Delta Dunarii [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS

CAPITOLUL I. ARGUMENT…………………………...…………. pag. 2-3 CAPITOLUL II. CONŢINUT TEMATIC…………………....… pag. 4-18 II.1. OFERTA ŞI PRODUCŢIA TURISTICĂ……………..……..pag.4-6 II.2. PROMOVAREA TURISTICĂ ÎN ZONA DELTEI DUNĂRII 1. Aşezare geografică………………….……………………….pag. 6-7 2. Scurt istoric……………………………………..………...…pag. 7-9 3. Populaţia …………………………………………………... pag.910 II.2.A. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL DELTEI DUNĂRII 1. Relief………………………………………………………pag.1011 2. Clima …………………………………………………..… pag.1112 3. Hidrografia……………………………………………….. pag.12-13 4. Flora …………………………………………………………. pag.13 5. Fauna …………………………………………………… ..pag.1314 6. Rezervatii ………………………………………………....pag.14-15 II.2.B. POTENŢIALUL ANTROPIC AL DELTEI DUNĂRII 1. Cultural istoric ………………………………………….. pag.15 -17 2. Socio-economic ………………………………………….. pag.1718 3. Etnografie şi folclor …………………………………………. pag.18 II.3.STUDIU DE CAZ- Realizarea unei excursii...........................pag.1922  ANALIZA DE PREŢ …………………………………….. pag.23 II.4.CONCLUZII………………………………………………… pag.24-25

CAPITOLUL

III.

BIBLIOGRAFIE

pag.26 1

………………………………...

CAPITOLUL IV. ANEXE ………………………………………... pag.2731

CAPITOLUL I. : ARGUMENT „

Dunărea

se

dovedeşte

de

necuprins.....

Toată zidăria lumii, reîntoarsă la starea de element primordial, alunecă în lungul ţărmurilor, ce par că o duc undeva, dicolo de orice hotar. Într-atât de uriaşă şi nestăvilită e forţa cu care se rostogolesc talazurile marelui

fluviu.”

Geo Bogza

Pentru a-mi atesta competenţele profesionale am ales ca subiect tema „Delta Dunării" - perlă a turismului romanesc. Cum aş putea să vă descriu în câteva rânduri acest loc de vis, unde Dunărea ne-a binecuvântat cu un ţinut exotic risipit în sute de insuliţe plutitoare, peste ape deosebite, populate de sute de specii de peşti, de mii de specii de flori, copaci si plante, cu sute de specii de păsări, frumos colorate care împânzesc apele şi cerul cu ţipete si triluri absolut minunate! Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, având o suprafaţă de 2.681 KM pătraţi, fiind socotit cel mai tânăr, cel mai nou pamant din Europa. Delta crescand cu 40 m in fiecare an şi este una dintre cele mai mari zone umede din lume – ca şi zona de întâlnire şi habitat al păsărilor de apa. Ba mai mult, Delta Dunării este printre altele şi un imens laborator, muzeu sau bancă genetică a naturii, de o valoare imposibil de estimat, de unde cercetătorii din întreaga lume, işi adună date importante în munca lor, aici reunindu-se toate ramurile de cercetare: ihitologie, zoologie, biologie, ecologie, geografie, geologie, ornitologie, etc Ceea ce trebuie să ştim despre Delta Dunării este fapul ca ea este rezervaţie unicat în lume, inclusă din 1990 de către UNESCO între cele mai mari, mai frumoase şi mai sălbatice dintre rezervaţiile biosferei. Aş putea să continui cu date geografice sau alte date despre biodiversitatea şi formarea Deltei, dar pentru a putea să vă faceţi o idee despre frumuseţea sau măreţia acestei rezervaţii ar fi frumos să vă închipuiţi un traseu in Deltă. Nimic nu este mai frumos decat o mini vacanţă 2

romantică, de relaxare sau pentru agrement aici, între braţele Dunării. Pe langă gospodăriile din zonă, veţi găsi foarte multe locuri de cazare, unde stelele sunt pe masura aşteptărilor. Hanuri pescăreşti, hoteluri plutitoare, vaporaşe de minicroazieră, hidrovaporaşe de croaziera, pensiuni, toate va asteaptă sa va ofere un concediu la care nici nu aţi visat în mijlocul unui loc de basm. Delta Dunării reprezintă locul de popas în drumul spre iernat al aproape tuturor păsărilor migratoare din Europa . Chiar dacă păsările migratoare nu iernează în Delta Dunării, ele fac un popas aici, in Raiul Aripilor, pentru a se hrăni şi pentru a-şi reface puterile pentru o nouă călătorie! În Deltă nu poposesc doar păsările ce migrează de la Nord spre Sud ci şi cele de la Vest spre Est. În Delta Dunării sunt peste 330 specii de păsări. Există păsări de tip mongolic, chinez, siberian, mediteranean si european. O astfel de varietate de păsări este unică pe glob. La fiecare revenire în Delta Dunării, în perioade diferite ale anului, veţi avea posibilitatea de a vedea noi păsări migratoare, deoarece doar 170 de specii de păsări cuibăresc! Pe teritoriul Deltei Dunării cele mai întâlnite specii sunt pescăruşii şi cormoranii. Dar puteţi vedea şi rarităţi precum egreta mică şi mare, starc de noapte, starc galben, starc purpuriu, ţigănuş, lopătar, codalb, erete de stuf, vulturi şi şoimi. Cea mai mare parte a populaţiei europene de pelican comun (Pelicanus onocrotalus) şi pelican cret (Pelicanus crispus). în Deltă se gasesc circa 60% din populaţia mondială de cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) şi 50% din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis)! Delta Dunării reprezintă una din cele mai întinse zone umede din lume, in special ca habitat al păsărilor de apă. Lucrarea de faţǎ este structurată în cinci capitole : În primul capitol am argumentat in mare parte, faptul pentru care am ales această frumoasă temă "Delta Dunării"-perlă a turismului romînesc! În capitolul doi este prezentat conţinutul tematic unde se pune mai mult accent pe oferta, productia si promovarea turistica. Relaţia particulară dintre oferta si producţia turistică evidenţiază rolul primordial al ofertei ca sursă a producţiei turistice, dar şi rolul producţiei ca mobilizator al ofertei. În ceea ce priveşte promovarea turistică în Delta Dunării am prezentat pe scurt tot ceea ce caracterizează acest minunat ţinut deltaic, inclusiv muzee, vestigii istorice, canale de navigaţie, aşezari gospodăreşti, costume populare, ş.a În capitolul trei am prezentat un studiu de caz, adică o excursie pe o durată de 13 ore cu vaporul. Capitolul patru cuprinde o analiza de preţ despre întreaga excursie unde vor putea merge maxim 15 persoane. 3

În capitolul cinci este vorba despre concluzia pe scurt la care am ajuns cu privire la mai multe propuneri din partea mea referitoare la dezvoltarea turismului in Delta Dunării Apoi urmează bibliografia urmata la rândul ei de anexe.

