Declinul Occidentului Vol. 1 PDF [PDF]

Zitiervorschau

I

.,

•

•.

I

*

edilurtJ

Cf3eladi

OSW ALD SPENGLER

DECLINUL OCCIDENTULUI

\

.

·Traducerea: IOAN I,ASCU

Ecouri ale concepţiei lui Spengler în filosofia românească interbelică:

DUMfl'RU OTOVESCU

Redactor: Tudor Ne.delcea Tehnoredactare: Ghiţa Laurenţiu Coli de tipar: 38 Bllll de tipar: 3 dec. 1995 Apărut: ianuarie 1996 - - - - - -·

Tiparul executat sub comanda nr. 12 I 1995 la Tipografia BELADI din Craiova, Str. Nufărului, nr. 35

OSWALD SPENGLER

DECLINUL OCCIDENTULUI Schiţă

de morfologie a istoriei

-

Prima parte : FORMA ŞI REALITATE

Editura BELADI Craiova, 1996

Coperta: LAURENŢIU GHIŢĂ

Editor: DUMI'fRU OTOVESCU

l.S.B.N.: 973-96555-3-x

Preze11ta ediţie reproduce textul· ediţiei franceze traduse de M. Tazerout şi publicată î11 anii 1931 (voi. I) şi 1933 (voi. li) la Editura N. R. F., Paris.

Toate drepturile asupra versitinii de faţă în limba română aparţin Editurii BELADI din Craiova.

Prefaţa traducătorului "

francez

Intreaga gândire speculativă germană, de la marea revolufie de la l 789 încoace, este prizoniera a două antiteze de unde n-a reuşit să se elihereze nici până în zilele noastre: Orient şi Occident, cultură şi civiliuţie. 111 sens general„ Occidentul este Europa opusă Asiei, antiteză continentală " care este plDltea măgarilor în orice manual de geografie elementară. ln sens restrâns, dat mai întâi de contrarevoluţionarii din secolul al xvm-tea, Occidentul este Franţa şi Anglia sau America de Nord, opuse Germaniei politice a vremii. Dar„ de îndată ce ne ridicăm pufin deastl]Jt-a gâlcevei, această a11titeză pur JJOI ii ;,:t.i face loc, chiar la contrarevoluţionarii În discuţie, unei a11titeze ''istorice'', sau pretinsă ca atare. unde reapare numaidecât dilema antică: g1-aecos et ba1-baro.î. Printr-Wl fenomen de refulare şi de sugestie analog celui descris de P.vihanaliza lui Freud„ aceasta a fost dilema ce a îmbrăcat-o antitez.a cultură-civiliuţie, după ce, la tm moment dat, pangermaniştii o numiseră germanistică şi romanistică, sau anwniţi clerici„ destul de putini, protestantis1n şi catolicism, dacă nu se vorbea pur şi simplu de creştinism şi păgânism . AbstracţiWlea îşi are originea în toate certurile politice sau confesionale, ideea centr~lă ascunsă în spatele acestei antiteze de visător fiit1d wmătoarea: germanilor„ popor al culturii, le revine înfăptui­ rea Unităţii Spirituale, dezbinată de asiatici, popoare ale naturii, şi de occi- . dentalii franco-englezi şi yankei, popoare ale civiliz.aţiei, ceea ce înseamnă tot natura în opoziţie cu spiritul. Nu există nici lU1 ftlosof, istoric sau so~ iolog german al zilelor noastre care să nu facă o distincţie radicală între 'Ştiinţele Naturii"" şi ''Ştiinţele Culturii'' „ cărora unii le zic ''ale Spiritului'' : \'c1ltlt"M:1:vsenscha_(t pe de o parte„ K1,/J11r -=-oder (1eisteswi.ttsenscha_ft~ pe de altă parte. Pentru prima oară în istorie„ la Spengler cuvântul Occident nu se 1nai opune Asiei sau Germaniei„ ci antichităţii greco-latine într-un sens şi altor culturi istorice ale planetei în alt sens. Spengler neagă prin urmare pri11cipiul ''co11tinuităţii spiritului'' şi transferă originea istorică în însăşi 110ţiunea de c11lt11r,i, realizarea logică în noţitlllea corelativă de ci,„ i/izaţie şi în sfărşit„ fundamentul metaflZic în noţiWlea de de.îlin. Conform logicii destinului, imane111 în istoria planetei noastre~ orice cultură se concretizea:ză în mod necesar în civilizaţie„ în sensul că moartea îi este hărăzită odată cu naş­ terea şi acesta este .~ens11/ s 11p1·em . De exemplu„ moartea Occidentului, adică a civilizaţiei occidentale de la Napoleon I Încoace„ este o consecinţă logică tot aşa de 11ecesară ~lut1 a fost„ pe rând„ declinul Egiptului„ al Chinei„ al Babilo11ului. al Indiei„ al a11t1~l1ităţii greco-latine„ al Arabiei şi al Mexicului. 4

5

I

at despre alte cultmi, moarte în faşă sau care n-au ajuns până Ia stadiul final de civiliz.aţie„ ca de pildă tot ceea ce desemnăm prin te11r1e11ul vag de ''pri111itiv"~ ele constit11ie un obiect aparte al morfologiei istoriei, ce va trebui sttuliat cu aceleaşi metode şi cărora Spengler le va consacra altă carte cu titlul probabiJ de ''Preculturi''. Aşteptînd apariţia viitoare a acestei cărţi, promisă din 1922, şi la care Spengler lucrează fără odihnă, considerăm că trebuie să prevenim cititorii primei ediţii franceze asupra sensului ce ar trebui atribuit lectw"ii primulw volum, ca şi a celui de al d.oilea, ce va wma curând. Deşi am citit mai mult de o sută de 1nateriale critice savante pro sau contra lui Spengler, nici ~ tll\tl nu 01 s-a părut a fi în stare să lămurească despre ce e vorba. I se reproşează în general autorului c ărţii Declinul Occidentului că este prea sever pentru „.ştiinţa „ moden1ă , că s-a lăsat atras de „ ~contradicţii'', de predici '\pe'"1a1~1~t.c". că nu s-a încrezut în ··adevărul'' spiritului uman„ că este ''ateu''~ J·:.:a~ţi onar„ ' , ''ignorant'', !."orgolios'' şi alte asemenea baliverne ·\st1c l .... . . rezut că el a fost s1Jficiet1t ~combătut''. Ce naivitate sau, mai degrabă, ce lene inte lectuală ! (~a şi câPti î11 realitate ar fi vorba de o problemă pol itică „'progres i stă '' sau ' "reacţÎO!ia t ă'', SdU de o simplă ''filosofie a 1stor ac1 " ~ ude o ''teortr..' a ~tu1oaşter1i ' la 11100.ă ! Sau ca şi cum nişte greşeli , descc>rh:t ste pc 1·„ , ,,..~ ~o lo , ş i adw1ate i11 "actul contestatar'' ar fi de ajlllls pentru a tie mola doctrina reală a L'morfologiei istorie i'' ! c : t111oscător al l\si Speugter , pc: \,.a1f: îl stud iez de opt ani, ş1 ~• itcer ~:or1v~rt.it l:i d.)ctrir,a lui :·~~ c1;;e:-~ r .„ ea liste dfJme;1; i

tt_fermrtlă ,.,,,,011area mea lei Niet=.sche, aş spztne că i-am schimbat desc,·h;,/er1/'.! Î11 ,·eder1 de ansamb/zJ. Fară fi1doială, Goethe a .fost, s11b toate as„ pec:tele .~lÎ11Ji1ii 1111, 11n elev elf Jz,i l,Jeibt1i=. ln co11secinţă, eu văd în această cat1e. care î11 .~fât-şit 1ni-a ieşii di11 mâi11i spre propria mea r1irr11t·e, 11n l11c1?J JJe l'(tre 1-llŞ n1-1mi orgolios, în ci1-1da mizeriei şi dezg11st11l11i vremii: o filosofie germană. 111

OS~4LD

Bla11ckenb11rg in Harz, decembrie 1992.

SPEN e~te o profundă conexiune formală ? P1ivite din această perspectivă, chia1· faptele politice banale au un caracter si111bolic şi evident metafizic~ astfel, poate pentru întâia oară, se observă că lucruri prectun sistemul administrativ al egiptenilor, regin1ul monetar în antichitate, geo1-11etria analitică, cec11l, canalul Suez, tipatul chinezesc annata prusacă şi

tehnica

şoselelor

romane sunt în

interpretate ca atare. 15

aceeaşi măsură

concepute

şi

Lucrul acesta ne arată cât de mult ne lipseşte o metodologie a cercetării istonce elucidate din pw1ct de vedere teoretic. Ceea ce nu1nin1, de fapt, artă a cercetării istorice, îşi extrage

1netodele aproape în exclusivitate din domeniul

ştiinţei,

care a

riguros tnetodele de cercetare, spre ştirea dumneavoastră, cu ajutorul fizicii. Creden1 că facem cercetare istorică ur1r1ănnd raporturile obiective de 1a cauză la efect. Trebuie remarcat faptul că filosofi~ clasică 11u s-a preocupat niciodată de existenra altor raporturi posibile între fii11ţa wnană inteligentă şi w1iversul 1ncor1jurător. Kant, care a definit în opera lui fundamentală legile fom1ale ale cLmoaşteni, fără să-şi fi dat vreodată seama a considerat nat11ra ca unic obiect al activitătii , intelectt1ale. A şti însea111nă pentru el a şti matematică. Când eJ vorbeşte de fot 111ele înnăscute ale n1tuiţiei şi de categoriile intelectului, nt1 se gât1deşte niciodată la caracterul inteligibil al ajtu1s

să-şi stabilească

impresiilor istorice, care este co1nplet diferit~ iar Schopenl1auer nu lasă, dintre categoriile lt1i Kant, să supra\tieţt1iască decât cau1 zalitatea şi nu vorbeşte de istorie decât cu dispreţ . Pe lângă necesitatea cat1zală, pe care aş numi-o logica spaţiz1.lui, trebuie să existe în viaţă şi o 11ecesitate organică a destinului, logica timpu/11i care este o realitate cu o profundă certitudine internă, ce compJeteaz.ă întreaga gândire mitologică, religioasă, artistică, fiind esenţa şi sâmburele întregii istorii în opozi~e cu natura, dar inaccesibilă fo1111elor de cw1oaştere despre care vorbeşte Critica raţiunii pz1re ~ iată că ea nu a apucat deloc pe calea fo1111ulărilor teo1·etice. Filosofia, spunea Galilei în al său &.Saggiatore, este 1. Trebuie să intuim în ce măsură profunzin1ea co111binării formale şi a puterii de abstractizare, într-o zonă precum a cercetării istorice asu-

pra Renaşterii sau nugraţiilor, zăboveşte asupra unor fapte ce, pentru teoria funcţiilor sau pentru legile opticii, sunt de domeniul evidenţei. Fată de fizician şi de matematician, istoricul lucrează neglijent, imediat ce trece de la adunarea şi clasificarea materialului documentar la interpretarea lui. 16

r

··sl·1~1ttl1 111 i111gua n1a1e111atica''

în marea cane a natun1 . Dar meret1 ~1şteptăr11 să vină tin filosof şi să ne spună în ce limbă a 1stone1 este ea scnsă ş1 Cl1n1 trebuie citită principiul cauzalită~i duc la o clasificare naturală, cronologia ş1 ideea de destin la o clasificare istorică a faptelor. Fiecare din aceste două categorii cuprinde pentru sine universul întreg. Diferă 11u111ai ochiul unde şi prin care se reflecMaten1atica

tă

şi

acest univers.

•

4

Natt1ra este fom1a prin care omul unei culturi supe1ioare dă in1presiilor i111ed1ate ale sin1ţurilor wlitate şi semn1ficaţle. Istoria este forma în care facultăţile noastre i1nagi11ative caută să înţeleagă fiinţa vie în univers raportată Ja propria noastră \~aţă şi să-i confere astfel celei din unnă o realitate mai profundă . Problen1a pri111ordială a întregii existenţe un1ane este de a şt1 dacă on1ul este capabil să opereze reprezentăn şi care swit cele ce domină conştiinţa VIe. Sunt prezentate aici do11ă 111odi1ri posibile de reprezentare a wiiversului pentru on1. Ceea ce trebuie spus este că aceste posibilităţi nu sunt în n1od necesar 1Aea/ităţi. Prin urmare, dacă în cele ce ur111ează vrem să detetminăm sensul oricărei istorii, va trebui mai întâi rezolvată o chestiune ce nu a fost pusă niciodată până azi . Pentru cine există istorie ? Chestiune în aparenţă paradoxală ! Desigur, există o istorie pentru fiecare din noi, pentru fiecare om, în măsura în care el este cu toată fiinţa lui, cu fiinţa lui conştientă, participant la 1storie. Este însă o mare diferei1ţă : după cum un om trăieşte cu impresia constantă că viaţa ltti este un ele111ent într-un curent vital superior ce se întinde prin secole şi milenii, sau după cum el concepe viaţa ca un lucru rotund şi desăvârşit în sine. Pentru ulti111a categorie de fiinţe conştiente nu există sigur nici o istorie tmi,1ersală , nici un i'nivers-istorie. Dacă însă conştiinţa proprie unei întregi naţiuni se bazează pe 17

acest spirit aistoric„ cum trebuie să reflecte ea realitatea, w11ve1 suJ. Viaţa '! Dacă ne gândim la conştiinţa personală a grecilor ce t1anstom1âu once experienţă trăită, propriul trecut ca ş1 trecutul 111 gcr1e1~11 . da11dlJ-1 1n1ed1at un conţinut aten1poral, imuabil~ ir1 to1111e mit1ce ale realităţii prezentate de fiecare dată astfel încât 1stona wiw Alexandru cel :\1are se confunda, dinainte de moartea lut„ in sent1mentul ant1c1Jor, cu legenda lui Dionysos, şi că CeZ4r nu res1miea ruc1 cea 111a1 mică reţinere ca descendent al lui \ · l„ 1t 1"' vom fi constrânşi să gand1111 că pentru noi, europeni occ1dental1_ inzestraţi cu sentimentul puternic al distantelor tetni h ''ale, punand in afara indoiel11 calendarul zilnic ş1 anual dinainte şi nr după naşterea 1ui C 11 st os„ este aproape imposibil să retrăim astfel de stări sufleteşti: însă, în faţa problemelor istoriei 11u aven1 dreptul de a trece acest fapt pur ş1 simplu sub tăcere. Memoriile şi autobiografiile au pentru individ aceeaşi însemnătate ca şi pentru spiritul unor culturi întregi, pentru cercetarea. 1stoncă în concepţia ei cea tnai cuprinzătoare ce îmbră~­ şează concomitent toate genurile de arializ.ă psihologică şi comparatistă a popoarelor, a epocilor şi a moravurilor străine. Cultura ai1t1că nu avea însă men1orie, nu avea un organ al istoriei î11 ~ens restrâns. ''Memoria'' anticilor este adevărat, aici atribuim, fără altceva în plus, unui suflet străin un concept derivat din propria noastră imagine psihică este con1plet diferită, pentru că ea ignoră trecutul şi viito1ul ca perspective ordonatoare ale fiinţei conştiente şi pentru că ''prezentul p11r'' atât de admirat de Goethe în toate aspectele \rieţii din antichitate, 1nai ales în plastică, acoperă această lacună cu o energie complet necunoscută nouă. Prezent11l pur, având ca simbol foarte important coloana dorică, reprezintă efectiv o negare a sensului timpuli1i. Pent1u Herodot şi Sofocle, ca şi pentru Temistocle şi pentru un consul ron1an, trecutul se ''olatilizează numaidecât luând fo11na lU1ei calme impresii atemporale cu structură polară, non-periodică pentru că acesta este sensul ultim al mitologiei savante -- în timp ce pentru sentimentttl cosmic şi pent1u ochiul nostru •

18

r

interior, acest trecut este W1 organism secular sau milenar cu penodiz.ări foarte rlcte şi îndreptat către un scop definit. lnsă, Jr1t1că sau occidentală, viaţa primeşte pe acest fundal, culoarea specifică. Cosn1osul grecilor era imaginea Wlui univers care nu de,·1t1e~ ci care este. Ca u1111are, grecul însuşi era llll om care nu devenea niciodată, dar întotdeauna era. De aceea, chiar cunoscând foarte bine cronologia strictă, calculul calendaristic şi dea sentimentul puternic al eternităţii, relevate în cultura Babilonului şi mai ales a Egiptului prin observaţia astronomică la scară cosmică şi prin măsura exactă a eno1111elor spaţii de timp, omul antic nu le-a putut asimila lăuntric. Men~unile ocazionale ale filosofilor nu au fost nicicând decât nişte mu11nure abia at1zite şi nu nişte experienţe trăite. Cât despre descoperirile câtorva spirite de elită, mai ales Hiparh şi Aristarc, în oraşele greceşti din Asia„ ele nu au fost acceptate în direcţia dată de stoici9 nici de mişcarea aristotelică, negăsindu-se decât o mână de partizani printre specialiştii ştiinţei celei mai înguste. Nici Platon9 nici Aristotel nu au " dispus de W1 observator astronomic. In ultimi ani ai lu1 Penele, atenienii au luat o hotărâre drastică prin pedepsirea cu e1sangelia a celor ce răspândeau teorii astronomice. Era Wl act cu o s1mbolistică foarte ascunsă, prin care anticul îşi exprima de fapt vo1nia de a izgoni din conştiinţa persoanei departele sub orice fo1111ă. " ceea ce priveşte ştiinţa istorică a antichităţii este sufiIn cient să aruncăm o privire asupra lui Tucidide.. Măiestria acestuia constă în facultatea specifică anticilor de a trăi evenimentele prezentz1li1i îh sine, la care trebuie să adăugăm simţul admirabil, de om de stat cu simţul realităţii; el fost de asen1enea un înnăscut general şi demnitar. Această experienţă practică, ce se confundă din nefericire cu simţul de istoric, îl face să apară ca îndreptăţit el, W1 simplu om de ştiinţă în domeniul 1storie1 a fi un model de neegalat. Ceea ce însă rămâne inaccesib1l este perspectiva asupra istoriei secolelor trecute ce reprezîntă pentru noi, dincolo de evidenţe, o parte integrantă a conceptului de istorie. Toate capodoperele istoricilor antici se limitează la redarea •

