Del Juv [PDF]

Zitiervorschau

1. Formulaţi legăturile disciplinei „Delincvenţa juvenilă” cu alte ramuri de drept şi ştiinţe sociale. Dr. Penal- ambele se ocupă de fenomenul criminalității, dr penal se ocupă de aspectul juridic al criminalității, del juv are în acest domeniu un spectru mai îngust, studiind, doar infracțiunile comise de minori, cauzele, condițiile lor, apariția și evoluția acestora.Dr penal stabilește totalitatea sancțiunilor aplicate minorilor, pe când Del juv, pe langa sancțiunile aplicate minorilor, elaborează măsuri adecvate de prevenire și combatere a acestui fenomen. Dr procesul penal- studiază regulile de bază ale activități descoperire a infracțiunilor comise de minori și de tragere a lor la răspundere penală, pe când Del juv este interesată de dobândirea și prelucrarea datelor statistice deținute de orgenele juridice, de culegerea celor mai variate date despre fenomenul criminalității minorilor din activitatea de urmărire penala și de judecată. Criminologia- studiază fenomenul criminalității în general, iar del juv se ocupă de studierea doar a criminalității în rândurile minorilor. Criminologia studiază persoanliatea infractorului stablind multitudinea de factori și condiții care-l determină să comită fapte interzise de legea penală, pe când Del juv studiază personalitatea infractorului minor, componențele infracțiuni comise de cel mai des de minori, sacțiunile aplicate lor, precum și locurile de ispășire a pedepsei de către minori. Psihologia- oferă posibilitatea cunoașterii temperamentului carcterului minorului, factorii externi și interni care își pun amprenta pe formarea lui ca delicvent minor. Statistica- constituie una dintre cele mai importante surse de date referitoare la criminalitate ca fenomen social de masă, del juvenilă fiind interesată de date statistice referitoare la criminalitatea minorilor, numărul minorilor abandonați, numorul minorilor care au comis fapte interzise de legea penală etc. Pe baza datelor statistice există posibilitatea de a cunoaște starea, structura, dinamica criminalității minorilor întro perioadă determinată de timp, pe un teritoriu determinat. 2. Examinaţi activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite direcţionată spre combaterea delincvenţei juvenile. ONU sa preocupat mereu de elaborarea unor ansambluri minime de reguli susceptibile de apalicare minorilor delincvenți. Onu promovează un proces de reformă a dreptului penal în privința minorilor delicvenți- organizeaza congresul internațional pentru combaterea,prevenirea și tratamentelor delicvenților. 3. Descrieţi particularităţile probaţiunii pentru minori potrivit legislaţiei în vigoare a RM Probatio-perioada de încercare, iertare Statul trebuie să intervină pentru a asigura o justiție pretenoasa copilului, o justiție accesibilă, corespunzătoare vârstei, rapidă, adaptată și concentrată pe necestitățile și drepturile copilului, inclusiv pentru acordarea serviciilor de calitate presentițială, sentințială în comunitate, penintenciară și postpenintenciară. Presentițială-evaluarea psihosocială a personalității bănuitului, învinutlui,inculpatului Sentințială în comunitate-activități orientate spre reintegrarea socială a persoanlor liberate de pedeapsa penala prin asistență, consiliere,controlul comportamentului și supravegherea respectării obligațiilor impuse de instanță Penintenciară- activități socio-educative desfășurate în penitenciar și activități de pregatire pentru liberare din locurile de detenție. Postpenitenciară-acordare de asistență persoanelor liberate din locurile de detenție în scopul reintegrării lor în societate.