CAPITOLUL II : CONTINUT TEMATIC II.1. OFERTA ŞI PRODUCŢIA TURISTICĂ Pentru a defini “oferta turistică” este esenţială departajarea sa conceptuală de “producţia turistică”, necesitatea determinată de specificul industriei turistice. Cadrul, potenţialul natural şi antropic, echipamentul de « producţie » al serviciilor turistice, masa de bunuri materiale (alimentare, industriale) destinat consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţiile specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare (preţ, facilităţi) formează oferta turistică. Ansamblul de servicii care mobilizează forţa de muncă, echipamentul de producţie şi bunurile materiale care se materializează într-un consum efectiv în cadrul unei ambianţe specifice, reprezintă producţia turistică. Relaţia oferta turistică – producţie turistică este marcată de următoarele particularităţi, comparativ cu aceeaşi relaţie de pe piaţa bunurilor fizice : a)Producţia turistică poate fi cel mult egală cu oferta ; b)Oferta turistică există şi independent de producţie, în timp ce producţia turistică nu se poate realiza în afara ofertei ; c)Oferta de bunuri materiale nu se poate detaşa de existenţa unei producţii ; d)Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producţiei turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producţiei respective ; e)Oferta turistică este fermă – există atâta timp cât există elementele ce o compun ; producţia turistică este efemeră, există cât timp se manifestă consumul, încetează o dată cu încheierea consumului ; Această relaţie particulară între oferta turistică şi producţia turistică evidenţiază rolul primordial al ofertei ca sursă a producţiei turistice, dar şi rolul producţiei ca mobilizator al ofertei. Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă complexitatea sa. Aceasta se referă la structura ofertei, cât şi la structura producţiei şi a

4

producătorilor de turism. Elementele componente ale ofertei pot fi grupate în două categorii : a)Elemente atractive, compuse din resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice, având o importanţă relativă în timp şi spaţiu în cadrul ofertei turistice; b)Elemente funcţionale, compuse din echipamentul şi serviciile care fac posibilă desfăşurarea producţiei turistice ; Fiecare din componentele celor două categorii de elemente prezintă, o mare diversitate de materializări. Astfel, echipamentul de primire, respectiv cazare, este format din hoteluri, moteluri, reşedinţe secundare, pensiuni, camping, sate de vacanţe etc. Oferta turistică poate fi clasificată în funcţie de motivaţia dominantă a consumatorilor în patru mari grupe : a) Oferta turismului de vacanţă : turism balnear, turism sportiv, turism recreativ, familial ; b) Oferta turismului cultural: turismul de studii, turism religios ; c) Oferta turismului de afaceri ; turism de congrese ; d) Oferta turismului pentru îngrijirea sănătăţii : turismul de tratament ; Fiecare dintre ofertele turistice enumerate aparţine unei pieţe individualizate pe plan cantitativ şi calitativ, de gradul de dezvoltare economică al ţării căreia îi aparţine şi de factorul uman şi natural specific, ce reprezintă cadrul de materializare al producţiei turistice. Ofertanţii de produse turistice sunt prestatori sau « fabricanţi » ai diferitelor produse şi prestaţii, întreprinderi din sectorul comercial, touroperatori, asociaţii şi organisme cu vocaţie socială, diferite organizaţii teritoriale. Alături de specializarea producătorilor, specificul domeniului turistic imprimă şi un caracter ocazional acestei profesiuni. Aceasta presupune existenţa predominantă a unor întreprinderi mici şi mijlocii în majoritatea activităţilor turistice. Fragmentarea profesiei turistice nu exclude însă formarea unui sector integrat sau a unor grupări profesionale. Totodată, se manifestă în ultimul deceniu şi o tendinţă de centralizare şi concentrare a ofertanţilor de turism pe domenii de specialitate. O a doua caracteristică a ofertei turistice este reprezentată de rigiditatea sa. Această rigiditate se poate analiza pe multiple planuri, cum ar fi : imobilitatea ofertei şi producţiei turistice care, pentru a fi consumată, presupune deplasarea consumatorului şi nu a produsului ; imposibilitatea stocării ofertei, deci a adaptării cantitative a ofertei la nivelul cererii. Rigiditatea ofertei decurge şi din imposibilitatea adaptării sale la variaţiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice şi la modificările calitative ale cererii determinate de diversificarea motivaţiilor, apariţia de noi 5

mobiluri şi interese. Acest ultim aspect are consecinţe importante asupra eficienţei şi riscurilor investiţiilor în oferta turistică. Potenţialul turistic al României este considerat foarte bogat şi foarte variat. Ceea ce atrage turistul sunt în special elementele de relief. În zona montană cele mai importante sunt lacurile glaciare şi principalele izvoare de apă minerală. Zonele cu arbori foarte rari şi cu o faună specifică şi interesantă fac obiectul unor excursii pentru vizitare. Produsul turistic reprezintă o seamă de servicii care se asigură pentru a satisface consumatorii. Întotdeauna produsul turistic devine o marfă. Produsul turistic trebuie să satisfacă gusturile eterogene şi complexe ale consumatorilor, consumul acestuia fiind determinat de o motivaţie personală. Procesul de producţie şi de consum se suprapun în timp şi spaţiu, produsul turistic neputând fi stocat. II.2. PROMOVAREA TURISTICĂ A ZONEI Delta Dunarii este cea mai mare rezervaţe de ţnuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunarii, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei. 1. Aşezarea geografică Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim Sinoe 5.050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafaţă de 2.540 km². Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe. Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m². Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării. 6

Cursul braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

2. Scurt istoric Primele atestări arheologice privind locuirea Deltei Dunării datează din epoca bronzului şi se referă la movilele funerare de la Murighiol şi Chilia Veche - punctul "Ciorticut" (Dracusor). Pentru sfârşitul primei epoci a fierului (sec. VI-V a.Chr.) există dovezi că erau locuite grindurile Caraorman şi Letea (cercetări făcute în punctele "Beresche" şi "Somova"), locuire care continuă şi în a doua epocă a fierului. Cercetările de suprafaţă efectuate în zona Caraorman evidenţiază existenţa unui punct de tranzit grecesc care funcţiona în secolele V-III a.Chr. Apollonios din Rhodos, care a trăit în sec. III a.Chr., în poemul sau epic "Argonauticele", face referiri interesante asupra unei insule triunghiulare, cuprinse între braţele Dunării şi numită după bogaţia în pini marini - insula Peuce. Aceeaşi informaţie este transmisă şi de Pseudo-Scymos în "Periegesis" (sec. III a.Chr.). Acesta menţionează mulţimea de păsări domestice care populează insula locuită de traci şi de bastarni veniti din alte părţi. Săpăturile arheologice de la Cetatea Halmyris au relevat o continuitate de locuire din sec. al IV-lea a.Chr. pâna în sec. al VII-lea p.Chr. De asemeni, pe malul unui canal ce leaga azi bratul Sf. Gheorghe de lacul Razelm au fost descoperite vestigiile ultimei fortificatii romane de pe limesul dunarean spre mare (sec. II - VI p.Chr.), cu turnuri exterioare si zid de incinta. Cercetărilor arheologice din Delta Dunării confirmă prezenţa omului în această zonă, care din antichitate până în epoca modernă a constituit nodul unor artere de largă circulaţie prin care populaţia locală a avut un contact permanent cu civilizaţiile mult mai avansate. Descoperiri din epoca romană şi medieval timpurie (sec.VIII-X) s-au facut pe grindul Letea în punctele "Gradina lui Omer" şi "Salistea lui Trisca"; pe grindul Caraorman, în punctul "La Zaitova"; pe teritoriul comunei C.A.Rosetti în punctul "Salistea lui Cârlan"; în satul Periprava în punctul "Capul Ghiolul Nebunu"; în satul Cardon în punctele "Salistea Târla Popii" şi "Târla Rosie". Gurile Dunării, intens exploatate pentru trafic comercial şi navigaţie, dar şi ca bogăţii naturale, au constituit pentru Bizant obiectiv de activitate predilectă. Aici s-au dezvoltat oraşe importante: Lykostomion unde avea sediul flota bizantină şi Periaslavet-ul care ne este înfăţişat cu ocazia cuceririi sale de către Sviatoslav al Kievului, în 968, drept un mare centru 7