•

19

situapei politice din timpul autorilor, în opoziţie extre111 de tranşantă cu capodoperele istoriei contemporane care, toate fără eA.cepţie, au ca obiect trecutul îndepărtat. Tucidide eşuase deja în tratarea 1·ăzbo1ului persan, fără a mai vorbi de o isto1ie generală a Greciei sau chiar a Egiptului. La el, ca şi la Polybiu şi Tacit ~ şi ei politicie11i cu spirit practic, siguranţa privirii se sprijină pe neant, in1ediat ce, în trect1t, ei se izbesc, adeseo1i la o dista11ţă de doar câteva decenii , de forţe active ce le ră1nân necunoscute sub fonnă de ex~1erienţă practică individuală . Pentru Polybiu, pnmu1 război punic era de neînţeles~ Tacit nu-l mai înţelegea deja pe Cezar. Judecat din perspectiva noastră, si1nţul total aistoric al lui Tucidide ni se releva de la prima pagină prin afi1111aţia ne1naiauzită că, înainte de vremea lui, în univers nu s~a petrecut nici un 1 eveniment important ov µsyaA.a ysvEcr8a1 . 1. De a1tn1interi, încercările tardive ale grecilor de a contura„ după exemplt1l Egiptului, ceva care să aducă a calendar sat1 a cronologie_ su11t de o n1are naivitate. Oli111piadele 11u constituie deloc o epoc~1 precun1 cea creştină, de pildă. Pe deasupra, ele sur1t t1n pur expedie11t literar tardiv, fără rădăcini adâ11ci în popor. Acest~1 tlll res1111ţea în 11ici t1n fel nevoia unei cronologii care să fixeze eve111111e11tele d111 timpul părinţilor şi al bunicilor, în ciuda interesului ce-l manifestau unii savanţi pentru problema calendarului. Nu e vorba să cu11oaşten1 dacă un calendar este bun sau rău, ci dacă el este. uzuaJ„ dacă viata „ unei colectivităţi este reglată de el. Ori lista olin1piadelor dinainte de anul 500 î.Ch. este o descoperire, ca şi a arhonţilor atenie11i şi a consulilor romani, care îi este anterioară. Nu cunoaştem nici măcar o singură dată autentică a colonii;ărilor greceşti (Ed. Meyer: Gesch. der 44/tert., II, 442, Belloch: Griech. Gesch., I, 2, 219). ''În general.,, spune Bellocl1, I, 1, 125, ''nimeni nu s-a gândit înainte de secolul V î11 Gr·ec.:ia s,ă scrie i 1reo informaţie despre documentele i.îtorice''. Sunten1 în posesia unui tratat în manuscris încheiat între Hereu şi Elis care este valabil pentru ''o sută de ani înce1Jâ11d cu acest an'' . Din ce ah începe tratatul, nimeni nu ştie să spu11ă. Deci, peste alţi câtiva se va pierde cunoştinţa precisă a duratei contractului, ceea ce 20

•

Rezultă că istona at1tichităţii până la războaiele persa11e, dar şi eşafodajul ·tradiponal al perioadei tnuJt mai târzii, s•Jnt procit1sul tt11ei gândiri fur1dan1ental mitice. Istoria fo1111ări1 Spartei --

Lycurg, a caru1 biografie o cunoaşte1n în atnănunt, nu era desigur decât o biată divinitate silvană din Taiget -- este un

µ0e111 al epocii elenistice, iar descoperirea istoriei romane anterioare lui Hanibal nu se încl1eiase încă în vremea lui Cezar. Sur~J1it1r1i rea Tarquinilor de Brutus este o copie a unui contemporan, cenzorul Appius Claudius (31 O). Atunci au fost i11ventate 11umele rqs1lo1 Ro111e1 după nun1eJe unor fainilii plebee înstărite (K.J. Neu1na11n). Fără a vorbi că în fapt ''Constitu~a serviană'', cele~)t ~1 lege agrară din 367, 11u n1ai exista în vremea lui Hani bal (B. Niese) Câ11d Epaminonda a re.dat meseno-arcadienilor libertatea pot 1t1 că, aceştia au purces de îndată la descopetirea W1ei istorii pn1nitive proprii . Extraordinarul nu constă în faptul că evenimente ase111ă11ătoare au avut loc„ ci că nu a existat nici un alt gen de istorie Nu se poate eviden~a mai bine diferenţa dintre simţul istonc al a11ticilor ş1 simţul istoric al occidentalilor decât spw1ând că istoria ro1na11ă dinair1te de anul 250, aşa cu1n se cunoştea în ti111pul lui Cel.ar, era .o falsificare şi că puţinul ştiut de noi era în totalitate necunoscut ron1anilor di11 perioada unnătoare. O caevide11t nimeni nu prevăzt1se. Probabil că oamenii acelui prezent l-au uitat repede. Este o trăsătură a caracterului fantastic de naiv al concepţiilor anticilor faţă de istorie~ î11 care ordonarea cronologică a unor fapte tot atât de celebre ca ''Războiul Troiei'', corespunzând totuşi, destul de bine, ca in1portanţă cu cruciadele occidentale, ar fi o contrazicere flagrantă a respectivei concepţii. La fel stau treburile şi cu geografia antică, ea fiind foarte departe faţă de cea din Egipt sau din Babilon. Ed. Meyer ( (]e.~c/1. d. A /teri., III, l 02) arată că o cunoaştere a fizionomiei Africii prin Herodot (după izvoare persane) a ajuns până la Aristotel. Aceeaşi observaţie se potriveşte romanilor, 1noşteni­ tori ai cartaginezilor, care au relatat primii cunoştinţele străinilor, uitându-le apoi cl1iar şi ei. 21

racteristică a cuvântului istorie în sens antic era influenţa foarte puternică exercitată de literatura romanescă alexandrină cu temă

istorică propriu-zisă, politică şi religioasă.

Nimeni nu se gândea la o discri111inare de principitt între materialul documentar şi datarea lt1i _Când„ la srarşitul Republucii, Varro a vrut să întăreas­ ~~1 religia romană care dispărea repede din conştiinta populară, el a împărţit divinită~le al căror cult era întreţinut minu~os de stat ,, • d1 cert1 ş1 di incerti acelea despre.care se mai ştia câte ceva şi ace~ea c~rora le mai dăinuia doar numele în ciuda cultului pu0! 1~. lt1tr~adevăr, religia societă~i romane a vre111ii aşa cum este ea admirată fără reţineri , gra~e credibilită~i poeţilor latini~ ·1 \ : r1t111•a1 de Goethe„ dar şi de N1etzsche era în mare parte Wl produs al literaturii elenistice~ aproape fără legătură cu vechiul cult pe care rumeni nu-l n1ai înţelegea. Mommsen a fo1111ulat limpede punctul de vedere al occi1\.11t ,1lt1lt11 . num1ndu-1 pe istoricii romani şi el se gândea îndeosebi la Tacit oameni ,„care spllll ceea ce trebuie trecut st1b tăcere şi care trec sub tăcere ceea ce e nevoie să spună'' . · Cultura indică a cărei idee (brahmană) este cea mai categorică expresie cu putinţă a suflett1lui complet aistoric nu a av·ut 1uc1odată , i11 vrew1 sens oarecare, un sentument cât de neînsemnat aJ lui ''când''? Nu mai exiStă nici o astronomie pur indi. 1 r lă 111 c 1 t1r1 calendar indian, deci nici o istorie a Indiei, ca să se i11Jeleagă din aceasta teza spirituală a unei evolu~i conştiente. Din cursul vizibil al acestei culturi a cărei parte organică se înclustase deja la apa1i~a budismului, c\Uloaştem mult mai puţin decât din istoria antică, desigur bogată în evenimente mari„ din secolul XJI până în secolul VID. Amândouă au încret11enit pur şi simplu în fo1111a unui vis mitic. Nu este vorba decât de un întreg 1111len1u după Buddha, către 500 î.Ch., când s-a născut în Ceylon ''Mahayansa'', ceva ce aminteşte pe departe de ştiinţa istoriei. Conştiinţa cosmică a omului indic era atât de departe de sensul istoriei că el nu ştia"'nici măcar că llll autor poate data apari~a căr~i la care scrie. In locul Wlui şir viu de texte cu per-

22

-

'>or 1al1tate definită

a apărut încetul cu încetul o n1asă de texte obsct1re - fiecare scria ceea ce voia fără ca vreodată noţ1 tu1ea de proprietate literară auctorială, de dezvoltare a Wlci gândiri de epocă, .spirituală, să deţit1ă cel mai puţin semnificativ rol . Sub acelaşi chip anonim care aparţine în întregime istoriei indice regăsim şi filosofia indică. Compara~-o cu 1stona filosofiei occidentale a cărei fizionomie este ilu1ninată tranşant de autori şi de cărţi ! Omul indic uita tot, egipteanul nu putea uita nimic O artă indiană a portretului biografie in n11ce r1u ~1 existat niciodată: plastica egipteană nu a cunoscut însă nici o a1tă ten1ă St1fletul egiptean" eminent înzestrat pcnt rt1 1stor1c ~· aspirând către infinit cu o pasiune în întregin1e cosn11că„ simţea 1n trecut ca şi în viitor un Întreg wuvers a) lui, iar ptelti1r \ 1I tl·.l:1 t ' cu conştiir1ţa vie, îi apărea pur şi simplu ca o limită îngttstă între două depărtări imense. Cultura egipteană este o l ·or1c1·e11=a1·e a neliniştii, pandant psihic al depărtării nu numai a 11t„l 1 n ~li• pentru viitor, exprimată în alegerea granitului şt a bazaltului ca 1 n1ateriale de construc~e„ în inscripţii inci:zate în piatra, 111 ·s1 ,t t~­ 2 mul administrativ şi î11 reţeaua de canale făcută ct1 ordine ş1 1

1. La polul opus grecii tlu oferă un sitnbol de primă măritne şi total original în istoria artei, e1 care1 aşezaţi pe obârşiile n1icenie11e" într-o ţară extrem de bogată î11 piat1 ă pentru construcţie, au abandonat totuşi acest 1naterial pentru a .\'e u1toarce la folosirea letnnului~ ceea ce explică lipsa vestigiilor arl1itecto11ice între 1200 şi 600. Coloana egipteană a fost de la început din piatră, coloana dorică era însă din len1n. Sufletul antic grec îşi exprima prin aceasta profunda ostilitate fată , de durată. 2. S-a exect1tat oare vreodată în oraşt1l elen o singură operă de anvergură care să releve grija pentru generaţiile viitoare ? Retelele de dn1muri şi de canale descoperite ca apartinât1d epocii miceniene, adică 1

p1~eantice,

au căzut în uitare de îndată ce s-at1 născut popoarele antice, ori la începutul perioadei 110111erice. Pentn1 a înţelege ciudăţenia 23

minu~e,

a grijii, necesar111ente conexă, pentru trect1t. Mu1nia egipteană este un s1mbol suprem. Cotpul mo1tuiui e1·a t,te1·nizat, tot aşa cun1 se dădea personalităţii lui, ''Ka',-ul mortuiui, o dt1rată eternă prin intennediul statuetelor portrete adesea exect1tate î11 serie ş1 socotite o legătt1ră cu mortul, în sens toarte elevat„ pnn asemănarea cu acesta. Există ui1 raport tainic între atitudinea faţă de trecut şi concepţia despre 1noa1te exprin1ată în „forma de înrno1"mântare Egipteanul neagl7 caducitatea~ 0111t1l antic o afirmă prin lin1ba3ul forn1al al culturii. Egiptenii corise:vau chiar mun1ia propriei istorii : datele şi cifrele cronologice. In vreme ce din istoria Greciei di11ainte de Solon nu ne-a răn1as rritnic, nici date, nici nu1ne, mei evenimente concrete, ceea ce conferă o pondere exagerată puţinelor fragmente cw1oscute azi, -- din contră, noi cunoaştem, dit1 nlileniul al treilea şi 111ai dinainte, 11umele şi chiar numărul anilor de. domnie a nun1eroşi faraoru egipteni despre care Imperiul Nou · trebuie să fi avut cw1oştinţe complete Un simbol înfncoşător al voinţei pentru durată se citeşte şi astăzi în fizionon1ia, perfect recognoscibilă, a marilor faraotu ce populează muzeele occidentale. Pe vârful de granit, şlefuit şi lucitor, a1 a lui Amenenlhet III, se mai citesc şi astăzi cuvintele: '' Atne.1e1nhet dar

şi

că

scrierea literală n-a fost adoptată decât după anul 900, de altfel î11tr-o 1năsură nese1nniticati\1ă, fără îndoială ntimai pentru nevoile economice foarte urgente, ceea ce probează cu certitudine absenţa inscripţiilor, trebuie să ne am1nt1m că Egiptul„ Babilonu1„ ~1exicul , China, şi-au constituit alfabete din epoca preistorică: cl1iar ger1nanii au creat un alfabet runic, dovedind apoi veneraţie pentru semnele grafice prin i11ve11tarea· conti11t1ă a unor caractere decorative~ antichitatea timpurie ignoră î11 întregime nu1neroasele alfabete uzuale în sud şi est. Există 111onun1ente epigrafice nun1eroase provenind din Asia Mică din perioada hitită şi din Creta, dar nu ni s-a transmis nici măcar unu singur din timpurile l1omerice. 24

•

contet11plă frumuseţea

soarelui'', iar pe altă latură a piramidei: "'Sus este strtletui lui Amenemhet, mai st1s decât vârful Orionului · şi este în legătură cu lumea subpătnânteană'' Nu-i aşa că o

dominare a caduettăţii, a prezentului pur, nu mai poate fi faţa

pusă

în

grecului antic ?

5 Comparativ cu întregul 1nănunchi vigu1·os de simboluri vii ale egiptenilor şi iegat de uitarea pe care cultura antică o î1nprăştie asupra tuturor capitolelor din trecutu) ei înăuntn1 şi "' înafară, apare la marginea ei~ incinerarea morţ1101·. In epoca miceniană , practicarea orlcială a acestui ritual fune1ar, independent de toate celelalte din acelaşi timp, practicate de toate popoarele primitive ale epocii paleolitice, era complet necunoscută. Mormintele regilo1· pledează chiar pentru importanţa dată l1mu111ării. Dar, în epoca lui Homer, ca şi în cea vedică, se trece brusc, din tnotive exclusiv psihice, de la înmo1111ântare la incinerare, ce se îndeplinea, aşa cwn se a1·ată în Iliada, cu patosul plenar al unui act simbolic, cel al distrugerii şi al negării oricărei durate istorice. ,.. Incepând din acel moment, instabilitatea evolu~ei psihice a indivizilor ia sfârşit. Teatrul antic nu mai legitimează motive pur istorice pentru că el nu îngăduie te111ele dezvoltării interne. Se CWloaşte cu ce curaj instinctul grecului s-a ridicat contra portretului în artele plastice. Până în epoca imperială, arta antichi1 tăţii nu cunoscuse decât un subiect, care îi era firesc: mitul . - - - - - - - - - - -·I. De la Homer la tragediile lui Senec~ într-un mileniu, fragmentele mitologice despre Thyeste, Clytemnestr~ Heracles nu încetează să apară fără nici o modificare, în ciuda cantităţii lor reduse. Din contră, în literatura Occidentului, omul faustic apare mai întâi în Parsifal şi Tristan, apoi, transformat în sensul epocii, în Hamlet, Don Quijotte şi 25

Chiar şi portretele idealizate din plastica elenistică sunt mitologice, ca şi biografiile tipice ale lui Plutarh. Niciodată un grec de valoare n-a scris memorii care să fixeze clin perspectiva spiritului o epocă trăită. Socrate însuşi n-a spus nimic semnificativ în acest sens despre viaţa sa lăWltrică. Ne întrebăm daci un instinct ipotetic, admis totuşi ca firesc, în geneza unui Parsifal, Hamlet sau Werther, putea să existe cândva într-un suflet antic. Vom căuta zadarnic la Platon conştiinta tmei evolu~i personale a doctrinei. Diversele lui scrieri reprezintă pur şi simplu redactarea Wtor pW1cte de vedere foarte diferite adoptate în momente diferite. Legătura lor genetică nu a constituit obiectul reflecţiei lui. Dimpotrivă, chiar la începtlturile istoriei spirituale a Occidentului se situează W1 frag111ent de autoanaliză foarte intimă: Vita Nuova a Jui Dante. De aici rezultă, în acelaşi timp, că la Goethe care nu uita nimic şi ale cărui opere erau, după cum spunea chiar el, doar fragmente ale llllei singure confesiuni, existau atât de pu~ne elemente antice, adică de prezent pur. După distrugerea Atenei de către perşi, au fost aruncate

la gunoi toate operele de artă anterioare~ de acolo le adllllăm noi astăzi, şi niciodată n-a fost văzut vreun elen preocupat să facă cWloscute drept realităţi istorice ruinele de la Mycene şi Phaistos. Homer era citit fără ca vreun ins să se gândească să sape pe colina Troiei, precum Schliemann. Era căutat mitul şi nu istoria. Câte·va opere ale lui Eschil şi, în parte, filosofii pre-socratici, dispăruseră în perioada elenistică. Din contră„ Petrarca colecpona deja antichităţii, monede, manuscrise, cu o profimdă pietate şi devo~ur1e, pent1u ca ele să rămână o proprietate exclusivă a

- - · - - -- - -- - - - - - - - - -- - - - - -Don Jua11~ în fine„ într-o ultimă transformare„ de asemenea conformă cu tin1pul, în Faust„ Werther şi, în cele clin ur111ă, ca erou al romanului citadin modern„ dar întotdeauna în atmosfera şi sub pecetea unui secol anume.

26

culturii noastre. El colecţiona ca tm om ce simţea istoria, care arunca o privire înapoi peste universurile abrupte, care aspira departe el întreprindea primul o ascensitme pe un pisc alpin care, în fond a rămas lD1 străin pentru vremea sa. Şi mat pasionat poate, clar de nuanţă diferită, este gustl1l de colecţionar al chinezului. Toţi clllnezii care călătoresc caută să meargă pe '~vechile u1111e„, (Ku-tsi) şi 11wnai un profund sentiment al 1sto.riei poate. exprin1a conceptul fundatnental şi indestructibil al naturii chinere, conceptul Tao. Dimpotrivă, epor elenistică 11u colecţiona şi nu manifesta curiozitate decât pentru o atmosferă mitologică, precum în descrierile lui Pa\isatlÎas, unde ''când'' şi ''de ce'' în sens strict istoric nu sunt luate niciodată în considerare~ toate acestea în timp ce peisaj11l egiptean se transfor1r1ase, încă din timpul marelui faraon Tutri1os, într-tm vast şi unic muzeu de o riguroasă tradiţie.

Dintre occidentali, gern~anii sUt1t cei care au inventat orologiile mecanice, înspăimântătoare sim'boluri ale timpului ce se scurge, ale căror bătăi sonore, răsunând zi şi noapte din nenumărate turnuri pe deasupra Europei Occidental~, sunt, poate, expresia cea mai măreaţă de care va fi vreodată capabil un sentiment al istoriei universale1. Nu găsim nimic ase111ănător î11 peisajul şi în oraşele atemporale ale antichitătii. P~ la Pericle, ziua nu se măsura decât după loogimea umbrei şi numai de la Aristotel copu babiloniană a luat sensul de. ''oră''. Anterior, nt1 "' existau, în general, di.vizimri exacte ale zilei. ln Babilon şi în •

'

1. .ţ\batele Gebert, cunoscut ca papă sub _numele de Silvestru al Ii-lea, prieten al împăratului Othon al III-lea, â inventat în anul 1000, deci la începutul epocii stilului roman Şi' al Cruciadelor prin1ele slinptome ale unui spirit nou pendula cu rotite şi sonerie. Tot în Gertnania au fost inventate către 1200 primele orologii bisericeşti şi ·un pic mai târziu -ceasurile de buzunar. De remarcat este raportui

semnificativ între măsurarea tin1pului 27

şi

edificarea cultului religios.

