem c[ ele sunt create de popor, dar poporul e un nume al mul\imii =i mul\imea nu poate crea nici proverbe, nici versuri, nici basme. Pe toate le creeaz[ un singur om, din popor, iar poporul le r[spânde=te. Iat[ cum se nasc proverbele: a) Din experien\a de toate zilele. Din experien\a c[ un om, care a pornit repede pe drum =i mergând pân[ la un loc, a obosit, pe când altul, care a pornit mai încet, n-a obosit =i a ajuns la \int[ înaintea celui ce a plecat repede, poporul a scos înv[\[tura: Mergi încet =i ajungi departe.

242

— Referin\e istorico-literare —

Experien\a e mama proverbului. Fiecare om are ocaziunea s[ pat[; p[\ania lui =i-o exprim[ într-o form[ oarecare, =i de aici înainte p[\ania îi serve=te ca înv[\[tur[, s[ se fereasc[ de cazurile analoage. Înv[\[tura lui =i-o ridic[ deci la rangul unui adev[r experimentat. Iar dac[ vin p[\anii analoage ale altora, adev[rul acesta se generalizeaz[. Zicem ca exemplu: un \[ran s-a încrezut în rudele sale, în afaceri b[ne=ti, iar ele l-au tras pe sfoar[. El atunci din p[\ania sa a scos înv[\[tura: Cu rudele s[ bei =i s[ m[nânci, dar daraveri s[ n-ai. El =i-a spus p[\ania sa în lume, deodat[ cu înv[\[tura ce-a scos-o din ea. Dac[, dup[ aceea, au p[\it =i al\ii tot a=a, ace=tia repeteaz[ vorba celui ce-a p[\it întâi =i zic: Bine a zis X c[ cu rudele s[ bei =i s[ m[nânci etc. În cazul acesta înv[\[tura devine proverb =i e introdus cu vorbele: În legea celui sau vorba [luia, adic[ a primului care a dat înv[\[turii o form[ mai plastic[. Aceea=i înv[\[tur[ scoas[ dintr-o p[\anie poate fi redat[ de mai mul\i p[\i\i, în mai multe feluri. Cea care e mai plastic spus[, mai precis biruie=te pe celelalte =i, generalizându-se cu totul, pentru toate cazurile analoage, devine proverb. F[r[ îndoial[, la început când se na=te proverbul — ele se pot na=te zilnic — se pomene=te mai totdeauna numele aceluia care a dat înv[\[turii forma cea mai plastic[ =i mai iubit[ de mul\ime. A=a se zice: Nu da bani cu împrumut, c[ci vorba lui Toader podarul: dac[ dai, n-ai. Acest Toader a fost acela care l-a exprimat mai întâi, în forma dai, n-ai, înv[\[tura scoas[ din p[\ania sa. Cu timpul sau cu locul, dispare din amintire numele propriu, dispare =i amintirea c[ unul Toader podarul a zis întâi aceste vorbe, =i atunci genera\iile viitoare — sau locuitorii satelor vecine care nu cunosc =i nu în\eleg ce caut[ Toader în proverb — îi repeteaz[ vorbele, devenite proverbiale, în chipul acesta: Nu dai bani, c[ci vorba [luia: Dai, n-ai. Cu timpul nu mai =tie nimeni cine a zis întâi cutare vorb[, dar vorba a r[mas, a fost cu încetul primit[ de întreg poporul, a devenit proverb. Mai bine se observ[ acest lucru la na=terea zic[torilor. Dup[ cum numirea multor lucruri în via\[ a r[mas proverbial[, dup[ numele aceluia ce le-a inventat, d. e: p[l[rii à la Rembrandt, fiindc[ el în tablouri d[ damelor aceast[ p[l[rie, a purta barba à la Napoleon III etc., frizur[ à la Maria Antoinetta etc. =i dup[ cum un nume propriu devine

243

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

apelativ, d. e. o Panama, o Mecca, un Ierusalim, un Mefisto etc. tot a=a o vorb[ cu spirit a unuia, o întors[tur[ e fraz[ fericit[. Unul o fi zis întâi: d-aia n-are ursul coad[, =i ceilal\i au g[sit c[ vorba e plastic[, voind s[ ar[\i în mod ridicol nepotrivirea între cauz[ =i efect. Zicem: o minciun[ cu coarne, o minciun[ cât toate zilele, unul a venit cu gândul s[ fac[ o compara\iune nou[ =i a zis: Minciun[ cât turnul Col\ii. Vorba a pl[cut, ea a r[mas =i azi, când turnul Col\ii nu mai exist[. Într-o mahala în Bucure=ti era o v[duv[ a unui boier Manta, =i curtea i s-a ruinat; trec[torii, ca s[ se apere de câini, rupeau din gard. În urm[ gardul a disp[rut. Atunci unui glume\ i-a venit în gând s[ parafrazeze zic[toarea a da de unde nu-i cu a da din gardul Mântulesei =i vorba fiind plastic[ a r[mas. Foarte multe localit[\i, râuri, mun\i etc. î=i au numele dup[ vreun lucru oarecare, devenit proverbial. În Bucure=ti e locul la Episcopie =i nu în\elegi de ce, c[ci nu e nici o episcopie acolo. Dar a fost. Episcopia a disp[rut, numele a r[mas. Un munte numit Trec[toarea t[tarilor, ori Vârful cu dor, ori Cruce de piatr[, ori Pietrele arse sunt numiri proverbiale. Stradele prin ora=e tot a=a (strada Doamnei, Foi=orului, a Zaverei etc.). Acestea intr[ în domeniul tradi\iilor =i al legendelor. Un exemplu nou: Caragiale într-o comedie are un tip de be\iv care întreab[ mereu: Da noi cu cine vot[m? Vorba a ajuns proverbial[, pân[ acum, bineîn\eles, numai în literatur[. De câte ori unul e z[p[cit =i nu =tie ce face, se zice despre el: Vorba lui Caragiale, noi cu cine vot[m? Exemplul arat[ =i altceva: numele Caragiale fiind necunoscut ori neîn\eles e înlocuit cu alta: vorba [luia: noi cu cine vot[m? b) Istoria. În\elegem fapte istorice, bine =tiute, vorbe istorice ale unor personagii cunoscute. De la Alexandru L[pu=neanu avem vorba: Pro=ti, dar mul\i. Zic[tori care ar fi având origine istoric[: Vod[ da =i Hâncul ba, a lua lumea în cap ca Vod[-n lobod[ etc. Vestite vorbe proverbiale au neamurile, în comun, ca Veni, vidi, vici a lui Cezar, cunoa=te-te pe tine însu\i, a lui Socrate, Galileene, ai biruit, a lui lulian Apostatul, E pour si muove, a lui Galilei, Iube=te pe aproapele t[u ca pe tine însu\i, a lui Christos, S[ fie lumin[, a lui Zebaot spuse de Moise, Statul sunt eu, a lui Louis XIV. Din geografie: a se face Dun[re, a f[g[dui Oltul cu totul =i marea cu sarea, cât e Prutul =i p[mântul, cât o fi Ardealul.

244

— Referin\e istorico-literare —

c) Ridicolul. C[utarea unei însu=iri reale a oamenilor dintr-alte p[r\i ale \[rii, zeflemisirea obiceiurilor provinciale. De ex.: gur[ de Târgovi=te, a spune bra=oave, oltean cu 24 de m[sele, la Dumnezeu =i în |ara Româneasc[ toate sunt cu putin\[. Batjocorirea neamurilor vecine: Cal verde =i sârb cuminte, a vorbi sârbe=te, a fi \igan, drept ca neam\ul. Numele ciorii — al \iganului, capr[ — al grecului etc. d) Observa\iile naturii. A=a sunt observa\iile asupra obiceiurilor animalelor, aplicate la un om: a tr[i ca câinele cu pisica. +i r`ma, când o calci, se întoarce s[ te mu=te. G[ina bea ap[ =i se uit[ la Dumnezeu. Pe=tele de la cap se împute. Cioara trage la cioar[. A-=i spurca casa ca pup[za cuibul. A sta cât cioara-n par. Caprei îi cade coada de râie =i tot în sus o \ine. Pân[ nu-ncaleci calul nu-i cuno=ti n[ravul. Ariciul cu me=te=ug se prinde =i vrabia cu mei. A umbla ca o curc[ beat[. Dar =i alte observa\ii ale lucrurilor din natur[: Ziua bun[ se cunoa=te de diminea\[ etc. Apa trece, pietrele r[mân. Câinii latr[ =i luna trece. e) Snoava, fabula, tradi\ia, legenda. Aici avem acele proverbe mai ales care au o poveste a vorbei =i sunt de cele mai multe ori înv[\[turi scoase dintr-un fapt întâmplat. A=a: |iganul ajuns împ[rat, întâi pe tat[-s[u l-a spânzurat. Anton Pann în colec\ia lui a adunat =i versificat o mul\ime de-acestea. A tunat când i-a adunat. A venit la spartul târgului. Aici toate acelea au nume proprii: A dat ca Eremia cu oi=tea în gard. Bea, Grigore, aghiazm[, D[ nas lui Ivan c[ se suie pe divan. Dup[ ce e prost, îl cheam[ =i Vlad. Tronc Marico! E de observat c[ precum snoavele (adic[ întâmpl[rile) vesele, care au r[mas de pomeneal[, pot da na=tere la proverb, tot a=a se poate întâmpla dimpotriv[, ca un proverb s[ fie motivul unei snoave alc[tuite anume. f) Literatura, mai ales „Biblia“. Am dat exemplul noi cu cine vot[m, a lui Caragiale. Alecsandri a dat literaturii zic[toarea: Cuiul lui Pepelea din farsa sa Arvinte =i Pepelea. Vorbe din literatur[ r[mase proverbiale: Viitor de aur România are a lui Bolintineanu; Românul are =apte vie\i (Alecsandri), De=teapt[-te, române (Mure=anul), Unde-s doi puterea cre=te (Alecsandri). Din Biblie: Ca-n sânul lui Avram. Apelativul Iud[. A vinde ceva pe un blid de linte (din povestea lui Esau). Ca în\eleptul