comercial către care converg cele mai importante şi numeroase drumuri, aici aducându-se pentru schimb: aur, ţesături, vin şi tot felul de fructe din Grecia, argint şi cai din Cehia şi Ungaria, blanuri, ceara, miere şi robi din Rusia. Cronicile bizantine, hărţi medievale sau portulane folosite de genovezi, menţionează în zona Deltei mai multe localităţi. Acestea sunt: Sancti Georgi (Sfântu Gheorghe), Donavici (Dunavat), Proslavita (Nufaru), Solina (Sulina), Licostomo (Chilia etc. În unele din acestea s-au efectuat cercetări arheologice, care confirmă informaţiile oferite de izvoarele scrise. Astfel, cercetările arheologice au evidenţiat pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe, în zona localităţii Nufăru, existenţa unui important centru de tip urban din secolele X - XIV, adăpostit de zidurile unei fortificaţii ridicate a fundamentis (din temelii) de către bizantini la sfârşitul secolului al X-lea. Pe malul opus al Dunării, la Ilganii de Jos, au fost identificate urmele unei fortificaţii de epoca romană. La sfârşitul sec. al XIII-lea şi începutul sec. al XIV-lea, Chilia (Chilia Veche) este amintită în documente ca important centru al tranzacţiilor comerciale ale negustorilor genovezi. Oraşul bate monede, numite "asperi boni argenti et spendibilis de Chilii". În secolele XVI - XVII, prin porturile dunărene Tulcea, Chilia, Bestepe , cât şi prin porturile pontice se trimiteau regulat la Istanbul mari cantităţi de produse agricole din interiorul Dobrogei. Izvoarele otomane menţionează, în afara cerealelor (grâu, orz, secara), animale (oi, vite cornute), produse alimentare (brânză, untură, seu, miere, vin), peste şi produse din peşte, legume, fructe, materii prime (lemn, fier). Se comercializau aici şi produse meşteşugăreşti (stofe, încălţăminte, mătase de Brusa, covoare, blanuri din Rusia, piei, obiecte de marochinarie etc. De asemeni, şi sursele documentare din secolul al XVIII-lea, prezintă o Deltă bogată în produse, cu centre comerciale ce aprovizionau Istambulul, cetăţile marginaşe şi armatele expediţionare otomane ce treceau prin Dobrogea. În secolul al XVIII-lea, Dobrogea a devenit teatrul de desfăşurare al operaţiunilor militare, prin care se finalizau etapele succesive ale conflictului de lungă durată ruso-austro-turc, cunoscut în istorie sub numele de "criza orientală". În urma acestor razboaie, atât Austria, cât şi Rusia câstiga libertatea de navigaţie pe Dunăre, Marea Neagră şi în oraşele-porturi de la gurile Dunării. Astfel, spaţiul geografic în care se afla Delta, a căpătat o importanţă de prim rang. Între 1806 - 1812 s-a desfaşurat războiul ruso-turc, în urma căruia hotarul dintre Rusia şi Imperiul Otoman a devenit bratul Chilia; ulterior, deşi stapână pe gurile Dunării în baza tratatului de la Adrianopol (1829), 8

deoarece Rusia nu s-a îngrijit de întreţinerea navigaţiei în acest sector s-a hotarât înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării - C.E.D. (1856), fapt ce a adus după sine lucrări importante de amenajare a navigaţiei între Isaccea şi Sulina. După intrarea Dobrogei în cadrul Imperiului Otoman, documentele atestă că în Delta se menţin locuitori români, cu nume ca: Mihnea, Stefan, Bogdan, Mihail - pescari din Chilia, înscrişi cu plata dijmei de pescuit, în registrele "amilului" (perceptorului), din 1505. Denumirile înregistrate în hartile şi documentele, îndeosebi turceşti defterele secolelor XV - XVII, tapiuri - acte de posesiune din secolul al XIXlea, confirmă existenţa unei numeroase populaţii autohtone de agricultori, păstori, crescători de vite, pescari, meşteşugari şi negustori, care au dat nume româneşti, unele foarte expresive şi caracteristice, aşezărilor, cursurilor de apă, dealurilor, ostroavelor, lacurilor, iezerelor şi grindurilor din Deltă. Coroborate cu alte izvoare, aceste documente confirmă realitatea istorică a vechimii şi stabilităţii populaţiei autohtone - românii, în Delta Dunarii. Unele mişcări de populaţie duc la întemeierea unor noi aşezări sau la schimbarea profilului etnic al unor zone. Astfel, turcii au retras o parte a populaţiei din deltă dincoace de fluviu, în colţul Dunavatului şi în felul acesta românii din Chilia pun temeliile satului Bestepe. După anul 1829, populaţia turcă părăsind localităţile situate în zona braţului Sfântu Gheorghe pentru sudul Dobrogei, aşezări ca Murighiol, Mahmudia, Colina, Bestepe, sunt locuite în mare parte de români veniti aici din Moldova si Basarabia. Numeroase localităţi din zona lacului Razim, părăsite de populaţia turco-tătară, sunt repopulate de bulgari. Amenajarea bratului Sulina de către Comisia Europeana a Dunării (după anul 1856) impulsionează activitatea comercială şi de transport pe acesta, concomitent cu diminuarea celei de pe braţul Chilia şi duce la o creştere numerică a populaţiei cu locuitori proveniţi din Moldova şi Muntenia, când, de altfel, iau fiinţă o serie de localităţi - Ilganii de Sus, Partizani/Regele Carol I, Crisan/Carmen Silva, Floriile, Torba Goala, Ceamurlia, Vulturu, Stipoc/Regele Ferdinand, Mila 23 - în special pe canalul Sulina. Numeroşi călători străini amintesc în cronicile lor de prezenţa la tot pasul a aşezărilor locuite de "moldoveni". În 1876 Elisée Reclus, în harta etnografică a Dobrogei, care însoţeşte tratatul sau de geografie, arată că dinspre Cernavoda pâna la Marea Neagră populaţia malului drept al Dunarii, inclusiv Delta Dunarii, este în majoritate formată din români. 3. Populaţia