•

Egipt, clepsidrele şi cadranele solare fuseseră descoperite într-o epocă foarte veche; Ia Atena, însă, Platon a fost prin1ui care a introdus o fo1111ă de clepsîdră ce putea cu adevărat să îndepli nească funcţia

de orologiu, iar tnai târziu au fost adoptate cadra„ nele solare, ptir şi simplu ca instrumente cotidiene neînsemnate, fără ca ele să. aduc~ vreo cât de mică schimbare în sentimentul de viată al anticului . }

Mai trebuie aici

men~onată diferenţa corespunzătoare,

foarte profundă şi nici oda.tă st1ficient pusă 'în relief: între rnatema,.. tica antichităţii şi n1atematica Occidentului. ln antichitate, gândirea nun1erică a conceput lucrurile aşa cum sunt, ca i1nensitate, atemporale, existente exclusiv în prez.ent. De aici geometria lui Euclid, statica, aritmetica şi constituirea definitivă a unui sistem spiritual prin teoria secţiunilor conice. Dimpotrivră, noi concepem lucrurile ~a cum ele devin şi se co1npo1 tă, cafuncpi. 1 De aici dinamica, geometria analitică şi calculul diferenţial . Teoria modernă a func~ilor este organizarea grandioasă a acestui conglomerat de idei. Este un fapt bizar, dar foarte întemeiat sufleteşte, că spiritul grec static, opus dinamicii n-a cunos. . cut nevoia, dar nici nu a simţit lipsa ceasornicului şi că el s-a abţinut de la orice fel de măsurare a timpului, pe câtă vreine noi îl măsurăm în miimi de sectmdă. Entelehia lui Aristotel este singurul concept atemporal, aistoric, care este ·valabil în gândire. De atllllci sarcina r.oastră este oomplet prefigurată. Noi, oameni de cultură ai Occ.identului european, înzestraţi cu simţul istoriei, suntem excepţia, iar nu regula. Istoria universală este imaginea noastră despre univers, nu aceea a ''umanităţii''. Pentru indian şi pentru omul antichităţii greco-latine, imaginea unui uni4

1. Este de remarcat faptul că Newton dă acestui calcul denumirea de .... fluxionar, din cauza câtorva idei metafizice despre natura timpului. In matematica greacă nu există vreo menţiune despre timp. 28

vers în devenire nu există , iar da.că civilizaţia Occidentului se va stinge, poate că nu va mai exista niciodată o cultură şi, ca atare1 un up uman pentru care ''istoria universală'' să constituie o for1nă atât de puternică a fiinţei vii. 6

De fapt, ce este istoria universală ? O idee organizată despre trecut, fără îndoială un postulat intern, expresie a unui sentiment al forn1ei. Dar lUl sentiment, oricât de definit ar fi el, nu este încă o fo1111ă reală, chiar dacă este sigur că trăitn istoria universală, că noi credem pe deplin că o dominăm ca formă. La fel de sigur este faptul că, fiind totodată conştienţi că n11 suntem cotnpetenţi s-o judecăm, chiar şi astă,zi, ea se constituie în anz1mite fo1111e şi nu într-o forrr1ă, este o contra-imagine a vieţii noastre lălllltrice. siguranţă însă, toţi cei care vor fi întreba~ vor spune că sunt convinşi că disting limpede„ dintr-o privire, fonna internă a istoriei. Această iluzie se sprijină pe faptul că nimeni nu a reflectat cu seriozitate că se poate îndoi de ştiinţa lui, pentru că nu prevede 1nulţimea îndoielilor ce se pot ivi în această zonă. De fapt, imaginea istoriei universale este o proprietate spirituală fără examen critic pe care chiar istoricii de profesie şi-o transmit din generaţie în generaţie fără a o privi vreodată cu puţin scepticism, aşa cu1n, de la Galilei încoace, se analizează şi se aprofundează imaginea naturii cu care ne naştem . Antichitate-Ev medii1-epocă modernă: iată schema de o incredibilă sărăcie care exercită asupra gândirii istorice o putere absolută, iată nonsensul ce ne-a împiedicat mereu să sesizăm cu exactitate, în raporturile cu istoria integrală a umanită~i avansate, poziţia reală, importanţa, fom1a şi mai ales durata acestei mici lumi fărâmiţate care, de la In1periul Romano-Gerrnan în-

Cu

29

coace se dezvoltă pe pătnântul Eu.ropei occidentale. Abia dacă culturile viitorului vor putea acredita ideea că un plan atât de simplist, devenit după fiecare secol imposibil prin cursul rectiliniu şi proporţiile absurde care-i interzic orice integrare firească a domeniilor recent cucerite de cunoaşterea istorică, se va menţine fără a se clătina serios. Protestele pe care UPii istorici obişnuiesc să le fo11nuleze, de multă vreme, contra acestei scheme 11t1 sunt luate în seamă. Ele au reuşit să estompeze,fără a-l înlocui, acest unic plan care " există. In zadar s-a vorbit de un ev medlu grec şi de o anticllitate ger1nanică

pentru că nu aşa se poate ajunge la o imagine clară şi justificată din interior, în care China şi Mexic1Il~ regatele Axum şi al Sasanizilo1· îşi \ror găsi tm ·loc organic. La fel, transferând momentul iniţial al epocii modeme de la Cn1ciade Ia Renaştere şi de aici la începutul secolului XIX, dovedim doar c.ă schema ră­

tnâne intangibilă. Schema respectivă rarefiază substanta istoriei ş1 " ceea ce este mai rău, îi îngustează şi cadrul. Aici peisajul Europei occidentale1 constituie polul nemişcat · matematic vorbind: un 1. Şi aici istoricul este dominat de prejudecata fatală a geografiei -ca să nu spunem că de foqa de sugestie a hărţii care admite un continent european, ceea ce-l face să creadă că şi el trebuie să traseze o frontieră ideală între Europa şi Asia. Cuvântul Europa ar trebui şters din istorie. Nu există un tip istoric ''european''. E o nesăbuinţă să vorbeşti de o .:'antichitate europeană'' la eleni (Hon1er, Heraclit, Pitagora nu erau oare asiatici ? ) şi de ''misiţinea'' lor de a apropia culturile asiatice şi europene. Aceste cuvinte, ce provin dintr-o interpretare a hărţii, nu corespund nici unei realităţi. Tertnenul de Europa, cu tot complexul de idei pe care-l sugerează, a creat singur în conştiinta noastră istorică o unitate ce nu e cu nimic justificată, î~tre Rusia şi Occident. Aici, într-o cultură de cititori, formată din cărti, o pură abstracţie a coridus la consecinţe reale foarte mari. Prin persoa-

30

punct unic pe o suprafaţă circulară şi numai din cauză că noi înşine, autorii acestei imagini a istoriei, locuim chiar în interiorul " ei. In jurul acestui pol se rotesc milenii de istorie grandioasă şi de cultură imensă, rămase departe în · urrnă şi puţin ctmoscute. Un sistei11 planetar ce constituie o originală inven~e, într-adevăr ! Se alege wi peisaj unic şi se decretează «:ă el este centrul unui sistem istoric. Aici se află astrul central. De aici radiază adevărata lumină ce scaldă toate evenimentele istorice. De aici, ca dintr-wi punct de perspectivă, se pot evalua semnificaţiile. In realitate însă aici vorbeşte orgoliul, un orgoliu al europeanului occidental, în c.alea căruia nu poate sta nici oo fel de scepticisn1 şi care desfăşoară, în spiritul lui, fantoma ''istoriei universale''. Lui îi datorăm eno1111a il11zje optică, ajlHlSă demult în domeniul obişnui­ tului, care ne face să crede111 că departe~ în China şi în Egipt, istoria mai multor milenii se condensează în câteva episoade, în timp ce, prin apropierea noastră, în această regiune, de la Luther şi mai ales de la Napoleon, deceniile se gonflează ca fantomele. Ştim că este o pură aparenţă faptul că W1 nor se deplaseai;ă, parcă mai repede, văzut de aproape decât de departe sau că un tren abia se târăşte străbătând tm peisaj aflat la depărtare de noi. Crede111 însă că ritmul vechii istorii indiene, babiloniene sau egiptene a fost realmente mai lent decât trecutul nostru foarte A

na lui Petru cel Mare a fost falsificată tinip de secole tendinta istorică a unor mase populare primitive în etuda instinctului care delimitează foarte just, cu o ostilitate lăuntrică încarnată în Tolstoi, Arkasov şi Dostoievski, frontiereit~ ''Europei'' de cele ale ''mamei Rusia'). Orien·tul şi Occidentul sunt concepute ca pură substanţă istorică. ''Europa'' sună a gol. Toate marile creatii ale antichităţii s-au născut din negarea oricărei frontiere continentale între Roma şi Cipru, Bi:zant şi Alexandria. Tot ceea ce se numeşte cultură europeană s-a născut între Vistul~ Adriatica şi Guadalquivir. Chiar dacă presupunem că Grecia lui Periele ''a fost situată în Europa'', astăzi ea nu mai este aici. 3 1.

apropiat. Noi

găsim

Î5toria acestor popoare mai săracă substan-

ţial,

mai firavă ca for111ă, mai dezlânată, pentru că nu ne-am interioară şi exterioară. deprins să ţinen1 seama de distanţă Că existenţa Atenei, Florenţei şi Parisului are importanţă mai mare decât Lo-yang sau Pataliputra în cultura occidentală este uşor de înţeles. Nimeni nu este îndreptăţit să alcă.tuiască însă o schemă a istoriei universale pe aceste judecăţi de valoare. Ar trebui atunci să admitem ca istoricii chinezi să schiţeze lll1 plan aJ istoriei universale în care Cruciadele şi Renaşterea„ Cezar şi Frederic cel Mare să fie trec.uţi sub tăcere ca nişte evenimente şi personalităţi fără răsunet. Vorbind din pitnct de vedere morfologic„ de ce secolul al XVill-lea ar avea mai multă pondere decât unele din celelalte şaizeci care l-au precedat? Nu este ridicol să spW1em ''epoca modernă'', limitată la câteva secole şi localizată de altminteri aproape exclusiv în Europa occidentală, faţă de o ru1tichitate ce cuprinde atâtea milenii, căreia i se adaugă ca wi simplu apendice, fără nici o altă clasificare, întreaga 1nasă a culturilor preelenice ? N-a fost chiar suspendată, ca prelttdiu al antichităţii, pentru a salva o schemă depăşită, toată istoria Egiptului şi a Babilonului, ce fo1111ează fiecare în sine Wl organisn1 întreg, capabil să contrabalanseze aşa numita ''istorie universală'' de la Carol cel Mare la războiul mondial şi mai încoace ? Ori, chiar şi faptul că aruncăm într-o notă de subsol, cu o scuză stânjenită, imensitatea complexă a culturii indice şi chineze şi ignorăm în general marile culturi americane sub pretextul lipsei de ''coeziWle''

nu se justifică.

Numesc această schemă, familiară europeanului din Occident, care face marile culturi să se mişte în jurul nostru ca în jurul Wlui centru al tuturor evenimentelor istorice, sistemul ptolemeic al istoriei, şi consider ca o descoperire coperniciană în domeniu) istoriei introducerea în cartea de faţă a unei doctrine destinate să înlocuiască pe aceea a lui Copernic şi care nu oferă, 32

cu nici un chip, antichităţii şi Occidentului, lll1 loc privilegiat pe lângă India ~ BabiJon, China, Egipt, cultura arabă şi mexicană~ - universuri particulare ale devenirii care cântăresc cel puţin la fel în balanţa istoriei şi care prevalează adesea prin 1năreţia viziunii sufleteşti, prin vigoarea dezvoltării, asupra culturilor antice.

7

Schema antichitate-Ev mediu-epoca modernă îşi are originea primă în sentimentul magic al universului~ mai ·1r1tâi acesta a apărut în religia persană şi a evreilor, din timpurile lui Cyrus când, în cartea lui Daniel, el a primit o formă apocaliptică şi < fost transfortnat în istorie universală în religiile postcreştine din 1 Orient, mai ales în sistemele gnostice . " Intre liniile foarte strânse ce constituie fundamental spiritual, această concep~e importantă era pefect îndreptăţită la existenţă. Nu se putea p1me aici problema istoriei indier1e, nici egiptene. Te1·1nenul de istorie universală desemnează în gura cercetă­ torului Wl act unic, extrem de drairatic, al cărui decor este peisajul cuprins între Elada şi Persia. El exprimă sentimentul cosmic de un dualisn1 rigt1ros al orientalului, dar nu în polaritatea sa, precum în 1netafizica contemporană, prin antiteza dintre suflet şi 2 spirit, dintre bine şi rău, ci în periodicitatea sa , ca o catastrofă iminentă 111vârtindu-se între două epoci cuprinse între crearea şi stărşitul universului, tăcând abstracţie de toate elementele nefiy4te, P·~ de o parte de lite1·atura antică, pe de altă parte de " Biblie, de Cartea Sfăntă cum mai este ea r.Wl'Jscută. In această imagine a urivei·sului, ''antichitate') şi ''epocă modernă'' apar ca 1. Windttbar.d: GeschicJ1te der Philosophie, .l 900, p.275 şi urm .. " 2. In Not1l Testament, apostolttl Pavel reprezintă îndeosebi concepţia polară, iar Apocalipsa mai ales concepţia periodică despre u11ivers.

33

o sinteză curentă între păgân şi evreu sau creştin, între

01nt1l

între statuie şi dogmă, între natt1ră şi spirit sub formă temporală, deci ca o dramă a ni111icirii W10ra prin ce!elal1e. Trar1zi~a istorică poartă amprenta religioasă a unei învieri. Ime:1gi11e li r11itată, fără î11doială„ şi întetneiată pe idei în întreginie provinciale, dar logică şi perfectă în sine, rămânând legată total de acest peisaj, de această colectivitate umană şi cu neputinţă de dezvoltat 1n nlod nat1,ral. ,\dăugarea celei de a treia epoci ''epoca modernă'' a noast1T! -·-- a introdus, în ace1stă imagine, pe pământul Occidenantic

şi ori~tal,

tului, o tendir1ţă motrice. Imagine~ orientală era staţionară, o antiteză finită

ce persevera în ecllilibrul ei, cu o unică ac~1111e divină drept centru. Admisă şi îtnbrăţişată de o nouă categorie de oalneni total diferită, aceasta ia pe neaşteptate~ fără a atrage atenţia ast1pra unei atare schimb5ii, for 111a unei linii, pornind de la Homer sau de la Adam~ posibilităţile au crescut de la apariţia iudeo-europenilor, a omului paleolitic şi a on1ului main1uţă pentru a urca sau a cobori„ pnn Ierusalim, Roma, Florenţa sau Paris, după voia istoricului, a gânditorului sau a artistului care interpretează imaginea trinitară cu o libertate neînfrânată. Conceptelor co1'1pleme11tare de păgânism şi creştinism le-a fost în acest fel adăugat conceptul definitiv de ''epocă n1odemă'', care, prin definiţie C"nţine metoda şi care, trasă de păr 1 de la Cruciade, nu pare să mai admită o nouă extensie . Se crede că fără

ca să îndrăznească cineva să o spună, ceva a începtit

dinainte de antichitate şi de Evul mediu: un al treilea tărâm ce ascillldea W1 paradis, un sztn1mu1n, tm ţel ultim, a cărui cunoaşte­

re exclusivă şi-o arogă fiecare, de la scolastică până la socialiştii de astăzi. Cunoaşterea esoterică este la fel de comodă ca şi la fel 1. Ea este recunoscută în expresia disperată şi ridicolă de ''epocă contemporană'~.

. 34

de ra1ăgt1litoa re pentru autorii ei . Foarte s1n1pl 'J s-~1 : jer1ti fi c:at se11sul w1iversuJui cu spiritul Occident11lui a~:l Cl:lll 3e ret](->(:t~ el în n1i11tea w1ui occidental. Du;.1ă aceea, câţt\ 1a t11ari .~:J r 1c:•! r ~ ~ at• extras virtll~ n1etafizice dintr-o sărăcie a sp1r1t ~ 1Jt11 , r1 ( t

t

1

(

1„ K . I?t1rdach: '"'Rejo1·n1ă. J?entlŞlere, ( Jman1sm'', 1918.• p.48 şi urtn .

2. Expresia ''cei vecJ1i'', în ser1s dualist„ se din Porfiria (300 î.Ch.). 35

întâln·eşte

deja la lsagug

. J111pă1 ·ah1/ ş1

galileea11ul (oode gândirt..a gnostică este întrltchipată de magicianu) Maxin1os) şi nu a depăşit-o cu nici 011 pas în

celebrul discurs de la Stockholm din I 887. Ideea de a scoate în faţă persoana ca un fel de nor1nă definitivă este, în mod evident, o nevoie a sentimentului de sine al occidentalului. Dar opera abatelt1i Florelor era o priV1re mistică în interiorul misterelor ordinii c-0smice a lui Dunmezet1. Opera aceasta trebuia să piardă 01ice semnificaţie atunci când an1 ajuns să facetn din ea o co11cepţie raţională şi fID1dan1entuJ unei gândi1i şti iriţi fi ce. Este tocmai ce s-a 'intamplat mereu într-o măsură din ce în ce 1na1 mare ÎnU1Jând din secolul al XVIl-lea. Dar aceasta este o metodă fragilă în interpretarea istoriei universale şi anun1e, --- a da frâu liber convingerilor religioase, politice sau sociale şi a aborda în cele trei faze, de care nimeni nu. îndrăzneşte să se atingă" o direcţie ce duce exact în punctul în care ne găsitn .şi care impune, după caz, ca tnăsură absolută„ domnia inteligenţei, omenia, fericirea celor mulţi, evoluţia economiei, luminile ra~u­ ru1, libertatea popoarelor, puterea asupra naturii, pacea universală şi alte idej de acest fel, un.o r milenii de istorie" despre care s-a demonstrat că nu at1 cuprins sau nu au atir1s măsura exactă, pentru că în realitate atunci se voia altceva decât voim noi acu1n. " ''In viaţă, spune Goethe, nu aven1 alt scop evidet1t decât viaţa şi nu un rezultat al acesteia.'' Prin aceste cuvinte se poate obiecta împotriva tuturor tentativele celor care cred, ca nişte naivi, . că rezolvă printr-un program enigma fo1111ei în istorie. Toţi istoricii artelor şi ştiinţelor speciale, inclusiv econo111iştii şi filosofi.1, creione,ază aceeaşi imagine. Astfel este văzută ~'pictura'' de la egipteni (sau de la oamenii cavernelor) până la ''impresionişti., ''muzica'' de la cântJrile orbului H.omer până la Bayreuth, ''sociologia'' de la lo„u1torii aşezărilor lact1stre până la socialişti~ toate SJJlt văzute ca progresând rectiliniu, bazate fiind pe cutare constantă, fără a lua în seamă posibilitatea unei limite 36

în dl1rata artelor„ lcgalt1ra lor cu tm peisaj sau cu c> categorie un1ană dete1111inate, ale căror expresii sunt acestea, ·t11tand ţ)nn u1mare că toate aceste 1sto1ii sunt o si1nptă adăugire extt.rioară a unui ai1u1nit nu1năr de evolu~i parttLtttlare aJe unor arte particulare, neavând comun înt1e c,le decât nt1n1ele ş~ r~teva elen1ente de lchnică n1anuală .