245

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Solomon. Ca Pilat în „Crez“. S-a lep[dat ca Petru de Christos. A purta pe cineva de la Ana la Caiafa. +i-a sp[lat mâinile ca Pilat. Ce \ie nu-\i place altuia nu-i face. Inel de aur în râtul porcului. g) Spiritul. În\elegem toate acele vorbe care au ajuns proverbiale numai pentru spiritul lor =i au fost spuse de un om spiritual, ca simple sc[p[r[ri intelectuale, f[r[ ca ele s[ fie bazate pe experien\[ ori observa\ii ale naturii, ori pe un adev[r. De ex. Bate =eaua s[ priceap[ iapa. Poate c[ un hazliu a facut într-adev[r a=a, =i-o fi pus =eaua jos =i a b[tut-o, chipul ca s[ în\eleag[ calul c[ are s-o pa\[. A trage pe dracul de coad[. Nu-i ajungi cu pr[jina la nas. +i-a luat nasul la purtare. Culc[-te pe urechea aia. Pân[ la Dumnezeu te m[nânc[ sfin\ii. M[nânc[ sfin\i =i scuip[ draci. A prins prepeli\a de coad[. Îi sfârâie c[lcâiele. Scump la t[râ\e, ieftin la f[in[. Nu atât fondul, cât forma lor e cauza c[ proverbele sunt ce sunt =i c[ tr[iesc. Poporului îi place forma lor, =i numai prin form[ pot ele s[ se întip[reasc[ în mintea mul\imii. Proverbele au o form[ stereotip[, cristalizat[. Nimeni n-o poate schimba, tocmai pentru c[ poporul atâta a sucit =i a r[sucit la o form[ pân[ a redus-o la cea mai simpl[ =i mai plastic[ expansiune. De aceea proverbele sunt tipuri de sintactic[ popular[. Ca s[ dea proverbului fel de fel de mijloace artistice. 1. O scurtime neobicinuit[. Urma alege. Dac[ dai, n-ai. Ai carte, ai parte. Cine face lui î=i face. Azi mie, mâine \ie. Stai strâmb =i judec[ drept. Greu la deal =i r[u la vale. +i-a g[sit sacul peticul. Toate merg dup[ neam. 2. Rima. Mai bine azi un ou decât mâine un bou. Nu e sui= f[r[ coborâ=. Bun[ \ar[ rea tocmeal[. Cu un rac tot s[rac. Ori Stan ori c[pitan. Sutele m[rit[ slutele. Din \ân\ar arm[sar. N[ravul din fire n-are lecuire. Câte bordeie atâtea obiceie. Marea cu sarea. Gura duce ura. Capul face, capul trage. 3. Spiritul =i gluma. |iganul la mal se-neac[. Prinde orbul, scoate-i ochii. Nu strica orzul pe gâ=te. Ca nuca-n perete. Du-l la nunt[, s[-\i zic[ =i la anul. Trage n[dejde ca spânul de barb[. Frate ca frate, brânza pe bani. Femeia a îmb[trânit pe dracul. Se uit[ ca dracul la pop[. Brânza bun[ în burduf de câine. Pe uli\[ Chiri\[ =i acas[ chiseli\[. 4. Tropi =i figuri, fraze eliptice, fraze enigmatice, paradoxale, contrastul. Na-\i-o frânt[ c[ \i-am dres-o. Soarele

246

— Referin\e istorico-literare —

s[-mi fie bun, luna s-o m[nânce vârcolacii. Bun e Dumnezeu, me=ter e dracul. F[ bine =i a=teapt[ r[u. Bani albi pentru zile negre. La a=a cap, a=a c[ciul[. Unde nu-i cap, vai de picioare. Cine d[ lui î=i d[. Formele gramaticale stereotipe ale proverbelor sunt cam acestea: a) Nici-nici. Nici drac s[ vezi, nici cruce s[ nu-\i faci. Nici carne cu oase, nici frigare ars[. Nici în car, nici în telegu\[. Nici s[-l vezi, nici s[-l visezi. b) Mai bine. Mai bine s[rac =i cinstit. Mai bine azi un ou etc. Mai bine la col\ de \ar[ =i la mijloc de mas[. Mai bine o zi =oim decât o var[ cioar[. Mai bine cu un voinic la pagub[ decât cu un nevoia= la câ=tig. c) Cum-a=a. Cum e turcul, a=a e pistolul. Cum e sfântul, a=a e t[mâia. Cum e domnul, a=a e sluga. Cum î\i a=terni, a=a vei dormi. Cum î\i cânt[, a=a =i joci. Cum e \iganul, a=ai ciocanul. Cum \i-e bun[ ziua, a=a \i-e mul\umita. d) Cine. Cine d[, lui î=i d[. Cine mânec[ nu întunec[. Cine-ntreab[ nu gre=e=te. Cine are b[trân s[-l vând[ =i cine n-are s[-l cumpere. Cine nu-n\elege de vorb[ nu-n\elege de ciomag. Cine tace mai mult[ treab[ face... George CO+BUC, Na=terea proverbelor, în vol. George Co=buc, Elementele literaturii poporale, Antologie, prefa\[ =i note de I. Filipciuc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p. 267—274. În folclorul românesc, proverbele au început s[ fie înregistrate înc[ într-o epoc[ veche =i anume în c[r\i populare scrise, în cronici, în manuscrise diverse. Când, de pild[, în Albinu=a (tradus[ în române=te la sfâr=itul sec. al XVI-lea) întâlnim: „Albina \ine în gur[ mierea =i în coad[ fierea“, aceasta nu-i decât o form[ a unui proverb cu multe variante la diferite popoare. Notat de Pann în Povestea vorbii: ,,În fa\[ miere =i în dos fiere“, proverbul are =i varianta: „În gur[ (fa\[) miere, în inim[ fiere“ pentru a caracteriza pe cei perver=i, în fran\uze=te corespunzând: „Langue de miel et coeur de fiel“, apoi „Volto di mèle, cor di fiele“ (it.) „Boca de mel, maos de fel“ (portughez[); „Honig im Munde, Galle im Herzen“ (germ.); „A honey tongue, a heart of gall“ (eng.). Cum se explic[ aceast[ r[spândire a proverbului, vom vedea

247

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

mai pe urm[. Deocamdat[, constat[m circula\ia lui larg[ =i înregistrarea într-un text românesc vechi (al[turi de alte proverbe). Interesant din punctul acesta de vedere este romanul popular Archirie =i Anadan, care în original con\ine un =ir întreg de proverbe, ce trebuiau transpuse în traducere, uneori prin corespondente locale. Versiunile române=ti vechi con\in un num[r de proverbe de larg[ circula\ie. De exemplu, ms. rom. 1155 din Biblioteca Academiei Rom`ne, copiat în anul 1784, consemneaz[ proverbe, cu drum lung ulterior în paremiografia româneasc[: „S[ nu sapi groapa altuia c[ vei c[dea într-însa“ (f. 96 r): „Cuvântul (ie=it) nu-l mai po\i ajunge nici cu calu’, nici cu ogariu’“ (f. 96 v)1; „Minciuna se afund[ ca plumbul în fundul apei, iar apoi iese ca frunza în fa\a apei“ (f. 96 v)2; „Sacul s[-l cru\i de la gur[, dicât de la fund“ (f. 97, v), ceea ce corespunde cu „Leag[ sacul pân[ e rotund, nu când îi dai de fund“. În sec. al XVIII-lea s-au înregistrat proverbe nu numai în contexte, unde se cereau introduse, ci s-au f[cut =i liste speciale de proverbe =i maxime, în diferite manuscrise miscelanee. Astfel din ms. rom. 2218 al Bibliotecii Academiei Rom`ne, not[m: „Ce poate face oala c[tre c[ldare: ea va izbi =i iar ea se va zdrobi“ (f. 227 r) cu explica\ia în text a culeg[torului c[ a=a e =i situa\ia omului s[rac fa\[ de cel bogat: se revolt[ înzadar. Proverbe con\in de asemenea alte manuscrise din sec. al XVIII-lea =i de la începutul sec. al XIX-lea3. În secolul al XIX-lea, interesul pentru proverb a crescut. Un mare merit, ca valorificator al proverbului, îl are Anton Pann =i meritul acesta de paremiograf nu a fost îndeajuns de remarcat. A. Pann a folosit din plin tezaurul popular. De pild[, în Istoria în\eleptului Archir (1847) el nu s-a rezumat la proverbele originalului, ci a introdus masiv proverbe autentic populare 1

A. Pann, Povestea vorbii, ed. N. Cartojan, Craiova, 1943, p. 132: „Cuv`ntul e ca v`ntul: nu-l po\i ajunge nici cu arm[sarul, nici cu ogarul“. 2 Ibidem, p. 137. Vezi =i A. Pann, Istoria prea ]n\eleptului Arhir, ]n Pagini alese, ed. I. Fisher, Bucure;ti, 1953, vol. I, p. 31: „Minciuna ca plumbul ]n ap[ se afund[, iar ]n urm[ iese ca frunza pe und[“. 3 Vezi ]nc[ manuscrisele din Bibl. Acad. Rom`ne, 3698 =i 1281: „Copacul g[unos arat[ la ramuri (s[n[tos)“ etc.