9

Populaţia Deltei are un mod de viaţă neschimbat de secole. Implantarea umană discretă a permis supravieţuirea uimitoarelor ecosisteme din Deltă. Intinderea mare a apei explică numărul mic al locuitorilor (in jur de 22000 de locuitori), cu toate că sporul natural este mult peste media ţării (7-8‰). Mobilitatea teritorială cunoaşte deplasări definitive şi deplasări temporare pentru lucru, studii etc. Populaţia Deltei este grupată în 15 localităţi rurale şi două oraşe: Tulcea şi Sulina. Tulcea reprezintă poarta de intrare în Deltă, oraş cu puţin sub 100 000 de locuitori, construit pe locul aşezării geto-dace Aegyssus, datat acum 2 600 de ani, menţionat cu actualul nume în 1595 pe harta lui Paolo Giorgici. Este un oraş cu funcţie navală, industrială şi turistică. Sulina: cel mai estic oras al ţării, situate la gura braţului Sulina, oraşul românesc cu cea mai mică altitudine (3.5m), port de intrare a vaselor maritime pe Dunăre. II.2.A. POTENTIALUL TURISTIC NATURAL 1. Relief Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare. Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri şi forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafeţe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniş de ape: braţe de fluviu, canale şi gârle, punctată de lacuri şi japşe. Diferenţele de altitudine, faţă de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor şi -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre. (Coteţ P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996) Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice şi anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafaţă de 4.250 km2, aflată între braţele fluviului,şi zona complexului Razim, cu o suprafaţă de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe braţele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială şi delta maritimă. Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafaţa totală a deltei şi se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea şi Caraorman, pe linia Periprava (pe braţul Chilia) – Crişan (pe braţul Sulina) – Ivancea (pe braţul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perişor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărţită în mai multe unităţi naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Şontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matiţa-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, 10

Ostrovul Tătaru, Ostrovul, Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roşca-Buhaiova, Lunca TulceaMurighiol şi Depresiunea Dranov-Dunavăţ, etc. Delta maritimă ocupă mai puţin de 35% din suprafaţa Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crişan-Ivancea-Crasnicol-Perişor. În această subregiune, ca şi în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv şi negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. 2. Clima Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spaţiile acvatice plane şi foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetaţie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Această suprafaţă activă reacţionează faţă de radiaţia totală recepţionată şi de circulaţia generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiaţia totală variază între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă şi un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcţie de intesitatea activităţii centrilor barici principali se instalează condiţii specifice de vreme : zile de iarnă blânde (când activează centrul baric nordest european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acţionează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde şi uscate (când acţionază anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacţionează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei). Durata de strălucire a soarelui este mare, media multianuală fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafaţa deltei. Mediile multianuale indică creşterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială (Gorgova), de 10,96 C, pe ţărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Mării Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C. Amplitudinile medii zilnice reflectă diferenţele mari datorate naturii suprafeţei active: la Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) şi un minim de 3,8 C (în decembrie), la Sulina între 2,8 C (în iulie) si 1,4 C (în noembrie), iar la staţia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în decembrie si februarie). Sumele anuale ale temperaurilor medii zilnice efective se apropie de 1600 C. Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala relativă a aerului variază iarna între 88 84% la Gorgova şi 89 85% la Sulina şi Sfântu Gheorghe, iar vara, între 69 71% la Gorgova şi 77 - 80%, la Sulina si Sfântu Gheorghe. Precipitatiile 11

sunt reduse cantitativ si scad de la vest spre est datorită efectului suprafeţei active specifice deltei, precum şi al Mării Negre. La intrarea în Delta Dunarii (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie multianulă a precipitaţiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360mm. În cea ma mare parte a deltei cad între 350 si 400 mm ploaie, iar pe litoralul deltaic şi cea mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm. Stratul de zapadă este subtire şi se menţine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.Asemenea situaţii s-au petrecut în anii 19281929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele marii lângă ţărm au îngheţat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerari de vânt înregistrându-se iarna si în sezoanele de tranzitie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spatiul Deltei Dunarii. La intrarea în delta, la Tulcea, mediile pe 90 ani releva ca sunt 142 zile de vara si 60 zile de iarna, iar primaverile au durata aproape egala cu toamnele. La Sulina aceleaşi medii multianuale indică 145 zile de vară şi numai 15 zile de iarnă, iar primăverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83 zile). 3. Hidrografia Principalele cursuri de apă sunt cele 4 braţe de vărsare ale Dunării în mare. Chilia este cel mai nordic braţ şi cel mai activ, cu două grupări de ramificaţii şi o microdeltă proprie. Lungime: 105 km până la Periprava; lăţime maximă: 1.000 m; adâncime maximă: 39 m. Transportă cca 60% din totalul apelor fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,56. Navigaţie de interes local. Tulcea este braţul care se întinde între Chilia şi Sf. Gheorghe (pe malul drept, oraşul Tulcea). Lungime: 19 km; lăţime maximă: 300 m; adâncime maximă: 34 m. Transportă cca 40% din apele fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,40. Cale principală de navigaţie. Sulina este cel mai scurt, mai drept şi mai amenajat braţ de vărsare. Lungime: 64 km; lăţime maximă: 250 m; adâncime maximă: 18 m. Transportă cca 22% din apele fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,03. Canal de trafic fluvio-maritim (la adâncimea minimă obligatorie de 7,32 m, pot circula nave de 7.000 t). Sf. Gheorghe - cel mai cechi braţ de vărsare a Dunării în mare. Lungime: 64 km; lăţime maximă: 550 m; adăncime maximă: 26 m. Transportă cca 22% din apele fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,60. Navigaţie de interes local. Reţeaua hidrografică secundară a Deltei Dunării are, în linii mari, 4 componenete: sahale (foste braţe ale Dunarii, în curs de colmatare), garle 12

(sahale de mici dimensiuni), canaluri (sahale rectificate şi dragate), periboine (spărturi de litoral, guri pe unde se face schimb de ape). Se alatură acestora formaţiunile de natură depresionar-lacustră simple: ghioluri (adancime 0,50-3 m), limanuri (la gura unor mici rauri), lagune (vechi golfuri marine), mlaştini (ape puţin adănci, pot seca), japse (ape de la viituri) şi complexe: lacuri depresionare (Padina, Sontea, Furtuna, Dranov, Matita, Obretin etc.). Hidrografia Deltei cuprinde totodată cordonul litoral corespunzător, zona maritimă situată în lungul ţărmului, lată de 10-15 km, cu o adâncime mai mică de 25 m, influenţată de vărsarea apelor dulci. 4. Flora Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor(stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumãriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurãtor, ulm, plante agăţătoare. 5. Fauna Delta Dunării adaposteşte 98% din faună acvatică a Europei - peste 3400 de specii, multe din ele fiind unice în lume, lepidoptere acvatice şi de moluşte gasteropode de Europa şi tot aici îşi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra şi Felis silvestris. Amfibienii sunt reprezentaţi prin 2 specii de caudate şi 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea şerpi (4 specii). Peştii sunt prezenţi prin 65 specii, cei mai mulţi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Între aceştia din urmã, sturionii şi scrumbiile au rol important, atât ştiintific, cât şi economic. Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltã şi care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primãvara. Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii şi trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei 13

este format din 75 specii a cãror viaţă este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci, lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre raţe, gâşte, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii cosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, cormorani si stârci. In pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar . Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare, populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul. O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui. Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. În Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare.Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea. Dintre centrele turistice ale Deltei Dunării amintim : Maliuc (cu amenajări pentru agrement), aşezările pescăreşti: Pardina, Chilia Veche (baza pentru agrement). Ofertele de cazare din aceasta zonă sunt variate, pensiunile din zonă oferind servicii care sunt unice in ţară cum ar fi : cazare şi masa, mâncăruri tradiţionale, oferte de excursii în Delta Dunării cu vaporasul sau cu barca sau alte servicii specifice locului. 14