Despre fiecare organism ştim că este determinat de t.mpul 3ău„ de fom1a cie durata vieţii sale şi de fiecare din manifestările vii, condiţionate prin calităţ1le sţ1 ec.:iei din care face parte. Nin1eni nu va crede că un stejar mi:enar a început să \.;feds .::ă nun1ai de astăzi. Nimeni nu va aştepta de la omidă, pe ca. e u vede cre~când zilnic, ca ea să co·nttnue să crească la feJ şi " pe3te a:li de zile. In această privtnţă fiec.are posedă cu absolută certitudi(le sentimentul unei limite, care este identic cu cel al fon11ei interne. Faţă de istoria civilik1~ei superioare şi de viitoarele ei progrese se afişează, d~ contră, un optimism excesiv, ca un f~l de dispreţ pentru orica1·e experienţă. istorică şi deci orf,arucă. Astfel încât fiecare '"'postt1le~z.ă''„ prin datele întân1plă­ toare ale momentului, o ''continuitate'' lineară complet neob1~nu­ ită şi nu pentru că o poate demonstra ştiinţific, ci pentru că o doreşte. Aici contăm pe posibilităţile nelimitate„ scoţ3nd din fiecare moment luat în considerare câte o teone infant11ă a continuităţii.

Dar ''omenirea'' nu are, într-o măsură mai n1are decât fluturii sau orhideele, un scop, o idee, un plan. Mai degrabă, 1 ''omenirea'' este W1 concept zoologic sau o vorbă goală . Îndepăr­ taţi fantoma aceasta din zona problemelor fo1111ale ale istoriei şi veţi vedea apărând o mulţime neaşteptată de for1ne reale . Dom1. ''Omenirea ? Dar aceasta este o abstracţiune. Din toate tin1pt1rile~ n-au existat niciodată decât oameni şi nu vor exista niciodată decât oameni'' (Goethe către Luden).

37

•

neşte

aici o bogăţie, o profunzime, o emoţie organică 1m~~~1 ce a fo~t esto111pa·tă până astăzi de câte un cuvânt sarcastic, o scl1emă ... încremenită, şi niscaiva ''idealuri'' personale. In locul acestei imagini monotone a istoriei universale în fonnă lineară, ce nu poate fi tolerată decât închizînd ochii înaintea cantităţii st i vitoare a faptelor, eu întrevăd spectacolul unor culturi grandioase, ee cresc cu o putere cosmică de început de lun1e într-un peisaj familiar, legate toate de aceste peisaje· în ·întregul curs al existentei lor, imprimând fiecare o fonnă prop~ie su{?stanJei comune un1anitatea --- şi c.are are fiecare o idee a ei, pasiWlile, viaţa, voinţa, sentimentul, moartea ei proprii. ·A ici există culori, nuan~ ţe, mişcări, nedescoperite încă de nici o cer~re a spiritului. Există o creştere şi o îmbătrânire a culturilor, a popoa1~el61~~ ;.: ~ : lin1bilor, a adevărurilor, a divinităţilor, a peisajelor, aşa cun1 ~ există stejari, pini „ flori, ramuri , frunze tinere şi bătrâne, dar ·nu există o ''omenire'' care să îmbătrânească. Fiecare cultttră .are · posibilităţile ci e>i.')Jresive noi care gern1inează , se inaturizează şi dispar

fără

întoarcere.

Există multă artă plastică, pictură,

ma-

tematică„ fizică,

toate complet diferite w1ele de altele în natura lor adâncă, fiecare având o durată lin1itată, fiecare .desăvârşită în ·. sine, precum orice specie \1egeta1ă ar·e flori şi fructe proprii, feluJ. ei propri11 de creştere şi îmbătrânire. Aceste culturi, naturi vii de ordi11 superior, cresc într-o sublimă lipsă de griji, în ce p1iveşte scopul lor, ca florile câmpului . Ca plantele şi animalele, ele aparţin naturij vii aşa cwn o vede Goethe, iar nu naturii moarte a lui Newton. Eu v'ăd . în istoria universală in1aginea unei veştlice formări şi tra11sfo1111ări , a unei deveniri şi a unei pieiri miracttloase a forn1elor organice. Istoricul de cabinet o vede

însă

sub

fo1111a

lBlei ''tenii,,, pregătind fără încetare alte epoci. Pe parcurs, seria ''antichitate-Ev me.diu-epocă modernă'' " a sfârşit p1in a-şi epuiza efectele. ln ciuda îngustimii şi a sărăCtei ftmdamentării ştiil1ţifice a istoriei, ea a fost totuşi singura filoso38

•-

fie ce nu a foSt complet golită de filosofie şi care ne-a îngăduit să ne ordonăm cunoştinţele: tot ce s-a clasat până astăzi în, materie de istorie llll.Îversală îi dator~~ o parte din conţinut. Dar noi am ajuns de mult timp la măsura semnificativă a secolelor care încăpea cel mai bine în această schen1ă: Sporirea rapidă a materialului istoric, mai ales a celui ce este în întregime în afara acestei scheine~· începea să cufimde imaginea într-Wl haos foarte mare. Toţi istoricii ştiu şi simt acest lucru aceia care nu sunt şi pentru a nu fi victimele lmui naufragiu total, complet orbi ei se agaţă cwn pot de singura schen1ă ce le este cunoscută . 1 Te1111enul c1e·.Ev mediu , tipărit pentru prima dată în 1667 de profesorul Horn din Leyda, este constrâns să acopere astăzi o masă info1111ă în continuă extensie, care întâlneşte o limită pur negativă în faptul că nu poate sub nici llll chip atribui identitate celor două grupuri acceptabil ordonate. Nesiguranţa teoriilor şi aprecierilor despre istoria persană, arabă, rusă sunt un exe111plu. Desigur, Qu se mai poate nega multă vren1e că această pretinsă istorie a llll.Îversului, de fapt restrânsă la început la regitmea Mediteranei orientale, este limitată ulterior, printr-o sclumbare subită de decor, între migraţiile ge1111anice (eveniment ce nu are importanţă decât pentru noi, fiind mult exagerat, având o semnificaţie pur occidentală şi care nu priveşte în nici un fel cultura arabă) şi între Europa centrală şi occidentală. Hegel a declarat cu o mare naivitate că el nu ţinea seama de popoarele ce nu se încadrau în sistetnul lui istoric. Dar aceasta nu este decât o tnărturisire

a unui om onest despre ipote~ lui

care un istoric nu ajunge niciodată

până

la

nletodică, fără de " capăt. In a,-:esf: sms se

l. ''Evul n1ediu'' este istoria regiunii unde domnea latina preoţilor şi

a erudiţilor. Prodigiosul destin a1 creştinismului oriental, care a ajuns până în China prin Turkestan şi până în Abisinia prin Saba, nu intră în vederile acestei '~istorii universale''.

39

,

'

r

"

poate aprecia penuria lucrărilor noastre de isto1ie. Intr-adevăr astăzi este o chestiw1e de tact istoric să ară~ care sunt carenţele în cercetarea istoriei„ care sWlt luate se1·ios în seamă ş1 care sunt cele ce nu contează. Ranlce este un bun exemplu. 8 Astăzi

noi gândin1 la scară continentală . Numai filosofii şi istoricii ignoră acest lucru. Ce semnificaţie pot avea pentru noi conceptele şi perspectivele ce au preten~e de valoare urliversală şi al căror orizont se opreşte la frontiera Europei occidentale? Relativ la această temă, citiţi cele mai bune căr~ ale noastre. CâP1 Platon vorbeşte despre umanitate, el îi vede pe eleni opuşi barbarilor. Acest lucru corespWlde pe de-a înt.regul n1odului aistoric al vieţii şi al gândirii antice şi , ctriar în aceste condiţii, unor rezult.ate jtiste şi pline de sens pentn1 greci. Dar când Kant începe să filosofeze asupra idealurilor etice, el afir111ă valabilitatea principiilor lui pentru to~ oamenii din toate timpurile şi de toate felurile. Dacă nu o spune în mod expres, este pentru că el crede că a~est lucru este manifest pentru el şi pentru " cititorii lt1i. lJ1 Estetica lui, principiul pe care îl for111ulează nu este cel al artei lui Phidias şi Retnbrandt, ci al artei în genere. Fo11nele necesare ale gândirii postulate de el nu sunt totdeauna cele ale gândirii occidentale. O privire asupra lui Ari ~otel şi a rezultatelor esentialmente difetite ale filosofiei sale ar fi arătat • existenţa unui spirit 11u tnai pl1ţin lim:)ede, dar difi~rit ca structură , care reflectează asupra lui însu şi Pentru gândi rea rusă categoriile occidentale su11. i ;~ tel ft•'=" „t i :~:n e c:~ Şl c·ate:. „c 1i!e gândirii c11ineze sau greceşti E.„l fn ~t..:i(1?'.,c. '~ „e·~ · ::! :.. ·:r.>l ~iră n r;.oţiun1l or originare antice. f:stc la ft1 „ie .J: ~ · c ~ ,. (.â ţ ~ a ~~c·~ -:-1 i:u;~ t~11il or 1

40

rtJseşt1

1

sau indiene, iar pentru chinezul modem sau pentru arab, a căror inteligenţă e complet diferită de a noastră, filosofia de la Bacon la Kant nu are decât valoare de curiozitate. lată ceea ce-i lipseşte gânditorului occidental şi n-ar trebui să-i 1ipsescă toc111ai /11i: CWloaşterea caracterului istoric relativ al acestor rezultate, ele însele o expresie a unei fiinţe pa1·t1ci1/a1"e şi nurr1ai a acesteia: conştiinţa că valabilitatea lor are ti1nitele necesare; convingerea că ''adevărurile imuabile'' şi ~"cunoştinţele eterne'' ale occidentalului nu sunt adevă1·ate decât JJentru el şi eterne doar în cadiul imaginii lui despre cosmos; datona lui este să le depăşească pentru a le căuta pe acelea pe ~1re on1ul altor culturi le-a dat la iveală cu o egală sigu1·anţă. Toate acestea aparţit1 actului de realizare a Wlei filosofii a viitorului . Numai aceste Jucruri se pot nwni înţelegerea limbajului fo1111al al istoriei, al universului vi11. Aici nimic nu este co11stant şi general . Nu se va mai vorbi de fom1e ale gândirii, de regulile tragediei, ,de dato1iile 5·tatului. Valabilitatea universală a unei idei este o inferenţă totdeauna falsă a sinelui despre altcineva. Mult mai suspectă pare această imagine în studit1l gânditorilor occidentali moderni începând cu Schopenhauer; cei1truJ de gravitaţie al filosofiei se mtrtă de la sistemul abstract la etica practică, iar problema cunoaşterii este substituită cu cea a vieţii , - a voinţei de a trăi, de a fi puternic, de a acţiona. Aici ''omul'' nu mai este o abstracţiWle ideală ca la Kant, ci este omul real al epocilor istorice, cel care se gtupează în populaţii civilizate sau primitive pe suprafaţa pământului, care este chiar obiectul de studiu. Acest lucru goleşte co1nplet de sens definiţia structurii

1. Cf. t. II, p 361, notă : pentru un nis autentic ideea fundamentală a darwinismului este la fel de lipsită de sens ca şi cea a sistemului copernician pentru arabi.

41

•

conceptelor ultime prin schema antichitate-Ev mediu-epoca modernă, ctJ restricţiile locale de rigoare. Aceasta este problet11a. Să ·pr1vim spre orizontului istoric al lui Nietzsche. Pe ce temeiuri se sprijină la rândul lor conceptele de decadenţă, de nihilisn1, de răsturnare a tutt1ror valonlor„ de voinţă de putere, ce sunt adâ11c înrădăcinate în natura c1viliz.aţiei occidentale şi hotă­ râtoare pcr1tru analiza ei fără nimic altceva ? Pe romani şi pe greci, pe Re11aştere şi pe Europa contemporană, adăugând şi o privire grăbită şi piezişă asupra filosofiei indiene, prost înţeleasă, - pe scurt, pe antichitate, pe Evul mediu„ pe epoca modernă. Vorbind ~·tricto sens11„ eJ nu a 111ers mai departe, iar alţi gânditori ai ti111puJt11 nu l-au depăşit. Ce raport are însă conceptul dionisiacului cu .. . viaţa lă­ witrică a chinezilor foa1te civiliz.aţi din timpul lui Conft1cius sau cu viata unui american modem ? Ce înseamnă modelul supraomului pentru lumea Islamului ? Ş1 ce sens le va dn„ ca antiteze creatoare, conceptelor natură I spirit, păgân I creştin~ antic I n10dem, sufletul unui indian sau al Wlui rus ? Tolstoi„ care 11eagă din adâ11curile sufletului săt1 u111anitar lun1ea ideilor occidentale, complet străir1ă şi îndepărtată„ are cu111va. de-a face cu ''Evul n1ediu''„ cu Dante, cu/ Luther ? Sau un japonez cu Parsifal şi Zarathustra ? Un indian cu Sophocle ? Iar Schopenhauer„ Co111te„ Feuerbach. Hebbel , Strinberg 2LJ oare un ori1-0nt intelectual 111ai _ vast ? Toată psihologia nu are oare o senm1ficaţie pur occide11tală , în ciuda pretenţiei de universalitate a acesteia ? Ce comedie în fetninismul lui Ibsen„ care ni se înfăt1şează şi cu pretenţia de a atrage luarea aminte a întregii ~ „orneniri"'~ când fain1oasei Nora„ 111are burgheză 11ordică al cărei orizont echivalează ct1 un venit oe la 2000 la 6000 de n1ărc1 „ cu o educaţie protestantă ~ îi sunt sub~titt1ite soţia lui Ce.z..ar, doa111na de Sevigne„ o japonezii sau o ţărancă d111 Tirol ! lbse11 însuşi nu are însă decât viziunea or1zc:1tul tai cJ asei orăşeneşti 111edii de ieri şi de astăzi . Conflictele 42

temeiuri psihice datează can1 de 1a 1850 şi vor stapravieţui abia până la 1950, nu SWlt nici cele ale claselor de sus, ci ale celor de jos, cel mult ale oraşelor cu popula~e neeurolui„ ale

căror

„

p~~r1a

Toate acestea sunt valori episodice locale, cel mai adesea rrstr:lt1~c la 111tcl1ge11ta tnomentană a n1arilor oraşe de tip occide11tal european, nicidecum nişte valori ''eterne'' ale istoriei ''universale'' Şi totuşi, când aceste valori ar fi existat pentru genera!11 Ic lt.11 lbset1 ş1 Nietzsche, acest fapt ar însemna toonai necu11o:işterea co11ceptulu1 de istorie lllliversală care desenmeaz.ă 11u o alegere, ci un tot şi nesubordonarea factorilor aflaţi 111 afara i11teresului tnodemilor, subestima~ sau neglija~ . Ori, toc111ai aşa se procedează în tnare măsură. Tot ceea ce Occidentul a spus ş1 a gândit până acun1 despre problemele spa~ului„ ale ti111pult1i, ale mişcării, ale numărului„ ale voinţei, ale căsătoriei „ ale prosperităţii, ale teatrului, ale ştiinţei, a rămas îndoielnic şi insufic1et1t . 1)e11tru că s-a ţintit găsirea so/11ţiei în loc să se accepte că 1nai 1nultor întrebăn le corespund mai 111ulte răs­ punsuri ., că orice problen1ă filosofică nu este decât dorinţa refulată de a pri111i un răspuns sigur„ deja dat, că marile proble111e ale timpt1lui n-ar fi considerate niciodată drept caduce şi că trebuie deci ad1111s 1111 g111p de so/11ţii istorice determinate„ care 11un1ai 1i1 ansamb/11 pot debarasate fiind în apreciere de toate raportutile particulare să dezlege marile enig111e. Pentru lll1 bun cunoscător de oameni nu ...există nici un punct de vedere absolut exact sau absolut fals. ln faţa unor probleme la fel de a11evoioase~ precu111 cele ale tin1pului sau ale familiei, nu este de ajuns să examină1n expenei1ţa personală, vocea interioară, raţitmea „ părere::t străr11oşilor ori a conte111pora111lor. Astfel nu a tlă111 decât ceea ce este adevărat pentru cel ce chestioneaz1i şi p,ent1u epoca lt1i~ dar există şi alte proble111e. Apari~a altor ct1ltt1n vorbeşte t1r1 li111baj diferit. Pentru oameni diferi~ există ade'

43

vă1uri

diferite. Pentru un gânditor ele stu1t valabile ori toate, ori niciunul . Se înţelege în ce măsură critica occidentală a tmiverst1lui poate fi lărgită şi aprofundată, în ce măsură, dincolo de relativis111ul inocent al lui Nietzsche, rămân de elucidat problen1e„ ce fineţe are sent11nentt1J formei, ce grad de încărcătură psihică, ce renunţare la interesele practice, ce independenţă faţă de ele şi ce vastitate a orizontului rămân de atins pentru a spune că s-a înţe­ les isto1ia u11i versată, univers1J.l-istorie ! '

9

Tuturor acestora, forn1elor arbitrare, înguste, exterioare, dictate de dorinţe personale care le-e o nouă epocă în istoria lumii şi voi puteţi zice că aţi fost de faţă''. Nici W1 general, nici W1 diplomat, fără a mai vorbi de filosofi, nu •

44

devenirea istoriei într-o 1nanieră directă . Este cea mai proftmdă judecată ce a fost fon11t1lată asupra unui important e,„enin1ent istoric chiar în momentul când acesta era în curs de desfăşura re. Şi aşa ctun Goethe a pornit de la frunză pentru a u1111ări ţ,.'\·ol tt~a fonnelor vegetale, geneza vertrebratelor, fo1111area strat 11 1l,)r geologice, destinztl natu1'ii, nu cauzalitatea ei, tot aşa trebuie studiat limbajul for111al al istoriei umane, structura ei periodică 4 logica ei organică, plecând de la abWldenţa de fapte ~>,, 111~ul~1re ce se oferă sin1ţurilor. Odinioară omul se număra printre mulţin1ea organismelor de pe faţa pământului . Constituţia anatomică, fiziologia, feno111et1ele sensibile aparţin în întregime unei unităţi superioare. Nu t~l ...„l„lll l~,cepţle decât aici, în ciuda afinită~i ce se simte în proftmzi111e i11tre destinul plantelor· şi destinul oamenilor temă eternă a oricărei creaţii lirice şi în ciuda asemănării oricărei istoni 1111 .11 l1:.' ct1 cea a oricărei alt grup de fiinţe vii superioare ten1ă a 11er1un1ăratelor poveşti, fabula~i„ legende. Vre~ să face~ o compara~e ? Faceţi să acţioneze în profunzime, cu toată puritatea, wi1versul ct1ltural un1an asupra i rnaginaţiei, fără a-1 constrânge să intre într-un siste111 preconceput: veţi vedea în cuvintele t1r1ercţe. credinţă, n1aturitate, declin, pe care le-aţi folosit regulat astăzi 111ai mult ca oricând în exprimarea voastră, despre societate~ morală sau estetică, nu numai judecăţi de valoare subiective şi persor1al interesate„ ci şi denumiri final mente obiective ale Wlor stări organice. Aşezaţi cultura antică fenomen în sine desăvâr­ şit . 111aterie şi for1nă a sufletului antic, în faţa culturilor egipteană, indiană, babilonia11ă, chir1eză, occidentală şi căuta~ ceea ce au tipic destinele schimbătoare ale acestor mari entităţi şi ceea ce este necesitate în abundenţa fatală de evenimente neprevăzute: atunci ve~ vedea derulându-se imaginea istoriei universale care· ne este familiară nouă, oametli ai Occidentului, şi numai nouă . „1 s1111t1t •