248

— Referin\e istorico-literare —

române=ti. Traducerile din sec. al XVIII-lea ale acestei c[r\i au un mic num[r de proverbe, fa\[ de ceea ce a introdus Pann. Dintre culegeri merit[ s[ fie amintit[ cea a lui Iordache Golescu (1768—1848), r[mas[ în manuscris: Pilde, pov[\uiri =i cuvinte adev[rate 1 . O culegere a dat I. C. Hin\escu: Proverbele românilor, Sibiu, 1877, VIII ¢ 21O ¢ V p. Apoi P. Ispirescu a cules un num[r de proverbe =i le-a publicat sub titlul Zic[tori populare în „Revista pentru istorie, arheologie =i filologie“, I (1882), p. 224—235; 450—460; III (1884), p. 144—163; V (1885), p. 153—165; 377—384. Interesant[ este culegerea pe care o public[ E. B. Mawr: Proverbele românilor, Bucure=ti—Londra, 1882, care pe lâng[ originalul românesc d[ =i corespondente în englez[. Notând înc[ lucrarea lui Filip Laz[r, Mângâierea s[teanului. Proverbe, anecdote =i istorii, Craiova, 1888, care denot[ lips[ de metod[ =i în care autorul a cules din c[r\i =i „a prelucrat“ proverbe pentru s[teni, trebuie s[ preciz[m c[ o culegere de baz[ a dat numai Iuliu A. Zanne în Proverbele românilor, 10 volume, Bucure=ti, 1895—1903. Autorul a trecut în culegere variante române =i str[ine, cu trimiteri =tiin\ifice, în special la variantele române=ti. Ulterior s-au publicat noi culegeri de Christea N. |apu2, N. P[sculescu3, I. - A. Candrea 4, Teodorescu-Kirileanu 5 etc. Între studiile paremiologice G. Dem. Teodorescu se situeaz[ pe primul plan cu lucrarea sa: Cercet[ri asupra proverbelor române, cum trebuiesc culese =i publicate, Bucure=ti, 1877, 107 p. G. Dem. Teodorescu pune =i discut[ întâia oar[ problema culegerii =i public[rii =tiin\ifice a proverbelor, comb[tând atitudinea de „prelucrare“ =i „=lefuire“, care domina înc[ în folclor. Autorul vorbe=te de necesitatea indicelui alfabetic, a glosarului de expresii rare, a comentariilor etc. Iuliu Zanne mai târziu a \inut seam[ de aceste indica\ii. 1 Din aceste proverbe a extras mai t`rziu Iuliu Zanne pentru culegerea sa. 2 Chr. N. |apu, Proverbe din Oltenia, ]n Gr. Tocilescu, Materialuri folclorice, T. I., Bucure=ti, 1900, p. 707—726. 3 N. P[sculescu, Literatur[ popular[ româneasc[, Bucure=ti, 1910, p. 106—112. 4 I.- A. Candrea, Dic\ionar de proverbe =i zic[tori. Bucure=ti, 1912. 5 S. Teodorescu-Kirileanu, Proverbe agricole, înv[\[turi pentru plugari, Bucure=ti, 1923, p. 106.

249

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Cu tot interesul manifestat în vremea aceasta pentru proverbe în \ara noastr[, totu=i studiile în sine paremiologice au r[mas la o treapt[ joas[, de=i materialul oferea posibilit[\i de considera\ii diverse de con\inut, de limb[, valoare artistic[ etc. Când zicem stilistic[ zicem limb[ =i proverbele sunt, în fond, mijloace stilistice populare de exprimare a gândurilor =i judec[\ilor. Ele sunt, am putea spune, „prefabricate“ plastice pe care poporul le are la îndemân[ =i le folose=te la momentul =i locul potrivit în limbajul s[u. Nici un proverb =i nici o zic[toare nu se aud izolat (ceea ce nu s-a observat), ci numai într-un context, c[ruia îi dau precizie =i mai ales culoare. Chiar când cineva roste=te un singur proverb, el se leag[ de o convorbire sau de un context tacit. Faptul c[ proverbele au fost culese izolat nu înseamn[ c[ în practic[ ele se spun izolat, ci exact ca =i cuvintele din dic\ionare sunt elemente constitutive din graiul popular. Dar pe când cuvintele sunt elemente constitutive de limb[, proverbele sunt elemente constitutive de art[ literar[. Judec[\ile =i ideile, pe care ele le exprim[, se pot exprima =i în limbajul obi=nuit. Dac[ omul din popor (=i în ultim[ instan\[ orice om) folose=te proverbul, face lucrul acesta pentru c[ simte c[ exprim[ mai bine =i mai frumos, ceea ce are de gând s[ comunice celui sau celor care îl ascult[. În felul acesta, spre deosebire, de pild[, de ghicitori care au existen\[ proprie, independent[ de un context precis, proverbele sunt instrumente de limb[, formul[ri experimentate îndelung în leg[tur[ cu traiul =i limbajul uman. Lucrul acesta nu a fost pân[ acum scos în eviden\[ de cercet[tori. Ion Constantin CHI|IMIA. Paremiologia, ]n: „Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor“. An. IX (1960), nr. 3, p. 472—474; 479—480. Bog[\ia de con\inut a proverbelor =i zic[torilor rezult[ nu numai din num[rul mare de crea\ii de acest gen existente în popor, ci =i din bog[\ia de sensuri pe care o poate avea unul =i acela=i proverb. Cu cât ideea exprimat[ de proverb este mai general[, cu atât semnifica\iile lui practice sunt mai numeroase =i mai variate, lucru care se întâmpl[ mai ales cu acele proverbe care pornesc de la observa\ii concrete =i le

250

— Referin\e istorico-literare —

dep[=esc, precum: „Buturuga mic[ r[stoarn[ carul mare“. Ignorând total sensul lui concret, acest proverb poate fi în\eles =i dezvoltat ca un concept filosofic, poate fi aplicat ca un sfat practic în leg[tur[ cu o anumit[ situa\ie etc. Toate aceste sensuri se subordoneaz[ îns[ unei idei generale (raportul între mic =i mare), =i pot fi aplicate pozitiv (aprobator) sau negativ (reprobator) la cele mai variate domenii de via\[. În unele proverbe accentul cade pe aprecierea filosofic[ a problemelor fundamentale ale vie\ii (via\[ =i moarte, dragoste =i ur[, bine =i r[u, legi care guverneaz[ lumea, fericire =i suferin\[, soart[, om, munc[ etc.), tr[dând tendin\a c[tre o cunoa=tere a esen\elor, efortul de a-l pune pe om de acord cu toate datele existen\ei =i a dezv[lui ceea ce e frumos, în[l\[tor, în aceast[ existen\[. Moartea, de exemplu, privit[ ca o lege a firii: „Câte-n lume nasc, mor toate“, este în\eleas[ materialist, f[r[ implic[rile unei vie\i viitoare. „Ce înghite p[mântul via\[ nu mai are“ =i acceptat[ ca o inevitabilitate: „Fiecare-i dator cu o moarte“ de care nu trebuie s[ se team[ nimeni: „Numai pro=tii se tem de moarte“, dar în fa\a c[reia durerea e legitim[: „Lacr[mile nu s-ar mai usca, dac[ mor\ii nu s-ar uita“. Alte proverbe con\in definiri =i sfaturi practice în leg[tur[ cu omul fizic =i psihic, în raport cu el însu=i, cu natura =i cu societatea. Ele vorbesc despre calit[\i =i cultivarea lor: „Decât un car de frumuse\e, mai bine un dram de minte“, despre defecte =i combaterea lor: „Minciuna e scurt[ de picioare“, despre sentimente =i m[sura lor: „Tân[r lâng[ tân[r[, ca paiele lâng[ foc“, despre rela\iile etice =i sociale dintre oameni: „Tot omul e dator s[ \in[ o dat[ satul de vorb[“, despre familie, despre munc[ =i, în general, despre ce este în leg[tur[ cu via\a =i activitatea omului în societate. Un num[r foarte mare de proverbe, dep[=ind sfatul sau simpla apreciere, exprim[ direct atitudinea de revolt[ a poporului fa\[ de nedreptatea social[. Ele vorbesc despre egalitatea oamenilor: „Din acela=i aluat sunt f[cu\i to\i oamenii“; „Soarele ne înc[lze=te pe to\i“, =i condamn[ absurditatea inegalit[\ii, generatoare de mizerie =i suferin\[. În asemenea proverbe poporul înfiereaz[ parazitismul: „Unde sunt bucate =i pâine, sunt =i =oareci“, exploatarea: „Abia sc[par[m de coas[ =i ne puse la secer[“; „Boii ar[ =i caii m[nânc[“, via\a