4. Determinaţi criteriile de clasificare ale victimelor minore. Victima completamente inocentă,ideală- nou nascutul victima a pruncuciderii Victima cu vinovăție redusă, prin ignoranță sau imprudență Victima egală în vinovăție cu infractorul-suicidul conștientizat,victima eutanasiei Victima mai vinovată decât infractorul-victima provocatoare care prin conduita sa incită autorul comiterea infracțiunii-victima prin imprudență,totalemnte responsabilă de accident Victima cu un grad mai sporit de vinovăție sau intergral vinovată-infractorul-victima unui act al legitimei apărări-falsa victimă care induce cu buna știință justiția în eroare,victima imaginară paronicii sau mitomanii 5. Definiţi „caracterul” ca coordonată psihologică a personalităţii delincventului minor. Caracterul exprimă un ansamblu de atitudini-valori, stabile, generalizate, determinate pentru o persoană, care se întemeiază pe convingeri puternice. Caracterul se formează pe parcursul vieții- este ca un stil de viață. Caracterul este o sumă de particularități individuale în raport cu relațiile pe care subiectul le înteține cu lumea exterioară și anume motivația, sentimentele ,convingerele, aspirațiile,idealurile,concepțiile despre lume și viață. Caracterul este nucleul personalității unde se concentrează întreaga individualitate psihică și morală a persoanei. 6. Analizaţi sfera comportamentului deviant. Comportamentul deviant al minorilor reprezintă ansamblul de acțiuni material sau simbolice săvârșite persistent, repetat sau continuu de către minor, de cele mai dese ori fiind considerate răspunsuri la frustările pe care trebuie să le facă față la interacțiunea cu mediul și care provoacă daune valori sociale. -un comportament devint provoacă daune reale individului însuși sau altor indivizi ai societății. -poate fi persistent, repetat sau prelungit -se manifestă prin cauzarea evaluării negative de către alții, adică prin sancționarea minorului 7. Evaluaţi constatările CtEDO în cauza Bouamar contra Belgiei. În cauza Boumar contra Belgiei, CUrtea a examinat legalitatea plasării unui minor într-o casă de arrest, cu titlu de măsură provizorie de supraveghere și anume imposibilitatea material de a găsi o persoană fizică sau o instituție care să-l primească pe Boumar, luând în calcul și comportamenul periculos al acestuia. Potrivit Curții se impune a fi luată în considerare necesitatea exercitării controlului asupra respectării regulilor și anume protejarea împotriva arbitrarului. 8. Definiţi noţiunea de „delincvenţă juvenilă” şi „criminalitatea minorilor”. Delicvență juvenilă- totalitatea faptelor ce constituie încălcare a normelor juridice (indifferent de caracterul penal al acestora), comise la un moment dat, într-un anumit mediu de către minori. Criminalitatea minorilor- totalitatea acțiunilor sau inacțiunilor, din punct de vedere penal, săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă anumită de timp, de către personae minori, care înca nu au atins majoratul.

9. Estimaţi influenţa factorilor exogeni asupra delicvenţei juvenile. Factorii externi au un rol decisive îl au familia, anturajul, școala și mediul social în care se dezvolută copilul. Familia- reprezintă principal instanță de socializare, al cărei rol functional în structura socială, modelul comportamental al părinților execută, o puternică influență asupra copilului. Mediul familia poate fi apreciat sub aspectul structurii, al condițiilor economico-sociae și al deficitului educative. Anturajul- asocierea cu un anturaj nepotrivit sau respingerea unui tânăr de către anturaj. Mediul social/mass media 10. Argumentaţi importanţa prevederilor Principiilor directoare referitoare la justiţia penală în contextul dezvoltării şi al unei noi ordini economice internaţionale. Conțin importante lămuriri de ordin theoretic și practic în domeniul justiției restaurative, precum definirea unor termini, princiipile și standardele de implementare a practicilor de justiție