1

45

•

10 Dacă

de aici revenim la problema restrânsă, ar trebui 111ai întâi cercetată n1orfologia situaţiei europeano-americane, ini~al din Occident, între 1800 şi 2000. Vom avea de definit timpul acestei epoci în înt-reguJ culturii occidentale, sensul ei fiind un capitol de vtaţă existent cu necesitate sub o fo1111ă ori alta în fiecare cultură~ vom avea de definit semnifica~a sin1bolică organică a limbajului e1 fon11a1 în politică, artă, societate şi în lucrările spiritului. Un studiu comparativ pern1ite cunoaşterea ''sin1ultaneităţii'' acestei perioade cu elenismul„ în special a apogeului ei efen1er reprezentat de războiul mondial cu trecerea de la perioada ele1listică la perioada romană . Ro1nanismz1/, cu sin1ţul foarte ascu~t al realităţilor, litJsit de gen1t1, cu barbaria„ cu disciplina sa practică, protestantă, prosacă, ne va oferi întotdeauna nouă, li111ita~ 1nereu Ja comparaţii, cheia enigmei prop1iului viitor. Gr·eci şi ,„oma11i prin aceasta se distinge şi destin11/ pf;' ca1·l' l-a1n av11t de cel care este in1i11ent. Fiindcă a111 fi putut şi ar ·fi trebuit să găsi1n în ~'antichitate'' o evolt1pe pentru care a 11oastră este un panda11t perfect„ diferit î11 toate aspectele exterioare„ dar absolut asen1ănător prin impulsul intern care duce n1arele organ1s111 către propria împlinire. Am fi descoperit, trăsătură cu trăsătură„ de la ''războiul Troiei '' şi de la Cruciade" Ho1ner şi Câ11tec11l Nibe/11ngilor, trecând prin doric şi gotic, dionisiac şi Renaştere„ Polyclet şi Sebastian Bach, Atena şi Paris„ Aristotel şi Ka11t„ Alexandru şi Napoleon„ până la stadiul cetăţii cosmopolite şi al imperialismului celor două culturi, un perpetuu a/ter ego al propriei noastre realită~ . Dar interpretarea i111agi11ii istoriei aRtice care 11e-a slujit aici ca flllldament„ cu ce părtinire n-a fost ea 111ereu atacată ? Ce 46

vanitate ! Ce

părtinire

! Aceasta pentrt1

că

ne

simţi1n

rude prea

Jprop1ate „„ale celor vechi'" cărora le-a111 uşurat nemăsurat sar... cina. 111 asemănarea exterioară se află pericolul îr1 care eşueaz.ă to~te cercetările asupra ant1chită~1 , din clipa când am trecut de la identificarea şi de la clasificarea magistrală a săpăturilor la interpretarea teoretică. O prejudecată tabu, ce ar trebui să sfâr~cască prin a fi distrusă, vrea ca antichitatea să ne fie o rudă apropiată lăuntric, pentru că noi suntem prezumptivii ei discipoli ~' (Op11 . pentru că am fost efectiv adoratori ai e1. Intreaga activiLate religioasă şi filosofică, artistică şi istorică, socială şi critică a secolt1lt1i XIX era necesară nu pentru a ne învăţa să înţelegen1 111 ~tăr ş1t teatrul lui Eschil, doctrinele lui Platon, Apollo şi Dionysos„ statul atenian, puterea imperială romană, de care SWlten1 foarte departe, ci pentru a ne face să simţim în fine imensa distanţă care le înstrăinează şi le îndepărtează, dista11ţă mai :>t 1~111c poate decât între zeii mexicani şi arhitectura indiană. Ideile noastre despre cultura greco-ron1ană at1 planat lotdcaw1a l11tre două extreme Wlde, fără excepţie, sche111a antichitate-Ev 1nediu-epoca modernă a dete11111nat de la primul co11tact perspectivele tuturor ''pozi~iJor'' . Unii oameni din viaţa publică„ n1ai ales economişti , politicieni, jurişti . găsesc 4. ' ome11i rea actuală '" într-un progres n1ai n1are„ o apreciază foarte n1ult şi o folosesc ca etalon pentru tot ce a precedat-o. Nu există un partid 111odem care să nu fi ''apreciat'' deja în activitatea lui principiile lui Cleon, Marius, Ten1istocle„ Catilina şi ale grecilor. i\.l~i, artişti , poeţi , filologi„ filosofi, nu se sin1t acasă nici acum, deci se retrag în cutare sau ct1tare trecut istoric, iau pozi~e şi izgonesc prezentt1I ca dogn1atisn1 absolut. Primii văd în elenism un fel de ~'eu 11u SW1t încă acolo''„ ceilal~ în epoca modernă ·un "'eu deja nu n1ai sunt acolo'', 1nereu impresionaţi de imaginea istorică lineară ce uneşte cele două epoci. A

47

,..

ln această antite.ză se întâlnesc cele două suflete ale lui Faust . Pri111ejdia celui dintâi este deşertăciunea inteligenţe1 Din tot ceea ce a fost cultură şi reflex al sufletului antic, ele 11t1 111a1 ~n în n1âini decât un fascicul de fapte sociale, econo111ice„ politice, fiziologice. Restul capătă lll1 caracter de ''consecinţă secundară'', de 'reflex'', de ''acompanian1ent''. Despre preponderenţa 1nitult1i în coru1ile lui Eschil, despre vigoarea pătnânteană în plastica greacă cea mai veche şi în coloana dorică_ despre ardoarea cultult1i apolli11ic, despre proft1nzi111ile, î11c.:ă ren1i11iscente, ale cultului imperi·aJ la romani, nici cele mai 111ici t1r111e în cărţile lor Secunzii, ron1antici întârzia~ în cea r11ai mare parte, prect1n1 cei trei profesoti din Bâte: Bachofet1. Burckhardt„ Nietzsche, sucombă Sltb ameninţarea pericolului oricărei ideologii . Ei se pierd în zonele ceţoase ale tinei anticl1ităţi ce este un si111plu reflex al 111entalităţi1 lor, fiziologic constituită . Ei arată î11credere în fragn1er1tele de literatură veche, d~tr niciodată cultura 1 n-a fost atat de prost repreze11tată ca de tn.arii scriitori. Alţii se sprijină t11ai 111ult pe ur1ele st1rse n1a1 prozaice~ inscripţii, n1onede„ docu1ner1te juridice, pe care Bt1rckhardt şi Nietzsche le-au dispreţuit prea n1uJt„ spre paguba lor asu1nându-şi literatt1ra tradiţională , adesea cu ttn sens n1inin1 al adevărul11i şi al realită­ ţii . Astfel, chiar din cauza fundan1entării critice diferite„ ei nu 4

-------------I. Alegerea cresto111aţiiJor este decisivă„ nt..!f1111d depe11dentă 11t1111ai de 11azard„ ci de o tendinţă fu11da1nentală. .L\.tic1s111t1I din epoca lui At1gt1st~ obosit„ steril, pedant„ trăind î11 trecL1t, a creat co11ceptul de ('/CM'Jl'i şi a ad111is ca atare u11 foarte 111ic gn1p de autori greci până la Platon. Restul„ între care bogata literatură ele11istică î11 totalitate„ a fost respins şi pierdut î11 î11tregi111e. Acest grup„ datorat preferinţei şi gustului ta nor profesori , care a fost co11servat în cea 111ai 111are parte, a fost apoi deter111inant pentrtl i111agi11ea ideală a ''anticl1itătii clasice'' Ia F1ore11ţa„ ca şi î11 scrieri le ltti W i11ckelma11n„ Holderti11„ Goetl1e şi cl11ar N ietzscl1e.

48

t-11.ti e~1 l : ~~1

ir1 setios. Nu ştit1 ca Nietzsct1c şi Momn1se11 să-şi 11 acordat vreodată tJt1t1l altuia cea 111ai mică ate11tie. , Nici ur1ut tll Cl celălalt r1-a atins î11să altitudinea de unde pLtle•flif~rl~to dt'.f dr.tă ree&ntn.

.„ ...

-· ;1.i tu

! S. Al'OQfl,IJL

~ R~ :.ir. o;· ..... o . . ,...~ .~· l.U _,..,,

g

·s

-=e.--~

~.... .

en

. "AAABl.Ati (dâ la Q}

aw:~._

---- ~--- ~ --• .....,.-~...-.•~--.-c~-

-----.~--..

-

Alklndl (830).

p&dlştil

(fl~oria

nurf'Qrolor. „ TrigonomE)triO

sfeticiij. Nestudiată.

. f 1-·-... ; ,.c;;';;cEP]jA M°ĂTERiÂt.ÎsTi. DESPRE I E. :. "' . t .-: I. g. e .r, ·-~ --E. -·Ş.....

Yoaa, Vedanta; \faiceshika; ~ N;aya.

;;t

Platon moare în 346.· .A ristotel in 322.

~

Euler rnoart: în 1783, Laurasnge în 1813_Laplace rr1oaro în 1827 .

lrtfinitezin\81.

=

·~ ......

Bonthsm, Comte, DatV1'in, Spanc&r.

'"~picu~o~n&"~le ~~~ivad~!

Stimer, Marx, Fouerbach

AbbastZtlor~ Fraţii

1ntogn .

...

Schopenhauer, Niotzsche.

Socialif>mu1, anQrhismul,

12. LUMEA FORMALĂ A MATE,IA)1Cll DESĂVÂRŞITA LĂUNTR!C. - S!STEMELE DE GÂNDIRE DEFl!-IJ'n 'tl~. o o ,o.~ () ·- Epuizati Euclid, Apollon!os (300). AJt'Mlrismi (800). ~lbn le•~oedt- "lM'Ovinijiane)·caruUng~;.-~r;@ Eleniimul tnfe.rlor lntji~n"!I .;„,„~ soo-sc,Ql~. lnfluenţa erabă• târiiâ Qnthl'-{rsr.iiaoYI). ~"~ ~ritar~0;-4 bizantinut . ·---- -- ··- -- ·.:. - -- __ --· - -·---·_„ ----- · ---11

1 '

&n~paiiut vecnt {2900.-2 :!0fţ}

.Dunculf.11 Ot1„6:>1J).

·

~ i]r1

ll ra

..._

r. F~RJ0.4.0A DE nNEREŢf:. t~RNA!'EN_ ncA ~i, ARHITfECTilRA~ E)( E-•RESIA El..Ell.EHTA8Ă A JINt;.tR 'r," ~~1 · tfŢllr(:qs_"1JCE r•pfW~ŞAITIVUL „) Mag~CJ.JI pnmitiv (0 ~60QJ ~~san••l J~e ~ant!li"t~ arme•n,sirt'ltn, •:abo.~a:r. ~n„

~"J"~·.;;s.;J$ (!lC0-150('·).

('.

{Ic iF\i'1triGtt, •protoc.r•i~n·. •

. a) NAŞ1 eREA ŞI DE:l1/(l,k'f.G.fi-EA sni..-ULUi: FORMELE fiUTRl1E DE SPi,'G;lnJL i*iilS'4.JIJ~- UI .: ~ lf; ,~,~~.a f,/1-lEAf'l INC0'11Ş flENTE SUMr A iv-a ş; a din•stic- (2$10· Sfit x,i·~: Af11!te.:tura !n. lemn. -Coloa„ ~c . i-111. Sp•ţ;~le mterin•ro • fi\l~. !1~- Se~ , Xl·Xltf: rom•nicul ~oticul tirn· 2625): stilul geometric al tt7~1 . na dor.cr>: ·-Ama1rava. ·'=>'t:ful gaometric zd1ca. Cupora.(P;;.:fit•~~• f ~ţ ~ ·.·'$~~f1G) :>unu. -Catedrt!lef(t cu bolţi . ..S•!StrepC&ior·piramide „şif'urUe de cc (dipytonj. • Urnele mortuars. Arcadele. -MC1ti'1ai.r ci~!~r:i"'-~-' ~:_n:!i'ti in eie de cor.taforţi. „~11raliil~ şa p!~s.„ •oaoe veqetale. Seriile de ns~ umpttrea plam.alt.d ~~fcGrt>Ja:•, ~ii! ~ cat~„1r•lc!or. sar~iiefuri. Statuilu torr,ba!ş .

'i

v-a

bJPERFECŢIUNEA P~ri;IULUi Ul.fBA.J FORMA:. .. EPUIZAREA POSefJIUTĂTJlt;R ŞI COHTf:l~f:l~· fU1~ ~lR A \li -11 dinastie (2625-2475) S$~ rv~v· Sfirti~t~ p!r.turi; p~r~ ·- ~a„ Sec. \1111-Vll. Sfâr~itul cetei m!'li vechi Dispariţia stilului p1rarY•idelnr ş1 îilri&flO-COpte . J\vt'. "1âfl ~as~~t:ii ;->:·"0%1';„ perioade donco-etn.lsee. Pictura pe a reliefurilor eplcc-tdUice. :- Îri· t:tie şi arabes.cul. ceramică (mltolngică) protocorintică flotirea plasticii arhaice 1 porşi

tretului.

atici timpurie.

~vantui !:~lf.Mia ~dimaosionaJe (de l'l'OHo din Tenea la Hagetadcas).

,,,,;

la

artei mozaicale. OesivirJirea artei arabe$cului in covoare (Mshatt~). ·

~•

Sec, XN„XV: Gotir.ul tirziu )i Ro„

naJteroa.Înflortrea fi sfir~I frescelor şi 1le sculpturii: de la goticut Giotto I~ barn cul Michelanoelo.

Sienna Nurrtborg. Pictura gotici 1

2. PERIOADA DE MATURtTff1E: FDRMJ!REA UNUI GRUP DE ARTE CONŞ11ENT CITADINE, ALE~F., REPREZENTATE PRIN INDiVIOUAUTAŢl ARTISTICE••MARJI MAEŞTRI". Jrnpsriul da mi~oc (2150-1800). Magicul matur (500-.300). ptlrsan şi Ionicul (650·3SO). nestorian, bixantin fi armean 1 ~5-I01rnic JI rtiaur. c) COf.JSTITUIREA ARTELOR MATURE PRIN lt-IDIVIDUAUTĂfl AR11S'nCE A Xl·a dlnastis: o arti fragilă O~săv~firea edificiutui temp~ de ,:ia· Oesivâ~r9'1 spaţiului inte~or ~I dar importantă a dispărut tra (penpteros)_. ~o~a,,. ioniea.Preponmosch!9•· -Cupot• cen1rala: S~anta . apro~pe firă 8 lăsa urme . de~en~ frescei ~a~a la Potygnot (460). Sofia din Const3ntinopol. Înflonrea ·· •

re.

-.. ~

QCClCc~1UL

"AAA81A"

;li ~ !.,)

_

n.- ·~ .:~ ..-·

HAOţ i")E 1.;~)Rt~fE PRIMI nvE Df ~FRESIE IiMANĂ . .-SIM&ouc„~ MIS'r1CA ~ i;1rr~ "?~ NAiVA

-'"

;~ „.._

li~ • t:_~)os; ilc es ·t. etic~ ~;_~Y.!•î~•·~eG~-~~~--- ~· » i4. : • „••

PRECllL f~ /~ţ;

---

~ .„

.:XTT'!

A.,.TIC t·~ ITA îEA

f"!

"' - -

__·~ l1hio.ui

„ ~ .:~&

EQi~T

.

•

~

r:

.

- .J!iă

de J.~ V$1\'l

Eyiţk ta

punctul

'i

Holbein. ContraQ

pit~tura

'in l.11.ai.

Barocul

(1500~ 1~00)

Piet~a mura~ă de la Michelangelo lll

B~rm~: _!'lor1 '." 1680. -~:-edo minanţa pacturi11n uiet de ~a Tsza•n la Rembrandt, mort 1-n 1669. ·Avoni:!I ~ n1&.aicii da la Or1ando lasso la f~ Heinrich Schutz, mort in 1673.

j

„,,......,.,,,..,...., "f""'"">r_ _ _.,......;.;;.~~„„..,;:i.>11'·~~'-''-''-'-"'"'''"""~-•>'JO>n'""""""""'.·""""',_...._._~--.~r,,,._, ·~''"'""•"-~----·»:"'''"'_..,,..~ ~ ~2

(lJ.

~ . ~

8

1

~~

e~ g t!

INDIA (OS LA 1500 f. Ch.) w c

- ~- fWWW

:;z._.-:

Pl~TICHiTATE::A (OE L.A 1100 i. Ch.} -~WII/I ..,...._.r_.--;:-...~~.,,.=..--_::. .--:.;: ;;:;..-.

~

-

1. APARJ'f1A UNUi Mt1' AL STll"Ul„UI NOSll.. CA. EJtPRESIE A 1500··1200 Religl3 Vt~dtlft)r Logondelo oroicll olu anoriilf)r.

.,. -~ e ~ ~ 61 ~~~„ ~· t0

g ~ ~ ~ ~ " ';i c; ~ a . 19

·rii'

._..,--._,J:=.,..;::;E

$.:::;;:...

1100...UOO R•lipla fH) pJlartt o t.ulţc·i q!onlc etoştlno din Occ~··

Sfintul Yoir•:i niotlro 'ir1 127 4. [)ur'\s · Seci m~tuu in 1308.„0anto n1(l Jtre în 1321.·Sek•t1 tt,09'i@ în t329 . ·Ml~tielî ti ~col11stJcJ

t"1G.d• (SOO).

• rd...z

'"ollMw-

1 -4 •co:rr••~~

I~

Nlt,?sh,Ci'.i Cu1.antt' Mb•ro '" 1-lli4, , „J. t iu~ mo111fo în 1415. S.ivon;>JtOl&J. · ~ t n1oi vc>chl frcgmonto ale Ortl~tn pt1rnitiv (oroO.·Di,t.ciµfinl Eit„ Oritl'" ri'H)&.ft:i în '264 .-Plo~n rnti-'ffs Ved$lOr. ru&ci ..ecouri r.10s.totiocrtJ î.i Hr>~iod 'ln 269.·Moîti mo1're în 271. şi în cosn,ogonfl. ..Jan1hlicos moaro în :130.~,Ave ~to , fâtmudu! şi Utornturo patrts. tJc6

$.

...

"" -: .· S §~ .;

••Ar.tl11~rA„ {dtt b 0) ~ .,~ _..,----.·~-„44•...._~

-~ ~

d'1nt.