251

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

de huzur a bogatului în opozi\ie cu mizeria s[racului: „Unii oameni muncesc pân[ mor =i al\ii beau cu capul gol“, dezumanizarea provocat[ de avere: „Bog[\ia stric[ pe om“; „Câinele când e mai s[tul, turb[“ =i — privind cu ur[ pe boga\i =i cârd[=ia dintre ei: „Lupii nu se m[nânc[ între dân=ii“; „câine pe câine nu mu=c[“ — ajunge la îndemnuri f[\i=e de lupt[ împotriva lor: „R[bdarea are =i ea marginile ei“; „+i scânteia mic[ poate face p[l[laia mare“; „Unde scuip[ un sat se face un lac“. Nici fe\ele biserice=ti, în special preo\imea satelor, nu scap[ de ascu\ita ironie popular[: „Popa are mân[ de luat, nu de dat“; „Fecior de pop[, om cinstit nu e“, pentru c[, în general, în proverbe s-a încet[\enit o atitudine antireligioas[: „Cine crede în cruce, ca crucea se usuc[“. Concep\ia de via\[ exprimat[ în proverbe =i zic[tori nu este unitar[, ci bogat[ în contradic\ii care reflect[, în spe\[, evolu\ia istoric[ a mentalit[\ii populare =i str[duin\a de a surprinde realitatea în toat[ diversitatea manifest[rilor ei contradictorii. Dac[ soarta este privit[ uneori ca o fatalitate: „Ce \i-e scris, în frunte \i-e pus“, adeseori este exprimat[ =i ideea c[ omul î=i poate conduce singur via\a: „Cum î\i vei a=terne, a=a vei dormi“; „Norocul e cum =i-l face omul“, bazându-se pe încrederea pe care omul trebuie s-o aib[ în propriile lui for\e =i determinând astfel o atitudine activ[ fa\[ de via\[: „Sârguin\a e muma norocului“; „Norocul calc[ în urma min\ii“. Atitudinea fa\[ de înv[\[tur[ este în general profund[ =i plin[ de în\elegere: „Omului cu înv[\[tur[/Îi curge miere din gur[“, dar poate fi =i naiv[: „Unde e înv[\[tur[ mult[ e =i nebunie mult[“ sau limitat[: „N-am înv[\at carte =i tot am mâncat s[rat“. În general, fenomenele negative sunt mai frecvente în con\inutul proverbelor decât cele pozitive, pentru c[ din r[u po\i înv[\a mai mult decât din bine: „Pân[ nu p[\e=ti, nu te cumin\e=ti“, proverbele reprezentând în esen\[ o atitudine fa\[ de aspectele negative ale vie\ii, fa\[ de ideea de r[u. Aceast[ caracteristic[ este determinat[ de îns[=i func\ia educativ[ a proverbelor, frumuse\ea moral[ fiind reliefat[ =i direct, dar mai ales prin combaterea viciului =i urâ\eniei de caracter. Foarte adesea îns[ fenomenul negativ apare în opozi\ie cu reversul s[u pozitiv, antiteza simplificând ideea, precizând-o =i asigurându-i o for\[ de convingere sporit[: „În\eleptul adun[

252

— Referin\e istorico-literare —

=i prostul risipe=te“. Alteori, la acela=i rezultat se ajunge prin împerecherea =i cararterizarea paralel[ a dou[ defecte: „Lene=ul mai mult alearg[, scumpul mai mult p[gube=te“. Valeriu CIOBANU, Pavel RUX{NDOIU, Marin BUGA. Proverbele =i zic[torile, ]n Istoria literaturii române. Vol. I. Folclorul. Literatura român[ în perioada feudal[ (1400— 1780). Bucure=ti, 1964, p. 196—197. Proverbele =i zic[torile sunt specii separate ale folclorului „gnomic“, din care fac parte =i astfel de crea\ii poetice cum sunt formulele-ur[ri, impreca\iile, formulele de bine\e, binecuv`nt[rile, calambururile, jocurile de cuvinte, formulele meteorologice =. a.1 Ele se disting de celelalte formule gnomice prin caracterul lor aforistic =i didactic. Anume dup[ aceste particularit[\i ale proverbelor =i zic[torilor unii cercet[tori din trecut le plaseaz[ la „genul aforistic“ al crea\iei populare (B. P. Hasdeu) sau la „folclorul etic“ (B. Istru) ca fiind adev[ruri general aprobate de to\i vorbitorii limbii noastre de-a lungul secolelor. Proverbele plac =i surprind prin gândurile profunde, observa\iile subtile asupra naturii =i vie\ii umane sub toate aspectele ei, prin exteriorizarea plastic[ a ideilor. Spre deosebire de alte crea\ii ale folclorului, ele sunt mai accesibile, le poate lesne relua din uzul cotidian oral oricine. Debitarea nu presupune prezen\a unor condi\ii speciale. Pentru a le folosi nu avem nevoie de o dispozi\ie sufleteasc[ propice (ca atunci când se interpreteaz[ o doin[, o balad[, o strig[tur[, un bocet), nici de integrarea ]n cadrul unui ritual sau datini (ca ]n cazul colindelor, plugu=oarelor, conoc[riilor), nici de vreo recuzit[ special[ (ca ]n piesele de teatru popular), nici de un anturaj anumit (ca la practicarea desc`ntecelor, farmecelor, vr[jilor). Ele sunt integrate organic ]n actul de comunicare verbal[ sau epistolar[ ]ntre oameni. Principala particularitate a proverbelor =i zic[torilor o constituie laconismul formal ]mbinat cu un con\inut de idei profund. B. 1 Aceste specii folclorice au atras prea pu\in, iar unele chiar deloc, aten\ia cercet[torilor. Folcloristica noastr[ se afl[ ]n prezent la stadiul consemn[rii lor pe teren =i al acumul[rii de texte. Nu ]ncape ]noial[ c[ valorificarea lor sistematic[ =i integral[ va proiecta lumini noi asupra structurii =i tematicii folclorului nostru.

253

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

P. Hasdeu le numea „filosofie a vie\ii“1, „tezaur de filosofie =i satir[ poporan[“ 2 . M. Eminescu se referea la marea lor vechime =i la specificul lor na\ional. El le privea ca pe ni=te „tiparuri neschimbate, care se formeaz[ ]n curs de mii de ani =i dau fiec[rei limbi fizionomia ei proprie“3. }nalte aprecieri ale paremiilor rom`ne afl[m la V. Alecsandri, C. Negruzzi, G. Asachi, la B. Istru, G. Meniuc, N. Dabija =. a. Termenul specie „gnomic[“ vizeaz[ numai aspectul exterior al proverbelor =i zic[torilor. Referitor la fondul de idei, la tematica =i nomenclatura tipurilor folosirea lui nu este ]ndrept[\it[. Nimeni nu este ]n stare s[ stabileasc[ cu precizie num[rul total al paremiilor unui popor. Totu=i materialele de arhiv[ =i colec\iile publicate p`n[ ]n prezent ne permit s[ afirm[m c[ fondul nostru paremic con\ine circa 7000 de tipuri =i c[ nu toate circul[ cu aceea=i intensitate. Bagajul individual de proverbe =i zic[tori difer[ de la om la om =i este ]n direct[ dependen\[ de receptivitatea fiec[ruia la limbajul aforistic figurat =i la crea\ia folcloric[ ]n genere. Proverbele =i zic[torile au o serie de particularit[\i comune. +i unele, =i altele sunt expresii scurte, uneori figurate, u=or de memorizat, au aproape aceea=i func\ie ]n uzul lor. Cu toate acestea exist[ =i unele deosebiri esen\iale, care ne fac s[ le privim ca specii de sine st[t[toare. Proverbele (din lat. proverbium) sunt crea\ii de dimensiuni reduse, izvor`te din experien\a de via\[ a maselor, recreeaz[ ]n mod concis, sub forma unor expresii finite din punct de vedere gramatical =i logic, constat[ri, aprecieri, pove\e, sfaturi cu valoare general recunoscut[. Ele circul[ at`t oral, c`t =i ]n scris. Din punct de vedere func\ional au menirea s[ plasticizeze g`ndul expus. }n majoritatea cazurilor sunt crea\ii orale. O parte dintre ele au fost create (de savan\i, scriitori, oameni de cultur[ =. a.). Cele mai multe proverbe au sens direct =i figurat. De exemplu: „Apa trece, pietrele r[m`n“, „Unde dai =i unde crap[!“, „Pas[rea pe limba ei piere“, „Limba oase n-are“, „Nu-i p[dure f[r[ usc[turi“ =. a. Sunt, ]ns[, =i unele, care au numai sens nominal: „S[ nu te apuce iarna 1

Hasdeu B.P., Studii de folclor, Cluj-Napoca, 1979, p. 28. Ibidem. p. 36. 3 Eminescu M. Opere, vol. VI, Literatura popular[. Bucure=ti, 1963, p. 16. 2