6. Rezervaţii in Delta Dunării Prin HG nr. 953 din 27 august 1990, Guvernul Romaniei a declarat Delta Dunării "rezervaţie a biosferei". Pe fondul rezervaţiilor principale şi secundare existente, determinate de necesitatea conservării procesului natural de evoluţie, ocrotirii faunei şi a florei, au fost precizate incinte strict protejate cu o suprafaţă de circa 50.000 ha. Rezervaţii Roşca - Buhaiova - Letea, puncte de reper ale perimetrului celor 12.000 de hectare localizate în depresiunea Matita din nordul Marelui M (bratul Sulina). Lacul Roşca, Merhei şi o îmbinare de ghioluri, mlaştini stuficole, plauri gazduiesc mari colonii de pelicani, egrete, stârci, ţigănuşi, lopătari. Sacalin - Zatoane se intinde în sudul comunei Sfantul Gheorghe pe cca 21.000 de hectare limitrofe litoralului. Este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăştinoase, ape fluviale şi salmastre, bălţi nisipite, stuf, travesrate de dune paralele. Lacurile Zatoane, în special, sunt locuri de pasaj, de popas şi de clocit pentru lebedele mut, stârcii albi, roşii şi galbeni, ţigănuşi, lopătari. Periteasca - Bisericuţa - Gura Portiţei continuă spre sud rezervaţia precedentă, cu peste 4.000 de hectare. Se individualizează prin grinduri uscate scăldate de apele mării ori ale lacului Razim, prielnice mai cu seamă existenţei păsărilor de ţărm cu saratura şi celor în pasaj. În total sunt nominalizate 18 zone strict protejate. Se adaugă celor de mai sus Răducu (2.500 ha), Nebunu (115 ha), Rodundu (228 ha), Potcoava (652 ha), Vătafu-Lunguleţu (1.625 ha), Caraorman (2.250 ha), SărăturiMurighiol (87 ha), Erenciuc (50 ha), Belciug (110 ha), Popina (98 ha), Capul Dolosman (125 ha), grinduri Lupilor (2.075 ha) şi Chituc (2.300 ha), IstriaSinoie (400 ha). II.2.B. POTENTIALUL TURISTIC ANTROPIC 1.Potenţialul cultural istoric, cu numeroase vestigii arheologice, constituie un argument în favoarea protejării acestui ţinut unic din România şi chiar din Europa. Cetăţi, case memoriale, monumente, muzee. Cetatea Medievală de la Enisala : Ruinele fortareţei medievale se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal care domină zona lacurilor Razim şi Babadag. Situl arheologic Orgame – Argamum: cetate situată în apropierea localităţii Jurilovca, pe Capul Dolosman. 15

Fortificaţia Romană - Babadag: situată la 5 km nord de Babadag. Cetatea Noviodunum - Isaccea: cetatea este situată pe malul drept al Dunării, in locul numit Pontonul Vechi, în apropierea oraşului Isaccea, la cel mai important punct de trecere al fluviului. Cetatea Garvan-Dinogeţia: Numele cetăţii este pomenit de către Ptolomeu, apoi în Itinerarium Antonini şi Notitia Dignitatum, având origine getică. Cetatea Halmyris - Murighiol: Situat la aproximativ 2,5 km est de comuna Murighiol şi aproximativ 3 km de Dunăvăţul de Jos. Cetatea Troesmis – Turcoaia : se aflată în nord-vestul Dobrogei, situată pe malul braţului Macin al Dunării, în dreptul localităţii Turcoaia, la o distanţă de 3 km de aceasta. Cetatea Arrubium –Macin : se situează pe teritoriul oraşului Măcin în partea de nord-vest. Enisala-Gospodaria Ţaranească “In Situ”: gospodăria “in situ” este situată pe şoseaua principală a localităţii Enisala în partea centrală a satului. Cerna - Gospodaria şi Expoziţia Memorială: obiectivul muzeal este situat în mijlocul localităţii Cerna, peste râul Cerna. Casa Panaghia – Babadag : casa Panaghia este situată în localitatea Babadag Cetatea Aegyssus – Tulcea: situată pe Dealul Monumentului, în partea estică a oraşului Tulcea. Cetatea Salsovia - Mahmudia: amplasată pe un promontoriu la baza căruia se află braţul Sfăntul Gheorghe. Cetatea Beroe - Ostrov : situată pe malul Dunării, la 3 km sud de Com.Ostrov. Cetatea Ibida - Slava Rusa : situată la marginea de vest a satului Slava Rusa, pe valea pârâului Slava. Cetatea Proslavita - Nufaru: situată pe malul drept al braţului Sfântul Gheorghe, în comuna Nufăru. Geamia turcească şi Mormântul lui Ali Gaza-Pasa - Babadag: monument istoric şi de arhitectură religioasă situat în centrul oraşului Babadag. Monumentul Paleocrestin - Niculitel : monumentul paleocrestin din Niculiţel se află situat în zona de nord-est a localităţii, la poalele dealului Piatra Roşie. Lângă cetatea Garvan-Dinogeţia la sud de capul dealului Bugeac, a fost ridicat la sfârşitul sec. XIX, de către regimentul Riazan un monument comemorativ închinat primilor eroi români căzuţi în timpul războiului de Independenţa, în luptele pentru eliberarea Dobrogei. Smardan - Monumentul : în comuna Smârdan, pe malul Dunării pe locul unde a fost scufundat în 1877 monitorul “Duba-Seify” de către 16

marinarii de pe Şalupa “Rândunica” a fost înălţat în 1894 şi refăcut în 1977 un monument comemorativ închinat vitejiei acelui grup de români în lupta generală pentru independenţă. Monumentul a fost refăcut. Farul din Sulina: reper intern al oraşului Sulina, farul este situat la 2,5 km distanţă de malul actual al Mării Negre. Geamia catedrala "Azzizie" - Tulcea: situată pe strada 14 Noiembrie, Tulcea. Monumentul Independenţei - Tulcea: situat în Parcul Monumentului, Tulcea. Biserica Sfântul Atanasie - Niculiţel: un monument istoric şi de arhitectură religioasă, unul dintre cele mai vechi lăcasuri de cult de la noi din ţară. Bisericuţa Sfântul Gheorghe: un monument istoric, situat în apropierea centrului oraşului Isaccea. Muzeul Deltei Dunarii, Tulcea - cuprinde urmatoarele secţii: Ştiinţe naturale (infăţişează flora, fauna Deltei; include un acvariu ce prezintă diferite specii de peşti din Delta Dunării dar şi exemplare exotice);istorie şi arheologie (valoroase exponate privind trecutul zonei);etnografie şi artă populară, artă plastică (include o colectie grafică modernă şi contemporană). Casa memoriala "Panait Cerna", Cerna - aici s-a născut, a copilărit Panait Cerna, poet cu o rara sensibilitate, adanca reflexie (1881-1913). 2.Socio-economic. Biroul Dunarii initiaza si organizeaza activitati economice în parteneriat cu organisme similare din orasele riverane la Dunare, elaboreaza strategii privind promovarea industriei, economiei. Organizeaza în parteneriat national / international misiuni economice, întocmeste si elaboreaza proiecte pentru atragerea finantarii interne si externe în colaborare cu Organizatiile nonguvernamentale si alte organisme specifice. Odată cu declararea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (1990) a fost înfiinţată şi instituţia pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al Rezervaţiei, precum şi pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice de pe teritoriul RBDD - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD). Conform Legii 82/1993 cu modificările şi completările ulterioare, ARBDD este o instituţie publică în subordinea Ministerului Mediului. Obiectivele principale urmărite de ARBDD în gestionarea ecologică a teritoriului rezervaţiei sunt: •

conservarea şi protecţia patrimoniului natural existent; 17

• •

promovarea utilizării durabile a resurselor generate de ecosistemele naturale ale rezervaţiei; reconstrucţia ecologică a zonelor degradate de impactul activităţilor umane.