restaurativă, condițiile de utilizare a programelor de justiție și anumite recomandări în legătură cu dezvoltarea programelor de justiție restaurativă. 11. Identificaţi conceptul de personalitate a minorului ca victimă a infracţiunii. Minorul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabitate victimală crescută datorită vărstei, fiind complet lipsit de posibilități fizice și psihice, lipsit de capacitatea de anticipare a unor comportamente periculoase, inacapacitatea de a diferenția intențiile bune de cele rele. Copilul poate fi ușor mințit, manevrat. 12. Distingeţi temeiurile răspunderii penale a minorilor. Săvârșirea unei fapte care conform CP este calificata ca infracțiune, adică caracterul prejudiciabil al faptei, ilegalitatea penală, vinovăția, pasibilitatea de pedeapsă. 13. Estimaţi rolul vinovăţiei victimei în cadrul cauzalităţii delincvenţei juvenile. Modul în care victim acționează, percepe, acceptă sau respinge violența actului agresiv are importanță pentru stabilirea lanțului cauzelor și efectelor fenomenului victmal. 14. Estimaţi concordanţa dintre reglementările naţionale ale RM în materia justiţiei juvenile cu standardele internaţionale în materie. Constituția RM consacră un articol protecției copiilor și tinerilor, din care aflăm că tinerii și copii constituie potențialul uman, viitorul și perspectiva societății. ONU-copii și adolescenții trebuie ocrotiți împotriva exploatării economice și sociale. Stabilirea limitei de vârstă Constituţia Republicii Moldova consacră un articol protecţiei copiilor și tinerilor, din care aflăm că tinerii și copiii constituie potenţialul uman, viitorul și perspectiva societăţii. Acest potenţial are dreptul la protecţie specială, de unde și obligaţia autorităţilor de a asigura copiilor și tinerilor condiţii pentru o dezvoltare armonioasă. În context internaţional, cadrul legal, precum și standardele internaţionale și regionale care se referă la protecţia tinerilor, sînt, înainte de toate, actele ONU, inclusiv Pactul internaţonal cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ce prevede, în art. 10 pct. 3, următoarele: „Măsuri speciale de ocrotire și de asistenţă trebuie luate în favoarea tuturor copiilor și adolescenţilor, fără nicio discriminare din motive de filiaţiune sau din alte motive. Copiii și adolescenţii trebuie ocrotiţi împotriva exploatării economice și sociale. Folosirea lor la lucrări de natură a dăuna moralităţii sau sănătăţii, de a le pune viaţa în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancţionată prin lege 15. Analizaţi factorii primordiali în evoluţia delincvenţei juvenile. Factorii care facilitează evoluția delincvenței juvenile se împart în factori interni și externi. Nu se poate izola sau exagera rolul unei categorii de factori anumiți, deoarece factorii interni cuprind anume acele particularități ce caracterizează personalitatea în formare și care sunt în strânsă legătura cu o serie de factori externi. Factorii interni sunt: ereditatea, factorii fizica, fiziologici, temperamentul sau unele deficiențe mintale, fie caracteriale. Factorii externi, adică familia, anturajul, școala și mediul social în care se dezvoltă copilul, au un rol decisiv și anume evoluția personală, cea care-i conduce la tipuri de comportamente deviante și în final, delicvente, care de manifestă prin propria experință de viață și nucleelor de bază în jurul cărora se dezvoltă copilul și adolescent, anume factorii externi joacă un rol determinant în formarea lui ca personalitate. 16. Reproduceţi conceptul de „delincvenţă juvenilă” şi “criminalitatea minorilor”. Delicvența juvenilă- totalitatea faptelor ce constituie încălcare a normelor juridice (indiferent de caracterul penal al acestora), comise la un moment dat, într-un anumit mediu de către minori. Criminalitatea minorilor – totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o perioadă determinată de timp, de către persoana care n-au împlinit vârsta de 18 ani. 17. Definiţi noţiunile de „nivel” şi de „stare” ale delincvenţei juvenile.

Starea- este numărul de infracțiuni săvârșite și al persoanelor care le-au comis, pe un anumit teritoriu și într-o perioadă de timp stabilită. Nivelul- este valoarea determinate din numărul total de infracțiuni săvârșite pe un teritoriu determinat și într-o perioadă de timp stabilită, raportată la un număr stabilit de populație. 18. Definiţi noţiunile de „persoană” şi „personalitate”. Persoana-individ, ființa umana în totalitatea cu însușirile sale fizice și psihice. Personalitate- individualitatea umană, unică, irepetabilă, creatoare în integritatea determinărilor sale bio-psiho-socio culturale. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.  19. Estimaţi impactul elementelor sociologice asupra personalităţii delincventului minor Elementele sociologice asupra personalității delincventului minor, sunt primordiali, copii delicvenți se remarcă o atitudine de ostilitate și indiferență față de familia din care fac parte, precum și față de societate.Un copil cu un psihic sănătos, normal ajunge în mod sigur la delicvență dacă mediul social în care trăiește este negativ. Ex.- disfuncții ale mediului familial, eșecul școlar și inadaptarea școlară, inadaptarea și neintegrarea socioprofesională, insuficiențe ale grupului de prieteni și ale modului de petrecere a timpului liber. 