!"&$l1l Realitate

i

J,

Devenire

Devenit

Fiinţă

Direcţie

Spa~alitate

trezită

Organic Simbol, Imagine

Mecanică

i. ~

Imagine . ... cosmica

Istone Tact, fortt]ă Fizionomie Fapte

Număr,

Concept

;: "'

Natură

Tensiune, lege Sistematică A.devăruri

Atunci când se încearcă clarificarea principiului unităţii din care este abstrasă concepţia despre cele două universuri, ne dăm 152

..,t„~1111t.1 că cu11onştc1c:t c~te

reglat.

t11ate11\. l

tărator

şi„ el. 1; Jt 11la1

ho-

cu c5t ea este 111:i1 pură , ~l 11)011t.·.1 ·:i în absolut la 1111 ţJr·e=ent co114fita111 l111ag1r1cabilă nt1n1ai să fle trăită sau simptă lăurittic, . niciodată cur1os~.ută: ea nu iJoate intra î11 C..terioarăş faustică este fiinţa occidentalului, cu o conştjinţă foa11e p1·ofund.ă a proprit1lui destin, cu o privire î11sţ)re interior şi o ct1Jt.u1 ă pfont1nţat perso11ală orientată către 1nen1orii, reflec~e~ n1edita~e asi1pra trecutult1i şi viitorului, co11ştiinţă morală . La celălalt capăt al celor două ct1ltLtri ~i slttjindu-le ~, intern1ediar, care le modifică, le î1npruml1tă, le interpretează sau le 1noşteneşte fom1eJe„ se află sufletul 1r1agic a} ct1lturii arabe, trezit în epoca lui „~ugust în peisajul ct1prins între Tigru şi Nil, între Marea Neagră şi Arabia n1eridională , cu algebra, astrologia, alchin1ia, mozaicu253

.„

arabescurile sale, cu califatele, moscheele, sacramentele şi cărţile sfinte ale religiilor persană, ebraică, creştină., ''antică n1i- . rile

şi

•

.„

noră'' şi maniheistă .

'

-

''Spa~ul'' ain acum dreptul s-o spun este o necunosc.ută spirituală ce se deosebeşte riguros de prezentul sensibil n1omentan şi care nt1 putea fi reprezentat prin limbajul apollinic al grecilor şi romanilor. Dar şi spaţiul figurat prin plastică este la fel de străin de oricare di11 artele apollinice. Celula minusculă a templului primitiv antic este un neant obscur şi mut, la începuturi co11struit d111 materialele cele mai perisabile, înveliş momenta11 opus bolţilor eterne şi cupoleio1„ magice ale vechilor catedrale. · şi rândurile de coloane închise au drept scop să scoată cu ·putere în evidet1ţă, cel pu~n pentru ochi, absenţa spa~ului interior din aceste cotpuri. Nu există o a doua cultură în care nemişcarea, piedestalul, să aibă un relief atât de pronooţat. Coloana dorică este localizată pe pământ, vasele dorice sunt totdeauna concepute de jos În sus, în vreme ce operele Renaşterii planează pe deasu-

pra piedestalult1i. Problema timdamentală a şcolilor de sculptură este perfecţionarea internă a figurilor. De aceea operele arhaice au articulaţii disproporţionat de accentuate: picioarele aşeute direct pe călcâie şi hainele foarte IWlgi lasă o parte din exterior la vedere tocmai pentn.1 a arăta ''pozi~a'' picioarelor. Relieful antic este aşezat pe un plan riguros stereometric. Figurile componente sunt despărţite printr-un ''interval'', dar nu printr-o perspectivă. Dimpotrivă, un peisaj al lt1i Lorrain este spa~u pur. Toate detaliile concură să-l pună în lumină. Nici un corp nu are senulifica~e în perspectiva atmosferică decât dacă este reprezentat prin lumini şi wnbre. Impresionismul este decorporalizarea totală a universului în favoarea spaţiului . Din cauza sentimentului său cosrrtic, sufletul faustic a trebuit să ajungă din tinereţe la o fonnă arhitectltrală în care bolta spaţială se arcuieşte de la portal la înăl~1n~1 corului, constituind astfel centrul de gravitaţie al gigantic.clor catedrale. Prin aceasta se exprimă experienţa profunzi-

- --~---

inii. Dar, pentru a o diferen~a de spaţiul vid al arhitecturii n1agice, la această arcuire a fost adăugată ascensiunea către depărtările celeste. Fie că este arcuire de cupolă, de boltă rotundă, sau chiar de şarpantă verticală, cupola magică este un acope1·ănuînt. Aşa cum foatte just a remarcat Strzygowsky2, arhitectt1ra catedralei Sfânta Sofia este wi contrafort gotic orientat spre interior şi acoperit.în exterior cu o mantie închisă . Dimpotrivă, cupola gotică a catedralei din Florenţa a reînălţat acest edificiu alungit în 1367, iar sub mâna lui Bramante reînălţarea a devenit, Ja catedrala Sfântu Petru, o aglomerare căreia Michelangelo i-a desăvârşit magnificul ''excelsior'' în aşa fel încât actuala cupolă pluteşte foarte sus în lumină deasupra marilor bolţi. Tocmai acestui sentiment al spa~ului i se opune simbolul peripterosului doric, în totalitate corporal şi uşor de cuprins dintr-o singură . . pr1 V1re. De aceea cultura antică a î11ceput printr-o n1ăreaţă 1·f!11z111ţa1·e la o artă deja existentă, pitorească, foa1te matu1#ă, ce J1u JJ11tec1 fi expresia tu1ui suflet r1ou. Grosier şi îngust, sărac şi î.ntors către barbarie, astfel apare în but1ă măsură ochilor noştri stilul geo111et1·ic pe care dorienii de la 1100 îl opw-ieau artei 111i.11oice. Trei secole de existenţă, corespunzătoare înflori1·ii goticului, nu au făcut rtici o aluzie la arhitectură. Doar către anul 650, 'm acelaşi tin1p'' cu ti·ecerea lui Michelangelo la baroc, apare tipul de templu doric şi etrusc. Orice artă primi tivă este religioasă„ iar acest ''nu'' simbolic nu înseamnă 111ai mult decât acel ''da'' gotic sau egiptean. Ideeea de incinerare, ce se împacă cu Wl loc de cult,_nu se împacă cu un edificiu de cult. De aceea, cultele primitive din antichitate, care tăit1uiesc nwnele misterioase şi sole11me ale lui Calchas, Tiresias, Orfeu, poate şi al Numa, 11u ave.au pet1tru î111plinirea ritualurilor decât un rest de idee 1

- - - - - - - -- - - - -I. Acest spaţiu vid sau gol este nun1it de Frobenius "'sentimentul cavernei''. (Pa1deuma, p. 92) 2. "'Ursprung der cl1ristl. Kircl1enkur1st''~ 1920, p.80. 255 •

•

arhitecturală ,

din care s-a î11tărit ideeea de arhitectură e vorba de circutnscnerea tmui spaţiu sacru. De aceea ten1plul (templ11m) etrusc este locul 01iginar al cultului antic: un simplu cerc trasat pe pământ de auguri, având o margine ce nu se depăşea şi o in1 trare fastă orientată căt.re est • Se ridică un templu pe locul unde trebuie să se petreacă oficierea W1UÎ cult„ acolo unde se află reprezen.tan~i autorită~lor publice: senatul şi annata. El există pentru nevoile pasagere ale 1non1entului, iar apoi vraja se risipeş­ te. Poate doar către anul 700 suflett1l antic s-a disciplinat ca să materializeze într-tm edificiu simbolistica liniară a acestui neant arhitectonic. Sentime11tul euclidian a triumfat asupra de7gustului cauzat de dt1rată. Di1npotrivă, arhitectura faustică de 1nare stil a Început reforma de la Cluny prin primele vibraţii ale unei evlavii noi şi pron1ovarea arhitecturii romanice către anul I OOO , ca şi ale Wlei gândiri noi contr·oversa legată de Cina cea de Taină în 1050, dintre Berenger din Tours şi Lanfranc; apoi s-a întâmplat curând, în ut 1na proiectelor unei atât de n1ari voinţe de gigantesc, ca adeseori locuitorii unei parohii întregi precum cea din Spira să nu ajungă pentru a u1nple o catedrală sau ca ea să nu

t. Cf. Muller Deecke: ''Die Etrusker'', 1877, li, p. 126

urn1. şi Wissowa : ~'Religion u. Kultus der Romer'', 1912, p. 527. Cel mai vechi pla11 de cetate, cel al Ro1nei quadrata care nu avea desigur ni111ic con1un cu arl1itectura, ci depindea de unicele reguli sacrementale, cu111 o probează ulterior sensul cuvântului pomoeri11m iată toctnai o limită, ca a unui templu. Tot temJJlum a fost tabăra ron1ană, al cărui unghi drept se mai recunoaşte şi azi în a1nplasamentul mai l11ultor oraşe ro111a11e. El este cercttl sacru în care armata se adună sub protectia zeilor, care la origine nu are nimic comun cu fortificaţiile posterioare ce datează dit1 perioada elenistică. Cea n1ai mare parte din templele ron1ane de piatră (aedes) nu erau temple. Dimpotriv~ lt'nt eA~1os al grecilor di11 ti tnpurile homerice trebuie să fi avut o sen111i~ 1·-.... ,~.; ,,,, ""r?.1"" " ("'~?.1~„~ i~··· ~ ~L..?.- i:;~L . •.::..,L·..::.:.,,c..,?-„„."''rl'

crr" ::,,,_.1 ~ ....(> r r.;,:·,.k,,7'.~

t·„~m•>/U"" tl: I zrr ~•n1cc ~~. t:i.9 " ~

şi

- ~---~-

fie niciodată tern1inată . Limbajul ~)asio11al aJ acestei arhitectL1ri 1 s-a repetat apoi î11 poezie . Toate diferenţele„ luate laolaltă, ale odelor latine ale sudului creştin şi ale Eddelor nordului, încă pă­ gân, nu pot eclipsa identitatea a două modtiri poetice p1ivitoare la infinitul spaţial intern al versifica~ei, rit1nul frazei şi limbajul imaginilor. Citiţi Dies irae alături de Voluspa, care nu o precedă cu mult, şi ve~ afla aceeaşi voinţă inflexibilă care domină şi zdrobeşte orice rezistenţă a lu111ii vizibile. Nicicând un ritm nu s-a î11conjurat de spaţii şi de depărtări atât de grandioase precum ritmul vechilor epopei ale nordului :

Spre nenorocul lor - încă vreme îndelW1gă, Bărbaţi şi fen1ei vor mai veni pe lume~ Noi doi însă - vom rămâne mereu î1nprellllă~ Sigurd şi eu Accentele versului homeric sunt un dulce foşnet de frunză sub zefirul sudului, un ritm al materiei: rima iniţială ca şi energia potet1~ală în imaginea universului din fizica modernă creează o tensiune co11ţinută în vid şi ilimitat, furtuni îndepărtate ale nop~i pe cele n1ai înalte culn1i. Nimic nu rezistă acestui curent de maree tenebroase, nici cuvintele, nici luciurile aceasta este o dinan1ică iar nu o statică a limbajului. La fel stau lucrurile cu ritmurile melancolice din ''media vita în morte sumus',. "' Intâlnim atei ttn preluditl la tonalităţile lui Rembrandt şi la instru111entapa lui BeetJ1oven. Aici sujletill fa11stic se sin1te la el acasă int1·-o singz1rătate fă1„ă 1nargini. Ce este Walhalla ? Necunoscută de gennanii mig1·aţiilor şi chiar de merovingieni, ea a fost imaginată de strflt>ttJl faustic născând fireşte că sub impresia mitului antic păgâ11 şi creştin-arab~ e vorba de două culturi meridionale anterioa1·e ce se trezeau acum pretutindeni la o nouă viaţă î11 cărţile c1asice sau sacre., în ruinele~ 1nozaicurile şi n1iniaturile 1. Cf: prefata mea la ·~cântlJ.ri' " d.e Ernst

D1roem:1~

p. l)\'.

lor~

şi

dogi11ele lor. Cu toate ~cestea ea planează dincolo de orice realitate sensibilă, în zone 1r1depănate~ ceţoase„ faustice. Olimpul se află în i1nediata apropiere~ pe pă1nânt grec: paradisul pat1istic este într-o grădină fen11ecată, situată undeva într-m1 univers magic~ Walhalla nu se ~tflă 11icăieri . Pierdută în infi11it, ea ne apare, cu zeii şi .eroii ei 11esociabili, ca sin1bol al unei înspăit11ântătoare singt1rătăţi. S1cgfried, Parsifal, Tristan, Han1let, Faust sunt eroii cei n1ai singl1r1 di11 toate ct1lturile. Citiţi în Parsifal al lt1i Wolfran1 von Eschenbach minu11ata poveste a vieţii lăuntrice care se trezeşte: 11ostalgia pădurii, co1n1Jasiunea enign1atică , singt1rătatea fără nu111e„ totul este fantastic, excl11sh' faustic. O ştin1 fiecare dit1 noi. f(111!>·t al lui Goethe reprodtice acest motiv în toată profunzimea ir1 1111111aturile, cultele, riturile

sa : Neînţeleasă ferici re~ înfăşurată î11 patitni, Te un11ăresc 7.adamic prin cân1puri şi pădt1ri ! M.i-e ini111a îr1ecată-ntr-w1 şuvoi de lac1i1ni, Se naşte-o r1ot1ă lt1n1e~ sublimă, în surâsuri !

Nici Ho111er, 11ici Evar1gheliile, nici 0111ul apollinic şi ruci .,,,t1t 111,tgic 1111 ştiu nimic despre această experienţă cos111ică . Pw1ctul cul111inant al poeziei lui Wolfran1 von Eschet1bach este aceare J artistului . Astfel apar 11orele populare ~'-b~ttitil „. l·>a \ 'a reză este o imita~e a da11sului cocoşului sălbatic în jt1rt11 fe111elei ·dar la fel este şi î11treaga gând~re a lui Vasa1·i când î1 laudă pe ('1mabue şi Giotto pe care-i 11t1111eşte prin1ii imitato11 ai "'11att1ni"', mai ales ai naturii omului primitiv, despre care Meister Eckart spunea cândva: ''Du111r1ezeu este it11anei1t în toată creatt1ra şi de aceea orice creatură este Du1nnezeu''_ l\1işcarea conte1np1ată de noi în universul din jur este o consecLt~e percepută în semnifica~a ei internă, ce se traduce iarăşi ca o mişcare În noi . l)e aceea orice imita~e este un joc scenic în sensul cel 111ai larg· dă111 lU1 spectacol prin mişcarea peneluJt1i sau a daltei, pri11 structura W1

părţilor

unui cântec, p1i11 organizarea naraţiunii, a versurilor, a spectacolelor, a danst1lui. Ceea ce 1101 t1'"ăi111 pri11 actul vizual şi "' auditiv înseamnă totdeauna Ltn st1flet cu care ne unin1 In sei1s 111odem, la naturalisn1 ajunge a1ta tragi11er1tată de a gâ11di al cărei st1flet s-a pietrificat î11 n1arile 1netropole: imitarea seducţiei aparente, a stărilor se11sibile ale ~1racterelo1 verificabile ştiinţific. Din imitaţie se~ desprit1de ornan1ent11l, care se deosebeşte net apoi de ea, care ntt urmează fluxul vital, ci se f'ri.';fL1li.:ec"'=ă şi " ii co1111-a=ice. ln loc să exprime trăsăt.t1rile fizio110111ice i111prumutate din sensurile fiinţei străine, acestei fiinţe i se 1111pt 111 111otive rigide, simbolz1ri deja tnodelate Nu n1ai '1Te1n să ofe1i111 o schimbare sau o alternativă „ ci să conjură111. „'Eu' îl don11nă pe ' 'tu'· Imitaţia este o retori!:ă chi. Arta minoică d111 Creta este o a1iă industrială pt11ă, i111itatoarea 11ord1că a artei egiptene de la hjcsoşi ir1coace~ exact acelaşi rol de obişnuinţă confortabiJă şi joc ' I spiritului l··a a\ţit ~-iita eler1istjco-ro1nană '"'contempora11ă'' î11ccpâ11d cain de la Scipio şi Harlibal. De la şarpantele so1nptu0 de ~lultă vre111e golite de viaţă, tâ11ărul Orient diri epoca i tnperială~ când von1 fi recu1~oscut i11ceputt1rile stil11ltti arab în vecl1ea artă creştină şi ceea ce a11a '·\:ir1tică timpurie'' are î1 atr-adevăr viu: când \1on1 \ 1edea în epoca ll1i Jt1~tinian panda11t\tl exact al ba1·ocului hispano-\1ene~ai1, care ~ domi11at Eu1·opa sub 1 arii habsburgt Carol Quintul şi Fili1J al 11-lea, şi câ11d, în sfârşit, vom vedea în pa atele Biz.an4

ţlt1 tii,

cu scenele Ier prodigioase de

ră zboi şi

de lux, pe care scri i-

torii de curte, precu111 Procopit1s din Ceza1·eea, le

celebrea:ză

ît1

versuri şi p roză, printr-o reto1ică fardată, măreţi a 5>1insă de multă vreine, cât1d vom vedea ai ci corespondentele palatelor di11 baroctil titnpuriu de la Madrid, Veneţia şi Roma, ca şi ale uriaşele pi~ Ltri decorative ale lui Rube11s şi T intoretto - atunci şi nun1ai

atu11ci , feno11 tenul r1eînţeles până azi al artei arabe tlnitare, ca1·e .... ct1p1inde tot it1iienittI I al e1·ei noastre, v21 p-:inde contl1r Ir1t1ucât 11u c1cupă w1 toc i1nportant în ansa111bl ul ;st trăine depăşite, cu care · încearcă să se acomodeze prin limba greacă, prin ideile greceşti, prin tnoti"vele artistice greceşti. Sacrificiile prin ardere, închinate fortelor noului univers al luminii ce marcheaz.ă tineretea fiecărei cultu ri~ u1nilinta goticilor, cucetrlic îngenunchia~ în catedralele Jor, cu stâlpi şi vitralii acoperi~ de statui şi de imagini picturale Iun1inoase~ înalta tensiune a sufletului egiptear1 î11 lwnea piramidelor, a coloanelor cu lotuşi şi a sălilor cu reliefuri~ toate acestea 290

•

a111estecă

intr-un fel de genuflexiune a spiritului î11 fa ta fornielor deftu1cte„ co11si\sia occidentală arabesci1/„ î11 întregime antiplastic, ostil imaginii şi corpo~alităţii, care este un n1otiv magic. El nu este corporal ci decorporalizeaz1i obiectele, pe care apoi le acoperă cu o infinită bogăţie. Palatul din M'shatta, ridicat în deşert de Gazanizi, înfă­ ţişează o capodoperă de acest gen, fraginent de arhitectură în î11tregime volatilizată în omaznet1tică. O industrie a artei, răspân­ dită peste tot în vechiul Occident, dominantă în î11tregul imperiu carolingia11, o industrie în stil bizantino-islamic, numită până atunci lombardă, francă, celtă sau nordică veche, a fost practicată în cea n1ai mare parte de artişti oriet1tali sau importată 1 pentru a servi ca model. .. ţesător} lor, fierarilor, annurieri1or . Ravenna, Lucea, Veneţia, Granada„ Pale11110, sunt cet1trele cele 1nai active în domeniul limbajultii fonnal al civilizaţiei superioare de atw1ci . Domnia exclusivă a acesteia continuă apoi în Italia după anul 1000, când in no1·d, fuseseră găsite şi definite deja for111ele unei noi culturi . "' ln stărşit, să trecen1 la evolu~a înregistrată de concepţia as111Jra corpuliti ome11esc. Victoria sentimentului cosmic arab a răsturnat-o cu totul. La aproape toate statuetele din colec~a Vaticanului constituită între 100 şi 250 se poate retnarca o opoziJ1e între sentimentul apollinic şi sentimer1tul magic, expresie ce se fw1damentează pe to1111a musculaturii şi are ca bază ('pnvirea ~-. Mai ales la Roma, după Hadrian, se lucrează cu puciarda, ceea ce contrazice total atitudinea euclidiană faţă de piatră. Ele111entul corporal şi material al blocului de ma11nt1ră„ exprimat prin inte1 rnediul daltei ce face să apară planurile-li~ită, este • ----- - - - - - - - - - \

l . Del1io -- .„Gesch1chte der deutschen Kunst~'„ I, p. 16 şi urm.

efectiv negat de buciardă care spa.rge planurile, crcind astfel efecte de clar-obscur. ln paralel artiştii, ''păgâni'' sau creştini, este puţin irnpo1·tant îşi pierd si1t1ţul de rooare a corpL1lui nud. lată statuile goale, vide„ ale lui Antinous„ care totuşi rărnân ir1discutabil antice. Aici numai capul stârneşte un interes fizionon1ic, ceea ce niciodată nt1 s-a întân1plat î1t plastica atică. Veşrr1in­ tele au un î11teles cu totul nou, fapt ce le schimbă in·1agirtea în 1 geileral Statuile consu1i1or din muzetil CapitoljtiJui Slmt exemple frapante. Privirjle a~11tite în depărtare le răpesc orice expresie cor9orală, tra..~sfo1 inând-o astfel în principiul ''pneumatic'' n1agic ce stă la baza concepţiei neop1atoniciane ·despre om şi a 11otă­ rânlor conciliilor creştine, la fel ca şi Ia baza religiilor tui l\1itl1ra ~i Mazda. In anul 300) "'părintele Bisericii,', păgânul Ian1blicos, îşi scria· cartea despre statuile zeilor2, în care ""di.vinul acţionează î11 ''spectator'' pnn prezenţa lt1i substa11ţială.. lmpotriva in1aginii re\1elatorii a pseudon·1orfis1nului s-a ridicat apoi, venind din est şi din sl1d, concepfia icor: oclastă ce prest1ptme o idee a creaţiei artistice n1ai gret1 accesibilă nouă . A

A

'; . • . I .• ..