254

— Referin\e istorico-literare —

f[r[ p`nz[ =i f[r[ br`nz[“, „Om[tul oprit iarna aduce snopi vara“, „Ce \ie nu-\i place, altuia nu-i face“ =. a. Zic[torile (din „a zice“) sunt expresii figurate, f[r[ sens finit =i presupun folosirea lor ]n anumite contexte, care le limpezesc sensul. Ele au menirea a conferi enun\ului oral sau scris un surplus de expresivitate =i plasticitate. Una este s[ spui c[ cineva n-a izbutit s[ fac[ ceva =i alta e s[ zici c[ „a nimerit cu oi=tea ]n gard“. Iar pentru a sublinia c[ cineva st[ruie ]ntr-un lucru f[r[ rost, ce spune cu ironie c[ „duce lemne ]n p[dure“ sau „car[ ap[ la f`nt`n[“. At`t pentru proverbe, c`t =i pentru zic[tori a fost adoptat termenul grecesc paremie — „cugetare din scriptur[ sau din epistolele apostolilor“. }n vorbirea curent[ nu se face distinc\ie ]ntre cele dou[ specii paremice, spun`ndu-li-se: vorbe din b[tr`ni, zicale, ziceri, vorbe de duh, vorbe ]n\elepete, povestea celuia, vorbe vechi, cuvinte adev[rate =. a. Dintre ace=ti termeni sinonimi numai „cuvinte din b[tr`ni“, „vorbe b[tr`ne=ti“ nu sunt totdeauna adecva\i, deoarece procesul de creare a proverbelor n-a ]ncetat. +i apoi se =tie c[ printre creatori de proverbe sunt =i persoane, c[rora deloc nu li se potrive=te calificativul „b[tr`n“ sau „tata-mare“. Prin caracterul lor oral, prin forma specific[, prin vechimea considerabil[ a celor mai multe dintre ele =i prin aria ]ntins[ de circula\ie, proverbele =i zic[torile se deosebesc de crea\iile aforistice individuale, cunoscute sub denumirile de aforisme, maxime, sentin\e, adagii, slogane, apologuri, pilde, velerisme, cuvinte ]naripate =. a. Proverbele =i zic[torile constituie obiectul de cercetare al =tiin\ei, numite paremiologie. Dar aceasta nu ]nseamn[ c[ ele nu pot fi aduse =i ]n centrul aten\iei unor cercet[tori din alte domenii: filosofi, istorici, lingvi=ti, biologi, meteorologi =. a. m. d. Mai mult ca at`t, unele =tiin\e noi, cum ar fi frazeologia, care nu =i-au determinat ]n definitiv obiectul de cercetare, „pretind“ s[ includ[ ]n nomenclatura textelor ce au a le studia =i paremiile. Principalul =i cel mai ]nsemnat izvor al proverbelor =i zic[torilor este via\a, care s-a reflectat ]n fondul lor prin prisma experien\ei maselor populare ]n procesul de cunoa=tere a realit[\ii. Din cele mai str[vechi timpuri, oamenii au fost curio=i fa\[ de ceea ce se afl[ =i se ]nt`mpl[ ]n jurul lor. }n consecin\[, au ap[rut unele formul[ri lapidare, care

255

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

exprimau adev[ruri simple, nu aveau =i sensuri figurate, metaforice. Proverbele =i zic[torile fac parte din folclorul literar, nec`ntat =i nedeclamat, nelegat de ceremonii =i ritualuri. Ele sunt str`ns legate de comunicarea verbal[ cotidian[, c`t =i de comunicarea ]n scris. Toate aceste fapte au determinat constituirea unui sistem poetic specific al lor. Spre deosebire de zic[tori, care nu formeaz[ propozi\ii, ci sunt ni=te expresii, pentru care pot fi g[site sinonime ]n fondul lexical al limbii (de ex.: „A nimeri cu oi=tea ]n gard“ — „a da gre=“; „A-=i ar[ta arama“ — „a se demasca“ etc.), proverbele au din punct de vedere compozi\ional forma unor propozi\ii simple („Moartea ocole=te pe cel viteaz“), compuse („Nu judeca omul dup[ cuvinte, judec[-l dup[ fapte“), enun\iative („Nimeni nu se na=te me=ter“), interogative („Ai v[zut bab[ frumoas[ =i copil cuminte?“) sau exclamative („Unde dai =i unde crap[!“). Caracteristic[ limbii proverbelor este folosirea verbelor la modul imperativ, determinat[ de tendin\a de a pov[\ui, ]nv[\a pe al\ii, ferindu-i de pericolul de a gre=i („Nu zi «hop» p`n[ nu-i s[ri!“, „Nu-\i b[ga nasul, unde nu-\i fierbe oala!“). Sunt frecvent folosite antiteza („Ori laie, ori b[laie“, „Tu-i spui una, el \ie — alta“, „Vorb[ lung[ — treab[ scurt[“); paralelismul („C`nd ]i dai, ]i fat[ vaca; c`nd ]i ceri, ]i moare vi\elul“), paralelismul ]n oglind[ („Nu tr[im ca s[ m`nc[m, ci m`nc[m ca s[ tr[im“, „Ori cu capul de piatr[, ori cu piatra de cap“). O mare parte dintre proverbele rom`ne=ti sunt bimembre. Aceast[ compozi\ie contribuie la sporirea for\ei de evocare a lor („Vrabia m[lai viseaz[ =i calicul praznicul“, „Oricine poate s[ c`=tige, dar nu oricine poate s[ p[streze“). Dar ]n vorbire =i ]n scris deseori ]nt`lnim proverbe neterminate, neduse p`n[ la cap[t, ]n form[ eliptic[: „Na-\io bun[!“ ]n loc de „Na-\i-o bun[, c[ \i-am fr`nt-o!“ sau „Laud[m[, gur[!“ pentru „Laud[-m[, gur[, c[ \i-oi da friptur[“ etc. Procedeul este folosit pentru o exprimare mai laconic[ =i rapid[, sau pentru omiterea unor cuvinte indecente din corpul proverbului. Proverbele =i zic[torile se prezint[ ]n unele cazuri =i ]n calitate de depozitare de lexic arhaic, dialectal, argotic =i de jargon. }nt`lnim numai ]n canavaua lor cuvinte vechi ca: aghios, bairam, colaf, dimerlie, joimir, zapciu, caimacan, cherem, sau dialectisme ca: rada, bechi, bas[u, dangau[,

256

— Referin\e istorico-literare —

zbranc[, =oald[ =. a. Deseori ]n paremii sunt incluse diferite antroponime. Uneori se procedeaz[ ]n a=a fel, pentru a ob\ine o ]nviorare a ritmului expresiei sau de dragul rimei. („Ori Stan, ori c[pitan“, „Cum ]i Tanda, a=a-i =i Manda“). Alteori zicala p[streaz[ numele individului, care „s-au f[cut de poveste“, p[\ania c[ruia a devenit proverbial[: („A nimerit ca Ieremia cu oi=tea-n gard“, „Lumea moare de t[tari, Stanca bea cu l[utari“) sau nume din mitologia popular[, din basme =i snoave („A venit mo= Ene pe la gene“, „L-a furat Aghiu\[“, „A fi ur`t ca Muma P[durii“, „A se ]n\elege ca P[cal[ cu T`ndal[“). Lexicul proverbelor =i zic[torilor este foarte bogat, bazat pe cel al limbii vorbite. Sintaxa lor este determinat[ de necesitatea exprim[rii laconice =i precise, caracteristic[ comunic[rii verbale. Pe l`ng[ sensuri directe ele trezesc diferite asocia\ii, imagini =i chipuri metaforice. Efectul acesta se ob\ine prin folosirea unei serii de tropi: personific[rii („Se m[rit[ casa cu via“, „}i zboar[ min\ile pe dealuri“), compara\iei („A iubi ca sarea ]n ochi“, „Femeia cinstit[ e soarele casei“), metaforei („A fi un bou =i o belea“, „Pas[rea pe limba ei piere“), hiperbolei („A face din \`n\ar arm[sar“). Deseori este folosit[ ca procedeu de realizare artistic[ ironia („A fi rugumat de vac[“ — cu hainele bo\ite; „}l tragi la mas[, =i el se bag[ sub mas[“; „}i obraznic, nu-i ca porcul“; „A =edea ca un \ap logodit“; „A c[uta ou cu toart[“). Efim JUNGHIETU. Proverbele =i zic[torile. — Crea\ia popular[. Curs teoretic de folclor rom`nesc din Basarabia, Transnistria =i Bucovina. Chi=in[u, „+tiin\a“, 1991, p. 377—379; 391—392. Cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce =. a. au atrac\ie spre proverbele =i zicalele populare, socotindu-le ]n mod tacit formule ]n\elepte de apreciere — deseori ironic[ — a faptelor omene=ti. D. Cantemir, ]ns[, nu numai c[-i ]ntrece pe to\i cu num[rul proverbelor, dar este aproape primul care se intereseaz[ intens de proverbe, cimilituri =i alte crea\ii similare populare ]n scopuri v[dit literare. Iat[ o serie de proverbe =i zicale din Istoria Ieroglific[, unele din ele extrem de pitore=ti: „cu m`na altuia =erpele din bort[ s[ sco\i ai vrut =i pre mine cle=te ]mpotriva j[ratecului