20. Reproduceţi principalele exigenţe în materia justiţiei juvenile potrivit Regulilor de la Beijing Regulile ghidează statele în ce privește dezvoltarea justiției juvenila, adică protecția drepturilor copilului atunci când el se confruntă cu sistemul specializat al justiției pentru minori. Regulile de la Beijing promovează adoptarea, în cadrul legislațiilor naționale a unui set de legi, norme și reguli aplicate în mod specific infractorilor minori, precum și crearea unor instituții și structuri care se vor ocupa de funcționarea și administrarea justiției juvenile. 21. Descrieţi teoria criminalului înnăscut. Autorul a stabilit existența unui tip criminal individualizat prin anumite stigmata sau semen particulare, degenerative, care poate fi întâlnit la anumite categorii de infractori Criminalii înnăscuți sunt caracterizați printr-o serie de sintagme fizice, precum: sinusurile frontale foarte pronunțate, ppmeții și maxilarele voluminoase, orbitele mari și depărtate, asimetria feței , urechi foarte mari sau foarte mici, frunte retrasă și îngustă, bărbie lungă sau îngustă. Concluziile autorului: criminalii sunt la naștere un tip distinct; ei pot fi caracterizați prin anumite stigmata; aceste stigmata sau caracteristici fizice nu cauzează crima, dar ele ne ajută la identificarea tipurilor criminale; numai prin intervenții sociale riguroase poate fi restrâns comportamentul infracționale al criminalilor înnăscuți. 22. Identificaţi formele de victimizare a minorilor.  Neglijența ( fizică, psihologică, a sănătății fizice sau mentale, educativă,abandon  Violența mentală ( terorizare, insulte, înjurii, izolare)  Violența fizică (pedepse corporale)  Exploatarea sexuală  Tortură, tratamente inumane  Violența între copii  Autodistrugere- consum de substanțe psihotrope, suicid  Violența în mediul online 23. Relataţi despre „cifra neagră a delincvenţei juvenile” şi condiţiile existenţei ei. 24. Definiţi noţiunea de cauzalitate a delincvenţei juvenile. Cauzalitatea delincvenței juvenile este determinată de legătura real existentă, dependența dintre două sau mai multe fenomene, când un fenomen (cauza) în anumite condiții generează alt fenomen

(efectul). Cauza a delincvenței este fenomenul care întotdeauna precedă și produce sau generează alt fenomen – efectul. 25. Analizaţi standardele internaţionale referitoare la vârsta responsabilităţii penale. Nu există standarde internaționale exacte cu privire la vârsta la care un minor ar putea fi pasibi de răspunderea penală. La determinarea pragului de vârstă sub care minorul nu poate fi ținut responsabil pentru fapta delincventă ar fi vorva despre două probleme: prima-vârsta la care minorii nu răspund în nici un caz,neavând atinsă vârsta intermediară care este mai mică decât vârsta majoratului penal; a doua- vârsta intermediară atinsă deja de minor care îi permite să se înfățișeze în fața unei jurisdicții care i-ar aplica unele măsuri speciale adaptate vârstei. Nu există acte internaționale sau standarde care ar stabili un etalon de vârstă exact, fix și unic. Această sarcină îi revine statului potrivit legislației sale interne. De altfel, statele impun două vârste: una de la care survine răspunderea penală și alta de la care pot fi impuse unele măsuri educative. În unele țări nu este specificată limita de jos a vârstei responsabilității penale, aceasta calculându-se, în principiu, de la naștere. Vârsta la care este stabilită pasibilitatea de răspundere penală este determinată de politica de prevenire și de represiune a criminalității în plan național. 26. Stabiliţi modalităţile de formare a personalităţii delincventului minor. Alienarea- fenomen tipic de manifestare negative a acestor raporturi de contradicție când individual se îndepărtează de modelul normative recunoscut ca normal, din cauza unor dificultăți de integrare în sfera relațiilor sociale Frustrarea- reacție general de nemulțumire a unor largi categorii de personae, devine intense în condițiile unor schimbări politice, economice și culturale, care au un effect traumatizant și pot conduce la modificarea personalității indivizilor Inadaptarea- incapacitate a individului de a reacționa armonios la stimuli mediului social, precum și de a-și satisfice propriile cerințe, necesității, aspirații. Învățarea-conduitei deviante în cursul experienței de viață a individului, cu ajutorul, mai mare sau mai mic, al alienării, frustrării sau inadaptării, constituie poate cea mai importantă cale de formare a personalității delincventului în general și a delincventului minor în special. 