Societăţi de turism.Cazare: Hoteluri: o Pensiuni turistice o Pensiuni ANTREC o Hoteluri plutitoare o Campinguri, sat de vacanţă o Tabere şcolare 2. Ambarcaţiuni pentru excursii în Delta Dunării 3. Agenţii de turism o

3.Etnografie si folclor in Delta Dunarii. Cel care inlesneşte cunoaşterea fenomenului etnografic este ţăranul roman, purtătorul de cultură şi creatorul acesteia. El este purtătorul costumului popular, al datinilor şi obiceiurilor, el făureşte obiectele ce intră in randul valorilor de creaţie populară. Gama aspectelor etnografice care ar trebui să reţină atenţia turistului este vastă: de la structura vastă a aşezării, tipul de gospodărie, detalii specifice de arhitectură, interioare la uneltele de muncă ale ocupaţiilor caracteristice locului, la portul popular, obiceiuri şi datini. Adesea aceste valori etnografice prezintă interes tocmai pentru că pot fi cunoscute direct langă sau de la realizatorii lor. Fiecare zonă etnografică are trăsăturile reprezentative din viaţă, cultură şi civilizaţia localnicilor. Dansul Căluşarilor vine din negurile timpului, fiind de origine precrestină. Dansul a fost legat ca origine şi de străvechiul cult al Soarelui. Dansul Căluşarilor se practică in sudul ţării, dar si in Moldova de Rusalii. Cu toate că de Rusalii se sărbatoreşte Pogorarea Sfantului Duh, romanii i-au asociat acestei sărbători şi semnificaţii magice. De Rusalii se sărbatorea in trecut Rozalia, sărbatoarea trandafirilor. Folclorul reflectă puternic evenimentele istorice, astfel cantecul ţăranului roman a fost oglinda sufletului, a vieţii sale cu bucurii şi tristeţi. In doine el cantă pădurea, dorul, durerea, mila, nostalgia, speranţa, decepţi, dorinţa de libertate. Colindele sunt tot aşa de vechi ca şi doinele. Poartă cu ele increderea in fapte bune, in omenia şi ospitalitatea romanească. Folclorul dispune de o impresionantă mulţime de cantece, colinde, urări din care reiese filosofia populară asupra existentei. Ele au fost invaţate şi 18

interpretate la sate cu o seriozitate şi gravitate de ritual (sorcova, pluguşorul, urările de "Anul Nou" şi Crăciun) Colindele şi toate tradiţiile sărbatorilor, la fel ca şi doinele şi baladele işi au sursele de inspirţie in viaţa omului de la sate trăit in mijlocul naturii, cu necazurile şi bucuriile sale.

STUDIU DE CAZ : excursie în Delta Dunării

Traseul este: Tulcea (port) - Braţul Sulina – Maliuc - Mila 14 - Canalul Crişan Canalul Caraorman - Mila 14 - Dunărea Veche - Mila 23 - Canalul Olguţa - Lacul Fortuna - Lacul ăaclaneşti - Canalul Şontea - Lacul Nebunu - Lacul Meşter - Lacul Lung - Canalul Mila 35 - Braţul Tulcea Tulcea (port). Acest traseu se efectuează numai pe apă iar distanţele sunt strict orientative şi este efectuat destul de frecvent deoarece include majoritatea categoriilor de atracţii turistice. De la Tulcea-port se trece, prin canale mai mici şi lacuri, în braţul Sulina, care este parcurs prin Maliuc, Mila14 si până dincolo de Crişan, apoi urmează Canalul Caraorman unde vom întalni mai multe lacuri, se revine din nou la Mila 14 unde apoi, se intră pe Dunărea Veche atingând aşezarea de la Mila 23. Urmează Canalul Olguţa si Canalul Fortuna, urmate de alt rand de lacuri pana la Mila 35, iar în sfârşit se ajunge in Braţul Tulcea-Tulcea port. Durata excursiei se calculează din momentul plecării până în momentul sosirii la pensiune . Această excursie se desfăşoară pe o durată de aproximativ 13 ore cu vaporaşul. Pe intreg parcursul calatoriei, băuturile alcoolice şi răcoritoare se vor găsi la bordul navei contra cost. Realizarea traseului Plecarea se va efectua la ora 07:00 din Tulcea, vechiul port dunărean, care este aşezat ca un amfiteatru, înconjurat din trei părţi de înălţimi ce coboară spre Dunăre. Pe intreg parcursul calatoriei, băuturile alcoolice şi răcoritoare se vor găsi la bordul navei contra cost. Prima parte a acestui segment de traseu se defăşoară pe braţul Sulina - oraş, principala localitate de la gurile Dunării, care în urma adânciri 19

şi corectări unor meandre, este folosit cu predilecţie pentru navigaţie. În urma acestor lucrări care au avut loc între 1862 şi 1902, lungimea braţului a scăzut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apa scurs s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 de m, iar cea maximă de 18 de m, locuinţele pescarilor se înşiruie pe o lungime de circa 7,5 km. Maliuc, comună situată pe ostrovul cu acelaşi nume, pe malul stâng al Dunării, staţiune de cercetări stuficole, expoziţie de ştiinte naturale, ş.a. Ostrovul are ca suprafaţă 600ha si cca.600 de locuitori. Pentru obţinerea unor recolte sporite de stuf s-a pornit o amplă acţiune de fixare a nisipurilor pe grinduri, de ridicare a unor diguri, de amenajare a unor canale şi platforme tehnologice, pe care, primăvara, stau la adăpost de invazia apelor revărsate, stocurile de stuf, înainte de a fi tăiate şi transportate la Combinatul de Celuloza si Hârtie din Brăila. Pe malul stâng al Milei 14 vedem un obelisc comemorativ care evocă anul inaugurării canalului (1859). Tot pe acelaşi mal se găseşte şi cabana pentru vânători şi pescari Cherhana unde se face o oprire de circa 20 minute pentru vizitarea acesteia, taxă de intrare fiind de 10 lei. Apoi urmează restaurantul “Lebăda”, loc unde la fel se va face o pauza de o ora pentru a se servi tradiţionalul "peşte" al Deltei Dunării, meniul cuprinzand :avat, ştiucă, mamaliguţă si branză, preţul acestuia din urma fiind de 35 lei. Se continuă apoi drumul tot pe acest braţ, unde întâlnim aşezarea pescărească Crişan aflată la 22 km în amonte de Sulina si 48 de km de oraşul Tulcea, numit si "poarta Deltei", pe braţul de mijloc al Dunării ce se desparte în trei cursuri, el fiind cel mai nou sat şi punct de plecare spre Mila 23, Caraorman, Lacul Puiu, Lacul Roşu, pădurea Letea şi a celor mai multe trasee din Delta Dunării. Aici puteţi să vă întâlniţi cu peştii, păsările, oamenii Deltei Dunării, apele sale limpezi şi nesfârşite, stuf, ş.a. Locuitorii comunei sunt recunoscuţi şi apreciaţi pentru spiritul lor gospodăresc şi, in acelaşi timp, pentru ospitalitatea lor. Se ajunge apoi la canalul Caraorman care a fost finalizat la începutul anilor "80 şi făcea parte dintr-un proiect foarte ambiţios de transformare a Caraormanului într-un centru economic major pentru Deltă. Se dorea exploatarea pe scară largă a dunelor de nisip din apropierea satului. Pe un teren nisipos de origine marină s-a dezvoltat o pădure de stejari, al cărei nume Caraorman înseamnă în etimologia turcă Pădurea Neagră. Stejarii vechi, cu ramuri impunătoare şi vegetaţia bogată fac o umbra atat de deasa încat există locuri foarte întunecoase, care au dat numele pădurii (pădurea neagră), unde se găseşte cel mai mare stejar din Deltă şi care are o vârstă de 400 de ani şi o circumferinţa de 4.00 m. Urmează apoi trecerea prin Canalul Litcov şi canalul Iacob. Între intersecţia dintre aceste două canale, malul stâng este mai înalt şi fiind 20