257

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

m-ai f[cut“ (I, p. 58); „din pricinile mici mari g`lcevee se scornesc =i \in\ariul se face arm[sariu“ (I, p. 66); „din limb[-i fericire =i din gur[-i bun[ vestire ]i cur[“ (I, p. 72); „de multe ori ce nu biruie=te omul biruie=te pomul“ (I, p. 99); „nici nebunul coarne, nici ]n\eleptul aripi are, de pre carele de ]n\elept sau nebun s[ se cunoasc[“ (I, p. 101); „gura desfr`nat[ mai tare alearg[ dec`t piatra din deal r[sturnat[, pre care un nebun cu piciorul poate a o pr[v[li =i o mie de ]n\elep\i a opri nu o pot“ (I, p. 102); „lucrurile grele pre c`t sunt mai t[inuite, pre at`ta ies mai iu=oare (u=oare)“ (I, p. 126); „sula de aur zidurile p[trunde =i l[comia ]=i vinde neamul =i mo=ia“ (I, p. 132); „voi afla ac de cojocul lui“ (II, p. 23); „pre leul mort =i =oarecii se ca\[r[“ (II, p. 49); „inima ]n r[ut[\i ]ngr[=at[ de g`ndul c[ielii s[ vitione=te“ (II, p. 52); „r[ul r[u pate“ (II, p. 68); „precum s[ dzice dzic[toarea, c[ de oi gr[i, oi muri, de oi t[cea, oi plesni, =i din dou] r[ut[\i carea de mai bun[ s[ aleg mintea nu-mi poate nimeri“ (II, p. 88); „un nebun o pietricea ]n fundul m[rii arunc[, pre care o mie de ]n\elep\i s[ o scoat[ vrednici (]n stare — n. n.) nu sint“ (II, p. 89); „tot cuv`ntul ascultat, tot sfatul de ]ntrebat“ (II, p. 98); „ce pietrii r[tunde din v`rful dealului pu\in[ urnire ]i trebuie“ (II, p. 107); „o, pielea dracului supt p[rul dracului“ (II, p. 117); „de multe ori noaptea fat[ =i dziua \ine ]n bra\[“ (II, p. 132); „cum dzice cuv`ntul, cu o falc[ ]n ceriu =i alta ]n p[m`nt“ (II, p. 140); „cu cuvinte =icuite =i voroave c[ptu=ite“ (II, p. 142); „apa doarme, iar neprietenul nu doarme“ (II, p. 151); „de multe ori unde cuv`ntul a ispr[vi nu poate, ispr[ve=te b[\ul“ (II, p. 162); „socoteala de acas[ cu cea din t`rg netocmindu-i-s[“ (II, p. 169); „obrinteala r[nii de pre margini s[ cunoa=te“ (II, p, 169); „precum s[ dzice dzic[toarea, capul ]n poale lu`ndu-=i“ (II, p. 188); „unde norocul pizmuie=te toat[ socoteala bun[ s[ sminte=te“ (II, p. 194); „pre cela ce-l mu=c[ =arpele =i de =op`rl[ s[ fere=te“ (II, p. 207); „glasul cucului din glasul pup[dzii nedeos[bind“ (II, p. 208); „precum dzice cuv`ntul sau fericirea pe cap sau corbul pe st`rv s[-i puie a=tepta“ (II, p. 210); „]n groapa carea singur au s[pat, ]ntr-aceea=i singur au c[dzut“ (II, p. 220); „cine nu va s[ fr[m`nte toat[ dziua cerne“ (II, p. 226); „ap[ ]n piu[ b[tut[“ (II, p. 234); „}ntre miere amestec[ fiere“ (II, p. 237); „lene=ul mai mult alearg[ =i scumpul mai mult pl[te=te“ (II, p. 243); „norocul nu ]mparte

258

— Referin\e istorico-literare —

cu oborocul, ce unora vars[, iar altora nici pic[“ (I, p. 136); „de vreme ce din r[s[rite dziua =i de pre ]ncepute fapta s[ cunoa=te“ (I, p. 141) =. a. }n Hronic proverbele sunt mai rare, dar deseori impresioneaz[ prin simplitate =i iscusin\a folosirii. Iat[ c`teva: „se leag[ ca orbul de gard“ (p. 197); „lup ]n piele de oaie“ (p. 251); „lupul pu\in[ carte ]nva\[ =i ]n locul slovelor vede cum ]ntr[ mieii ]n p[dure“ (p. 251); „toate ispite=te dragostea; toate biruie=te nevoin\a“ (p. 298); „precum se dzice cuv`ntul, =i ostenin\a, =i untelemnul ]nzadar a= fi fost cheltuit“ (p. 298); „cum dar[ s[ prinde sula ]n sac, =i m[ciuca ]n pung[“ (p. 488) =. a. E vorba aici numai de o parte de proverbe, deoarece unele sunt at`t de parafrazate ]n expresii noi, ]nc`t e greu de recunoscut ]n ele prototipul, de la care s-a pornit. }n scopuri umoristice, de pild[, se spune c[ „lupul cu acest me=te=ug pe arm[sariu ]l ]ntoarce ]n \in\ariu“ (I, p. 101) sau „cine lutul (la scar[: aur — n. n.) galb[n pentru dziua neagr[ scoate“ (I, p. 179), ]n dosul c[ruia se cunoa=te proverbul „bani albi pentru zile negre“. Proverbele, ca =i sentin\ele, sufer[ mari transform[ri, fiind adaptate ]mprejur[rilor =i introduc`ndu-se ]n ele ceva din temperamentul eroului sau al scriitorului. S-a spus c[ unele proberbe =i sentin\e nu exprim[ g`ndul vorbitorului, c`nd sunt cuprinse ]n cuv`ntarea lui, dar e punctul de vedere obiectiv al c[r\ii, care apreciaz[ viciul sau virtutea, fapta sau g`ndul personajului. De aceea ]n prefa\a romanului cititorul e prevenit c[ poate trece peste sentin\e, dac[ acestea devin o dificultate pentru ]n\elegerea ac\iunii. Vorbind, ]ns[, Inorogul le folose=te ca ale sale sentin\ele =i proverbele. }n sf`r=it, aforistica nu poate fi atribuit[ totdeauna personajelor, cum cred unii cercet[tori, c[ci atunci ea s-ar afla ]n adev[rata contradic\ie cu mentalitatea lor. }n cuv`ntarea Papagaiei sunt inserate, de pild[, sentin\e care nu-i apar\in ei. Acestea ]i completeaz[ numai unele g`nduri ale ei: „doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar ierbile ]n c`mpie are, =i unde chichi\ele v[ruite =i pilulele =icuite sint, acolo bolnavul s[ am[je=te, iar[ nu s[ t[m[duie=te“ (I, p. 147); „c[ci pravul casii dup[ m[turat de s[ =i ridic[ =i ]n radzele soarelui jioac[, ]ns[ nici radzele soarelui a nu lovi opre=te, nici pa=ii celui ce prin cas[ ]mbl[ contine=te“ (I, p. 147) =. a.

259

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

}mbinarea de expresie popular[ =i de construc\ie logic[ =i filosofic[ e caracteristic[ pentru imaginile pitore=ti ale romanului. Elementul de cugetare popular[ e foarte activ la Cantemir. El cuno=tea bine folclorul =i speciile lui variate. Vasile COROBAN. Dimitrie Cantemir — scriitor umanist. Chi=in[u, „Cartea Moldoveneasc[“, 1973, p. 220—222, 227. Examin`nd proverbele =i zic[torile, maximele =i sentin\ele din hronic1, constat[m, c`t de variate sunt izvoarele din care s-a inspirat D. Cantemir: lucr[ri de filosofie =i istorie, literatur[ =i vorbire oral[. Ele refelct[ spiritul de erudi\ie al autorului. Multe sentin\e =i maxime ]=i au izvorul ]n cultura greco-latin[: Variantele latine:

}n „Hronicul…“: „peste putin\[ iaste ]n céle omene=ti cineva t[v[lindu-s[, ceva omene=te s[ nu pat[“ 76/r „lupt[-te pentru mo=ie“ 5/v

Homo sum: humani nil a me alienum puto

„prieatin ]mi iaste Platon, prieatin ]mi iaste =i Socrat, iar[ dec`t am`ndoi mai prieatin[ adeverin\a“ 68/r

Amicus Plato, sed magis amica veritas

Pro patria nostra fortiter pugna

“de pre unghe leului” 50/r

Ex ungue leonem

O ]nsemn[tate deosebit[ au proverbele =i zic[torile de factur[ popular[: „nici un trandafir f[r[ ghimpi“ 249/r, „s[ leag[ ca orbul de gard“ 122/v, „gura carea singur[ pre sine s[ laud[ pute“ 62/r, „precum singur c`nt[, a=é singur gioac[“ 66/r. 1 Dimitrie Cantemir. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Manuscrisul original al lucr[rii este depozitat la Arhiva central[ de stat a actelor vechi din Moscova, fondul nr. 181, registrul nr. 1420.