••

~ •

„ •' f

I

•• ;

\ • ,

'

'

-

:

•

i

t • '". • :

'„ y

••

• I

. •

; •

•

.

:

.

t •

•

•

'

.' \

t

.'

• t

••

.

!

•

.\

. .. •• •

.. t

•

1. Wulff '' Altcl1ristich-byzantiniscl1e Kunst'", p. ·153 şi ur1n. 2. Ge:ffcken - - ''Der Ausgang des griechisch~romiscl1e11 Heidentun1s''9 I 920, p.113.

303

CAPITOLUL IV

-

MUZICA

ŞI

-

PLASTICA

I. Artele plastice I

Făcând abstrac~e de reprezentările fizico-matematice şi de simbolistica legată de conceptele fu11damentale ce apar~n celor două ştiinţe, sentimenttif cosmic al on1ului superior s-a exprimat î11 a1tele plastice, al căror nt1măr este teoretic nelimitat. Din ele face JJa1"fe şi 111lt=ica„ iar dacă„ în loc s-o separe de dome-

niul artistic plastic-pictural') istoricii ar fi inclus aici şi modalităţile ei atât de diverse, s-ar fi î11registrat un progres foarte serios în înţelegerea evoltt~ei subordonate w1u1 scop uruc. Dar atât timp cât între mijloacele optice şi cele acustice va există o diferenţă împinsă dincolo de caracteristicile externe, niciodată nu va fi înţeleasă i111pt1lsiunea creatoare plastică ce guvernează aceste 1 arte non-verbale • Nu acest principiu d1fe1·enţiază artele între ele. 1.De î11dată ce cuvântul„ se1nn al co1nu111cării intelectuale, se schimbă î11 111ijloc de itnpresie artistică, fiin.ţa u111a11ă trezită încetează să expri1ne lucrurile î11 totalitatea lor şi să pri111ească de aici in1presii. CJ11ar în sunetele cuvintelor pe care le folosesc artiştii ca să nL1 111a1 spune111 ni111ic despre ct1vântul ,~i tit --- n1ediul propriu culturilor st1perioare se operează o deosebire i11volu11tară î11tre inteligenţă şi î11ţelegere, setlsul obişnuit al cuvintelor avâ11d tin rol important aici, iar influenta crescândă a acestei arte adt1ce şi artele cuvântului la inoduri expresive în care motivele sunt confi1nclate cu sen1nificaţia c11vinteior. Se naşte astfel alep,ria„ u11 111otiv ,,·emn~ficat 11ri11 ci1vâ11t„ ca de pildă î11 sculptura barocă de la Bernit1i încoace. Pictura este ~:r.(i e~.ca un fel de scriere în in1ag1111 't ca în Bizanţ, de la al doilea

.

A voi b1 de arte ce se adresează t1recl1i1 şi de arte ce se adresează ,ch1t1lt11 nu ne spttne ni1nic. Secolt1l XIX a fost ~t1fi(1t„r11 i>l"r1tr t• supraestin1area condiţiilor fi=iolo,gice „ de expnn1are chiar„ ale impresiei ş1 co1nunicării artistice La drept vorbind~ o 1111agine · 1 11t1zicală'" din Watteat1 sau Lorrain se adresează la fel de pupn ochiului fizic precum„ de la Bacl1 î11coace, se adresează urechii fizice 111uzica sferelor. Rapo1tt1I stabilit de antici între operă şi organele de sitnţ de care se face 111ereu caz fără nici u11 1notiv, este un raport foarte diferit, rnult 1nai simplu şi mai concret decât cel stabilit de noi . Noi citim '"'Othello"' şi 'Faust'', studien1 partiturile muzicale, ceea ce vrea să sptmă : noi le i11terpretă111 pentru a produce asupra noastră o influenţă extrem de pură a spiritului acestor opere. i\stfel, p1i11 si1nţ.urile externe se face un apel constant la simţul ''inten1 ''~ specific şi total opus celui al anticilor. Nu se pot altfel înţelege 11enu111ăratele schin1bări de decor la Şhakespeare, ci doar in opozi~e cu regula antică a unită~i de loc. lt1 cazun eAireme exact ca în Fau.~t este total i1nposib1lă susţinerea Ltnei reprezenta~i cor1crete care să ept1izeze întregul con~nut al piesei . La tel stau lucrt1rile ş1 în muzică , începând cu recitativele a capei/a ale ltti Palestri11a, iar ulterior în pasiunile lui Heinnch Schi1tz_ fug ile lui Bach„ ultimele cvartete aJe ltai Beethoven şi Tristar1 al Jt1i \\iagner~ aici în spatele i1npresiei sensibile receptăm w1 î11treg cos111os viu„ fonnat din in1presii noi ce se degajă din primele, o plenitt1d1ne şi o profunzi1ne de care nu se poate vorbi decât c t 1 se11s figurat, care nu pot fi tra11smise 4

- - - - - - -- - - - - - --

conciliu de la Niceea ( 787)„ de când artistt1I a fost privat de alegerea şi structurarea i111aginif()f. Ariile Jui Gluck„ ale căror 111elodii izvorăsc d111 sensurile textului „ d i feră de cele ale lui Alessandro Scarlatti, ale cărui texte, puţ111 diferite î11 sine„ servesc doar la susţi11erea vocilor. Contrapu11ctul din goticul ti111pt1ritt (sec. XIII) este total111e11te i11dependent de semnificafi'1 cttvintelor: eJ este o arhitel·tură µi11-c1 a \7lJcii ome11e~·ti ce câ11tă sit11t1lta11 111ai tll tllte texte, cl1iar în limbi diferite„ fie ele texte sacre sau profa11e„ 305

„

decât prin imagini figurate. Prin vraja am1oniei suntem transpuşi într-tm lmiv.ers compus din nua11ţe autii , închise şi sumbre ale at1rorelor sau crepuscule1or, ale şirurilor de '11t1nţi din depărtare, ale furtunilor şi peisajelor de p1imăvară, ale oraşelor în ruină şi

ale t1nor ,..strru1ii viziuni. In realitate, ca şi tiniile şi culorile, s1111etele sttnt elemei1te s~1a~ate, de îr1tindere limitate, numerice~ am1onia, n1elodia, rima şi 1itr 1uJ sunt la fel cu jJerspectiva, proporţiile, t11nbrele şi liniile. între două feluri de pictură poate fi o distanţă infin11 mai mare decât între o anun1ită pictt1ră şi o anun11tă n1u1Jcă ce sunt con" tem1)orane. In faţa tme~ statui de ~~1yron ne dă111 seaina c.ă arta este tn1a şi aceeaşi şi într-un peisaj ele Pot1ssin, şi î11 cantata pastorală camerală„ şi î11 Ren1brandt, şi în muzic.a de orgă a lui Buxtcht1de, Pachelbel şi Bach, şi la Guardi, şi în operele ltti fvlozart. Toate vorl)esc într-un limbaj fon11al it.f.enlic„ î11 sensul că îr; faţa acestei arte dispare diferei1ţa dintre rr ijloaceie optice şi acustice. · Valoarea pe care istoricii de artă o acordă de n1ult timp lii11itării co11ceptt1ale aten11lorale a diferitelor dor11enii artistice dovedeşte {)Ur şi sin1plu Că ţi 11-au ajw1s la esenţa problemei. Artele sunt urlităţi vii, iar vi•Jl n·t1 .se lasă 11icicu111 disecat. Divizarea, după tehnicile şi cu n1ijloacele cele 1nai superficiale, în tot i

atâtea pretinse llllÎtăţi eterne, a lumii indefinibile a ·artelor cu nişte principii formale imuabile ! est~ un prim pas .tăcut de savanţii pedanţi . Ei fac deosebire între o ''muzică'' şi o ''pictură'', o "tnttzică" şi tm leatru'~ , o ''plastică'~ şi o ''tragedie", pentru a 4

defini apoi ''pictura", uplastican şi ''tragedia". Ori acest limbaj fotmal pur tehnic O\l. are o valoare mai tnare decât 1nasca din opera propriu'-zisă. Stilul nu este, aşa cum îşi închipuia în mod banal Seinper ,. un veritabil eonten1poran al lui Darwin şi al materialismt1lui - un produs af lt1mii materiale, al tehnicii şi a] utilit;;irismului. Dimpot1ivă, el este ceva inaccesibil inteligenţei artistice creatoare, o revelaţie 1netafizică, w1 imperativ misterios,

306

un destin. El nu are nici cel mai mic raport cu lir11itele 1nateriale ale artelor particulare. A începe prin clasarea acestor arte după criteriile efectelor sensibile m~amnă a devia de la primul contact explicarea probletnei fom1ei. Cum se poate considera plastica un domeniu atât de cuprinzător încât de aici să se extragă nişte reguli generale, fundamentale ? Ce este ''plastica'' ? Este ea ''pictură'' ? Ba deloc.. . Cel care nu înţelege că ..în imaginile lor Rafael şi Tizian s-au folosit unul de linii şi altul de lumină şi umbră, nu înţelege că ele ţin de două arte diferite~ cel care nu va înţelege că arta lui Giotto sau a lui Mantegna, a lui Ver1neer sau a lui Van Goyen abia dacă au câteva puncte comune, una dând viaţă prin penel unui relief anume, iar cealaltă Wlui gen anume de m11zică pe o suprafaţă colorată, în vreme ce o frescă de Polygnot şi un 1nozaic din Ravet1na nu pot intra chiar în acelaşi sistem prin aceeaşi categorie, adică genul artistic, iată că acela nu va înţele­ ge nicicând problemele majore. Ce are în comun o gravură în aqua forte cu arta ltri Fra Angelico, un vas protocorintic cu un vitraliu gotic„ un relief egiptean cu unul de pe Pa.rthenon ? Dacă o artă are nişte limite~,,, limite ale szifletului ei ce a deverut forn1ă ele stmt de natură istorică şi nu tehnică sau 1 fiziologică • O artă este un organism, nu un siste111. Nu există genuri artistice care să depăşească toate secolele şi toate culturile. Chiar şi acolo unde nişte pretinse tradiţii teQnice ca în Renaştere par 111ai întâi că dau tmpresia;ruiubeni unor argu111ente în favoarea actualităţii .perene a regulilor antice artă, în realitate domneşte o neînJelegere: totală. Ni111ic din arta grecoromană 11u se înrudeşte cu litrtbajul fot rnal al unei stattti de

m:

. --

: ! :

• • „ •

----

-~---

1. Modelele noastre savante au ca urmare o istorie a artei ce exclude ,,.. istoria 111uzicii. In vren1e ce prima figt1rează în programele univetstJ.. .. tare„ a doua a fost lăsată doar în seama specialiştilor. Este ca şi cum a111 vrea să scrie1n o· istorie a Greciei fără istoria Spartei. Astfel teoreticianul de "'artă', lucrează ca un falsificator de bună credinţă.

Donatei IL) al UI1t11 tablot1 de Signorelli l al u11ei faţade de l\llichelangelo Il quattroce11to nu dovedeşte o î11rudire ir1ter11ă decât c11 goticul exclusiv conten1poran cu eL Dacă statL1ile egiptene au exercitat o u.influenţă" ast1pra tipult!i arhaic de sta-

ori plast1c, fiJnernră etruscă ast1pra reprezentărilor tosra11c„ aceste 1nfluer1te „ ''U i11sea1nnă CLl nin1ic 111a1 t11ult decât un Bacl1 comptn1ând o fug.3 '.'Co t~n1ă străir1ă ca să arate ce poate să expri111e el astfel. Fie C{i e \'Orba de peisajLtl c11inez„ de plastica egÎJ)teană sat1 de co11trar·tu1cttJJ gotic, orice artă particulară are o existenţă 11nică„ ea 11tt n-1ai rev111e niciodJtă cti acelaşi spirit şi cu tuie

greacă,

aceeaşi si111bolistică

2

Acum conceptul fon11e1 capătă o puternică dezvoltare. El 11U î11sea111nă nun1a1 instrurne11tul teJ111ic ori si11gur11l limbaj fotmal, ci c/1iar ale(.~cret1 ge1111!11i artistic„adică a lU1Llt rriijloc de expresit-~. Ceea ce pe11trt1 ttn artist este 1)13sn1t1!rea tutei c'tpodopt:rc: pe11trL1 Retnbra11dt Pc lf1r1sfl religiile de la vest de Edessa: culte sir1cretiste„ 1cligja siria11ă :l Soarelt1i l11a1 ales, g,i1ost1ce ş1 n1a11deicc„ cele (}i11 tarill"' (le la est t!e Edessa: n1azdeet1e şi 11la111ţ1ciste, c:.0111un1tă~ 11-1it r,,J, >:.1/-.'-I şi o 11lve11tie conştie11t;i a artjstullti . ,.!\dcvăratul stil baroc face. cel di11tâi„ s~ apară 1111 „.i111perativ"„ al 1111ei î11alte si111bolistici. P1·0\1e11ce„

324

-

sprijint1l jt1stificăn1 ş1 111ta1i 1 . --f'T1timentt1lui proprit1 . .J\colo m~­ rca revolt1t1r J avt1t loc in se _ : \'Tl„ aici în secolul XV. In „ a111bel e cazuri s-,1 l ' 1 '-'"i t .-., o scl11 s111ă \. ;11 ~ · :~ :i de~or ispi rat expri111âr1du-se tizio110111ic î11tr-« • întreagc1epocă1stoncă„ 111ai cu sea111ă în lumea f011nelor artistice ale epocii, ca reziste11ţă a st1fletului i111potriva destint1lui surpr111s apoi în plenitudinea lui . Forţele lăuntnce opuse. s·1ţ/7er t•;t'ct111li t1/ /11i Fa11st, vrând să se elibereze .-le rivalul lui ~ cat1tă să dett1n1eze sensul ct1lturi1 ~ ele vor să nege, să supntne, să elt1c1deze o necesitate ineluctabilă~ în această voinţă există o frică de a lua parte la realizarea destinelor istorice prin ionic şi baroc. Angoasa aceasta se sprijină, într-un caz, pe ct1ltt1l dionisiac ş1 pe orgas111ztl lzti 1n11=ica/ ce de111ate1·iali=ea=ă şi nea.gă corp11/, î11 celălalt, pe tradiţia ''antică ,„ şi pe cultul co1vt1lu1 plastic~ cele două baze sunt folosite ca n1ijloace de expresie străine şi conştiente, cu scopul de a conferi p1·in forţa li11ll•,11t1lui fon11al · opus t1n centru gravttaţiot1al şi un patos propriu senti111entului neliniştit ş1 ca să ptmă o stavilă în calea \'a1t1Jt1i înspun1at, ce vine când de la Homer şi de la stilt1I geomet11c a11tcnor lui Pl1idias. când de la catedrala gotică şi mai depar.... ;· · : t ~ Rl"'t11l>ra11dt şi Beetl1ove11. Din caracte1ul de 1nişcare opt1să decL1rge facilitatea la fel ,~1... 111are .Je a defi11i ceea ce co111bate 111ai degrabă decât difict1ltatea de a .cur1oaşte scopt1l pe care vrea să-l ati11gă. De aici şi coml)lcxitatea tt1tt1ror stt1diilor despre Renaşte1·e. Pe11tru gotic şi doric situa~a este exact i11versă : se lt1ptă pe11t1·11, 11t1 conl1 a a ceva. Arta Renaşterii este la propriu a11tigotică . Muzica Re11aşterii poa1tă în si11e aceeaş1 co11tradicţ1e. Cea de la cu1tea fa111iJiei de l\lledici era o a1"s 110\l G a st1dului Fra11ţei, iar cea di11 catooralele din Florenţa se supt1ne contrapunctului olandez~ amâ11două însă sw1t Îr1 n1od egal „elor magice, 11t1 va tnai rămât1e 11i1nic din ele. Dar şi aceste opete romane din Imperiul târ1it1 at1 pierdut pe rând c~!racter,~Ic~ Grigj11ale d.in m.:lre..a epoci a.nterioară ,

' ·~ •·?

p

„

• -„ I

•

,

•

apari~ei ele111~111ult11

() (ir1 \Cueşte un fapt hotărâtor: n1otivt1l ce a fost foarte 111ult domina11t ln Renaştere„ ce ni se pare a fi o marcă st1blin1ă d111 prictnn ori1!111i 1 l t 1i 111cnd1onale: .fi1=ii1nea Între a1"ct1/ plin, rot1111d şi co/u,1t1ă. nor1-got1că ct1 siguranţă, dar absentă şi din stilul a11tic, reprezintă, din co11tră„ lait111otiv11/ arhitecn1rii 111agice originare din Siria. · Chiar acL1111 rli11 ' \J 111~1tl''r 1c Problema este pur occidentală şi revelează într'"' i1ta1ueră puţin obişnuită răsturnarea totală petrecută î11 semnifi. „:ttii1e ele111e11tclor w1ei imagini la sfârşitul Renaşterii şi la începutul ~poc11 111uzicii instru1nentale. Antichitatea era incapabilă să pttnă În Jccst fel problema for111ei şi a materiei. Pentru un scul"' µtor atic cele două se identifică în corpul omenesc. ln pictura barocă problen1a s-a co111plicat şi mai muJt din cau.za controversei asupra 1Aeceptării pop11/are şi a receptării superioare. Orice ele111ent euclidian tangibil este în acelaşi timp popular, iar "'antichitatea'' este deci, în sens strict„ promotoare a artei populare pr111 excelenţă. Ceea ce stârneşte presentimentele nu este nicidecum fam1ecul indescriptibil exercitat prin tot ce este antic asupra spiritelor faustice obligate să cucerească, să-şi dispute expresia lor cu lun1ea Pentru noi, ceea ce se vede în voinţa -----------1. 1n pictura antică, Ju111ina şi umbra sunt folosite mai întâi de Zeuxis„ folosire care "\riza doar ,\'ă ni1anţe:Je obiectz1l sing1.1r pentru a elabera de relief i111aginea corpurilor~ u1nbra nu se afla deci în nici un raport ctt 1r1ome11tul :ilei. Din co11tră„ de la primii olandezi„ lumina şi 11111bra aveau deja nişte ton111"i Cf1/orate„ inseparabile de starea atmosferei. ·--

,..