adăpostit de sălcii atrage mulţi turişti care găsesc aici condiţii bune pentru instalarea corturilor, pescuitul oferind aici o şansă destul de bună pentru obţinerea unor capturi interesante de peşte. Unul din cele două canale, Crişan-Caraorman, duce spre cherhanaua Caraorman şi în continuare în Lacul Puiu şi Lacul Roşu, lacuri mari şi adânci, cu un important potenţial piscicol, iar canalul dintre ele, aşezat paralel cu direcţia de curgere a Dunării are un curent puternic, care oxigenează apa şi atrage foarte mulţi peşti. Pe malul lui se găseşte Satul de Vacanţa Roşu, ajungându-se apoi din nou la Mila 14. Se continuă apoi pe Dunărea Veche, aceasta din urmă fiind un braţ care se desprinde dintr-un curs de apă principal şi care se reuneşte cu acesta în aval. Mila 23 - sat de lipoveni cu o bucătărie tradiţionala specifică, sat intemeiat în dreptul milei turceşti 23 pe cursul vechi al Dunării, unde in afară de pescuit se găsesc şi locuri bune pentru vânat, în timpul pasajelor de toamnă şi de primavară, prezentând interes giştele, raţele mari, mijlocii şi mici, becaţinele şi lişiţele. Tot aici s-a născut Ivan Patzaichin, multiplu campion mondial şi olimpic. Se trece apoi prin Canalul Olguţa. Pe malul lui se observă o varitate de păsări: egrete, raţe, lişiţe, stârci galbeni, lebede şi ţigănuşi, chiar şi stoluri de pelicani şi lopătari. Vegetaţia abundă în nuferi albi şi galbeni şi minunate flori de "nu-mă-uita", loc unde se face o pauza de 20 minute pentru a se putea servi pe vaporas o mica gustare pusa la dispozitie de catre administratorul firmei, meniu alcatuit din: salata de cruditati si carne de rata salbatica, pretul fiind de 14 lei . Apoi ne indreptam spre sud pentru a putea intra in Canalul Fortuna, unde se află şi Lacul Fortuna, unul din cele mai mari lacuri din Deltă, cu o formă aproape circulară, cu maluri încărcate de vegetaţie, lebede, corcodei, lişiţe şi pelicani.

Dupa terminarea acestui mare lac al Deltei Dunării întâlnim Lacul Băclaneşti care atrage cele mai mari colonii de pelicani din această zonă datorită bogăţiei lui în peşte. Aici se pune la dispoziţia pescarilor amatori, timp de 25 minute, ustensile de pescuit (normale) şi vor avea ocazia cu puţin noroc să se delecteze de senzaţia firului întins pe canalele din imprejurimi. Ustensilele de pescuit şi momeala/pers. costând 8 lei, iar captura prinsa se va taxa in funcţie de cantitatea şi specia peştelui. Canalul Şontea este unul colector şi, spre deosebire de majoritatea celorlalte gîrle şi canale, are sens de scurgere dinspre est spre vest. Tot acest canal strabate o întinsa zonă stuficolă iar în lungul malurilor apa este acoperită de o bogată vegetaţie. Lacul Nebunu ( 115 ha ): Lacul este situat in complexul de lacuri Sontea - Fortuna şi este o zonă protejată de mică întindere. Motivul pentru care a fost pusă sub regim de protecţie este acela că asigură condiţii optime de reproducere pentru speciile de peşti caracteristice pentru astfel de lacuri de mică întindere şi cu adâncime redusă şi de asemenea asigură conditii de cuibărit în lunile de vară pentru diferite specii de raţe sau de alte păsări de apă. 21

Întâlnim apoi Lacul Meşter şi Lacul Nebunu unde aveţi posibilitatea de a filma şi fotografia diversitatea păsărilor, vestitelor lebede şi a peisajelor din împrejurimile lacurilor. Dupa traversarea lacurilor de mai sus menţionate se ajunge la Mila 35. În amonte de acest punct se deschide Canalul mila 35, care uneşte braţele Tulcea şi Chilia, iar pe acestea din urmă se ajunge la Chilia Veche. Apoi nu se mai face nici un fel de oprire pană la punctul de debarcare in Tulcea-port, trecându-se mai întai prin braţul Tulcea, braţ care se desparte în alte două braţe, Sulina şi Sfântul Gheorghe. Sosirea are loc la ora 20:00. Va multumim !

Analiza de preţ SERIA:SB BSE NR.556551 I.Denumirea excursiei : Delta Dunări-perlă a turismului românesc Perioada : 07.05.2010, grup 15 persoane II. Extras din program : Tulcea (port) - Braţul Sulina – Maliuc - Mila 14 Canalul Crişan - Canalul Caraorman - Mila 14 - Dunărea Veche - Mila 23 - Canalul Olguţa - Lacul Fortuna - Lacul Băclăneşti - Canalul Şontea - Lacul Nebunu - Lacul Meşter - Lacul Lung - Canalul Mila 35 - Braţul Tulcea - Tulcea (port). III. Beneficiar Andreea Marin, organizator grup S.C. DELTA S.R.L., tel/fax 0269/555.374 IV. Calculaţi preţurile de vânzare 22

Nr. crt 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

Articole de circulaţie

Elemente de cheltuieli Masă Transport Cheltuieli culturale Cheltuieli Cheltuieli directe ghid Cheltuieli şofer Alte cheltuieli Total cheltuieli directe Comision 5% Tva Total costuri Total preţ de vânzare

Data :07.05.2010 Întocmit : Luat la cunoştiinţă: (Organizator grup)