260

— Referin\e istorico-literare —

Varietatea izvoarelor de unde provin dictoanele =i maximele, inserate ]n nara\iune, determin[ =i varietatea con\inutului lor, iar varietatea con\inutului face posibil[ bog[\ia nuan\elor =i a func\iilor lor stilistice. }n func\ie de context ele ]ntregesc, confirm[, rezum[, clarific[, totalizeaz[ ori concretizeaz[ ]n mod concis =i plastic anumite ac\iuni, st[ri, obiecte, ]nsu=iri, circumstan\e. Folosirea m[iastr[ a lexicului, a procedeelor sintactice =i a figurilor de stil ]n proverbe =i maxime opre=te expresivitatea stilului lucr[rii ]n ansamblu. Repetarea cuvintelor de acela=i fel sau cu aceea=i r[d[cin[ accentueaz[ calitatea ori subiectul: „R[ul r[u au pierit, Semel mendax, semper mendax“. Zic[torile =i proverbele imprim[ nara\iei note de ironie =i umor: „oaia au tulburat apa lupului din josul apei b`nd“ 266/ r, „cum dar[ s[ prinde sula ]n sac =i m[ciuca ]n pung[“ 283/ v. Topica neobi=nuit[ accentueaz[ uneori calitatea: „F[r[ margine iaste ocheianul a toat[ =tiin\a“ 68/v. Procedeul introducerii ]n lucrare a proverbelor, zic[torilor =i maximelor apare, de obicei, ]n leg[tur[ str`ns[ cu alte mijloace de zugr[vire artistic[ a realit[\ii. Autorul tindea s[ stabileasc[, pe l`ng[ o leg[tur[ de sens, =i o leg[tur[ de form[ a unit[\ilor frazeologice cu contextul, introduc`ndu-le, rareori direct, de cele mai multe ori prin anumite formule, care sugereaz[ izvorul de unde au fost luate: „carile dzic b[tr`nii no=tri“ 302/r, „vechiul cuv`nt carile dzice“ 62/r, „prost cuv`ntul turcesc“ 123/r, „Ce dup[ cum s[ dzice prost cuv`ntul“ 156/r; izvorul =i gradul de circula\ie al lor: „purtat ]ntre ritori cuv`ntul“ 80/r, „precum s[ dzice“ 178/ v; atitudinea autorului fa\[ de con\inutul lor, c`t =i izvorul din care provin: „adev[rat cuv`nt… de la Seneca dzis“ 11/v, „Bine dzice un cuv`nt a prostimii ar[pe=ti“ 136/r. Proverbele =i maximele din alte limbi sunt traduse, comentate, completate, uneori perifrazate =i apreciate de autor. Sentin\a de care s-au condus istoricii care au descris via\a lui E. Silvius („prieatin ]mi iaste Platon, prieatin ]mi iaste =i Socrat, iar[ dec`t am`ndoi mai prieatin[ adeverin\a“ 68/r), o interpreteaz[ astfel: „adec[ pentru adev[r nici a prieatinilor, c`t de mari, c`t de cinsti\i =i c`t de ]nv[\a\i, voia a le c[uta nu s[ cade: nici pentru pl[cérea lor adev[rul a min\i“ 68/r. Apoi o aplic[ la un caz concret: „Prieatin ]mi iaste Eneas Silvius, prieatin ]mi iaste papa Pius, dar[ mai

261

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

prieatin adev[rul, pentru acela pentru adev[r prec`t vom putea, vom sta“ 69/r. Maxima: „Dictum unius, dictum nullius“ o comenteaz[ ]n felul urm[tor: „dzisa unuia, ca dzisa nem[ruia a fi, de necrezut, adec[ =i ca cum nici =-ar fi dzis-o cineva“ 231/r. Acela=i proverb putea s[ aib[ mai multe variante ]n Hronic: „precum singur c`nt[, a=é singur gioac[, iar[ pre al\ii la hora =i dan\ul s[u nici au tras, nici a trage poate“ 66/r — „ce noi s[ l[s[m pe cei ]npotrivnici singuri s[-=i c`nte =i singuri s[ joace“ 144/v; „ce nici a=é adev[rul s[ poate c[ptu=i, precum nici soarele cu tin[ s[ poate lipi“ 70/r — „Ce nu =tim cu ce chip frunte at`ta de nesiit[ =-au ivit socotind, precum vor puté, soarele cu tin[ s[ lipasc[ =i ceriul cu palma s[ c[ptu=asc[“ 20/v .Mai multe variante ale aceluia=i proverb pot fi atestate ]n diverse lucr[ri ale lui D. Cantemir. De exemplu: ]n „Hronicul…“:

]n „Istoria ieroglific[“:

„de pre unghe leului“ 50/r

„de pre unghe leul cu to\ii cunosc“ 294

„nime nu poate =ti mai mult pe altul dec`t singur pe sine“ 302/r

„nime mai mult pe altul, dec`t pre sine a se cunoa=te poate“ 60

„i s-au f[cut =i lui ce i-au pl[cut altuia s[ fac[“ 129/r

„cine face, face-i-s[“ 190

cu m[sura caré au m[surat m[sur`ndu-i-se 128/r Ce \ie a-\i fi nu ]nvoie=ti altuia s[ nu faci 128/v „gura carea singur[ pre sine s[ laud[ pute“ 62/r

„gura, carea singur[ pre sine s[ laud[, pute“ 219

„precum singur c`nt[, a=a singur joac[“ 66/r

„C[ de va fi din tir[nii, adev[rat atuncea c`ntecul \ist singur mie s[ mi-l c`nt, singur mie s[ mi-l joc, s[ cade“ 147.

O parte dintre proverbele =i zic[torile atestate ]n Hronic nu mai sunt azi ]n circula\ie. De exemplu: cum s[ dzice cuv`ntul

262

— Referin\e istorico-literare —

nici o piatr[ necl[tit[ =i nici un unghiu nescocior`t n-am l[sat 175/r, (precum s[ dzice proste=te ca caia ma\ul) 163/v, precum s[ dzice cuv`ntul =i ostenin\a, =i undelemnul ]nz[dar a= fi fost cheltuit 186/v, ]nz[dar va cheltui undelemnul =i truda 143/v. Unele proverbe =i zic[tori se ]nt`lnesc ]n lucr[rile din sec. XVII—XVIII (de exemplu: „Orb norocul la sui=…, grabnic =i de s`rg, pornitor la cobor`=“ la M. Costin, ori „cine face, face-i-se“ la I. Neculce). Proverbele =i zic[torile: „…Cine face, face-i-se, =i nu e nici o fapt[ f[r[ de plat[“, „Nu te lega de mine ca orbul de gard, c[ nu-i ie=i bine la cap[t“, „Dup[ unghii se cunoa=te leul“, „Trebuie s[ joci, dup[ cum ]\i c`nt[ vremea“, „Ce \ie nu-\i place altuia nu-i face“ apar =i ]n scrierile de mai t`rziu. Transmi\`ndu-se din genera\ie ]n genera\ie, aceste formule, mai mult sau mai pu\in modificate, s-au men\inut p`n[ ]n prezent: Dup[ fapt[ =i r[splat[, Lauda de sine nu miroase-a bine; Laud[m[, gur[, c[ \i-oi da friptur[, Se leag[ ca chiorul de gard, Precum ]i c`nt[, a=a joac[; Dac[ te-ai b[gat ]n joc, trebuie s[ joci, sau Dac[ ai intrat ]n hor[, trebuie s[ joci, Adev[rul nu se bag[ ]n sac, Nu e trandafir f[r[ spini, Lup (]mbr[cat) ]n piele de oaie =. a. }n limba din trecut existau ]n poten\[ elementele necesare pentru apari\ia unor unit[\i frazeologice, a unor zic[tori =i proverbe, cu timpul acestea au suferit schimb[ri, s-au cizelat, ap[r`nd ]n prezent ]ntr-o form[ mai perfect[. Comp., de exemplu, ]n Hronic: sau ]n p[m`nt s[ fie ]ntrat sau ]n ceriu s[ fie zburat 217/v =i ]n limba actual[: parc[ a intrat ]n p[m`nt sau precum od`n[oar[ chinicul Dioghenis cu f[clia aprins[ amiadzizdi pe ulli\[… a-l cerca 8/v =i ]n prezent: a c[uta (ceva) cu lum`narea =. a. Proverbele =i zic[torile din Hronic, ]n special, cele populare, ne permit s[ observ[m unele particularit[\i proprii limbii epocii, limbii lui D. Cantemir, care a fost influen\at[ de graiul poporului. Tamara URSU. Limba Hronicului lui Dimitrie Cantemir. Chi=in[u, „+tiin\a“, 1973, p. 221—224. Proverbele constituie fondul ]n\elepciunii populare, o filosofie a poporului, cu preceptele ei, concentrat[ ]n cuvinte nu prea multe. Proverbele au fost cele care au stabilit norme de conduit[, principii de via\[ — ca ni=te legi nescrise, constituind pe

263

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

baza „obiceiului p[m`ntului“ un prim cod de comportare =i ]nt`iele forme de legisla\ie, mult ]naintea apari\iilor de „pravile“ domne=ti. Ele alc[tuiesc, luate ]mpreun[, un manual de etic[. Un manual de filosofie. Un manual de poezie. Un manual de ]n\elepciune. Un popor se reflect[ ca ]ntr-o oglind[ ]n proverbele sale. Din acestea putem stabili caracterul unui popor, felul lui de a fi, firea, istoria lui. Proverbele sunt aforismele poporului. Create de un Creang[ anonim, proverbele vin s[ sublinieze g`ndurile sau s[ le ascund[. Proverbul e rostit pentru a abstractiza realul. Sau ]ntru a-l sublinia. El vine ca un comentariu al realit[\ii =i ca o prelungire a ei ]n cuv`nt. Tr[s[turile de baz[ ale proverbului =i zic[torii sunt concizia =i expresivitatea. Exist[ o tain[, care ne tulbur[ mereu, ]n rela\ia dintre verb =i proverb. Unele proverbe aproape c[ n-au cuvinte. Altele se afl[ mai mult ]ntre cuvinte. Sau — ]n spatele lor. Altele trimit mai ]nt`i c`teva cuvinte sau toate cuvintele, ca Zmeul din poveste — buzduganul ce-i anun\a sosirea, apoi apar =i ele. C[ci proverbul e, ]nt`i de toate, Sens. Proverbele =i zic[torile se st[ruie s[ spun[ c`t mai multe ]n cuvinte c`t mai pu\ine. }n unele dintre ele ai impresia c[ aceste, cuvintele, aproape nu exist[ („Gura aduce ura“, „Norocu-i orb“ =. a.). Sensul se afl[, adesea undeva ]n afund, lumin`nd din interior proverbul, din str[fund, ca lum`narea care arde cu flac[ra ]n[untru. Existen\a proverbelor e milenar[, unele s-au n[scut odat[ cu poporul. Transmise pe cale oral[, din gur[ ]n gur[, de la genera\ie la genera\ie, de la om la om, din tat[ ]n fiu — ele au str[b[tut secole. Poate pentru aceast[ facultate a lor, ]nt`iul poet al lumii, orbul Homer, le vedea cu aripi, ca pe ni=te sirene sau harpii, numindu-le „cuvinte ]naripate“. Istoria unui popor e reflectat[ ]n proverbele lui. Unele proverbe circul[ prin univers, trec`nd de la popor la popor, f[r[ a da seama vame=ilor de la frontiere. Altele le avem ]mprumutate ]n negura vremurilor, c`nd anumite popoare migratoare, trec`nd ]n goana mare pe aici c[tre pr[zile Europei, au l[sat s[ le pice din carele lor =i c`te-un