27. Proiectaţi locul şi rolul disciplinei delincvenţei juvenile în sistemul ştiinţelor juridice Delincvența juvenila are conexiune cu alte științe juridice, putem afirma că delicvența juvenilă luptă cu criminalitatea minorilor și studiază acele sancțiuni care sunt aplicate minorilor. Deasemenea dobândește și prelucrează datele statistice deținute de organele judiciare despre fenomenul criminalității minorilor din activitatea de urmărire penală și de judecată. Delincvența juvenilă studiază personalitatea infractorului minor, infracțiunile comise cel mai des de minori. 28. Evaluaţi oportunitatea teoriei inadaptării sociale a lui Olof Kinberg. Pentru Kinberg, omul este o ființă nu doare biologică, cu una psihologică și social, caracterizată prin plaasticitate, adică prin facultatea dde a-și modifica reacția nu doar în funcție de influențele fizice și psihice, dar și în funcție de factorii psihologici și sociali. Dacă plasticitatea nu se corelează cu influențele mediului, se creează o stare de inadaptare între organism și mediu. Inadaptarea poate avea surse și forme diverse. Aceste forme diverse de inadaptare conduc la o inadaptare social și implicit la infracțiune. În opinia lui Kinberg, persoana reacționează în general în funcție de propria structura bio-psihică. Astfel, pentru a stabili cauzele crimei, este necesară analiza structurii biopsihice a persoanei. 29. Clasificaţi situaţiile victimogene după comportamentul victimei. 1)situațiile în care victimele prin comportarea lor au provocat trecerea la actul criminal 2)situație în care comportarea victimei n-a provocat, dar a favorizat săvârșirea infracțiunii 3)situațiile în care comportamentul victimei a fost neutru 30. Identificaţi reglementările Consiliului Europei în materia delincvenţei juvenile

Aceasta are la bază dezvoltarea copilului, a mediului social în care crește și se dezvoltă acesta, fiind propuse concomitent: -îmbunătățirea condițiile de cazare și a facilităților sociale pentru familiile cu copii aflate în situații defavorabie, prin efectuarea de servicii de cazare disponibile și adecvate pentru a promova cele mai bune condiții de dezvoltare a tinerilor. - Să se asigure că există o oportunitate pentru toți adolescenți să aibă pregătire profesională, care corespunde intereselor și aptitudinilor lor. -sporirea ajutoarelor financiare pentru familii cu mulți copii, astfel asigurând grija și siguranța acestora. -revizuirea sistemelor școlare, urmărindu-se ca școala să asigure necesitățile fiecărui copil, în dependență de cerințele moderne ale societății actuale, astfel putând detecta din timp dificultățile acestora atât la nivel psihologic, cât și social. La fel se recomandă de a luia în considerare aplicarea unor măsuri în domeniul justiției penale a minorilor, cum ar fi: -protejarea drepturilor fundamentale ale tinerilor prin participarea lor în toate acțiunile judiciare care îi privesc; -revizuirea sancțiunilor aplicate tinerilor, precum și a măsurilor de reintegrare socială; -menținerea la un nivel minim a sancțiunilor și a altor măsuri, care presupun privarea de libertate și dezvoltarea metodelor alternative de trataement; -revizuirea Legii cu privire la minori, în scopul de a furniza o asistență cât mai eficientă tinerilor infractori, evitându-le în același timp marginalizarea acestora. 31. Relataţi esenţa teoriei inadaptării sociale. Pentru Kinberg, omul este o ființă nu doare biologică, cu una psihologică și social, caracterizată prin plaasticitate, adică prin facultatea dde a-și modifica reacția nu doar în funcție de influențele fizice și psihice, dar și în funcție de factorii psihologici și sociali. Dacă plasticitatea nu se corelează cu influențele mediului, se creează o stare de inadaptare între organism și mediu. Inadaptarea poate avea surse și forme diverse. Aceste forme diverse de inadaptare conduc la o inadaptare social și implicit la infracțiune. În opinia lui Kinberg, persoana reacționează în general în funcție de propria structura bio-psihică. Astfel, pentru a stabili cauzele crimei, este necesară analiza structurii biopsihice a persoanei. 32. Definiţi noţiunea de personalitate a delincventului minor. Personalitatea delincventului minor- totalitatea trăsăturilor specifice individului, precum și totalitatea trăsăturilor specifice individului, precum și totalitatea factorilor atât interni cât și externi, precum și elementele bio-psiho-sociale, dar și influențarea altor condiții impersonale care duc la determinarea comiterii unei fapte delincvențiale. 33.Propuneţi noi clasificări ale delincvenţilor minori. Clasificare după gradul de conștientizare și control Dupa Tendința de repetare a acțiunilor delincvente Dupa character