337

a11istică

a anticilor este 111aret.1 1"ecreare. .~1c1 ni111J\. r1t.1 are· nevoie să fie cucerit. Totul se dăruieşte de la sine \t1~('Jf~1 antigotică

a produs . realmente la Florenţa ce'v·a ase111a11alt)r Rafael este popular din mai multe 1notive, Rc111bra11dt nu este popular. De la Tizian pictura a devenit din ce in ce ma1 esoterică . poezia de asemenea, la fel şi muzica. ·Goticul cu Dante ş' Wolfram von Escl1enbach · a fost aşa de la inceput. Mare.1 masă a celor t-:ar·e frecv'entau biseticile nu a fost n1ciodată îr1 stare să înţeleagă misele lui Okegl1e1n, Palestrina, 11ici chiar ale lui Bacl1. Ea se plictisea ascultând ·MoZ4rt şi Beethoven. Asistă pur şi simplu Ia actul muzical ca la o parte din atmosfera generală. Interesul arătat pentru toate acestea la co11certe şi în galerii este pur i1naginar de când filosofia luminilor a dăruit tuturor cuvântul attă. O artă faustică 11t1 este o artă pentru toţi: în aceasta constă natura ei cea mai intimă. Aşadar, dacă pictura nlodemă nu viza1ză decât un mic 11uclet1 de cunoscători, din zi î11 zi mai restrâ11s, asta înseamnă că marea artă s-a ir1de.părtat de obiectul " co111prel1ensibil pentru to~ In acest fel ea refuză '111ateriei'' orice \taloare pr,oprie, atribuind o autentică realitate spaţit1lui care, · după judecata lui Kant, este prima condiţie c1 existenţei obiectelor. De atunci pictura a Înglobat un ele1nent nletafizic greu de sesizat şi inaccesibil profa11u1ui. La Phidias„ c.uvântuJ profan este " 11psit de sens. lntreaga lui pictură se adresează ochiului tntpesc nu celui spiritual. O artă aspaţială este c1prioric afilosofică. 4

7

A.ceste considera~i sunt în strânsă legătură cu importantul prir1cipiu al co1npo=iţiei . Obiectele individuale pot fi suprapuse, juxtapuse sat1 postpuse în inod neorganic în imagine, fără perspectivă şi fără vreo legătură Înt.re ele, adică fără a afi1111a că realitatea lor depinde de structura spa~ului, ceea ce nu înseamnă că o neagă Astfel se face că şi copiii şi sălbaticii deset1ează î11ainte ca experienţa persjlectivei să-i detennine să-şi subordo338

r1eze 11' ••1cs1iil' "t,1sibile

\.' t '

\trl

din

exter ttl t

. 1r1t:1

,,rciini

n1 ~1i

prof1 i: "1„ :\ceast.l ordine tiiteră . i11să în fiecare \..tJltt11:. 1 1 ~ \. t)fl fu r ,, &! l t ) sin1bolt1l e1 orig1rlar \ 011cep~a ob~nlJta p1111 111odal1ta. ,, ~ >t'r~i>cctivei, e\1dentă pentru noi„ este UJl caz special pe care µ1"1 \ 111 t1111 alte Cltlturi 11u l-au dorit, nici nu l-at1 cunoscut Art1şt1lo1 egipteni le plăcea să picteze în şiruri suprapuse acte simultane. De aceea~ in1presia pe care ne-o dau picturile lor este lipsită de a treia dimensiune. Pictorul apollinic aşează pe planul pictural figuri stinghere şi grupuri evitând dinadins orice relaţie spaţială sau temporală. Frescele lui Polygnot de la sanctuarul de la Delphi sunt un exetnplu celebru. Lipseşte w1 plan îndepărtat care să unească scenele izolate. Astfel s-ar fi pus efectiv problema semnificaţiei obiectelor ca Wlice realită~ şi a spaţiului ca 11efiinţă. Frontoanele templului din Egina şi friza uriaşă din Pergam cuprind llll şir meandrat de motive individuale care se pot schimba între ele~ dar nu au nimic organic. Eletlismul a introdus cel dintâi un motiv non-antic într-un şir Wlitar. Friza lui Telephos de pe altarul din Pergatn este cel tnai vechi exemplu ce ne stă la înde1nână . C'luar aici„ la noi, sentimentul Renaşterii este J)tlr gotic. Ea chiar a adus compoziţia de grup la o înălţime care a fost llll model pentru secolele ce au unnat. Această dispooere a ele111entelor îşi avea punctul de plecare în spa~u, iar la bazele ei cele n1ai îndepărtate se afla o calmă muzicalitate a întinderii strălucitoare a culorilor, călăuzind printr-un tact, un ritm invizibil, inspre depărtări întreaga rezistenţă a luminii pe care o generea.ză ea însăşi şi pe care ochiul inteligent o concepe ca obiecte şi fiinţe. Ori, prin această dispunere spaţială, substituind pe nesi m~te perspectiva lineară perspectivei luminii şi aerului, Renaş­ terea era deja lătmtric învi11să . De acum 'incoto asistăm, consecutiv acestei înfrângeri, la apari~a unui grup restrâns de n1uzicieni de la Orlando Lasso la Palestrina şi Wagner„ pe de o parte, şi a WlOT mari pictori pe de altă parte, de la Tizian la Manet, la Marres şi Leibl, în timp ce plastica în declin şi-a pierdut întrega însemnătate. Pictura în ulei 1

şi

muzica instrumentală un11ează o evoluţie organică ce îşi găseş­ te ţelurile în gotic şi le atinge în baroc. Cele două arte, în cel mai înalt sens faustic, sunt nişte fenomene elementare între aceste "' lirnite. Ele singure au suflet, fizionomie şi, deci, istorie. In umbra pictt1rii, artei horticole şi a arhitecturii, sct1lptura se reduce la câteva frumoase accidente. Acestea sw1t însă indispensabile pentrt1 in1aginea artei occidentale. Nu mai există nici tradi~e desăvârşită, tlici legătură 11ecesară între opereleA unui Maderna, tITTuj Goujon, unui Puget şi ale unui Scl1liiter. lt1cet-încet chiar Leonardo marlifestă un real dispreţ pentru sculptură. Totuşi~ el tolerează modelarea bro11zt1lui pentru avantajele sale picturale, spre deosebire de l\1ichelangelo pentru care inannura rămânea încă elementul cel mai potrivit. Dar acesta din tinnă n-a mai izbtrtit să dea la bătrâ11eţe nici o operă plastică . Nici wia din sctilpturile ulterioare nu este mare în sensul în care a fost un Re111brandt, sau un Br., :iirc~'· 1fct11eilor şi ale sălbaticilor. Di11tr-w1 sen-

t1111ent i11co11şt1ent al flist~111ţei care desparte. l)t11t11 dt:st,1~ ·-. t1 ( ~\.· !a spanioli sat1 la veneţiei11 un negrt1 sau un all1astru spl('11t11lie. In tir1e„ ca şi c11/1>1·1 e1Lcli(l1t'11e, apol/1nice, ,,,,,,,,,i.'\fe, genul şi roşul su11t ct1lo1i de prin1 pla11„ chiar în set1s soc1al„ adică nişte CtJIOri ale adunărilor zgon1otoase, aJe pieţelor„ ale serbărilor populare„ ale vieţii 11aive şi li])Site de griji, ale fat11m-ului a11tic şi ale întân1plării oarbe, ale existenţei punctifon11e. AlbastrtJI şi verdele

sunt culorile singttrătă~i, ale 11eliniştii , ale raporturilor 111omentane cu trecutul şi cu \rtitorul, ale destinull11 co11siderat ca o supunere in1anei1tă a tiniversului . Raportul destinului shakespearian cu spaţiul şi al celui sophocleean ct1 ~orpul stingher a fost deja constatat mai î11ainte. Toate culturile superioare, transcender1te~ toate cele al căro1· simbol 01iginar r1ecesită do111inatia aparentelor vizuale, o viaţă de lttptă şi de nesupunere faţă de ceea ce este dat, att drept spa~u aceeaşi" aplecare n1etafizică, dar şi aplecarea pentru albastn1 şi r1egru. In studiile llti Goethe des·1,re culori găsim câteva observaţii profunde asupra ffJu/c11·e ale proximităţii ~ fin de alămttri, al căror efect este corporal până la banalitate. Sunetul unei viori vechi este total in1aterial . Nu este lipsit de in1portanţă să consem11ă111 că n1uzica greacă, oricât de 11eînsen1nată este, a trecut de la lira dorică tn flautul ionic„ de la aulos la sirinx, şi că dorienii a11te11tici au condamnat tendinţa către 111olicit111e şi vulgaritate, cl1iar în vremea lui Pl1idias. 351

•

l

'\'

idee, este o culoare umbrită . (AJbastru-verdele ''catolic'' la el şi la Watteau îşi dispută suprema~a cu brunul). Se observă cum acelaşi instrun1ent, un simbol în mâinile unor oameni profimzi, ce poate evoca transcendenţa grandioasă a peisajelor lui Rembrandt, la alţi mari maeştri are W1 simplu rol tehnic. Aşadar, acest lucru dovedeşte, cum tocmai am văzut, că opozi~a dintr "'for1na '' tehnică a artei şi ''fondul'' ei nu are absolut nimic co1nun cu adevărata fo1111ă a marilor capodopere. Am nun1it brut1ul culoare istorică. El transfom1ă at111osfera spa~ului in1agistic în simbol al direcţiei, al viiton1/ui, şi imortalizea~ glasul mon1entului prin reprezentarea artistică . Semnificaţia aceasta cuprinde şi celelalte culori ale depărtării, ajunge să îmbogăţească în mod bizar simbolistica occidentală . Grecii au ajuns să prefere bronzul, adesea aurit, 1narmurei pictate, ca să redea prin strălucirea fenomenului sub un cer albastru închis, ideea unicită~i tuturor corpurilor. Renaşterea va dezgropa statuile acoperite de o patină multiseculară, negre şi verzi, degustând cu veneraţie şi cu nostalgie impresia istorică, iar sentin1entul fonnei a sanctificat, de atwici, negrul şi verdele acelea ''îndepărtate'' . Astăzi ele sunt indispensabile impresiei lă­ sate de bronzuri asupra ochiului nostn1, parcă pentru a ilustra cu ironie faptul că acest gen de artă nu ne mai priveşte deloc. Ce înţeles au pentru noi o cupolă de catedrală, o statuie de bronz fă1·ă pati11a ce îi transfor111ă strălucirea atât de reală într-o nuanţă de demult şi de altădată ? Nu ain ajuns să fabricăm, în mod artificial, această patină ? Ridicarea patinei la rangul de mijloc artistic are însă Wl sens mai larg, independent. Rămâne de aflat dacă tm grec n-ar fi considerat for1narea patinei chiar distrugerea efectivă a operei de artă. Din considerente ra~onale el evita nu nwnai culoarea, adică verdele depărtării spaţiale~ patina este un simbol al caducităţii şi ea intră astfel într-o rela~e vizibilă cu simbolurile temporale (ceasul) şi cu fom1a de înhwnare. A fost deja vorba mai înainte de 11ostalgia sufletului faustic pentru ruine şi pentru mărturii 352

legate de trecutul îndepărtat, aplecare ce se n1an1testa pr 11 1 Loiec~ile de antichităţi, de n1anuscrise, de 1nonede" prin pelerinajele I~ foru1nuJ roman şi la Pompei , prin săpăturile arheolog1cr ~1 ~tu­ diile filologice ale antichită~i, datând încă din vremea lt11 Petrarca. Oare când le-ar fi venit grecilor ideea să se preocupe de ruinele de la Cnossos şi Tiryns ? Fiecare cW1oştea ''Iliada'', dar nici unul nu se gândea să sape pe colina Wlde era îngropată Troia. Noi, dimpotrivă, am salvat ruinele, precum apedt1ctele din Campania, mo11nintele etrusce, ruinele de la Luksor şi Kamak, ruinele castelelor de pe Rin, acele limes ale ron1anilor, Herefeld şi Paulinzella, cu o veneraţie misterioasă, pur şi si1nplu pentru a le pune în valoare ca ruine. Un sentiment obscur ne avertizează că o restaurare le-ar aduce prejudicii ireparabile imposibil de redat prin cuvinte. Nimic nu era mai străin de antici decât cultul mărturiilor trecutului, pe care timpul însuşi le-a deteriorat Tot ce nu le vorbea de trecut nu era luat în seamă. Niciodată ei nu au conservat lucrurile vechi pentru că ele erau vechi. După ce perşii au distrus Atena, coloanele, statuile reliefurile, sparte sau nu'I au fost aruncate la poalele Acropolei pentru a reîncepe... cu începutul şi această groapă cu dărân1ături a devenit pentru noi mina cea mai preţioasă de obiecte de artă din secolul al Vl-lea Toate acestea erau conforme cu stilul w1ei culturi care a adus incinerarea la rangul de simbol şi a arătat dispreţ faţă de cro11ologie. Odată n1ai n1ult, noi am ales cor1trarul. Peisajul grandios În stil Lorrain este de neconceput fără ruine. Parcul englezesc ce a Înlocuit prin tonalităţile aenene parcul francez către 1750'1 sacrificând perspectiva grandioasă în favoarea 'naturii'' sentin1entale a lui Addison şi Pope, a mai adăugat n1otivul 111inelor artificiale, care au adâncit, istoriceşte vorbind'I imaginea pei1 sajului • Lucru bizar ce n-a fost imaginat Înainte. Cultura egip4

l. Ht11ne, filosoful englez din secolul al XVIII-iea, spune într-un studiu despre parcurile englezeşti că ruinele gotice reprezintă trii1mji1/ limpuli1i ''~'·ttJJra ./nr·ţei, n1i11ele greceşti triun1ful barbariei 353

n-a îndrămit şă ridice t·u11st1'1tcţ1,, 111111e/01· la rangul de si111bol aJ trecutult1i . 111 realitate 11ouă nu 11c 1nai place statuia a11tică„ ci acel torso ant1c. Acesta a avt1t t1r1 destir1„ ceva ce dezvăluie depărtarea îl inconjo,ară, iar ochiul se delectează umplând spaţiul gol cu ine111brele lipsă, cu trect1tul şt cu ritmul liniilor in\1zibile. O reconstit~i re reuşită şi fan11ecul 1nisterios al posibilităţilor 111finite dispare. Indrăznesc să afi s111 că relicvele sct1Iptt1rii antice nu 11ear de\ierii mai apropiate decât printr-o f1"anspzL11ere mz1:.icC!lă. Bror1zul coclit, man11ura înnegrită, braţele stărân1ate ale unei statui 11e p1ivează privirile lăuntrice de vederea ii111itelor spa~ale şi ternporaie. Am nun1it aceste lucruri pito1·eşti statuile ''finite~·„ con~truc~ile, parctirile ca1·e r111 sunt pltstii neavând această caracteristică şi iată o corespondenţă efecti\1ă cu semnifica~a 1 inai profundă a brw1t1lui de atelie1· , tem1et1 pri11 care, în ultin1ă a11aliză, înţelegen1 spiritul inuzicii instru1nentale. Răn1â11e de aflat dacă dotifotuJ lui Pot)'Clet„ în bronz strălt1citor„ cu oc!1ii sl11ălţtiiţi şi cu păr aurit„ ~11· pt1tc;1 produce ast1pra 11oastră acelaşi efect (:.a şi acela datorat patir1ei ti111pului „ dacă torsti1 lui 1-Ierc111e de la Vatica11 nu şi-ar pierde in1presia vigt1roasă recâştigât1dt1-şi într ·v bt1nă zi 1ner11ureJe piercJt1te~ dacă tttrnurile şi cupolele ve· cl1ilor noastre oraşe nu ar fi private de fan11ecul lor metafizic dacă le-a1n polei di11 nolt. \' rerclea Înnobilează toate lucrurile atât pentrt1 noi , cât şi pentrt' vechii egipteni. Pentru omul antic, ti11\pt1l le depreciează

te..111:1 a 1·estaura1 -.\c1~os.1~1l1tat«.:. 111 (~t­ ~ .!\.'t\..'l ')Jll ntt Şllll Cll1ll I SC !llJJ sr)tlne. L.l \l i 111;1 llftllei. d11pă deti111ţ1a 1t1i .A.rtstotcl . ~1entr11 grccL1I ~t1te11t1c · t1tlett1I„ 11u era decat fon11a ~01ţ>t1Jt11. Pe11tn1 0111t1I fat1st1c ''"corpt1l,, _ este lăcaşul Sltflet t1lt11 ~ceasta era ideea e>.pri111ată şi de Goethe. ln acest caz. alegerea şi orga111zarea artelor în t1111cţ1e de ase111ene1 principii vor fi foarte diferite. Petltrt1 a exţ)r1111a triste;ea Ar111i11dei, Gluck se foloseşte de accentele !11elotjice dt1reroase, sfâşietoare ale aco1l1pa111a111et1tul t1i 111st n1111 e11t aI. i11 rre111e ce sct1lpto1i i di 11 Perga111 rcct1rgeaL1 11,J111ai la li111baJL1I s1ste111ului 111t1sct1lar. Portrett11 __ elet11st1c căt1ta să redea str11ctt1ra feţei printr-u11 tiţ' Si)Îtittta1 . ln atta chineză privirile şi expresia gt1rii trădează o viaţă lăt1ntrică foarte pe1~sonală„ ca de pildă i)e cl1i)Jt1rile sfi11ţilor de la Li11g-yan-si Te11di11ţa anticilor de a 11u aborda decât corpu) nu se datore3ză t1reponde ·e11ţei ideilor des1)re rasă . Ea 1111 este o cons~.crare ~ sât1gel1si. pe (:are 0111t1l ce reprezenta cor1ceptt1l de crc1)