264

— Referin\e istorico-literare —

proverb sau zic[toare, preluate =i adaptate de str[mo=i la ]mprejur[rile lor. Cele mai multe sunt rod al realit[\ilor istorice concrete na\ionale. Autorii maximelor culte au luat drept model proverbul. Fabula ]ns[=i se pare c[ are de cele mai multe ori ca pretext, dac[ nu un proverb, cel pu\in starea unui proverb. Unele proverbe par mai degrab[ ni=te morale ale unui Esop rom`n. Proverbele, ca =i moralele fabulelor, trag dintr-o ]nt`mplare sau o ]mprejurare, o concluzie, fiind folosite ]n contextul unei ac\iuni concrete. Eminescu considera proverbele „adev[rate nestemate ale g`ndirii poporului“. Proverbului poporul ]i mai spune =i zical[ sau zic[toare, f[r[ a face deosebire. Zic[toarea, totu=i, ar ]nsemna o zicere „mai altfel“, poetic[, ]nsemn`nd la primii no=tri scriitori =i recital de poezie. Zic[toarea caracterizeaz[ o situa\ie, un om, o atitudine, o norm[ de conduit[, o tr[s[tur[ de caracter mai mult sugerate dec`t expuse. Ea e mai mult o podoab[ a vorbirii. Zic[toarea mi se pare starea ini\ial[ a unui proverb, un proverb ]njum[t[\it sau care abia se constituie. Dintr-un proverb — ]ntr-o epoc[ de economisire a cuvintelor — se putea face, cu acela=i material de cuvinte, c`teva zic[tori. Un proverb e o metafor[, o alegorie, o compara\ie. Ar trebui, probabil, s[ l[s[m proverbele ]nsele s[ vorbeasc[ despre ele… C[ci vorba dulce mult aduce, iar vorba bun[ scap[ barba din m`n[, precum orice vorb[ ]=i are =i ea vremea ei. Boului coarnele, p[s[rii aripile — povar[ nu sunt. Urma alege, ce ai sem[nat vei culege, c[ci cine vorbe=te seam[n[, iar cine ascult[ culege. }nva\[ la tinere\e, Ca s[ =tii la b[tr`ne\e… Nicolae DABIJA. La =coala proverbelor. Prefa\[ la culegerea Apele mici fac r`urile mari. Proverbe =i zic[tori. Selec\ie =i postfa\[ de Efim Junghietu. Chi=in[u, Literatura Artistic[, 1984, p. 5-8.

265

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ (]n ordine cronologic[) Pann Anton, Culegere de proverburi sau povestea vorbei, — Bucure=ti, 1852. Ispirescu Petre, Legende sau basmele rom`nilor. Ghicitori =i proverbe, — Bucure=ti, 1872. Hin\escu I. C., Proverbele rom`nilor, — Sibiu, 1877. Laz[r Filip, M`ngh`ierea s[teanului, proverbe =i anecdote, — Craiova, 1890. Dumitrescu AL. Galici, Proverbe, maxime, barbarisme, — Bucure=ti, 1894. Tocilescu Gr. G., Materialuri folcloristice, — Bucure=ti, 1894. Zanne Iuliu A., Proverbele rom`nilor, vol. I—X, — Bucure=ti, 1895—1903. P[sculescu Nicolae, Literatura popular[ rom`neasc[, — Bucure=ti, 1910. Candrea I.- A., Dic\ionar de proverbe =i zic[tori, — Bucure=ti, 1912. Teodorescu-Kirileanu S., Proverbe agricole, — Bucure=ti, 1923. Mugur Gh. D., Voiculescu V., Proverbe, — Bucure=ti, „Cartea vie\ii nr. 3“, 1928. R[dulescu-Codin C., Comorile poporului, — Bucure=ti, 1930. Rahmil Monica, Ghicitori =i proverbe, — Bucure=ti, 1957. Eminescu Mihai, Opere, vol. VI, — Bucure=ti, 1964. Iordachi Golescu, Porverbe comentate. Edi\ie ]ngrijit[ de G. Paraschiva, — Albatros, 1973. Cartea ]n\elepciunii populare. Proverbe. Edi\ie ]ngrijit[, prefa\[ =i bibliografie de Ion Dodu B[lan, — Bucure=ti, 1974. Hin\escu I. C., Proverbele rom`nilor. Edi\ie ]ngrijit[ de Const. Negreanu =i Ion Bratu. Cuv`nt ]nainte de I. C. Chi\imia, — Timi=oara, 1985. Vorbe cu t`lc. Proverbe =i zic[tori, — Chi=in[u: Cartea

266

— Bibliografie selectiv[ —

moldoveneasc[, 1964. Folclor moldovenesc. Crestoma\ie, — Chi=in[u: Cartea moldoveneasc[, 1966. Folclor din p[r\ile codrilor, — Chi=in[u: +tiin\a, 1973.Folclor din Bugeac, — Chi=in[u: +tiin\a, 1982. Proverbe =i zic[tori. Alc[tuirea, articolul introductiv =i comentariile de E. V. Junghietu, — Chi=in[u: +tiin\a, 1981.Folclor din Nordul Moldovei, — Chi=in[u: +tiin\a, 1983. Folclor din stepa B[l\ilor, — Chi=in[u: +tiin\a, 1986. Crestoma\ie de folclor moldovenesc, — Chi=in[u: Lumina, 1989. Folclor din c`mpia Sorocii, — Chi=in[u: +tiin\a, 1989. Folclor din |ara Fagilor, — Chi=in[u: Hyperion, 1993. C`t ]i Maramure=ul..., — Chi=in[u: +tiin\a, 1993.Pl[cint[ Vasile, Slobozia Mare prin fereastra istoriei, — Gala\i: EPLA, 1996. Don\u Nicolae, Talmaza, Ermoclia, Ciobruciu. Tezaur folcloric. Edi\ie ]ngrijit[ de Vasile Grosu =i Gr. Botezatu. — Chi=in[u, Moldacom, 1999. Mocanu Maria, Giurgiule=ti. Monografie etnofolcloric[,— Chi=in[u: Cartier, 1999. Furtun[ Alexandru, Noi m[rturii despre Hiliu\i, — Chi=in[u: Civitas, 2000. De la lume adunate. Proverbe rom`ne=ti, — Chi=in[u: Hyperion, 1992 Ion Bratu. }n\elepciunea d`mbovi\ean[. Dic\ionar de proverbe, zic[tori, sfaturi ]n\elepte =i expresii proveribale din jude\ul D`mbovi\a, — T`rgovi=te: EB, 1999. STUDII, ARTICOLE Baronz G., Limba rom`n[ =i tradi\iile ei, — Gala\i: Tipografia Triangul, 1872. Teodorescu G. Dem., Cercet[ri asupra proverbelor rom`ne, — Bucure=ti, 1877. Chi\imia I. C., Paremiologie. — Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, — Bucure=ti, 1960. Florea Petre. — Pan Halippa =i folclorul. — Memoriile Comisiei de Folclor. Tomul IV, Bucure=ti, 1990, p. 31—71. Papadima Ovidiu, Literatura popular[ rom`neasc[, — Bucure=ti, EPL, 1968. Istoria literaturii rom`ne, — Bucure=ti: B. A. R., 1964. Proverbe rom`ne=ti, — Bucure=ti, 1967 (Prefa\[ de G.

267

— Dic\ionar de proverbe =i zic[tori rom`ne=ti —

Munteanu). Theodorescu Barbu, P[un Octav, Folclor literar rom`nesc, — Bucure=ti: ED, 1967. Pop Mihai, Rux[ndoiu Pavel, Folclor literar rom`nesc, — Bucure=ti, BDP, 1976. Schi\e de folclor moldovenesc, — Chi=in[u: Cartea moldoveneasc[, 1965. Crea\ia popular[. (Curs teoretic de folclor rom`nesc din Basarabia, Transnistria, Bucovina), — Chi=in[u: +tiin\a, 1991 (cap. E. Junhgietu). MANUSCRISE Halippa Pantelimon, Proverbe, — Arhiva de Folclor a Institutului de Etnografie =i Folclor „C. Br[iloiu“ al Academiei Rom`ne*.

* Într-o not[ Pan Halippa indic[ persoanele care i-au ajutat s[ adune proverbele =i zic[torile populare: „În acest carnet au intrat =i ziceri de ale moldovenilor de peste Nistru, pe care în parte mi le-au dobândit alde Filimon, Dumitra=cu, Bulat, Durbailî, Ciobanu =. a. Au mai ajutat cu scrisul lui fratele Grigora=, venit de la p[rin\elul Inochentie din Gr[dina Raiului de la Balta. Încolo material tot din p[r\ile de sus ale \inutului Sorocii, adus de Vasile Secar[...“

268