Elemente de calcul

Valoarea

35+14*15 15*120lei 1*10*15

Per turist 49lei 120lei 10lei

Total 735lei 1800lei 150lei

49+10

3,93lei

59lei

49

3,26lei

49lei

8*15

8lei

120lei

194,2lei 9,71lei 1,84lei 205,7lei 205,7lei

2913lei 145,6lei 27,66lei 3085,5lei 3085,5lei

5%*2913lei 19%*145.6

Încasări(felul şi nr. documentului) 1. Factură nr.21: 735,00lei 2. Factură nr.22: 1800,00lei 3. Factură nr.23: 150,00lei 4. Factură nr.24: 59,00lei 5. Factură nr.25: 49,00lei

CONCLUZII Părerea mea este că în prezent economia turismului este în plinǎ dezvoltare iar promovarea zonelor turistice din România este implicit. Aceastǎ lucrare aş putea spune că este una din economia turismului, este o lucrare în care promovează o zonǎ turisticǎ, în care se vinde propriuzis un produs. Activitatea de promovare turisticǎ se poate desfaşura şi pe plan naţional sau internaţional. Toate acţiunile promoţionale urmeazǎ o serie de paşi sau etape menite sǎ-l conducǎ pe turist în procesul de luare a deciziei de cumpǎrare. Înlǎnţuirea acestor etape formeazǎ ceea ce se numeşte un model comunicaţional. Conform acestui model, mesajul trebuie mai întâi sǎ atragǎ atenţia potenţialului client, apoi sǎ-i stârneascǎ interesul pentru produsul promovat şi dorinţa de a-l achiziţiona. După părerea mea pot spune că aceastǎ dorinţǎ trebuie sǎ fie suficient de puternicǎ pentru a-l determina pe client sǎ acţioneze în modul care îi este indicat în mesaj (sa meargǎ la agenţia de voiaj, sǎ telefoneze pentru a solicita o broşurǎ sau 23

pentru a rezerva loc la un hotel etc.). În general, un mesaj promoţional eficient conţine un astfel de îndemn la acţiune. Dacă în aceastǎ ultimǎ etapǎ turistul este satisfacut, existǎ şanse mari de a repeta cumpǎrarea (de a reveni la o destinatie, de a sta la acelasi hotel, de a merge din nou intr-o excursie organizatǎ de acelaşi turoperator etc.) Una din caracteristicile principale ale industriei turistice este ponderea relativ scǎzută a promovǎrii prin mijloacele de informare în masǎ (TV, radio, presǎ); în schimb, o importanţǎ deosebit de mare o au materiale promoţionale tipǎrite (broşuri, pliante, cataloage,afişe,etc.). Promovarea se poate face prin urmǎtoarele mijloace de comunicare: - publicitatea; - publicitatea directǎ; - promovarea vânzarilor; - relaţiile publice - vânzarea personalǎ. Obiectivul general al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este acela de a proteja şi conserva ecosistemele deltaice şi, cu precădere, de a păstra unele zone strict protejate pentru conservarea nealternată a naturii de aici, şi de aceea apare ca necesară (ca si alte domenii economice din delta), şi elaborarea unei strategii de dezvoltare a turismului în limitele de suport al naturii deltaice, dar şi ale comunitaţilor locale, adică de dezvoltare a ecosistemului, respectiv al unui turism durabil. Acest obiectiv general se poate realize prin urmatoarele directii: a) Conservarea naturii deltaice si a biodiversitatii, sub forma habitatelor şi a vieţuitoarelor din ele; b) Dezvoltarea economiei tradiţionale, inclusive a turismului, în contextual respectării mediului înconjurator şi a calitatii estetice a peisajului; c) Informarea eficientă a turistilor dublată de o educare ecologică şi formarea localnicilor şi a lucrărilor din turism (touroperatori şi prestatori de service); d) Realizarea unor relaţii turism-ecosistem în limite suportabile şi de durata prin realizarea urmatoarelor acţiuni:  Stabilirea “punctelor de intrare” a turiştilor în deltă, semnalizarea lor şi a unor puncte de informare şi control;  Semnalizarea obiectivelor majore de atracţie pentru turişti;  Stabilirea acceselor şi traseelor turistice care vor fi utilizate pentru turism; În concepţia de dezvoltare a turismului în Delta Dunării se au in vedere următoarele: 24

 Redefinirea activitaţii de turism, ca:forme de turism, mijloace de transport, căi şi spaţii de desfăşurare;  Restaurarea dar şi diversificarea formelor şi programelor turistice prin promovarea celor bazate pe principii ecologoce (turism stiinţific şi de cunoaştere, inclusive birdwatching – observarea păsărilor, foto şi cine-safari, agroturism, excursii, sejur pentru odihna, cura heliomarina, turism pentru tineret-expediţii, aventură) şi limitarea sau dirijarea celor lagate de pescuitul sportive şi vânătoare sportive;  Control şi dirijarea circulatiei turistice(monitorizare, amenajare de centre şi puncte de control si informare, marcarea şi semnalizarea zonelor strict protejate etc,);  Amenajarea, dotarea şi echiparea turistică specifica deltei (structuri turistice de primire de tip camping, dotări de agreement nautic şi sportive, nave nepoluante şi silenţioase etc.) Sugerăm ca, autorizaţia de intrare în deltă sa cuprindă urmatoarele date: numele turistului, domiciliul, familia, copii (daca este cazul); destinaţia(localitate sau un punct/areal);data intrării în deltă; durata sejurului;tipul acţiunii (excursii, sejur pentru odihnă, plajă, pescuit sportive, cunoaştere etc.); cazare:cort,casă particulară, hotel/camping; mijloc de transport utilizat; dotari: barcă (tip), aparat foto si film, unelte de pescuit. Desigur se pot cere şi alte date, dar acestea sunt esenţiale pentru a se evidenţial circulaţia turistică şi presiunea asupra ecosistemelor din Deltă.

CAPITOLUL III : BIBLOGRAFIE Manual technician turism clasa a XI, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2006 Economia turismului, Ioan Cosmescu, Editura Alma Mater 2002 Curs de dezvoltare durabilă în turism, Glăvan Vasile Glăvan Vasile, “Flora Deltei Dunarii. Cormophyta”, Editura Ceres, Bucuresti, 1994 Danescu Grigore, “Dictionarul geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, Bucuresti, 1896 Miclea, Ion, Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983 Radulescu, Adrian, Bitoleanu, Ion, “Istoria Dobrogei”, Ed. Ex Ponto, Constanta, 1998 Romanescu, Gheorghe, “Geneza si evolutia Deltei Dunarii”, Bucureşti, 1998 Analele Stiintifice ale Institutului National de Cercetare - Dezvoltare Delta Dunarii, Tulcea, 1993 - 2002, Editura Tehnica, Bucuresti 25

http://giconet.blogspot.com/2008/05/apel-pentru-salvarea-delteidunrii.html http://www.deltadunarii.info.ro/turistic/turistic.html http://ro.wikipedia.org/wiki/ http://www.caraorman.ro/ http://www.delta-dunarii.ro/

ANEXE

Lebede

26

Răsărit în Delta Dunării

27

Cormoran mare

Portul Tulcea

28

Aspecte etnografice în arealul Deltei Dunarii

29

Oamenii din Delta Dunarii

Kingfisher

30

Egrete de stuf

Nuferi albi

31